Modulul 1: PRINCIPII DE ORGANIZARE A VIULUI A efectuat : Gheras Dragoș

1.1. BAZELE EVOLUŢIONISMULUI

1. Rescrie și completează spaţiile libere din următoarele propoziţii:

1.1. Evoluţionismul este ştiinţa care studiază problemele evoluţiei lumii organice.

1.2. Pentru organismele vii sunt caracteristice următoarele particularităţi comune: organizare, structură şi funcţe .

1.3. Metoda de studiu analitică este limitată din punct de vedere a evoluţionismului, deoarece nu prevede studiul
interacţiunii dintre fenomene.

2. Selectaţi răspunsul sau răspunsurile corecte.

1. Care dintre următoarele metode de cercetare presupune studiul complex al anumitor structuri sau fenomene?

a) electroforeza b) metoda sistemică c) metoda molecular-genetică

d) cromatografia e) metoda microscopică

2. Care dintre autorii enumeraţi era considerat evolutionist?

a) C. von Linne b) J.B.Lamarck c) Ch.Darwin d) A.R.Wallace

3. Evoluţia biologică reprezintă:

a) un proces istoric de transformare a lumii b) proces de transformare saltaţionist

c) transformarea reversibilă a naturii d) transformarea ireversibilă a naturii

e) trecerea de la o formă mai simplă la una mai complexă de organizare a organismelor

3. Prezintă sarcinile evoluţionismului, folosind schema „Piramida”.

Determinarea noţiunii de viu şi a nivelurilor de integrare şi

organizare a viului

Cunoaşterea vieţii la diferite niveluri de integrare şi

organizare

Cunoaşterea particularităţilor evoluţiei grupelor principale de

plante, animale, microorganisme

Analiza poziţiei omului în natură şi problema originii lui

Studiul proceselor de micro- şi macroevoluţie şi interacţiunii lor

Evidenţierea factorilor evoluţiei biologice

4. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri între adaptabilitatea şi istoricitatea evoluţiei biologice, conform
algoritmul prezentat.

Asemănări

1. Ambele studiază parcursul evolutiv al organismelor.

2. Au loc schimbări semnificative a organismelor vii.
3. Permit ierarhizarea
4. Duce la dispariția și a apariția de noi specii
5. Sunt legate de evolutia speciilor.
Deosebiri

Adaptabilitatea Criterii de comparare Istoricitatea

1.Factorii mediului Factorul ce influențiază Timpul ca factor biologic

2.mare Viteza adaptării Mica
3.Cuprinde mai multe generații Cum are loc modificarea Poate sa se realizeze și la o
singura generație

5. Estimează, în baza exemplelor din mediul înconjurător, consecințele posibile ale:

5.1. dereglării organizării interne la nivelul individului şi biocenozei;

Dezvoltarea integrităţii înseamnă totodată sporirea sensibilităţii, fineţii şi a eficienţei sistemelor de control, iar
odată cu aceasta se produce o integrare mai fină şi mai subtilă a indivizilor în mediul lor de viaţă. Deci dereglarea
la nivel individual duce la limitarea introducerii organismului în mediu .

Biocenoza este un sistem integrat, caracterizat prin relaţii de coordonare şi control ale sistemului (biocenoza) faţă
de părţi, subsisteme (speciile). Deci dereglare la acest nivel duce la dereglarea intregului echilibru natural.

5.2. lipsei principiului economiei sau preformării.

Principiul economiei este strâns legat de principiul simplităţii în organizarea şi funcţionarea lumii vii. O structură
care funcţionează bine este folosită extensiv în loc de a fi create altele noi. În schimbul construirii unei proteine
mari prin asamblarea mai multor proteine diferite, în cele mai multe cazuri o singură unitate este repetată de 4
sau de 10 ori, dând naştere unei noi structuri. Aşa sunt construite capsidele virale (învelişul proteinic al virusului),
hemoglobinele, imunoglobinele (anticorpii) etc.

Lipsa carnivorelor ,organismele nu sunt obligates a ucida

Cheltui mai multa energie ,trebuie sa consumi o varietate mai mare de alimente. O diversitate mai mai de
alimente poate duce in final un haos total. Moartea sistemului

Totul trebuie sa fie bine organizat si controlat.

1.2. ORGANIZAREA LUMII VII

1. Defineşte noţiunea de sistem şi numeşte principalele tipuri de sisteme.

2. Prezintă schematic nivelele de organizare a viului folosind un exemplu concret (exemplu, „Harta
sistematică”).

3. În baza informaţiei obţinute la alte cursiri sau individual, completează tabelul sistemelor de semnalizare în
lumea vie.

Stimuli Fizici Chimici Biologici

Organisme
Mistreţ sunete Miros dezvoltat

Albine Sunete vibra’ii feromonii Dansul albinelor

Fazan sunete Comportament nuptial

4. Evidenţiază cuvintele care nu corespund seriilor prezentate şi argumentează de ce le-ai selectat.

A: celulă; individ; populaţie; biocenoză; biosferă.

B: molecular; celular; tisular; individual.

A.

_____________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

B.

_____________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________

5. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o explică pe
prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

5.1. Da Nu Nivelul individual reprezintă un nivel de organizare a materiei vii, deoarece la acest nivel sunt
exprimate toate particularităţile viului.

_____________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

5.2. Da Nu Sistemele biologice întotdeauna conţin informaţie în surplus, deoarece informaţia transmisă
determină adaptarea organismelor la condiţiile de mediu.

Nu toata ajunge la
destinatie.____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________
___
6. Prezentă urmările tulburării echilibrului dinamic dintr-un ecosistem terestru sau acvatic concret, aplicând
metoda SWOT.

Modulul 2: ORIGINEA VIEŢII A realizat:Gheras Dragoș B-31

2.1. ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA VIEŢII PE PĂMÂNT

1. Numeşte principalele ipoteze ale apariţiei vieţii şi descrie esenţa lor.

Teoria creaţionistă

Creaționismul este credința că universul și toate formele de viață au fost create de Dumnezeu sau de o altă formă
de inteligență extra-terestră. Creaționiștii biblici acceptă relatarea din Cartea Facerii(Geneză), potrivit căreia
Dumnezeu creează totul în 6 zile, pe când adepții creaționismului științific cred că un creator a făcut tot ce există,
aceștia putând însă să respingă teza creației în 6 zile ca fiind relatarea istorică a procesului.

James Ussher -(1581-1656) arhiepiscop irlandez, fixează data creaţiei ca fiind octombrie, 23, 4004 p.e.n.

Teoria autogenezei vieţii

Deacon a descris un proces teoretic numit „autogeneză", care are capacitatea de a crea, păstra şi de a reproduce
ordinea, o caracteristică distinctivă a organismelor vii.

Aristotel spunea - “tot ce este viu se poate obţine nu numai în rezultatul încrucişării, dar şi la descompunerea
solului”.

Van Helmont (1577-1644) -propune o reţetă de obţinere a şoriceilor prin autogeneză.

F.Redi (1688), L.Pasteur (1860)- demonstrează experimental imposibilitatea autogenezei vieţii din materia moartă
în condiţii normale.

Teoria panspermiei

Viaţa a fost adusă pe Pământ din spaţiul cosmic prin 2 ipoteze:

Litopanspermiei (M.Calvin, V.Vernadski, A.I.Oparin, J.B.Haldane) – germenii vieţii au fost transportaţi cu ajutorul
metioriţilor.

Radiopanspermiei (F.Crik, L.E.Orgel) – viaţa a apărut prin transportarea germenilor din corpurile cereşti dotate cu
viaţă.

Teoria evoluţiei biochimice

Viaţa a apărut în rezultatul sintezei abiogene a substanţelor organice

◊ A.I.Oparin (1924)- în rezultatul unor procese fizico-chimice în condiţii speciale au apărut primele substanţe
organice (proteinele)

◊ J.B.Haldane- în rezultatul unor procese fizico-chimice în condiţii speciale au apărut primele substanţe organice
(acizii nucleici). Se bazează pe anumite dovezi experimentale.

Teoria cuantelor

P. Jordan (1956) spune că “Viaţa organică se desprinde de formele anorganice nu ca ceva supus previziunii, ci ca
ceva ce am putea numi întâmplare, salt cuantic, individual şi izolat”

Susţine că originea vieţii reprezintă procesul în care şi-a găsit libertatea creatoare. Nu se bazează pe fapte reale,
reprezentând o mistificare a biologiei.
Teoria absorbţiei
M.Katschaiski -apariţia vieţii a fost posibilă datorită prezenţei în mediu a unor minerale speciale
(“montmorelomit”) care, manifestând proprietăţi catalitice, favorizează desfăşurarea reacţiilor de sinteză,
absorbţia compuşilor organici şi selecţia lor.

2. Prezintă etapele teoriei biogenezei, ilustrând o schemă structurată.

1.Etapa anorganică- Formarea abiogenă 2.Etapa organică – Formarea compușilor organici

a celor mai simple substanţe organice complexi ( aminoacizi, glucide, proteine)
fara participarea organismelor vii.

3. Etapa biologică – formarea primelor sisteme vii din substanțe proteice și

din alți polimeri organici, capabili de metabolism.

3. Propune un experiment care ar putea dovedi sau combate apariţia vieţii.

Viata a apatut prin armatorul experiment.

4. Compară ipotezele apariţiei vieţii pe Pământ, indicând caracterul lor ştiinţific. Argumentează răspunsul.

Panspermia este o ipoteză conform Teoria creaționistă- este impropriu denumita,

căreia viața care există în Univers se
răspândește prin intermediul
meteoriților, asteroizilor și al
planetoizilor. Panspermia afirmă ca
semințe de viață există peste tot în
Univers și că viața pe Pământ (sau în altă
parte) a început atunci când aceste
semințe au ajuns aici, posibil aduse de
un mic corp ceresc. Similar se fac
cercetări dacă și viața de pe Pământ se
poate răspândi mai departe în Univers
prin aceiași metodă. Panspermia sustine
doua versiuni a aparitiei vietii:
Penspermia presupune ca viata s-a
raspindit in univers prin intermediul
bacteriilor extrem de rezistente care
calatoresc la bordul cometelor.
Penspermia moleculara este de parerea
ca ceea ce calatoreste in spatiu nu sunt
bacterii ci molecule organice complexe.
deoarece nu este o teorie, ci doar o ipoteza
imposibil de verificat. Ea isi bazeaza „tezele” si
afirmatiile pe Geneza, considerand ca lumea a
fost creata conform unui „plan divin”.
Creationistii, spre deosebire de evolutionisti
adopta ipoteza prin credinta, nu prin metode
stiintifice. Creationismul nu este o teorie.
Creationismul este credinta ca universul si toate
formele de viata au fost create de Dumnezeu sau
de o altă forma de inteligenta extra-terestra.
Creationistii accepta relatarea din Cartea Facerii
(Geneza), potrivit careia Dumnezeu creeaza totul
in 6 zile, pe cand adeptii creationismului stiintific
cred ca un creator a facut tot ce exista, acestia
putand sa respinga teza creatiei in 6 zile.
5. Descrie esenţa experimentului lui S. Miller, folosind următoarea imagine. Explică prin metoda SWOT cum au
putut fi obţinute substanţe organice în astfel de condiţii extreme.

Experimentul Miller-Urey

În 1953 chimiştii Harold C. Urey şi Stanley Miller au decis să testeze ipoteza celor doi biochimişti, Oparin şi
Haldane, privind crearea compuşilor organici.

Urey şi Miller au construit un sistem închis, asemănător atmosferei terestre străvechi. Pentru a simula atmosfera
fără oxigen, aceştia au introdus în sistemul creat hidrogen, metan şi amoniac. În continuare chimiştii au generat
pe post de fulgere scântei şi au folosit un condensator pentru a răci gazele şi a le transforma în lichidul ce urma să
fie analizat.

După o săptămână Urey şi Miller au constatat existenţa din abundenţă a compuşilor organici, printre care şi
aminoacizi: glicocol, alanină şi acid glutamic. 10-15% din carbon se regăsea sub formă de compuşi organici.
Aminoacizii sunt elementele constituente ale proteinelor, care, la rândul lor, sunt ingrediente fundamentale ale
celulei.

În urma efectuării acestui experiment, Urey şi Miller cu tras concluzia că molecule organice se pot forma într-un
mediu fără oxigen, aşa cum se presupune că era atmosfera Pământului cu milioane de ani în urmă.

Puncte tari Puncte slabe

Compuşii organici s-ar fi putut dezvolta din Experimentul Miller-Urey necesită condiţii speciale
simple molecule doar sub acţiunea unei surse pentru efectuare , deasemenea necesită surse
puternice de energie, ca radiaţia ultravioletă puternice de energie pentru dezvoltarea compuşilor
ori fulgerele. organici.

Molecule organice se pot forma într-un

mediu fără oxigen, aşa cum se presupune că
era atmosfera Pământului cu milioane de ani
în urmă.

Riscuri Oportunității

Producerea de substanțe toxice.
Dacă experimentul nu reușește sau eronează
rezultatele această teorie își poate pierde din
adevar.
Pentru a simula atmosfera fără oxigen, aceştia au introdus
în sistemul creat hidrogen, metan şi amoniac. În
continuare chimiştii au generat pe post de fulgere scântei
şi au folosit un condensator pentru a răci gazele și a le
transforma în lichidul ce urma să fie analizat.

Putem demonstra originea vieți pentru totdeauna , făra a

crede în celelalte teori de apariție a vieții.

6. Utilizând diverse surse de informare, pregăteşte o prezentare în PowerPoint despre căile posibile de apariţie
şi evoluţie a plantelor/ciupercilor/animalelor (una din grupele prezentate).
Modulul 3: EVOLUŢIONISMUL – ŞTIINŢA DESPRE EVOLUŢIE A efectuat Gheras Dragoș B-31

3.1. IDEILE EVOLUŢIONISTE PREDARWINISTE

1. Alege varianta corectă.

1. În ce an a fost publicată opera lui J.B.Lamarck „Filosofia zoologică”?

a) 1735 b) 1809 c) 1859 d) 1900 e) 1924
2. Care dintre autorii enumeraţi era considerat metafizic?
a) C. von Linne b) J.B.Lamarck c) Ch.Darwin d) A.R.Wallace
3. Care dintre autori considera că specia este o unitate taxonomică?
a) C. von Linne b) J.B.Lamarck c) Ch.Darwin d) A.R.Wallace e) D.J.Ray f) Aristotel
4. Care dintre savanţi a contribuit la apariţia transformismului?
a) G.L.Buffon b) A.Weismann c) J.Huxley d) J.B.Haldane
5. Ce teorii susţine ideea moştenirii caracterelor dobândite?
a) ectogeneza b)autogeneza c) nomogeneza d) neolamarckismul e) toate

2. Completează următorul tabel al dezvoltării ideilor evoluţioniste în perioada predarwinistă.

Perioada Autorii Ideile de bază

Perioada antică 1. Anaximandru din Milet (610- Evidenţiază acţiunea factorilor de mediu
546 î.e.n.) asupra organismelor
Susţine, că “... animalele sunt născute sub
acţiunea căldurii solare asupra mâlului umed,
după care ele au ieşit pe uscat şi atunci au
suferit modificări. Primele animale s-au născut
în apă, chiar omul se trage din peşti ...”
2. Heraclit din Ephes (540-480 Susţine că apariţia şi păstrarea vieţuitoarelor
î.e.n.) este rezultatul unităţii şi luptei contrariilor, care
se susţin reciproc şi care determină mişcarea
materiei (“panta rhei”)
Pune bazele concepţiei automişcării materiei,
izvorul ei fiind contradicţia
3. Empedocle din Agrigentum Susţine că lumea se dezvoltă din patru
(483-423 î.e.n.) rădăcini veşnice: focul, aerul, apa şi solul
Lumea lui Empedocle oscilează între
împărăţia Urii şi aceea a Iubirii, generatoare
de cicluri succesive de viaţă
4. Anaхagora din Clasomenes Autorul concepţiei venirii germenilor vieţii de
(500-428 î.e.n.) pe alte planete
5. Hipocrate din Cos (460-377 Realizarea unei sinteze a
î.e.n.) cunoştinţelor din medicină,
embriologie, fiziologie,
anatomie (“Corpus hipocraticus”)
Fondator al medicinii
Precursor al anatomiei comparate prin
studierea embrionului de găină şi a celui uman
6. Democrit din Abdera (460-360 Autor (cu Leucip) a teoriei atomiste în
î.e.n.) explicarea varietăţilor şi fiinţelor
Susţine că Hazardul este legea de bază a
Naturii, pe care noi o ignorăm
7. Aristotel din Stagira (384-322 Prezintă sistemul solar cu Pământul în centru
î.e.n.) Indică orbitele Lunii, Soarelui şi a 5 planete
Evul mediu 1. Ibn Sina (Avicena) Susţine originea materială a bolilor infecţioase
Unul din fondatorii medicinii
2. Albert cel Mare (1193-1280) Descrie numeroase fenomene naturale, fiind

Perioada renaşterii 1. Leonardo da Vinci (1452-1519)
2. Joh Ray (1627-1705)
considerat “doctor universal”
Mintea universală a Renaşterii
Iniţiatorul paleontologiei
(indică dinamica scoarţei
terestre)
Iniţiatorul anatomiei comparate
• Cel mai prestigios
botanist al sec.XVII
• Defineşte noţiune de
specie ca categorie
taxonomică
• Susţine ideea stabilităţii
speciilor, dar admite, în
unele cazuri, posibilitatea
transformării lor

3. Tournefort (1659-1708) Autorul unui sistem de plante (mai puţin precis

ca la C. von Linnaeus), având drept criteriu de
bază forma corolei la plante
Lamark
5. Georges Louis Leclerc Buffon • Susţine că puterea naturii rezultă din
două mari legi: atracţie şi repulsie
• Susţine concepţia materialistă după
care totul se transformă în Univers şi
pe Pământ

3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă. Dacă
afirmaţia este falsă, scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F Aristotel considera că factorul principal al evoluţiei este tendinţa internă spre perfecţiune.

Lamark considera că factorul principal al evoluţiei este tendinţa internă spre perfecţiune.

3.2. A F G. Buffon susţinea originea animală a omului.

 4. Compară două concepţii diferite a perioadei predarwiniste, evidenţiind cel puţin 3 asemănări şi 3
deosebiri între ele. Prezintă informaţia sub forma unei scheme.

Concepturile lui Concepturile lui

Georges Louis Aristotel
Leclerc Buffon

Asemanări
Asemănări
*Consideră omul ca pe un animal, în care s-a realizat toate
intenţiile naturii
* consideră specia ca categorie logică
*au avut un caracter comun legat de transformism.

Deosebiri

Susţine că puterea naturii rezultă din două mari legi: Adept al concepţiei autogenezei vieţii
atracţie şi repulsie. *Autorul “scării gradaţiei” naturii de la plante la
animalelor în dependenţă de zona geografică şi animale şi apoi la om
cli*Susţine concepţia materialistă după care totul se
transformă în Univers şi pe Pământ
*Fondatorul biogeografiei prin explicarea diversităţii mat

5. Realizează analiza SWOT a ideilor evoluţioniste din perioada predarwinistă.

Puncte tari Puncte slabe

• Susținerea ideei de selecție naturală • Susținerea transformării a unor specii de

plante în altele sub influenţa solului şi a nutriţiei
• Susţine originea materială a bolilor infecţioase
 Naivitate unor idei transformiste.
• Considerarea omul ca pe un animal.

Riscuri Oportunității

• Ideele de transformism erau des întâlnite • Susţine ideea despre hazard ca bază a vieţii în
Universul infinit
 Aparitia de idei gresite
 Inducerea de concepte false.  Posibilitatea aparitiei de noi idei
3.2. CARL LINNE

1. Numeşte ideile generale ale învăţăturii lui C. Linne

 Susţine că specia este fixă şi invariabilă: “Species tot sunt quot diversas formas ab initio creavit
infinitum ens” (“Fundamenta botanica”, 1736; “Philisophia botanica”, 1751; “De sexu plantarum”,
1760; “Genera plantarum”, 1764)
 Consideră specia unitate elementară a sistematicii
 Clasifică omul la primate, determinând-ul ca Homo sapiens (14 februarie, 1747)

2. Prezintă sub forma unui tabel principalele merite ale lui C. Linne, evidenţiind rolul lor în dezvoltarea
ştiinţelor biologice.

A creat o sistemă a naturii. Acestea din urmă au permis evoluția corectă a

Clasifică lumea în 3 regnuri: mineral, vegetal, științei astfel are loc un avânt in domeniile
animal biologice .
Clasifică omul la primate, determinând-ul ca
Homo sapiens (14 februarie, 1747)
Clasifică lumea animală în 6 clase: mamifere,
păsări, reptile şi amfibii, peşti, insecte, viermi

3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă. Dacă
afirmaţia este falsă, scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F C. Linne susţinea originea animală a omului.

____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________

3.2. A F C. Linne considera speciile reale şi variabile.

Susţine că specia este fixă şi invariabilă.

4. Scrie cel puţin 3 asemănări şi 3 deosebiri între învăţăturile lui Aristotel şi C. Linne, conform algoritmului
prezentat.

Asemănări
1. Consideră omul ca animal
2. Consideră specia ca categorie logică .
3. Ambii au încercat să împartă natura in diferite regnuri.
Deosebiri

Aristotel Criterii de comparare C. Linne

1. Un caracter legat de Idea generală Nu susține transformismul

transformism
2. Adept al concepţiei Concept Nu susține autogeneza
autogenezei vieţii
3.Fondatorul zoologiei Direcția de studiu Botanist
5. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o explică pe
prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

5.1. Da Nu C. Linne a clasificat omul alături de primate, deoareca considera că omul are multiple asemănări cu
maimuţele.

____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________

5.2. Da Nu C. Linne a fost un metafizic, deoarece studia lumea vegetală.

____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________

6. Realizează analiza SWOT a învăţăturii lui C. Linne.

Puncte tari Puncte slabe

• Considerarea omul ca pe un animal • Nu a înţeles, în cele din urmă, natura

sexualităţii la plante, deşi la baza clasificării utiliza
• Concepţiei speciei ca categorie logică
structura.

• Clasifică lumea în 3 regnuri: mineral, vegetal,

animal

Riscuri Oportunității

• Adept al concepţiei autogenezei vieţii

• A introdus în denumirea speciilor

nomenclatura binominală.
3.3. J.B. LAMARCK

1. Numeşte ideile generale ale învăţăturii lui J.B. Lamarck.

 Susţine că organele noi apar ca răspuns la “acţiunea mediului”

 Mediul fizic produce în organismul vegetal prin acţiune directă noi caractere
 În organismul animal caracterele noi apar în urma dobândirii de noi obiceiuri prin adaptarea la mediu
 Susţine originea animală a omului “de la o rasă patrupedă la o rasă bipedă
 Susţine că specia este variabilă, dar ireală.
 Fondatorul transformismului.

2. Prezintă sub forma unui tabel principalele merite ale lui J.B. Lamarck, evidenţiind rolul lor în
dezvoltarea ştiinţelor biologice.

 Autorul unei teorii evoluţioniste Mult înaintea lui Darwin, Lamarck a recunoscut că
(lamarckismul) procesul evoluţiei presupune perioade îndelungate de
 Adept al teоriei autogenezei vieţii timp şi că noţiunea de stabilitate derivă de fapt din rata
foarte mică a schimbării.
 Clasifică animalele în 14 clase În clasificarea nevertebratelor, Lamarck a descris
numeroase specii, cu o mare precizie. Nu i-au scăpat
nici implicaţiile filozofice ale taxonomiei. El a remarcat
 Susţine originea animală a omului “de la o rasă variabilitatea speciilor, precum şi caracterul unitar al
patrupedă la o rasă bipedă fiinţelor însufleţite.

A introdus termenul de biologie.

3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă. Dacă
afirmaţia este falsă, scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F J.B. Lamarck susţinea originea animală a omului.

____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________

3.2. A F J.B. Lamarck considera speciile reale şi variabile.

Susţine că specia este variabilă, dar ireală

4. Scrie cel puţin 3 asemănări şi 3 deosebiri între învăţăturile lui J.B. Lamarck şi C. Linne, conform
algoritmului prezentat.

Asemănări

1. Ambii sistematizează omul ca animal

2. Ambii au adus aport enorm in sistematizarea viului
3. Ambii sunt oameni de știință preDarwiniști.
4. Au activat ca manageri pe perioada.
Deosebiri

J.B. Lamarck Criterii de comparare C. Linne

1. Zoologia Domeniul mai mult studiat Botanica

2. Susţine că specia este Concept față de specie Susţine că specia este fixă şi
variabilă, dar ireală invariabilă
3.evoluționizmul Concept susținut metafizic
5. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o explică pe
prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

5.1. Da Nu J.B. Lamarck considera că speciile nu există real, fiindcă ele permanent se modifică.

____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________

5.2. Da Nu J.B. Lamarck a fost un transformist, deoarece considera că speciile nu există real.

J.B. Lamarck a fost un transformist, deoarece considera că speciile sunt variabile.

6. Realizează analiza SWOT a învăţăturii lui J.B. Lamarck.

Puncte tari Puncte slabe

 Susţine originea animală a omului “de la o rasă  Susţine că transformările dobândite de organism
patrupedă la o rasă bipedă” se transmit descendenţei
 Dezvoltarea organelor este rezultatul folosirii  Argumentarea a fost cu exemple fragile
sau nefolosirii lor
 A ofert o teorie lamarkista

Oportunități Riscuri
 Clasifică animalele în 14 clase  Susţine transformarea unor specii în altele
 În organismul animal caracterele noi apar în printr-un progrеs constant de la simplu la
urma dobândirii de noi obiceiuri prin adaptarea compus (teoria gradaţiei)
la mediu  Puteau ajunge la concluzi gresite.
 pozitie
3.4. DARWIN ŞI DARWINISMUL

1. Numeşte premizele apariţiei darwinismului.

Apariţia şi dezvoltarea transformismului

- Erasmus Darwin, Jean Marchant, Nicolas Duchesne, Jean-Jaques Rousseau, George L.Buffon, J.B.Lamarck

Descoperirile în ştiinţă:

Fizică: legea conservării şi transformării energiei (Robert Mayer, Lomonosov).

Geologie: formarea lentă a scoarţei pământului (Lomonosov, Lyell), originea sistemului solar dintr-o nebuloasă
gazoasă.

Biologie: teoria celulară (Shleiden, Shwan), acumularea de fapte.

Chimie: unitatea comună după elementele chimice ale materiei vii şi nevii.

Teoria înmulţirii nelimitate (Thomas Malthus, “Eseu asupra populaţiei”, 1798)

2. Prezintă sub forma unui tabel principalele merite ale lui Ch. Darwin, evidenţiind rolul lor în dezvoltarea
ştiinţelor biologice.

Meritul principal al lui Darwin este acela că a stabilit mecanismul evoluției care explică atât diversitatea
ființelor vii, cât și uimitoarea lor oportunitate, adaptarea la condițiile existenței. Acest mecanism este o
selecție naturală treptată a modificărilor ereditare nedirectate aleatoare.

Variabilitatea este o proprietate generală a organismelor în procesul de ontogeneză de

Variabilitate a dobândi noi caracteristici. C. Darwin a menționat că nu există doi indivizi identici într-
o singură gunoaie, nu există două plante identice cultivate din semințe parentale.
Conceptul formelor de variabilitate a fost dezvoltat de Charles Darwin pe baza studierii
raselor de animale domestice. Potrivit lui Charles Darwin, există următoarele forme de
variabilitate: definite, nedeterminate, corelative, ereditare, non-ereditare.

Principalul sens al teoriei evolutive a lui Charles Darwin este acela că evoluția are la
Teoria evoluției bază apariția schimbărilor moștenite, cântărindu-le prin lupta pentru existență și prin
selecția schimbărilor care permit organismelor să câștige într-o luptă competitivă
intensă. Rezultatul evoluției conform lui Charles Darwin este apariția unor specii noi,
ceea ce duce la o varietate de floră și faună.

Originea speciilor Este una dintre cele mai importante zece cărți care au influențat lumea, Originea
speciilor a fost adunată în călătoria efectuată în jurul lumii pe vasul „Beagle”.

Acumularea de date paleontologice

A explicat legitatile si caile evoluției.

A caracterizat selectia artificiala- problemele de ameliorare.

A demostra variabilitatea organismelor.

3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă. Dacă afirmaţia
este falsă, scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F Ch. Darwin susţinea că factorul motrice principal al evoluţiei este tendinţa internă spre perfecţiune.

Este selectia naturala.

3.2. A F Ch. Darwin considera speciile reale şi variabile.

_____________________________________________________________________________________

4. Scrie cel puţin 3 asemănări şi 3 deosebiri între lamarckism şi darwinism, conform algoritmului prezentat.

Asemănări
1. Ambii sunt oameni de știință în domeniul biologiei.
2. Ambii au elaborat propria teorie evoluționistă.
3. Au fost de acord că viața a evoluat de la mai puține organisme mai simple la multe organisme mai
complexe.
4. Credeau că viața s-a schimbat treptat în timp și că se schimbă în continuare, că lucrurile vii se schimbă
pentru a fi mai potrivite și adaptate mediului lor și că toate organismele sunt înrudite.
5. Susţin ideea despre originea animală a omului.
6. Originea animala a omului
7. Ambi au activat in sec 19
8.
Deosebiri

Lamarckism Criterii de comparare Darwinism

1. Evoluția are loc conform unui Gânduri evoluționiste Evoluția nu se întâmplă în

plan prestabilit și că rezultatele conformitate cu niciun fel de
au fost deja stabilite plan.
2. Are loc într-o singură etapă Adaptarea mecanismelor Are loc în 2 etapă numită și
numită variație dirijată. biologice selecție naturală.
3.factorul intern si tendinta spre factorul Selectia naturala
perfectiune

5. Evidenţiază cuvântul sau cuvintele care nu corespund seriilor prezentate şi argumentează de ce le-ai selectat.

A: T.Dobjanschi; J.Huxley; G.Batson; S.Simpson.

B: selecţia naturală; tendinţa internă spre perfecţiune;
lupta pentru existenţă; variabilitatea.
A. a negat ca selectia naturala este un factorul primordial.
B. Tendinţa internă spre perfecţiune nu face parte din forţele motrice a evoluţiei lumii organice.
6. Realizează analiza SWOT a învăţăturii lui Ch. Darwin.

Puncte tari Puncte slabe

A determinat apariţia sociodarwinismului – Nu a publicat o mulțime de teorii din cauza apariției

absolutizarea factorilor biologici în evoluţia omului. unor posibile îndoieli care l-ar fi nedreptățit.
A contribuit la formarea concepţiei materialiste Nu a explicat mecanismul selectia naturale
(ştiinţifice) despre lume.
Nu a explicat mecanismul de aparitie a vietuitoarelor
A dezvoltat ideea despre selectia naturala ca forta
motrice a evolutiei.

Riscuri Oportinității

Putea să formuleze concluzii gresite , deseori deciziile A analizat relatia organismului omului cu mediu.
sale fiind puse în discuție și generând controverse.

Operele lui Darwin se aflau în centru de critică și

discreditate din partea comunității academice.

Putea sa argumenteze idei contradictori.

3.5. DOVEZILE EVOLUŢIEI LUMII VII

1. Defineşte următoarele noţiuni: filembriogeneză, atavisme, ontogeneză.

Filembriogeneza- este o schimbare evolutivă în cursul dezvoltării individuale a organismelor.

Atavismul- reprezintă apariția la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii
ascendenților îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare.

Ontogeneză- dezvoltare individuală a organismelor vegetale și animale, care cuprinde toate transformările
organismului de la stadiul de embrion până la sfârșitul existenței lui.

2. Selectaţi răspunsul sau răspunsurile corecte.

1. Care dintre organele enumerate sunt omoloage?

a) spinii cactusului şi trandafirului b) aripile fluturelui şi şoarecelui-zburător
c) înotătoarele rechinului şi delfinului d) mâna şoarecelui şi laba pisicii
2. Care organe sunt rudimentare?
a) apendicele b) membrana nictitantă c) prezenţa mai multor mameloane d) a şi b
3. Forme de trecere din lumea vegetală sunt:
a) arheopterixul b) psilofitele c) tereodontul d) trilobiţii
4. Care dintre dovezile enumerate sunt dovezi paleontologice?
a) fosilele b) seriile filogenetice
c) universalitatea codului genetic d) apendicele

3. Scrie o propoziţie cu cuvintele sau îmbinările de cuvinte prezentate despre organele analoage.

a) au origine comună – origine diferită

b) îndeplinesc aceeaşi funcţie – funcţii diferite
c) indică evoluţia divergentă - convergentă

Organele analoage -au origine diferită îndeplinesc aceeaşi funcţie indică evoluţia convergentă.

4. Prezentaţi interacţiunea dintre următoarele noţiuni în formă de cercurile lui Eyler:

a) codoni – aminoacizi
b) organe omoloage – organe analoage – anatomia comparată
c) rudiment – atavism – evoluţie

5. Evidenţiază cuvântul sau cuvintele care nu corespund seriilor prezentate şi argumentează de ce le-ai
selectat.

A: spini de cactus ; spini de păducel; spini de salcâm

B: adenina; guanina; alanina; timina.

A. spini de cactus -sunt frunze modificate .

B. alanina - este un aminoacid neesențial, a fost identificată în peretele celulelor bacteriene.

6. Explică prezenţa unui număr redus de forme de trecere printre fosile şi lipsa lor pentru majoritatea
organismelor vii din prezent, folosind ilustrarea grafică.
Modulul 4: MICROEVOLUŢIA

4.1. BAZELE GENETICE ALE EVOLUŢIEI

1. Selectează răspunsul corect.

1. Legea lui Hardy-Weinberg este valabilă dacă:

a) genele sunt localizate în cromozomii sexuali b) au loc mutaţii
c) lipseşte acţiunea selecţiei naturale d) polpulaţia nu este izolată
2.Determină frecvenţa homozigoţilor într-o populaţie panmictică dacă organismele homozigote recesive
reprezintă 9%?
a) 7% b) 42% c) 49% d) 50% e) 75% f) 81%
3. Care dintre savanţi a contribuit la determinarea structurii genetice a populaţiei?
a) G.L.Buffon b) A.Weismann c) J.Huxley d) J.B.Haldane e) W.Weinberg f) Ch.Darwin
4. Care din afirmaţii modifică frecvenţa alelelor într-o populaţie panmictică?
a) lipsa încrucişării libere în populaţie b) lipsa mutaţiilor
c) lipsa selecţiei naturale d) prezenţa izolării e) toate

2. Asociază tipul de mutaţie din coloana A cu exemplele din coloana B.

А В

a) mutaţii genice __2,3,5,6___________________ 1. Poliploidia 2. Inversia 3. Transpoziţia

b) mutaţii cromozomiale _1,2,4,6_______________ 4. Trisomia 5. Duplicaţia 6. Deleţia

3. Rezolvă problema:

Una din bolile ereditare umane este determinată de alela autozomală recesivă. Bolnavii nu ating vârsta de 10 ani.
Frecvenţa alelei b printre maturi este 0,0100.
a) Determină frecvenţa heterozigoţilor în populaţie.
b) Determină frecvenţa alelei recesive în generaţia următoare pentru această populaţie.
(Prezintă răspunsul cu 4 cifre după virgulă).
p=0,99
q=0,0198
Aa= 2*0,99*0,01=0,0198
b)0,0198/2=0,9900

4. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o explică pe
prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

4.1. Da Nu Variabilitatea organismelor este un factor motrice al evoluţiei, deoarece determină caracterele
comune ale organismelor.

Variabilitatea organismelor este un factor motrice al evoluţiei, deoarece determină caracterele diferite ale
organismelor.

4.2. Da Nu Mutaţiile determină evoluţia organismelor, deoarece apar sub acţiunea factorilor mediului
înconjurător.

Mutaţiile determină evoluţia organismelor, deoarece generează varia ți necesare evoluției naturale .
5. În baza metodei SMART alcătuieşte o comunicare de o pagină pa tema: Polimorfismul genetic – factor
important al adaptării şi selecţiei organismelor.

4.2. BAZELE ECOLOGICE ALE EVOLUŢIEI

1. Numeşte principalele particularităţi ale populaţie folosind un exemplu concret.

Comuna Burlănești , raionul Edineț

 Efectivul numeric – numărul de indivizi caracteristic populaţiei -1407

 Mărimea populaţiei – arealul ocupat de populaţie -3.19 km2

 Raportul de vârste – (1-18 ani )= 25% (19-60 )ani -65% 61+ = 10%

 Raportul de sexe : femei 53.87% barbați 46.13%

 Natalitatea

 Mortalitatea

 Undele populaţionale – dinamica numărului de indivizi în populaţie

 Specializarea indivizilor în cadrul populaţiei

2. Prezintă sub formă de tabel tipurile principale de eliminare a organismelor, cu exemple concrete de
organisme.

◊ eliminare sezonieră – determinată de factorii climatici Animalele care migreaza in savanele

Africane

◊ eliminare de vârstă – indivizii tineri pier mai frecvent In turmele de antilope

◊ eliminare de familie – eliminarea unor grupe mai slab adaptate Veverita europeana de cea nord americana

◊ eliminare de grup – pieirea populaţiilor întregi Pieirea populațiilor de bizoni de pe

teritoriul Moldovei

◊ eliminare neselectivă – pieirea în masă a organismelor Secarea unor rezervoare de apa

◊ eliminare individuală – de regulă, la acţiunea factorilor biotici

3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă. Dacă
afirmaţia este falsă scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F I.I Şmalgauzen evidenţia concurenţa activă şi pasivă între organisme.

____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________

3.2. A F Lupta pentru existenţă este cauza selecţiei naturale.

_____________________________________________________________________________________

4. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri între diverse forme de luptă pentru existenţă, conform
algoritmul prezentat.

Asemănări

1. Sunt forme de lupta pentru existență

2. Ambele au ca scop adaptarea la maxim a organismelor la factorii mediului
3. Ambele se manifestă prin scăderea numărului de indivizi
Deosebiri

Lupta intraspecifică Criterii de comparare Lupta interspecifică

1.Are loc la nivel de specie
2. Lupta intraspecifică apare în
mod constant ca o competiție
pentru fertilizare.
Asupra cui actionează Are loc la nivel de mai multe
specii
Cum apare Apare atunci când populația
crește numeric sau din cauza
unor factori biologici si geologici

3.Se manifestă in mare parte Cum se manifestă Se manifesta mai des ca o

agresiv , mai des intre masculi rivalitate pasiva.

4. Prezintă sub formă de tabel particularităţile adaptive la trei specii de plante din diverse zone
geografice.

 Frunze sunt modificate în spini

 Partea vegetativa cerificată
 În tulpină îngroșată înmaganizează apa
pentru a rezista la secetă caracteristică
deșertului.
 Tepii protejează tulpina de animalele
erbivore

 Frunze mari pentru captarea razelor de

soare.
 Dezvoltă rădacini de pînă la 60-80 cm
adâncime pentru a rezista la secată.

  Plantă agățătoare pentru a capta lumină.
 Rezistentă la temperaturi înalte.

6. Explică în 10-15 propoziţii fenomenul următor: ţiparul trăieşte în râuri, dar depune icrele în mare; somonul
trăieşte în mare, dar depune icre în râuri.

Țiparul , la fel ca somonul atlantic (somonul), are nevoie de râuri și mări. Dacă somonul se naște în râuri și crește
în mare, atunci țiparul este opus. Țiparul se reproduc în Marea Sargasselor, iar larvele lor, abandonate în Gulf
Stream către Europa. Țiparul nu se reproduce anual, ci o singură dată, la sfârșitul vieții sale lungi. Deci țiparii se
reproduc in mare pentru ca hrana este mai multă pentru larve , dar și curentul cald care ofera transportare pana în
europa . Somonul insa se reproduce in fiecare an si in rauri deoarece zona de amonte este mai sigură . la fel icra de
somon se poate dezvolta doar in apa dulce.
4.3. SELECŢIA NATURALĂ CA FACTOR MOTRICE AL EVOLUŢIEI

1. Numeşte principalele tipuri de selecţie naturală.

 Direcţională (darwiniană)
 Stabilizatoare
 Disruptivă
 Selecția sexuală

2. Prezintă sub formă de tabel forţele motrice ale evoluţiei, evidenţiind importanţa lor în dezvoltarea lumii vii.

Forțele motrice ale evoluției Importanţa lor în dezvoltarea lumii vii

1. Variabilitatea ereditară Variabilitatea ereditară- este o îmbunătățire a cromozomilor și a genelor,

precum și apariția diferitelor combinații la descendenții trăsăturilor
părintești, adică care rezultă din mutații. Varietatea trasăturilor ereditare
se explica prin repetarea mutațiilor si a contactului indivizilor unul cu
celalalt, iar mediul lor joaca un rol si aici.

2. Lupta pentru existență
Lupta pentru existență- este capacitatea organismelor vii de a
supraviețui în lupta cu factorii de natură neînsuflețite, să se înmulțească
și să crească și mai mult populația. Motivul pentru această luptă este
penuria de resurse pentru supraviețuirea tuturor speciilor: s-au născut
pur și simplu mai mult decât natura poate oferi, și apoi în lupta pentru
resurse, da viață, supraviețuirea celui mai adaptat.

3. Selecție naturală Selecție naturală - identifică mecanismul de supraviețuire a unităților cu

modificările ereditare necesare și reproducerea lor ulterioară. Selecția
este rezultatul unei lupte pentru existență.

Selecția naturală este principalul factor de ghidare care caracterizează

evoluția organismelor vii. El selectează cele mai puternice creaturi cu
calități utile specifice în acest mediu.
3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă. Dacă afirmaţia
este falsă scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F Selecţia naturală direcţională duce la eliminarea formelor intermediare.

Selecția naturală direcțională duce la eliminarea formelor extrimale.

3.2. A F Ch. Darwin considera că selecţia naturală este factorul motrice esenţial al evoluţiei.

_____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________________

4. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri între diverse forme de selecţie, conform algoritmul prezentat.

Asemănări

1. Atât selecția naturală, cât și cea artificială se referă la procese care determină ce trăsături genetice trec de
la o generație la alta.
2. Atât selecția naturală, cât și selecția artificială sunt două metode implicate în reproducerea organismelor.
3. Atât selecția naturală, cât și selecția artificială rămân formele cele mai adaptate.

Deosebiri

Selecţia artificială Criterii de comparare Selecţia naturală

1. Selecția artificială, numită și Definiție Selecția naturală este un proces

reproducere selectivă, este
procesul în care oamenii
identifică trăsăturile dorite la
animale și plante și folosesc
aceste trăsături pentru a
dezvolta trăsături fenotipice
dorite prin reproducere.
2. Selecția artificială este un
proces artificial sau creat de om.
3. Selecția artificială este un
proces rapid și se întâmplă într-
un timp specificat.
de adaptare de către un
organism la mediul în schimbare
prin aducerea unor modificări
selective genotipului sau
compoziției sale genetice.
Proces Selecția naturală este un proces
de selecție bazat pe natură.
Unitatea de timp Selecția naturală necesită timp.
Este nevoie de aproximativ sute
de ani pentru ca speciile noi să
apară , sau de câteva generații.

4.După selecția artificială, Genotip După selecția naturală, proporția

proporția genotipului homozigot genotipului heterozigot devine
devine ridicată și heterozigota ridicată.
scăzută.
5. Vigoarea hibridă se pierde în Vigoare hibridă Vigoarea hibridă se observă la
timpul selecției artificiale descendenți după selecția
datorită păstrării trăsăturilor naturală.
dorite.

6. Selecția artificială nu Evoluţie Selecția naturală facilitează

facilitează evoluția. speciația și evoluția de-a lungul
multor generații.
 7.Selecția artificială aduce doar Diversitate biologică Selectia naturala are ca rezultat
schimbări și trăsături de dorit și o mare cantitate de diversitate
aduce o scădere a diversității biologica.
genetice.

5. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o explică pe
prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

5.1. Da Nu Selecţia naturală este un proces vectorial, deoarece are punct de iniţiere, direcţie şi mărime.

_____________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

5.2. Da Nu Selecţia naturală este un factor motrice al evoluţiei, deoarece organismele se adaptează sub
acţiunea factorilor mediului ambiant.

_____________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

6. Prezintă urmările selecţiei naturale direcţionale în una din ecosistemele zonei personale de trai, aplicând
metoda de analiză SWOT.

Puncte tari Puncte slabe

Selecția direcțională duce la selecția fenotipului

care este cel mai potrivit mediului.

Riscuri Oportunitații
4.4. SPECIA ŞI SPECIAŢIA

1. Numeşte criteriile primare şi secundare ale speciei.

Primare:

1. criteriul evolutiv – determină unitatea existenţei speciei ca sistemă de populaţii.

2. criteriul genetic – determină unitatea genetică a sistemelor închise, reproductiv izolate, constituite din
subsisteme deschise (populaţii).

3. criteriul ecologic – determină evidenţierea speciilor pe baza analizei nişelor lor ecologice.

4. criteriul geografic – determină specia după limita arealului la care ea este adaptată.

Secundare:

5. criteriul morfologic – evidenţiază deosebirile morfologice, de regulă, externe.

6. criteriul imunologic – evidenţiază asemănările răspunsului în cadrul testărilor serologice.

7. criteriul cariologic – evidenţiază asemănările cariologice.

8. criteriul biochimic – evidenţiază asemănările în spectrele electroforetice a diferitor proteine.

9. criteriul genosistematic – evidenţiază asemănările în structura ADN-ului.

2. Prezintă sub formă de tabel evoluţia concepţiei de specie, evidenţiind autorii concepţiilor şi importanţa
pentru dezvoltarea ştiinţelor biologice.

Evoluţia concepţiei de Autorii concepţiilor Importanţa

specie

Specia ca categorie Aristotel – Categorie pentru evidenţierea organismelor

logică asemănătoare

Specia ca categorie Dj.Ray Totalitatea de indivizi ce se aseamănă după

biologică caracterele morfologice, se încrucişează între ei şi
transmit caracterele sale descendenţilor

Specia ca categorie reală, Ch.Linnnaeus Unitate elementară a sistematicii, invariabilă

universală
 Specia ca concepţie Ch.Linnnaeus Totalitatea indivizilor ce se aseamănă morfologic
tipologică cu organismul tipic

Concepţia G.Buffon Totalitatea indivizilor ce se încrucişează liber şi dau

incompatibilităţii urmaşi fecunzi

Concepţia nominalistică J.B.Lamarck Categorie nominală, ireală, artificială

Specia ca unitate reală şi Ch.Darwin Totalitatea organismelor asemănătoare care există

variabilă temporar într-un anumit mediu

Concepţia despre D.Jordan, 1873 Speciile se divizează în “specii combinate”

speciile elementare (linneon) – ale sistematicii practice, şi “specii
elementare” (jordanon) – reale, indiscrete.

Concepţia biogeografică S.I.Korjinskii, 1892 Scoate în evidenţă raportul faţă de locul de trai
a speciei

Concepţia politipică a N.I.Vavilov, 1931 Diferenţiază speciile după asemănările

speciei morfologice şi raportul lor faţă de arealul ocupat.

4. Scrie câte o propoziţie cu cuvintele sau îmbinările de cuvinte prezentate despre speciaţia alopatică.
Speciaţia alopatică- apare

a) apare în condiţii variabile – în condiţii invariabile

b) se realizează cu modificarea arealului iniţial – fără modificarea arealului iniţial
c) prevalează acţiunea selecţiei naturale stabilizatoare – selecţiei naturale direcţionale

Speciaţia alopatică- apare în condiţii invariabile – în condiţii invariabile se realizează cu modificarea arealului
iniţial, prevalează acţiunea selecţiei naturale direcționale.

1. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri între 2 forme diferite de existenţă a speciei, conform
algoritmul prezentat.

Asemănări

1.

Deosebiri

? Criterii de comparare ?

1.
2.
3.

5. Evidenţiază cuvântul sau cuvintele care nu corespund seriilor prezentate şi argumentează de ce le-ai selectat.

A: incompatibilitate; viabilitatea scăzută a hibrizilor; izolarea în timp.

B: izolarea mecanică; izolarea ecologică; sterilitatea hibrizilor; izolarea în timp.
A.Izolarea în timp- reprezintă o izolarea reproductivă ca rezultat al obstacolelor externe, restul fiind izolării
reproductive ca rezultat al obstacolelor interne.
 B. Sterilitatea hibrizilor sau neviabilitatea hibrizilor - reprezintă o izolarea reproductivă ca rezultat al obstacolelor
interne.

5. Scrie 10 concluzii referitor la factorii motrici ai evoluţiei.

Modulul 5: MACROEVOLUŢIA

5.1. EVOLUTIA ONTOGENEZEI

1. Defineşte noţiunile: anabolie, arhalaxis, deviaţie.

anabolie – schimbări evolutive ce au loc la sfârşitul ontogenezei (mărirea maxilarelor unor peşti, apariţia
inimii cu 4 camere)

arhalaxis – schimbări evolutive ce au loc la începutul ontogenezei (mărirea numărului de vertebre la

şеrpi)

deviaţie – schimbări evolutive ce au loc la mijlocul ontogenezei (formarea solzilor la peşti şi reptile)

2. Transcrie afirmaţiile prezentate şi completează spaţiile libere cu informaţia omisă.

a) Evoluţia grupelor taxonomice mici, precum ________________, se numeşte
_____________________, iar evoluţia gripelor taxonomice mari, precum __________________
sau _______________________, se numeşte __________________________.
b) Ontogeneza reprezintă o succintă recapitulare a filogenezei .

3. Prezintă într-o schemă corelaţiile ontogenetice.

Corelaţiile ontogenetice

Teoria dezvoltării mozaice Teoria integrităţii Teoria corelaţiilor

(A.Weismann) organismelor (G.Drish, ontogenetice
1891) (I.I.Şmalgauzen, 1931)
 Tipurile corelaţiilor
ontogenetice

Corelaţii genomice Corelaţii ergontice

Menţin integritatea Corelaţii morfogenetice Determină specializarea

organismelor de la organelor în dependenţă
Determină interacţiunea
începutul ontogenezei de mediu
4. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte
structurilor în cadrul„A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă.
Dacă afirmaţia este falsă scrie maidezvoltării
jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

4.1. A F În cadrul rudimentaţiei organul care se dezvoltă la strămoşi la urmaşi devine o piedică.

Afanezia

4.2. A F Afanezia reprezintă dispariţia treptată a organului ce şi-a pierdut funcţia şi a devenit inutil.

Rudimentatia

5. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o
explică pe prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

5.1. Da Nu Ontogeneza reprezintă un proces contradictoriu, deoarece reflectă dezvoltarea individuală

a organismului.

Deoarece ontogeneza poate decurge mai departe ca la strămoşi, generând organisme mai perfecte sau
poate să se abată de la calea tipică strămoşilor, determinând o nouă organizare

5.2. Da Nu Ontogeneza este un proces genetic determinat, deoarece se realizează în baza unui
program genetic moştenit ereditar.

6. Argumentează afirmaţia: Ontogeneza fiecărei specii contemporane a fost formată în cadrul

procesului evolutiv.
Ontogeneza cuprinde toate diferenţierile şi transformările ce au loc cu o fiinţă de la etapa de contopire a
ovulului cu spermatozoidul până la încetarea existenţei sale. In cadrul embriogenezei au loc fenomene
complicate ale dezvoltării caracterizate prin procese de creştere, diferenţiere şi organizare celulară,
determinate de factori genetici, de inducţie şi organizare celulară. In cadrul acestei etape are loc
fecundarea şi formarea zigotului care posedă toate caracterele tipice de la ambele celule sexuale. 
Aceste caractere codificate in genele spermatozoizilor si ovulului sau format pe parcursul istoriei , adica
pe un timpindelungat evolutiv , deci da , ontogeneza este formata in urma procesului evolutiv.

5.2. EVOLUŢIA GRUPELOR FILOGENETICE, A ORGANELOR ŞI FUNCŢIILOR

1. Numeşte principalele tipuri de corelaţii filetice.

Tipuri de corelaţii filetice

 Biologice
– Variaţii interdependente a organelor ce sunt determinate de acţiunile mediului şi nu de
necesitatea coexistenţei în organism
– Ex.: reducerea membrelor la unele reptilii

 Topografice
– Legături spaţiale ale organelor ce se modifică în cadrul filogenezei, chiar dacă nu sunt
legate de aceiaşi funcţie
– Ex.: raportul dintre forma organelor şi cavitatea corpului

 Dinamice (morfofiziologice)
– Variaţii reciproce ale organelor şi sistemelor de organe interdependente
– Ex.: diferenţierea rinichilor ca rezultat al apariţiei sistemului sngvin închis

2. Prezintă sub formă de tabel tipurile de variaţii filogenetice ale organelor şi funcţiilor.

Variaţii filogenetice ale organelor Variaţii filogenetice ale funcţiilor

Principiul oligomerizării organelor omoloage Principiul intensificării funcţiilor (L.Plate, 1913;
(Doghel, 1954) A.N.Severţov, 1939)

Principiul embrionizării (C.Ber, 1828) Principiul substituţiei organelor şi funcţiei

(Kleinenberg, 1886)
 Principiul polimerizării organelor şi structurilor Principiul scăderii numărului de funcţii
(Doghel, 1954) (A.N.Severţov, 1939)

Principiul diferenţierii organelor şi funcţiilor Principiul eliminării funcţiilor intermediare

(A.N.Severţov, 1939) (A.N.Severţov, 1939)

Principiul similarităţii funcţiilor (A.N.Severţov,

1939)

3. Asociază grupul de transformări evolutive din coloana A cu principiile evolutive ale organelor și
funcțiilor din coloana B.

A B

a) grupul I (după A.N.Severțov) _2_____3_____________ 1. principiul extinderii funcțiilor

2. principiul intensificării
funcțiilor

b) grupul II (după A.N.Severțov ______5____8________ 3. principiul fixării fazelor

4. principiul oligomerizării

c) grupul III (altele) ____4______7_____6____1_________ 5. principiul imobilizării

funcțiilor

6. principiul autonomizării ontogenezelor

7. principiul specializării progresive

8. principiul diferențierii organelor și

funcțiilor

4. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă.
Dacă afirmaţia este falsă, scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

4.1. A F Divergenţa presupune apariţia de noi grupuri de organisme de la un strămoş comun.

_____________________________________________________________________________________
________

4.2. A F Principiul oligomerizării organelor omoloage presupune mărirea numărului elementelor

monotipice.
Principiul oligomerizării organelor omoloage presupune micsorarea numărului elementelor monotipice.

5. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri între diverse principii evolutive ale organelor şi
funcţiilor acestor organe (la solicitare), conform algoritmul prezentat.
Asemănări
1. Ambele sunt frincipii ale variatiei filogenetice
2. Ambele presupun modificarea activitatii organului
3. Se manifesta prin inlocuire a unei functii
Deosebiri

Principiul schimbării funcţiilor Criterii de comparare Principiul activării funcţiilor

Funcţia principală se Manifestarea Organul ce nu realiza la

atenuează, iar una din cele strămoşi o funcţie activă se
secundare se extinde transformă într-un organ activ

2. se bazeaza pe Pe ce se bazeaza Se bazeaza pe rolul organului

multifunctionalitatea
organului
3.

6. Prezintă sub formă de tabel rezultatul acţiunii a cel puţin cinci principii evolutive ale organelor,
având la bază exemple de organisme din localitate.

Principiul extinderii funcţiilor Mistretii din padure care au inceput sa consume

Principiul schimbării funcţiilor
Principiul scăderii numărului de funcţii
produse din lanurile de porumb
Ciocul la vrabii sa modificat pentru a consuma
cereale si sa atenuat functia de a consuma
insecte
Animalele salbatice care au inceput sa se
hraneasca mai mult pe langa case
 Principiul intensificării funcţiilor In lacul din localitate , asupra carrpului asiatic
care aintrat in concurenta cu alte specii.
Principiul ireversibilităţii evoluţiei Domesticirea animalelor salbatice

5.3. SELECŢIA NATURALĂ CA FACTOR MOTRICE AL EVOLUŢIEI

1. Numeşte principalele tipuri ale filogenezei.

2. Prezintă sub formă de tabel ideoadaptările unei plante şi a unui animal din localitate la trei
factori de mediu.

3. Evaluează afirmaţiile prezentate şi încercuieşte „A” dacă este adevărată şi „F” dacă este falsă.
Dacă afirmaţia este falsă, scrie mai jos afirmaţia corectă, înlocuind cuvintele evidenţiate.

3.1. A F Degenerarea reprezintă un regres morfo-fiziologic care nu admite realizarea unui progres
biologic.

_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________

3.2. A F Ch. Darwin considera că progresul biologic reprezintă rezultatul unei evoluţii biologice.

_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
________________

4. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri între aromorfoză şi ideoadaprtare, conform algoritmul
prezentat.
 Asemănări
2. _______________________________________________________________________
3. _______________________________________________________________________
4. _______________________________________________________________________
Deosebiri

Aromorfoză Criterii de comparare Ideoadaptare

1.
2.
3.

5. Prezintă într-o schemă căile progresului biologic, reflectând interacţiunea lor.

6. Explică de ce nu se pot suprapune căile evolutive ale rechinului şi delfinului în cadrul evoluţiei
convergente.

6. Argumentează afirmaţia: Gigantismul nu prezintă o cale a succesului în evoluţia

organismelor.
Modulul 6: ORIGINEA OMULUI

6.1. ANTROPOGENEZA

1. Numeşte criteriile de umanizare.

Cerebralizarea înaltă- nu reprezintă un criteriu universal.

Capacitatea confecţionării uneltelor de muncă - caracteristic doar speciei umane.

2. Prezintă într-o schemă poziţia sistematică a omului, evidenţiind unităţile taxonomice principale în limba
latină.

 Regnul Animalia
 Încrengătura Chordata
 Subîncrengătura Vertebrata
 Supraclasa Tetrapăoda
 Clasa Mammalia
 Subclasa Eutheria
 Ordinul APrimates
 Familia Hominide
 Genul Homo
 Specia Homo sapiens L.

3. Alcătuieşte un material didactic ilustrativ în care să prezinţi căile posibile evolutive ale omului.
4. Scrie cel puțin 3 asemănări și 3 deosebiri dintre factorii biologici şi cei sociali ai antropogenezei, conform
algoritmul prezentat.

Asemănări

1. În ambele cazuri apar procesele de auto-întreținere și feedback.

2. Ambele sunt compuse din indivizi concurenți.
3. Ambele au filogenii și metamorfoză.
4. Speciile, ca și societățile, nu se reproduc.

Deosebiri

Factorii biologici Criterii de comparare Factorii sociali

1. Evoluția biologică este mai
aditivă (cumulativă) decât
substitutivă; exprimat într-un alt
mod: „noul este adăugat
vechiului”. În schimb, evoluția
socială (în special în cele două
secole recente) este mai
substituitoare decât aditivă:
„noul înlocuiește vechiul”
2. caracteristicile dobândite nu
sunt moștenite
3. dimensiunea societăților (și a
sistemelor societăților) tinde să
crească constant prin legături
integrative din ce în ce mai
strânse (această tendință a
devenit deosebit de evidentă în
ultimele milenii),
Nivelul unei societăți individuale Societățile sunt capabile de
metamorfoze evolutive atât de
rapide încât nu au fost observate
în lumea organică preumană.
Caractere dobindite caracteristicile dobândite sunt
moștenite
mecanismele de apariție, fixare
și difuzare a progreselor
evolutive (aromorfoze), aceasta
duce la restructurarea pe termen
lung a dimensiunii și
complexității organismelor
sociale

5. Evidenţiază cuvântul care nu corespunde seriilor prezentate şi argumentează de ce le-ai selectat.

A: piticantrop; australopitec; gigantopitec; ramapitec

B: omul; gorila; cimpanzeul; gibonul.
A. Australopitecinele (Australopithecus) sunt un gen de primate apropiate de om.
B. Gibonul nu face parte din homoide.

6. Prezintă dovezi ale originii animale a omului .

7. Realizează o prezentare Power Point la tema: Originea omului.

Modulul 7: ÎNSEMNĂTATEA EVOLUŢIONISMULUI

7.1. EVOLUŢIONISMUL CONTEMPORAN

1. Selectează răspunsul corect.

1.1. Care dintre teoriile prezentate sunt neolamarkiste?

a) ectogeneza b) autogeneza c) nomogeneza d) psiholamarkismul e) toate
1.2.Cine este considerat fondatorul teoriei evoluţiei graduate?
a) Eldredge şi Could b) Kimura şi Ohta c) Kurdium d) Wiesmann e) Lâsenko
1.3. Cui aparţine afirmaţia: “Evoluţia biologică este un fapt, rămân în discuţie doar căile pe care ea se
realizează”?
a) G.L.Buffon b) A.Weismann c) J.Huxley d) J.B.Haldane e) E.Racoviţă f) Ch.Darwin
1.4. Care dintre afirmaţii Nu este adevărată referitor la teoria sintetică a evoluţiei?
a) evoluţia biologică este un fenomen individual b) evoluţia biologică este un fenomen populaţional
c) selecţia naturală este forţa motrice principală d) nu toate caracterele dobândite se moştenesc

2. Asociază teoria din coloana A cu savanţii din coloana B.

А В

b) Neolamarkism __1,2,4___________________ 1. L.Berg 2.T.Lâsenco 3. C.Cetvericov

b) Teoria sintetică a evoluţiei __3,5,6______________ 4. E.Cope 5. J.Huxley 6. E.Mayr

3. Scrie o propoziţie cu cuvintele sau îmbinările de cuvinte prezentate despre teoria neutrală a evoluţiei.

a) este o teorie darwiniană – antidarwiniană

 b) evidenţiază rolul determinant în evoluţie a selecţiei naturale – a mutaţiilor – a întâmplării
c) a fost fondată de Eldredge şi Gould – Kimura şi Ohta – Kurdium

Teoria neutrală a evoluţiei- este o teorie antidarwiniană, evidenţiază rolul determinant a mutaţiilor, a fost fondată
de Kimura şi Ohta.

4. Citeşte afirmaţia alcătuită din 2 părţi, ambele adevărate. Încercuieşte „Da” dacă a doua parte o explică pe
prima şi „Nu” dacă a doua parte nu o explică pe prima. Scrie afirmaţia corectă.

4.1. Da Nu Evoluţionismul are o semnificaţie metodologică, deoarece susţine transformarea şi evoluţia

vieţuitoarelor.

_____________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

4.2. Da Nu Evoluţionismul este o disciplină biologică complexă, deoarece se bazează pe rezultatele obţinute
de majoritatea disciplinelor biologice.

_____________________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

5. În baza metodei SWOT alcătuieşte o comunicare la tema: Evoluţionismul contemporan – realizări şi

promisiuni.