Cadastrul Ariilor Naturale Protejate de Stat - Informația Actualizată

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării
Institutul de Ecologie şi Geografie
Laboratorul Ecosisteme Naturale și Antropizate
CADASTRUL
(Banca de date)
privind obiectele şi complexele din
Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat (COC din FANPS)
(Vol. I)
Conform Regulamentului Cadastrului OC din FANPS

(HG Nr. 414 din 02.05.2000 Publicat: 12.05.2000 în MO Nr. 054)
Anexa nr.1. REZERVAȚIILE ȘTIINȚIFICE

Anexa nr.2. PARCURILE NAȚIONALE
Anexa nr.3. MONUMENTE ale Naturii:
A). GEOLOGICE ȘI PALEONTOLOGICE
CHIȘINĂU 2020
CADASTRUL
(Banca de date)
(Vol. II)

(HG Nr. 414 din 02.05.2000 Publicat:12.05.2000 în MO Nr. 054)
Anexa nr.3. MONUMENTE ale Naturii:

B). HIDROLOGICE;
C). BOTANICE. Sectoare reprezentative cu vegetație silvică.
Anexa nr.4. REZERVAȚIILE NATURALE

A). SILVICE
CHIȘINĂU 2020
CADASTRUL
(Banca de date)
(Vol. III)

Anexa nr.4. REZERVAȚIILE NATURALE:

B). DE PLANTE MEDICINALE
C). MIXTE
Anexa nr.5. REZERVAȚIILE PEISAJERE
CHIȘINĂU 2020
CADASTRUL
(Banca de date)
(Vol. IV)

Anexa nr.6. REZERVAȚIILE DE RESURSE (funciare)
Anexa nr.7. ARII CU MANAGEMENT MULTIFUNCȚIONAL:

A). SECTOARE REPREZENTATIVE CU VEGETAȚIE DE STEPĂ
B). SECTOARE REPREZENTATIVE CU VEGETAȚIE DE LUNCĂ
C). PERDELE FORESTIERE DE PROTECȚIE.
Anexa nr.8. REZERVAȚII ALE BIOSFEREI
Anexa nr.11. MONUMENTELE DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ
Anexa nr.13. ZONELE UMEDE DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ
ARII NATURALE CU POTENŢIAL DE PROTECŢIE

(propuse a fi incluse în Lista obiectelor și complexelor din FANPS)
CHIȘINĂU 2020
Referințe:
1. Informația referitoare la Rezervațiile Științifice (Moldsilva, dr. Victoria Covali).

Rezervația științifică „Igorlâc” (Organizația Obștească ”Protecția Biodiversității”, prof.
Gh. Postolache; Institutul de Zoologie, prof. A. Munteanu).
2. Proiectul aplicativ 48.25.04: „Starea ecosistemelor naturale reprezentative: argumentarea
ştiinţifică a regimului lor de protecţie şi de extindere a ariilor naturale protejate”, perioada
2004-2008.
3. Proiectul internațional 06.411.020A: “Research networking for the environmental
monitoring and mitigation of adverse ecological effects in the Black Sea Basin”, perioada
2013-2015.
4. Proiectul aplicativ 11.817.08.05A: „Impactul factorilor naturali şi antropici asupra geo- şi
ecosistemelor de pe teritoriul Republicii Moldova în scopul perfecţionării managementului
resurselor naturale şi conservării ariilor reprezentative”, perioada 2011-2014.
5. Proiectului aplicativ 15.817.02.21A: “Evaluarea integrată a impactului antropic asupra
ecosistemelor reprezentative în scopul conservării şi extinderii Ariilor Naturale Protejate
de Stat în contextul cerinţelor Directivelor UE”, perioada 2016-2019.
6. Proiecte de cercetare, susținute financiar de Fondul Ecologic Național.
7. Schema şi coordonatele obiectelor și comlexelor din FANPS: sursa - Ministerul Mediului
Organizația Obștească ”Protecția Biodiversității” în cadrul Proiectului UNDP/GEF
„Rezultatele reevaluării sistemului de Arii Protejate din Republica Moldova, realizată
de”Fortificarea capacităților instituționale și a reprezentativității sistemului de arii
protejate din Moldova”. Coordonator proiect: Prof. Gh. Postolache.
Publicații științifice:
- Autori coordonatori: Begu A., David A., Liogchii N., Ursu A., Boboc N., Brega V.,
Nedealcov M., Stegărescu V., Tărîță A. Starea mediului și patrimoniul natural al bazinului
Dunării (în limitele Republicii Moldova); ref. şt.: Nicolae Boboc; Min. Mediului al Rep.
Moldova, Acad. de Științe a Moldovei, Inst. de Ecologie şi Geografie. - Ch.: S.n., 2013
(Tipogr. „Bons Offices”). ISBN 978-9975-80-633-6;
- TĂRÎŢĂ, A.; LOZAN, R.; SANDU, M.; STEGĂRESCU V.; COZARI F. Evoluția
calității factorilor de mediu în ariile naturale protejate de stat (Monumente naturale
hidrologice). Buletinul AȘM 1(319) 2013, pag. 21-32.;
- Autori coordonatori: LOZAN, R.; TĂRÎŢĂ, A.; SANDU, M. Starea geoecologică a
apelor de suprafață și subterane în bazinul hidrografic al Mării Negre (în limitele
Republicii Moldova). Acad. de Științe a Moldovei, Inst. de Ecologie şi Geografie. -
Chișinău: S.n. 2015. (Tipogr. „Euroofset”). ISBN 978-9975-9611-2-7.
- TĂRÎŢĂ, A.; LOZAN, R.; SANDU, M.; STEGĂRESCU, V. Calitatea apelor
curgătoare din bazinul hidrografic al fl. Nistru (în limitele Republicii Moldova). Mediul
Ambiant. 2015, 3(81), 21-25. ISSN 1810-9551.
- TĂRÎŢĂ, A.; LOZAN, R.; SANDU, M.; ZLOTEA, A.; SIDOREN, Iu.;
COMARNIŢCHI, A.; CREŢU, I. Sistemul integrat de indicatori pentru estimarea
impactului intervenţiilor antropice asupra ariilor naturale. În: „Biodiversitatea în contextul
schimbărilor climatice”. Materialele Conferinţei ştiinţifice cu participare internaţională, 25
noiembrie 2016. UnAŞM Chişinău: S.n., 2016 (Tipogr. „Biotehdesign”), p. 313-322. ISBN
978-9975-108-02-7.
- SANDU, M.; TĂRÎŢĂ, A.; MOŞANU, E.; ŢURCAN, S. Indicele de poluare a apelor de
suprafaţă. Studiu de caz – apele de suprafaţă din Ocolul silvic Hârjauca (Ghid ştiinţifico-
practic), Ch.: Primex-Com, 2017. 38 p. ISBN: 978-9975-110-78-5. 5. SANDU, M.;
TĂRÎŢĂ, A.; ŢURCAN, S. Indicele de poluare a apei de suprafaţă în baza reglementărilor
ce disting cinci clase de calitate. Buletinul AŞM. Ştiinţele vieţii. 2017. nr. 1(331), 153-162.
ISSN 1857-064X.
- TĂRÎŢĂ, A. Geoacumularea metalelor grele în sol în funcţie de modul de utilizare a
acestuia. Materialele Conferinţei ştiinţifice cu participare internaţională a Societăţii
Naţionale a Moldovei de Ştiinţa Solului ”Cercetarea şi Gestionarea resurselor de sol”. 8-9
septembrie 2017. Ch.: CEP USM, 2017.118-127. ISBN 978-9975-71-931-5.
- TĂRÎȚĂ, A.; COZARI, T.; SANDU, M.; LOZAN, R.; LIOGCHII, N.; BREGA, V.;
MOȘANU, E.; AJDER, V.; BEJAN, I.; BRAȘOVEANU, V.; OVERCENCO, A.; HACHI,
M.; POPOV, L.; ZLOTEA, A.; COMARNIȚCHI, A. Planul de management al Zonei
Umede de Importanță Internațională RAMSAR „Lacurile Prutului de Jos”. Red. șt.
COZARI T. Ch.: Primex-Com, 2018. 88 p. ISBN 978-9975-3232-5-3.
- TĂRÎȚĂ, A; BRAȘOVEANU, V. Bioacumularea metalelor grele în lemnul speciilor
de arbori din ecosistemul forestier ,,Pădurea Hâncești”. În Culegere de articole științifice
dedicată membrului corespondent AȘM Ion Dediu la 85 de ani de la naștere și 62 ani de
activitate științifică ,, Impactul antropic asupra calității mediului”. Chișinău 2019, p. 101-
113.
- BEGU A., DAVID A., LIOGCHII N., URSU A., BOBOC N., BREGA V.,
NEDEALCOV M., STEGĂRESCU V., TĂRÎȚĂ A. Starea mediului și patrimoniul natural
al bazinului Dunării (în limitele Republicii Moldova).
- BEGU A., LIOGCHII N. Model de evidență a informatiei cadastrale privind ariile
natturale de stat. În: Probleme ecologice şi geografice în contextul dezvoltării durabile a
Republicii Moldova: realizări şi perspective: conferinta internatională: Chisinau14 – 15
septembrie 2016: Culegeri de materiale. – Iasi: Vasiliana / 98, 2016. P. 111 – 119. ISBN:
978-973-116-506-6.
- BEGU A., LIOGCHII N., DONICA A., AJDER V. Starea elementelor naturale valoroase
din rezervaţia peisajeră la 33 de vaduri. Mediul Ambiant. NR. 5(71) OCTOMBRIE, 2013
p. 7 – 13. ISSN: 1810-9551.
- BEGU A.; BRAȘOVEANU V.; LIOGCHII N.; BREGA V. Mosses and lichens –
bioindicators of heavy metals pollution of forest ecosystems Aerul și apa componente ale
mediului. 2014. Cluj-Napoca. p. 56-61. ISSN: 2067-743X.
- BEGU, A.; BRAŞOVEANU, V. Poluarea ecosistemelor forestiere cu unele metale grele.
Materialele simpozionului internaţional „Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier –
noi obiective şi priorităţi” (Chişinău 17-19 noiembrie 2011). Ch.: 2011, 7-11. ISBN 978-
9975-56-012-2.
- BEGU, A.; LIOGCHII, N.; ROŞCA I. Ecosistemele forestiere - habitate favorabile
pentru conservarea diversităţii biologice. Materialele simpozionului internaţional
„Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier – noi obiective şi priorităţi”, Chişinău 17-19
noiembrie 2011. Ch.: 2011, 11-16. ISBN 978-9975-56-012-2.
- BRAȘOVEANU V. Riscurile poluării aeriene asupra plantelor edificatoare și
ecobioindicatoare din cadrul rețelei de monitoring forestier. Autoreferatul tezei de doctor
în șt. biologice. Chișinău,2014.31 p.
- BREGA V., BEGU A., LIOGCHII N., BOBEICĂ V. Emisiile acide, depoziţia şi
încărcăturile critice ale N și S pentru ecosistemele bazinului râului Prut. Tehnologii şi
echipamente pentru evaluarea şi protecţia mediului. Environment  Progress 12/2008.
Editura EFES, Cluj- Napoca, p. 57 – 64.
- BREGA, V.; LIOGCHII, N.; BEGU, A.; TĂRÎȚĂ, A.; BRAȘOVEANU, V. Conținutul
metalelor grele în solurile și biota ariilor naturale protejate de stat din bazinul Dunării
(teritoriul Republicii Moldova). Cercetarea şi gestionarea resurselor de sol. Materialele
Conferinţei ştiinţifice cu participare internaţională a Societăţii Naţionale a Moldovei de
ştiinţă a solului. Chişinău, 8-9 septembrie 2017. pp. 174-186. ISBN 978-9975-71-931-5.
- BREGA, V.; TĂRÎȚĂ, A.; LIOGCHII, N.; LOZAN, R.; MOȘANU, E. Impactul surselor
de poluare a aerului atmosferic în contextul acidifierii ecosistemelor. În: Materialele
Conferinţei Ştiinţifice cu participare internațională: Biodiversitatea în contextul
schimbărilor climatice, Ediția a II-a, 23 noiembrie 2018, Chișinău. p. 229-235. USDC.
- DONICA A.; BEGU A. Studies on chorology of endangered plants species from the
middle Dniester river basin (Republic of Moldova). International Jurnal of Ecosystems
and Ecology science (IJEES). Tirana, Albania, 2016. Volume 6/1, pp. 1-6. ISSN: 2224-
4980.
- FASOLA, R. Conţinutul metalelor grele în solurile bazinului râului Cereşnovăţ. În: Studia
Universitatis Moldaviae, nr.6 (86), Seria “Științe reale și ale naturii”. Chișinău 2015, pp.
103-109. ISSN 1814-3237; ISSN online 1857-498X.
- FASOLA, R.; BRAŞOVEANU, V. Potenţialul edafic al ecosistemului forestier
„Racovăţii de Sud” din bazinul râului Cereşnovăţ. În: Probleme ecologice şi geografice în
contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova: realizări şi perspective. Conferinţă
internationaăl: Chisinau14 – 15 septembrie 2016: Culegeri de materiale. – Iasi: Vasiliana /
98, 2016. pp. 187 - 191. ISBN: 978-973-116-506-6.
- LIOGCHI, N. Rolul ariilor naturale protejate de stat în dezvoltarea Regiunii Sud. În:
Calitatea factorilor de mediu în contextul dezvoltării durabile a Regiunii de Dezvoltare
Sud. Culegere de articole ştiinţifice. 2017, 51-55. ISBN 978-9975-3039-9-6.
- LIOGCHII N., BEGU A., BREGA, V. Starea şi rolul ariilor protejate din nordul ţării.
Acta et commentationes (categoria C). Ştiinţe Naturale şi Exacte. Revistă științifică. 2017,
Nr. 1(3),77 – 88. ISSN 2537-6284.
- LIOGCHII N., BEGU A., FASOLA R. Aspecte privind conservarea speciilor rare în
Rezervațiile naturale de plante medicinale din Republica Moldova. În: Conferinţa
ştiinţifică naţională, consacrată jubileului de 90 ani din ziua naşterii academicianului Boris
Melnic. Culegere de articole ştiinţifice. 2018, 338 – 343. ISBN 978-9975-71-971-1.
- LIOGCHII N. Conservarea patrimoniului natural în contextul dezvoltării regionale a
Republicii Moldova. În: Probleme ecologice şi geografice în contextul dezvoltării durabile
a Republicii Moldova: realizări şi perspective. Conferinţă internatională, Chisinău 14 – 15
septembrie 2016: Culegeri de materiale. – Iasi: Vasiliana / 98, 2016. pp. 211 – 117. ISBN:
978-973-116-506-6.
- LIOGCHII N., BEGU A. The conservation of natural heritage in the protected areas.
În: Marisia XXXVII (Ştiinţele naturii). Studii şi materiale. Edit. Mega, Târgu-Mureş, 2017,
p. 9-16. ISSN: 1016-9652.
- LIOGCHII N., BEGU A., BREGA V., BRAŞOVEANU V. Starea ecologică a unor arii
naturale protejate de stat din Podişul Moldovei de Nord. În: Mediul Ambiant. NR. 4 (70).
2013. p. 11-18. ISSN: 1810-9551.
- LIOGCHII N., BEGU A., BRAȘOVEANU V., FASOLA R. Starea ecologică a
Rezervațiilor Naturale Silvice din raionul Telenești. Materialele Conferinței științifice
naționale cu participare internațională. Biodiversitatea în contextul schimbărilor climatice.
USDC. 22 noiembrie 2019. P. 238-245.
- LIOGCHII N., BEGU A., BREGA V. Lunca inundadilă din s. Antoneşti (Prutul de
mijloc) - habitat pentru conservarea biodiversităţii. Aerul şi apa- componente ale mediului.
Cluj-Napoca. 2010. ISSN: 2067-743X. P. 265-271.
- LIOGCHII N., BEGU A., BREGA V., ROŞCA I. Preliminary considerations concerning
the role of Stanca forest ecosystem in the conservation of biological diversity. Muzeul
Olteniei, Craiova. Studii şi comunicări. 27(1), 2012. - P. 173 – 179. - ISSN 1454-6914.
- LIOGCHII N., BEGU A., BREGA V. Starea ecologică a unor arii naturale protejate de
stat din bazinul fl. Nistru. În: Rolul agriculturii în acordarea serviciilor ecosistemice şi
sociale. Conferinţa ştiinţifică internaţională consacrată aniversării 60-a a dr. hab. Boris
Boincean. Bălţi, 25 noiembrie, 2014. p. 170 – 178. ISBN 978-8875-50-139-2.
- IOGCHII N.,BEGU A., FASOLA R. Potențialul natural al unor suprafețe din masivul
forestier al Codrilor Centrali. Materialele Conferinței științifice naționale cu participare
internațională. Învățământ superior: tradiții, valori, perspective. Chișinău, 2018. Vol. I, 171
– 180. ISBN 978-9975-76-248-9.
- LIOGCHII N.; BEGU A. Contributions to preserving the integrity of landscape
Duruitoarea Canyon. Proceeding of international Conference „Enveronment and global
warming”. În COLLECTED PAPERS. NEW SERIES. Nr. 3(82). Tbilisi, 2011. - P. 289 –
292. – ISSN 2233-3347.
- LIOGCHII N. Argumentarea statutului de arie protejată prin evaluarea calităţii
componentelor de mediu. Tehnologii şi echipamente pentru evaluarea şi protecţia
mediului. Environment  Progress 12/2008. Editura EFES, Cluj- Napoca, p. 219 – 225.
- LIOGCHII Nina, BEGU A., DONICA Ala. Ecosisteme reprezentative cu potenţial de
protecţie. În: Probleme ecologice şi geografice în contextul dezvoltării durabile a
Republicii Moldova: realizări şi perspective: conferinta internatională: Chisinau14 – 15
septembrie 2016: Culegeri de materiale. – Iasi: Vasiliana / 98, 2016. Pag. 217 - 225. ISBN:
978-973-116-506-6.
- STEGARESCU V., MOTELICA L., FASOLA R., BREGA V. Impactul metalelor grele
asupra unor ecosisteme din bazinul fluviului Nistru. Chimia Ecologică şi estimarea riscului
chimic. Ed. XII-a. 7 decembrie, 2012. Ch.: CEP UCM, 2012, 52-54. ISBN 978-9975-71-
324-5.
- URSU A. Solurile Moldovei. Chişinău: Î.E.P. Ştiinţa. 2011. 324 p.
- URSU A., MARCOV I. Rezervații pedologice. Starea actuală //Mediul Ambiant, nr.
3(45), 2009. pp. 3-7.;
- URSU A., OVERCENCO A. Rezervații de resurse (RR). – În: Starea mediului și
patrimoniul natural al bazinului Dunării (în limitele Republicii Moldova). ref. şt.: Nicolae
Boboc; Min. Mediului al Rep. Moldova, Acad. de Științe a Moldovei, Inst. de Ecologie şi
Geografie. - Ch.: S.n., 2013 (Tipogr. „Bons Offices”). ISBN 978-9975-80-633-6.
BIBLIOGRAFIE
1. Cartea Roşie a Republicii Moldova. Ediţia a III-a. Chisinau, Î.E.P. Ştiinţa, 2015, 492 p.
2. Cartea Roşie a Ucrainei (Lumea animală). Kiev, 2009, 623 p.
3. Cartea Roşie a Ucrainei (Lumea vegetală). Kiev, 2009, 912 p.
4. Cartea Roşie a vertebratelor din România. Bucureşti, 2005, 260 p.
5. Cheklist of CITES species and Annotated CITES appendices and Reservations.
Washington, 1973, 417 p.
6. Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats. Bern, 1979.
7. Cozari T., Usatîi M., Vladimirov M. Pești, Amfibieni, Reptile. Lumea animală a Moldovei,
Vol. II. Chişinău, ÎEP Știința, 2003, 152 p
8. Ivan D., Doniţă N. Metode practice pentru studiul ecologic şi geografic al vegetaţii.
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie, Tipografia Universităţii din Bucureşti,
1975, 250 p.
9. Kent, M., P. Coker. Vegetation description and analysis – a practical approach. John
Willey & Sons. Chicester, 1998, 363 p.
10. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Chişinău, 2002.
11. Munteanu A., Lozan M. Mamifere. Lumea animală a Moldovei, Vol. IV. Chişinău, ÎEP
Știința, 2004, 132 p.
12. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău, Univers, 2007,
391 p.
13. Oltean M., Neagrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V., Mihailescu S.
Lista Roşie a plantelor superioare din România. Inst. de biologie, studii, sinteze,
documentaţii de ecologie, Vol. 1. Bucuresti, 1994, p. 1-52.
14. Toderaș I., Vladimirov M., Neculiseanu Z. Lumea animală a Moldovei, Vol. I.
Nevertebrate. Chişinău, ÎEP Știința, 2007, 195 p.
15. Vie J-C., Hilton-Taylor C., Stuart S. N. Wildlife in a changing World – An Analysis of
the IUCN Red List of Threatened Species. Gland, Switzerland: IUCN, 2009,180 p.
16. Гейдеман Т. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев, Изд.
Штиинца, 1975, 636 p.
17. Симонов Г. Определитель листостебельных мхов Молдавской СССР. Кишинев,
Штиинца, 1978, 168 p.
18. Begu A., Manic Ş., Şalaru V., Simonov Gh. Lumea vegetală a Moldovei. Vol. I.
Ciuperci. Plante fără flori. Chişinău, ÎEP Știința, 2005, 204 p.
19. Postolache Gh., Bucaţel V., Lazu Ş., Teleuţă A., Miron A. Ariile natural protejate din
Moldova. Pajişti şi monumente de arhitectură peisajeră. Chişinău, ÎEP Știința, 2017, 180
p.
20. POSTOLACHE Gh., LAZU Ș. Ariile naturale protejate din Moldova. Rezervații
silvice. Știința, Chișinău. 2018. 212 p.
21. КИРИЛЮК В. П. Микроэлементы в компонентах биосферы Молдовы. Chişinău:
Pontos., 2006. 156 c.
XII. ARII NATURALE CU POTENŢIAL DE PROTECŢIE
propuse a fi luate sub protecția Statului
Nr. 1. Pădurea din preajma s. Şişcani, r-nul Nisporeni – ca

REZERVAȚIE NATURALĂ SILVICĂ “BUJOR”
a) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat
Rezervaţie naturală silvică Bujor
Propusă pentru protejare în baza cercetărilor în cadrul proiectului instituțional: 06.411.020

A Structura, funcţionalitatea, stabilitatea, dinamica şi bioproductivitatea ecosistemelor naturale şi
antropizate din Republica Moldova”
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului.

Întreprinderea pentru Silvicultură Nisporeni-Silva.
Adresa: or. Nisporeni, str. Toma Ciorbă, 12.
Telefon: 0264 2 38 70; fax. 0264 2 23 04
c) Amplasamentul terenurilor:
la nord de satul Şişcani, raionul Nisporeni, pe malul drept al râului Lăpuşna, OS Nisporeni, ÎSS
Nisporeni.
Schema*
d) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor
Suprafața 235,0 ha. Este amplasată la altitudinea de 320-360m. Reprezintă o pădure cu

diversitate şi abundenţă sporită a plantelor efemere şi efemeroide, arbuştilor şi arborilor.
Elemente valoroase.
Pădurea este valoroasă prin prezenţa bujorului de pădure (Paeonia peregrina) (parcela 28),
specie rară pe teritoriul Republicii Moldova, inclusă în CRRM, ca specie critic periclitată. Această
specie se întâlneşte doar în Codrii Centrali, fiind indicată pentru pădurile din preajma satelor
Bolţun şi Şişcani (Cartea Roşie a Republicii Moldova, 2001). Este un efermeroid cu o răspândire
limitată în Europa, populând, în special, peninsulele Apenină şi Balcanică şi pătrunzând în
Moldova, Ucraina, parţial, Rusia.
Flora.
Arbori. Vegetaţia forestieră este moderat dezvoltată. Pădurea este dominantă de stejar pufos
(Quercus pubescens) în amestec cu gorun (Quercus petraea), cireş (Cerasus avium), fag (Fagus
sylvatica). Dintre speciile însoţitoare – stejarul roşu (Quercus rubra), părul (Pyrus piraster).
Arbuşti. Scumpie (Cotinus coggygria), liane – clocoţei (Clematis integrifolia) ş.a.
Ierburi. Specii rare: bujorului de pădure (Paeonia peregrina) – CRRM (EN), negară frumoasă
(Stipa pulcherrima) – R, CRU, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R, ciuboţica cucului
(Primula veris) - R. Specii comune: frecvent au fost înregistrate guşa porumbelului (Silene
vulgaris), soră cu frate (Melampyrm nemorosum), scai galben (Centaurea solstitialis), rutişor mic
(Thalictrum minnus), cimbru (Thymus marschallianus), clopoţel (Campanula trachelium), trifoi
(Trifolium pratense), turicioară (Agrimonia eupatoria), creţuşcă (Filipendula vulgaris), leopoldie
comată (Leopoldia comosa), ceriţică (Cerinthe minor), sineghioară (Sanicula europaea), usturoiţă
peţiolată (Alliaria peţiolata), salvia (Salvia pratensis), popivnic (Asarum europaeum).
Licheni acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Physcia aipolia – 50%, Candelariella
vitelina – 7%, Anaptychia cilliaris – R – 10%, Parmelia quercina – R - 8%, Ramalina fraxinea –
R - 3%, Evernia prunastri – 3%, Xanthoria parietina – 3%.
Fauna. Pădurea este bogată şi în specii valoroase de animale: astfel, impresionează efectivul
de căprior (Capreolus capreolus) CRR, LRE, a căror amprente sub formă de urme, atât pe sol cât
şi pe arbori, au fost înregistrate destul de frecvent. Alte specii valoroase, dar cu un efectiv mai
redus, sunt: cerbul nobil (Cervus elaphus) – R, LRR, LRE, CWash (I,II,III), CBerna (II), mistreţ
(Sus scrofa) – LRE, bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina)
– CRRM (CR), CRR, CRU, CWash (I,II), CBerna (II), CBon (II), uliu păsărar (Accipiter nisus) –
R, LRE, CWash (II), CBerna (II), șoim de iarnă (Aesalon columbarius) – R, LRE, CWash (I,II),
CBerna (II), CBon (II).
e) Starea ecologică. Elementele specifice sunt оn stare satisfгcгtoare și corespund categoriei de
protecție Rezervații naturale silvice.
Conform datelor publicate de Begu (2011) gradul de poluare a aerului cu SO2 (Fig. 2.6, cap.
II), apreciat pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat (0,05-0,1
mg/m3).
f) Valoarea ecologică.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a diversității biologice.
g) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei –
internaţional, naţional, local.
Oferă posibilitatea cercetării arboretului natural, exemplarelor seculare și familiarizării cu

flora şi fauna specifică şi protejată din zonă. Poate servi ca zonă de recreaţie.
h) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate
Privind impactul negativ:

- lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.;
- depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere;
- aprinderea vegetaţiei;
- distrugerea cuiburilor, vizuinilor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;
- administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide ş.a. substanţe chimice nocive;
- deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun.
Privind exploatarea resurselor naturale:

- exploatarea masei lemnoase;
- vânatul neautorizat;
- păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de autorizare;
- colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale, inclusiv a
unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
- respectarea măsurilor speciale de colectare a plantelor medicinale;
- alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Paeonia peregrina Stipa pulcherrima

Nr. 2. Pădurea din preajma s. Rediul de Jos, r-nul Fălești - ca
REZERVAȚIA NATURALĂ SILVICĂ „REDIUL DE JOS”
Rezervaţie naturală silvică

Rediul de Jos

A Structura, funcţionalitatea, stabilitatea, dinamica şi bioproductivitatea ecosistemelor
naturale şi antropizate din Republica Moldova”
ÎSS Glodeni, OS Făleşti

Adresa: or. Glodeni, str. Mihai Eminescu, 17
Telefon: 0249 2 33 82;
Este amplasată între satele Pruteni şi Musteaţa, OS Fălești.
Schema*
Suprafața 49,0 ha. Prezintă o suprafață de pădure amplasată pe un relief moderat

fragmentat, cu altitudinile variind între 100 şi 220 m.
Elemente valoroase.
Pădurea se caracterizează printr-o diversitate biologică bogată, arbori seculari, cu multe specii rare,
ocrotite la nivel naţional sau internaţional.
Flora.
Arbori. Arborietul este dominant de stejarul obişnuit (Quercus robur), iar printre speciile
subdominante – frasinul (Fraxinus excelsior), arţarul (Acer platanoides) şi carpenul (Carpinus
betulus).
Arbuşti: dârmoz (Viburnum lantana), corn (Cornus mas), soc (Sambucus nigra), păducel
încovoiat (Crataegus curvisepala), lemn râios (Euonymus europaea), clocotiş (Staphylea pinnata)
- R. În interiorul pădurii este frecventă liana, tradiţională dumbrăvilor, edera (Hedera helix), iar în
lizieră – viţa albă (Clematis recta). Starea de dezvoltare a arboretului este satisfăcătoare. Sunt
frecvente exemplare viguroase de stejari seculari.
Ierburi. O deosebită valoare ştiinţifică prezintă speciile cu statut naţional şi internaţional de
protecţie pentru care, pădurea dată, merită a fi luată sub protecţia statului. Printre acestea
menţionăm: mierea ursului (Pulmonaria officinalis) - R, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius)
– R, ciuboţica cucului (Primula veris) – R, lăcrimioară (Convallaria majalis) - R, frăsinel gimnostil
(Dictamnus gymnostylis) – CRRM (EN), LRR, viță de pădure (Vitis sylvestris) – CRRM (EN),
bibilică (Fritillaria montana) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CBerna, mutulică (Scopolia
carniolica) – CRRM (VU), CRU, căpşunică (Cephalanthera damasonium) - CRRM (VU), LRR,
CRU, CWash., LRE.
Covorul ierbos este bine dezvoltat, în deosebi la baza pantei, unde apele freatice sunt aproape
de suprafaţă. Liziera şi poienele sunt populate, predominant, de specii heliofile: soră cu frate
(Melampyrum nemorosum), creţuşcă (Filipendula vulgaris), vulturică (Hieracium pilosella),
stejărel (Veronica chamaedrys), veronică prostrată (Veronica prostrata), toporaşi (Viola
mirabilis), valeriană (Valeriana officinalis). Sub coronamentul arborilor persistă sciofilele: brei
peren (Mercurialis perennis), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), floarea vântului ranunculoidă
(Anemone ranunculoides), viorele (Scilla bifolia), brebenel (Corydalis solida), rocoţel (Stellaria
holostea), crânceş (Geum urbanum), pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), rodulul
pământului (Arum orientale), grâuşor vernal (Ficaria verna), popivnic (Asarum europaeum),
mutătoare albă (Bryonia alba). În preajma pădurii se află un râuleş, care favorizează dezvoltarea
speciilor hidrofile: trestia (Phragmites australis), stânjenelul galben (Iris pseudacorus) ş. a.
Muşchi: Baza tulpinelor arborilor dominanţi şi subdominanţi deseori este acoperită de un covor
des de muşchi, în deosebi: Leskea polycarpa şi Amblystegium serpens.
Fauna. Specii rare: căprior (Capreolus capreolus) - CRR, LRE, barză albă (Ciconia ciconia) –
CRR, LRE, CBerna, CBon, șarpele de alun (Coronella austriaca) - CRRM (EN), LRR, CRU,
LRE, CBerna, DH., șopârlă verde (Lacerta viridis) - CBerna, CRU, LRE, brotăcel (Hila arborea)
- LRR, LRE, CBerna (II), melcul de livadă (Helix pomatia) – CBerna (III).
protecție Rezervații naturale silvice.
Conform datelor publicate de Begu (2011) gradul de poluare a aerului cu SO2 (Fig. 2.6, cap.
II), apreciat pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca moderat poluat (0,1-
0,2 mg/m3).
Oferă posibilitatea cercetării arboretului natural, exemplarelor seculare și familiarizării cu
flora şi fauna specifică şi protejată din zonă. Poate servi ca zonă de recreaţie.


Vedere generală Scopolia carniolica
Dictamnus gymnostylis Cephalantera damasanium

Nr. 3. Pădurea din preajma s. Horodişte, raionul Donduşeni – ca
Rezervația Naturală Silvică „ HUMĂRIA”
Rezervația Naturală Silvică
Humăria
ÎSS Edineț
Adresa: or. Edineț, Șoseaua Bucovinei, 24
Telefon: 0246 2 29 93
nord-estul satului Horodişte, raionul Donduşeni, OS Dondușeni.
Pădurea are suprafaţa de circa 300 ha şi reprezintă un ecosistem forestier amplasat la

altitudinea de circa 250 m, expoziţie nordică.
Elemente valoroase. Aria se caracterizează prin prezenţa arboretului natural ce include

exemplare cu vârsta de 80-100 ani şi înălţimea de circa 25 m, care se află în stare satisfăcătoare.
Flora.
Arbori. Specia dominantă este stejarul pedunculat (Quercus robur), care determină şi tipul
de vegetaţie ierboasă din ecosistem.
Arbuști. În subarboret întâlnim: salbă moale (Euonymus europaea), măceși (Rosa canina),
corn (Cornus mas), brebenoc minor (Vinca minor).
 Ierburile acoperă pe deplin suprafaţa solului. Printre speciile ce se regăsesc în Nomenclatorul
speciilor rare din flora spontană a Republicii Moldova (Negru, 2002) în această pădure frecvente
sunt ciuboţica cucului (Primula veris) - R, lăcrămioară (Convallaria majalis) - R, strămutarea și
distrugerea ascunzișurilor, adăposturilor, locurilor de cuibărit;
umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) - R. Merită atenţie deosebită atât speciile
ocrotite prin CRRM - ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum), stângenel pontic (Iris
pontica) şi feriga comună (Dryopteris filix-mas), care anterior nu au fost identificate aici, cât şi
cele ocrotite prin documente internaţionale - șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR,
CRU, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R, crin de pădure (Lilium martagon) - R, CRU, LRE.
Ultimele două specii, pe unele parcele, aveau un grad de acoperire de circa 25%. Pădurea Humăria
este o arie favorabilă şi pentru specia de clocoţei (Clematis integrifolia), care se întâlneşte aici
frecvent şi, deşi, nu se regăsește pe lista speciilor rare, se recomandă pentru atribuirea unei
categorii de protecţie. Aceasta este argumentată de frecvența mică a habitatelor acestei specii
semnalate pe teritoriul țării.
Printre speciile de licheni cu o frecvenţă mai mare menţionăm: Parmelia olivacea,
Parmelia sulcata, Parmelia caperata, Evernia prunastri, Lepraria aeruginosa.
Fauna. În fauna pădurii se întâlnesc frecvent speciile de mamifere: căprior (Capreolus

capreolus) – CRR, LRE, mistreț (Sus scrofa), iepure și cele de avifaună: sticlete (Carduelis
carduelis) – LRE, CBerna (II), cânepar (Carduelis cannabina) - LRE, CBerna (II), corb (Corvus
corax) – CRR, LRE, CBerna (III), piţigoi mare (Parus major) - LRE, CBerna (II), piţigoi albastru
(Parus caeruleus) - LRE, CBerna (II), cinteză (Fringilla coelebs) - LRE, CBerna (III), sturz
cântător (Turdus philomelos), silvie-cap-negru (Sylvia atricapilla) - LRE, CBerna (II), muscar
gulerat (Ficedula albicollis) - LRE, CBerna (II), CBon (II), pupăză (Upupa epops) - pupăză
(Upupa epops) – CRR, LRE CBerna ş.a.
Starea ecologică. În regiunea dată gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat pe baza
lichenoindicaţiei, se caracterizează ca slab poluat (0,05-0,1 mg/m3).
Pădurea Humăria, amplasată în preajma s. Horodişte, r. Dondușeni, dispune de elemente
specifice caracteristice categoriei de arie protejată - Rezervaţie Naturală Silvică şi este propusă de
a fi inclusă în lista ANPS. Aceasta va contribui la conservarea diversității biologice a ecosistemului
și la extinderea și diversificarea fondului ariilor protejate din acest raion.
e) Valoarea ecologică.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a arboretului natural,

exemplarelor seculare de arbori, diversitatea biologică specifică.
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei –

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor referitoare particularităților ecosistemelor forestiere.
Poate servi drept obiect de informare și conștientizare pentru elevilor, celor interesați și publicului
larg. Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată.
g) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

 lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc;
 depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere;
 aprinderea vegetaţie;
 introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic
autohton;
 folosirea peste normele admise a chimicalelor în zona de protecţie;
 deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun;
 deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în
rezervaţie şi în zona de protecţie.
 exploatarea masei lemnoase;
 vânatul neautorizat;
 păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de autorizare;
 recoltarea neautorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, broaşte), precum şi vânatul;
 strămutarea și distrugerea ascunzișurilor, locurilor de cuibărit, adăposturilor pentru
animale.
Veratrum nigrum Clematis integrifolia

Nr. 4. Pădurea din Meandrul de la Pererâta – ca
Rezervație Peisajeră „PĂDUREA DIN MEANDRUL PERERÂTA”
Rezervaţie Peisajeră
Pădurea din Meandrul Pererâta

A „Structura, funcţionalitatea, stabilitatea, dinamica şi bioproductivitatea ecosistemelor naturale
şi antropizate din Republica Moldova”
Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț. Ocolul silvic Briceni

Adresa: or. Edineț, șoseaua Bucovinei, 24
Telefon: 02462 29 93; 069145535
Amplasamentul terenurilor:
este amplasată în incinta meandrului Prutului, la sud de satul Pererâta, raionul Briceni
c) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor
Suprafața 18,0 ha. Este amplasată la altitudinea de 120-130m. Reprezintă o pădure de

luncă, cu diversitate şi abundenţă sporită a plantelor efemere şi efemeroide, arbuştilor şi arborilor.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de ecosistemele de luncă, râul Prut cu meandrul conturat,
poiene largi, arboretul natural de stejar şi speciile rare de plante şi animale. Printre arbori sunt
prezente exemplare de stejar cu vârstă seculară.
Flora.
Arbori. Dominant este stejarul pedunculat (Quercus robur), subdominant – cireşul (Cerasus
avium). Pe sectoarele din preajma râului sunt prezente crânguri de plop alb (Populus alba) şi salcie
(Salix alba).
Arbuştii sunt reprezentaţi de soc (Sambucus nigra), porumbar (Prunus spinosa), alun (Corylus
avellana), păducel (Crataegus curvisepala), sânger (Swida sanguinea), clocotiş (Staphylea
pinnata) - R, CRU iar dintre liane – viţa albă (Clematis vitalba).
Condiţiile pedologice cu umiditatea optimă a substratului şi aerului permit o dezvoltare bună a
diferitelor sinuzii de plante. În particular menţionăm sinuziile ghiocelului nival (Galanthus
nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, CWash., crinului de pădure (Lilium martagon) - R, CRU,
LRE şi în deosebi, de coada calului de iarnă (Equisetum hyemale). Ultima are o dezvoltare bună,
atinge o abundenţă înaltă, formând un covor aproape compact pe o parcelă de circa 250-300 m2 în
preajma râului, ceea ce este o raritate pentru habitatele acestei speciei în Moldova.
Plantele ierboase mai includ: vioreaua bifolie (Scilla bifolia), scâteiuţa galbenă (Gagea lutea),
toporaş (Viola odorata), sineghioară (Sanicula europaea), găinuşă (Isopyrum thalictroides),
brebenel (Corydalis solida) - R, cuibul pământului (Neottia nidus-avis) - R, LRR, CRU, CITES,
umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) - R, floarea vântului ranunculoidă (Anemone
ranunculoidis), luşca (Ornithogalum refractum) – CRRM, CRU, LRE, mierea ursului
(Pulmonaria officinalis) - R, brânca porcului (Scrophularia nodosa), soră cu frate (Melampyrum
nemorosum), popivnic (Asarum europaeum).
Muşchi: Comptothecium lutescens, Hypnum cupressiforme, Orthotrichum speciosum - R,

Leskeea polycarpa, Brachythecium salebrosum, Anomodon viticulosus, Mnium rugicum, Mnium
undulatum, Mnium cuspidatum, Bryum caespiticium.
Ciuperci: păstrăv (Polyporus squamosus).
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Hypogymnia physodes – 60%, Parmelia
sulcata – 35%, Xanthoria parietina – 25%, Physcia stellaris – 15%, Physcia pulverulenta – 10%,
Evernia prunastri – 2%, Physcia hispida – 2%,
Fauna: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna
(II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna (III), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III),
Cepaea vindobonensis.
Starea ecologică. Elementele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de
protecție Rezervații peisajere.
Conform datelor Begu (2011), în regiunea dată (Fig. 2.6, cap. II) gradul de poluare a aerului cu
SO2, apreciat pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiune se clasifică ca slab poluat (0,05-0,1
mg/m3).
d) Valoarea ecologică.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere și
biotice valoroase. Asigură protecția diversității biologice.
e) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei –
Oferă posibilitatea cercetării peisajului de luncă, arboretului natural, exemplarelor seculare și
familiarizării cu flora şi fauna specifică şi protejată din zonă. Poate servi ca zonă de recreaţie.

autohton;

 strămutarea neautorizată a hotarelor;
 fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea taxelor.
Galanthus nivalis Neottia nidus-avis

Nr. 5. Pădurea din preajma satului Lupăria, raionul Râşcani – ca
REZERVAȚIE PEISAJERĂ „LUPĂRIA”
Rezervația Peisajeră
Lupăria

ÎSS Glodeni
Adresa: or. Glodeni, str. Mihai Eminescu, 17. Telefon: 0249 2 33 82;
este amplasată la Est de satul Lupăria, raionul Râşcani
Schema*
Suprafața 206,0 ha. Prezintă o suprafață de pădure amplasată la altitudinea de 200-230 m. În

incinta pădurii este amplasat un lac, care în ansamblu cu versanţii împăduriţi, redă sectorului un
peisaj deosebit de pitoresc.
Elemente valoroase.
Valoroase sunt elementele peisajere, diversitatea biologică, speciile rare, ocrotite la nivel
naţional sau internaţional.
Flora.
Arboretul este dominat de stejarul obişnuit (Quercus robur) cu diametrul de 50-100 cm, în
stare vitală şi sanitară bună, neafectat de boli şi dăunători. Printre speciile de arbori subdominanţi
s-au înregistrat cireşul (Cerasus avium), frasinul (Fraxinus excelsior), volnişul (Ulmus laevis),
care, de asemenea, au o dezvoltare satisfăcătoare.
Acest habitat impresionează prin prezenţa speciilor incluse în CRRM în special, laleaua
pestriţă (Fritillaria meleagroides) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CBerna şi mutulica (Scopolia
carniolica) - CRRM (VU), CRU, care anterior nu au fost indicate pentru acest sector al districtului
geobotanic Râşcani. Printre plantele superioare valoroase au mai fost înregistrate speciile rare:
mierea ursului (Pulmonaria officinalis) - R, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R, ciuboţica
cucului (Primula veris) – R, crin de pădure (Lilium martagon) - R, CRU, LRE, strigoae neagră
(Veratrum nigrum) - R, brebenel (Corydalis solida) - R. Din abundenţă au fost înregistrate
efemeroidele: floarea vântului (Anemone ranunculoidis), pecetea lui Solomon (Polygonatum
latifolium), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), scânteiuţă galbenă (Gagea lutea), viorea bifolie
(Scilla bifolia), grâuşor vernal (Ficaria verna), iar printre cele comune – piciorul cucoşului
(Ranunculus cassubicus), sineghioară (Sanicula europaea), şopârliţă (Veronica hederifolia), nu-
mă-uita de baltă (Myosotis palustris).
Printre speciile rare mai pot fi menţionaţi lichenii: Ramalina farinacea - R, Cladonia
fimbriata - R.
Fauna. De rând cu speciile de plante, în pădure au fost înregistrate şi specii de animale: pisică
sălbatică (Felis silvestris) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CWash., CBerna, DH , bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna căprior (Capreolus capreolus) - CRR, LRE, șopârlă verde (Lacerta viridis)
- CBerna, CRU, LRE, brotăcel (Hila arborea) - LRR, LRE, CBerna (II), melcul de livadă (Helix
pomatia) – CBerna (III).

protecție Rezervații Peisajere.
Prezenţa speciilor de licheni foarte sensibili la poluare aeriană cu SO2 (Ramalina fraxinea), cu
un grad de acoperire a scoarţei >30% şi celor sensibili (Evernia prunastri şi Parmelia acetabulum)
ş.a., ne-au permis să stabilim gradul de poluare a aerului. Conform datelor publicate de Begu
(2011) gradul de poluare a aerului din regiunea dată cu SO2 (Fig. 2.6, cap. II), se clasifică ca
moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3). Conţinutul metalelor grele din sol se încadrează în limitele CMA,
nivelul fondului radiologic gama extern nu depăşeşte limita de atenţionare (25 R/h), iar calitatea
apei din lac se încadrează în clasele II şi III de calitate.

Oferă posibilitatea cercetării peisajului, arboretului natural, exemplarelor seculare și


autohton;

Lacul din incinta pădurii Lilium martagon
Lacerta viridis Fritillaria meleagroides

Nr. 6. Pădurea din preajma satului Şaptebani, raionul Râşcani - ca
MONUMENT AL NATURII MIXT „ADONIS”
Monument al Naturii Mixt „Adonis”


ÎSS Glodeni
Adresa: or. Glodeni, str. Mihai Eminescu, 17
Telefon: 0249 2 33 82;
Amplasat în OS Râşcani, parcelele 59A - D, 60A, 61A – D.
Schema*
Suprafața 87,0 ha. Prezintă o suprafață de pădure și un sector stepizat adiacent, amplasată la
altitudinea de 110-120 m, pe substrat din roci calcaroase ce formează stânci gigante. Sectorul de
pădure studiat este traversat de către râul Ciugureţ, afluentul de stânga al râului Ciuhur, de-a lungul
căruia se întinde un şir de recife cu versanţi abrupţi, ce uimesc prin bogăţia floristică şi faunistică.
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt habitatele bogate în specii rare de plante şi animale, elementelor
geologice şi hidrologice reprezentative. Valoarea acestui sector constă și în prezența vegetaţiei
arborescente, care este constituită din arborete de tei (90%) în amestec cu stejar (10%), cu
densitatea 0,63 (pentru tei) şi 0,07 (pentru stejar) la unitate de suprafaţă, ce se caracterizează printr-
o vitalitate normală, înălţimea arborilor fiind 20 şi respectiv 19 m, iar vârsta medie de 55 ani.
Conform Legii FANPS este protejată doar parcela 60D (17 ha) a pădurii din preajma s.
Şaptebani, care are statut de RNS Şaptebani. De rând cu sectorul protejat, în studiul fitocenologic
a fost inclus sectorul din nord-vestul pădurii (subparcelele 59A, 59B, 59C, 59D, parţial 60A, 61A,
61B, 61C, 61D) şi sectorul stepizat, limitrof pădurii, cu suprafaţa totală de circa 70 ha.
Flora. Sectorul de pădure este constituit din arborete de gorun cu tei şi se evidenţiază prin
covorul ierbos bine dezvoltat, format din specii comune, printre care şi multe specii de plante
valoroase, atât la nivel naţional cât şi internaţional: iarba ciutei (Doronicum hungaricum) - R,
CRU, lalea biberştein (Tulipa biebersteiniana) - R, CRU, crin de pădure (Lilium martagon) - R,
CRU, LRE, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) - R. În subparcelele 59A, 59B, 59C au fost
înregistrate speciile rare de ferigi calcifile: – acul pământului (Asplenium trichomanes), spinarea
lupului (A. ruta-muraria), feriga de stâncă (Cystopteris fragilis). O perlă aparte pentru aceste
sectoare este specia vulnerabilă popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU), întrunind circa 10
exemplare pe m2 pe sectoarele din preajma stâncilor calcaroase. Ceva mai frecventă este bibilica
(Fritillaria montana) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CBerna. Conservarea lor necesită
extinderea ariei protejate existente, cu includerea subparcelelor enumerate, completând, astfel, şi
lista habitatelor de răspândire a acestor specii pe teritoriul Republicii Moldova.
Pe lângă plantele superioare au fost înregistrate specii de licheni şi muşchi, care pot servi
ca indicatori ai gradului de poluare a aerului din ecosistemele date, dar şi ca specii rare cu diferit
statut de protecţie. Astfel, sectorul de pădure serveşte ca habitat pentru diferite specii de licheni,
printre care speciile rare - Dermatocarpon miniatum, Pseudoparmelia quercina, Opegrapha
rufescens, Parmelia cetraroides şi Parmelia sulcata, care este un indicator veritabil al calităţii
aerului. Rocile calcaroase servesc substrat pentru speciile petrofite de licheni: Placolecanora
muralis, Caloplaca murorum, Candelariella vitelina, care au o frecvenţă redusă pe teritoriul ţării.
Printre speciile de muşchi au fost înregistrate: Anomodon viticulosus, Leskea polycarpa,
Homalothecium philippeanum, Atrichum undulatum – sensibile la poluare atmosferică şi
Climacium dendroides, specie regăsită în CRRM.
Fauna. Printre reprezentanţii faunei din abundenţă sunt prezente speciile calcifile de moluşte
Cepaea vindobonensis şi Helix pomatia – CBerna (III). Aici au mai fost înregistrate şi următoarele
specii rare: pisică sălbatică (Felis silvestris) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CWash., CBerna,
DH , șarpele de alun (Coronella austriaca) - CRRM (EN), LRR, CRU, LRE, CBerna, DH, șopârlă
verde (Lacerta viridis) - CBerna, CRU, LRE, gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) - CRRM
(VU), LRE, croitor cenuşiu (Morimus funereus) – CRRM (EN), CRU.
Sectorul stepizat, limitrof pădurii, de rând cu vegetaţia ierboasă obişnuită comunităţilor de
stepă, include specii rare de migdal pitic (Amygdalus nana) - R, dediţel (Pulsatilla montana) – R
şi o abundenţă sporită a ruşcuţei de primăvară (Adonis vernalis) - R, CRU, CWash. Ultima
predomină pe sectoarele deschise şi constituie elementul atractiv principal, având, pe alocuri, un
grad de acoperire de circa 70-80%.
Analiza vegetaţiei algale din apele râului Ciugureţ (sectorul ce traversează aria) denotă
predominarea populaţiilor de alge verzi Cladophoretum (C. glomerata, C. fracta), Rhizoclonietum
(Rh. hieroglyphycum), Draparnaldietum (D. glomerata, D. plumosa), caracteristice pentru apele
curate, cât şi o serie de specii mai rare, precum rodofitele - Thorea ramosissima, Batrachospermum
moniliforme; crizofitele: Hydrurus foetidus, cianofitele - Oscillatoria agardianum, Gomontiella
subtubulosa şi Johanesbaptistia gardneri, care fortifică valoarea ştiinţifică a obiectului dat.
Calitatea apei râului Ciugureţ a fost confirmată şi de indicii de laborator, care o plasează în clasa
a II-a de calitate a apelor de suprafaţă.
Lista speciilor de plante şi animale nominalizate în acest studiu serveşte drept bază la
completarea registrului florei şi faunei din sectoarele cercetate şi pot servi ca un suport ştiinţific,
în baza căruia parcelele 59A, 59B, 59C, 59D, 60A, 61A, 61B, 61C, 61D, împreună cu parcela 60D
(deja protejată), necesită măsuri speciale de protecţie. În baza habitatelor bogate în specii valoroase
de plante şi animale, elementelor geologice şi hidrologice reprezentative, conform Capitolului 4,
art. 37 lit. „e” al Legii privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat (1998), suprafeţele
menţionate pot sta la baza fondării unei arii protejate mixte, care corespunde categoriei de
Monument al Naturii Mixt (MNM). Denumirea ariei propuse – MNM „Adonis” vine de la Adonis
vernalis – specia dominantă, ce prezintă elementul edificator.

protecție Monument al Naturii Mixt.
Conform rezultatelor privind gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat pe baza
lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se caracterizează ca moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3) iar
calitatea apei râului Ciugureţ se încadrează în clasa a II-a de calitate a apelor de suprafaţă.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere,

geologice, hidrologice și diversității biologice.

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor integrate a diverselor tipuri de ecosisteme. Poate

servi drept obiect de informare și conștientizare a elevilor, celor interesați și publicului larg. Posedă
potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată.

autohton;

 exploatarea masei lemnoase, zăcămintelor naturale;
Vederi generale
Adonis vernalis Pulsatilla montana
Nr.7. Pădurea din preajma s. Naslavcea, raionul Ocniţa – ca

Monument al Naturii Mixt „STÂNCA”
Monument al Naturii Mixt „Stânca”

ÎSS Edineț
Adresa: or. Edineț, Șoseaua Bucovinei, 24
Telefon: 0246 2 29 93
este amplasat la nord de satul Naslavcea, şi face parte din ocolul silvic Ocniţa, trupul de pădure
Stânca
Suprafața 100,0 ha.

Elemente valoroase.
Elementele specifice ecosistemului Stânca sunt prezentate de relieful neuniform, râpi şi
pante abrupte, stânci cu roci dezgolite, lacul din preajmă şi diversitatea biologică bogată în specii
rare, care întrunesc caracteristicile categoriei de protecţie Monument al Naturii Mixt.
Conform LFANPS această suprafaţă este protejată de stat, deţinătorul funciar fiind
Întreprinderea Silvică de Stat Edineţ. Aria face parte din categoria Monumente ale Naturii
Geologice şi Paleontologice (MNGP) şi este menită să protejeze elementele geologice şi
paleontologice redate de şisturile negre cu concreţiuni de fosforite, ieşite la lumina zilei, lutişuri
şistoase, cu amprente şi resturi de peşti sarmaţieni şi plante fosile, de unele roci cretacice din
apropierea s. Naslavcea.
Relieful neuniform al acestei arii cu ravene şi pante abrupte, stânci cu roci dezgolite şi lacul
din preajmă creează condiţii favorabile pentru creşterea, dezvoltarea şi adăpostirea unei diversităţi
specifice de floră şi faună, care au fost puse în evidenţă pe parcursul studiilor noastre.
Flora.
Arbori. Vegetaţia arboricolă este dominată de gorun (Quercus petraea), subdominante
fiind speciile de jugastru (Acer campestre) şi vişin turcesc (Cerasus mahaleb) iar în lizieră, pe
alocuri, este prezent pinul (Pinus sylvestris).
Arbuşti. Printre arbuşti şi semiarbuşti, cel mai frecvent sunt întâlnite speciile de porumbar
(Prunus spinosa), corn (Cornus mas), măceş (Rosa canina), lemn câinesc (Ligustrum vulgare),
păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), migdal pitiv (Amygdalus nana) - R, verigar (Rhamnus
tinctoria) - R, CRU, scumpie (Cotinus coggygria), caprifoi (Lonicera xylosteum), brebenoc mic
(Vinca minor).
Ierburi. Specii rare cu statut de protecţie la nivel naţional, regional şi internaţional. Printre
acestea, în locurile deschise, poiene largi şi lizieră, primăvara, au fost înregistrate speciile efemere
dedițel (Pulsatilla montana) - R, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) - R, CRU, CWash,
ciuboţica cucului (Primula veris) - R iar sub coronamentul arborilor - umbra iepurelui (Asparagus
tenuifolius) – R, crin de pădure (Lilium martagon) - R, CRU, LRE, popâlnic (Hepatica nobilis) –
CRRM (VU). Pe sectoarele cu stâncării şi substrat calcaros sunt populate de specii petrofile şi
calcifile: Asplenium trichomanes - R, Asplenium ruta muraria - R, feriga feminină (Athyrium filix-
femina) - CRRM.
Pe tulpina arborilor, pe sol şi pe roci frecvent este înregistrată specia de briofite
Polytrichum formosum, care, pe anumite pante, formează un covor compact, iar dintre licheni au
fost înregistrate: Cladonia pyxidata, Evernia prunastri, Parmelia sulcata, Peltigera canina, Usnea
hirta, Graphis scripta, Parmelia olivacea, Xanthoria parietina.
Fauna. Printre reprezentanții faunei ecosistemului au fost semnalate speciile: căprior
(Capreolus capreolus) – CRR, LRE, ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) – LRE, CBerna
(II), sturz cântător (Turdus philomelos) - LRE, CBerna (III), piţigoi mare (Parus major) - LRE,
CBerna (II), scatiu (Carduelis spinus) - LRE, CBerna (II), corb (Corvus corax) – CRR, LRE,
CBerna (III), melcul de livadă (Helix pomatia) – CBerna (III), Cepaea vindobonensis, Amata
phegea ş. a.
e) Starea ecologică. Starae ecologică. În regiunea dată gradul de poluare a aerului cu SO2,
apreciat pe baza lichenoindicaţiei, se caracterizează ca slab poluat (0,05-0,1 mg/m3).
Elementele specifice ecosistemului Stânca sunt prezentate de relieful neuniform, râpi şi
pante abrupte, stânci cu roci dezgolite, lacul din preajmă şi diversitatea biologică bogată în specii
rare, care întrunesc caracteristicile categoriei de protecţie Monument al Naturii Mixt.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere,
geologice, hidrologice și diversității biologice.

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor integrate a diverselor tipuri de ecosisteme. Poate
servi drept obiect de informare și conștientizare a elevilor, celor interesați și publicului larg. Posedă
potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată.

autohton;
 exploatarea masei lemnoase, zăcămintelor naturale;
plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, broaşte), precum şi vânatul.
 strămutarea și distrugerea ascunzișurilor, adăposturilor, locurilor de cuibărit;
Vedere generală Rhamnus tinctoria
Adonis vernalis Peltigera canina

Nr. 8. Monument al Naturii Mixt
„Defileul Racovății de Sud”
a) Denumirea ariei (obiectului) protejate

Monument al Naturii Mixt „Defileul Racovății de Sud”
b) Deţinătorul funciar, beneficiarul ariei (obiectului) protejate

(adresa, tel./fax)
Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca
Soroca, str. V. Stroiescu, 110
Tel. (373 230) 26260
c) Amplasamentul
Raionul Soroca, s. Racovăţ, ocolul silvic Soroca, Racovăţii de Sud, parcelele 58 D, E.
Schema
Monument al Naturii Mixt „Defileul Racovăţii de Sud”, bazinul r. Cereșnovăț
Suprafaţa – 67,8 ha. Elementele Monumentului Naturii Mixt „Defileul Racovăţii de Sud”, ce
caracterizează rezervaţia sunt: geologice – stânci, râpe, recife; hidrologice – multitudinea de
izvoare și râul caracteristic prin șerpuire și praguri frecvente; zoologice – habitate tipice pentru
specii de faună rare și periclitate; botanice – habitate tipice pentru specii de floră rare și periclitate,
arbori seculari; peisajere – versanţi petrofiţi şi porţiuni abrupte, cu diferite expoziții, pe care s-au
păstrat păduri seculare de stejar şi care creează condiţii de creştere şi dezvoltare a unei diversităţi
mari de specii de plante şi animale.
Condițiile fizico-geografice și elementele valoroase precum prezența râului de-a lungul
trupului de pădure, versanții cu diferite expoziții, varietatea de altitudini, condițiile edafice ș.a.
condiționează un microclimat local și un confort ecologic favorabil pentru o varietate bogată de
ecosisteme – forestiere, de luncă, palustre și acvatice, petrofite.
Elemente valoroase.
Arboretul este prezentat de specia dominantă - stejar pedunculat (Quercus robur) în
amestec cu: carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer
platanoides), frasin înalt (Fraxinus excelsior), ulm de câmp (Ulmus minor), pin de padure (Pinus
sylvestris), nuc obişnuit (Juglans regia).
Subarboretul: alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogina), porumbar (Prunus
spinosa), măcieșul (Rosa canina), scumpie (Cotinus coggygria), sânger (Swida sanguinea), soc
negru (Sambucus nigra).
Ierburi:
Specii rare: Specii rare: ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM, CRU, CITES ( II ); şofrânel
reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU; ciuboţica cucului (Primula veris) – R; crin de
pădure (Lilium martagon) – R, LRR, CRU, LRE; lăcrămioare (Convallaria majalis) – R; mierea
ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R; strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R, LRR;
sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, acul pământului (Asplenium trichomanes) – R;
coada calului (Equisetum telmateia) – R; ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU),
CRU; Parmelia olivacea – R, Ramalina fraxinea - R, Cladonia fimbriata – R, Hypogymnia
physodes – R.
Specii comune: clopoţel siberian (Campanula sibirica), iederă (Hedera helix), firuţa (Poa
sylvicola), grâuşor vernal (Ficaria verna), guşa porumbelului (Silene nutans), pecetea lui
Solomon îngustă (Polygonatum angustifolium/officinale), pecetea lui Solomon lată (Polygonatum
latifolium), pecetea lui Solomon multifloră (Polygonatum multiflorum), popivnic european
(Asarum europaeum), rocoţel (Stellaria holostea), salvie (Salvia officinalis), sânzâiene (Galium
verum), turicioară comună (Agrimonia eupatoria), viorele bifoliate (Scilla bifolia),
Ciuperci: Coriolus (Coriolus versicolor), degetele mortului (Xylaria polymorpha), uger de lup
(Lycogala epidendrum)
Muşchi: Anamodon viticulosus, Atrichum undulatum, Mnium cuspidatum, Mnium longirostre,
Brachythecium albicans, Pylaisia polyanta.
Licheni:, Evernia prunastri, Lepraria aeruginosa, Parmelia caperata, Parmelia sulcata,
Parmelia acetabulum, Xanthoria parietina, Physcia stellaris, Candelariella vitellina
Fauna: căprior (Capreolus capreolus) - CRR, LRE; jder de pădure (Martes martes) – CRRM
(VU), CRR, CBerna (III); mistreţ (Sus scrofa) – LRE; pisică sălbatică (Felis silvestris) – CRRM
(VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (I); bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III); iepure
de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III). Nu lipsesc nici reprezentanţii avifaunei așa ca:
cioară de semănătură (Corvus frugilegus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), gaiță
(Garrulus glandarius), sticlete (Carduelis carduelis), ochiul-boului (Troglodytes troglodytes),
codroș de munte (Phoenicurus ochruros) fiind incluse în anexele 2 şi 3 ale convenţiei Berna.
Reptile: şarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, CBerna (II);
şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III); gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna
(II); șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II).
Amfibieni: broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE,
CBerna (II); broasca roșie de munte (Rana temporaria) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III)
Specii valoroase de insecte întâlnim așa ca: rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE,
CBerna (III), (Carabus ullrichii) – CRRM (VU), fluturele meleagr (Polyommatus daphnis) –
CRRM, LRE, Zerynhia polyxena – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II); cetonischemă
aeruginosa (Protaetia aeruginosa) – CRRM (VU); gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM
(VU), LRE.
Alte caracteristici ale monumentelor protejate

Condițiile edafice. Trupul de pădure „Racovăţii de Sud” este amplasat, în mare parte, pe tipul
de sol – rendzina carbonatică, cu un grad de bonitate foarte mare – cca. 90%. Rendzina carbonatică,
formată pe straturi de calcar, are o textură uşoară, este bogată în humus (4,7-11,3%) și elemente
nutritive, reacţia solului este slab alcalină (pH 7,2-8,1), care oferă condiții de dezvoltare pentru
fitocenoze specifice, cu participarea plantelor calcifile.
Rendzina Carbonatică) din trupul de pădure “Racovății de Sud”
Stația de colectare a Indicii

probelor pH (H2O) Humus Ntotal P2O5 K2O
% mg/100g
12 – amonte 8,1 4,7 0,41 8,0 80,4
13 – sector mediu 7,9 4,9 0,39 7,7 66,0
14 – aval 7,2 11,3 0,86 6,7 78,0
Scala nivelurilor elementelor nutritive în solurile din RM, (Cerbari, 2010; Florea ș.a.,1987)
Nivelurile elementelor pH-ul Humus, Ntotal, P2O5, K2O,
nutritive % % mg/100g mg/100g
Foarte scăzut 4,4-5,0 (Puternic acid) <2 - <1 <5
Scăzut 5,1-5,8 (Moderat acid) 2-3 <0,10 1,1-1,5 5-10
Moderat 5,9-6,8 (Slab acid) 3-4 0,10-0,14 1,5-3,0 10-20
Optim 6,9-7,2 (Neutru) 4-5 0,14-0,27 3,1-4,5 20-30
Ridicat 7,3-8,4 (Slab alcalin) 5-6 0,27-0,60 4,5-6,0 30-40
Foarte ridicat 8,5-9,0 (Moderat alcalin) >6 >0,60 >6,0 > 40
Conținutul metalelor grele în solurile trupului de pădure “Racovății de Sud”, (media pe

stațiune) stratul (0-10 cm) mg/kg s.u.
Stațiile de colectare a eșantioanelor
Amonte de trupul de pădure „Racovății de Cernoziom (diferite 33 35 56 68

Sud” tipuri)
Trupul de pădure „Racovății de Sud” Rendzina 29 31 56 60
carbonatică
Liziera trupului de pădure „Racovății de Sud” Rendzina
carbonatică 20 20 40 52
Agrocenozele adiacente trupului de pădure Cernoziom tipic 33 35 50 61
„Racovății de Sud”
DMS 10,3 9,1 12,7 13,0
Diapazonul solurile RM (Кирилюк, 2006) 2-400 5-75 10-166 25-145
Pragul de alertă (PA) (Kloke, 1980) 100 75 300 100
Pragul de intervenție (PI) (Kloke, 1980) 200 150 600 300
Nivelurile conținutului metalelor grele оn solurile din RM, pH – 6,0-8,5, Кирилюк (2006)
Foarte scăzut < 10 < 15 < 20 < 40
Scăzut 11-25 16-30 21-50 41-70
Mediu 26-50 31-50 51-100 71-100
Sporit 51-75 51-70 101-150 101-150
Mare 76-100 71-100 151-200 151-200
Foarte mare 101-150 101-150 201-50 201-250
Calitatea apei. După pH calitatea apelor de suprafață din bazinul r. Cereșnovăț se încadrează
în clasa I (foarte bună) de calitate. Calitatea apei r. Cereșnovăț, după componentul NH4+
corespunde clasei de calitate II–III (bună – moderat poluată), afectată de activitatea antropică,
care poate duce, în termen lung, la o dereglare a funcționalității ecosistemelor. Pe întreg cursul
râului se atestă calitatea I-II (foarte bună-bună) a apei după N-NO2-. Ionul de azotat (N-NO3-),
spre deosebire de ionii N-NH4+ și N-NO2- , indică o stare ecologică nesatisfăcătoare a apelor
studiate. Impactul așezărilor rurale și al activităților agricole intense face ca apa să corespundă
clasei III-V (moderat poluată-foarte poluată) a apei după ionul de azotat. După ionii generali
(reziduu fix, Cl-, SO42-, Ca 2+, Mg2+, Na+, duritatea), se atestă clasa I-II (foarte buna-bună) de
calitate a apei după ionii de Cl- și SO42-, iar după ceilalți ioni generali (reziduu fix, Ca 2+, Mg2+,
Na+ și duritatea), calitatea apelor studiate se încadrează în clasele II-V (bună- foarte poluată).
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor geologice
hidrologice, zoologice, botanice și peisagere. Asigură protecția diversității biologice.
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei – internaţional,

naţional, local.
Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, constă în conservarea elementelor
peisajere, botanice, zoologice, hidrologice și geologice valoroase, posibilitatea studierii florei şi
faunei din regiune şi cunoaşterii cu speciile rare, ocrotite la nivel naţional, regional şi internaţional,
servind totodată ca zonă de odihnă organizată (turism) - datorită vegetaţiei, reliefului şi
elementelor peisajere. În funcţie de acest tablou se vor stabili măsuri adecvate de conservare, care
sunt corelate cu situaţia concretă a fiecărei componente vizate, în contextul condiţiilor ambientale
de ansamblu de pe teritoriul studiat și a stării ecosistemelor respective.

Se interzic următoarele acţiuni:
– folosirea rezervaţiei în alte scopuri decât cele prevăzute de Lege;

– organizarea fără expertiză ecologică a activităţilor economice în rezervaţie
precum şi în zonele de protecţie;
– introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează
fondul genetic autohton;
– deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri,
depozitarea lor în rezervaţie şi în zona de protecţie;
– folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;
– recoltarea ne autorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a
ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci,
broaşte), precum şi vânatul, strămutarea ne autorizată a hotarelor;
– deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, a panourilor de avertizare sau a
indicatoarelor;
- intrarea persoanelor ne autorizate cu / sau fără autovehicul, în zonele de protecţie;
– păşunatul în zonele interzise;
- organizarea şi desfăşurarea ne autorizată de activităţi economice, de turism şi agrement.
h) propuneri pentru ameliorarea stării obiectului:

 Substituirea salcâmetelor cu specii autohtone.
Speciile rare de floră și faună din trupul de pădure „Racovăţii de Sud”

Fritillaria montana L. (VU) Lilium martagon L. Epipactis helleborine (L.) Crantz
Galanthus nivalis L. (VU) Crocus reticulatus Stev. ex Adams Veratrum nigrum L.
Lucanus cervus L (VU) Carabus ullrichii Germar (VU) Zerynthia polyxena Denis&Schiffermule
(VU)
Nr. 9. Lunca inundabilă a râului Prut, de lângă satul Antoneşti – ca
Arie cu Management Multifuncțional,
B) Sector reprezentativ cu vegetaţie de luncă,
„LUNCĂ INUNDABILĂ CU VEGETAŢIE DE BALTĂ”
Arie cu management multifuncțional
B) Sector reprezentativ cu vegetaţie de luncă
Luncă inundabilă cu vegetaţie de baltă

A Structura, funcţionalitatea, stabilitatea, dinamica şi bioproductivitatea ecosistemelor naturale
şi antropizate din Republica Moldova”
Primăria satului
Adresa: s. Antoneşti, r-n. Cantemir
Telefon: 273 73 2 36
Amplasată în partea de Vest a satului Antoneşti, raionul Cantemir. Altitudinea 10-15 m.
Conform Planului Cadastral nr. 2110108002 acest obiect este înregistrat ca teren sub ape.
Aflându-se în apropiata vecinătate a râului Prut şi format în rezultatul inundaţiilor, acest teren s-
a transformat într-o luncă inundabilă, cu un lac mare în centru. Pe parcursul ultimilor 10-12 ani
sectorul inundat s-a extins pe o suprafaţă de 168 ha şi î-şi păstrează entitatea, care este menţinută
şi datorită ecluzelor reglatoare.
Elemente valoroase.
Lacul este plin cu apă transparentă, pe alocuri cu plauri de trestie, unde î-şi găsesc adăpost
numeroase specii de raţe, lebede şi alte păsări sedentare şi călătoare. Beneficiind de un regim
hidrologic favorabil, vegetaţia este bine dezvoltată. Studiul floristic (Liogchii, Begu, Brega, 2010)
denotă o abundenţă de vegetaţie palustră, hidro-, higro- şi mezofită, dominată de specii din
familiile: Cyperaceae, Thyphaceae, Alismataceae, Juncaceae, Poaceae. Printre cele mai frecvent
înregistrate au fost: Typha latifolia, Typha angustifolia, Butomus umbellatus, Alisma plantago
aquatica, Juncus atratus, Phragmites communis ş.a.
Cercetările faunistice au stabilit că sectorul respectiv este preferat, ca habitat, de către multe
specii de animale. Printre ele au fost înregistrate specii protejate la nivel naţional şi internaţional
precum: Lutra lutra, Gyps fulvus, Cygnus olor, Ciconia ciconia, Ciconia nigra, Fulica atra,
Anas crecca, Emys orbicularis, Lucanus cervus, Botaurus stellaris, Coenagrioon mercuriale
ş.a.
e) Starea ecologică.
Calitatea componentelor de mediu a fost evaluată reeşind din cantitatea emisiilor de la sursele
locale de poluare şi conţinutul metalelor grele în apă şi nămol. Rezultatele analizelor denotă că
cantitatea emisiilor de NOx şi SO2, ce conduc la acidifierea şi eutroficarea componentelor
ecosistemelor din raioanele de SV ale Republicii Moldova, comparativ cu alte raioane, este mult
mai mică. Deci poluarea spaţiului de la sursele locale este nesemnificativă. Cota impactului
transfrontalier, calculată conform Programului European EMEP, ne indică că cantitatea
depunerilor de NOx şi SO2, împreună cu precipitaţiile, este de circa 10-20 ori mai mare decât de
la sursele locale (1,2 – NOx şi 0,5 kg/ha – SO2). Prin urmare, calitatea aerului atmosferic este
determinată, preponderent, de impactul transfrontalier. Cu toate acestea, chiar dacă admitem că
toată cantitatea de emisii ar cădea sub formă de precipitaţii, aerul din zona de cercetare se
caracterizează printr-o poluare mult mai mică decât nivelurile admisibile. Conform datelor
publicate de Begu (2011) gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat pe baza lichenoindicaţiei,
în regiunea dată, se clasifică ca moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Rezultatele despre conţinutul metalelor grele în apă şi nămol ne demonstrează că majoritatea
înregistrează o tendinţă de acumulare uşoară, iar concentraţiile Cr (în nămol) şi a Cu (în apă)
depăşesc limitele admisibile.
În apă, în majoritatea cazurilor, au fost înregistrate valori nesemnificative ale următoarelor
metale grele investigate: Pb, Ni, Zn < 0,0025; Cr – 0,002 mg/l, ceea ce sunt mai mici decât CMA
pentru apele piscicole (Pb – 0,1; Ni – 0,01; Cr – 0,005 mg/l), pe când Cu înregistrează valori (0,006
mg/l) ce depăşesc CMA (0,001). Poluarea cu Cu a apei, probabil, poate fi explicată prin scurgerile
de suprafaţă de pe terenurile agricole adiacente.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a florei și faunei specifice
ecosistemelor de baltă.

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor și cunoașterii cu diversitatea biologică specifică.

 lucrări de instalare a conductelor de orice fel;
 deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri,

 exploatarea în scopuri neprevăzute;
 pescuitul și vânatul neautorizat;
Vedere generală Sector dominat de Iuncus
Sectoare preferate de păsări
Nr. 10. “Izvorul de la hotarul satelor Japca, r-nul Floreşti

şi Salcia, r-nul Şoldăneşti, la traseu”- ca
Monument al Naturii - B) Hidrologic
a) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat:
“Izvorul de la hotarul satelor Japca, r-nul Floreşti şi Salcia, r-nul Şoldăneşti, la
traseu”


Primăria din satul Salcia, r-nul Şoldăneşti.
c) Amplasamentul terenului:
Hotarul satelor Japca, r-nul Floreşti şi Salcia, r-nul Şoldăneşti, la traseu. N-47,5737; E-28,41647.
Altitudinea -208 m.
Suprafaţa izvorului, inclusiv teritoriul adiacent - aprox. 1,0 ha ; Debitul - 15 litri per min (luna
august 2012).
d) Parametrii cantitativi și calitativi ai obiectului propus:
Componenţa fizico-chimică a apei*:
pH-7,68; Duritatea, me/dm3– 7,5; Na++K+- 38,8 mg/dm3; Ca2+- 78,6 mg/dm3; Mg2+- 42,2 mg/dm3;
Cl- - 35,5 mg/dm3; SO42- - 47,8 mg/dm3; HCO3- - 381,2 mg/dm3; Reziduu fix – 496 mg/dm3;
NO3- - 47,1 mg/dm3. Nitriţii şi compuşii amoniului în apa izvorului sunt lipsă.
*
Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor atmosferice
căzute şi impactul surselor de poluare din teritoriul şi regiunea de ecoton a MNH.
Cationii, duritatea şi pH-ul apei izvorului

pH Duritatea, mg/dm3
me/dm3 Na+ + K+ Ca2+ Mg2+
7,68 7,5 38,8 78,6 42,2
Anionii şi mineralizarea apei izvorului
mg/dm3
HCO3– Cl– SO42– NO3– Mineralizarea
381,2 35,5 47,8 47,1 496
TIPUL APEI: După conţinutul anionilor în apa izvorului prevalează HCO3- (38%) şi SO4+2 (6%),
ionii de Cl- constituind 6%, iar după cel al cationilor – Ca+2 (22%), Mg+2 (19%) şi Na+ + K+ (9%),
astfel apa este de tipul HCO3- şi Ca+2 – Mg+2.
Componenţa, (%) apei izvorului conform formulei Kurlov este următoarea:
M0,496 HCO3 (38) SO4(6) Cl (6)
Ca(22) Mg(19) Na+K (9)
Tipul - anioni Tipul - cationi
HCO3 Ca - Mg
Основной
Основной
Основной Основной
Ca
Основной
Основной HCO3
%
Основной
Основной Основной Mg
Основной
Основной
Tipul - anioni Tipul - cationi
Calificativul apei izvorului pentru consum şi irigare: Apa izvorului are o componenţă
chimică, ce corespunde calificativului ”sanitar-acceptabilă” pentru consumul uman, iar după
criteriul Stebler – ”bună” pentru irigare.

Arie protejată – Monument al naturii (hidrologic) de importanţă locală. Completează
ansamblul peisagistic din spaţiul geografic, este element de patrimoniu natural, contribuie la
educarea dragostei faţă de natură, este obiect de cercetare şi sursă de apă pentru consum din ţară.
Starea şi aspectul izvorului:
Izvorul este într-o stare bună, îngrijit. Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite au
următoarele condiţii: minim 50 m în amonte şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona
severă. Pentru acviferele de adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală
bună antipoluare, zonele de protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever.
f) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

 lucrări de instalare a conductelor de orice fel;
 deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri,

 exploatarea în scopuri neprevăzute;
 pescuitul și vânatul neautorizat;
h) Propuneri pentru ameliorarea stării MNH: “Izvorul de la hotarul satelor Japca, r-nul
Floreşti şi Salcia, Şoldăneşti, la traseu”, planificat de a fi inclus în Fondul ANPS.
În limitele MNH se pot efectua:
a) cercetări ştiinţifice, monitorizarea ecologică şi sanitară;
b) lucrări de împădurire şi înierbare;
c) reconstrucţia ecologică şi lucrări de lichidare a calamităţilor naturale;
d) turism ecologic;
e) lucrări de amenajare a izvoarelor şi alte acţiuni care nu le deteriorează integritatea şi nu
provoacă schimbarea regimului lor hidrologic natural.
Izvorul la traseu spre s. Salcia, Şoldăneşti
Preconizat de a fi propus ca MHN
I. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 1
REZERVAŢII ŞTIINŢIFICE (RŞ)

Nr. 1. RŞ “CODRU”
Rezervaţia Ştiinţifică Codru

Baza juridică de funcţionare:
Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538 din 25.02.1998. Publicat:
16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442 Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului
comuna Lozova, r-nul Strășeni și s. Bursuc, r-nul Nisporeni
c) Amplasamentul terenurilor
Teritoriul Rezervației este amplasat în cadrul raioanelor administrative Strășeni, comuna

Lozova cu o suprafață de 5166,32 ha și Nisporeni s. Bursuc – 4,82 ha. Coordonatele geografice:
latitudine 47º04ˈ la nord, 47º01ˈ la sud și longitudine 28º20ˈ la vest și 28º30ˈ la est. Limita
teritorială a Rezervației se suprapune pe conturul fondului forestier gestionat, iar zona de activitate
se interferează cu zonele de activitate ale ÎS Strășeni, ÎS Hâncești Silva și ÎS Nisporeni Silva.
Suprafața totală a Rezervației constituie 5171,14 ha, dintre care pădurea ocupă o suprafață de
5040,7 ha.
Elemente biotice valoroase:
Speciile silvic formante sunt gorunul (Quercus petraea), stejarul (Quercus robur) și fagul
(Fagus sylvatica).
Regnul vegetal:
Inventarul taxonomic al florei înregistrate în limitele Rezervației enumără 910 specii.
Lichenophyta este reprezentată prin 33 de specii, dintre care Graphus scripta, foliaceu – cu
aspect de frunzulițe (Xantoria parietina) și fruticulos – asemănător unor tufe tericole sau
suspendate pe crengile arborilor (Phlyctis agelaea).
Bryophyta enumeră 69 de specii, dintre care 7 specii – mușchi hepatici și 62 de specii – mușchi
verzi.
Flora vasculară include 808 specii de plante, dintre ele 60 de specii sunt ocrotite de stat, ceea
ce constituie 7,4% din compoziția floristică a acestui teritoriu. În Cartea Roșie a Republicii
Moldova (ediția III) sunt incluse 32 specii de plante care se întâlnesc în Rezervație: Aconitum
lasiostomum, Athyrium filix-femina, Carex paniculata, Cephalanthera damasonium, C. longifolia,
C. rubra, Crataegus pentagyna, Chrysopogon gryllus, Dactylorhiza majalis, Dryopteris
carthusiana, D. filix-mas, Eriophorum latifolium, Epipactis palustris, E. purpurata, Eriophorum
latifolium, Gymnocarpium dryopteris, Herniaria glabra, Hieracium laevigatum, Hypericum
tetrapterum, Hypopitys monotropa, Luzula multiflora, L. pallescens, Nectaroscordum bulgaricum,
Orchis palustris, O. purpurea, Ornithogalum flavescens, Polypodium vulgare, Polystichum
aculeatum, Securigera elegans, Serratula coronata, Scopolia carniolica, Sorbus domestica,
Thelypteris palustris.
Regnul animal:
Entomofauna cuprinde 1178 de specii, dintre ele 15 specii sunt incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova: Oryctes nasicornis, Lucanus cervus, Cerambyx cerdo, Morimus funereus,
Cucujus cinnaberinus, Carabus clathratus, Sarurnia pyri, Iphiclides podalirius, Callimorpha
quadripunctaria, Pebejus argyrognomon, Colias chrysotheme, Hamearis lucina, Bombus
paradoxus, Xylocopa valga Ger, Scolia maculata. Speciile Cerambyx cerdo şi Cucujus
cinnaberinus sunt incluse în anexa II a Convenţiei privind conservarea vieții sălbatice și a
habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna).
Ihtiofauna numără 10 specii. 8 specii de pești sunt comune, 2 specii sunt rare.
Batracofauna cuprinde 10 specii de amfibii. Speciile tipic silvice de amfibieni sunt: brotăcelul
(Hyla arborea), broasca-râioasă-brună (Bufo bufo) şi broasca-roşie-de-pădure (Rana dalmatina).
Broasca-de-câmp (Pelobates fuscus) este inclusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Herpetofauna numără 8 specii (61,5%), care ţin de 5 familii şi 2 ordine: Testudines (1 specie) -
broasca-ţestoasă-de-baltă şi Squamata - 3 specii de şopârle şi 4 specii de şerpi. Din numărul total
de 8 specii de reptile incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova în rezervaţie se întâlnesc 3
specii: broasca-ţestoasă-de-baltă (Emys orbicularis), şarpele-de-alun (Coronella austriaca) şi
vipera comună (Vipera berus). Toate 8 specii de reptile sunt parte a Convenţiei de la Berna, iar 4
specii se regăsesc pe paginile International Union for Conservation of Nature (IUCN).
Ornitofauna este reprezentată prin 153 de specii. Cele mai reprezentative ordine sunt:
Passeriformes cu 78 specii, Falconiformes - 18 specii, Piciformes şi Ciconiiformes cu câte 8 specii.
Pe teritoriul Rezervaţiei au fost semnalate 16 specii de păsări rare, incluse în ultima ediţie a Cărţii
Roşii a Republicii Moldova. Dintre acestea, 7 specii se referă la păsările răpitoare de zi (Fal-
coniformes), câte 2 specii la răpitoarele nocturne (Strigiformes) şi berze (Ciconiiformes) şi câte o
singură specie la Anseriformes, Columbiformes, Piciformes şi Passeriformes.
Mamiferele includ 45 de specii. Speciile reprezentative şi comune biotopului silvic sunt: Cerbul
cu pete (Cervus nippon), cerbul nobil (Cervus elaphus), căpriorul (Capriolus capriolus), mistreţul
(Sus scrofa), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de piatră (Martes foina), pârşii ş. a.
e) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor
Conservarea celor mai reprezentative sectoare de păduri tipice zonei din Podișul Central al
Codrilor.
Arie încadrată în I grupă funcțională “Păduri cu funcții speciale de protecție”, categoria
funcțională 5C – rezervații naturale, ce cuprind suprafețele de teren și de ape (din fondul forestier)
destinate conservării unor medii de viață, a genofondului și ecofondului forestier.
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor
Importanţa ştiinţifică: Servește ca obiect de cercetare a stării solurilor, specificului factorilor

climatici, schimbărilor din componența florei și faunei, evaluării fructificării și productivității
semincere a plantelor lemnoase. De asemenea, servește obiectul de cercetare a stării de sănătate a
cvercineelor din Codrii Centrali.
Importanţa cognitivă: Rezervația „Codru” servește ca obiect didactic pentru elevi, studenți,
masteranzi în identificarea speciilor de plante şi animale, mai ales celor ocrotite de stat și a
speciilor incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova, în desfășurarea practicii de inițiere în
specialitate, realizarea tezelor de licență, master și de doctorat.
Importanţa recreativă: Muzeul Rezervației servește ca zonă de recreaţie pentru elevi, studenți,
masteranzi și publicul larg.
g) Restricţii privind folosirea terenurilor

- efectuarea lucrărilor de amenajare şi construcţie de orice natură;
- arderea pajiștilor, aprinderea rugurilor, orice formă de odihnă a populației;
- distrugerea cuiburilor, vizuinilor, ascunzişurilor, muşuroaielor etc;
- circulaţia şi staţionarea mijloacelor de transport în locurile neregulamentare;
- accesul neregulamentar al persoanelor străine pe teritoriul rezervaţiei.

- tăierile rase a suprafețelor împădurite;
- colectarea speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale, inclusiv a unor părţi de
plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
- captarea apei pentru activităţile economice ce duc la dezechilibrul regimului bazinelor
acvatice;
- alte activităţi ce pot conduce la dereglarea evoluției firești a proceselor naturale.
Nr. 2. RȘ „IAGORLÂC”

Rezervaţia Ştiinţifică „Iagorlâc”
Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538 din 25.02.1998.
Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. : 442 Data intrării în vigoare:
16.07.1998.
A fost instituită conform Hotărârii Guvernului RSSM nr. 34 din 15 februarie 1988.
Conform Legii nr. 1538/98, Rezervaţia “Iagorlâc” se află în subordinea Autorităţii centrale
pentru mediu. De facto este gestionată de către Autoritățile separatiste din stânga Nistrului.
Teritoriul Rezervației este amplasat în cadrul raionului Dubăsari în extremitatea nordică a

regiunii Nistrului Inferior, lângă satele Iagorlоc și Goian, ocupând aria gurilor afluentului din
stânga Nistrului cu aceeași denumire, ce formează golful Goian cu împrejurimile sale.
Rezervația a fost fondată în scopul conservării și studierii condițiilor ecologice caracteristice
bazinelor de apă din apropierea fl. Nistru, creării condițiilor favorabile pentru reproducerea și
păstrarea speciilor rare de plante și animale.
Sursa: Florea Serafim. Potențialul turistic al Republicii Moldova, Chișinău, 2005.
Suprafața totală a Rezervației, conform Legii 1538/98 constituie 2836 ha și include teritorii de
uscat şi de suprafaţă acvatică.
Rezervația include comunităţi şi specii de plante şi animale rare, caracteristice pentru Bazinul
Nistrului de Mijloc. Specii rare și pe cale de dispariție de plante, care intră în fitocenozele
unicale, situate pe pantele calcarizate de stepă ale râurilor Iagorlâc, Iagorlâcul uscat și a unor
pârâuri mari. Ihtiofauna enumeră 23 de specii de pești. Rezervația include resurse forestiere de
stejar pufos, unele izvoare.
Regnul vegetal:
În hotarele Rezervaţiei au fost evidenţiate 780 specii de plante vasculare, dintre care 49 specii de
plante rare. Aici vegetează 49 specii de plante rare, dintre care 12 specii de plante sunt incluse în
Cartea Roşie a Republicii Moldova (Tabelul 1).
Tabelul 1. Speciile de plante rare din Rezervaţia “Iagorlâc” incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova
Denumirea speciei Statutul de protecţie
Internaţional Naţional
Berna Bonn CITES Legea nr. Categoria Cartea
Anexa II, 1538/1998 rarităţii Roşie a
rezol. 6 RM
Plante
Astragalus dasyanthus Pall. Coşaci + IV +
păroşi
Astragalus pubiflorus. Coşaci pubiflori + IV +
Cephalanthera damasonium (Mill.) + II +
Druce
Doronicum hungaricum (Sadl.) + VIII +
Reichb.f.
Dryopteris carthusiana (Vill.) - - - + IV +
H.P.Fuchs-Ferigă cartuziană
Dryopteris caucasica (A.Br.) Frasen- + IV
Jenkins et Corley –Ferigă
Fritillaria meleagroides Patrin ex + IV +
Schult.et Schult.fil.- Lalea pestriţă
Genista tetragona Bess Drobişor + II +
Jurinea stoechadifolia (Bieb.) DC. + IV +
Koeleria moldavica M.Alexeenco + II +
Pulsatilla grandis Wend. + + II +
Specii invazive
Plante invazive (buruieni)
Urtica dioica Se întâlneşte în grupuri în Aria Protejată.
Material genetic, introducenti In Rezervaţia “Iagorlâc” au fost evidenţiate 27 specii de
introducenţi. Mai multe suprafeţe sunt de salcâm şi de pin.
Importanţa biologică
Numărul de specii rare, vulnerabile sau 49 specii de plante rare, dintre care 8 specii sunt incluse în Cartea
periclitate Roşie a Republicii Moldova.
Numărul de specii endemice Sunt specii Genista tetragona şi Koeleria moldavica.
Asociaţii importante As. Stipetum pulcherrimae Soo 1942;
Genisto tetragonae – Seslerietum peucedanifolii Pânzaru 1997.
Ecosisteme a căror răspândire istorică a As.Stipetum pulcherrimae Soo 1942;
fost diminuată semnificativ Genisto tetragonae – Seslerietum peucedanifolii Pânzaru 1997.
Colectarea plantelor medicinale sau a Plante medicinale şi produse vegetale se colectează în Rezervaţia
produselor vegetale “Iagorlâc”.
Lucrări de tăiere sanitară şi restabilire în Lucrări de tăieri sanitare se efectuează conform planului de
rezervație amenajări silvice.
Regnul animal:
Mamiferele includ 28 specii. Speciile comune: arici-comun (Erinaceus europaeus), cârtiţă (Talpa
europaea), chiţcan-comun (Sorex araneus), chiţcan-mic (Sorex minutus), iepure-de-câmp (Lepus
europaeus), şobolan-de-câmp (Apodemus agrarius), şobolan-de-apă (Arvicola terrestris), vulpe
(vulpes vulpes), nevăstuică (Mustela nivalis), jder-de-piatră (Martes foina), căprior (Capreolus
capreolus) (Tabelul nr.2).
Tabelul 2: Speciile de mamifere existente în Rezervaţia ştiinţifică “Iagorlâc”
Statutul de protecţie
Denumirea speciei
Berna Bonn CITES Legea nr. Categoria Cartea
Anexa II, 1538/1998 rarităţii Roșie a
rezol. 6 RM
Erinaceus europaeus/Arici-comun + VIII
Talpa europaea/Cârtiță + VIII
Sorex araneus/Chițcan-comun + VIII
Sorex minutus/Chițcan-mic + IV
Neomys anomalus/Chițcan-mic-de-
apă
Myotis daubentoni/Noptar-de-apă + + IV
Myotis dasycneme/Noptar-de-iaz + + + IV
Nyctalus leisleri/Nictal mic + + IV
Nyctalus lasiopterus/Nictal-gigantic + + II +
Nyctalus noctula/Nictal-roşcat + + IV
Lepus europaeus/Iepure-de-câmp
Sciurus vulgaris/Veveriţă + VIII
Nannospalax leucodon/Orbete
Rattus norvegicus/Şobolan-cenuşiu
Mus musculus/Şoarece-de-casă
Mus spicilegus/Şoarece-de-mişină
Apodcmus agrarius/Şobolan-de-
Cricetus cricetus/Hârciog
câmp
Ondatra zibethicus/Bizam + VIII
Arvicola terrestris/Șobolan-de-apă
Microtus arvalis/Șoarece-de-câmp
Vulpes vulpes/Vulpe + + VIII
Mustela nivalis/Nevăstuică + + VIII
Martes foina/Jder-de-piatră + + VIII
Meles meles/Bursuc + VIII
Lutra lutra/Vidră + + + II +
Sus scrofa/Mistreţ + VIII
Capreolus capreolus/Căprior + VIII
Ornitofauna înregistrează 22 specii: Lăcar de mlaştină (Acrocephalus palustris), Lăcar de stuf

(Acrocephalus scirpaceus), Fluierar de munte (Actitis hypoleucos), Ciocârlie de camp (Alauda
arvensis), Fâsă de camp (Anthus campestris), Fâsă de luncă (Anthus pratensis), Drepnea neagră
(Apus apus), Mătăsar (Bombicilla garrulus), Fugaci de ţărm (Calidris alpina), Fugaci roşcat
(Calidris ferruginea), Fugaci mic (Calidris minuta), Cojoaica de pădure (Certhia familiaris),
Prundăraş gulerat mic (Charadrius dubius), Prundăraş gulerat mare (Charadrius hiaticula), Cinteză
de iarnă (Fringilla montifringilla), Găinuşa de baltă (Galinulla chloropus), Pescărus argintiu (Larus
cachinnans), Pescăruş răzăto (Larus ridibundus), Greluşel de zăvoi (Locustella fluviatilis),
Greluşel de stuff (Locustella luscinoides), Greluşel pătat (Locustella naevia), Ferestraş mic
(Mergus albellus), Ferestraş mare (Mergus merganser), Ferestraş moţat (Mergus serrator), Pietrar
sur (Oenanthe oenanthe), Piţigoi sur (Parus palustris), Vrabie de casă (Passer domesticus), Vrabie
de camp (Passer montanus), Potârniche (Perdix perdix), Fazan (Phasianus colchicus), Bătăuş
(Philomachus pugnax), Codroş de munte (Phoenicurus ochruros), Pitulice mică (Phylloscopus
collybita), Coţofană (Pica pica), Corcodel mare (Podiceps cristatus), Mugurar, Botroş (Pyrrhula
pyrrhula), Cârstel de baltă (Rallus aquaticus), Boicuş (Remiz pendulinus), Lăstun de mal (Riparia
riparia), Graur (Sturnus vulgaris), Silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), Fluierar cu picioare verzi
(Tringa nebularia), Fluierar de zăvoi (Tringa ochropus), Fluierar de lac (Tringa stagnatilis),
Fluierar cu picioare roşii (Tringa totanus), Mierlă (Turdus merula), Sturz cântător (Turdus
philomelos) (Tabelul 3.)
Tabelul 3. Speciile de păsări existente în RȘ “Iagorlâc”

Berna Cartea
Legea nr.
Anexa 11. Bonn CITES Categoria Roşie a
1538/1998
rezol. 6 rarităţii RM
Accipiter nisus/ Uliu pâsârar + + + VII
Aegithalos caudatus Pițigoi codat + + VII
Alcedo atthis Pescăruș albastru + + V
Anas acuta Rață sulițar +
Anas clypeata Rață lingurar +
Anas crecca Rață mică +
Anas platyrhynchos Rață mare +
Anas querquedula Rață cârâitoare +
Anas strepera Rață pestriță +
Anser albifrons Gârliță mare +
Anser anser Gâscă de vară +
Anser erythropus Gârliță mică +
Anser fabalis Gâscă de semănătură +
Aquila clanga Acvilă țipătoare mare + + + II +
Aquila pomarina Acvilă țipătoare mică + + + II +
Ardea purpurea Stârc roșu + + IV
Asio otus Ciuf de pădure + + + VII
Athene noctua Cucuvea + + + VIII
Aythya ferina Rață cu cap castaniu +
Aythya nyroca Rață cu ochi alb + II +
Botaurus stellaris Buhai de baltă + + IV
Branta ruficollis Gâscă cu gât roșu +
Bucephala clangula Rață sunătoare +
Buteo buteo Șorecar comun + + + VIII
Buteo lagopus Șorecar încălțat + + + VIII
Ciconia ciconia Barza albă + + VIII
Ciconia nigra Barza neagră + + + II +
Circaetus gallicus Șerpar + + + II +
Circus aeruginosus Erete de stuf + + + IV
Circus cyaneus Erete vânăt + + + III +
Circus macrourus Erete alb + + + III +
Circus pygargus Erete sur + + + II +
Columba oenas Porumbel de scorbură + IV +
Columba palumbus Porumbel gulerat + VIII
Corvus corax Corb + + VII
Coturnix coturnix Prepeliță +
Crex crex Cristel de câmp + + II +
Cygnus cygnus Lebădă de iarnă + + II +
Cygnus olor Lebădă de vară + + IV +
Dendrocopos
syriacus Ciocănitoare de grădini +
Egretta alba Egreta mare + II +
Falco cherrug Șoim dunărean + + + II +
Falco columbarius Soim de iarnă + + + V
Falco peregrinus Șoim călător + + + V
Falco subbuteo Șoimul rândunelelor + + + VII
Falco tinnunculus Vânturel roșu + + + VIII
Falco vespertinus Vânturel de seară + + + IV
Fulica atra Lișiță +
Gallinago gallinago Becațină comună +
Gavia arctica Cufundar polar +
Haliaeetus albicilla Codalb + + + II +
Ixobruchus minutus Stârc pitic +
Lanius collurio Sfrâncioc roșietic +
Merops apiaster Prigorie + +
Milvus migrans Gaie neagră + + + II
Otus scops Ciuș, Ciuf pitic + + + IV
Pandion haliaetus Uligan pescar + + + II +
Pernis apivorus Viespar + + + III +
Picus canus Ghionoaia sură +
Podiceps grisegena Corcodel cu gât roșu + + V
Porzana porzana Cresteț pestriț +
Scolopax rusticola Sitar de pădure +
Sterna hirundo Chiră de baltă +
Streptopelia turtur Turturică + +
Sylvia atricapilla Silvie cu cap negru + +
Sylvia borin Silvie de zăvoi + +
Sylvia communis Silvie de câmp + +
Tringa ochropus Fluierar de zăvoi +
Tringa totanus Fluierar cu picioare roșii +
Upupa epops Pupăză + + VIII
Vanellus vanellus Nagâț +
Reptilele şi amfibienii înregistrat în total 9 specii. Specii reprezentative: Şopîrla verde / Lacerta
viridis, Şarpe -de-casă / Natrix natrix, Brotăcel (buratic) / Hyla arborea, Broasca-brună-de-pădure
/Rana dalmatina (Tabelul 3.)
Tabelul 3. Nivelul de protecţie al speciilor herpetofaunistice

(ştiinţifică/limba de stat) Internaţional Naţional
Convenţia CITES Legea nr. Categoria Cartea
Berna 1538/1998 rarităţii Roşie
(Anexa II)
Lacerta viridis / Şopîrla verde +
Natrix natrix / Şarpe -de-casă
Triturus vulgaris / Triton obişnuit
Triturus cristatus / Triton crestat +
Bombina bombina / Izvoraş-cu-abdomen-roşu +
Bufo viridis / Broasca-râioasă-verde +
Hyla arborea / Brotăcel (buratic) + +
Rana dalmatina / Broasca-brună-de-pădure +
Rana esculenta / Broasca-mică-de-lac
Entomofauna include în total 14 specii: Anax imperator Leach, Jalla dumosa L., Carabus
intricatus Germ., Hesperia coma L., Aglais urticae L., Satyrium spini Sch, Bombus zonatus Smith,
Mantis religiosa L., Xylocopa valga Gerst., Scolia maculata Drury, Callimorpha quadripunctaria
Poda, Polyommatus daphnis Den. et Sch., Zerynthia polyxena Den. et Sch., Bombus argillaceus
Scop (Tabelul 4.)
Tabelul 4. Speciile de insecte protejate în rezervaţia ştiinţifică “Iagorlîc”.

(stiinţifică/limba de stat) Internaţional Naţional
Berna Bonn CITES Legea nr. Categoria Cartea Roșie
Anexa 11. 1538/1998 rarităţii a RM
rezol. 6
Mantis religiosa L. /Călugăriţă + III +
Xylocopa valga Gerst. / Albină valgă + III +
Scolia maculata Drury / Viespe gigantică + III +
Callimorpha quadripunctaria Poda / Arctiidă + III +
hera
Polyommatus daphnis Den. et Sch. / Fluturele + II +
meleagr polyxena Den. et Sch. / Polixenă
Zerynthia II + II +
Bombus argillaceus Scop. / Bondar de argilă III +
Conservarea unor specii rare, vulnerabile sau periclitate. Specii de animale cu valoare socială,
culturală sau economică.

Importanţa ştiinţifică: Servește ca obiect de cercetare a stării florei și faunei, specificului
factorilor climatici în teritoriile ecosistemelor terestre caracteristice pentru Bazinul Nistrului de
Mijloc. Arboretele natural fundamentale de stejar pedunculat şi de stejar pufos în Rezervație ocupă
suprafeţe mici, deoarece în trecut au fost defrişate. În prezent s-au semnalat unele semne de
restabilire. Deaceea se recomandă de creat condiţii pentru restabilirea suprafeţelor de stejar.
Importanţa cognitivă: Rezervația servește ca obiect didactic pentru elevi, studenți,
masteranzi în identificarea speciilor de plante şi animale, mai ales celor protejate de stat, rare,
vulnerabile și celor incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova, în desfășurarea practicii de
inițiere în specialitate, realizarea tezelor de licență, master și de doctorat.

- administrarea de îngrăşăminte minerale, erbicide, pesticide ş.a. substanţe chimice nocive;
- pesuitul ilicit;
- colectarea speciilor de animale şi plante;
- captarea apei pentru activităţile economice ce duc la scăderea regimului bazinelor acvatice;
Autor: Organizația Obștească ”Protecția Biodiversității”, prof. Gh. Postolache.
Nr. 3. RŞ „PRUTUL DE JOS”
Rezervaţie Ştiinţifică Prutul de Jos

Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare:
16.07.1998.
comuna Slobozia Mare, r-nul Cahul, Republica Moldova
Teritoriul Rezervației este amplasat la nord-vest de com. Slobozia Mare, r-nul Cahul, cu
următoarele coordonate geografice: Partea de Sud: Longitudine 28˚07̍47'', Latitudine 28˚35'02'',
Altitudine - 3m. Este amplasată în lunca inundabilă a râului Prut.
Suprafața totală a Rezervației constituie 1755,4 ha, dintre care apele ocupă o suprafață de 904,6
ha (lacul Beleu – 6,26 km pătrați).
Pădurea din Rezervație este importantă prin faptul că aici crește vița de pădure (Vitis sylvestris)
– specie inclusă în CRRM, cu statut de specie periclitată.
Arbori: dominante salcia albă (Salix alba), salcia căprească (Salix caprea), răchită (Salix
fragilis), frasin (Frasinus palissa).
Arbuști: zălog (Salix cinerea), răchită roșie (Salix purpurea), mlajă (Salix viminalis).
Vegetație acvatică: nufăr alb (Nymphaea alba), peștișoara (Salvinia natans), cornaci (Trapa
natans), feriga de baltă (Thelipteris palustris)- specii incluse în CRRM.
Regnul vegetal:
Inventarul taxonomic al florei înregistrate în limitele rezervației numără 310 specii, dintre care
11 specii de arbuști, 10 de arbori, 5 specii de liane și 284 specii de plante ierboase.
Comunitățile de plante descrise în rezervație au fost atribuite la 40 de asociații de plante.
Comunitățile de plante ale asociațiilor As. Spirodelo-Salvinietum natantis Slavnic, 1956;
As.Numphaeetum albae Vollmar, 1947; As. Nymphoidetum peltatae Bellot, 1951; As. Trapetum
natantis V. Karpati, 1963 sunt atribuite la categoria de asociații rare.
Regnul animal:
Mamiferele cuprind 40 de specii, dintre ele 12 specii sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii
Moldova: Crocidura leucodon- Chițcan cu abdomen alb, Neomys anomalus- Chițcan de apă,
Myotis daubentoni- Noptar de apă, Myotis dasycneme- Noptar de iaz, Spermophilus suslicus-
Popîndau cu pete, Micromys minutus- Șoarece pitic, Cricetus cricetus- Hîrciog, Mustela
erminea- Hermelină, Mustela lutreola- Nurcă europeană, Martes martes- Jder de pădure,
Lutra lutra- Vidră, Felis silvestris- Pisică sălbatică sunt incluse în anexa II a Convenţiei privind
conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna).
Ihtiofauna numără 27 specii, 18 dintre care se reproduc aici.

Batracofauna cuprinde 10 specii de amfibii. Speciile tipic silvice de amfibieni sunt: brotăcelul
(Hyla arborea), Izvoraș cu abdomen roșu (bombina bombina). Broasca-de-câmp (Pelobates
fuscus),triton crestat (triturus cristatus), triton comun (triturus vulgaris) este inclusă în Cartea
Roşie a Republicii Moldova.
Herpetofauna numără 8 specii (61,5%), care ţin de 5 familii şi 2 ordine: Testudines (1 specie) -
broasca-ţestoasă-de-baltă şi Squamata - 3 specii de şopârle şi 4 specii de şerpi. Din numărul total
de 8 specii de reptile incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova în rezervaţie se întâlnesc 3
specii: broasca-ţestoasă-de-baltă (Emys orbicularis), șopîrlă de Crimeea/stepă (podarcis taurica)
şi șarpele-cu-abdomen-galben (coluber caspius).
Ornitofauna este reprezentată prin 192 de specii, care fac parte din 17 ordine. Cel mai
reprezentativ este ordinul Passeriformes cu 60 de specii. Pe teritoriul rezervaţiei au fost semnalate
45 specii rare:
(Phalacrocorax pygmaeus) cormoran-mic, (Pelecanus crispus) pelican-creţ, (Pelecanus
onocrotalus) pelican comun, (Ardea purpurea)stârc-roşu, (Ardeola ralloides), stârc-galben
(Botaurus stellaris), buhai-de-baltă, (Casmerodius (egretta) alba)e gretă-mare, (Ciconia ciconia)
barză-albă, (Ciconia nigra) barză-neagră,(Plegadis falcinellus) țigănuş, (Platalea leucorodia)
lopătar, (Anser erythropus) gârliţă-mică, (Aythya nyroca)raţă-roşie, (Branta ruficollis) gâscă-cu-
gât-roşu, (Cygnus cygnus) lebădă-de-iarnă, (Cygnus olor) lebădă-de-vară, (Netta rufina) raţă-cu-
ciuf, (Oxyura leucocephala) raţă-cu-cap-alb, (Tadorna ferruginea)călifar-roşu, (Tadorna
tadorna)călifar-alb, (Aquila chrysaetos)acvilă-de-munte, (Aquila clanga) acvilă-ţipătoare-mare,
(Aquila heliaca) acvilă-imperială, (Aquila pomarina) acvilă-ţipătoaremică, (Aquila rapax) acvilă-
de-stepă, (Circaetus gallicus) șerpar, (Circus cyaneus) erete-vânăt,(Circus macrourus) erete-alb,
(Circus pygargus) erete-sur (Haliaeetus albicilla) codalb, (Hieraaetus pennatus) acvilă-pitică,
(Milvus migrans) gaie-neagră, (Milvus milvus) gaie-roşie, (Neophron percnopterus) hoitar, (Pernis
apivorus) viespar, (Pandion haliaetus) uligan-pescar, (Falco cherrug) șoim-dunărean, (Falco
naumanni) vânturel-mic, (Falco peregrinus) șoim-călător, (Falco vespertinus) vânturel-de-seară,
(Crex crex) cristel-de-câmp, (Porzana parva) cresteţ-cenuşiu, (Porzana porzana) cresteţ-pestriţ,
(Porzana pusilla) cresteţ-mic, (Himantopus himantopus) piciorong, (Recurvirostra avosetta)
cioc-întors, (Gallinago media) becaţină-mare, (Columba oenas) porumbel-de-scorbură, (Tyto
alba) strigă, (Asio flammeus) ciuf-de-câmp, (Bubo bubo) buhă.
Conservarea celor mai reprezentative specii de floră și faună din cadrul ecosistemului acvatic
lacul Beleu.
Importanţa ştiinţifică: Rezervația servește ca obiect de cercetare a stării florei și faunei,

specificului factorilor climatici.
Importanţa cognitivă: Rezervația „Prutul de Jos” servește ca obiect didactic pentru elevi,
studenți în identificarea speciilor de plante şi animale, mai ales celor ocrotite de stat și a speciilor
incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova, în desfășurarea practicii de inițiere în specialitate,
realizarea tezelor de licență, master și de doctorat.


- pesuitul ilicit;
- colectarea speciilor de animale şi plante;
- captarea apei pentru activităţile economice ce duc la scăderea regimului bazinelor acvatice;
Nr. 4. RŞ „PLAIUL FAGULUI”
Rezervaţie Ştiinţifică Plaiul Fagului

Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare :
16.07.1998.
Întreprinderea de Stat Rezervaţia Naturală „PLAIUL FAGULUI”

MD 3642, s. Rădenii Vechi, r. Ungheni.
tel/fax: 23693535; tel: 23693532; 23693826; 23693571; 23693828.
Rezervaţia „Plaiul Fagului” este amplasată în raza teritorială a trei raioane: Ungheni – 5179,5
ha; Nisporeni – 344,5 ha; Călăraşi – 28,0 ha.
Suprafaţa Rezervației – 5 552,0 ha.

Regnul vegetal: Teritoriul rezervaţiei se caracterizează printr-o diversitate accentuată a
numărului de plante. Până în prezent în acest teritoriu au fost evidenţiate şi descrise 984 specii de
plante dintre care 720 de specii de plante vasculare, 151 – de fungi, 48 – de licheni, 65 – de muşchi.
În Rezervaţie familiile care includ un număr mare de specii sunt Asteraceae (11,5%), Poaceae
(9,1%), Fabaceae (7%), Laminaceae (6,1%), Rosaceae (4,7%). Flora rezervaţiei este variată şi
include specii care după provenienţa lor se referă la diferite centre de origine. Cele mai răspândite
sunt speciile de origine euroasiatică (46,5%) şi europeană (14,4%). Mai puţin răspândite sunt
speciile mediteraneene, balcanice şi pontice.
În alcătuirea florei predominante sunt speciile din regiunile umede (circa 73,0%), iar
speciile din zonele aride au un grad mai mic de participare, de circa 20,0%.
În conformitate cu prevederile clasificării internaţionale, elaborată de către International
Union for Conservation of Nature (IUCN), pentru sistematizarea speciilor de plante vasculare rare
şi pe cale de dispariţie, grupul de cercetători V. Chirtoacă, T. Izverscaia, Gh. Postolache (2005) au
divizat speciile din rezervaţie după categoriile de raritate după cum urmează: extinte – 1, critic
periclitate – 14, periclitate – 19, vulnerabile – 33, cu risc mic – 37 şi specii insuficient cunoscute
– 11.
Pe teritoriul rezervaţiei au fost identificate 25 de specii de plante, care sunt considerate
actualmente foarte rare şi valoroase din punct de vedere ştiinţific şi social, şi din acest motiv au
fost incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: Cephalanthera rubra (L.) Cypripedium
calceolus L., Dactylorhiza majalis, Daphne mezereum L., Gymnocarpium dryopteris (L.),
Majanthemum bifolium (L.), Dentaria quinquefolia Bieb., Dryopteris carthusiana (Vill.), Lunaria
rediviva L., Orchis palustris Jacq., O. purpurea Huds., Padus avium Mill., Polystichum aculeatum
(L.), Sorbus domestica L., Thelypteris palustris Scott, Athyrium filix-femina (L.) Fritisch,
Chrysopogon gryllus (L.), Dentaria glandulosa Waldst. Et Kit., Epipactis purpurata Smith,
Galanthus nivalis L., Euonymus nana Bieb., Scopolia carniolica Jacq. (Cartea Roşie..., 2001).
Cypripedium calceolus L. şi Litium martagon L. sunt incluse în Lista Roşie a Europei, 71 de specii
rare care se întâlnesc în rezervaţie sunt incluse în lista plantelor luate sub protecţia statului.
Rezervaţia reprezintă un refugiu pentru specii foarte rare pentru Republica Moldova, cu o
răspândire limitată, care pot fi întâlnite doar în unele nişe ecologice cu dimensiuni mici. Speciile
critic periclitate Dryopteris dilitatta (Hoffm) A. Gay, Padus avium Mill., Ortilia secunda (L.)
House, Pyrola rotundifolia L., Lunaria rediviva L. şi Telekia speciosa (Schreb.) Baumg. sunt
înregistrate numai pe teritoriul rezervaţiei şi calificate drept populaţii unice pentru flora Moldovei.
Vegetaţia. Teritoriul rezervaţiei aparţine districtului geobotanic al pădurilor de gorun,
stejar şi fag din centrul Republicii Moldova, din etajul pădurilor de foioase mezofile.
Acest teritoriu se remarcă prin condiţii naturale variate. Eterogenitatea condiţiilor climatice
şi hidrologice, formele de relief diferite, solul mozaicat şi alţi factori naturali au determinat
formarea pe acest teritoriu a unor comunităţi vegetale deosebite. Acestea pot fi clasificate în 5
tipuri de vegetaţie: forestieră, praticolă, acvatică, palustră şi antropogenă.
Condiţiile naturale specifice au determinat formarea şi distribuirea diferenţiată a
vegetaţiei. Fragmentarea teritoriului şi creşterea accentuată a înălţimii dealurilor a cauzat
răspândirea ecosistemelor de pădure în funcţie de altitudine. Vegetaţia forestieră de pe platouri şi
versanţii dealurilor are ca specii edificatoare gorunul (Quercus petraea), şi stejarul (Quercus
robur). În teritoriile mai înalte, în râpi şi pe rupturile formate de alunecările vechi de teren ale
versanţilor cu expoziţii nord, nord-est, pe rendzinele marnoase s-au format arboretele pure de fag
(Fagus sylvatica). Alte specii care cresc în amestec cu gorunul, stejarul şi fagul sunt: teii, arţarii,
carpenul, frasinul, cireşul etc.
Regnul animal:
Diversitatea floristică şi peisajistică a determinat în mare măsură şi bogăţia faunistică de
pe teritoriul rezervaţiei. Cercetările recente au permis distingerea şi depistarea pe teritoriul
rezervaţiei a 49 specii de mamifere. Cele mai răspândite sunt: cerbul comun (Cervus elaphus),
cerbul pătat (Cervus nippon), mistreţ (Sus scrofa), jder de pădure (Martes martes), pisică sălbatică
(Felis silvestris), bursuc (Meles meles), hermelină (Mustela erminia), veveriţă (Sciurus vulgaris).
Dintre acestea 5 specii sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: pisică sălbatică (Felis
silvestris), jderul de pădure (Martes martes), vidra (Lutra lutra), chiţcanul cu abdomen alb
(Crocedura leucodon) și popândăul comun (Spermophilus citellus).
Reaclimatizarea cerbului nobil pe teritoriul rezervaţiei s-a început în anii ’80 ai sec. XX
prin aducerea a patru partide de animale: în martie 1975 – 15 exemplare (10 femele şi 5 masculi),
în martie 1976 – 20 de exemplare (11 femele şi 9 masculi), în februarie 1977 – 20 exemplare (11
femele şi 9 masculi), şi în aprilie 1977, 20 exemplare (13 femele şi 7 masculi) de la rezervaţia din
Voronej, Federația Rusă. Ca urmare a evidenţei efectuate în luna ianuarie 1980 numărul acestei
specii era în număr de 40 de exemplare, iar peste 10 ani a ajuns la peste 100 de exemplare. În
rezultatul aclimatizării cerbului-cu-pete cu un raport de sexe necorespunzător între aceste două
specii au apărut hibrizi care depăşeau numărul fiecărei specii în parte, astfel fiind ameninţat
genofondul ambelor specii. În urma selecţiei realizate în anii 1991-1994 au fost înlăturate
exemplarele hibride.
Ornitofauna din rezervaţie este reprezentată de 140 specii. Dintre acestea 95 specii sunt
clocitoare, 41 specii se întâlnesc la pasaj, iar 4 specii apar în rezervaţie numai în timpul iernii. Din
totalul de păsări întâlnite 103 specii sunt comune, 14 specii rare, iar 23 specii foarte rare. În ultima
categorie intră speciile incluse în Cartea Roşie a Moldovei, Cartea Roşie a Ucrainei şi în cea a
Uniunii Internaţionale a Conservării Naturii (IUCN). Prezenţa unui număr relativ mare de specii
comune indică că ecosistemele rezervaţiei creează condiţii favorabile pentru diverse specii de
păsări.
Reptilele actuale din Moldova sunt reprezentate de 13 specii. În rezervaţie populează 8
specii de reptile care reprezintă 4 familii. Procesele antropice care au loc în ultimele decenii au
schimbat considerabil arealul reptilelor, dându-le un caracter insular cu tendinţă de reducere.
Reptilele din rezervaţie, fiind diverse atât după plasticitatea lor ecologică, cât şi după predilecţia
biotopică, sunt distribuite neuniform. Dintre cele 8 specii caracteristice pentru acest teritoriu 6 sunt
atestate în Lista Convenţiei de la Berna ca specii pereclitate în Europa, inclusiv 4 în Cartea Roşie
a Moldovei.
Fauna actuală a amfibienilor din republică constituie 13 specii. În rezervaţie trăiesc 12 specii de
amfibieni. Din totalitatea de amfibieni caracteristice pentru rezervaţie 7 specii sunt incluse în Lista
Convenţiei privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de
la Berna) ca specii pereclitate în Europa. În Cartea Roşie a Moldovei este inclusă broasca brună de câmp.
Amfibienii populează zona lacurilor, bălţilor şi a sectoarelor silvice cu umiditate sporită.
Un factor important în transformarea şi descompunerea materiei organice în ecosistemele
silvice îl joacă fauna nevertebratelor solului, sau pedobionții. Mai mult decât atât, după complexele
nevertebratelor solului pot fi caracterizate tipurile de sol şi schimbarea regimului solului. În
rezervaţie fauna nevertebratelor edafice este alcătuită din complexe specifice pe fiecare tip de sol
şi caracteristică pentru solurile cenuşii şi brune. Lumea nevertebratelor solului numără 65 de
specii.
Protejează elemente biotice valoroase prezentate de arboretele de gorun (Quercus petraea),

stejar (Quercus robur) şi fag (Fagus sylvatica). Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a unor habitate naturale şi
asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice ecosistemelor silvice.

Având statut de instituţie cu profil de protecţia mediului şi de cercetări ştiinţifice, rezervaţia
chiar din start a devenit un laborator natural pus la dispoziţia tuturor celor care sunt pasionaţi de
ştiinţele naturii. Cu diverse teme de cercetare ştiinţifică se încadrează activ colectivele instituţiilor
de profil ale MECC, ale catedrelor Universităţii de Stat etc. Au fost studiate diferite probleme
privind relieful, flora, fauna, silvicultura etc. Rezervația mai serveşte ca zonă de recreaţie (turism
reglementat).
g) Restricţii privind folosirea terenurilor.
- Efectuarea lucrărilor de amenajare şi construcţii de orice natură fără autorizaţie;

- Efectuarea lucrărilor de exploatare a minereurilor şi distrugerea litierei;
- Captarea apei pentru activităţile economice care duce la degradarea regimului hidrologic a
bazinelor acvatice;
- Efectuarea măsurilor ce pot duce la depăşirea efectivului unor specii de animale faţă de
nivelul stabilit ştiinţific pentru terenurile respective (excepţie fac speciile incluse în Cartea
Roşie a Republicii Moldova);
- Circulaţia şi staţionarea mijloacelor de transport în locurile nereglementate;
- Accesul neregulamentar al persoanelor pe teritoriul rezervaţiei;
- Orice alte activităţi ce pun în pericol conservarea patrimoniului natural al rezervaţiei.

- Vânatul ţi distrugerea habitatelor animalelor;
- Tăieri rase ale suprafeţelor împădurite;
- Păşunatul animalelor domestice în afara limitelor stabilite de administraţie;
- Colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale, inclusiv
a unor părţi de plante (seminţe, flori rădăcini, scoarţă muguri ş.a.).
Nr. 5. RŞ „PĂDUREA DOMNEASCĂ”
Rezervaţia Ştiinţifică Pădurea Domnească

16.07.1998.
Agenția pentru Silvicultură Moldsilva, Întreprinderea de Stat Rezervația Naturală Pădurea

Domnească MD-4900, or. Glodeni, str.Saharov, 4. Tel. +373-249-249-98
e-mail: pădurea.domneasca@moldsilva.gov.md.
Rezervaţia „Pădurea Domnească” administrată de Agenţia pentru Silvicultură „Moldsilva”, este
situată în zona localităţilor Cobani, Bolotina, Bisericani, Cuhneşti, Moara Domnească – raionul
Glodeni; Chetriş, Călineşti, Gîncaşti, Drujineni şi Pruteni – raionul Făleşti. Din punct de vedere
orografic rezervaţia este amplasată în lunca inundabilă a râului Prut, între r. Prut şi r.
Camenca. Rezervaţia „Pădurea Domnească” are următoarele vecinătăţi, limite şi hotare: La Nord –
Ocolul Silvic Rîşcani – liziera pădurii, la Est – Ocolul Silvic Glodeni – râul Camenca, la Sud – Ocolul
Silvic Făleşti – liziera pădurii, la Vest – România – râul Prut cu o lungime de peste 40 km.
Suprafața - 5737 ha.

Prezintă o suprafaţă de pădure formată din 4 tipuri de asociații de răchitișuri, sălcișuri, plopișuri,
stejărete şi specii rare de plante și animale.
Regnul vegetal:
Pe teritoriul rezervaţiei au fost determinate 575 specii de plante ce aparţin la 297 de genuri şi
76 familii din grupele Pteridophyta şi Magnoliophyta. În rezultatul cercetărilor în teren s-a stabilit
că cele mai numeroase familii în specii de plante vasculare sunt Asteraceele, Poaceele, Lamiaceele
şi Fabaceele care cuprind circa 38% din flora rezervaţiei .Analizate sub aspect arealo-geografic,
speciile se încadrează în 12 categorii fitogeografice ca cosmopolite, nordice, estice, sudice și
adventive. Predominant este elementul nordic (285 sp) cu 49,3%, apoi urmează elementul estic (159
sp), cu 27,9%, elementul adventiv (12 sp) cu 2,2%.După cerinţele ecologice predomină mezofitele
(43%) şi xerofitele (21%), mai puţin hidrofitele (7%).E de remarcat prezenţa în flora rezervaţiei a
unui număr de circa 31 specii de plante rare dintre care 12 specii de plante incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova, 19 specii de plante cu diferit grad de periclitare incluse în UICN Red List
Categories. Arbori: Stejărişurile ocupă suprafaţă de 1471,7 ha (26%). Cresc pe cele mai ridicate
locuri din luncă, la altitudinea de 53-60 m. În arboreturile naturale fundamentale este dominant
stejarul (Quercus robur). În rezervaţie sunt suprafeţe de stejari seculari cu vârsta de150-200 ani, care
au înălţimea până la 28 m şi diametrul tulpinilor de 2 m. La primul etaj sunt exemplare solitare de
frasin (Fraxinus excelsior), tei pufos (Tilia cordata), plop alb (Populus alba), salcie albă (Salix alba),
ulm (Ulmus laevis). La etajul doi predomină jugastrul (Acer campestre). Sunt exemplare solitare de
carpen (Carpinus betulus), paltin de câmp (Acer platanoides), păr (Pyrus pyraster) şi a. Sălcişurile
ocupă 455,6 ha. Sunt răspândite de-a lungul albiei Prutului şi pe alocuri în gârle. Sunt caracteristice
arboreturi pure cu o compoziţie şi structură neuniformă. În arboret predomină salcia albă (Salix alba)
cu puţin amestec de Salix fragilis, Populus alba, P. canescens, Ulmus laevis. La nivelul etajului doi
este mult arţar american (Acer negundo), puţin jugastru (Acer campestre), exemplare solitare de dud
(Morus alba, M.nigra). În stratul arbuştilor sunt mai frecvent întâlniţi socul (Sambucus nigra) şi
sângerul. Plopişurile ocupă 1081,6 ha. Cele mai multe arboreturi sunt de plop alb (Populus alba).
Sunt puţine arboreturi de plop negru (Populus nigra) şi multe suprafeţe de plop canadian plantate.
Consistenţa arboreturilor de plop alb este 0,8. Înălţimea arborilor - 24-26 m. Se întâlnesc exemplare
solitare de salcie (Salix alba), ulm (Ulmus laevis), jugastru (Acer campestre), păr (Pyrus pyraster).
Arbuşti: În stratul arbuştilor predomină socul (Sambucus nigra), alunul (Corylus avellana), sângerul
(Swida sanguinea). Se mai întâlnesc păducelul (Crataegus monogyna), salba moale (Euonymus
europaea), cruşinul (Frangula alnus), dârmozul (Viburnum lantana),lemnul cînesc (Ligustrum
vulgare), călinul (Viburnum opulus), (Tabelul 1).
Tabelul 1. Lista speciilor de plante rare şi periclitate din RN „Pădurea Domnească”

№ Denumirea speciei Periclitate Cartea Roşie
categoria UICN a RM
1 Adonis vernalis L III
2 Asparagus officinalis L II CR
3 Cephalanthera damasonium II CR
4 Crambe tatria Sebeok II CR
5 Diantus carthusianorum L IV
6 Digitalis lanata Eheh I CR
7 Doronicum hungaricum Reincheb. VIII CR
8 Dryopteris carthusiana (Vill) III CR
9 Dryopteris filix-mas (L.) Schott IV
10 Epipactis atrorubens (Hoffm.) Bess VIII
11 Epipactis helleborine (L.) Crantz VIII
12 Epipactis purpurata Smith IV CR
13 Helichrysum arenarium (L.) Moench II
14 Iris pumila L VIII
15 Luzula campestris (L.) DC. IV
16 Neottia nidus-avis (L.) Rich VIII
17 Nzmphoides peltata (S:G:Gmel) O. Kuntze II
18 Ophioglossum vulgatum L I CR
19 Paris quadrifolia L II
20 Planthanthera bifolia L. Rich II
21 Schivereckia podolica Andrz. ex DC. II CR
22 Scorzonera purpurea L VIII
23 Staphylea pinnata L. IV
24 Stipa Pulcherrima C. Koch VIII
25 Stipa ucrainica P. Smirn VIII
26 Stipa lessingiana Trin et Rupr VIII
27 Stipa ucrainica P. Smirn VIII
28 Teucrium montanum L. IV
29 Trifoium pannonicum Jacq IV CR
30 Tulipa biebersteiniana Schult et Schult fil. IV
31 Vitis sylvestris C. C. Gmel II-III CR
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Opegrapha rufescens – 20%, Xanthoria
parietina – 15%, Physcia pulverulenta – 15%, Physcia hispida – 6%, Pertusaria amara – 5%,
Physcia stellaris – 5%, Lepraria aeruginosa – 3%.
Regnul animal:
Fauna rezervaţiei este alcătuită din 48 de specii de mamifere, 15 specii de reptile şi amfibieni 159
specii de păsări. În limitele teritoriului dat se întâlnesc şi specii rare de animale, introduse în Cartea
Roşie a Republicii Moldova: pisica sălbatică (Felis sylvestris Schred), hermelina (Mustela erminea),
jderul de pădure (Martes martes), chiţcan-cu-abdomen-alb (Crocedura leucodon), vidra (Lutra lutra),
nurca europeană (Lutreola lutreola), reptilii: - (Coluber jugularis), broasca țestoasă de baltă (Emis
orbicularis) vipera comună (Vipera berus), păsări: - egreta albă (Egretta alba) stârc galben (Ardeola
Ralloides), barză neagră (Ciconia nigra), lebădă cucuiată (Cygnus olor), lebădă cântătoare (Cygnus
cygnus), lopătar (Plataleia leucordia), țigănuș (Plegadis falcinellus).
Conservarea elementelor biotice valoroase prezentate prin arboretele de bază autohtone şi

specii de plante şi animale rare. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Arie naturală cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a unor habitate naturale
şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice.
Importanţa ştiinţifică: Poate servi ca obiect de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile

arboricole şi cele ierboase şi de faună din ecosistem.
Importanţa cognitivă: Rezervația poate fi folosită ca obiect didactic pentru elevi și studenți
în cunoaşterea cu specile de arbori şi de plante şi animale edificatoare şi rare din zona de nord a RM
incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.
Importanţa recreativă: Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).

- incendierea vegetaţie;
II. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 2
PARCURILE NAŢIONALE
Nr. 1. ORHEI

Parcul naţional Orhei

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538 din 25.02.1998 (Anexa nr. 2
în redacţia LP din 12.07.13. MO 191-197/06.09.13 art. 617). HOTĂRÎRE Nr. 923 din 12-11-
2014 pentru aprobarea Regulamentului de funcţionare a Parcului Naţional „Orhei”.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului:
Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale; persoane fizice şi juridice.
Parcul se află în zona centrală a Republicii Moldova, în hotarele administrativ-teritoriale ale
raioanelor Orhei, Străşeni, Călăraşi şi Criuleni, cuprinzând total sau parţial 18 localităţi, printre
care: Ghetlova, Morozeni, Neculăieuca, Ivancea, Persecina, Donici, Teleşeu, Pohorniceni,
Puţintei, Trebujeni, Selişte, Vatici, Codreanca, Romăneşti, Ţigăneşti, Bravicea, Săseni şi
Maşcăuţi.
Schema Parcului Național Orhei
d) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor:

Suprafața – 33 792,09 ha.
Parcul Naţional Orhei are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale de o deosebită

importanţă ecologică, estetică şi cultural-istorică, pentru armonizarea peisajelor geografice şi
folosirea lor durabilă în scopuri ştiinţifice, culturale, turistice, instructive şi educaţionale. Nucleele
principale ale Parcului sunt Rezervația cultural-naturală „Orheiul Vechi”, Rezervația peisajeră
Trebujeni, segmentul de pădure Curchi cu mănăstirea omonimă și Rezervația peisajeră Țigănești
cu Mănăstirea Țigănești.
Zona Parcului Naţional Orhei este situată în regiunea podişurilor cu păduri a Codrilor, în
partea centrală a Republicii Moldova. Pădurile de aici sunt apropiate de tipul pădurilor de foioase
din zona centrală a Europei: carpen, tei, frasin, cireş, arţar, jugastru etc., cu vârsta medie de 50 ani.
Diversitatea floristică a ariilor naturale: 1000 de specii de plante vasculare, din care 29 specii sunt
periclitate. Diversitatea faunistică: 216 specii, inclusiv: mamifere – 45 specii, păsări – 150, reptile
– 7, amfibieni – 8 specii. 32 specii de animale sunt periclitate. Parcul include următoarele arii
naturale protejate de stat (Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538
din 25.02.1998): Rezervaţiile naturale silvice Cobâleni (33,5 ha), Vâşcăuţi (24 ha); Rezervaţiile
peisajere: Pohrebeni (1049 ha), Trebujeni (500 ha), Tiganești (680 ha); Rezervaţii de resurse –
cernoziom levigat gras al zonei silvice centrale din s. Ivancea (4 ha); Monumente de arhitectură
peisajeră – parcul din satul Ivancea (3 ha) şi 7 arbori seculari, suprafaţă totală a acestora fiind de
2293,5 hectare.
Principalele monumente de istorie, arhitectură şi cultură din spaţiul Parcului Naţional
Orhei sunt:
- Situri arheologice: antice – Trebujeni (cetăţi şi valuri de pământ ale unui sistem defensiv
getic), Ivancea; medievale – Lucaşeuca (cetate inelară, sec. X), Trebujeni (cetatea tătară
Şehr al Geadid din sec XIII, cetatea moldovenească Orhei din sec XV).
- Mănăstiri: Orheiul Vechi, Curchi, Tabăra, Hirova.
- Muzee: Muzeul Meşteşugurilor Populare (Ivancea), Casa-muzeu „Alexandru Donici” (s.
Donici), Muzeul Ţinutului Natal (Orhei), Casa memorială „Serghei Lazo” (Piatra).
- Conace boiereşti din sec. XIX (Ivancea, Piatra, Donici) şi locuri în care s-au născut sau au
activat personalităţi importante.
- Monumente arheologice, cimitire militare etc.
e) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor:

Parcului Naţional Orhei este arie naturală cu regim diferenţiat de protecţie ecologică cu rol
de păstrare a complexelor naturale, de conservare şi protejare a peisajelor geografice, a obiectelor
geomorfologice, a regnului vegetal şi animal, a monumentelor istorice şi culturale. În funcţie de
valoarea sa Parcul este divizat în 4 zone de management, fiecare având un regim corespunzător.
A. Zona de protecţie integrală, cu suprafaţa totală de 992,4 ha, inclusiv parcelele 58A, 58B,
58C, 58D, 58E, 58F, 58G; Rezervaţia peisagistică Ţigăneşti – parcelele 57B, 57C, 57D, 59E, 60I,
60H, 61C, 60J, 80A, 79A din trupul de pădure Buda-Mănăstirea; Ocolul silvic Bravicea;
Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi”; sectorul cu pădure seculară
din trupul de pădure Curchi; parcelele 48A, 49B, 49C, 49D, 49E; 50A, 50C, 50D, 50F, 50G, 50H,
50I, 51E, 51D, 51J (148 ha), Ocolul silvic Vatici; parcelele 53A, 64A, Ocolul silvic Selişte;
parcelele 55E, 55F, Ocolul silvic Teleşeu; parcela 9A, Rezervaţia peisagistică Trebujeni; Ocolul
silvic Ivancea; Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”.
Deţinător funciar: proprietate a statului, gestionată de către Agenţia „Moldsilva”
B. Zona de protecţie şi recreaţie de scurtă durată, cu suprafaţa totală de 16836 ha, inclusiv:
(a) Zona B1: parcelele 54, 55, 56, 57A, 59 A,B,C, D, F, G, 60 A, B, C, D, E, F, G, V1, 61 A, B.
D, E, F, 62, 63, 64, 65, 67, 75, 77 A, B, D, 78, 81, 84 A, B, C, D, J, 85, 86, 87 A, Ocolul
silvic Bravicea; parcelele 36 S, T, X, W, Y, V3, 37, I, J, K, 38 B, C, 47, 48 B, C, 49 A, 50 B, C,
51 A, B, C, F, G, H, I, J, Ocolul silvic Vatici; parcelele 1, 2, 54 K, I, J, 55 A, B, C, F, H, I, 56 A,
E, F, G, 63 A, B, E, 64 B, C, D, E, F, 65 A, B, C, D, G, Ocolul silvic Teleşeu; parcelele 52 B, C,
D, 53 B, 54 A, B, 65 A, B, 69 F, E, 70, Ocolul silvic Selişte; parcelele 4B, 8 A, C, 9 B, C, D, E,
10 A, C, 33 C, D, E, 36 A, B, C, 74 A, 91, Ocolul silvic Ivancea
(b) Zona B2, restul suprafeţelor din cadrul fondului forestier, cu suprafaţa totală de 15340,2 ha
C. Zona de agrement, cu suprafaţa totală de 723,0 ha, inclusiv parcelele 18, 19C, 19D, 24A,
24 F1, 24V1, 25, 26, 27, 30A, 30B, 40, 41A, 43, 44A, 44B, 44C, 44E, 44F, 44H, 44I, 44V1, 45,
46A, 46C, 46D, 72, 76, 77, Ocolul silvic Ivancea; parcelele 10H, 10J, 10I, 10K, 10P, 10O, 10Q,
10R, 10V1, 11, 12G, 12 H, 12 I, 12F, 12T, 12V1, 12V2, 15K, 15P, 15C1, 15V3, 16, 41, 42, 57,
58, 59, 60A, Ocolul silvic Selişte; parcelele 59A, 59D, 59V1, 72 A, 72B, 72V1, Ocolul silvic
Teleşeu; parcelele 40, 42A, 42 C1, 42H, 42I, 42J, 42K, 42T1, 96, Ocolul silvic Vatici; parcela 44,
Ocolul silvic Bravicea.
Deţinător funciar: proprietate a statului, gestionată de către Agenţia pentru Silvicultură
„Moldsilva”
D. Zona economică, cu suprafaţa totală de 15240,69 ha, include terenurile comunelor

Bravicea, Săseni, Ghetlova, Morozeni, Vatici, Neculăieuca, Donici, Teleşeu, Selişte, Peresecina,
Ivancea, Trebujeni, Codreanca, Romăneşti, Maşcăuţi.
Deţinători funciari: proprietate a statului – 958,11 ha, terenuri proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale – 4404,87 ha şi terenuri în proprietate privată – 9877,71 ha
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor.
Parcul Naţional Orhei oferă posibilităţi de a realiza cercetări ştiinţifuce referitoare la
elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de integrare diferitor tipuri de ecosisteme, de
conservare a obiectelor şi complexelor naturale pentru folosirea durabilă în scopuri recreative,
popularizare a cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a
populaţiei.
g) Restricţii privind folosirea terenurilor:
Se interzice:
- lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel pe teritoriile
obiectelor şi complexelor naturale protejate de stat;
- depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere în locuri
neautoriyate;
- incendierea arborilor şi arbuştilor uscaţi, vegetaţiei, miriştilor etc;
- exploatarea şi extragerea de zăcăminte minerale sau de orice alt tip de resurse naturale din
obiectele protejate;
- vânatul, păşunatul şi cositul neautorizat în zonele protejate;
III. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 3
MONUMENTE ALE NATURII
A. GEOLOGICE ŞI PALEONTOLOGICE
Nr. 1. AMPLASAMENTUL DE FAUNĂ DE FOSILE
DE LÂNGĂ SATUL CALFA

Monument al naturii
A. Geologic şi Paleontologic
Amplasamentul de faună de fosile de lângă satul Calfa
Baza juridică de funcţionare: Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor
naturale protejate de stat. Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr.1.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Calfa, r. Anenii Noi
Adresa: s. Calfa, r-nul Anenii Noi

Telefon: 0-265-93041
Fax: 0-265-37241
În satul Calfa, la Est de podul peste calea feratг, pe malul drept al râului Bâc.
Schema*:
Coordonate geografice*
(long. E, lat.N):
29,363302 46,913698
29,367558 46,911214
29,367175 46,909068
29,363287 46,910642
Suprafața – 35 ha.
Elementele geologice și paleontologice principale ce caracterizează această arie protejată
sunt redate de reminiscenюele scheletice a peste 40 specii de animale vertebrate, care au vieюuit
оn aceste locuri circa 12-10 milioane de ani оn urmг.
MNGP Amplasamentul de faună de fosile de lângă satul Calfa, a fost descoperit la începutul
sec. XX de către geologul V. D. Lascarev şi abia pe la sfârşitul anilor 50, prin săpături şi cercetări
speciale, au fost scoase la suprafaţă mii de resturi scheletice de mamifere, păsări, reptile, peşti,
moluşte, precum şi de diferite plante. Această colecţie s-a dovedit a fi una din cele mai vechi, mai
bogate și mai variate sub aspect faunistic din Sarmaţianul mediu din Europa. În rezultatul
cercetărilor aici a fost stabilită prezenţa a 10 specii noi pentru ştiinţa paleozoologică, multe pentru
prima data menţionate în fauna Sarmaţianului din R. Moldova, ca de exemplu: reptilele Varanus
lungui, Vipera sarmatica și mamiferele: Hemisorex suchovi, Hipparion sarmaticum ş.a. Printre
resturile scheletice recuperate sunt fragmente mari de cranii, mandibule, oase ale membrelor, dinţi
etc.
Starea ecologică:
La momentul cercetărilor aria protejată este în stare delăsată. Pe alocuri se atestă sectoare cu
roci dezgolite, săpături, de unde au fost extrase piatră, nisip etc. Circa 30% din teritoriul este
acoperit cu plante ruderale. Se observг impactul pгșunatului, stratul de ierburi fiind exploatat la
maximum.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 8,10 μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).

Este arie naturală cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a
reminiscenюelor scheletice faunistice din Sarmaюianul mediu.
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor:

Materialele faunistice colectate оn amplasamentul fosilifer de la Calfa au contribuit єi
continuг sг fie utilizate оn elucidarea problemelor științifice referitoare la evoluюia faunei de
vertebrate terestre ale Miocenului superior din Republica Moldova, atrгgвnd atenюia unor savanюi
din Europa. Materialele osteologice єi publicaюiile оn baza lor sunt și pot fi utilizate la lecюiile
de єtiinюe ale naturii, zoologie, ecologie. Unele mostre pot fi expuse оn muzeul єcolii din sat.

Se interzice:
- aprinderea vegetaţie;
- deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun;
- exploatarea şi extragerea de zăcăminte minerale sau de orice alt tip de resurse naturale;
Nr. 2. MEANDRUL DE LA PERERÂTA

Monumente ale naturii
A. Geologice şi Paleontologice
Meandrul de la Pererâta
Data constituirii – 1975
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr.2.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Pererâta
Adresa: s. Pererâta, r. Briceni.

Telefon: 0 (247) 38 337; 0 (247) 38 336.
în partea de Sud a satului Pererâta, raionul Briceni, pe versantul stâng al r. Prut. Altitudinea
100-120 m.
Coordonatele
26,899339 48,192364
26,901546 48,193618
26,905592 48,194345
26,907238 48,195083

MNGP Meandrul de la Pererâta este un ecosistem natural de stâncă, cu o suprafaţă de 5 ha.
Prezintă o sinuozitate succintă a albiei r. Prut spre Sud, cu revenirea spre Est formând, astfel, un
teritoriu sub formă de peninsulă, cu un istm destul de îngust.
Conform informaţiei geologului Suhov (Кравчук, Верина, Сухов, 1976), mai sus de albia
râului, versantul văii Prutului în zona dată este alcătuit din depozite cretacice (cenomaniene),
neogene (badeniene şi sarmaţiene) şi cuaternare. În formaţiunile cenomaniene, cu o grosime de
circa 22 m, geologul Th. Văşcăuţanu (1935) a descoperit resturi scheletice de arici de mare
Holaster laevis Ag. Argilele şi calcarele badeniene conţin resturi de alge Picten elegans,
Lithothamnium sp., foraminifere Polystomella indigena. În pietrişul şi în argilele leossoidale, care
constituie o terasă cuaternară (Pleistocene), au fost depistate oase de mamut (Mammuthus
primigenius Blum) şi cabalide (Equus caballus fossilis L.), unelte de silex ale omului din
Paleoliticul superior (Moroşan, 1938).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor geologice şi
paleontologice, a unor habitate naturale şi a diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi
funcţionalitatea FANPS.

Interes ştiinţific prezintă secţiunea stratigrafică în ordinea geocronologică a rocilor
cretacice (cenomaniene), neogene (badeniene şi sarmaţiene) şi cuaternare (pleistocenul superior şi
holocen), documentate paleontologic, fenomen rar întâlnit în regiunea Prutului Mijlociu.
Arealul protejat, în ansamblu, reprezintă un peisaj deosebit de original în lunca Prutului și
poate servi drept patrimoniu de educaţie ecologică și estetică.

Se interzice:
Nr. 3. PEŞTERA CARSTICĂ
„EMIL RACOVIŢĂ” ŞI ZONA CARSTICĂ ADIACENTĂ

Peştera carstică „Emil Racoviţă” şi zona carstică adiacentă
Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 3.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Criva
Adresa: s. Criva, r. Briceni

Telefon: 0 (247) 47 336; 0 (247) 47 340
la Vest de s. Criva, r. Briceni, pe partea dreaptă a şoselei Chişinău-Cernăuţi. Altitudinea –
100-150 m.
Schema*:
26,633765 48,273656
26,632155 48,277149
26,637390 48,280675
26,641647 48,277453

Suprafaţa 80 ha.
Cercetările geologilor (V.H.Roşca, soţii Ion şi Zinaida Suhov, V.S.Saianov, O.G. Bobrinski,
M.I.Voloşin ş.a.) în cariera de la Criva şi în zona carstică adiacentă au permis de a elucida
specificul structurii geologice. În alcătuirea geologică a părţii superioare a cuverturii sedimentare
participă depozitele neogene, reprezentate de cele ale Badenianului superior, formate de un strat
de gips de calitate superioară, cu grosimea de 20-25 m. Deasupra gipsului sunt prezente mai multe
straturi de argile de diferite culori şi compoziţii, caracterizate de faună de foraminifere, briozoare,
ostracode, moluşte etc. de tip mediteranean (Путеводитель ..., 1971).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor geologice și
paleontologice, a unor habitate naturale şi diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi
Peştera prezintă interes ştiinţific privitor la cunoaşterea particularităţilor carstului din
Europa. În acest scop în anul 1971 în Republica Moldova, inclusiv în regiunea satului Criva, s-au
desfăşurat lucrările Colocviumului al XII-a european de micropaleontologie. Peştera „Emil
Racoviţă” prezintă un fenomen carstic de o valoare ştiinţifică şi turistică deosebită. După lungime
ea e considerată una dintre cele mai mari peşteri carstice din Europa și este inclusă în catalogul
„Marilor peşteri ale lumii”. După o amenajare corespunzătoare poate fi recomandată pentru speleo-
turism.
g) Restricții privind folosirea terenurilor
Se interzice:
Cariera de piatră
Nr. 4. AMPLASAMENTUL FOSILIFER DE LÂNGĂ SATUL PELINEI

Amplasamentul fosilifer de lângă satul Pelinei
Data constituirii – 1975.

Chişinău,2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 4.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS ”Silva Sud”, Cahul
Adresa: s. Pelinei, r. Cahul

Telefonul: +373 299 74244
în preajma s. Pelinei, raionul Cahul, Ocolul Silvic Vulcăneşti, Pelinei-IV, parcela 11.
Altitudinea – 80-100 m.
Schema*:
Coordonate geografice* (long. E, lat.N):

28,304658 45,831097
28,307797 45,829933
28,305062 45,831317
28,300448 45,832638

Suprafaţa - 5 ha.
Primele cercetări ale aflorimentului şi colectări de oseminte ale unor mamifere, asemenea
celor din Russilion (Franţa), au fost întreprinse de paleontologul I. Homenko (Хоменко, 1917).
După o întrerupere de mai bine de 50 de ani, cercetările au fost reluate de către cercetătorii de la
Institutul de Geologie al Academiei de Ştiinţe a Rusiei (Константинова, 1967; Алексеева, 1977),
continuate apoi, până în prezent, de paleozoologii de la Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Amplasamentul fosilifer de la Pelinei face parte din categoria monumentelor paleontologice
Pliocene (pietrişurile de Carbolia) ce caracterizează Complexul faunistic Moldovian din Pliocenul
superior. În aluviunile Pliocene de la Pelinei au fost descoperite oasele membrelor cămilei
(Paracamelus alexejevi), craniul mistreţului de baltă (Propotamocherus provincialis), măselele
mastodontului (Anancus arvernensis) şi ale rinocerului (Stephanorhinus megarhinus), resturi
scheletice de cabaline, genul Equus, căprior (Procapreolus cusanus) etc.
În aria protejată sunt prezente plantaţii de salcâm (Robinia pseudacacia), plante ruderale,
insecte, șopârle, specii de malacofaună.

Nivelul fondului radiologic gama extern – 17 μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).

Materialele osteologice colectate în aluviunile de carbolia de la Pelinei întregesc cunoştinţele
despre componenţa faunistică a Complexului faunistic Moldovian. Aria protejată prezintă interes
ştiinţific pentru geologi, paleontologi, ecologi și obiect de importanță didactică.

Se interzice:
Nr. 5. AMPLASAMENTUL FOSILIFER DE LÂNGĂ SATUL MOSCOVEI

Amplasamentul fosilifer de lângă satul Moscovei

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Cahul
Adresa: satul Moscovei, raionul Cahul

Telefon: (+373299) 20774
între satele Moscovei, r. Cahul şi s. Dermengi, r. Taraclia, OS Moscovei, parcela 18,
subparcelele 2, 3. Altitudinea – 110-120 m.
Schema*:
28,397143 45,882223
28,395941 45,884361
28,397969 45,885817
28,396204 45,887299

Suprafaţa ariei protejate este de 10 ha.
Amplasamentul este caracterizat prin prezenţa depozitelor aluviale Pliocene, care conţin
fosile importante ale unor reprezentanţi caracteristici şi semnificativi ai Complexului faunistic
Moldovian (Pliocenul superior), printre care: iepure (Alilepus lascarevi), Ochotona antiqua, orbete
(Nannospalax macoveii), şoarecele lui Kovalski (Pliomys kowalski), veveriţa zburătoare
(Pliopentaurista moldaviensis) (a doua descoperire din Republica Moldova a acestei specii noi
pentru ştiinţă), cămila (Paracamelus alexejevi) ş. a.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 16 μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h)

Amplasamentul fosilifer de lângă satul Moscovei caracterizează Complexul faunistic
Moldovenesc din Europa de Est, asemănător cu Complexul faunistic Russilion din Europa
Occidentală. Prezintă un obiect de importanță științifică, cognitivă și recreativă.

Se interzice:
Nr. 6. RÂPA TARTAUL

Râpa Tartaul
Data constituirii – 8 ianuarie 1975.

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Tartaul de Salcie
Adresa: satul Tartaul de Salcie, raionul Cahul

Telefon: 078269112
la 0,5 km Nord de s. Tartaulul de Salcie, rnul Cahul, pe versantul stâng al r. Salcia Mică,
afluent de dreapta al r. Salcia Mare (bazinul r.Ialpug). Altitudinea 100-120 m.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,414462 45,990774
28,416387 45,992163
28,416406 45,990578
28,413828 45,991627

Acest amplasament geologic este slab cercetat. Se evidenţiază prin prezenţa, în secţiune
stratigrafică, a unui strat de argile ponţiene, deasupra cărora sunt situate depozite de cărbune cu
cristale de sulf brut, acoperite de aluviuni lipsite de faună, urmate de un strat de circa 2 m grosime
de argile de Etulia, specifice pentru Republica Moldova. Aflorimentul are în acoperiş un pachet
de circa 6 m grosime de loessuri de culoare gălbuie.


Aflorimentul Râpa Tartaul este considerat amplasament geologic de reper cu argile de Etulia
şi un strat de cărbune cu cristale de sulf brut, care necesită un studiu detaliat.
Pe teritoriul ariei protejate se află câteva izvoare cu apă potabilă. Ambele obiecte pot servi
ca surse cognitive pentru geologi, geografi, ecologi.

Se interzice:
Nr. 7. STÂNCA JAPCA

Stânca Japca
Baza juridică de funcţionare:Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor

naturale protejate de stat. Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 7.
Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Japca
Adresa: s. Japca, r. Camenca

Tel. 025055236; 025055225
Satul Japca, raionul Camenca
Schema*: Schema:

28,702746 47,998996
28,697326 48,000857
28,700282 48,002048
28,695158 48,003613
Elementele geologico-paleontologic principale ce caracterizează această arie protejată sunt
redate de masivul recifal, dispus între 27- 170 m înălţime de la nivelul fl. Nistru, compus din
sedimente de calcar (vizibile într-o grosime de 35 m), conglomerate tortoniene (15 m), marne volâne
şi nisipuri cu rămăşițe de Murex sp., până la nivelul absolut de 84 m. Mai sus sunt dispuse nisipurile
bazale basarabene, urmate de depunerile calcaroase cu rămăşiţe ale coloniilor de briozoare, printre
care Mactra fabreana d’ Orb, Tapeus gregarious Partsch (Cravciuc, Verina, Suhov, 1976).
Prezintă un peisaj atractiv, cu diverse specii de floră și faună.
Arbuşti. Specii rare: caragana pitică (Caragana frutex) – LRR, verigar (Rhamnus
tinctoria) – CRRM, CRU, crusin fragil (Frangula alnus).
Ierburi. Specii rare: ovăscior (Helictotrichon pubescens) - R, orbalț spicat (Actaea spicata) -
R, negară ucraineană (Stipa ucrainica) – R, LRR, CRU, sparanghel verticilat (Asparagus
verticillatus) – R, LRR, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) - R, spinarea lupului
(Asplenium trichomanes) – R.
Specii comune: şoaldină maximă (Sedum maximum), scai galben (Centaurea solstitialis),
şoaldină acră (Sedum acre), ceriţică mică (Cerinthe minor), odolean medicinal (Valeriana
officinalis), plevăiţă anuală (Xeranthemum annuum), barba căprii (Aruncus dioicus), pelin alb
(Artemisia absinthium), corovatică (Verbascum phlomoides), coronişte variată (Coronilla varia),
păiuş (Festuca sp.), curpen integrifoliu (Clematis integrifolia), opaiţă albă (Silene alba), timoftică
praticolă (Phleum pratense), păpănaşi (Trifolium arvense).
Animale. Specii rare: reptile - şopârla ageră (Lacerta agilis) – CBerna; păsări - cânepar
(Carduelis cannabina ) – CBerna, LRE, sticlete (Carduelis carduelis) – CBerna, LRE.


Este obiect de importanţă ştiinţifică internaţională din punct de vedere geologic şi
paleontologic, pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formațiunilor sedimentare
ale platformei Est Europene, colectarea materialului geologic şi paleontologic. Are importanţă
pentru pregătirea tinerilor specialişti și prezintă interes din punct de vedere al peisajului pitoresc.

Se interzice:
Rhamnus tinctoria Sedum acre, S. major, Gasparinia elegans
Clematis integrifolia Asparagus verticillatus

Nr. 8. PÂLNII CARSTICE

Pâlnii Carstice
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Hrușca

Adresa: satul Hrușca, rnul Camenca
la Nord de satul Hrușca, raionul Camenca.
Schema:*
(48 07 48" lat.N; 280 33' 00" long. E)
0 '

Aria protejată reprezintă mici depresiuni (doline) cu diametrul de la câțiva metri până la câteva sute
de metri și cu adâncimea de la 2-3 metri până la zeci de metri. S-au format în urma eroziunii carstice în
calcarele cretacice, eroziunea fiind provocată de apele subterane. Pe unele suprafețe sunt dezvoltate
depresiuni mici, cea mai mare având un diametru de 5 metri. Actualmente, o mare parte din ele sunt
acoperite de deluvii și coluvii, și pot fi observate doar în unele locuri.
În apropierea ariei protejate, se remarcă și alte obiective geologice, care anterior prezentau
monumente aparte, ca: "Alunecarea de teren de la marginea nordică a satului Hrușca"; și "Râpa Vie", în
care aflorează roci carbonatice, de diferite vârste geologice, cu numeroase acumulări de faună fosilă.
Arie cu regim de protecţie ecologică, de conservare a elementelor geologice și
paleontologice, de diferită vârsta geologică și a habitatelor naturale, precum şi a diversităţii
biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Prezintă interes științific de însemnătate regională, pentru lucrări de cartare geologică și studiu
stratigrafic al formațiunilor sedimentare ale Platformei Est-Europene. De asemenea, zona protejată este
importantă din punct de vedere geomorfologic. Prezintă interes cognitiv și educațional.

Se interzice:
Nr. 9. RÂPA NAMĂLVII

Râpa Namălvii
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Bursuc
Adresa: s. Bursuc, r. Camenca

Telefon: (264) 92-836; fax: (264) 94-171
la Sud-Est de satul Bursuc, raionul Camenca.
Schema:* Schema:

28,756095 47,966658
28,755788 47,969393
28,751072 47,972918
28,752701 47,970313

Aria protejată este caracterizată de prezența faunei tortoniene. A fost descoperită în anul 1945 de
către Atanasiu I. Stânca are o înălțime absolută de 92 de metri și este alcătuită din roci cretacice,
conglomerate tortoniene, nisipuri și argile cu rămășițe ale Phacoides columbella, Turritella bicarinata,
Loripes nivea, Dentalium, corali și peste 25 de specii de alte animale marine (Suhov, 1950). Deasupra
depunerilor tortoniene se dispune în straturi subțiri sedimente de cenușă vulcanică. Cercetările ulterioare
(Kravciuc, 1976, Negru, 1970, Ștefîrță, 1968, 1974) au permis descrierea a cca 79 specii floristice cu
predominarea celora de origine tropicală și subtropicală (Cravciuc, Verina, Suhov, 1976).
În perioada evaluării, vegetaţia ierboasă era sărăcăcioasă, cu excepţia speciei coada calului
(Equisetum telmateia) – R, care a fost înregistrată din abundenţă (circa 70%) de-a lungul malului
râului ce străbate rezervaţia. Au fost înregistrate şi alte specii, printre care menţionăm: pur (Alium
rotundum) - CRU, coronişte (Coronilla varia), iar în râuleţ - Marchantia polymorpha şi specia de
crustacee - Gammarus - indicator al calităţii apei.

paleontologice, situri de faună fosilă de diferită vârsta geologică și a habitatelor naturale, precum
şi a diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
f)) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor:

Este unicul afloriment din Sud-Estul Platformei Moldoveneşti care conţine multe informaţii de ordin
paleogeografic, impregnate în particularităţile straturilor de roci şi în caracterele resturilor fosile de plante
şi animale din ele, rocile fiind foarte fosilifere, iar cochiliile de moluşte - numeroase şi bine păstrate. Aceste
informaţii fac posibilă reconstituirea detaliată a evenimentelor geologice din intervalul 15-12 milioane ani
în urmă până în prezent. Prezintă interes cognitiv și educațional.

Se interzice:
Nr. 10. COMPLEXUL "RAŞCOV"

Complexul "Rașcov"
Data constituirii: Hotărârea nr. 5 din 8 ianuarie 1975 a Sovietului de Miniştri a RSSM.
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Chişinău,
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 10.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: GUP „Gospădărie Silvică Râbniţa”,

ocolul silvic Raşcovo.
Adresa: Unitatea teritorial-administrativă din stânga Nistrului,
oraşul Râbniţa, str. Gvardeiskaea, 92,
Telefon + 373 555 67333
Complexul Raşcov este amplasat la Est şi Sud de satul Raşcov, pe Dealul Roșu, în apropierea
drumului Râbnița-Camenca.
(long. E, lat.N):
28,834612 47,914314
28,840452 47,920829
28,833686 47,923842
28,849436 47,941759

Complexul Raşcov este amplasat la Est şi Sud de satul Raşcov. Este un monument geologic
natural foarte complicat și include o falie de 370 m lungime, care se găseşte în apropierea limitei
Sud-Estice a satului Raşcov, pe dealul Roşu „Krasnaia”. La Est de falie, la distanţa de 50 m se află
un bloc de calcare cu forme interesante de eroziune, o vale sub formă de litera „V”, a unei râpi nu
prea mari, unde aflorează argilele roşii de Etulia, iar în avalul văii aflorează calcare, care fomează
un inel de piatră; colapsul, care se găseşte la 300-400 m la Sud de castelul polonez şi un izvor
foarte puternic, care se găseşte aproape de centrul satului.
Falia de pe dealul Roşu „Krasnaia” este un martor natural al mişcărilor noi ale scoarţei
terestre la intersecţia diferitor falii şi fisuri. Falia Raşcov începe la sud cu o depresiune uşoară,
care spre Nord trece într-o fisură îngustă, şi apoi falia intersectează un pachet cu grosimea de cca
40 m, constituit din calcare basarabiene şi volhiniene, şi probabil, formaţiunea aşezată mai jos de
calcare, constituită din argile şi marne de Tigheci.
Blocul de calcare, situat la 50 m de falie a fost sfărâmat într- o mulţime de microblocuri care,
sub acţiunea denudaţiei, au luat forme bizare de sfincşi, ciuperci, mese şi scaune. Cărăruşa din
lungul acestor calcare a fost acoperită de vegetaţie ierboasă şi tufişuri şi este extrem de pitorească.
Pe versantul abrupt din preajmă aflorează calcare rifogene şi marginale. Aproximativ la mijlocul
dislocării tectonice printr-o gaură foarte, mare sculptată în calcare, se pot vedea stâncile râpii cu
versanţii constituiţi din argile brune-roşietice de Etulia.
Complexul Raşcov poate fi numit un adevărat muzeu natural în aer liber.

paleontologice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Zona protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională din punct de vedere
geologic şi paleontologic, pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formațiunilor
sedimentare ale platformei Est Europene, colectarea materialului geologic şi paleontologic. Falia de pe
dealul Krasnaia/dealul Roșu este un martor natural al mişcărilor noi ale scoarţei terestre la intersecţia
diferitor falii şi fisuri. Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi,
masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi, paleontologi, de asemenea reprezintă interes
pentru naturalişti şi elevi - la orele practice de Geografie Fizică. Totodată, reprezintă interes ca rezervaţie
peisagistică şi interes ştiinţific pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi etc.

Se interzice:
Nr. 11. AFLORIMENTUL PROTEROZOICULUI SUPERIOR (VENDIAN)
DE LÂNGĂ SATUL CERLINA

Aflorimentul proterozoicului superior (vendian) de lângă satul Cerlina
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 11.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: OS Cuhureşti, Întrepriderea Silvică de

Stat Soroca
Adresa: Primăria comunei Nimereuca, raionul Soroca
Telefon: 0230 63256.
Este amplasat la Sud-Est de satul Cerlina, din raionul Soroca. Parcela
3A,3N1,3B,3C,3D,3N2, OS Cuhureşti, Întrepriderea Silvică de Stat Soroca.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
28,596725 48,075963
28,594264 48,069894
28,581673 48,069574
28,590639 48,063682

„Aflorimentul Proterozoicului superior (Vendian) de lângă satul Cerlina” este amplasat la
SE de satul Cerlina, din raionul Soroca (fostul raion Camenca). Pe malul drept a râului Nistru la
cca 7-10 m deasupra nivelului râului aflorează stratele de Broniţa (după Dikinshtein, 1957) a
Vendianului inferior. Aceste strate, la rândul, lor sunt acoperite de 66m de calcare mărnoase de
vârstă Cretacică, care se împart în trei strate: inferior - cu resturi de faună senomaniană, cu
grosimea absolută de 37m, mediu – este alcătuit din cretă pură de scris, cca 8m, şi stratul superior,
cu o cantitate mare de cremene, cu grosimea de cca 21m.
Mai sus se găseşte conglomeratul bazal al Badenianului de cca 5m, mărimea acestui bloc pe
verticală constituie 81m.
Blocul vecin satului este totalmente alcătuit din roci cretacice, dar ambele blocuri sunt
acoperite de terasele pleistocene ale Nistrului, constituite din argile loessoidale, baza cărora este
aşezată cu 10m mai sus de râu.


Aria protejată reprezintă un interes ştiinţific, de importanţă naţională pentru lucrările de cartare
geologică şi întocmirea schemelor tectonice ale teritoriului RM. Acest monument este important pentru
pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi; de
asemenea reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi. Totodată, reprezintă interes ca peisaj şi interes
ştiinţific pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi etc.

Se interzice:
Nr. 12. CARIERA COCIULIA

Cariera Cociulia

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 12.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Cociulia
Adresa: satul Cociulia, raionul Cantemir

Telefon: +373 273 65 236
f) Amplasamentul terenurilor:
la 1 km Nord de s. Cociulia, r. Cantemir, în cariera de nisip şi pietriş.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,396974 46,363434
28,397552 46,362432
28,397519 46,361215
28,396241 46,362908

Suprafaţa ariei protejate este de 1,0 ha.
Caracteristic pentru acest amplasament este prezenţa depozitelor aluviale (nisip mărunt de
culoare gălbui - deschisă), cunoscute sub numele de aluviuni de carbalia, atribuite Pliocenului
superior, în care au fost identificate resturi scheletice de Alilepus sp., Hipparion sp., Paracamelus
sp., Cervus (Axis) cf. perrieri ş.a., care sunt aranjate pe gresii ponţiene salmastre, de culoare sură-
gălbuie, lipsite de resturi faunistice.


Prezintă interes pentru corelările geologice şi faunistice în cadrul Pliocenului superior din regiunea
Dealurilor Tigheciului.

Se interzice:
Nr. 13. RÂPA TARACLIA

Râpa Taraclia
Data constituirii – anul 1962
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr.13.

Primăria s. Taraclia, r. Căuşeni
Adresa: s. Taraclia, rnul Căuşeni
Telefon: +373 61236
în partea de Sud-Est a comunei Taraclia, r. Căuşeni. Altitudinea – 120-135 m.
Schema*:
(long. E, lat.N):
29,125912 46,562591
29,133003 46,564402
29,128435 46,564861
29,130691 46,566996

Amplasamentul fosilifer de la Taraclia, din râpa Vişan, a fost descoperit de către localnici,
după câteva resturi scheletice fosilizate de mamifere, la începutul sec. al XX-lea. Ulterior, la faţa
locului a sosit o echipă de cercetători condusă de membrul Societăţii Naturaliştilor din Basarabia,
paleontologul I.P. Homenko. Ei au întreprins săpături speciale în rezultatul cărora, în depozitele
argilo-nisipoase meoţiene acoperite de roci mai tinere pliocene şi cuaternare, lipsite de faună, a
fost colectat un bogat şi valoros material osteologic constituit din diferite părţi fragmentare
scheletice de craniu, maxilare, măsele, coarne, oase ale membrelor etc. Rezultatele cercetării
osemintelor de către I. Homenko au fost publicate în câteva volume ale Lucrărilor Societăţii
Naturaliştilor şi Iubitorilor Naturii din Basarabia, datorită cărora Taraclia şi colecţia de fosile
colectată aici au obţinut renume mondial.
În anul 1913 Convenţia internaţională de la Geneva a declarat punctul fosilifer de la
Taraclia rezervaţie de stat, fiind, astfel, primul obiect paleontologic din Imperiul Rus luat sub
protecţia statului.
În anii 50 ai sec. XX săpăturile au fost continuate de paleontologii din Chişinău, Moskova
şi Odessa. În prezent, osemintele adunate în Râpa din Taraclia se află la Institutul Paleontologic
„A.A. Borisiac” din Moskova şi la Muzeul Paleontologic al Universităţii din Odessa, o parte – şi
la Muzeul de Istorie Naturală şi Etnografie a Moldovei din Chişinău.
În rezultatul cercetării osemintelor recuperate în depozitele mioţiene din Râpa Taraclia de
către I.P. Homenco, mai târziu concretizate de Vera Gromov, M. Pavlov, E. Beleaev, A. Godin,
B. Trofimov, L. Gabunia şi de alţii, s-a stabilit prezenţa unei variate asociaţii faunistice de
vertebrate terestre, preponderent mamifere, care include peste 40 de specii, printre care reptile:
Protestudo bessarabica; păsări: Sruthio sp.; mamifere: Alilepus lascarevi, Castor cf. negletus,
Ictitherium viverinum, Lycyaena choeretis, Machairodus giganteus, Deinotherium giganteum,
Tetralophodon longirostris, Hipparion moldavicum, Aceratherium incisivum, Helladotherium
duvernoyi, Gazella deperdita ş.a. Dintre acestea, zece specii sunt noi pentru ştiinţă, unele fiind
foarte rar întâlnite în Europa. Denumirea nou propusă: Afloriment fosilifer Râpa Taraclia.

Nivelul fondului radiologic gama extern – 17μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).

În rezultatul cercetărilor ştiinţifice a fost constatat că fauna stabilită la Taraclia, de rând cu
cea existentă la Cimişlia, au aproximativ aceiaşi vârstă geologică. Cercetările au contribuit
substanţial la cunoaşterea evoluţiei faunei de vertebrate terestre şi a condiţiilor geografice ale
Meoţianului nu numai din Republica Moldova, dar şi din Europa - per ansamblu. Situl fosilifer de
la Taraclia şi astăzi se află în atenţia savanţilor din Europa.

Se interzice:
Nr. 14. CARIERA "CIMITIRUL CAILOR"

Cariera "Cimitirul Cailor"
Data constituirii: Hotărârea Consiliului de Miniştri a RSSM Nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 14.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Păuleşti

Adresa: satul Păuleşti, raionul Calaraşi.
Telefon: +373 244 41236.
Cariera „Cimitirul Cailor” este situat la Nord de satul Păuleşti, rnul Călărași.
Coordonate geografice* Schema:

1.Longitudine E:
28°21.924´
Latitude: 47°16.276´
Altitudine 194.3 m
2.Longitudine E:
28°21.694´
Altitudine 251 m
3.Longitudine E:
28°21.722´
Altitudine 227.6 m
Prezintă o râpă, cu adâncimea de 20 de metri şi gradul de înclinare ce variază între 60-900;
formată din luturi, nisipuri, gresie, acoperită de vegetaţie spontană.
Secţiunea geologică include depozite de scoici de Mactra a cristalelor mineralului
stronţianit, identificate de geologul Ion Suhov (1935).
Plantaţiile de salcâm acoperă 30% din suprafaţa ariei protejate.


Cariera „Cimitirul Cailor” are importanţă ştiinţifică naţională (zonală), contribuind la întregirea
cunoştinţelor despre depozitele formaţiunii de Balta din R. Moldova. Materialele osteologice fosile din
depozitele ariei protejate de la Păuleşti pot fi utilizate în procesul didactic în şcoală, expuse în muzee,
utilizate de savanţi în cercetare ştiinţifică.

Se interzice:
Nr. 15. RÂPA LUI TOFAN

Râpa lui Tofan
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 15.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Vălcineţ

Adresa: satul Vălcineţ, raionul Calaraşi.
Telefon: +373 244 32081.
Râpa lui Tofan este situat la marginea de Vest a satului Vălcineţ, raionul Calaraşi.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,115693 47,273500
28,113218 47,275427
28,109954 47,276754
28,111528 47,279004

Prezintă o râpă, cu adâncimea de 15 de metri, grad de înclinare ce variază între 45 şi 50 0;
formată din luturi, nisipuri, gresie, acoperită de vegetaţie spontană.
Secţiunea geologică prezintă dezgolirea geografică tipică a depozitelor deltaice, a
Miocenului superior (Basarabianul) cu faună indeterminată din Codrii Centrali.
Plantaţiile de salcâm acoperă 50% din suprafaţa ariei protejate.

Râpa lui Tofan are importanţă ştiinţifică naţională (zonală), contribuind la întregirea cunoştinţelor
despre depozitelor deltaice, a Miocenului superior. Materialele osteologice fosile, din depozitele ariei
protejate pot fi utilizate în procesul didactic în şcoală, expuse în muzee, utilizate de savanţi în cercetare
ştiinţifică.

Se interzice:
Nr. 16. RÂPA "ÎN DOS"

Râpa "În Dos"
Data constituirii: Hotărîrea Consiliului de Ministri al RSSM, nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 16.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură

Călărași, Ocolul Silvic Călărași.
Adresa: satul Sipoteni, raionul Călăraşi.
Aria protejată Râpa „În dos” este situată în partea de Sud a satului Sipoteni, la circa 1 km de
sat; în raionul Călăraşi.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,186239 47,264247
28,183228 47,264373
28,186472 47,265292
28,182659 47,265861

Prezintă o râpă, cu adâncimea de 25 de metri, grad de înclinare ce variază între 60-650 în
partea de sus a râpei și între 10-150 - în partea de jos a ei. Este formată din luturi, nisipuri, prundiș
gresie, acoperită de vegetaţie spontană.
Aria protejată prezintă dezgolirea depozitelor marine de litoral ale Basarabianului, cu resturi
de faună şi floră indeterminabile (rău păstrate). Aceste dezgoliri pot fi ca strate indicatoare/de reper
pentru acestă perioadă. Plantaţiile de salcâm acoperă 85% din suprafaţa ariei protejate.

Aflorimentul geologic din Râpa „În Dos”, de la Sipoteni, astăzi, nu prezintă mare valoare ştiinţifică,
fiind doar un obiect geologic obişnuit, slab cercetat din Meoţianul superior.

Se interzice:
Nr. 17. CARIERA DE LÂNGĂ SATUL ZAIM

Cariera de lângă satul Zaim
Data constituirii: Aflorimentul din cariera de piatră de lângă s. Zaim a fost constituit ca Arie
Protejată în 1975 prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM nr. 5 din 8 ianuarie şi validat în
1998.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 17.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Zaim.

Adresa: Satul Zaim, raionul Căuşeni,
Telefon: +373 243 72236
Monumentul Naturii Cariera de lângă s. Zaim este situat pe versantul drept al văii râului
Botna, vis-a-vis de satul Zaim, raionul Căușeni.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
29,293110 46,610691
29,291506 46,609500
29,294149 46,609805
29,293166 46,609133

Prezintă o râpă cu adâncime de 1 metru şi grad de înclinare ce variază între 10-900. Este
formată din luturi, nisipuri, acoperită de vegetaţie spontană.
Aria protejată prezintă un afloriment în care sunt dezvoltate depuneri marine (gresii, calcar)
de vârstă Sarmatică (Chersonian), în componenţa cărora se conţin cochilii degenerate de moluşte
Mactra şi amprente de plante (Лавренко, 1971). În ultimii ani, cariera e părăsită, parţial astupată.
În ea se dezvoltă o vegetaţie bogată de arbori (cu predominarea salcâmetelor), arbuști şi diverse
ierburi rare. Plantele ruderale acoperă cca 90% din suprafaţa ariei protejate.
Starea ecologică.
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție.


Interesul ştiinţific şi cognitiv faţă de acest afloriment geologic este manifestat prin faptul că acesta
este o dezgolire rară din Republica Moldova, cu depuneri marine de gresii şi ciment calcaros – lutos cu
moluşte şi amprente de plante de vârstă Sarmaţiană (Chersoniană).
Se interzice:
Nr. 18. AFLORIMENTUL FÂRLĂDENI

Aflorimentul Fârlădeni
Data constituirii: Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM, nr. 5 din 8 ianuarie 1975,
validată de Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM nr.1538-XIII din 25 februarie 1998.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 18.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvică de stat Tighina,

Ocolul Silvic Căușeni.
Adresa: Satul Fârlădeni, raionul Căuşeni.
Amplasamentul geologic Fârlădeni este situat în preajma satului Fârlădeni, raionul
Căuşeni, pe versantul drept al văii râuşorului Fârlădeni, lângă şoseaua ce duce spre oraşul
Căuşeni. Este încadrat în parcelele 10A, 10B, 10N2, Întreprinderea Silvică de stat Tighina,
Ocolul Silvic Căușeni.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
29,368245 46,781973
29,363884 46,778489
29,368527 46,779435
29,367041 46,776494
Prezintă niște râpi cu adâncime de la 10 m până la 30 m, gradul de înclinare variază între
45-70 . Este formată din luturi, nisipuri, acoperită de vegetaţie spontană.
0
Aria protejată prezintă în partea superioară – aflorimente de argile gălbui –surii, la baza
cărora se află pietriş şi nisip, pe alocuri cu cremene, care constituie terasa Levantinului din
Republica Moldova, lipsite de faună. Se presupune că resturile scheletice de Mammut borsoni şi
Elephas planifrons (= Archidiskodon gromovi) (un schelet aproape întreg), depistate în nisipurile
de mai jos, ar proveni din depunerile levantiniene. În continuare, sunt dezvoltate depunerile
deltaice mioţiene – nisipuri verzui, iar mai jos, de culoare ruginie, cu o grosime de circa 10 m,
despărţite de o lentilă (0,3 m) de lut verde-suriu - depunerile de baltă. În aceste nisipuri, geologul
B.Tarabuchin a descoperit resturi scheletice de mastodon - Mammut borsoni şi girafă –
Helladotherium sp. Nisipurile de mai jos conţin cochilii de Macra bulgarica şi Helix sp.
Starea ecologică actuală. La momentul cercetărilor s-a constatat că aria este acoperită de
vegetaţie spontană, nu au fost înregistrate urme de pășunat. Resurse naturale nu se extrag. Lipsesc
delimitarea în teren a ariei protejate și panoul informativ. Componentele specifice sunt în stare
satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție.
Aria protejată prezintă un afloriment al depozitelor deltaice ale Meoţianului - obiect etalon
pentru corelările geologice de pe teritoriul Republicii Moldova, cu semnificație științifică regională.
Se interzice:
Aspecte generale
19. RÂPA DIN SĂLCUȚA

Râpa din Sălcuța
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 19.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Ocolul Silvic Căuşeni, Întreprinderea

Silvică de Stat Bender.
în râpa din Sud-Estul satului Sălcuţa, raionul Căuşeni, pe versantul drept al râului Botna, Ocolul
Silvic Căuşeni.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
29,268524 46,594078
29,267347 46,594934
29,266002 46,594470
29,263479 46,596548

Prezintă o râpă, cu adâncimea de la 1 m până la 6 m; grad de înclinare ce variază între 5-900;
formată din luturi, nisipuri, prundiș, acoperită de vegetaţie spontană.
La baza secţiunii geologice a aflorimentului din Râpa de la Sălcuţa stau depunerile deltaice
Chersoniene, cu resturi de cochilii de Mactra bulgarica, după care urmează luturile meoţiene, de
tipul argilelor de la Taraclia, care conţin fragmente de cochilii de moluşte Unio şi alte specii
neidentificate; precum şi resturi de oase de mamifere (rinocer, hiparion, girafă).
Deasupra luturilor meoţiene, în depunerile de pietriş, de sub stratul de argile, se presupune că au
fost găsite resturi de măsea a elefantului Elephas (Archidiskodon) meridionalis.
Starea ecologică.
La momentul cercetărilor Râpa este acoperită cu o plantație mixtă de salcâm, diverși arbuști și
variate ierburi. Lipsește orice panou informativ.

Aria protejată prezintă semnificaţie ştiinţifică națională, prin prezenţa luturilor mioţiene, care sunt
utilizate în corelările geologice a depozitelor mioţiene din zona de sud a R. Moldova. Aria Protejată
prezintă interes în educaţia ecologică a populaţiei, datările geologice şi pentru cercetări
paleontologice în regiune.

Se interzice:
alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Nr. 20. AFLORIMENTUL BAURCI

Aflorimentul Baurci
Data constituirii – anul 1975.

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Iargara
Adresa: Satul Congaz, raionul Ceadâr-Lunga.

Telefon: 079340006
Aflorimentul se află în r. Ceadâr-Lunga, pe versantul stâng al r. Ialpug, pe şoseaua Congaz-
Baurci, la 2 km spre Est de podul peste r. Ialpug, Ocolul silvic Congaz, UTA Găgăuzia, parcela
38, subparcela 12. Altitudinea – 50-70 m.
Coordonate geografice*:
1.Longitudine E: 28°40.850´
Latitude: 46°19.269Áltitudine 133.3
m
Latitude: 46°06.053Áltitudine 132 m
Latitude: 46°05.970Áltitudine 167 m.
Suprafaţa ariei protejate este 1 ha.
Principala valoare a acestui afloriment constă în prezenţa deasupra depozitelor argilo-
nisipoase, lipsite de faună concretă, de vârstă pliocenă - a argilelor roşii ponţiene (Крaвчук,
Верина, Сухов, 1976).
Denumirea nou propusă – Aflorimentul geologic Baurci.
Starea ecologică.
Circa 80% din suprafaţa ariei este acoperă cu plantaţii de salcâm (Robinia pseudacacia),
15% cu plantele ruderale, iar pe 5% din teritoriu apar roci dezgolite.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor geologice.

Prezintă interes ştiinţific naţional pentru zona de Sud-Est a Republicii Moldova. Materialele
din zona protejată pot fi utilizate în procesul didactic din şcoală – geografie, educaţia ecologică,
utilizate de savanţi în diverse cercetări geologice.
Se interzice:
- alte activităţi cu efect negativ şi distructiv
Nr. 21. RÂPELE DE LA CEADÂR-LUNGA

Râpele de la Ceadâr-Lunga

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Cahul, UTA Găgăuzia.
Adresa: Oraşul Ceadâr – Lunga, UTA Găgăuzia.

Telefon: 079340006
Aria protejată e situată la Est de or. Ceadâr – Lunga, Ocolul silvic Ceadâr – Lunga, parcela
46, subparcela 2. Altitudinea – 110-170 m.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,849642 46,046714
28,843911 46,043878
28,848907 46,039057
28,845896 46,035451
În râpele de la Ceadâr-Lunga sunt prezente depozite a mai multor subdiviziuni geologice
plio-pleistocene, însă mai valoroase sunt considerate nisipurile ponţiene şi argilele roşii-cafenii
închise cu druze de gips, cunoscute drept argile de Etulia, cu scoarţa de alterare post-ponţiană.
Materiale paleontologice concrete lipsesc.

Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Prezintă interes ştiinţific naţional pentru zona de Sud-Est a Republicii Moldova.
Este un afloriment geologic de reper din Miocenul superior, fiind utilizat de către geologi în
corelările respective. Poate fi utilizat în procesul didactic din şcoală, educaţie ecologică.
Se interzice:

Nr. 22. RÂPA „COŢOFANA”

Râpa „Coţofana”.

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 22.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Iargara
la Est de satul Gura Galbenei (a patra la număr râpă, de la Nord, dispusă pe versantul de
stânga al vâlcelei Valea Coţofenei), rnul Cimişlia, OS Zloţi, Coţofana, parcela 33, subparcelele 3,
5; parcela 34, subparcelele 3, 8, 12. Altitudinea – 130-170 m.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,721599 46,690643
28,720097 46,693333
28,722437 46,694744
28,717021 46,695617
În anul 1912 paleontologul I. Homenco a descoperit în Râpa „Coţofana” măsele de hiparion
(Hipparion sp.). În 1932 geologul I. Suhov a depistat aici o măsea de mastodont, apoi un strat
întreg de oase fosile a diferitelor mamifere (Suhov, 1935, 1967). Mai târziu, materialele
paleontologice din Râpa „Coţofana” au fost cercetate şi de alţi specialişti (Трофимов, 1954;
Конькова, 1957; Дмитриева, 1970).
În rezultatul cercetării osemintelor din depozitele meoţiene din situl Coţofana a fost
identificat un bogat complex de mamifere: Lagomorpha – Leporinae, tigrul (Mahairodus),
mastodontul (Mammut borsoni), hiparionul (Hipparion moldavicum), rinocerul fără coarne
(Chilotherium schlosseri), mistreţul (Microstonyx major), cerbul (Cervavitus variabilis), girafa
(Helladotherium duvernoyi) ş.a.

g) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor:
Complexul faunistic din acest sit paleontologic poate fi atribuit Complexului de faună cu
hiparioni de tip turolian din Europa Occidentală. Prezintă un deosebit interes pentru corelările
biostratigrafice a depozitelor meoţiene de pe teritoriul republicii şi a celor din regiunile limitrofe.

Se interzice:
Nr. 23. SECŢIUNEA GEOLOGICĂ DIN VALEA RÂULUI IALPUG

Secţiunea geologică din Valea râului Ialpug

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 23.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Iargara, UTA Găgăuzia.
Adresa: Ocolul Silvic Comrat, str. Tretiacov 123.

Telefon: 029831135
la 4 km Nord de or. Comrat, OS Comrat, Comrat IV, parcela 34, subparcela 11, versantul de
stânga al văii r. Ialpug, UTA Găgăuzia.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,680914 46,323052
28,680270 46,324667
28,678780 46,326466
28,675961 46,327084
Formaţiunile aluviale şi de deltă de vârstă chersonian-meoţiană, conţin cochilii întregi de
moluşte Unio (Psilunio) flabellatus - specie rar întâlnită în depozitele aluviale din Republica
Moldova.
Denumirea nou propusă – Aflorimentul geologic din Valea râului Ialpug.

Nivelul fondului radiologic gama extern – 15μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h)

Prezintă interes științific ca afloriment geologic de reper din Miocenul superior din zona de
Sud a Republicii Moldova. Necesită cercetări suplimentare.

Se interzice:
Nr. 24. SOLURI FOSILE PE TERASELE NISTRENE

Soluri fosile pe terasele nistrene
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 24.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria com. Bălăbăneşti.

Adresa: s. Bălăbăneşti, rnul Criuleni.
Telefon:+373 248 32236; Fax:+373 248 32238.
Este amplasat în partea de Sud - Est a satului Mălăeşti, pe versantul drept al fluviului Nistru,
între satele Mălăeşti, Mălăeştii Noi şi Corjova.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
29,137734 47,084718
29,142619 47,089668
29,149806 47,089503
29,156450 47,094723
28,675961 46,327084

Reprezintă o alunecare de teren în formă rectilinie, care s-a dezvoltat de-a lungul fl. Nistru
şi este legată de falia Vadul lui Vodă. Panta cornişei principale, formează aflorimentul terasei
supraluncă a fl. Nistru, unde pot fi observate straturi fosile de sol. Aria protejată Soluri fosile pe
terasele nistrene este acoperită cu vegetaţie de stepă, care este folosită de către populaţia
comunităţii ca păşune.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor specifice.

Prezintă interes ştiinţific pentru studiul teraselor supraluncă a fl. Nistru şi studiul structurii
Platformei Moldoveneşti, pentru geologi, geografi, geomorfologi, pedologi etc. Alunecarea de
teren necesită a fi permanent monitorizată.

Se interzice:
Nr. 25. AFLORIMENTUL GOIAN

Aflorimentul Goian
c) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Ocolul Silvic Vadul-lui-Vodă,

Întreprinderea pentru Silvicultură Chişinău.
Adresa: s. Hrușova, rnul Criuleni.
Este amplasat în apropiere de satul Hrușova, din raionul Criuleni, la 0,5 km la Est de
intersecţia şoselelor Leuşeni – Dubăsari şi Chişinău-Criuleni, în Ocolul Silvic Vadul-lui-Vodă,
Întreprinderea pentru Silvicultură Chişinău.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
28,927718 47,131723
28,928279 47,132702
28,927588 47,133176
28,928333 47,133503
Aria protejată prezintă o râpă, cu adâncimea de cca 5 m, cu înclinarea versanților – cca 450.
În aria protejată au fost descoperite mai multe resturi scheletice, pietrificate ale unui animal
de talie robustă, scoase la suprafaţă şi cercetate de lucrătorul Muzeului de Etnografie şi Istorie
Naturală a Moldovei - B.A.Tarabuchin, 1969. S-au stabilit oseminte fosile (peste 60 exemplare),
care provin de la două specii foarte rare de dinotheriu: Deinotherium giganteum şi D.
(Prodeinotherium) bavaricum. Aceste specii au viețuit în părţile noastre în Neogenul superior (12-
7 mil ani în urmă) și prezintă un deosebit interes în elucidarea evoluţiei dinotheriilor în Europa şi
ca material instructiv şi cognitiv. Au fost descoperite și câteva fragmente de oase de hiparion- cal
tridactil. Plantaţiile de salcâm acoperă 85% din suprafaţa ariei protejate.


Prezintă interes cognitiv, materialul fosilier poate fi utilizat la lecţiile de ştiinţe ale naturii,
zoologie, ecologie, protecţia mediului, exponate pentru muzeu şi cercetare (studierea genului
Deinotheriu în R. Moldova şi Europa în ansamblu și a proboscidienilor fosili).

Se interzice:
Nr. 251. PEȘTERA SURPRIZELOR

Peștera Surprizelor
Data constituirii: 1998.

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 251.

Chişinău.
Adresa: or. Chişinău, str. Calea Ieşilor, 69.
Telefon: 227 46 929; 227 49 747
Peştera Surprizelor este situată la 2 km Nord-Est de oraşul Criuleni, trupul de pădure
Zolonceni, parcela 27, subparcela C, Ocolul Silvic Criuleni.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
29,154402 47,232873
29,154879 47,232740
29,154544 47,232745
29,154827 47,232874

Suprafaţa ariei protejate este de 0.4147 ha.
Aria protejată prezintă o peșteră din calcare sarmațiene, cu o lungime a galeriilor de
aproximativ 1700 m. Este dispusă în trupul de pădure Zolonceni, la suprafață dezgolindu-se doar
circa 2% din rocile ce o constituie. Majoritatea ariei protejate reprezintă o peşteră (descoperită
întâmplător, în anul 1970), de tip naturală - „săpată” cu circa 10-12 mln de ani în urmă de curenţii
de apă pătrunși prin fracturile tectonice şi în rezultatul expunerii calcarelor sarmațiene la diverse
procese exogene. Calcarele Sarmaţianului conţin resturi scheletice de diverse moluşte şi de alte
animale nevertebrate sarmaţiene de mare. Peștera a fost cercetată de speologii din R. Moldova,
care au constatat în interiorul ei, pe o lungime de circa 300 metri, mai multe săli, avene şi tuneluri,
de diferite mărimi, cu prezenţa unei temperaturi constante (12o -14o C) și o umiditate a aerului de
75-80%. În interior au fost descoperite mici colonii de lilieci (preponderent din gen. Myotys și
Rhinolopus) și câteva specii de nevertebrate terestre (pseudoscorpioni, arahnide, crustacee, etc.).


Oferă posibilitatea cercetării calcarelor sarmațiene, care conţin resturi scheletice de diverse
moluşte şi de alte animale nevertebrate sarmaţiene de mare. Materialul fosilier poate fi utilizat la
lecţiile de ştiinţe ale naturii, zoologie, ecologie, protecţia mediului, exponate pentru muzeu şi
cercetare. Peştera prezintă interes recreaţional pentru speologi, turişti şi amatori.
Se interzice:
Nr. 26. MOVILELE RECIFALE DE LÎNGA SATUL VISOCA

Movilele recifale de lânga satul Visoca

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 26.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Visoca
Adresa: s. Visoca, r. Soroca

Telefon: 230 52236
la Sud de satul Visoca, în partea de sus a vâlcelei Valea Perjei, altitudinea absolută de 200 –
210 m.
Schema*:
Coordonate geografice*(long. E, lat.N):
27,920325 48,229011
27,921197 48,229388
27,923258 48,228815
27,923219 48,228301

Elementele geologice sunt prezentate de aflorimentul geologic natural, cu vârfuri stâncoase
a biogermului „Visoca”. Este prezentat de cinci movile rifogene, descrise pentru prima dată de
către A. Eberzin (1948). Două movile, care se găsesc mai la Nord, au înălţimile de 9,5 şi 8 m, şi
până la 50 m în diametru. Pe partea stângă şi de Sud a râului, sunt amplasate celelalte trei movile,
cea mai mare se găseşte la altitudinea de 214 m. La 2,5 km Nord-Vest de sat, în valea unui afluent
al r. Căinari, aflorează calcarele acestei grupe de rifuri cu grosimea de până la 5,5 m, cu tendinţa
de creştere spre Sud, unde se găsesc principalele corpuri rifogene. Peste calcare se dezvoltă argilele
surii de Cubolta. În cadrul acestora, la 0,9 m de contactul cu calcarele, se dezvoltă o intercalaţie
de argilă bentonitică.
Din faună se disting alge calcaroase, briozoare, cochilii de Cardium sarmaticum Barb.,
Spirorbis sp., Modiola sp., caracteristice pentru subetajul Volhinian al etajului Sarmaţian.

funcţionalitatea FANPS
Nivelul fondului radiologic gama extern – 16,0 μR/h (nivelul de avertizare 25,0 μR/h).
h) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor:

Aria protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională, din punct de
vedere geologic, pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formaţiunilor
sedimentare de pe platforma Est Europeană. Este importantă pentru pregătirea tinerilor specialişti
și reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi.
i) Restricţii privind folosirea terenurilor:

Se interzice:
Vedere generală a MNGP Movilele recifale de lângă satul Visoca
Nr. 27. RÂPA ZGURIŢA

Râpa Zguriţa

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 27.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Zguriţa
Adresa: s. Zguriţa, r. Drochia

Telefon: 252 44230
c) Amplasamentul:
la Nord de satul Zgurița, raionului Drochia.
Schema*:
(long.E, lat.N):
28,014016 48,140239
28,008005 48,136993
28,011565 48,135358
28,007031 48,136317
Elementele specifice - Râpa Zguriţa ca formă de relief şi afloriment geologic natural, este
un afloriment de calcare Volhiniene, ce sunt acoperite cu orizont de diatomite. Grosimea calcarelor
este de cca 4 - 5 m, sunt dislocate de falii de-a lungul cursului r. Căinari (300˚) şi de-a lungul
ravenei (30˚). Pe pereţii fracturilor din calcare pot fi observate încrustări de calcit. Orizontul de
diatomite este reprezentat printr-un pachet de roci ce conţin diatomite cu o variaţie foarte largă
litologică, fiind reprezentate de intercalaţii de calcare diatomice, marne, argile, nisipuri şi mici
lentile de diatomite. Acest orizont conţine amprente şi resturi fosile ale etajului Sarmaţian.

Nivelul fondului radiologic gama extern – 15,0 μR/h (nivelul de avertizare 25,0 μR/h).

Aria protejată este importanţă din punct de vedere al cercetării şi cunoaşterii specificului
calcarelor Volhiniene, amprentelor şi resturilor fosile ale etajului Sarmaţian.
Oferă posibilitatea pregătirii tinerilor specialişti în domeniul geologiei, geomorfologiei,
geografiei, paleontologiei.

Se interzice:
Vedere generală a MNGP Râpa Zgurița
Nr. 28. AFLORIMENTUL CHETROSU

Aflorimentul Chetrosul

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satul Chetrosu
Adresa: satul Chetrosu, raionul Drochia

Telefon: 0 252 542 36
la Vest de satul Chetrosu, de-a lungul traseului Soroca-Drochia.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,885172 48,062140
27,886660 48,058335
27,882881 48,059906
27,885145 48,062065

Elementele specifice - aflorimentul geologic şi resturi fosile de vârstă sarmaţiană.
Monumentul este alcătuit din două sectoare amplasate pe ambele părţi ale drumului. Spre Nord de
drum, aflorimentul aproape nu s-a păstrat și pot fi văzute numai orizontul diatomic şi resturile de
extragere. După descrierea lui I. Suhov, calcarele din preajma recifului au fisuri paralele fracturii
Cubolta. Deasupra calcarelor este amplasat orizontul diatomic. Acesta este reprezentat printr-o
variaţie litologică foarte largă de intercalaţii de calcare diatomice, marne, argile, nisipuri şi mici
lentile de diatomite. Acest orizont conţine amprente şi resturi fosile ale etajului Sarmaţian.
O mare parte a ariei protejate este acoperită de vegetaţie ierboasă printre care se
înregistrează: pelinul amar (Artemisia absinthium), păiuş de livadă (Festuca pratensis), obsigă
moale (Bromus mollis), turicioară comună (Agrimonia eupatoria), drăgaică (Galium verum), varga
ciobanului (Dipsacus pilosus), cicoare (Cichorium intybus), podbal (Tussilago farfara), iarba
şarpelui (Echium vulgare), osul iepurelui (Ononis arvensis), pur (Allium rotundum), scaiul
dracului (Eryngium campestre), punguliţă (Thlaspi arvense), pătlagină îngustă (Plantago
lanceolata), ghizdei (Lotus corniculatus), trifoi de luncă (Trifolium pratense).
Fauna: popândău cu pete (Spermophilus suslicus) - CRRM.


Aria protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă naţională din punct de vedere
geologic pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formaţiunilor sedimentare de
pe platforma Est Europeană. Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti
și educația ecologică a populației.

Se interzice:
Nr. 29. VÂLCEAUA "LA HUMĂRIE"

Vâlceaua "La Humărie"
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 29.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Ocolul Silvic Criuleni, Întreprinderea

pentru Silvicultură Chişinău.
Adresa: mun. Chişinău, str. Calea Ieşilor, nr.69
Telefon: 227 46 929; 227 49 747.
La 1,3 km spre Vest de satul Ustia, pe versantul stâng al râului Răut, parcela 11, Ocolul
Silvic Criuleni, Întreprinderea pentru Silvicultură Chişinău.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
29,078788 47,259087
29,068238 47,246303
29,087662 47,250509
29,106622 47,245003

Aria protejată prezintă un afloriment geologic de vârstă Basarabiană (Sarmaţianul mediu) şi
cu vegetaţie forestieră dezvoltată pe malul abrupt al râului Răut, din apropierea satului Ustia.
Depozitele geologice sunt formate din pachetul de roci intrarecifale de vârstă basarabiană,
reprezentate prin argile, nisipuri şi calcare. Aceste depozite sunt acoperite de depozite aluviale
pleistocene.


Zona protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă naţională din punct de vedere
geologic, geomorfologic şi botanic. Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor
specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi, biologi, pedologi;
de asemenea reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi - la orele practice de Geografie Fizică.

Se interzice:
Nr. 30. GROTELE BRÂNZENI

Grotele Brânzeni
Data constituirii – 13 martie 1962.

Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Chişinău, 2002
(MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 30.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Brânzeni, r-nul Edineț;
Întreprinderea pentru Silvicultură Edinet.
Adresa: s. Brânzeni, r. Edineţ
Telefon: 0 (246) 59 317
La 1,3 km Sud-Est de satul Brânzeni, raionul Edineţ, la marginea platoului, pe panta stângă
a văii r. Racovăţ. Parcela 75 V1, Ocolul Silvic Edinet. Altitudinea 100-120 m.
Schema*:
Coordonate geografice* (long.E, lat.N):
27,141270 48,063616
27,142240 48,066497
27,148609 48,065638
27,153104 48,067777

Monumentul naturii are o suprafaţa de 14,0 ha.
Majoritatea recifelor de pe teritoriul s. Brânzeni au pe versanţii lor grote, mai mult sau mai
puţin adâncite, formate pe parcursul mileniilor sub acţiunea proceselor carstice. Unele grote au
servit drept lăcaşe oamenilor preistorici, mai cu seamă în timpul iernilor lungi şi geroase din fazele
glaciare ale Pleistocenului. Două din cele mai interesante grote se află în reciful situat la Sud-Est
de s. Brînzeni: una – adâncă de câţiva metri, necercetată de savanţi, alta – ceva mai la Sud de
prima, în care s-a depistat o valoroasă staţiune paleolitică, populată circa 35-40 mii de ani în urmă
de mai multe generaţii de vânători neandertalieni. Ultima a fost detaliat cercetată de arheologi
(Chetraru, Borziac, 1999) şi paleontologi (David, Pascari, 1999). Aici au fost depistate obiecte de
vânat şi de gospodărie, confecţionate din silex şi os (vârfuri de lance, răzătoare, ace etc.), rămase
de la purtătorii unei culturi de tip European, numită Selet, precum şi numeroase resturi scheletice
de animale de vânătoare: cai, reni, bizoni, rinoceri cu blană, marmote, potârnichi ş.a. Deosebit
interes prezintă descoperirea celui mai vechi obiect de artă plastică din Moldova – o amuletă de
formă enigmatică, confecţionată din fildeş de mamut.

Este caracterizată de prezenţa unei staţiuni arheologice paleolitice unicate în Republica

Moldova şi a unei asociaţii faunistice de o valoare ştiinţifică deosebită, specifice pentru fauna din
faza glaciaţiei wurmiene din Pleistocenul superior din Europa. Aria protejată prezintă şi un interes
deosebit pentru turismul cognitiv.

Se interzice:
Vedere generală
Nr. 31. RECIFELE BRÂNZENI

Recifele Brânzeni
Data constituirii – 13 martie 1962.

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 31.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Brânzeni, r-nul Edineţ
Adresa: s. Brânzeni, r-nul Edineţ

Telefon: 0 (246) 59 317
pe teritoriul s. Brânzeni, r. Edineţ, sub protecţia statului se află un complex de recife: un recif
– în partea de Vest, un complex din 4 recife – în zona de Est şi un complex original – în partea de
Sud.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,194066 48,083716
27,186903 48,078607
27,183882 48,075974
27,180895 48,080686

Suprafaţa 44 ha.
Reciful mare din partea de Vest, cu altitudinea absolută de 165 m, se află pe malul drept al
r. Racovăţ, într-o zonă foarte pitorească, numită „La moara de apă”. În versanţii abrupţi ai recifului
s-au păstrat bine mai multe grote cu urme (unelte de silex) de existenţă ale omului din Paleoliticul
superior. Cei 4 recifi din partea de Est (Zona Râmbu) atribuie satului un aspect deosebit de
pitoresc. Cel mai mare recif, de formă ovală, este situat la marginea de Est a satului. Extrem de
originali sunt cei doi oncoizi din zona de Sud a satului: unul este situat pe malul drept al
Racovăţului, la confluenţa acestuia cu r. Draghişte, având înălţimea de circa 135 m, celălalt – cu
înălţimea de 167 metri, este situat pe malul stâng al r. Racovăţ. În acest oncoid se află şi vestita
grotă cu o superbă staţiune paleolitică Brânzeni I.


Aria protejă Recifii Brânzeni completează cunoştinţele despre peisajele Toltrelor din bazinul
Prutului, despre istoria societăţii umane din Paleolitic, despre fauna preistorică de la începutul
Pleistocenului tardiv din Republica Moldova. Peisajul extrem de pitoresc şi şopotul continuu al
apelor Racovăţului, care, printre pietrele şlefuite de vreme, parcurg ultimele sute de metri până
la contopirea cu apele Prutului, te fac ca mult timp sa nu poţi lua privirea de la aceste locuri, care
par a nu avea asemănare în Republica Moldova. Aria prezintă interes turistic.

Se interzice:
Vedere generală
Nr. 32. DEFILEUL BUZDUGENI

Defileul Buzdugeni
Monumentul a fost constituit în anul 1975, în baza rezultatelor cercetărilor anterioare,

efectuate de geologul Ion Suhov (Кравчук, Верина, Сухов, 1976).
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Burlăneşti
Adresa: s. Burlăneşti, r. Edineț.

Telefon: 0 (246) 66 261; 0 (246) 66 228.
lângă s. Buzdugeni, la confluenţa râurilor Bogda şi Racovăţ
Schema*:
Coordonate
27,151113 48,165367
27,157944 48,152362
27,165250 48,131733
27,184568 48,122228

Defileul are o suprafață de 100 ha.
Reprezintă continuarea nemijlocită a corpului rifogen, aflat la 0,5 km spre Nord. Este
considerată cea mai impresionantă şi cea mai extinsă în lungime (circa 800 m) zonă de masive
recifale exprimate în relief. Defileul Buzdugeni este format prin adâncirea râului Racovăţ în
masivul calcaros badenian, înălţimea versanţilor prăpăstioşi ai căruia constituie circa 125 m.
Deasupra calcarelor badeniene sunt prezente argilele Sarmaţianului inferior cu resturi de cochilii
de Cardium lithopodicum şi de alte moluşte marine. Pe versanţii defileului, pe alocuri, sunt
prezente grote, unele cu urme de existenţă ale oamenilor din Paleolitic. Astfel, pe versantul drept
al defileului, la altitudinea relativă de circa 70 m, a fost descoperită una din cele mai valoroase
staţiuni ale purtătorilor culturii arheologice de tip Mustie din Paleoliticul mediu, cu vârsta absolută
de circa 70-80 mii de ani. Au fost identificate diverse unelte de muncă şi de vânat ale omului
primitiv, resturi scheletice ale ursului de peşteră, cabalinelor, rinocerului blănos, renului,
bizonului, caprei negre de munte şi ale altor animale de vânat, precum şi ale unor micromamifere,
care întâmplător nimereau în locuinţă (Dicrostonyx guilielmi, Stenocranius gregalis, Microtus
oeconomus etc.), azi dispărute din fauna Moldovei. Toate acestea mărturisesc despre fauna şi
situaţia paleogeografică din zona dată în Paleoliticul mediu (Кетрару, 1973; Давид, Паскару,
2005).


Defileul Buzdugeni prezintă deosebit interes ştiinţific, fiind un segment important în şirul
recifal din zona Prutului. Aria protejată dispune, de asemenea, de o apreciabilă valoare turistică.

Se interzice:
Vedere generală a unor fragmente din MNGP Defileul Buzdugeni

Nr. 33. DEFILEUL BURLĂNEŞTI

Defileul Burlăneşti
Se află sub protecţia statului din anul 1962

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 33.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Burlăneşti
Adresa: s. Burlăneşti, r. Edineț

Telefon: 024666261
la Nord-Vest de s. Burlăneşti, de-a lungul r. Draghişte, altitudinea de 140-150 m.
Schema*:
(long.E, lat. N):
27,117435 48,137459
27,122315 48,142875
27,131379 48,143346
27,123296 48,137331

În literatura de profil, defileul de la Burlăneşti, în premieră a fost menţionat de Z.V. Suhov
(Сухова,1961). Defileul Burlăneşti a fost format pe parcursul mileniilor de cursul r. Draghişte în
masivele de calcare badeniene, până la altitudinea de circa 200 m, iar mai sus, până la interfluviu
(circa 70 m) – în cele ale Sarmaţianului inferior (Volhynianului). Defileul este relativ îngust, nu
depăşeşte 150 m, în versanţii prăpăstioşi sunt câteva grote, în care au fost depistate unelte de silex
ale omului paleolitic.


Completează cunoştinţele despre şirul de recife din zona Prutului. Prezintă interes pentru
geologi, arheologi, biologi, turişti şi amatorii de a cunoaşte ţinutul natal.

Se interzice:
Nr. 34. RÂPA VOLODENI

Râpa Volodeni
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 34.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Bleşteni
Adresa: s. Bleşteni, r. Edineț

Telefon:0-246-61-336
la hotarul dintre s. Volodeni şi s. Bleşteni, r. Edineţ, altitudinea 160 – 200 m.
Schema:
(long.E, lat.N):
27,214964 48,117150
27,211895 48,117357
27,211518 48,119529
27,207969 48,120761

Conform Legii, Aria protejată are o suprafață de 6 ha.
Râpa Volodeni pentru prima dată este menţionată, ca afloriment geologic și paleontologic,
în anul 1947 de către geologul Ion Suhov (Кравчук, Верина, Сухов, 1976) datorită insistenţei
căruia, în anul 1975, acest obiect a fost inclus în lista monumentelor geologice şi paleontologice
protejate de Stat.
Râpa Volodeni a fost declarată monument al naturii, graţie descoperirii în argilele albăstrui
inter-recifale ale Sarmaţianului inferior (Volhynianului) a numeroaselor amprente de insecte, mai
puţine de peşti şi plante. Materialele colectate de Ion Suhov au fost transmise pentru cercetări
detaliate specialiştilor Institutului Paleontologic al Academiei de Ştiințe din oraşul Moscova
(Rusia) (Родендорф, 1957; Сухов, 1976), dar rezultatele nu sunt cunoscute. Din punct de vedere
ştiinţific este un afloriment paleontologic destul de rar întâlnit în Republica Moldova.
Aria protejată este traversată de către r. Bogda, afluent al r. Draghişte, la gura acestuia fiind
amenajat un izvor cu debit mare, numit de localnici „Izvorul din Râpă”. Pe versanţii văii a fost
înregistrată o fâşie de salcâm (Robinia pseudacacia), în care din abundenţă se întâlneşte
lumânărica (Verbascum sp.), scaiul dracului (Eryngium campestre). Pe versanţi sunt frecvente
colonii de popândău cu pete (Spermophilus suslicus) - CRRM. Malurile râului sunt dominate de
următoarele specii de plante: buzdugan (Sparganium neglectum), crin de baltă (Butomus
umbellatus) - R, podbal (Tussilago farfara), varga ciobanului (Dipsacus laciniatus), coada calului
(Equisetum sp.), rugină (Juncus sp.) ş.a.
Prezintă interes pentru geologi, arheologi, biologi, turişti şi amatorii de a cunoaşte ţinutul
natal. Include teritorii cu comunităţi de plante şi animale rare sau periclitate şi poate servi ca obiect
de studiu, conştientizare şi conservare a biodiversităţii la nivel naţional, şi ca zonă de recreaţie
reglementată a populaţiei.
Se interzice:
Vedere generală
Nr. 35. DEFILEUL TRINCA

Defileul Trinca
Data constituirii – 8 ianuarie 1975.

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 35.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Trinca
Adresa: s. Trinca, r. Edineț

Telefon: 0 246-41-238; 0 246-41-256
la Sud-Vest de s. Trinca, r. Edineţ, în valea râului Draghişte, la o altitudine de 160-210 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,108057 48,202666
27,095811 48,202091
27,102709 48,196486
27,101146 48,191514

Aria protejată ocupă o suprafață de 70 ha.
Defileul Trinca s-a format în urma adâncirii râului Draghişte în reciful de calcar a badenian-
sarmaţianul inferior, care constituie un fragment al şirului de Toltre, formând o vale îngustă cu
versanţi abrupţi. Calcarele de la Trinca, ca şi celelalte din zona de Toltre, sunt constituite din
resturi scheletice de alge şi briozoare, cochilii de foraminifere şi moluşte, coralieri şi din resturi
ale altor organisme marine.
În versanţii defileului Trinca au fost înregistrate câteva grote, în trei dintre ele fiind
descoperite urme de existenţă ale strămoşilor noştri neandertalieni din Paleoliticul mediu (unelte
de vânat şi de gospodărie), oseminte de mamut, rinocer blănos, bizon, cerb, cal, urs de peşteră şi
ale altor animale, vânate pentru alimentare, blană, menţinerea rugului în locuinţe etc.


Prezintă mărturii incontestabile ale istoriei geologice şi faunei zonei date şi a modului de
viaţă ale omului din Paleoliticul mediu. Are importanță pentru educaţia ecologică a populaţiei şi
efectuarea cercetărilor ştiinţifice mai cu seamă în grote.

Este necesar de interzis extragerea calcarului, utilizat pentru construcţii individuale şi
comercializare, cât şi pentru obţinerea varului prin ardere.
Se interzice:
Nr. 36. DEFILEUL FETEŞTI

Defileul Feteşti
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 36.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Feteşti
Adresa: s. Feteşti, r. Edineț.

Telefon: 0 246 62 336; 0 246 62 338
la Sud-Est de s. Feteşti, r-nul Edineţ, lângă şoseaua care duce spre or. Edineţ, la altitudinea
190-220 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,104989 48,168709
27,104496 48,165281
27,111287 48,167006
27,114976 48,163584

Defileul are o suprafață de 68,0 ha.
În literatură, pentru prima dată este menţionat în anul 1902 de către geologul A. O. Mihalskii
(Михальский, 1902). A fost descris detaliat şi recomandat pentru a fi luat sub protecţia statului
de Z.V. Suhov (Сухова, 1961), fiind inclus în lista monumentelor naturale protejate de stat în anul
1962.
Defileul Feteşti face parte din interesantul ansamblu de obiecte geologice rifogene din jurul
s. Feteşti, fiind considerat unul din cele mai pitoreşti defileuri din zona recifală a Prutului. Aria
protejată include un enorm şi frumos oncoid rifogen, numit „Stânca lui Bunic”, înălţimea de circa
90 m, cu corp oval de calcar, compus din nevertebrate marine fosile. La Est se află un recif
badenian solitar, în vârful căruia se înalţă un martor de calcar de vârsta Sarmaţianului inferior cu
versanţi abrupţi. Pe vârful acestuia au fost depistate unelte de lucru din silex ale omului din
Paleolitic. Sunt prezente și alte formațiuni rifogene care, în asociație cu cele menționate, formează
un peisaj în formă de amfiteatru.


Aria protejată prezintă interes pentru cercetarea și cunoaşterea mai amplă a particularităţilor
şirului de recife badeniene şi volhyniene. Este importanţă pentru educaţia ecologică, estetică și
turistică a populației.

Se interzice:
MNGP Defileul Feteşti

Nr. 37. CHEILE BUTEŞTI

Cheile Buteşti

Primăria s. Cobani şi Primăria s. Buteşti, r. Glodeni.
la Sud-Est de s. Buteşti, rnul Glodeni, altitudinea 90-110 m.
Schema*:
27,350947 47,770779
27,347266 47,780445
27,341553 47,791442
27,337663 47,796657

Primele informaţii despre calcarele recifale de la Buteşti aparţin geologului Th. Văşcăuţanu
(1925), care le atribuie Tortonianului (Badenianului). Cercetările ulterioare au demonstrat că
aceste formaţiuni rifogene s-au format în două etape: calcarele de la bază au luat naştere în apele
Mării Badeniene, fiind constituite, preponderent din briozoare, mărgean, foraminifere, alge
albastre-verzi cu schelet calcaros şi diverse moluşte. În pereţii recifului Buteşti, pe parcursul
mileniilor, sub acţiunea proceselor carstice şi de meteorizaţie s-au format grote şi peşteri, care au
servit ca locuinţe sau adăposturi temporare oamenilor preistorici şi animalelor.
O peşteră foarte interesantă, cu urme de existenţă a oamenilor unor culturi arheologice vechi,
cercetate preventiv, se află în zona de Nord a recifului, în partea dinspre s. Buteşti, despre care în
popor circulă diverse legende. O altă peşteră, astupată cu pământ pe vremuri îndepărtate, a fost
descoperită în rezultatul extragerii pietrei prin explozii în versantul de dreapta al defileului, format
de pârâul Camencuţa (afluent de stânga al r. Camenca). În urma unei explozii de suprafaţă, au
apărut o mulţime de oase fosile de (urs-de-peşteră, hienă-de-peşteră, cabaline, bizon, cerb şi alte
mamifere), unelte de vânat din cremene şi os, fapt ce demonstrează că aici a fost descoperită o
locuinţă a vânătorilor din Paleolitic. Pe partea stângă a aceluiaşi defileu, într-o grotă, a fost
descoperit un alt sit al vânătorilor din Paleolitic.
Cercetările fenologice ale florei şi faunei din regiunea respectivă au pus în evidenţă stabilirea
unei vegetaţii specifice stâncăriilor calcaroase. Sectorul stepizat din apropiere este dominat de
bărboasă (Andropogon ischaemum), cinci degete (Potentila reptaus), coada calului (Equisetum
arvense), pur (Allium rotundum), ineaţa (Linum austriacum), plevăiţă (Xeranthemum annuum),
garoafă (Dianthus campestris), iar în lunca râulului Camencuţa frecvent a fost înregistrată salvia
etiopică (Salvia aethiopis). De rând cu toate acestea, o bogăţie aparte prezintă speciile rare de
plante: urechelniţă (Sempervivum ruthenicum) - CRRM, ipcărie glomerată (Gypsophila
glomerata) - R, guşa porumbelului (Silene exaltata) – R; LRR, ruşcuţă de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CWash., acul pământului (Asplenium trichomanes) - R, spinarea lupului
(Asplenium ruta-muraria) - R și speciile de licheni: Peltigera polydactyla - CRRM, Cladonia
pyxidata – R şi Caloplaca murorum - specii rare, dar şi sensibile la poluare cu SO2. Dintre briofite
au fost înregistrate speciile: Homalothecium philippeanum - specie rară şi Thuidium abietinum,
care se prezintă din abundenţă în acest sector.
Dintre reprezentanţii faunei merită atenţia speciile de moluşte depistate în abundenţă Cepaea
vindobonensis şi Helix pomatia, care preferă substrat calcaros şi sunt specii recunoscute drept buni
acumulatori ai metalelor grele.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 18µR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h)
Poate servi ca obiect de studiu integru care întruneşte obiecte geologice şi paleontologice
(stânci, recifi, pâlnii carstice) şi teritorii cu comunităţi de specii rare plante şi animale, specifice
stâncăriilor calcaroase.
Formaţiunile de recife de la Buteşti prezintă un interes ştiinţific şi cognitiv ce demonstrează
foarte clar etapele de dezvoltare a acestui teritoriu în Miocen, furnizează informaţii preţioase
despre viaţa şi cultura comunităţilor omeneşti din Paleolitic, care foloseau ca locuinţe peşterile şi
grotele din versanţii calcaroşi ale Cheilor Buteşti.
Oferă posibilitatea cunoaşterii florei şi faunei specifice stâncăriilor şi posedă potenţial
turistic prin peisajul pitoresc cate îl crează.

Se interzice:
Vedere generală
Nr. 38. STÂNCA MARE

Stânca Mare
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 38.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Cobani

Adresa: s. Cobani, r. Glodeni
Telefon: 7223672502
în zona de Est a s. Cobani, rnul Glodeni. Altitudinea 70-100 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,325763 47,741469
27,328003 47,743893
27,324328 47,747462
27,326391 47,748049
Suprafață - 105 ha.
Recifele calcaroase de la Cobani sunt menţionate şi înalt apreciate ştiinţific, pentru prima
dată, de geologul rus I.F. Sintsov (Синцов, 1883). Specificul resturilor de faună de moluşte care
intră în componenţa acestor recife a fost cercetată detaliat de N. A. Ianakevici (Янакевич, 1969).
Formaţiunile de recife de la Cobani constituie ultimul segment al şirului de toltre din aria
Prutului. Stânca Mare astăzi este unicul recif, care caracterizează particularităţile structurale ale
acestui segment de toltre. Reciful respectiv reprezintă o structură recifală alungită de vârstă
badeniană, care, în partea superioară este alcătuit din calcare ce aparţin Sarmaţianului inferior.
Stânca Mare, ca şi întreg şirul recifal din aria Prutului, e constituit din colonii de alge cu schelete
calcaroase, schelete de coralieri şi foraminifere, cochilii de moluşte şi resturi de alte animale
marine. În versanţii recifului sunt grote cu urme de existenţă ale omului preistoric, care până în
prezent nu au fost cercetate.
Pe stâncile din aria respectivă au fost înregistrate specii de plante calcifile: aurinia saxatilă
(Aurinia saxatilis) - R, acul pământului (Asplenium trichomanes) - R, spinarea lupului (Asplenium
ruta-muraria) - R, precum şi brebenocul (Vinca minor) - R, guşa porumbelului (Silene exaltata) –
R, LRR. Printre speciile bioindicatoare de licheni menţionăm: Parmelia caperata, Candelariella
vitellina, Xanthoria parietina şi speciile rare: Cladonia pyxidata şi Peltigera polydactyla - CRRM.
Printre speciile faunistice de valoare s-au înregistrat: şopârla verde (Lacerta viridis) – CRU,
LRE, CBerna (II) şi şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), iar dintre păsările ce
populează lacul „Ţara Bâtlanilor” – stârcul cenuşiu (Ardea cinerea) – CBerna (III), raţa mică (Anas
crecca) – R, LRE şi cocorul (Grus grus) - CRU, LRR, LRE, CWash.(II), CBerna (II), care deseori
pătrund în pasaj.
Reciful Stânca Mare prezintă interes ştiinţific pentru geologi, paleontologi, paleogeografi,
arheologi, zoologi şi botanişti. În grote, în apele din jurul recifului şi pe recif vieţuiesc specii de
şerpi, se întâlnesc păsări şi plante incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Teritoriul pitoresc
din zona recifului Stânca Mare reprezintă o sursă de valoare de recreaţie pentru localnici.
Se interzice:
Fragment din MNGP Stânca Mare

Nr. 39. RÂPELE DE LA VĂSIENI

Râpele de la Văsieni
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 39.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Văsieni, raionul

Ialoveni.
Adresa: satul Văsieni, raionul Ialoveni.
Telefon: 0268- 44-236.
Aria Protejată se află în partea de Vest a satului Văsieni, raionul Ialoveni, pe versantul drept
al văii r. Botna.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
”Râpa lui Nani”
28,568122 46,966266
28,576131 46,965925;
„Râpa la Ghidrimeşti”
28,572100 46,966443
„Râpa lui Bârdan”
28,576911 46,968662

Aria protejată prezintă o unificare a trei ravene, cu o altitudine ce variază între 125 - 200 m
și o adâncime de cca 10 m (Râpa lui Nani); de 20 m (Râpa lui Bârdan) și 100 m adâncime pentru
Râpa la Ghidrimești. Versanții ravenelor au o înclinare între 40-750.
Râpele de la Văsieni reprezintă o rezervaţie geologică de reper a Meocenului superior din R.
Moldova, cu faună de hiparion şi de moluşte marine. În râpa Estică, cea mai adâncă, sunt
dezvoltate depuneri marine-salmastre Chersoniene cu faună de mactre - Mactra hersonica, M.
bulgarica şi dinţi de Hipparion, iar în a doua râpă, paralelă primei, în depozitele deltaice au fost
descoperite resturi scheletice de Machairodus sp., Gazella sp. şi fragmente indeterminabile de oase
fosile.


Zona protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă naţională - rezervaţie geologică
de reper a Meocenului superior din R. Moldova, cu faună de hiparion şi moluşte marine.
Materialele osteologice din depozitele ariei protejate pot fi utilizate în şcoală în cadrul orelor de
ştiinţe ale naturii, zoologie, educaţie ecologică, protecţie a mediului ambiant, precum şi pentru
cercetări ştiinţifice.

Se interzice:
Nr. 40. AFLORIMENTUL COSTEȘTI

Aflorimentul Costești
Data constituirii: Hotărîrea Consiliului de Miniștri al RSSM, nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 40.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Costeşti, raionul

Ialoveni.
Adresa: Comuna Costeşti, raionul Ialoveni,
Telefon fax: 0(268) 51-236.
Aria Protejată este situată la Nord de comuna Costeşti, din raionul Ialoveni, pe versantul
stâng al văii râului Botna, lângă drumul ce duce spre satul Mileştii Mici.
Coordonate geografice* Schema:

Latitude N: 46°55.727´
Altitudine 77 m
Altitudine 128,6 m
Altitudine 144 m
Altitudine 143 m

Aria protejată prezintă o ravenă cu adâncimea de 5 m și o înclinare a versanților de cca 250,
încadrată în Dealurile Botna-Cogâlnic. Aflorimentul Costești include o dezgolire de marne
argiloase marine – salmastre, cu fosile de Mactra bulgarica de vârstă Sarmaţiană (Chersonian
inferior). Este o rezervaţie geologică de reper pentru zona Centrală a Rep. Moldova. Aproape
întreaga suprafață a ariei protejate este ocupată de pășune, arbuștii, răspândindu-se doar pe cca
10% din teritoriu.


Poate servi ca obiect de studiu, conştientizare şi educație ecologică la nivel naţional; de
cercetări geologice în regiune.

Se interzice:
Nr. 41. RECIFUL IALOVENI

Reciful Ialoveni
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 41.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria oraşului Ialoveni.

Adresa: Oraşul Ialoveni, raionul Ialoveni
Telefon–fax: 0(268) 2-24-84.
Aria Protejată este situată la marginea de Sud-Est a oraşului Ialoveni, lângă drumul spre satul
Mileștii Mici, la 800 m Vest de satul Piatra Albă, pe malul drept al râului Işnovăţ.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
28,805277 46,929065
28,802276 46,930640
28,802276 46,930640
28,799659 46,932597

Aria protejată prezintă un obiect recifal demonstrativ, de origine organogenă, de vârstă
basarabiană (subetaj al Sarmaţianului). Date despre structura internă a recifului lipsesc. Are o
înălțime de cca 25 m, pe alocuri -30 m; cu versanți înclinați - aproximativ 45-750. Plantele ruderale
acoperă cca 70% din suprafața arieie protejate.


Obiect geologic demonstrativ/ etalon pentru zona Centrală a Republicii Moldova, prezintă
importanţă ştiinţifică, dar necesită cercetare detaliată; prezintă interes pentru cunoașterea istoriei
geologice a zonei.

Se interzice:
Nr. 42. HÂRTOPUL DE LÂNGĂ ORAŞUL NISPORENI

Hârtopul de lângă oraşul Nisporeni
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 42.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Nisporeni.
Adresa: or. Nisporeni, str. Strada Alexandru cel Bun, 55

Telefon: 264 232 42
la cca 1,0 km spre Sud de or. Nisporeni, pe versantul stâng al văii râului Nârnova, altitudinea
100-220 m. Localnicii îi spun Chivireşti.
Schema*:
(long.E, lat.N):
28,180669 47,050422
28,195560 47,039926
28,189336 47,036931
28,180808 47,044854

Suprafaţă ariei protejate este de cca 200 ha.
Hârtopul – este elementul reliefului, înfundat între dealuri în formă de amfiteatru, cu pante
abrupte, dezvoltat pe roci moi, format ca rezultat al alunecărilor de teren şi al eroziunii fluviale.
Principalele valori pentru care zona este protejată este versantul abrupt de stângă al văii afluentului
r. Nârnova. Un bloc al acestui hârtop a modificat forma văii afluentului r. Nârnova şi s-a
transformat într-o terasă de luncă. Pe pantele hârtopului sunt dezvoltate alunecări de teren.
Hârtopul de lângă oraşul Nisporeni de asemenea reprezintă interes privind conservarea sectoarelor
naturale acoperite cu vegetaţie de stepă, precum şi ca element peisajer.
Flora: Sectoare mari din parte sudică sunt împădurite cu salcie (Salix sp.). În partea de Est,
spre coada hârtopului, sunt multiple depresiuni, cu vegetaţie hidrofită, ce denotă prezenţa apelor
freatice în straturile superioare ale solului: sălcioară argintie (Elaeagnus argentea), salcie
căprească (Salix caprea), coada calului (Equisetum arvense), coada calului mare (Equisetum
telmateia) - R, trestie (Calamagrostis arundinacea) ş.a. Sectoarele stepizate sunt dominate de
bărboasă (Bothriochloa ischaemum), frecvente pâlcuri de turicioară (Agrimonia eupatoria),
sânzâiene (Galium verum), holeră (Xanthium spinosum), tremurătoare (Briza media), iar locurile
cele mai secetoase – de scai galben (Centaurea solstitialis), alior (Euphorbia sp.), lumânărică
(Verbascum sp.), morcov sălbatic (Daucus carota), negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R,
CRU, scrântitoare argintie (Potentilla argentea), pelin (Artemisia sp.), plevăiţă (Xeranthemum
annuum) ş.a.
Fauna: hârtopul este un habitat preferat de şorecarul comun (Buteo buteo)- LRE,
CWash.(II), CBerna(II), CBon (II), fazan (Phasianus colchicus) – R, CBerna (III), cârtiţă (Talpa
europaea).

Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS. Arie cu regim diferenţiat de protecţie
ecologică, de conservare a elementelor geologice și paleontologice, a unor habitate naturale şi
diversităţii biologice specifice.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 16-17μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h)

Din punct de vedere ştiinţific este important pentru monitorizarea proceselor de denudaţie.
Oferă posibilitatea efectuării studiului tehnico-geologic al teritoriului, lucrărilor de cartare
geologică şi geomorfologică şi de demonstrare a legăturii între structura tectonică a teritoriului şi
a reliefului actual.
Poate servi ca obiect de studiu, conştientizare şi conservare a biodiversităţii la nivel naţional,
şi de asemenea ca zonă de recreaţie pentru populaţie.
Se interzice:
Nr. 43. FRACTURA TECTONICĂ SELIŞTE

Fractura tectonică Selişte
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 43.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Selişte, rnul Nisporeni
Adresa: s. Selişte, r. Nisporeni

Telefon: 0 264 46 236
Este amplasat la cca 1,0 km spre Sud de satul Selişte, pe versantul stâng al afluentului râului
Nârnova.
Coordonate geografice*:
1. Latitudine: 47,12384° Longitudine
E: 028,12372° Altitudine 90 m
E: 028,13194° Altitudine 136m
Are o suprafaţă de 240 ha.
Fractura tectonică Selişte este un obiect deosebit, ce permite înţelegerea proceselor de
formare a văilor râurilor în interfluviul Nistru-Prut, cu influenţe a specificului structural.
Reprezintă un bloc cu lăţimea de cca 0,7 km şi lungimea de cca 3,5 km, care s-a mişcat de-a lungul
afluentului r. Nârnova şi care coincide cu falia tectonică. La rândul său acest bloc este decroşat,
de-a lungul, de alunecări de teren şi, transversal, de ravene. Valoarea principală, pentru care zona
este protejată, este versantul abrupt pe panta stângă a afluentului r. Nârnova şi alunecarea de teren
profundă sub forma unui bloc integru.


Reprezintă interes ştiinţific pentru studiul morfotectonic al teritoriului, lucrări de cartare
geologică şi geomorfologică, poate servi ca exemplu de apreciere a modului de influenţă a
structurii tectonice asupra reliefului actual. Reprezintă, de asemenea, interes ca unitate peisajeră.

Se interzice:
Nr. 44. RÂPA ADÂNCĂ

Râpa Adâncă
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 44.

Edineț, Ocolul Silvic Otaci.
Adresa: or. Soroca, str. Vasile Stroiescu, nr. 110,
Telefon: 0 (230)26260.
La marginea de Nord a satului Verejeni, rnul Ocnița, în preajma podului de pe şoseaua ce
duce spre satul Naslavcea, ocolul silvic Otaci, parcela 1C, Întreprinderea pentru silvicultură Edineț.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
27,602669 48,451322
27,601540 48,447123
27,603066 48,441176
27,603067 48,441136

Aria protejată „Râpa Adâncă” - dezvăluie existența aflorimentului de floră Volhiniană în
râpa „Glubochii Iar” (Râpa Adâncă). Acest monument este amplasat pe o parte a monumentului
geologic „O porţiune a malului abrupt al Nistrului” şi este foarte dificil de a stabili hotarul acestuia.
Resturile fosile de alge, insecte şi peşti sunt dispuse în stratul de argile diatomitice, cu grosimea
de circa 10 m.


Zona protejată reprezintă interes ştiinţific de importanţă internaţională din punct de vedere
geologic şi geomorfologic. Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti
(studenţi, masteranzi, doctoranzi şi altor) geologi, geomorfologi, geografi de asemenea reprezintă
interes pentru naturalişti şi elevi la orele practice de Geografie Fizică. Ar putea fi create și rute
turistice în zonă, care ar include și vizitarea monumentelui din zona satului Verejeni.

Se interzice:
Nr. 45. AFLORIMENT DE CREMENE COMPACTĂ

Afloriment de cremene compactă
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 45.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Edineț
Adresa: or. Edineț, str. Bucovinei, 24, rnul Edineț, Rep. Moldova, MD-4601
Telefon: 373-246-22993; + 373-246-23982;+373-246-22893
Fax: 373-246-22993, 23982
La Vest de satul Naslavcea, în valea râului Chisărău, ocolul silvic Ocniţa, Edineţ, conform
legii - parcela 2, subparcela 1-8.
Schema*: Schema:

27,530502 48,448266
27,543098 48,447845
27,551026 48,445613
27,547975 48,445272
Aria protejată este un afloriment geologic de cremene compactă în formă de con de dejecţie,
reprezentat prin cremene de dimensiuni şi culori diferite. Vârsta geologică a acestora nu este
stabilită, variind la diferiţi autori de la Cretacic până la Neogen.
Arbori: salcâm alb (Robinia pseudacacia), stejar (Quercus robur), păr pădureţ (Pyrus
pyraster).
Arbuşti: verigar (Rhamnus tinctoria) – CRRM (VU), CRU; măceş canin (Rosa canina),
păducel monogin (Crataegus monogina), porumbar (Prunus spinosa), cruşin fragil (Frangula
alnus), spinul cerbului (Rhamnus cathartica), dârmoz (Viburnum lantana), ienupăr comun
(Juniperus communis).
Ierburi: mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, coada calului de iarnă (Equisetum
hyemale) – R.
Animale: molusca Cepaea vindobonensis.
Starea ecologică:

Are importanţă pentru cercetarea şi cunoaşterea elementelor geologice de cremene compactă
de dimensiuni şi culori diferite, stabilirea vârstei geologice.

Se interzice:
Aspect general
Nr. 46. AFLORIMENT DE NISIPURI TORTONIENE
DE LÂNGĂ GARA NASLAVCEA

Afloriment de nisipuri tortoniene de lângă gara Naslavcea
Data constituirii: Hotărârea Consiliului de Ministri al RSSM, nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 46.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Î.S. „Calea Ferată din Moldova”, Staţia
feroviară Ocniţa.
Adresa: or. Ocnita, str. Libertatii, 1
Telefon: 0 271 21467.
Aflorimentul dat este reprezentat prin ravene, care sunt amplasate spre Sud de staţia de cale
ferată Naslavcea, la o distanţa de 1,7 km.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
27,589758 48,426253
27,596137 48,423116
27,589463 48,423251
27,593763 48,421631

Aflorimentul dat este reprezentat prin două ravene, care sunt amplasate spre Sud de staţia de
cale ferată Naslavcea, la distanţa de 1,5 şi 2,2 km corespunzător, şi mai sus de calea ferată, ocupând
suprafaţa de cca 1,0 ha (câte 0,5 la fiecare ravenă). O parte a monumentului este acoperită cu
vegetaţie ierboasă. Pe ravene aflorează nisipuri de vârstă badeniană, ce conţin o faună marină
bogată (peste de 70 specii), descrise de către V.D. Laskarev (1970).


geologic pentru lucrările de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formaţiunilor sedimentare ale
platformei Est-Europene, colectarea materialului paleontologic. Acest monument este important
pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi,
geografi, paleontologi, de asemenea reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi - pentru excursii
la ore practice de Geografie Fizică.

Se interzice:
Nr. 47. RÂPA CARPOV IAR

Râpa Carpov Iar
Adresa: or. Edinet, str. Bucovinei, 24, r. Edinet, Republica Moldova, MD-4601
Telefon: 373-246-22993; + 373-246-23982; +373-246-22893
Fax: 373-246-22993, 23982
la Vest de satul Naslavcea, ocolul silvic Ocniţa, Naslavcea, conform Legii - parcela 3,
subparcelele 3, 22, 23.
Schema*: Schema:

27,559932 48,452974
27,568977 48,454544
27,570239 48,452775
27,565830 48,445838

Suprafaţa - 18 ha.
Lungimea râpei este de aproximativ 1000 – 1200 m, diferenţa de nivel a celui mai înalt punct
şi până la poalele râpei este de 112 m. Adâncimea râpei este în medie de circa 30 m.
Elementele geologice şi paleontologice specifice acestei arii protejate au prezentat interes
încă din anul 1947, când au fost demarate primele studii în regiune, de către geologul Suhov I.
Profilul geologic de jos în sus al acestei râpe începe cu: formaţiunea de Kalius, reprezentată prin
argilite de culoare neagră, cenuşiu-închise uneori negru-verzui, sunt bituminoase şi conţin
concreţiuni de fosforite cu dimensiuni de la 2-3 cm până la 15 cm în diametru. Vârsta relativă a
acestor depozite este Vendianul Mediu, sau circa 540-590 mln ani; gresiile de Socoleni (după
Bucatciuc, 1964), care sunt reprezentate prin gresii de culoare pestriţă, la I. Suhov figurează sub
denumirea „filliposkie peschaniki”; calcare marnoase de vârstă Senomaniană (Cretacicul superior
– K) cu grosimea de circa 50 m; stratul de cremene compactă, cu grosimea de 9 m, vârsta geologică
a căruia nu este stabilită (variind la diferiţi autori de la Cretacic până la Neogen); nisipuri sarmaţiene
bazale (volhiniene) de râu, cu grosimea de 0,3-1m; şisturi argiloase stratificate, sezonier culoarea
variază de la strat la strat de la cenușiu deschisă până la cenușiu întunecată, din aceste straturi sunt
cunoscute amprente de floră, peşti, insecte etc., de vârstă Volhiniană, grosimea 11,5 m; nisipuri
maritime, grosimea 1,5 m; calcare oolitice, care pe secţiune se înlocuiesc cu nisipuri calcaroase şi
calcare cochilifere, grosimea totală fiind de circa 9,0 m.
În afară de numeroase resturi fosile de floră şi faună din zonă sunt cunoscute şi reminiscenţe
arheologice ale omului epocii de piatră.
Prezintă valoare și aflorimentele geologice naturale de pe teritoriul adiacent, acoperit cu
vegetaţie forestieră şi situl de faună fosilă de vârsta Sarmaţianului inferior (Volhinian), care este
reprezentată prin amprente de peşti.
Aria protejată prezintă un peisaj pitoresc, care include numeroase specii de floră și faună.
Arbuşti: alunul (Corylus avellana) – R, dârmoz (Viburnum lantana).
Ierburi: ciuboţica cucului (Primula veris) - R, brebenoc (Vinca minor) - R, părul porcului
(Equisetum telmateia) - R, ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) - R, feriga de stâncă
(Cystopteris fragilis) - R, CRU, acul pământului (Asplenium trichomanes) - R.
Specii comune: şoaldină acră (Sedum acre), mama pădurii (Lathraea squamaria), cinci
degete (Potentilla reptans), pecetea lui Solomon îngustă (Polygonatum odoratum), ș.a.
Muşchi: Marchantia polymorpha, Plagiomnium undulatum, Brachythecium salebrosum,
Anomodom visiculosus.
Fauna: melcul viţei de vie (Helix pomatia) – CBerna (II), fluturele mahaon (Papilio
machaon) – CRRM (CR), LRE, CWash.
Starea ecologică:
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în cochiliile de Helix pomatia din

MNGP Râpa Carpov Iar
Componența Pb Zn Cu Ni Cr
Cochilii < 0,25 < 0,25 0,35 < 0,25 0,12
Valoarea Limită 2 160 2,4 0,8 0,75
Admisibilă - VLA
(animalele terestre)
(Кирилюк, 2006)

Aria protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională din punct de vedere
geologic pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formaţiunilor sedimentare
prezente pe platforma Est Europeană, colectarea materialului paleontologic, paleobotanic şi
arheologic. Este importantă pentru pregătirea tinerilor specialişti, totodată prezintă interes ca
rezervaţie peisagistică şi interes ştiinţific pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi etc.

Se interzice:
Aspect general
Vinca minor Dryopteris filix- mas

Nr. 48. RÂPA RUDÂI IAR

Râpa Rudâi Iar
Baza juridică de funcţionare Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Hot.
Parl. RM nr.1538-XIII din 25.02.98. Anexa 3A, nr. 48.

Adresa: or. Edinet, str. Bucovinei, 24, Republica Moldova, MD-4601
Telefon: 373-246-22993; + 373-246-23982, +373-246-22893
Fax: 373-246-22993, 23982
în satul Naslavcea, lângă râpa "Carpov Iar", ocolul silvic Ocniţa, Naslavcea, conform legii
- parcela 3, subparcelele 1, 2, 4, 18-21.
Schema*: Schema:
Coordonate geografice*(long.E, lat.N):

27,565133 48,458474;
27,572566 48,457393;
27,570627 48,453032;
27,571770 48,455422

Suprafaţa - 22,5 ha.
Este situată pe platoul amplasat între „Carpov Iar” şi „Rudâi Iar” sunt găsite multiple unelte
şi resturi din vechime. Din cremene au fost confecționate diverse unelte de către omul epocii de
piatră. În cadrul monumentului aflorează calcarele de vârsta Sarmaţianului Inferior (Volhinian),
stratele de cremene compactă, vârsta geologică a căruia nu este stabilită precis, estimându-se că
provine din cretacic sau neogen. Aflorimentul mai conține calcare mărnoase de vârstă
cenomaniană (Cretacicul superior) și un complex de roci vendiene (formațiunea de Kalius și
„Gresiile de Otaci”), delimitat de geologul Teodor Văscăuțanu.
Specii rare:
Arbori: păr pădureţ (Pyrus pyraster), măr pădureţ (Malus sylvestris).
Arbuşti: salbă moale (Euonymus europaea), dârmoz (Viburnum lantana), porumbar
(Prunus spinosa), păducelul încovoiat (Crataegus curvisepala).
Ierburi: mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, ciuboţica cucului (Primula veris) – R,
urzica albă (Lamium album), rostopască mare (Chelidonium majus), fragi comestibili (Fragaria
vesca), boglari golaşi (Ranunculus cassubicus), cerenţel urban (Geum urbanum), stejărel
(Veronica chamaedrys).
Fauna: melcul viţei de vie (Helix pomatia) – CBerna (II).
Starea ecologică:
Nivelul fondului radiologic gama extern 10-18µR/h((nivelul de avertizare 25 μR/h).
Zona protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională din punct de
vedere geologic pentru lucrările de cartare geologică şi studiul stratigrafic al formaţiunilor
sedimentare ale platformei Est Europene. Acest monument este important pentru pregătirea
tinerilor specialişti și prezintă interes pentru cunoaşterea proceselor geologice şi paleontologice,
tot odată reprezintă interes ca rezervaţie peisagistică şi interes ştiinţific pentru silvicultori,
botanişti, pedologi, zoologi etc.
Se interzice:
Aspect general
Nr. 49. O PORȚIUNE A MALULUI ABRUPT AL NISTRULUI

O porțiune a malului abrupt al Nistrului
Data constituirii: Hotărârea Consiliului de Ministri al RSSM, nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 49.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru silvicultură

Soroca, ocolul silvic Otaci.
Telefon: (230)26260;
Adresa: Raionul Ocniţa, Primăria s. Lencăuţi,
Telefon: 0271 52219.
Cuprinde teritoriul de la partea de Sud a satului Naslavcea, rnul Ocnița şi până la limita
satului Mereşeuca, rnul Ocniţa. Întreprinderea pentru silvicultură Edineţ, ocolul silvic Otaci,
parcelele 3A 3B 3C 4A 4B 4C 4D 4E 4N1 4N2.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
27,580293 48,452747
27,610760 48,450090
27,646795 48,439079
27,681078 48,438618
Aria protejată „O porţiune a malului abrupt al Nistrului”, se dispune între satele Naslavcea
şi Lencăuţi. Conform cercetărilor (I. Suhov,1976) pentru zona Versantul tectonic abrupt al râului
Nistru s-au propus două monumente ale naturii, diferite, unul pe teritoriul de la trecerea a căii
ferate pe şoseaua Verejeni-Naslavcea şi până la Râpa Adâncă şi celălalt de la Râpa Adâncă şi până
la trecerea căii ferate în satul Mereşeuca pe şoseaua Ocniţa-Otaci. În legea din 1998 figurează
teritoriul ce include Râpa Adâncă până la hotarul dintre satele Lencăuţi şi Mereşeuca.
Pe cursul fl. Nistru, la 400 m de la cascadă, deasupra şisturilor de Mereşeuca oxidate, apar
şisturile de Naslavcea de culoare neagră. Tot aici se găseşte o decroşare cu azimutul de 170 grade
şi cu căderea de 34 grade. Amplituda dislocării este de 1,5 m. La 600 m se găseşte a doua decroşare
sub un unghi de 190 grade, căderea spre Vest – 25 grade, amplitudinea este de 1,1m; la suprafaţa
terestră decroşarea trece în râpă. La 900 m sunt aşezate şisturile de Naslavcea cu concreţiuni de
fosforite (foarte multe pot fi văzute în râpa satului Lencăuţi). La 950 m la contactul Vendian –
Cretacic urmează fosforite secundare, rotunjite.
În satul Verejeni, contactul Vendian – Cretacic la 50 m deasupra nivelului Nistrului, cade
sub un unghi de 3 – 5 grade spre Vest. În s. Verejeni, în preajma bisericii aflorează, de jos în sus:
depozitele vendiene la 50 m deasupra nivelului Nistrului; cretacicul cu resturi fosile de vârstă
senomaniană 34 m; conglomerate de cremene compacte 8,5 m; nisipuri badeniene din 8,3 m;
grohotişuri 7,5 m; nisipuri Sarmaţiene (Volhiniene – de Carpov Iar) şi acvifere 2,5 m; Sarmaţiene
(Volhiniene – de Visoca), calcare (platoul la 188 m). Cel mai sus sunt aşezate argile, marne şi
piatră litografică.
De-a lungul monumentului sunt multiple ravene şi râpi, care au fost transformate în gunoişti
neautorizate de către populaţia locală, ceea ce trebuie numaidecât de lichidat.


geologic pentru lucrări de cartare geologică şi întocmirea schemelor tectonice a teritoriului țării.
Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi,
doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi, paleontologi, de asemenea reprezintă interes pentru
naturalişti şi elevi - pentru excursii la ore practice de Geografie Fizică.
Se interzice:
Nr. 50. FALIA TECTONICĂ DE LÂNGĂ SATUL NASLAVCEA

Falia tectonică de lângă satul Naslavcea
Adresa: or. Edinet, str. Bucovinei, 2, Republica Moldova, MD-4601

Telefon: 373-246-22993; + 373-246-23982, +373-246-22893
Fax: 373-246-22993, 23982
la Nord de satul Naslavcea, ocolul silvic Ocniţa, Stânca, parcela 1; conform amend. nou
(2002) – parcelele 124, 125).
Schema*: Schema:
Coordonate geografice* (long.E, lat.N)

27,525766 48,462707
27,538612 48,468933
27,566519 48,483549
27,569270 48,471436

Suprafaţa - 82 ha.
Aria este amplasată pe un versant abrupt cu unghiul înclinării de circa 65-75˚ şi o ravenă/râpă
care mărginește partea de Vest a acesteia. Este acoperită cu pădure, ceea ce complică accesul la
aflorimentele existente. La suprafaţă aflorează formaţiunea de Kalius (V2kl), care este reprezentată
prin argilite de culoare neagră, cenuşiu-închis, uneori negru-verzui, sunt bituminoase şi conţin
concreţiuni de fosforite cu dimensiuni de la 2-3 cm până la 15 cm în diametru. Vârsta relativă a
acestor depozite este Vendianul Mediu, sau circa 540-590 mln. ani în urmă. Din partea de Vest,
dinspre teritoriului Ucrainei, monumentul este mărginit de o ravenă, accesul în care este interzis
deoarece coincide cu frontiera de Stat. Pe o porţiune mică a acestei râpi (circa 2 ha), care face parte
din teritoriul Republicii Moldova, inclusă în cadrul ariei protejate, aflorează stratul de nisipuri
silicioase de culoare albă ce conţine faună de moluşte maritime: Pecten sp., Pitaria italica şi altele.
Pe marginea ravenei se extind calcare ale Sarmaţianului Inferior (Volhinianului).
Trebuie, însă, de menţionat faptul că, pe teritoriul Republicii Moldova aflorimentul este
acoperit de vegetaţie, printre care:
speciile de arbori: gorun (Quercus petraea), jugastru (Acer campestre), vişin turcesc
(Cerasus mahaleb), pin (Pinus sylvestris);
arbuşti, specii rare: verigariu (Rhamnus tinctoria) - R, migdal pitic (Amygdalus nana) - R,
brebenoc minor (Vinca minor) - R și specii comune: corn (Cornus mas), lemn cânesc (Ligustrum
vulgare), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), caprifoi comun (Lonicera xylosteum),
caragană moale (Caragana mollis);
ierburi, specii rare: dediţel mare (Pulsatilla grandis) – R, CRRM, CRU, LRE, popâlnic nobil
(Hepatica nobilis) – R, CRRM, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, floarea vântului
de dumbravă (Anemone nemorosa) – R, ruşcută de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CWash.
(II), umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) - R, acul pamântului (Asplenium trichomanes) - R,
spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) - R, ciuboţica cucului (Primula veris) - R, feriga
feminină (Athyrium filix-femina) – R, CRRM și specii comune: ochiul broaştei casubic
(Ranunculus casubicus), bumbişor comun (Leucanthemum vulgare), clopoţel persicifoliu
(Campanula persicifolia), coronişte variată (Coronilla varia), creţuşcă comună (Filipendula
vulgaris), drobişor turtit (Genista depressa), ghizdei corniculat (Lotus corniculatus), guşa
porumbelului (Silene nemoralis), lucerna galbenă (Medicago minima), mărgică unifloră (Melica
uniflora), opaiţă albă (Melandrium album), piretrum corimbos (Pyrethrum corymbosum), pecetea
lui Solomon lată (Polygonatum latifolium), pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale),
pojarniţă (sunătoare) perforată (Hypericum perforatum), rostopasca mare (Chelidonium majus),
rutişor mic (Thalictrum minus), scumpie (Cotinus coggygria), şoaldină acră (Sedum acre),
şoaldină mare (Sedum major), unghia găii (Astragalus glycyphyllos), vulturică piloasă (Hieracium
pilosella), veronică prostrată (Veronica prostrata);
licheni, specii rare: Usnea hirta R, CRRM, Graphys scripta – R, Evernia prunastri – R,
Parmelia olivacea - R, Ramalina Roesleri - R, Cladonia pyxidata - R, Cladonia fimbriata - R,
Anaptychia ciliaris – R și specii comune: Parmelia sulcata, Hypogymnia physodes.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a aflorimentele geologice și
situri de faună fosile, a unor habitate naturale şi diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea
şi funcţionalitatea FANPS.
Oferă posibilitatea cercetării şi cunoaşterii particularităţilor geologice şi descoperirilor
paleontologice, a florei şi faunei specifice, prezente aici. Reprezintă un peisaj atractiv pentru
recreație.
Se interzice:
Aspect general Șisturile negre cu concreţiuni de fosforite
Rhamnus tinctoria Anemone nemorosa

NR. 51. VÂLCEAUA PARTEA CNEAZULUI

Vâlceaua Partea Cneazului
Data constituirii: Hotărârea Consiliului de Miniştri a RSSM Nr.5 din 8 ianuarie 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 51.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Mereşeuca.

Adresa: satul Mereșeuca, rnul Ocniţa.
Telefon: +373 271 58062.
Este amplasat în partea de Sud a satului Mereşeuca pe versantul drept al vâlcelei.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N):
27,690749 48,424547
27,694290 48,422382
27,688092 48,419737
27,690480 48,417983

Aria protejată este amplasată în partea de Sud a satului Mereşeuca, pe versantul drept al
vâlcelei și este acoperită cu vegetaţie de stepă, care este folosită de către populaţia comunităţii ca
păşune.
În partea spre amonte a pârăului aflorează depozite ale Cretacicului (Senomaniene),
Neogene (Badenian, Sarmaţian). Unde poate fi urmărit contactul între depozitele Senomanianului
şi Badenianului.


geologic, geomorfologic şi botanic. Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor
specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi şi altor) geologi, geomorfologi, geografi, biologi,
pedologi de asemenea reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi la orele practice de Geografie
Fizică.

Se interzice:
NR. 52. RÂPA "LA IZVOARE"

Râpa "La Izvoare"
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 52.

Edineţ, Ocolul Silvic Otaci.
Adresa: oraşul Otaci, str. Poselcovaia, 20,
Telefon: +373 271 79111.
Este amplasat în partea de Sud-Vest a oraşul Otaci; gura râpei este în centru oraşului, în
apropierea liceului. Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ, Ocolul Silvic Otaci, Parcela 13B,
13R, 13D, 14A, 14B, 14C, 14R.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
27,782263 48,437631
27,778091 48,433788
27,770986 48,427931
27,776335 48,424400

Reprezintă o ravenă de cca 2 km, cu adâncimea de cca 150 m. Denumirea acestei râpi provine
de la multiplele izvoare de-a lungul versantului tectonic. Râpa „La Izvoare”, după părerea lui I.M.
Suhov (1976) este una din cele mai extraordinare monumente ale naturii din Republica Moldova.
Trebuie de menţionat faptul că, în timpul descoperirii monumentului, de către I.Suhov, versanţii
râpei erau goi şi accesul era liber, actualmente sunt acoperite cu o vegetaţie forestieră abundentă.
În această arie protejată, la circa 15 m deasupra nivelului fl. Nistru aflorează mai multe strate
geologice:
- „Strate de Zinicov”, fiind reprezentate prin argilite aleurolitice cu intercalaţii de aleurite de
culoare albastru-cenuşie şi verde-albăstrie, în partea de sus apar intercalaţii de gresii
microgranulate, grosimea totală atinge 16-17 m. După descrierea lui I.Suhov (1976) acestea sunt
numite „gresii de Bernaşovca” de culoare verde cu intercalaţii de şisturi;
- „Stratele de Broniţa” – şisturi de culoare verde şi violetă, la contact între ele se observă
intercalaţii de cuarţit, grosimea totală de cca 14m.
La altidudinea absolută de 125 m aflorează „Gresiile de Otaci” (după T.Văscăuţanu, 1931).

Aici au fost identificate mai multe straturi geologice:
- Conglomerate bazale ale Cretacicului, în care au fost găsite resturi fosile de Ihtiozaur;
- Calcare mărnoase, în partea inferioară conţin concreţiuni de marcasită – grosimea cca 20
m; în partea superioară - cca 1,5 cu cremene compactă;
- Calcare mărnoase, cu faună Senomaniană – grosimea 10 m;
- Calcare cu cremene compactă – grosimea 23 m;
- Nisipuri ale formaţiunii de Podolia (sunt lipicioase deoarece conţin ciment din bentonite),
grosimea atinge cca 20 m;
- Nisipuri sarmaţiene de „Carpov Iar”, care trec treptat în calcare cochilifere.
În materialul deluvial din râpă pot fi găsite resturi fosile de mamifere pleistocene şi piese
modelate din cremene, de către omul epocii de piatră.
Pe versanţii râpei sunt plantaţii forestiere de pin, salcâm etc.
d) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor:

Zona protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională, din punct de vedere
geologic, pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formațiunilor sedimentare a
platformei Est-Europene, colectarea materialului paleontologic, paleobotanic şi arheologic. Acest
monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...)
geologi, geomorfologi, geografi, paleontologi, arheologi, de asemenea reprezintă interes pentru
naturalişti şi elevi la orele practice de Geografie Fizică. Totodată reprezintă interes ca rezervaţie
peisagistică şi interes ştiinţific pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi etc.
Se interzice:
- vânatul neautorizat; - păşunatul şi cositul neautorizat.
NR. 53. AMPLASAMENT DE VERTEBRATE FOSILE

Amplasament de vertebrate fosile
Data constituirii: Hotărârea Parlamentul Republicii Moldova, nr. 1538-XIII din 25 februarie
1998.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 53.

Orhei, Ocolul silvic Teleșeu.
Adresa: Or. Orhei, Str. V. Lupu, 166.
Este situat la marginea de Vest a satului Pocşeşti, rnul Orhei; Întreprinderea pentru
Silvicultură Orhei, Ocolul Silvic Teleșeu, Parcela 47F.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,675934 47,243826
28,682537 47,247510
28,686258 47,240734
28,691877 47,241641
Prezintă o râpă, cu adâncimea de 10 m, cu grad de înclinare de aproximativ 45o, formată din
luturi și nisipuri, acoperită cu plantaţii de salcâm - 50%, plante ruderale - 30% și roci dezgolite-
20%, care apar la suprafață.
Cercetătorii G.Bilinchis, A.Lungu, G.Cemîrtan, A. David, ş.a. au colectat şi studiat cîteva
mii de resturi scheletice de diverse vertebrate terestre, prepondirent mamifere mari din depozitele
deltaice de balta, Miocenul superior, au stabilit prezenţa struţului (Struthio sp.) din păsări, a
carnivorelor (Dinocrocuta gigantea, Machairodus cf. giganteus), proboscidianului
(mastodontului) (Choerolophodon pentilici), hipariopnilor (Hippotherium aff.verae şi H.
giganteum), rinocerilor (Chilotherium cf. zernovi, H. sarmaticum), girafa (Achtiaria moldavica)
etc., care au o importanţă ştiinţifică naţională, europeană şi mondială.


Asociaţie variată şi bogată de specii de vertebrate terestre (circa 20) cu hiparioni de tipul
valezian occidental din depozitele deltaice, formaţiune de baltă (Sarmaţian superior) din Rep.
Moldova care contribuie la elucidarea biodiversităţii şi evoluţiei faunei respective a Miocenului
superior din țară şi de pe continentul european. Materialele osteologice fosile din depozitele ariei
protejate de la Pocşeşti pot fi utilizate în procesul didactic în şcoală, expuse în muzee, utilizate de
savanţi în cercetare ştiinţifica.

Se interzice:
NR. 54. DEFILEUL ORHEI

Defileul Orhei
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 54.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria orașului Orhei.

Adresa: or.Orhei, Str. Vasile Mahu, 160,
Telefon: +373 (235) 22-7-67.
Aria protejată este amplsată în valea râului Răut, la marginea de Sud-Vest a orașului Orhei.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,852836 47,370308
28,822632 47,362686
28,849374 47,370742
28,878526 47,377478

Prezintă un versant stâncos, cu un grad de înclinare ce variază între 35-80o; format din roci
calcaroase și stânci de piatră.
Defileul Orhei este săpat de apele râului Răut în fâşia recifelor organogene de barieră,
alcătuite din alge calcaroase, colonii de briozoare, numeroase cochilii de foraminifere şi moluşte.
Secţiunea geologică a Defileului Orhei, ca şi a calcarelor organogene similare, dezgolite pe pereţii
canionului în localităţile adiacente (Piatra, Pohărniceni, Trebujeni), demonstrează că aceste
formaţiuni sunt constituite din trei părţi (pachete de roci): superioară, mijlocie şi inferioară,
formate în condiţiile sedimentologice a zonei recifale respective (de barieră).
Partea inferioară, grosimea 5-6 m, este constituită din calcare cochilifere detritice şi oolitice,
în care sunt prezente cochiliile speciilor de moluşte bivalve Ervilia dissita, caracteristice pentru
depozitele Volyniene a Sarmaţianului inferior, câteva specii de moluşte gasteropode, ca, de
exemplu, Melanopsis impressa, precum şi a unor specii de foraminifere din familia Peneroplidae
(Spirolina litoralis etc.). Pachetul mijlociu, cu grosimea de circa 20 m, este prezentat de o serie de
calcare stratificate, relativ dure, compuse din fragmente de cochilii de diferite foraminifere, mai
cu seamă de Vobicularia novorosica, de moluşte (Paphia vitalina etc.) și de schelete de briozoare.
Partea superioară a formaţiunii respective, cu grosimea până la 30 m, este formată din calcare
preponderent oolitice, reprezentate de foraminifere din familia Peneroplidae, moluşte gastropode
ş.a. Se menţionează prima apariţie a speciei Telebralia menestrieri.


Aflorimentul Defileul Orhei contribuie la cunoaşterea particularităţilor de formare şi
dezvoltare a formaţiunilor unicale recifale din subetajele Sarmaţiene din Rep. Moldova, de pe
continentul european şi din alte regiuni ale globului.
Defileul Orhei prezintă interes în educaţia ecologică a populaţiei, pentru turism şi cercetare
ştiinţifică.

Se interzice:
NR 55. RECIF PE MALUL RÂULUI RĂUT

Recif pe malul râului Răut
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 55.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Pohorniceni.

Adresa: satul Pohorniceni, raionul Orhei,
Telefon: +373 235 57536.
Aria protejată este amplasată pe malul drept al râului Răut, la cca 1 km de satul
Pohorniceni, vis-a-vis de satul Piatra, rnul Orhei.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,891399 47,360617
28,890676 47,354994
28,902458 47,353844
28,910525 47,353619

Prezintă o stâncă, cu grad de înclinare a versanților ce variază între 55-70o, formată din roci
calcaroase și stânci de piatră.
Reciful de la Pohorniceni este constituit din trei pachete de calcare detritice şi oolitice, cu
resturi scheletice de foraminifere, briozoare şi moluşte, preponderent gasteropode, formate în
condiţii sedimentologice diferite, deosebindu-se între ele după grosime şi componenţa faunei.


Reciful de la Pohorniceni, de rând cu formaţiunile rifologice de la Orhei şi Stânca Mâgla,
prezintă un deosebit interes ştiinţific pentru cunoaşterea particularităţilor de formare a acestor
unicale depozite rifogene în Europa. Monumentul are valoare ştiinţifică, educaţională şi culturală
(turistică).

Se interzice:
NR. 56. STÂNCA MÂGLA

Stânca Mâgla
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 56.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Piatra, rnul Orhei.
Adresa: com. Piatra, rnul Orhei.
aria protejată este amplasată pe malul stâng al r. Răut, la 0,5 km Nord-Vest de satul Piatra,
raionul Orhei.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,888706 47,377520
28,888936 47,373055
28,887995 47,374681
28,889167 47,375781

Prezintă o stâncă, cu un grad de înclinare ce variază între 70-90o; formată din roci calcaroase
și stânci de piatră.
La baza secţiunii geologice se află calcare oolito-foraminiferice volyniene (sarmaţianul
inferior) cu prezenţa unor specii de foraminifere din familia Peneroplidae, a moluştelor bivalve
Ervilia dissita (foarte răspîndită în volynian) şi a gasteropodelor Mohrensternia sarmatica şi
Ocinebrina sublavata. În continuare, în succesiune stratigrafică, sunt dezvoltate o serie de calcare
organogene (foraminifero-oolitice, nubeculiare, peneroplide, dentritice, dentrito-oolitice) mixte de
vârstă Basarabeană (Sarmaţianul mediu). Secţiunea finisează cu un strat de lut, cu grosimea până
la 2 metri, în care s-au înregistrat cochilii de moluşte Mactra fabriana, Cardium fittoni ş. a.


Prezintă interes ştiinţific ca dezgolire de reper a formaţiunilor de calcar organogen sarmaţian
din zona Estică a Republicii Moldova, constituit din organisme de foraminifere şi moluşte, mai rar
briozoare şi alge. Acest obiect se află în atenţia geologilor din republică şi din alte ţări. În anul 1971,
aici a fost organizată o excursie ştiinţifică, a participanţilor celui de al XII colocvium European de
micropaleontologie. Monumentul are valoare ştiinţifică, educaţională şi culturală (turistică).

Se interzice:
NR. 57. AMPLASAMENTUL DE FLORĂ
FOSILĂ DE LÂNGĂ SATUL IGNĂŢEI

Amplasamentul de floră fosilă de lângă satul Ignăţei
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 57.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Ignăței, rnul Rezina.
Adresa: satul Ignăţei, rnul Rezina,
Telefon: +373 254 48238.
Aria protejată este amplasată la Sud de satul Ignăţei, lângă punctul frigorific din sat.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,670963 47,663170
28,669153 47,661809
28,670116 47,660354
28,671489 47,661673

Prezintă o râpă pe alocuri cu povârnişuri şi depresiuni de la 5 m până la 12 m, înclinarea
versanţilor este de la 50 până la 300; formată din luturi nisipoase, gresii, calcare, care ies la
suprafaţa zilei.
Amplasamentul de floră fosilă a fost descoperit în depunerile (gresii) deltaice ale Miocenului
superior (Sarmaţian). Pe suprafaţa gresiei s-au găsit amprente de frunze de salcie (Salix), fag
(Fagus) şi de alte plante neidentificate, care până în prezent, detaliat, nu sunt cercetate.


Monumentul are valoare ştiinţifică, educaţională şi culturală. Prezintă interes ştiinţific prin
istoria florei Neogenului din Republica Moldova, expusă în stratele geologice.

Se interzice:
NR. 58. AMPLASAMENTUL FOSIL DE DINOTERIU

Amplasamentul fosil de dinoteriu
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 58.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvica Șoldănești,

Ocolul Silvic Cinișeuți.
Adresa: Republica Moldova, or. Şoldăneşti,
str. 31 August, nr.125.
Întreprinderea Silvica Șoldănești, Ocolul Silvic Cinișeuți, parcela 90F.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,761234 47,681091
28,759420 47,677422
28,757640 47,680349
28,759761 47,679660

Prezintă o râpă mică pe pantă, cu adâncime de 1 m, înclinarea versanţilor este de la 50 până
la 100; formată din cernoziom, sub care se găsesc argile şi depuneri de deltă.
Principalele valori pentru care zona este protejată reprezintă unicul schelet întreg de
dinotheriu în Rep.Moldova şi descoperire rară în Europa. Scheletul de dinoteriu de la Pripiceni-
Răzeşi a fost descoperit în anul 1966, de elevii şcolii din localitate, în depunerile deltaice
sarmaţiene, subetajul Chersonian (formaţiuni de Balta) a unei alunecări de teren. Extragerea din
sol a scheletului a fost efectuată de lucrătorii Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală din
Chişinău, sub conducerea paleontologului Boris Tarabuchin. Cerecetările detaliate de laborator a
osemintelor, au demonstrat că ele aparţin unui schelet de dinoteriu supragigantic – Deinotherium
gigantisimum (Ştefănescu, 1982). După restaurarea oaselor, scheletul animalului a fost montat într-
o sală specială a Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău.


Scheletul de dinoteriu supragigantic de la Pripiceni-Răzeşi este un obiect de unicat în
Republica Moldova şi prezintă o deosebită valoare ştiinţifică (studiul evoluției dinoteriilor în
Europa). Studii asupra scheletului de dinoteriu sunt expuse în diverse lucrări științifice (Тарабукин,
1968, 1969, 1974; Давид, 1975, 1987, 1990; Кравчук, Верина, Сухов, 1976; David, Roşcovan,
1984).

Se interzice:
NR. 59. CARIERA DIN BOŞERNIŢA (PĂRĂSITĂ)

Cariera din Boşerniţa (părăsită)
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 59.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria oraşului Rezina.

Adresa: or. Rezina, str. 27 August, 1,
Telefon: 2-28-44, fax: 2-28-44.
Aria protejată este amplasată în orașul Rezina, pe versantul stâng al râului Ciorna.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,978128 47,778393
28,976531 47,780411
28,979278 47,780899
28,979451 47,778878

Prezintă un versant – carieră, cu un grad de înclinare cuprins între 50 - 900, formată din piatră
albă. Savanţii şi paleontologii au stabilit, în partea superioară a secţiunii stratigrafice din cariera
abandonată de la Boşerniţa, 4 straturi de loesuri de diferite culori, despărţite de câte un strat de sol
fosil, de asemenea de diferite culori. Apoi mai jos, urmează un strat de nisip de vreo 6 metri
grosime, lipsit de faună, urmat de un strat de pietriş cu nisip măşcat-facies aluvial, în care s-au
găsit resturi scheletice de mamifere (Archidiskodon meridionalis, Wellanya petenyii,
Allophaiomys pliocaenicus ş. a.) şi cochilii de moluşte de apă dulce (Margaritifera arca,
Bogatshevia sturi, Wenziella wilhelmi, Corbicula jassiensis şi altele), care datează aceste depuneri
ale terasei a VIII a Nistrului cu Pleistocenul inferior (Eopleistocen superior, Willafranc superior).


Monumentul fosilifer din cariera de la Boşerniţa prezintă interes pentru cercetări paleo-
faunistice şi bio-stratigrafice. Aria protejată constituie o secţiune biostratigrafică de reper a terasei
a VIII a Nistrului de mijloc, vârsta geologică - Eopleistocen (= Pleistocen inferior).

Se interzice:
NR 60. ARGILE ETULIENE PE MALUL NISTRULUI

Argile Etuliene pe malul Nistrului
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 60.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria orașului Rezina.

Adresa: or. Rezina, str. 27 August, 1,
Telefon.: 2-28-44, fax: 2-28-44.
aria protejată este amplasată la Vest de satul Ciorna, rnul Rezina, în partea superioară a
versantului drept al văii r. Ciorna.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,955767 47,781669
28,967520 47,775486
28,964016 47,767076
28,952298 47,772425

Prezintă o stîncă calcaroasă, versant de argile etuliene, cu înclinarea versanţilor de la 45o
până la 90o; altitudinea cuprinsă între 122 m – 154 m.
Secţiunea stratigrafică a aflorimentului geologic de la Ciorna constă - la bază - din depuneri
(calcare) sarmaţiene (pietriş, nisip), acoperite de un strat de sedimente aluviale-facies de râu al
terasei a VIII a Nistrului, cu faună de mamifere: Archidiskodon meridionalis, Villanya petenyii
etc. şi de moluşte Margaretifera area, Bogatshevia sturi ş.a. În continuare, se perindă câteva
straturi de argile şi sol fosil, evidenţiindu-se argilele de culoare roşie –brună, de tipul argilelor
Etuliene de la sudul Moldovei (satul Etulia).


Este un afloriment de reper al depunerilor aluviale şi deluviale ale Pleistocenului inferior din
nordul Republicii Moldova. Prezintă interes argilele Etuliene, foarte rar întâlnite în zona de Nord
a Republicii Moldova (ele au servit drept obiect de studiu a perioadei cuaternare, pentru diverși
geologi). Aria Protejată prezintă interes cognitiv, de educaţie ecologică a populaţiei, iar secţiunea
stratigrafică, în ansamblu, prezintă interes pentru savanţii geologi şi paleontologi.

Se interzice:
Nr. 61. DEFILEUL DURUITOAREA

Defileul Duruitoarea

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 61.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Duruitoarea
Adresa: s. Duruitoarea, r. Râşcani.

Telefon: 035 63 23 50
în corpul recifului din partea de Sud-Est a s. Duruitoarea, rnul Râşcani, pe versanții r. Ciuhur.
Altitudinea 110-160 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,269976 47,871431
27,264428 47,870726
27,264731 47,874423
27,264762 47,877148

Suprafaţa totală – 40 ha, iar suprafaţa recifului, cu lungimea de aproximativ 1 km, constituie
circa 14 ha.
Reciful Duruitoarea constituie un segment, cu lungimea de circa 1 km, foarte important în
şirul de recife din zona Prutului. Originea lui este asemănătoare cu originea întregului şir de recife
din această zonă, format în apele calde ale Mării Badeniene, din rămăşiţe de alge litotamnii,
coralieri şi alte animale coloniale.
În versantul din partea de Nord a recifului se află o grotă destul de mare (lungimea de 49 m,
lăţimea până la 9 m şi înălţimea de 8 m), care constă din 3 camere, cu urme de existenţă ale
oamenilor din Paleolitic (unelte pentru vânat, oase de animale), care, judecând după resturile de
oase, vânau mamuţi, cabaline, rinoceri, urşi, cerbi şi alte animale, care trăiau în acele timpuri (160-
15 mii de ani în urmă) în această zonă. Un deosebit interes prezintă descoperirea, în stratul superior
al sitului, a maxilarului inferior al unui om din paleolitic. În versanţii recifului sunt şi alte grote
mai mici, necercetate până în prezent.
Capătul Estic al recifului Duruitoarea este secţionat de un chei numit impropriu „Defileul
Duruitoarea”, săpat în stâncă de apele pârâului Duruita, afluent al Ciuhurului. În zona protejată, la
câţiva metri de capătul de Nord al recifului, au fost depistate osemintele unui schelet de mamut.
Denumirea nou-propusă: Reciful Duruitoarea.
Defileul Duruitoarea prezintă un peisaj natural bogat floristic și faunistic, important prin
valoarea speciilor înregistrate aici.
Arbori: cireşul (Cerasus avium); părul-de-pădure (Pyrus pyraster).
Arbuşti, specii rare: bârcoace neagră (Cotoneaster melanocarpus); verigariu (Rhamnus
tinctoria) – R, CRRM, CRU; liane: viţa-de-pădure (Vitis sylvestris) – R, CRRM.
Ierburi, specii rare: şiverechia (Schivereckia podolica) – R, CRRM, CRU, LRE, CBerna (II),
urechelniţa (Sempervivum ruthenicum) – R, CRRM, ipcărige glomerată (Gypsophila glomerata) -
R, aurinia saxicolă (Aurinia saxatilis) - R, spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) - R, obligeana
(Acorus calamus) -R, curpenul (Clematis vitalba) -R, bârcoacea neagră (Cotoneaster
melanocarpus) -R, brebenocul (Vinca minor) -R şi muşchiul Homalothecium philippeanum - R.
Printre speciile de animale, o valoare deosebită o prezintă speciile periclitate – călugăriţa
(Mantis religiosa) – R, CRRM, carabanul (Oryctes nasicornis) – R, CRRM şi cele vulnerabile –
mahaonul (Papilio machaon) – R, CRRM; şopârla verde (Lacerta viridis) – protejată prin CBerna,
CRU, LRE.
Condiţiile hidrologice sunt influenţate, în mare măsură, de pârâul Duruita, care formează
mai multe cascade şi repezişuri. Apa acestui pârâiaş serveşte şi ca habitat pentru mai multe specii
de animale şi plante acvatice. Studiul vegetaţiei algale, efectuat de profesorul P. Obuh (2004-
2007), denotă prezenţa comunităţilor de Chaetomorpha aerea – Diatomoceous (Cocconeis
pediculus ş.a.), fiind depistate 13 specii comune şi pentru bazinele adiacente: Scenedesmus
acuminatus, S. opoliensis, S. quadricauda, Chlamydomonas sp., Pediastrum duplex, Tetraedron
minimum, Gongrosira debaryana, Campylodiscus noricus, Gyrosigma stagnalis, Oscillatoria
brevis, Chamaesiphon sp.
Lipsa speciilor de euglenofite în acest habitat semnifică că apa este relativ curată, cu un
conţinut scăzut de substanţe organice dizolvate. Calitatea apei, comparativ cu alte râuri, are cea
mai mică duritate (4,1 mg.echv/dm3) şi o capacitate mare de autoepurare (cca 40%, comparativ cu
9-14% în r. Camenca, Căldăruşa şi Ciuhur), ceea ce semnifică lipsa surselor majore de poluare.

Reciful de la Duruitoarea prezintă interes pentru cunoaşterea detaliată a alcătuirii geologice
a teritoriului, istoriei vechi a societăţii umane, precum şi a faunei din acele timpuri.
Întrucât include teritorii cu comunităţi de plante şi animale rare poate servi ca obiect de
studiu, conştientizare şi conservare a biodiversităţii la nivel naţional şi zonă de recreaţie
reglementată a populaţiei.

Se interzice:
Vedere generală Cascade
Lacerta viridis Sempervivum ruthenicum

Nr. 62. DEFILEUL VĂRATIC

Defileul Văratic
Data constituirii ariei protejate – 8 ianuarie anul 1975.

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 62.

Primăria s. Văratic (4,37 ha) şi primăria s. Şaptebani (5,63 ha), r. Râșcani.
Adresa: s. Văratic, s. Şaptebani r. Râșcani
la Est de s. Văratic, rnul Râşcani, aproape de gura râului Ciuhureţ, afluent al râului Ciuhur.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,281973 47,919276
27,281974 47,919240
27,289627 47,922256
27,290800 47,920058

Suprafaţa totală – 10 ha.
Defileul (Cheile) Văratic este format de cursul râului Ciuhureţ, fiind săpat în masivul de
toltre de vârstă badeniană, constituit din schelete de coralieri, foraminifere, moluşte, alge şi alte
organisme fosile acvatice. În versanţii prăpăstioşi ai defileului se găsesc grote cu urme de viaţă ale
omului preistoric, care astăzi sunt populate de lilieci. Un interes deosebit şi o vedere fermecătoare
prezintă cele trei mici cascade cu înălţimea de 1,5, 2,5 şi 3,5 m.
Pe stâncile defileului din abundenţă se dezvoltă speciile calcifile: albiţa (Alyssum rostratum),
şoaldină acră (Sedum acre), şoaldina maximă (Sedum maximum) şi aurinia saxicolă (Aurinia
saxatilis) - specie rară. O frecvenţă mai mică o au alte specii rare: feriga de stâncă (Cystopteris
fragilis) – R, CRU, acul pământului (Asplenium trichomanes) - R şi spinarea lupului (Asplenium
ruta-muraria) - R, şiverechie podoliană (Schivereckia podolica) - R, CRRM. Frecvente sunt
speciile de muşchi Homalothecium philippeanum şi Thuidium abietinum, specii ce servesc ca
indicatori ai poluării mediului şi au o capacitate sporită de acumulare a metalelor grele.
Pe sectoarele stepizate creşte păiuş (Deschampsia cespitosa), osul iepurelui (Ononis
arvensis), pelin (Artemisia absinthium), lumănărică violetă (Verbascum phoeniceum) și specia rară
coşaci (Astragalus albidus). Sectoarele din depresiuni, cu umiditate sporită, sunt populate de
speciile higro- şi hidrofite: cinci degete (Potentilla reptans), trifoi (Trifolium pratense), trestie
(Phragmites australis), coada calului (Equisetum arvense).
Dintre speciile valoroase ale faunei au fost înregistrate: şopârla verde (Lacerta viridis) -
CRU, LRE, CBerna (II), şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), popândăul cu pete
(Spermophilus suslicus) – R, CRRM.


Aria protejată Defileul Văratic prezintă interes pentru cunoaşterea istoriei geologice a zonei
date, având totodată peisaje pitoreşti de o mare raritate şi frumuseţe deosebită, care atrag atenţia
vizitatorilor.
Importanţa ştiinţifico-cognitivă constă în posibilitatea cercetării și cunoașterii speciilor rare
de plante şi animale prezente aici. Poate servi ca obiect de educație, conştientizare ecologică şi
zonă de recreaţie reglementată a populaţiei.

Se interzice:
Vedere generală Râul Ciuhureț
Asplenium trichomanes Grotă

Nr. 63. RECIFUL PROSCURENI

Reciful Proscureni
Data constituirii 1975.

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr .63.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Proscureni
Adresa: s. Proscureni, r. Râşcani

Telefon: 035 63 23 50
la câteva sute de metri, spre Nord de or. Costeşti. Altitudinea 100-160 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
27,265479 47,863379
27,266855 47,865926
27,263157 47,869428
27,265528 47,870471

Reciful Proscureni reprezintă continuarea spre Est a Recifului Duruitoarea, fiind separat de
ultimul doar prin pitorescul defileu, săpat de apele râuleţului Duruita, afluent al Ciuhurului.
Geologul I. M. Suhov considera că acest recif prezintă un bloc uriaş de calcar de vârsta
Sarmațianului timpuriu, deplasat de la poziţia iniţială spre vâlceua din preajmă (Кравчук, Верина,
Сухов, 1976). În versanţii recifului sunt sculptate câteva grote naturale, în una din ele
înregistrându-se unelte de silex ale omului din epoca paleolitică (Кетрару, 1973). În vâlceua din
prejma recifului au fost găsite resturi scheletice de mamut (Давид, 1985).

Reciful Proscureni prezintă interes pentru geologi, arheologi, paleontologi şi biologi în

scopul cercetării detaliate a particularităţilor structurii recifului şi a peşterii din peretele lui. Are
valoare estetică, cognitivă și instructivă.

Se interzice:
NR. 64. AFLORIMENT ÎN BLOCUL SOLONEŢ

Afloriment în blocul Soloneţ
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 64.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Bălăşeşti.
Adresa: satul Bălăşeşti, raionul Sângerei,

Telefon: +373 262 92028.
Este amplasat pe blocul Soloneţ, spre Sud-Est de satul Gura Oituz, în apropierea punctului
trigonometric 288,5 m, al vârfului dealului Oituzului.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,356863 47,694164
28,360162 47,690173
28,355996 47,687422
28,355781 47,689674

Reprezintă peretele de ruptură al unei alunecări de teren imense, care a format un afloriment
natural, unde pot fi văzute: argilele sur – albăstrii, cu grosimea de cca 1,5 m; mai jos sunt nisipuri
acvifere cu faună basarabiană, cu grosimea de cca 4 m; argilă sur-verzuie cu grosimea de cca 7 m;
nisipuri cu faună basarabiană de cca 10 m; mai jos sunt argile marnoase cu criptomactre.
Comunitatea locală foloseşte versantul aflorimentului, ocupat cu vegetație de stepă, în
calitate de păşune.


Reprezintă interes ştiinţific pentru studiul tehnico-geologic al teritoriului, lucrări de cartare
geologică şi geomorfologică, totodată demonstrează legătura dintre structura tectonică a teritoriului
şi relieful actual. De asemenea reprezintă interes ca rezervaţie peisagistică.

Se interzice:
NR. 65. RÂPA "BECHIROV IAR"

Râpa "Bechirov Iar"
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 65.

Soroca.
Telefon: +373 230 26260.
La Sud de oraşul Soroca, în nemijlocită apropiere cu şoseaua naţională Chişinău – Soroca;
Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca, Ocolul Silvic Soroca, parcela 34G, 35
O,N,K,P,L,N1,M1, 36 A,B,C,H,N1.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,293028 48,137260
28,304546 48,139615
28,308237 48,135415
28,297952 48,133633
Reprezintă o râpă de cca 10 km lungime, cu o lăţime ce atinge în aval 375 m, adâncimea este
de cca 100 m. Este constituită din depozite cretacice, badeniene şi sarmaţiene (volhiniene), precum
şi depozite aluviale, de vârstă pliocenă. În părţile superioare ale râpei aflorează loessurile, argilele
nisipoase, argilele roşietice-brune, cu resturi de tripoli, mai jos aflorează argilele şi nisipurile
orizontului Cubolta de vârsta volhiniană. Încă mai jos sunt aşezate calcarele de Vâsoca, pe alocuri
cu conţinut de conglomerate din acelaşi calcar. Grosimea Sarmaţianului aici constituie 15m. Mai
jos sunt aşezate nisipurile formaţiunii Podoliei 4-6 m şi conglomeratele bazale 9,4m. Depozitele
cretacice aici sunt foarte impozante, ele reprezintă un perete de cca 50m înălţime. Cretacicul de
aici este împărţit în trei pachete – superior fără faună, dar cu o cantitate mare de cremene; cu 15m
mai jos – calcare mărnoase compacte, cu conţinut de cochilii şi cu o faună foarte bogată de vârstă
senomaniană, de cca 18 m grosime. Pachetul cel mai inferior este constituit din calcare albe şi surii
cu grosimea de cca 16m, mai jos este nisip calcaros de cca 3m grosimea stratului.
După construcţia capelei „Lumânarea Recunoştinţei”, or Soroca, acest monument este
permanent vizitat de turiştii din ţară şi de peste hotarele ei. Din acest loc se deschide un peisaj
pitoresc.
Pe versanţii râpei cresc plantaţii forestiere şi ierboase.


Aflorimentele geologice naturale, cu depozite de diferite vârste: cretacică, sarmaţiană şi
vendiană, cu situri de faună fosilă reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională, pentru
lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formaţiunilor sedimentare ale platformei Est
Europene, ori colectarea materialului paleontologic şi arheologic.
Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi,
doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi, paleontologi, arheologi, deasemenea reprezintă
interes pentru naturalişti şi elevi, la ore practice de Geografie Fizică. Conţine elemente peisajere
prezentate capela „Lumânarea Recunoştinţei” ce-i conferă importanţă turistică, fiind vizitată de
populaţiei.

Se interzice:
NR. 66. AFLORIMENT DE NISIPURI ȘI GRESII

Afloriment de nisipuri și gresii
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 66.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Redi-Cereşnoveţ.

Adresa: Raionul Soroca, satul Redi-Cereşnoveţ
Telefon: +373 230 40238.
Aflorimentul este amplasat la 200 m Nord de satul Redi-Cereşnoveţ, în cariera de gresii.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,315842 48,068884
28,315405 48,067385
28,312044 48,068163
28,312607 48,067411

În cariera de gresii, la 200 m mai la Nord de satul Redi-Cereşnoveţ, se aflorează: un strat de
sol aşezat pe argilă sură-verzuie de cca 1m, urmate de linzi de gresii cu ciment calcaros, sub formă
de lamine de 2-3cm, cu intercalaţii de lamine de nisip, cu grosimea 7-8cm, grosimea totală a
pachetului constituind 2,5 m, cu 25 de cicluri de formare a gresiilor din nisip gălbui microgranular.
Gresiile în formă de plite, cu grosimea de până la 5cm, câteodată conţin cochilii întregi de Mactra
fabreana şi sunt delimitate de strate subţiri de nisip, cu grosimea de cca 13-14cm. Vârsta
nisipurilor şi a gresiilor coincide cu subetajul Basarabian (Sarmaţianul mediu).
Partea inferioară a lor, este constituită din conglomerat bazal, cu resturi de vertebrate, dinţi
şi vertebre de Hipparion, precum şi dinţi de Rhinoceros.


Zona protejată reprezintă prezintă interes ştiinţific, de importanţă naţională, din punct de
vedere geologic - pentru cercetări ale aflorimentului geologic de vârstă basarabiană, cu forme
interesante a gresiilor şi lucrări de cartare geologică pe teritoriul țării. Totodată reprezintă interes
ştiinţific pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi etc. Acest monument este important pentru
pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi
de asemenea reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi la orele practice de Geografie fizică.

Se interzice:
NR. 67. PRAGURILE NISTRULUI

Pragurile Nistrului
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 67.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: S.A. Cariera de granit şi pietriş din
Soroca.
Adresa: or. Soroca, str. Cosăuţilor 4,
Telefon: +373 230 20712.
Aria protejată este amplasată în preajma satului Cosăuţi, albia fl. Nistru.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,313042 48,234266
28,317214 48,232787
28,318368 48,231942
28,320831 48,232431

Această denumire a fost folosită pentru prima dată în literatura ştiinţifică, încă în sec. XVIII.
Cauza formării lor – scurgerea lavei gabro-noritice precambriene. Lăţimea curentului de lavă
atingea 120m. Falia prin care a avut loc scurgerea, reprezintă prin sine o ravenă destul de mare. La
350m mai la Nord de ea, sub pachetul de roci sedimentare, iese la suprafața zilei al doilea curent
de gabro-norite. Curentul de gabro-norite (o rocă de culoare sură închisă, aproape neagră, cu linze
de cuarţ violet şi cu o multitudine de intercalaţi de jasp roşu şi verde) pe parcursul unui timp
îndelungat, în Precambrian a fost supus alterării, acoperindu-se cu o scoarţă roşie lateritică, care
s-a păstrat pe alocuri sub acoperişul gresiilor de Cosăuţi, de vârstă vendiană. Gabro-noritele în
zona de alterare sunt sfărâmate de falii, în diferite blocuri nu prea mari, primind în rezultatul
alterării forma ovală cu scoarţă exfoliată. Grosimea acestei scoarţe de alterare vechi constituie cca
1m.


Aflorimentele geologice naturale de vârstă Arhaic-Proterozoică reprezintă un interes ştiinţific
de importanţă internaţională din punct de vedere geologic pentru lucrări de cartare geologică şi
studiul formaţiunilor magmatice ale platformei Est Europene. Este important pentru pregătirea
tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi,
paleontologi, arheologi, deasemenea reprezintă interes pentru naturalişti şi elevi - la orele practice
de Geografie Fizică.

Se interzice:
NR. 68. AFLORIMENTUL DE GRESII ȘI GRANIT DE LA COSĂUȚI

Aflorimentul de gresii și granit de la Cosăuți
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 68.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: S.A. Cariera de granit şi pietriş din
Soroca.
Adresa: or. Soroca str. Cosăuţilor 4,
Telefon: +373 230 20712.
Aflorimentul este amplasat pe teritoriul carierei, de-a lungul drumului ce uneşte cariera de
granit cu cariera de gresii din satul Cosăuți.
Schema:
Schema*:
(long. E; lat.N)
28,331271 48,236545
28,329079 48,234946
28,324891 48,233104
28,321905 48,232266

Aria protejată prezintă un aflorimentul geologic natural, teritoriul adiacent fiind acoperit cu
vegetaţie forestieră. Aflorimentul include gabro-norite, care în parte de Sud-Est continue cu
gresiile de Cosăuţi, cu o grosime de 15m. Acestea sunt roci sedimentare foarte vechi (Vendian
560-600 mln ani) care aflorează la suprafaţa scoarţei terestre. Gresiile de aici sunt împărţite în trei
pachete. Spre râpa meridională grosimea lor scade, şi fisurile verticale observate aici, fiecare de
50-60 m, sunt dispuse de-a lungul faliei, pe care se dezvoltată albia fl. Nistru. Astfel, se poate
observa mișcările tectonice, ce au dus la formarea văii şi albiei fl. Nistru.
Pe versanţii ravenei sunt prezente plantaţii forestiere de pin, salcâm etc.


geologic pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic a formaţiunilor sedimentare a
platformei Est Europene. Acest monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti
(studenţi, masteranzi, doctoranzi...) geologi, geomorfologi, geografi, de asemenea reprezintă interes
pentru naturalişti şi elevi - la orele practice de Geografie Fizică. Totodată reprezintă interes
peisagistic.

Se interzice:
Nr. 69. COLINA "CASCA”

A). Geologice şi Paleontologice
Colina „Casca”

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 69.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru silvicultură

Edineț
Adresa: Republica Moldova, MD 4601, or. Edineț, Șoseaua Bucovinei, nr. 24

Telefon: 024622993; Fax: 122993; mob. 076723351
la Sud-Vest de satul Cremenciung, în valea fluviului Nistru. Întreprinderea pentru
silvicultură Edineț, Ocolul Silvic Otaci, parcela 24.
Schema*:
(long.E, lat.N):
28,074756 48,26473
28,077160 48,260631
28,070924 48,257229
28,076551 48,257913

Elementele specifice protejate sunt aflorimentele geologice naturale, colina „Casca” ca
morfosculptură pozitivă în relief și peisajul pitoresc.
Apariția colinei este consecința unor procese complicate de eroziune pe sistemul de falii care
se intersectează în acest loc. Colina este orientată meridional, având lungimea de cca 1 km, lățimea
700 m și înălțimea față de nivelul fl.Nistrului de 106 m, astfel vârful se află la 161 m altitudine de
la nivelul mării.
La baza colinei se află „gresiile de Otaci” de vârstă vendiană, acoperite de roci de vârstă
cretacică. Partea vizibilă a aflorimentului este expusă de jos în sus, după cum urmează: calcare
silicoase (15 m) - din perioada cretacică; conglomerate bazale ale badenianului (3 m); nisipuri
lipicioase de culoare gri-galbenă ale Formațiunii de Podolia (16 m); conglomerate bazale (0,1 m);
gresii calcaroase de culoare gri (4,8 m); nisipuri lipicioase de Carpov Iar (6,4 m); calcare oolitice
gri-galbene (6,4 m); calcare cristalizate de Visoca (2,6m) – din neogen.
Acest monument reprezintă un interes aparte ca monument peisajistic şi geomorfologic, fiind
clar evidenţiat în relief şi separat de versantul stâng al râului Nistru.
Pe versanţii colinei sunt plantaţii forestiere.
Arbori: pin negru (Pinus nigra), pin silvestru (Pinus sylvestris), vişin turcesc (Cerasus
mahaleb).
Arbuști: Subarboretul este dominat de scumpie (Cotinus coggygria).
Plante ierboase: coronişte (Coronilla varia), şoaldină (Sedum acre) şi unele specii rare:
ghiocel alb (Galanthus nivalis) R, CRRM, LRR, CRU, CWash.(II); lăcrămioare (Convallaria
majalis) -R; acul pământului (Asplenium trichomanes) - R.
Licheni: Lecanora muralis, Parmelia sulcata, Xanthoria parietina, Evernia prunastri,
Parmelia quercina, Hypogymnia tubulosa, Hypogymnia physodes.
Fauna: bursuc (Meles Meles) – R, LRE, CBerna (III); căprior (Capreolus capreolus) – R,
LRR, LRE; mistreţ (Sus scrofa) - LRE; melcul viţei de vie (Helix pomatia) – CBerna (III).

Nivelul fondului radiologic gama extern –14μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h)

Aria protejată reprezintă un interes ştiinţific de importanţă internaţională din punct de vedere
geologic pentru lucrări de cartare geologică şi studiu stratigrafic al formaţiunilor sedimentare de
pe platforma Est Europeană. Reprezintă interes pentru cercetări geomorfologice şi tectonice. Acest
monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi)
geologi, geomorfologi, geografi, paleontologi, arheologi. Totodată reprezintă interes ştiinţific
pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi, dar și pentru naturalişti şi elevi. Poate fi utilizat și
în scop turistic.

Se interzice:
Vedere generală a MNGP Colina „Casca”
Cephalanthera damasonium Parmelia quercina

NR. 70. CARIERA "CAZACU"

Cariera "Cazacu"
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 70.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Vatra, mun. Chişinău.
La nord de staţia căii ferate Vatra.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,749215 47,125083
28,749568 47,124211
28,748542 47,123658
28,748326 47,124221

Prezintă o carieră cu adâncimea de 150 m, gradul de înclinare a versanților variază între 80-
90 ; formată din nisipuri și gresie (piatră but).
o
Aria protejată conține gresii de vârstă sarmaţiană, cu numeroase amprente de frunze, detaliat
cercetate de T.A.Iacubovskaia în lucrarea „Flora sarmaţiană a RSS Moldoveneşti”. Colecţia se află
în Muzeul Paleontologic al Universităţii din oraşul Odessa. Totodată, gresiile conţin resturi
scheletice de foci şi amprente scheletice de peşti indeterminabili.

Prezintă un obiect demonstrativ pentru geologi şi paleontologi, precum şi pentru studenţi,
specialitatea geologie.

Se interzice:
Nr. 71. RÂPA "LA CHETRĂRIE"

Râpa "La Chetrărie"
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 71.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Vorniceni.

Adresa: satul Vorniceni, raionul Străşeni.
Telefon: +373 237 46236.
Râpa „La Chetrărie” este situată la marginea de Vest a satului Vorniceni, raionul Străşeni.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,438182 47,143473
28,442427 47,144665
28,444274 47,144602
28,444965 47,143330

Suprafața ariei prezintă un relief deluros, cu un grad de înclinare de aproximativ 45o, format
din luturi, nisipuri, gresie, acoperite de vegetaţie spontană.
Ravena include o secţiune geologică cu depozite de marnă, nisip, pietriş şi gresie de
provenienţă locală, care conţin resturi scheletice de reptile Testudo sp. şi mamifere Mastodon sp.,
Hipparion sp. şi Gazella sp. Mai sus sunt dezvoltate straturi de argilă loesoidală, fără faună, a
terasei rîulețului Bucovăţ.
Plantaţiile de salcâm acoperă 50% din suprafaţa ariei.


Râpa „La Chetrărie” are importanţă ştiinţifică naţională (zonală), contribuind la întregirea
cunoştinţelor despre depozitele formaţiunii de Balta din Rep. Moldova. Necesită cercetări
ştiinţifice suplimentare.

Se interzice:
Nr. 72. PROFILUL GEOLOGIC DE LÂNGĂ SATUL SOCOLA

Profilul geologic de lângă satul Socola
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 72.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvică Șoldănești,

Ocolul Silvic Șoldănești.
Aria protejată este amplasată într-o ravenă, spre Vest de biserica din satul Socola.
Întreprinderea silvică Șoldănești, Ocolul Silvic Șoldănești, parcela 21N2.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,810590 47,906176
28,814878 47,906250
28,810807 47,906813
28,807968 47,906591

Aria protejată prezintă un afloriment geologic natural, teritoriul adiacent fiind acoperit cu
vegetaţie forestieră şi situri de faună fosilă de diferită vârstă geologică. În ravena din Vestul
bisericii din sat, începând cu altitudinea de 160 m, aflorează calcare biogene de vârstă basarabiană,
cu conţinut sporit de Mactra fabreana d’Orbigny, cu grosimea de cca 20 m. Este interesant faptul
că aceleaşi calcare, pe malul stâng a fl. Nistru, în satul Raşcovo sunt la altitudinea de 175 m, ceea
ce indică o dislocare pe falie a acestui strat. Mai jos, sub calcare, aflorează nisipuri de culoare roz
cu grosimea de 2,5 m. La altitudinea de 138 m sunt identificate calcare detritice de vârstă
Volhiniană, cu grosimea de cca 10 m. Mai jos sunt aşezate nisipuri acvifere cu grosimea de cca 3
m; cu intercalaţii de argile, marne, marne calcaroase cu grosimea până la 70 m, în care pot fi găsite
amprente de frunze şi peşti fosili.
Actualmente, partea superioară şi cea de jos a aflorimentului este acoperită cu material
deluvial, ceea ce complică studiul geologic al acestuia.
În afară de profilul geologic un interes deosebit reprezintă schitul rupestru, care a fost
amenajat în calcarele basarabiene.
Pe versanţii râpei sunt plantaţii forestiere de pin, salcâm etc.


geologic pentru lucrări de cartare geologică şi studiul stratigrafic al formațiunilor sedimentare ale
platformei Est Europene, colectarea materialului paleontologic, paleobotanic şi arheologic. Acest
monument este important pentru pregătirea tinerilor specialişti (studenţi, masteranzi, doctoranzi...)
geologi, geomorfologi, geografi, paleontologi, arheologi; de asemenea reprezintă interes pentru
naturalişti şi elevi la orele practice de Geografie Fizică. Totodată, reprezintă interes din punct de
vedere peisajer, interes pentru silvicultori, botanişti, pedologi, zoologi etc. În afară de cele numite
mai sus, poate fi și un loc pentru pelerinaj.

Se interzice:
NR. 73. AFLORIMENTUL RĂSPOPENI

Aflorimentul Răspopeni
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 73.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Răspopeni

(Întreprinderea Silvică Șoldănești, Ocolul silvic Olișcani).
Adresa: satul Răspopeni, rnul Șoldănești.
Întreprinderea Silvică Șoldănești, Ocolul Silvic Olișcani, parcela 115 L, K, V2, I.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,621436 47,733523
28,621469 47,728943
28,626472 47,728420
28,625992 47,726335

Prezintă o ravenă, cu adâncimea de la 5 m pînă la 12 m, înclinarea versanţilor este cuprinsă
între 15o – 90o, formată din lut nisipos și nisip, plantele ruderale (salcâm, ierburi, tufari) acoperind
90% din suprafaţa ariei protejate.
Materialele faunistice de la Răspopeni contribuie la cunoaşterea parţială a faunei de vertebrate
terestre, mai cu seamă a mamiferelor Sarmaţianului superior din zona de Nord a Rep. Moldova,
contribuind totodată, la elucidarea istoriei faunei respective a Sarmaţianului superior a Republica
Moldova în ansamblu şi la nivel european. Deosebit interes prezintă craniile de rinocer-
Chilotherium, resturile scheletice de mistreţ – Microstonyx major, Choerolophodon şi Hiparion.

Importanţă ştiinţifică prezintă prezenţa aici a unei asociaţii faunistice de vertebrate terestre
rare pentru Sarmaţianului superior din zona nordică a Republicii Moldova. Informaţia despre
Aflorimentul dat este utilizată de savanţii paleontologi în cercetarea ştiinţifică, dar prezintă interes
și pentru educaţia ecologică a elevilor la lecţiile de ştiinţe ale naturii.

Se interzice:
NR. 74. CARIERA PĂRĂSITĂ DE LÂNGĂ
STAŢIA DE CALE FERATĂ ŞOLDĂNEŞTI

Cariera părăsită de lângă staţia de cale ferată Şoldăneşti
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 74.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Olişcani.
Adresa: Satul Olişcani, raionul Şoldăneşti.

Теlefon: +373 272 44236, +373 272 44238.
Este amplasat pe versantul drept al văii râului Ciorna, la Vest de calea ferată Şoldăneşti şi la
Nord de satul Olişcani.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,741096 47,820569
28,741069 47,820382
28,736238 47,818304
28,731998 47,817454
Prezintă o carieră, cu versanți ce au un grad de înclinare cuprins între 65o și 90o, formată din piatră
albă, calcare, argile.
Secţiunea geologică a aflorimentului dat este dezgolită doar în partea de sus a carierei, unde
se află şi roca cu Melanopsis impressa, foarte rar întâlnită în Moldova. Mai sus se află depuneri
de marnă de culoare albă şi roşietică, cu fragmente de cochilii de moluşte Mactra, Trochus etc.,
cu grosimea de 1,2-1,5 m. Urmează un perete de calcare înalt de cca 10-12 m.

Aria Protejată "Cariera părăsită de lîngă staţia de cale ferată Şoldăneşti" prezintă interes pentru
cercetări paleofaunistice şi biostratigrafice. Este unul din puţinele aflorimente de calcar recifal ale
Basarabeanului din Republica Moldova, unde poate fi văzută, în partea superioară a zonei,
Melanopsis impressa.

Se interzice:
75. RÂPA DE PIATRĂ

Râpa de Piatră
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 75.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Tudora.

Adresa: satul Tudora, raionul Ştefan Vodă
Telefon: +373 242 53236.
Aria protejată este amplasată pe malul drept al fl. Nistru, în partea de Nord – Vest a satului
Tudora, raionul Ştefan Vodă.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
30,026220 46,439827
30,028347 46,437388
30,026068 46,436300
30,024360 46,435676

Prezintă o ravenă cu adâncimea de la 2 la 6 metri, grad de înclinare a versanților de cca 45o;
formată din luturi și nisipuri.
În aria protejată sunt prezente depunerile Mioţiene argilo-nisipoase, care se află deasupra
unui strat de argile Sarmaţiene cu resturi de moluşte Mactra bulgarica, resturi scheletice ale mai
multor reprezentanţi ai faunei de Hiparion de tip valezian superior, din Europa de Vest. Prezintă
interes speciile noi pentru ştiinţă: hiparionul Hipparion tudorovense, rinocerul Aceratherium
simplex şi broasca ţestoasă Testudo bessarabica, precum şi speciile rare de mamifere carnivore
Hyaenihitherium venator şi Adcrocuta eximia, rinocerul Aceratcherium incisivum, mistreţul
Microstonix major, antilopa Tragopotox amaltheus ş.a.
Starea ecologică.
La momentul cercetărilor aria este acoperită de un strat bine dezvoltat de vegetație
spontană. În perimetrul ariei protejate au fost semnalate urme de pășunat. În amonte este amplasat
un lac cu locuri dominate de papură – locuri favorabile pentru diverse specii de faună. Lipsește
orice panou informativ. Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei
de protecție.
Conţinutul metalelor grele în sol, mg/kg s.u.

Componenta Zn Cu Ni Co
Sol (stratul 0-10 cm) 158 76 36 7
Sol (stratul 10-20 cm) 120 62 22 5
Pragul de alertă (Kloke, 1980) 300 100 75 30

Diapazonul în solurile RM (Кирилюк, 10-166 2-400 5-75 4-18
2006)
Nivelul fondului radiologic gama extern 9,5µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h).

Fauna de vertebrate a aflorimentului de la Tudora a contribuit la concretizarea componenţei

sistematice a faunei respective a meoţianului din Europa (specii noi, specii rare), cu elucidarea
problemei evoluţiei faunei în Miocenul superior.
Acest afloriment fosilifer şi colecţiile de oseminte colectate de aici şi în prezent se află în
atenţia savanţilor paleontologi şi geologi din Europa.

Se interzice:
Vederi din aria protejata MNGP Râpa de Piatră

NR. 76. RÂPA LUI ALBU

Râpa lui Albu
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 76.

”Tighina” și Primăria satului Cioburciu, raionul Ștefan Vodă.
Întreprinderea pentru Silvicultură ”Tighina”, Ocolul Silvic Olănești, parcela 1N1, 1N2.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
29,707605 46,598880
29,709942 46,598724
29,709210 46,597152
29,707742 46,596109

Prezintă o ravenă cu adâncimea de la 1,5 până la 6 metri, grad de înclinare a versanților de
cca 350; formată din luturi și nisipuri.
Amplasamentul fosilifer a fost descoperit de geologul F. Frolov în 1909, care a şi întreprins
primele cercetări (săpături), continuate mai târziu de E.Gaponov, N.Macarovici, L.Gabunia. La
gura râpei se dezgolesc nisipuri gălbui cu bucăţi de cochilii de Mactra bulgarica de vârstă
sarmaţiană, după care urmează un pachet de argile şi nisipuri, argile nisipoase: sus de culoare
gălbuie, mai jos cafenii, cu o grosime de peste 20 metri, conţinând în partea inferioară și substraturi
subţiri de pietriş, cu fragmente rare de cochilii de moluşte de apă dulce (Unio, Cirithium ş.a.). În
partea inferioară a depunerilor au fost colectate foarte multe oseminte de animale vertebrate,
descrise de autorii săpăturilor, de paleontologul Maria Pavlov, revăzute de alţi specialişti.
Materialele osteologice principale se află la Muzeul de geologie "V.Vernadski" din or.Moscova
şi la Muzeul Paleontologic al Universităţii din Odesa. Dintre cele mai interesante specii de animale
menţionăm: ţestoasa Protestudo bessarabica, rozătoarele Spermophilinus cf. predai, Myomimus
dehmi etc., carnivorele Ictitherium viverinum, Machairodus schlosseri, mastodontul
Choerolophodon pentilici, dinoteriu Deinotherium giganteum, hiparioii Hipparion cf. verae şi H.
cf. moldavicum, rinocerul Aceratherium incisivum, girafele Palaeotragus rouenii şi
Hellodotherium duvernoyvii, antilopa Tragoportas florovi ş.a.
Starea ecologică.
La momentul cercetării râpa este acoperită cu vegetație și diverse specii de arbori. În arie nu au
fost semnalate tăieri ilicite și pășunatul animalelor domestice. La marginea ei este amplasat un
panou cu informații referitoare la statutul de protecție și valoarea ariei protejate. Componentele
specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție.
Sol (stratul 0-10 cm) 123 60 27 3
Sol (stratul 10-20 cm) 105 40 21 3

2006)
Nivelul fondului radiologic gama extern 13µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h).

Aflorimentul paleontologic de reper pentru fauna Meoţianului inferior şi mediu din

R.Moldova şi altor teritorii din Europa. Prezenţa speciilor noi pentru ştiinţă Protestudo bessarabica,
Hipparion cf. verae şi H. cf. moldavicum şi speciilor rare pentru fauna Europeană.

Se interzice:
NR. 77. RÂPA DIN PURCARI

Râpa din Purcari
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 77.

"Tighina", Ocolul Silvic Olănești.
Întreprinderea pentru Silvicultură "Tighina", Ocolul Silvic Olănești, parcela 37 E, 37 N1.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
29,848899 46,546524
29,846397 46,545591
29,847880 46,544154
29,845799 46,542833

Prezintă o ravenă cu adâncimea de la 1 m până la 4 metri, grad de înclinare a versanților de
cca 45o, formată din luturi și nisipuri.
Secţiune stratigrafică a aflorimentului geologic din „Râpa din Purcari” are la bază depuneri
chersoniene ale Sarmaţianului superior, cu fragmente de cochilii de Mactra Bulgarica şi pe alocuri
de Unio. Mai sus urmează nisipuri meoţiene, în care s-a constatat prezenţa speciei de Hipparion.
În continuare, se află un strat de nisip galben, apoi un strat de lut şi calcar ponţian. Se termină
secţiunea geologică cu un strat de argile etuliene, de culoare roşie, rar întâlnite în Republica
Moldova.
Starea ecologică.
De ambele părți ale râpei î-si fac cale 2 pârăiașe, care confluează la bază ei. Elementele specifice
sunt în stare satisfăcătoare. În aria protejată au fost sesizate urme de pășunat și lipsa panoul
informativ. Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de
protecție.
Sol (stratul 0-10 cm) 150 73 52 6
Sol (stratul 10-20 cm) 135 58 41 3

2006)

Semnificaţia stratigrafică a Ariei Protejate „Râpa din Purcari” constă în prezenţa unei secţiuni
geologice continuă a depozitelor Miocenului superior cu argile de culoare roşie etuliene şi depuneri
calcaroase ponţiene în partea superioară, cu nisipuri chersoniene la baza secţiunii. Aflorimentul dat
are importanţă în educația ecologică și ca obiect de cercetare.

Se interzice:
Asparagus verticilatus Fragaria vesca
Nr. 78. RÂPA BUDĂI

Râpa Budăi

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr.78.

Primăria satului Budăi.
Adresa: satul Budăi, raionul Taraclia.
Telefon: +373 294 53236
în râpa de la marginea de Vest a s. Budăi, r. Taraclia, pe malul drept al râului Salcia Mare.
Schema*:
28,452576 45,849135
28,450421 45,846370
28,446528 45,847437
28,445488 45,845223

În Râpa Budăi se află depozitele aluviale vechi ale Pliocenului inferior (aşa numitele straturi
de Carbalia), care conţin interesante şi valoroase, sub aspect ştiinţific şi cognitiv, resturi scheletice
ale unor reptile şi mai multe de mamifere, care au atras atenţia savanţilor paleontologi din
Moldova şi din alte ţări, mai cu seamă din Rusia. Deosebit interes ştiinţific prezintă speciile:
şarpele de alun (Coronela austriaca), maimuţa (Dolichopithecus cf. Ruscinensis), iepurele
căţărător (Pliopentalagus moldaviensis) - specie nouă pentru ştiinţă, castorul (Trogontherium cf.
Minus), micromamiferul Promimomys moldavicus, proboscidienii-mastodonţi - Mammut borsoni
şi Anancus arvernensis, căpriorul (Procapreolus cusanus) şi alţi reprezentanţi ai Complexului
faunistic Moldovian (Давид, Паскарь и др., 2011). La baza aluviunilor se află un strat de
depuneri ponţiene, rar întâlnite în Moldova.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor paleontologice,
a unor habitate naturale şi diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Aria protejată reprezintă o rezervaţie ştiinţifică paleontologică cu specii rare din Pliocen, noi
pentru Europa şi Rep.Moldova, obiect de reper pentru corelări geologice şi paleontologice,
educație ecologică.

Se interzice:
Nr. 79. RÂPA MUSAITU

Râpa Musaitu

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr.79.

Întreprinderea pentru silvicultura Silva-Sud, ocolul silvic Taraclia.
în s. Musaitu, r. Taraclia, pe panta dreaptă a râului Salcia Mare, deasupra zonei de mijloc a
acestei localităţi. Altitudinea – 50-130 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
28,491572 45,823943
28,488136 45,822790
28,488070 45,821431
28,485457 45,820782

Primul cercetător al râpelor de la Musaitu a fost geologul I. P. Homenco (anii 1914-1915),
care a demonstrat că acest amplasament prezintă o mare valoare ştiinţifică sub aspect geologic şi
paleontologic. Începând cu sfârşitul anilor 1950, râpele de la Musaitu au fost cercetate de geologi
şi paleontologi din Moskova, Sankt-Peterburg, Kiev, Odesa, Chişinău şi din alte centre ştiinţifice,
în timpul cărora au fost colectate foarte interesante materiale paleontologice şi biostratigrafice, în
baza cărora, în anul 1975, una din râpe, menţionată mai sus, a fost declarată monument geologic
și paleontologic al naturii.
Principalele valori, pentru care amplasamentul din râpa Musaitu a fost declarat monument
al naturii, sunt depunerile argiloase marine ponţiene, cu fructe, seminţe şi amprente de frunze
fosilizate de diferite plante (Негру, 1978) şi lentile de cărbune brun. Deasupra acestor depuneri se
află un strat de argile de culoare brună-roşie, ce constituie aşa numita scoarţă de alterare, care
confirmă prezenţa condiţiilor de climă foarte caldă, urmat de aluviuni continentale cu Pictris
carpatic ale Pliocenului inferior. Ultimele conţin interesante resturi scheletice de moluşte de apă
dulce şi diverse şi valoroase animale vertebrate, ce ţin de Complexul faunistic Moldovian, printre
care: şarpele Vipera kucurganica, struţul Strutio sp., maimuţa Dolicopithecus cf. Ruscinensis
(specie foarte rar întâlnită), veveriţa zburătoare Pliopentaurista moldaviensis (specie nouă pentru
ştiinţă), micromamiferul Promimomys moldavicus, mastodontul Mammut borsoni, mistreţul de
baltă Propotamochoerus provincialis, antilopa Parabos boodon (specie foarte rar întâlnită) etc.
Denumirea nou-propusă: Aflorimentul geologo-paleontologic Râpa Musaitu.

Prezintă valoare geologo-paleontologică şi obiect pentru cercetare şi cunoaşterea cu valorile

pe care le protejează.

Se interzice:
Nr. 80. AFLORIMENTUL DE LÂNGĂ ORAŞUL TARACLIA

Aflorimentul de lângă oraşul Taraclia

2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 80.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Cahul.
la Sud de or. Taraclia, de-a lungul versantului de stânga al unei vâlcele, în păduricea din
preajmă. Ocupă o suprafaţa de 4,1 ha în OS Taraclia, Taraclia II, parcela 20. Altitudinea 30-50 m.

Suprafaţa ariei protejate este 4,1 ha.
Specific pentru aflorimentul dat este prezenţa nisipurilor ponţiene şi chimeriene, a scoarţei
de alterare şi a unui strat de argile de etulia de culoare roşie-brună, identificate în secţiunea
geologică.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor geologice, a
unor habitate naturale şi diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.

Afloriment geologic de importanţă naţională necesită cercetări ştiinţifice suplimentare.
Denumirea nou propusă: Aflorimentul Geologic de lângă or. Taraclia.

Se interzice:
Nr. 81. TERASA LEVANTINĂ DIN ZONA CODRILOR

Monumente ale naturii:
Terasa levantină din zona Codrilor

Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Centru, ocolul silvic Sculeni, rnul Ungheni.
Aria Protejată este amplasată la 1,5 km spre sud-est de satul Buciumeni, pe versantul de
stânga al văii r. Gârla Mare, ocupând şi culmea interfluvială, Ocolul silvic Sculeni, parcela 30A,
30B.
Schema*:
27,739489 47,362774
27,730782 47,362899
27,731441 47,360214
27,729019 47,358211
e) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor:

Suprafaţa de 5 ha.
Terasa levantină din zona Codrilor, la altitudinea absolută de 210-230 m, este prezentată de
argile nisipoase de culoare galben-surie; nisipuri şi prundiş ce conţine jasp carpatic, cu faună
levantină de Unio procumbens.
Valoarea principală, pentru care zona este protejată este aflorimentul geologic, peisajul
pitoresc cu vegetaţie de stepă şi plantaţii forestiere.


Reprezintă interes ştiinţific în studiul teraselor vechi ale r. Prut, lucrări de cartare geologică
şi geomorfologică, pentru studiul depozitelor aluviale. Prezintă interes de conservare a naturii, ca
complex peisajer.

Se interzice:
NR. 82. PANTA ABRUPTĂ DE LÂNGĂ SATUL SINEŞTI

Panta abruptă de lângă satul Sineşti
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 82.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Sineşti

Adresa: satul Sineşti, rnul Ungheni,
Telefon: +373 236 77236.
Este amplasat la cca 2,0 km spre Sud-Vest de satul Sineşti, pe versantul stâng al vâlcelei r.
Pojarna.
Schema*: Schema:
(long. E; lat.N)
28,053272 47,365410
28,052935 47,363371
28,051280 47,363297
28,051253 47,362663

Afloriment geologic acoperit de vegetaţie ierboasă, la confluența interfluviilor râurilor
Pojarna și Ichel, unde aflorează formaţiunea de Codru (Balta), cu următoarele straturi de roci, de
sus în jos:
- argile nisipoase de culoare galbenă;
- argile nisipoase de culoare albuie (carbonate secundari) 1,1 m;
- nisipuri cu resturi organice de culoare portocalie 0,4m;
- gravelite din argile;
- nisipuri cu stratificaţie încrucişată cu intercalaţii de gresii şi argile, cu grosimea de cca 20
m, unde a fost găsit un dinte de Hipparion şi o carapace de broască ţestoasă;
- argile cu Mactra fabreana şi altele.
Sunt prezente plantaţii de mesteacăn, salcâm etc.

Reprezintă interes ştiinţific pentru lucrări de cartare geologică şi studiul depozitelor fluviale,
pentru geologi, geomorfologi, geografi, etc. În această arie au fost semnalate resturi fosile de faună
cu prezența sp. Hipparion, ceea ce reprezintă un interes deosebit pentru paleontologi şi
paleozoologi. De asemenea, reprezintă interes ca rezervaţie peisagistică.

Se interzice:
Nr. 83. AFLORIMENT DE ARGILE ETULIENE

Afloriment de argile etuliene
Data constituirii – 8 ianuarie anul 1975.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr .83.
Primăria comunei Etulia.
Adresa: satul Etulia, raionul Vulcăneşti.
Telefon: 0-293-76-236.
pe partea stângă a văii r. Cahul, râpa dintre satele Etulia şi s. Etulia Nouă, UTA Găgăuzia.
Schema*:
(long.E, lat.N):
28,430222 45,522148
28,435315 45,520999
28,436256 45,519530
28,430809 45,519840

Argilele de culoare brună-roşietică din râpele versantului stâng al văii r. Cahul, din partea
superioară a s. Etulia, au atras atenţia geologilor încă la începutul sec. al XX-lea. Primul care le-a
cercetat, acum aproape 100 de ani, a fost geologul rus N. A. Grigorovici-Berezovski, numindu-le
„Luturi de la Etulia” (Григорович-Березовский, 1915), care mai apoi au devenit etalon pentru
depozitele similare din întreaga Moldovă şi din alte regiuni din Nord-Vestul Mării Negre. Mai
târziu, în cadrul unor investigaţii detaliate geologice şi paleontologice, în depozite aluviale situate
sub argilele roşii cărămizii, au fost depistate resturi scheletice ale unor animale vertebrate, ce
denotă caracterul complex al aflorimentului de la Etulia. Denumirea iniţială era „Afloriment de
argile etuliene”, care actualmente nu corespunde conţinutului acestuia. Reieşind din aceste
considerente, propunem ca monumentul să fie numit „Aflorimentul geologic şi paleontologic
Etulia”.
La baza aflorimentului se află un strat de argilă de culoare sură-întunecată, pe alocuri
aproape neagră, cu vârsta absolută de circa 5 mil de ani, ponţiană, în care sunt intercalate lentile
de cărbune brun. Mai sus urmează un pachet de aluviuni constituit din 6 cicluri, care conţin
fragmente de cochilii ale moluştelor de apă dulce, caracteristice Complexului Poratului inferior şi
resturi scheletice de mamifere terestre ale complexului Moldovian, cu puţine fragmente de oase
de păsări, reptile şi amfibieni, care au vieţuit în zona dată 4,5-3 mln. de ani în urmă. Deasupra
pachetului de aluviuni poraţiene se află un strat de aluviuni atribuit terasei a IX-a a r. Prut, cu
resturi scheletice de vertebrate terestre ale unui complex faunistic mai evoluat ca cel Moldovian,
numit Haprovian (vârsta absolută de circa 2,8-1,7 mln. de ani).
Semnificativ pentru acest complex faunistic este prezenţa celor mai vechi, din Republica
Moldova, elefanţi archidiscodoni, apariţia rinocerilor de tipul etruscus, cerbilor de talie mare
Eucladoceros, microtinelor genului. Analiza rezultatelor cercetărilor palinologice ale aluviunilor
superioare din aflorimentul de la Etulia indică prezenţa în Pliocenul superior, în zona dată, a unui
peisaj predominant deschis, de stepă, în care erbaceele constituiau circa 70-90%, iar speciile
arborescente doar 10-20%, fiind răspândite, preponderent, în văile râurilor.
Aluviunile terasei a IX sunt acoperite de depozite deluviale, constituite dintr-o serie întreagă
de straturi de argile loessoidale şi loessuri, care se intercalează cu soluri fosile, preponderent de
culoare roşie-brună, de vârstă pleistocenă, cunoscute ca „luturi de etulia”.
Aflorimentul geologic şi paleontologic din râpa de la Etulia prezintă un deosebit interes
ştiinţific, despre ce mărturiseşte și organizarea aici a excursiilor participanţilor la mai multe foruri
ştiinţifice internaţionale şi naţionale, printre care Colocviul Internaţional „Limitele dintre Neogen
şi Cuaternar” (anul 1972), Congresul al IX-lea Internaţional al Societăţii pentru cercetarea
Sistemului Cuaternar (1982), Sesiunea Congresului Internaţional de Geologie (1984) şi altele, la
care a fost analizat specificul faunistic şi biostratigrafic al sitului Etulia.
Aflorimentul Etulia prezintă, deasemenea, interes cognitiv, contribuind la educaţia ecologică
a populaţiei.
Se interzice: lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.;
Nr. 84. AFLORIMENTUL DE LÂNGĂ SATUL VĂLENI

Aflorimentul de lângă satul Văleni
Data constituirii – 1975. Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale
protejate de stat. Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 84.

Primăria s. Văleni, beneficiar – Firma agricolă Văleni, raionul Cahul.
la 0,5 km Sud de s. Văleni, r. Cahul, pe versantul de stânga al văii r. Prut. Întreprinderea
pentru Silvicultură Silva-Sud, Ocolul silvic Slobozia Mare parcela 11F. Altitudinea 30 - 90
m.
Schema*:
28,174532 45,619402
28,176205 45,618957
28,175681 45,618568
28,176758 45,618395

Aflorimentul de la Văleni prezintă un monument geologic și paleontologic cu mai multe
nivele stratigrafice de vârstă Pliocenă şi Pleistocenă. La baza secţiunii stratigrafice se află
depozitele Pliocenului superior (biozona MN 15) (4,8-3,0 mln de ani în urmă), alcătuite din mai
multe (până la 7) pachete de aluviuni, care alcătuiesc terasa a VII-ea a r. Prut. În depozitele aluviale
au fost depistate resturi scheletice de mamifere (Proochotona eximia, Prolagomis gigas, Pliomys
kowalskii, Stephanorhinus megarhinus, Paracamelus alexejevi, Procapreolus cf. cusanus ş.a.),
care aparţin Complexului faunistic Moldovian, precum şi cochilii de moluşte de apă dulce
poraţiene (Margaritifera flabilatiformes, Potomida bogatschevi etc).
Deasupra aluviului Poratului inferior sunt aranjate depozite aluviale mai tinere, în care au
fost identificaţi dinţi de elefant Archidiskodon tamanensis şi de cabaline – Equus (Allohippus)
sussenbornensis, de rozătoare (Dolomys milleri, Allophones pliocercus etc.), caracteristice
Complexului faunistic Tamanian, care este atribuit Pleistocenului inferior.
În aluviunile (pietriş grosier şi nisip) Pleistocenului mediu s-au găsit fragmente de dinţi de
elefant Mammuthus trogontherii, iar în argilele deluviale ce ţin de Pleistocenul superior – dinţi de
mamut M. primigenius şi Equus sp. Cercetările acestui amplasament au fost efectuate de
paleozoologii Institutului de Zoologie al AŞM, geologii Institutelor de Geografie şi Geologie ale
Academiei de Ştiințe a Rusiei, de geologul şi paleontologul român N. Macarovici.

Aflorimentul de lângă satul Văleni este considerat un amplasament de reper pentru Pliocen-
Pleistocenul din Europa, apreciat foarte înalt de participanţii geologi şi paleontologi în cadrul
excursiei în perioada Colocviumului ştiinţific internaţional „Limitele stratigrafice dintre Neogen
şi Cuaternar”, care şi-a desfăşurat lucrările la Мoskova (Путеводитель ..., 1972).
Aria protejată de lângă satul Văleni are valoare recreativă şi, aflându-se în zona Rezervaţiei
Ştiinţifice Prutul de Jos, dispune şi de un deosebit potenţial turistic.
Este necesar de a amenaja o secţiune (un afloriment) a depozitelor acestei arii protejate de o
apreciabilă importanţă ştiinţifică şi cognitivă.
Se interzice:
Nr. 85. RÂPA CIŞMICHIOI

Râpa Cişmichioi
2002 (MO 16.07.1998).
Data constituirii – 8 ianuarie 1975. Anexa 3A, nr. 85.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Cişmichioi, UTA

Găgăuzia.
Adresa: satul Cişmichioi, raionul Vulcăneşti. UTA Găgăuzia.

Telefon: (+373)-293- 63-2-36
la Est de localitatea omonimă din UTA Găgăuzia, într-o ravenă situată pe dreapta şoselei ce
duce spre s. Etulia. Altitudinea 50 – 70 m.
Schema*:
(long.E, lat.N):
28,389061 45,545874
28,390337 45,544419
28,387215 45,543504
28,390264 45,544410

În secţiunea geologică din mijlocul ravenei se pot identifica două pachete (straturi) de
aluviuni, care alcătuiesc terasa a VIII-a a Prutului, formată în Pleistocenul inferior. Fiecare pachet
este compus în partea superioară – din nisip de râu mărunt, iar la bază – din pietriş în amestec cu
nisip grosier. Pachetele sunt despărţite de un strat de argilă de luncă. Materialul osteologic a fost
colectat din ambele straturi. În nisipuri a fost depistat un număr considerabil de resturi scheletice
de micromamifere, precum şi resturi ale unor păsări şi reptile mici. Osemintele mamiferelor mari
au fost depistate într-un număr mai mic în pietrişuri. Componenţa sistematică a reminiscenţelor
scheletice din ambele straturi de aluviuni este asemănătoare, deosebindu-se doar după numărul de
oase ale unor specii, mai cu seamă a celor de micromamifere. Astfel, putem afirma că acestea
formează un complex faunistic, denumit „Complexul faunistic Cişmichioi”, care, după vârsta sa,
poate fi raportat la Complexul faunistic Tamanian din Europa de Est. Acest complex faunistic
include 11 specii de reptile, câteva genuri şi 2 specii noi de păsări, 19 specii şi 6 taxoni determinaţi
până la gen de micromamifere, 7 specii şi 4 taxoni (genuri) de mamifere mari.
Predominarea resturilor scheletice de Prolagurus (mai bine de 80% din reminiscenţele de
Microtinae) şi Allophaiomys (aproximativ 15%) a permis cercetătorilor V. Topacevski, A. Scoric
şi L. Recoveţ, să compare fauna de micromamifere de la Cişmichioi cu fauna Complexului
Tamanian şi să o raporteze, astfel, la etapa timpurie a Tamanianului târziu.


Aflorimentul „Râpa Cişmichioi” este unicul afloriment al aluviunilor care constituie terasa
a VIII-a a râului Prut din Republica Moldova, cu un complex faunistic de o apreciabilă valoare
ştiinţifică, recunoscută de savanţii din diferite ţări (Путеводитель ..., 1972).

Se interzice:
NR. 86. VÂLCEAUA COLCOT

Vâlceaua Colcot
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3A, nr. 86.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria municipiului Tiraspol.
Aria Protejată Vâlceaua Colcot este situată la marginea de Nord a municipiului Tiraspol, la
hotar cu satul Blijnii Hutor.

Prezintă o carieră, cu versanți ce au grad de înclinare cuprins între 65o și 80o, format din nisip de
diferite dimensiuni, prundiş și argile.
Depozitele de nisip şi prundiş din Vâlceaua Colcot sunt cunoscute savanţilor geologi şi
paleontologi încă din a doua jumătate a sec. XIX (după descrierile N.I. Barbot de Marni, I.F.
Sinţov, V.D.Lascarev, A.P. Pavlov, G.F. Lungherzgauzen etc.). Cercetând geologia din Sudul
Rusiei, ei au atras atenţia asupra particularităţilor acestor depuneri şi asupra rămăşiţelor scheletice
de mamifere şi moluşte fosile, întâlnite în straturile de prundiş. Cercetări ample au fost întreprinse
începând cu anii '60 ai sec.XX, de către savanţii paleontologi şi geologi din Moldova, Rusia,
Ucraina, Germania. Aproximativ o jumătate din grosimea de circa 30 de metri a depunerilor
străvechi din Vâlceaua Colcot o constituie acumulările de nisip şi prundiş, ce formează terasa V a
Nistrului, peste care sunt aşternute mai multe straturi de argile şi de sol fosil. Geologii au constatat
și prezenţa unor pachete sau etaje de acumulare a depozitelor fluviale vechi. Fiecărui pachet îi sunt
caracteristice un anumit complex de animale fosile: mamifere, moluşte, ostracode ş.a.
În aluviunile pachetului de la temelia profilului geologic general, se întâlnesc scoici de
moluşte –Pseudunio moldavica, P. robusta, Craciana steveninianus etc., ostracode - Iliocipris
gibba, Candona angulata, Limnocythere brevis etc., mamifere - Mammuthus trogontherii wusti,
Equus cf. sussenbornensis, Stephanorhinus etruscus, Alces Latifrons, Lagurus cf. panonicus,
Pitimis arvaloides etc.
Mai sus, se află un strat de depuneri de luncă, deasupra căruia urmează pachetul superior de
aluviuni, considerat stratul principal al terasei date, care în unele locuri atinge o grosime de 6 metri.
Aceste depuneri conţin resturi scheletice de Mammuthus trogontherii wusti, Equus mosbachensis,
Stephanorhinus etruscus, St.chirchbergensis, Clethrionomys cf. glariolus, Mimomys intermedius,
Pitimys gregaloides şi alte mamifere, cochilii de moluşte –Crassunio litoralis, Viviparus acerosus,
Fagotia acicularis etc.
Unii geologi, evidenţiază la finele profilului geologic, al treilea pachet de aluviuni, în care
s-au găsit măsele de mamut – Mammuthus cf. primigenius.
Profilul geologic descris din Vâlceaua Colcot şi fauna descoperită aici şi cercetată de
paleozoologi, au fost demonstrate în cadrul mai multor conferinţe, colocvii şi congrese
internaţionale, iar rezultatele cercetărilor efectuate în timpul pregătirii şi desfăşurării
colocviumului internaţional din anul 1969, au fost publicate într-o lucrare specială întitulată
„Pleistocenul Tiraspolului”, 1971.
Ţinând cont de specificul depunerilor cu faună din Vâlceaua Colcot, acest teritoriu este
considerat drept etalon pentru depozitele Pleistocenului mediu din Europa, iar asociaţia faunistică
a fost remarcată înt-un complex faunistic deosebit, numit Tiraspolean.


Prezintă interes prezenţa unor depuneri aluviale semnificative ale Pleistocenului mediu, cu
o faună variată şi originală de mamifere, evidenţiată într-un complex faunistic nou – Tiraspolian,
însoţită de diverse specii de moluşte şi ostracode (răcuşori inferiori). Informaţia ştiinţifico-
populară bogată (articole în mass-media, broşuri, buclete, timbre) despre descoperirile din
Vâlceaua Colcot, contribuie la educaţia ecologică a populaţiei din regiune, iar cea ştiinţifică
(monografii, articole) este utilizată de cercetătorii geologi şi paleontologi din Republica Moldova
şi din alte ţări (Rusia, Ucraina, România, Germania etc. Exponatele de faună, descoperite în
aluviunile din Vâlceaua Colcot sunt expuse în muzeele din Tiraspol, Chişinău, Moscova, Kiev etc.

Se interzice:

B. HIDROLOGICE
Nr.1. IZVORUL DIN SATUL BURSUC
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Bursuc

Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442 Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Deţinătorul funciar este Primăria satului Bursuc.

Beneficiarul Ariei Protejate este populaţia din satul Bursuc.
c) Amplasament: Satul Bursuc, raionul Floreşti, în râpa de lângă pod.
Coordonate:
N - 47,971001;
E - 28,738643
Suprafața – 1,5 ha .
Debit (luna august, a. 2012) - 36 l/min.
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH -7,9; Duritatea, me/dm3 – 8,5; Na++K+ - 64,9
mg/dm3; Ca2+ - 78,8 mg/dm3; Mg2+- 54,2 mg/dm3; Cl- - 38,2 mg/dm3; SO42- - 99,4 mg/dm3; HCO3-
- 457,5 mg/dm3; Reziduu fix (mineralizarea) – 640 mg/dm3; NO3- - 32,4 mg/dm3. În apă lipsesc
nitriţii şi compuşii amoniului.
*
După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvorul din s. Bursuc, raionul Floreşti” prevalează HCO3-
(35%) şi SO4-2(10%), ionii de Cl- constituind 5%, iar după cel al cationilor – Mg+2 (20%), Ca+2
(18%), şi Na++K + (12%), astfel apa este de tipul HCO3-şi Mg+2–Ca+2.
Alte caracteristici ale monumentului natural hidrologic protejat:
Reevaluarea diversităţii faunei vertebratelor din teritoriul MNH „Izvorul din satul Bursuc,
raionul Floreşti” şi a habitatelor din regiunea de ecoton.
Pe teritoriul MNH „Izvorul din satul Bursuc, raionul Floreşti” se află un bazin acvatic
temporar (o zonă înmlăştinită) cu o suprafaţă de circa 250-300 m2, care prezintă un habitat
caracteristic pentru cel puţin a 3 specii de amfibieni (izvoraşul cu abdomen roşu, broasca de lac mare
şi broasca de lac mică), 1 specie de reptile (şarpele de casă), 3 specii de libelule şi 2 specii de
hemiptere.
Pe sectoarele terestre adiacente MNH au fost înregistrate 14 specii de insecte (ord.
Lepidoptera – 3 specii, ord. Hemiptera – 2 specii, ord. Coleoptera – 5 specii, ord. Orthoptera – 4
specii) şi 3 specii de păsări.
Una din speciile de amfibieni înregistrată în teritoriul MNH „Izvorul din satul Bursuc, r-nul
Floreşti”– izvoraşul cu abdomen roşu, Bombina bombina este inclusă în ediţia a 2-a (2013) a Cărţii
Roşii a Republicii Moldova.
Suprafaţa totală a MNH „Izvorul din satul Bursuc, raionul Floreşti”, conform Legii Nr. 1538 din
25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat constituie 1,5 ha.
Debitul izvorului (luna august, a. 2012) constituia - 36 l/min.
Alţi indici
Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este într-o stare bună, îngrijit, în jur păşune.
Suprafaţa zonei cu protecţie integral - 1,5 ha
Lăţimea zonei de protecţie a ariei (obiectului) protejat

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite, conform Legii Nr. 440 din 27.04.1995
cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat : 03.08.1995
în Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării in vigoare: 03.08.1995 au următoarele
condiţii: minim 50 m în amonte şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona severă.
Pentru acviferele de adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bună
antipoluare, zonele de protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever.
Este element de patrimoniu natural, completează ansamblul peisagistic din spaţiul

geografic al țării. Deține statut de arie protejată de importanţă locală.
Este obiect de cercetare, contribuie la educarea dragostei faţă de natură, protecţiei resurselor de
apă, şi asigură necesitățile în apă potabilă a localnicilor.

În perimetrul MNH „Izvorul din satul Bursuc, raionul Floreşti”, se interzice:
- efectuarea lucrărilor hidrotehnice, hidroameliorative, de edificare a construcţiilor,
instalaţiilor, săparea canalelor şi poziţionarea conductelor;
- amplasarea complexelor animaliere;
- depozitarea deşeurilor menajere şi industriale;
- folosirea apei în scopuri industriale şi de irigare;
- orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din zona protejată şi
regiunea de ecoton;
Propuneri pentru ameliorarea stării MNH:
- monitorizarea ecologică şi sanitară;
- lucrări de împădurire şi înierbare;
- reconstrucţia ecologică şi lucrări de lichidare a calamităţilor naturale;
- lucrări de amenajare a izvoarelor şi alte acţiuni care nu le deteriorează integritatea şi nu
Nr. 2. IZVORUL DIN SATUL OCNIŢA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Ocnița

Primăria satului Ocnița, raionul Ocnița. Beneficiar: Populația din satul Ocnița, raionul Ocnița
c) Amplasament: s. Ocniţa, raionul Ocniţa, lângă stadionul sportiv, pe malul drept al

râului Ciuhur.
Coordonate:
N E h, (m)
0 / // 0 / //
48 37 85 27 43 60 212
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH - 7,25; Duritatea, me/dm3 – 8,5; Na+ - 116 mg/dm3; Ca2+ -
89 mg/dm3; Mg2+- 51 mg/dm3; Cl- - 18 mg/dm3; SO42- - 192 mg/dm3; HCO3- - 580 mg/dm3;
Mineralizarea – 730 mg/dm3; NO3- - 12,5 mg/dm3. În apa izvorului nitriţii şi compuşii amoniului
sunt lipsă.
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (68%) şi SO4 (28%), ionii de Cl- constituind
4%, iar după cel al cationilor – Mg (42%), Ca (32%) şi Na+K (26%), astfel apa este de tipul HCO3
– SO4 şi Mg – Ca – Na+K.
Alte caracteristici ale monumentului natural hidrologic protejat: Informaţie privind
starea diversităţii biologice.
Specia cocoşarul (Turdus pilaris, foto 2) este semnalată ca specie clocitoare pentru prima dată în
Republica Moldova, până acum fiind pentru ţara noastră doar oaspete de iarnă. Sectorul arboricol
al r. Ciuhur de pe teritoriul MHS „Izvorul Ocniţa” este unicul habitat de cuibărire a speciei din ţară.
Specia cuibăreşte regulat în acest habitat din 2010. Este necesară protecţia şi monitorizarea în
continuare a stării ecologice a populaţiei clocitoare de cocoşar.
Acest sector silvic este populat de 35 specii de insecte, printre care 1 specie rară de fluturi - Arctiida
Hera.
Starea izvorului:
Izvorul din s. Ocniţa, raionul Ocniţa, era amplasat pe teritoriul unde a fost construit stadionul
sportiv. Apa izvorului, printr-o ţeavă subterană a fost dirijată în afara stadionului sportiv şi curge
direct în râul Ciuhur.
Debitul izvorului - dificil de măsurat.
Suprafaţa totală a MNH „Izvorul din satul Ocnița, raionul Ocnița”, conform Legii Nr. 1538
din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat constituie 1,0 ha.
Alţi indici
Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este într-o stare bună.
Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite, conform Legii Nr. 440 din 27.04.1995
cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat: 03.08.1995
în Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995, au următoarele
condiţii: minim 50 m în amonte şi 20 m. Pentru acviferele de adâncime la care depozitele
acoperitoare conferă o protecţie naturală bună antipoluare, zonele de protecţie sanitară pot fi reduse
numai la zona de regim sever.

geografic al țării. Deține statut de arie protejată de importanţă locală.
Este obiect de cercetare, contribuie la educarea dragostei faţă de natură, protecţiei resurselor
de apă, şi asigură necesitățile în apă potabilă a localnicilor.
În perimetrul MNH Izvorul din satul Ocnița, raionul Ocnița, se interzice:

a) efectuarea lucrărilor hidrotehnice, hidroameliorative, de edificare a construcţiilor, instalaţiilor,
săparea canalelor şi poziţionarea conductelor;
b) folosirea apei în scopuri industriale şi de irigare;
c) colectarea neautorizată a stufului, papurii şi altor surse vegetale;
d) aruncarea deşeurilor menajere şi a reziduurilor toxice;
e) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din zona protejată şi
regiunea de ecoton;
f) păşunatul excesiv, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.

În limitele MNH „Izvorul din satul Ocnița, raionul Ocnița”, se pot efectua:
d) turism ecologic;
e) lucrări de amenajare a izvoarelor şi alte acţiuni care nu le deteriorează integritatea şi nu provoacă
schimbarea regimului lor hidrologic natural.
Foto 1. Vedere generală a MNH „Izvorul din satul Ocnița, raionul Ocnița”
2. Cocoşarul, Turdus pilaris

Nr.3. APELE MINERALE DIN HÂRJAUCA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Apele minerale din Hârjauca.

16.07.1998.
Sanatoriul „Codru”.
Beneficiar: Primăria din satul Hârjauca, raionul Călărași.
c) Amplasament
Satul Hârjauca, în partea de jos a vâlcelei Hârtop.
Coordonate:
N E h, m
47,324165 28,222499 169
Debit (luna august, a. 2013) - 45 l/min.
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-8,45; Duritatea, me/dm3–1,8; Na++K+- 434,7
mg/dm ; Ca2+- 2,8 mg/dm3; Mg2+-19,3 mg/dm3; Cl- 69,2 mg/dm3; SO42- 283,2 mg/dm3; HCO3 -
3
780,8 mg/dm3; Reziduu fix – 1214 mg/dm3; NO3- - 0,28 mg/dm3; NH4+- 4,75 mg/dm3. În apă
lipsesc nitriţii.
*Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor atmosferice căzute şi impactul
surselor de poluare din teritoriul şi regiunea de ecoton a MNH.
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (31%) şi SO4(14%), ionii de Cl constituind 5%,
iar după cel al cationilor - Mg (4%) şi Na+K (46%), astfel apa este de tipul HCO3 şi Na.

Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este într-o stare bună, îngrijit.
Lăţimea zonei de protecţie a ariei (obiectului) protejate:
Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite au următoarele condiţii: minim 50 m în
amonte şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona severă. Pentru acviferele de
adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bună antipoluare, zonele de
protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever. Legea Nr. 440 din 27.04.1995 cu
privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat: 03.08.1995 în
Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării in vigoare: 03.08.1995.
geografic al țării. Deține statut de arie protejată de importanţă națională, cu debit înalt şi apă
puternic mineralizată, cu gust salmastru. Nu poate fi utilizată în irigație.
Este obiect de cercetare, contribuie la educarea dragostei faţă de natură, protecţiei

resurselor de apă. Prezintă valoare turistică și curativă. Asigură necesităţile Sanatoriului Codru.
g) Restricţii în vederea folosirii terenurilor
În perimetrul MNH se interzice:

c) colectarea neautorizată a stufului, papurii şi altor resurse vegetale;
e) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor naturale
hidrologice;
f) păşunatul, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.
Propuneri pentru ameliorarea stării


d) turism ecologic;
MNH - Apele minerale din Hârjauca, raionul Călărași

Nr.4. IZVOARELE DIN SATUL NIȘCANI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvoarele din satul Nişcani

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 din 25.02.1998.
Deţinător funciar: Primăriei satului Nişcani

Beneficiar: Populația din satul Nişcani, raionul Călărași
c) Amplasament
Satul Nişcani, raionul Călărași.
Izvoarele din satul Nişcani include 2 izvoare: nr. 1 - pe deal şi nr. 2 - situat în satul Nişcani
(raionul Călăraşi), se află în coordonatele geografice:
Izvor Nr. 1(pe deal)
28,343508 47,280419
Izvor Nr.2
28,344524 47,274465
Izvor Nr. 1 (pe deal)

Suprafața – 1,0 ha.
Debitul nemăsurabil
Elemente valoroase:
*Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,03 Duritatea, mg.echv/dm3– 7,5; Na++K+- 33,1
mg/dm3; Ca2+- 116,2 mg/dm3; Mg2+- 20,1 mg/dm3; Cl- - 71,1mg/dm3; SO42- - 40,3 mg/dm3; HCO3-
- 372,1 mg/dm3; Reziduu fix – 521 mg/dm3; NO3- - 33,2 mg/dm3. În apă lipsesc nitriţii şi compuşii
amoniului.
Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor
atmosferice căzute şi impactul surselor de poluare din teritoriul şi regiunea de ecoton a MNH.
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (34%) şi SO4(5%), ionii de Cl
constituind 11%, iar după cel al cationilor - Mg (9%), Ca (33%) şi Na+K (8%), astfel apa este de
tipul HCO3 şi Ca- Mg.
Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite au următoarele condiţii: minim 50 m în amonte
şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona severă. Pentru acviferele de adâncime la
care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bună antipoluare, zonele de protecţie
sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever. Legea nr. 440 din 27.04.1995 cu privire la
zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat:03.08.1995 în Monitorul
Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării in vigoare: 03.08.1995.
Izvor Nr.2 - situat în satul Nişcani

Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,19; Duritatea, me/dm3– 7,2; Na++K+- 34,2 mg/dm3;
Ca2+- 109,5 mg/dm3; Mg2+- 20,9 mg/dm3; Cl- - 72,2 mg/dm3; SO42- - 41,3 mg/dm3; HCO3- - 359,9
mg/dm3; Reziduu fix – 529 mg/dm3; NO3- - 32,6 mg/dm3. În apă lipsesc nitriţii şi compuşii
amoniului.
*Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor atmosferice
iar după cel al cationilor - Mg (10%); Ca (31%) şi Na+K(9%), astfel apa este de tipul HCO3 şi Ca.

protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever. Legea nr. 440 din 27.04.1995 cu
Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995.

geografic al țării. Deține statut de arie protejată de importanţă națională.
Izvoare de valoare naţională cu debit înalt, şi cu apă potabilă calitativă. Comunitatea

locală din satul Nişcani este dependentă de resursele acvatice din aria protejată Izvoarele nr. 1 şi
nr. 2 din satul Nişcani. Reprezintă oportunităţi pentru dezvoltarea comunităţii. Educă dragostea
faţă de natură, este obiect de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară.


hidrologice;


d) turism ecologic;
MNH - Izvorul nr. 1 (034) din s. Nişcani, raionul Călăraşi
MNH - Izvorul nr. 2 (la jgheab) din s. Nişcani, raionul Călărași

Nr.5. MNH IZVORUL LUI ŞTEFAN CEL MARE
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul lui Ștefan cel Mare

16.07.1998.
Deţinătorul funciar: Primăria satului Vălcineț, raionul Călărași

Beneficiar: Populația din satul Vălcineț, raionul Călărași.
c) Amplasament
La est de satul Vălcineţ, Primăria satului Vălcineţ
Coordonate:
N E h, m
47,267223 28,128890 246

Elemente valoroase:
Ca2+- 152,2 mg/dm3; Mg2+- 27,8 mg/dm3; Cl- - 49,4 mg/dm3; SO42- - 169,6 mg/dm3; HCO3- - 468,7
amoniului.
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (30%) şi SO4(14%), ionii de Cl constituind
6%, iar după cel al cationilor - Mg (10%),Ca (31%), şi Na+K (9%), astfel apa este de tipul HCO3 –
SO4 și Ca - Mg.
Lăţimea zonei de protecţie a ariei (obiectului) protejate
geografic al țării. Izvor de valoare naţională cu debit înalt, circa 1 l/sec şi apă potabilă calitativă.

Educă dragostea faţă de natură, este obiect de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară.
Apa, terenul adiacent şi lunca pot avea valoare recreaţională parţială. Comunitatea locală din satul
Vălcineţ este dependentă de resursele acvatice din aria protejată Izvorul lui Ştefan cel Mare,
deoarece izvorul alimentează cu apă satul.
f) Restricţii în vederea folosirii terenurilor

hidrologice;


d) turism ecologic;
MNH - Izvorul lui Ştefan cel Mare, s. Vălcineț, r-nul Călărași

Nr.6. IZVORUL LUI SUVOROV
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul lui Suvorov.

16.07.1998.
Deţinătorul funciar: Primăria satului Hagimus, raionul Căușeni.

Beneficiar: Primăria/populația din satul Hagimus, raionul Căușeni.
c) Amplasament
La 1,5 km nord-vest de satul Hagimus, în vâlcea.

Coordonate:
N E h, m
46,756389 29,479722 56
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,69; Duritatea, me/dm3– 6,5; Na++K+- 234,5
mg/dm3; Ca2+- 59,1 mg/dm3; Mg2+- 40,1 mg/dm3; Cl- - 42,1 mg/dm3; SO42- - 177,5 mg/dm3; HCO3-
amoniului.
*Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor atmosferice căzute şi impactul
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (35%) şi SO4(11%), ionii de Cl constituind 4%, iar după cel al
cationilor - Mg (10%),Ca (9%), şi Na+K(31%), astfel apa este de tipul HCO3 şi Na - Mg.

Reevaluarea diversităţii faunei vertebratelor din habitatele MNH ,,Izvorul lui Suvorov”,
satul Hagimus, raionul Căușeni denotă, că în bazinele acvatice temporare din preajma rezervorului
se reproduc specii de amfibieni.

geografic al țării. Izvor de valoare naţională şi apă potabilă.

hidrologice;


d) turism ecologic;
MNH - Izvorul lui Suvorov, satul Hagimus, raionul Căușeni
Specii rare
Triturus vulgaris Rana temporaris
Pelobates fuscus Mantis religiosa

Nr.7. IZVOARELE MINERALE DIN SATUL ONIȚCANI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvoarele minerale din satul Oniţcani.

Publicat:16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr.: 442.Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din satul Oniţcani, raionul Criuleni.
c) Amplasament
satul Oniţcani, raionul Criuleni

Coordonate:
N E h, m
47,145832 29,068611 61

Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+- 81,6 mg/dm3; Mg2+- 47,1 mg/dm3; Cl- - 78,7mg/dm3; SO42- - 279,4 mg/dm3; HCO3-
- 586,1 mg/dm3; Reziduu fix – 989 mg/dm3; NO3- - 5,5 mg/dm3; NH4+ - 5,17 mg/dm3. În apă
lipsesc nitriţii.
iar după cel al cationilor - Mg (11%), Ca (12%), şi Na+K(27%), astfel apa este de tipul HCO3-
SO4şi Na – Ca.

Suprafaţa zonei cu protecţie integrală, ha

geografic al țării. Izvor de valoare naţională şi apă potabilă.
Comunitatea locală din Oniţcani este dependentă de resursele acvatice din aria protejată. Apa şi
terenul adiacent pot avea valoare recreaţională parţială.

- efectuarea lucrărilor hidrotehnice, hidroameliorative, de edificare a construcţiilor, instalaţiilor,
- folosirea apei în scopuri industriale şi de irigare;
- colectarea neautorizată a stufului, papurii şi altor resurse vegetale;
- aruncarea deşeurilor menajere şi a reziduurilor toxice;
- orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor naturale
hidrologice;
- păşunatul, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.
- cercetări ştiinţifice, monitorizarea ecologică şi sanitară;
- lucrări de împădurire şi înierbare;
- reconstrucţia ecologică şi lucrări de lichidare a calamităţilor naturale;
- turism ecologic;
- lucrări de amenajare a izvoarelor şi alte acţiuni care nu le deteriorează integritatea şi nu provoacă
MNH - Izvoarele minerale din satul Oniţcani, raionul Criuleni

Nr.8. IZVORUL DIN SATUL HORODIȘTE
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din s. Horodişte.

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 din 25.02.1998. Publicat:
16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Deţinătorul funciar este SRL „Lacul albastru”.

Beneficiar: populaţia din zona de nord a Moldovei.
c) Amplasament: s. Horodişte, raionul Donduşeni la hotarul dintre satele Crişcăuţi şi

Horodişte, mai aproape de s. Crişcăuţi.
Pârâiașul care se formează din izvoarele Ariei naturale protejate curge în râul Căinari
Coordonate:
N E h, m
48, 266781 27,822951 165
Suprafața – 5,5 ha (include 2 izvoare).

Debit - cca. 22,5 l/min.
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,38; Duritatea, mg. echv/dm3 –10,8; Na+ - 97
mg/dm3; Ca2+ - 112 mg/dm3; Mg2+- 68 mg/dm3; Cl- - 38 mg/dm3; SO42- - 204 mg/dm3; HCO3- -
605 mg/dm3; Mineralizarea – 809 mg/dm3; NO3- - 27,0 mg/dm3. Nitriţii şi compuşii amoniului în
apa izvorului sunt lipsă.
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (63%) şi SO4 (30%), ionii de Cl-
constituind 7%, iar după cel al cationilor – Mg (40%), Ca (35%), Na+K (25%), astfel apa este de
tipul HCO3 – SO4 şi Mg - Ca – Na+K.
Informaţie privind diversitatea biologică:
Teritoriul Monumentului naturii hidrologic, cu suprafaţa totală de 5,0 ha ocupă un sector
înmlăştinit şi crescut cu vegetaţie palustră şi arboricolă. Pe versantul sud-estic al izvorului este
plasat un habitat favorabil pentru 33 de specii de nevertebrate (ord. Lepidoptera – 10 specii, ord.
Odonata – 4 specii, Ord. Hemiptera – 4 specii, ord. Coleoptera - 8 specii, ord. Hymenoptera – 4
specii, ord. Mantodea – 1 specie), 4 specii de amfibieni (Hyla arborea, Rana ridibunda, Rana
lessonae, Bufo viridis), 2 specii de reptile (Natrix natrix, Lacerta viridis) şi 7 specii de păsări
(Motacila alba, Acrocephalus arundinaceus, Merops apiaster, Sturnus vulgaris, Turdus merula,
Turdus philomelos, Passer montanus).

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite au următoarele condiţii de dimensiune:
minim 50 m în amonte şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona severă. Pentru
acviferele de adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bună
antipoluare, zonele de protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever. Legea nr. 440
din 27.04.1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă.
Publicat: 03.08.1995 în Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995.
La distanţă mică, cca. 10 m, sunt construcţii auxiliare (rezervoarele, staţia de pompare; iar la circa
50 m – linia de îmbuteliere a apei “Crişcăuţi”.
Plantaţii forestiere în zona de protecţie a Izvorului nu sunt. Sunt doar arbori solitari de
salcie.

geografic al țării. Izvor de valoare naţională cu debit înalt, 1 l/sec şi apă potabilă calitativă.
g) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor
Comunitatea locală este dependentă de resursele acvatice din aria protejată. Apa şi terenul adiacent
pot avea valoare recreaţională.
h) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate.
În perimetrul monumentului hidrologic se interzice:

e) folosirea transportului acvatic, cu excepţia transportului pentru personalul de pază şi protecţie;
f) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor
hidrologice;
g) păşunatul, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.
Propuneri pentru ameliorarea stării obiectului

În limitele monumentului hidrologic “Izvorul din s. Horodişte, raionul Donduşeni” se pot
efectua:
d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Horodişte, raionul Donduşeni
MNH - Izvorul din satul Horodişte, raionul Donduşeni

Nr.9. IZVORUL DIN SATUL PLOP
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din s. Plop

Deţinător funciar – Întreprinderea agricolă „Patria”

Beneficiar – Populația din s. Plop, r-nul Donduşeni.
c) Amplasament
Satul Plop, raionul Donduşeni

Coordonate:
N E h, (m)
48,258344 27,703548 156
Suprafața tuturor izvoarelor (total 6) - 2,22 ha. Pe teritoriul Monumentului naturii

hidrologic ”Izvorul din s. Plop, raionul Donduşeni” sunt amplasate 6 izvoare, trei dintre care
formează iazuri mici, apoi se revarsă în r. Cubolta. Izvorul din piatră este amenajat și curge puternic
direct în râu.
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH- 7,45; Duritatea, mg.echv/dm3– 8,0; Na+ + K+- 163
mg/dm3; Ca2+-104 mg/dm3; Mg2+- 37 mg/dm3; Cl- - 32 mg/dm3; SO42- - 189 mg/dm3; HCO3- - 610
mg/dm3; Mineralizarea – 839 mg/dm3; NO3- - 22,3 mg/dm3. Nitriţii şi compuşii amoniului în apa
izvorului sunt lipsă.
constituind 6%, iar după cel al cationilor – Na+K (46%), Ca (34%) şi astfel apa este de tipul HCO3
– SO4 şi Na+K – Ca .
Reevaluarea diversităţii faunei vertebratelor din teritoriul MNH „Izvorul din satul Plop,
raionul Donduşeni” şi a habitatelor din regiunea de ecoton.
Pe teritoriul monumentului hidrologic se află pâlcuri de sălcii bătrâne folosite ca habitat
important de cuibărire pentru populaţiile de graur (Sturnus vulgaris), coicănitoare-pestriţă-mare
(Dendrocopos major) și cap în tortură (Junx torquilla).
Alţi indici
Suprafaţa zonei cu protecţie integral - 2,2 ha
Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite, conform Legii nr. 440 din 27.04.1995
în Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995, au următoarele
Pentru acviferele de adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală
bună antipoluare, zonele de protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever.
Este element de patrimoniu natural, completează ansamblul peisagistic din spaţiul geografic al
țării. Izvor de valoare naţională cu debit înalt, 2 l/sec şi apă potabilă calitativă. Asigură necesităţile
vitale ale populaţiei, şi debitul râuleţului din sat.
Comunitatea locală din satul Plop este dependentă de resursele acvatice din aria protejată - Izvorul
din satul Plop. Apa şi terenul adiacent pot avea valoare recreaţională.
g) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate.
În perimetrul MNH Izvorul din satul Plop se interzice:

e) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din zona protejată şi
regiunea de ecoton;
f) păşunatul excesiv, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.

În limitele MNH „Izvorul din satul Plop, raionul Donduşeni” se pot efectua:
d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Plop, raionul Donduşeni
Nr.10. IZVORUL DIN SATUL FÂNTÂNIȚA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din s. Fântâniţa

Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria satului Fântâniţa

Beneficiar: Populația din satul s. Fântâniţa, raionul Donduşeni
c) Amplasament
s. Fântâniţa, raionul Donduşeni
Coordonate:
N E h, m
48,105821 27,696558 145
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH- 7,47; Duritatea– 11,9 mg.echv/dm3; Na++K+- 209
mg/dm3; Ca2+- 98 mg/dm3; Mg2+- 84 mg/dm3; Cl- - 34 mg/dm3; SO42- - 295 mg/dm3; HCO3- - 786
mg/dm3; Reziduu fix – 1119 mg/dm3; NO3- - 10,4 mg/dm3. În apa izvorului lipsesc nitriţii şi
compuşii amoniului.
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (64%), SO4 (30,5%) şi Cl – 5,5%, iar după
cel al cationilor – Na + K (45%), Mg (35%) şi Ca (20%), astfel apa este de tipul HCO3 – SO4 şi
Na+K – Mg.
Informaţie privind diversitatea biologică:
Teritoriul MHN este habitat acvatic important pentru reproducere pentru 4 specii rare de
amfibieni: tritonul comun (Triturus vulgaris), tritonul crestat (Triturus cristatus ), izvoraşul cu
abdomen roşu (Bombina bombina ), brotăcelul (Hyla arborea).
Suprafaţa zonei cu protecţie integrală – 2,0 ha

geografic al țării. Izvor de valoare naţională cu debit de 30 l/min şi apă potabilă calitativă. Asigură
necesităţile vitale ale populaţiei, şi debitul râuleţului din sat.
Comunitatea locală utilizează izvorul ca resursă de apă şi de recreaţie. Are însemnătate istorică (la
întrare este afişat panou cu istoria obiectului şi regulile de comportare, oblgaţiuni, restricţii).
În perimetrul monumentului hidrologic “Izvorul din s. Fântâniţa, raionul Donduşeni” se

interzic:
a) lucrările hidrotehnice, hidroameliorative, de edificare a construcţiilor, instalaţiilor, săparea
canalelor şi poziţionarea conductelor;
e) folosirea transportului acvatic, cu excepţia transportului pentru personalul de pază şi protecţie;
f) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor hidrologice;
g) păşunatul, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.
Propuneri pentru ameliorarea stării ecologice
În limita monumentului hidrologic „Izvorul din s. Fântâniţa, raionul Drochia”(conform
Legii cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă, nr. 440
din 27.04.1995) se permite efectuarea următoarelor activităţi:
d) organizarea turismului ecologic;
MNH - Izvorul din satul Fântâniţa, raionul Donduşeni
Triturus vulgaris Triturus cristatus

Nr. 11. IZVOARELE DIN SATUL MÂNDÂC
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvoarele din satul Mândâc

Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 din 25.02.1998. Publicat:
Deţinător funciar: Primăria din s. Mândâc, raionul Donduşeni.

Beneficiar: Populația din satul Mândâc, raionul Donduşeni
c) Amplasament
La nord de s. Mândâc, pe malul stâng al râului Cubolta.
Coordonate:
N E h, m
48,157710 27,787817 143

Debit total al izvoarelor (cascadă din 5 izvoare) este de circa 200-300 l/min. (Sursa: atlasul
ecologic „Fântâni şi izvoare”, ed. „Ştiinţa”, 2008).
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH - 7,26; Duritatea, mg.echv/dm3 –11,2; Na+- 111
mg/dm3; Ca2+- 117 mg/dm3; Mg2+- 60 mg/dm3; Cl- - 48mg/dm3; SO42-- 212 mg/dm3; HCO3-- 650
mg/dm3; Mineralizarea – 937 mg/dm3; NO3- - 19,6 mg/dm3. Nitriţii şi compuşii amoniului, în apa
constituind 8%, iar după cel al cationilor – Ca (37%), Mg (32%), şi Na + K (31%), astfel apa este de
tipul HCO3 – SO4 şi Ca - Mg – Na+K.

Informaţie privind diversitatea biologică: Teritoriul Monumentului hidrologic este un
habitat acvatic pentru reproducere a speciei broasca de iarbă (Rana temporaria). Este habitat al
speciilor rare de fluturi: podalirul (Iphiclides podalirius) și fluturele mahaon (Papilio machaon).
Alţi indici:
Starea izvorului: Izvorul prezintă o cascada din 5 izvoare, reconstruit în anul 1968. Izvorul are
debit mare, şi apa adună alcătuieşte un râuleţ care curge în râul Cubolta. Pe malul stâng al râuleţului
este mult stufăriş.

geografic al țării. Izvor de valoare naţională, cu 5 ieşiri de apă cu debit înalt de peste 300 l/min şi
apă potabilă. Asigură debitul r. Cubolta, necesităţile vitale ale populaţiei.
Este obiect valoros de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară. Are o importanţă mare
ca obiect protejat, monument natural al patrimoniului natural, educă dragostea faţă de natură.
În perimetrul monumentului hidrologic “Izvoarele din satul Mândâc, raionul Donduşeni”

se interzic:
c) vânatul şi pescuitul industrial neautorizat;
d) colectarea neautorizată a stufului, papurii şi altor surse vegetale;
e) aruncarea deşeurilor menajere şi a reziduurilor toxice;
f) folosirea transportului acvatic, cu excepţia transportului pentru personalul de pază şi protecţie;
g) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor hidrologice;
h) păşunatul, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.
În limitele monumentului hidrologic “Izvoarele din satul Mândâc, raionul Donduşeni” se
propun:
MNH - Izvorul din satul Mândâc, raionul Donduşeni
Rana temporaria Papilio machaon
Iphiclides podalirius
Nr.12. IZVOARELE DIN SATUL COTOVA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvoarele din satul Cotova

Publicat: 16.07.1998 în MO Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din s. Cotova, raionul Drochia.

Beneficiar: Primăria/populația din s. Cotova, raionul Drochia.
c) Amplasament
Izvorul din s. Cotova – Izvorul Mare, este amplasat în centrul s. Cotova, pe teritoriul Zonei
ecoturistice “Izvorul vieţii”
Coordonate:
N E h, m
48 09/ 62//
0
27 57/ 14//
0
133
Izvorul nr.1 – cu șapte scurgeri, și Izvorul nr. 2, sunt amplasate în satul Cotova, la poalele
pantei stângi a râului Căinari.
Coordonate:
N E h, m
48,171211 27,924747 143
- Izvorul din s. Cotova – Izvorul Mare

Debitul nu este măsurabil.
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei: pH-7,38; Duritatea, me/dm3–10,9; Na+ + K+- 93 mg/dm3;
Ca2+- 100 mg/dm3; Mg2+- 73 mg/dm3; Cl- - 32 mg/dm3; SO42- - 209 mg/dm3; HCO3- - 590
mg/dm3; Mineralizarea – 793 mg/dm3; NO3- - 24,7 mg/dm3. În apa “Izvorului Mare” nitriţii şi
compuşii amoniului sunt lipsă.
Tipul apei: După conținutul anionilor în apă prevalează HCO3 (65%) şi SO4 (29%), ionii de Cl-
constituind 6%, iar după cel al cationilor – Mg (40%), Ca (33%) şi Na+ K (27%), astfel apa este
de tipul HCO3 – SO4 şi Mg – Ca – Na+K.

„Izvorul Mare” din Zona ecoturistică “Izvorul vieţii”, satul Cotova, raionul Drochia este
amenajat şi starea lui este satisfăcătoare.
Suprafaţa zonei cu protecţie integrală, cca. 2,18 ha
Lăţimea zonei de protecţie a ariei (obiectului) protejate.
Izvorul nr.1 – cu șapte scurgeri, și Izvorul nr. 2

Debit (izvorul nr.1 cu șapte scurgeri) - cca. 22 l/min
Elemente valoroase:
Izvorul nr.1 – cu șapte scurgeri
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,24; Duritatea, mg.echv/dm3–9,0; Na+ + K+- 99
mg/dm3; Ca2+- 85 mg/dm3; Mg2+- 58 mg/dm3; Cl- - 39 mg/dm3; SO42- -187 mg/dm3; HCO3- - 503
mg/dm3; Mineralizarea – 720 mg/dm3; NO3- - 31,4 mg/dm3. În apa izvorului lipsesc nitriţii şi
Izvorul nr.2- în stare deplorabilă
Componenţa fizico-chimică a apei:pH-7,53; Duritatea, mg.echv/dm3–11,5; Na+ + K+- 98
mg/dm3; Mineralizarea – 845 mg/dm3; NO3- - 36,6 mg/dm3. În apă lipsesc nitriţii şi compuşii
amoniului.
*
Izvorul nr.1 – cu șapte scurgeri
După conţinutul anionilor prevalează HCO3 (63%) şi SO4 (29%), ionii de Cl- constituind
8%, iar după cel al cationilor - Mg (36%), Ca/ Na (32%), astfel apa este de tipul HCO3 – SO4 şi
Mg – Ca / Na+K.
Izvorul nr.2- în stare deplorabilă

constituind 7%, iar după cel al cationilor – Mg (42%), Ca (32%) şi Na+K (26%), astfel apa este de
tipul HCO3 – SO4 şi Mg – Ca – Na+K.
Alte caracteristici.
Informaţie privind starea diversităţii biologice. Sectorul de sălcii bătrâne cu suprafaţa de
0,6 ha din MHS în cauză reprezintă habitatul de cuibărire a unei colonii de corb (Corvus corax) cu
un efectiv de 70 de indivizi maturi şi 38 de cuiburi - fenomen unic pentru ţara noastră dat fiind
faptul că în restul ariei de cuibărire a republicii corbul îşi construieşte doar cuiburi solitare. Efectul
de colonie semnalat se datorează faptului că în spaţiile adiacente există o bază trofică bogată pentru
specie (care a dus la sporirea efectivului) pe când arbori convenabili pentru cuibărit sunt doar în
zona MHS „Izvoarele satului Cotova.
În habitatul de luncă al izvoarelor sunt răspândite 15 specii de fluturi, inclusiv speciile
protejate: polixena (Zerinthia polyxena), podalirul (Iphiclides podalirius) și speciile cu răspândire
rară: Macroglossum stelatarum și Arginnis lathonia.

geografic al țării. Izvor de valoare naţională. Asigură debitul r. Căinar, funcţionarea ecosistemului
de luncă, necesităţile vitale ale populaţiei
Este obiect valoros de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară. Are o importanţă mare
ca obiect protejat, monument natural al patrimoniului natural, educă dragostea faţă de natură. Apa,
terenul adiacent şi lunca pot avea valoare recreaţională parţială. Reprezintă oportunităţi pentru
dezvoltarea comunităţii. Resursele de apă potabilă sunt utilizat pe larg de populaţie.
În perimetrul monumentului hidrologic se interzic:

Propuneri pentru ameliorarea stării obiectului

În limitele monumentului hidrologic se propun:
MNH - Izvorul din s. Cotova (Izvorul Mare), raionul Drochia
Izvorul nr. 1 cu şapte scurgeri, Izvorul nr. 2 din teritoriul MNH, în stare deplorabilă
amenajat de către fraţii Burlacu.
Corvus corax
Nr.14. IZVORUL DIN SATUL NEMȚENI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Nemțeni

Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. : 442 Data intrării în vigoare:
16.07.1998.
Deţinător funciar – Primăria satului Nemţeni, raionul Hîncești.

Beneficiar – Primăria/populația satului Nemţeni, raionul Hîncești.
c) Amplasament
Satul Nemțeni, raionul Hâncești
Coordonate:
N E h,m
46,922906 28,115894 49
Suprafața Monumentului naturii hidrologic ”Izvorul din s. Nemțeni, Hânceşti” este de 0,54 ha.
Debitul – 13 l/min.
Izvorul include o reţea de fântâni de beton, conectate la un rezervor comun, din care apa este adusă
în sat printr-o conductă, ce este amenajată în centrul s. Nemţeni.
Obiect hidrologic de valoare naţională, în special pentru un debit mediu (12 l/min) şi apă
potabilă calitativă: fără miros, incoloră, slab alcalină şi fără poluare cu nitraţi. Reprezintă
principala sursă de apă pentru populaţia dintr-o mahala a satului Nemţeni.
Agrocenozele din preajmă sunt reprezentate doar de sectoare dispersate în care se cultivă
viţa de vie a localnicilor, în special hibrizi, care nu necesită prelucrări chimice, ce ar provoca
poluarea mediului. Creşterea animalelor şi păşunatul este sporadic.
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei: pH- 8,05; Apa nu este poluată cu azotați -NO3- - 25,3
mg/dm3. Nitriţii şi compuşii amoniului în apa izvorului sunt lipsă. După conţinutul anionilor în
apă prevalează ionii de bicarbonat HCO3 , iar după cel al cationilor – ionii de Mg și Na+K.
Suprafaţa zonei cu protecţie integral – 0,54 ha

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite, conform Legii Nr. 440 din 27.04.1995 cu
privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat : 03.08.1995
în Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995 au următoarele
Pentru acviferele de adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bună
țării. Izvor de valoare naţională cu debit înalt, 0,5 l/sec şi apă potabilă calitativă.
Reprezintă oportunităţi pentru dezvoltarea comunităţii. Apa, terenul adiacent şi lunca pot avea
valoare recreaţională parţială. Comunitatea locală din satul Nemţeni este dependentă de resursele
acvatice din aria protejată Izvorul din satul Nemţeni.
În perimetrul MNH “Izvorul din s. Nemțeni, raionul Hâncești” se interzice:

f) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din zona protejată şi regiunea
de ecoton;
g) păşunatul excesiv, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.

În limitele MNH „Izvorul din s. Nemțeni, raionul Hâncești” se pot efectua:
d) turism ecologic;
Vedere generală izvorul s. Nemțeni, raionul Hîncești
Nr.15. IZVORUL DE LÎNGĂ STAȚIA DE CALE FERATĂ NASLAVCEA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul de lângă staţia de cale ferată Naslavcea

16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. : 442. Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Deţinător funciar: Întreprinderea Agricolă „Vatutin”.

Beneficiar: Primăria din s. Naslavcea, raionul Ocniţa.
c) Amplasament
Este amplasat în extravilanul satului Naslavcea, raionul Ocniţa.
Coordonate:
N E h, m
48,436464 27,670062 109
Elemente valoroase: Componenţa fizico-chimică a apei: pH-7,38; Duritatea, mg.echv/dm3 – 8,92;
Ca2+-51 mg/dm3; Mg2+- 79 mg/dm3; Cl- - 28 mg/dm3; SO42- - 153 mg/dm3; HCO3- - 458 mg/dm3;
Na++K+-50 mg/dm3; Mineralizarea – 660 mg/dm3; NO3- - 23,5 mg/dm3; În apă lipsesc nitriţii şi
constituind 7%, iar după cel al cationilor – Mg (58%), Ca (25%) şi Na+K (17%), astfel apa este de
tipul HCO3 – SO4 şi Mg – Ca.
Alte caracteristici ale monumentului natural hidrologic protejat: Informaţie privind
diversitatea biologică: Teritoriul MHN este habitat acvatic important pentru reproducere pentru 4
specii rare de amfibieni: tritonul comun (Triturus vulgaris), tritonul crestat (Triturus cristatus),
izvoraşul cu abdomen roşu (Bombina bombina), brotăcelul (Hyla arborea).
Alţi indici
Starea izvorului: Izvorul este amenajat şi bine îngrijit. Plantaţii forestiere în zona de
protecţie a izvorului nu sunt. Sunt doar arbori solitari de salcie, tufari de alun ş.a.
Suprafaţa zonei cu protecţie integrală – 0,5ha

geografic al țării. Izvor de valoare naţională cu debit înalt, 0,3 l/sec şi apă potabilă calitativă.
Asigură necesităţile vitale ale unor localnici şi debitul râuleţului din sat Chisărău.
Reprezintă oportunităţi pentru dezvoltarea comunităţii. Comunitatea locală (unele gospodării ale
localnicilor) din satul Naslavcea este dependentă de resursele acvatice din aria protejată Izvorul de
lângă staţia de cale ferată Naslavcea.
În perimetrul monumentului hidrologic “Izvorul de lângă staţia de cale ferată Naslavcea”

se interzic:

În limita monumentului hidrologic “Izvorul de lângă staţia de cale ferată Naslavcea” se
propun:
MNH - Izvorul din satul Naslavcea, raionul Ocniţa
Triturus vulgaris Triturus cristatus
Bombina bombina Hyla arborea

Nr.16. IZVORUL DIN SATUL CODRENI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Codreni

16.07.1998.
Deţinător funciar:Întreprinderea Agricolă „Rodina”.

Beneficiar: Primăria/populația din satul Codreni, com. Vălcineţ, raionul Ocniţa.
c) Amplasament
Este amplasat în satul Codreni, raionul Ocniţa, la vest de biserică.
Coordonate:
Aşezarea geografică
N E h, (m)
48,430330 27,722896 104
Suprafaţa - 0,56 ha
Debitul - nu este măsurabil
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei: pH-7,32; Duritatea, mg.echv/dm3–11,2; Na++K+-115
mg/dm3; Reziduu fix – 860 mg/dm3; NO3- - 18,8 mg/dm3. Nitriţii şi compuşii amoniului în apa
Tipul apei: După conţinutul anionilor în apa izvorului prevalează HCO3 (56%) şi SO4(37%), ionii
de Cl constituind 7%, iar după cel al cationilor - Ca (35%), Mg (33%) şi Na+K (32%), astfel apa este
de tipul HCO3 – SO4 şi Ca - Mg – Na.
Alţi indici:
Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este într-o stare deplorabilă, în bazinul unde se acumulează
apa izvorului este foarte multă mătase/alge acvatice, murdărie. Proba de apă a fost colectată chiar
de sub peretele bazinului de unde izvorăște.
Suprafaţa zonei cu protecţie integrală, ha

țării. Izvor de valoare naţională şi apă potabilă calitativă, cu debit înalt şi apă potabilă calitativă.
Comunitatea locală din satul Codreni este dependentă de resursele acvatice din aria protejată
Izvorul Codreni, mai mult ca sursă de apă tehnică.
Reprezintă oportunităţi pentru dezvoltarea comunităţii. Sectoarele adiacente sunt lipsite de
infrastructuri turistice şe recreative
În perimetrul monumentului hidrologic “Izvorul din satul Codreni, raionul Ocniţa” se interzice:
Propuneri pentru ameliorarea stării:
În limitele monumentului hidrologic “Izvorul din satul Codreni, raionul Ocniţa” se pot
efectua:
d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din s. Codreni, raionul Ocniţa
Nr.17. IZVORUL DIN SATUL CUCURUZENI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Cucuruzeni

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria satului Cucuruzeni, raionul Orhei.

Beneficiar: Populația din satul Cucuruzeni, raionul Orhei.
c) Amplasament
Este amplasat în s. Cucuruzeni, raionul Orhei, pe malul drept al r. Cogâlnic.
Coordonate:
N E h, m
47,284846 28,43693 77
Debit (luna august, a. 2013) - 45,0 l/min
Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+ - 190,4 mg/dm3; Mg2+- 151,1 mg/dm3; Cl- -124,2mg/dm3; SO42- - 647,1 mg/dm3;
HCO3- - 664,7 mg/dm3; NO3- - 41,9 mg/dm3 Reziduu fix – 1577,85 mg/dm3. În apă lipsesc
*
Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor atmosferice căzute şi impactul
După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvorul din s. Cucuruzeni, raionul Orhei” prevalează SO42- (24%), ionii de
HCO3- (20%) și cei de Cl- constituind 6%, iar după cel al cationilor – Ca2+ (24%), Mg2+ (22%) şi Na++K + (4%), astfel
apa este de tipul SO42- - HCO3-şi Ca2+ – Mg2+.
Impactul antropic:

Arie protejată – Monument al naturii de importanţă locală. Completează ansamblul

peisagistic din spaţiul geografic, este element de patrimoniu natural, contribuie la educarea
dragostei faţă de natură, este obiect de cercetare şi sursă de apă pentru consum din ţară.

hidrologice;

d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Cucuruzeni, r-nul Orhei
Nr.18. IZVORUL DIN SATUL IZVOARE
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Izvoare

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din satul Izvoare, raionul Orhei.

Beneficiar: Populația din satul Izvoare, raionul Orhei.
c) Amplasament
Este amplasat lângă gospodăria familiei Caraman, în partea de S al satului Izvoare

(raionul Orhei).
Coordonate:
N E
47,550440 28,960745

Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+ - 32,1 mg/dm3; Mg2+- 61,2 mg/dm3; Cl- - 28,4mg/dm3; SO42- - 44,9 mg/dm3;
HCO3- - 420,9 mg/dm3; NO3- - 38,3 mg/dm3 Reziduu fix (mineralizarea) – 471,3 mg/dm3. În apă
lipsesc nitriţii şi compuşii amoniului.
*
După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvorul din s. Izvoare, r-nul Orhei” prevalează HCO3- (40%), ionii de SO4-2
și de Cl- constituind câte 5% fiecare, iar după cel al cationilor – Ca+2 (12%), Mg+2 (27%) şi Na++K + (11), astfel apa
este de tipul HCO3-şi Mg+2 –Ca+ 2 .
Alte caracteristici ale monumentului natural hidrologic protejat: Reevaluarea diversităţii faunei
vertebratelor din habitatele MNH – „Izvorul din satul Izvoare” denotă, că în bazinele acvatice
temporare din preajma izvorului se reproduc speciile de amfibieni:
Impactul antropic:

privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat 03.08.1995 în
f) Importamța ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

Arie protejată – Monument al naturii de importanţă locală. Completează ansamblul peisagistic
din spaţiul geografic, este element de patrimoniu natural, contribuie la educarea dragostei faţă de
natură, este obiect de cercetare şi sursă de apă pentru consum din ţară.
În perimetrul MNH Izvorul din satul Izvoare, raionul Orhei se interzice:

hidrologice;

d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Izvoare, r-nul Orhei

Nr. 19. IZVORUL DIN SATUL JELOBOC
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Jeloboc

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din satul Jeloboc, raionul Orhei.

Beneficiar: Primăria din satul Jeloboc, raionul Orhei.
c) Amplasament
Este amplasat în s. Jeloboc, raionul Orhei.

Coordonate:
N E h, m
47,219273 28,55488 41
Debitul (luna august, a. 2013)- 0,43 m.c/min
Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+ - 65,1 mg/dm3; Mg2+- 57,8 mg/dm3; Cl- - 56,8mg/dm3; SO42- - 156,8 mg/dm3;
HCO3- - 475,8 mg/dm3; NO3- - 25,4 mg/dm3 Reziduu fix (mineralizarea) – 649,9 mg/dm3. În
apă lipsesc nitriţii şi compuşii amoniului.
*
TIPUL APEI: După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvorul din s. Jeloboc, r-nul Orhei”
prevalează HCO3- (31%), ionii de SO42- și de Cl- constituind 13 și 6%, respectiv, iar după cel al
cationilor – Ca2+ (19%), Mg2+ (18%) şi Na++K+ 13%), astfel apa este de tipul HCO3-şi Ca2+ – Mg2+.
Impactul antropic:




hidrologice;

d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Jeloboc, r-nul Orhei

Nr.20. IZVORUL DIN SATUL HORODIȘTE
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Horodişte

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria satului Horodiște.

Beneficiar: Primăria din satul Horodişte, raionul Rezina
c) Amplasament
Este amplasat în satul Horodiște, raionul Rezina.

Coordonate:
N E h, m
47,369322 28,56462 157
Debitul (luna august, a. 2013) - 36 l/min.
Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+ - 85,2 mg/dm3; Mg2+- 46,7 mg/dm3; Cl- - 26,6mg/dm3; SO42- - 31,5 mg/dm3; HCO3-
- 457,5 mg/dm3; NO3- - 36,2 mg/dm3 Reziduu fix (mineralizarea) – 478,5 mg/dm3. În apă lipsesc
*
TIPUL APEI: După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvorul din s. Horodiște, Rezina”
prevalează HCO3- (42%), ionii de SO42- și de Cl- constituind câte 4% fiecare, iar după cel al
cationilor – Ca2+ (24%), Mg2+ (22%) şi Na++K+ (4%), astfel apa este de tipul HCO3-şi Ca2+ – Mg2+.



hidrologice;

d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Horodiște, r-nul Rezina

Nr.23. ECOSISTEMUL ACVATIC "LA MOARĂ"
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Ecosistemul acvatic "La Moară"

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria satului Recea, raionul Râșcani.

Beneficiar: Populația din satul Recea, raionul Râșcani
c) Amplasament
Este amplasat pe râul Copăceanca, afluent de dreapta al râului Răut, în partea de Vest a
satului Recea, raionul Râşcani.
Coordonate:
N E
47,895810 27,655787
Suprafața – 45 ha .
Rezervorul include o porţiune de luncă a r. Copăceanca, afluent al Răutului, cu o vegetaţie
bogată în specii ale genurilor hdrofite – Phragmites, Typha etc. şi higrofite – Carex. Ecosistemul
este asigurat cu baraj masiv de beton. Este cel mai mare, după suprafaţă, monument hidrologic
protejat din ţară.
Monument hidrologic construit în sec. XIX, pe un afluent al r. Răut, care formează un
ecosistem reprezentativ de luncă şi habitat/loc de pasaj pentru speciile de păsări cu statut naţional
şi internaţional de protecţie. După situaţia geologică aria protejată reprezintă o luncă inundabilă
din cursul mijlociul al r. Copăceanca.
Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+ - 44,6 mg/dm3; Mg2+- 86,4 mg/dm3; Cl- - 115,2 mg/dm3; SO42- - 249,4 mg/dm3;
HCO3- - 818,5 mg/dm3; Reziduu fix – 1245 mg/dm3; NO3- - 3,2 mg/dm3. În apă sunt depistați nitriţi
(0,45 mg/dm3) şi compuşi ai amoniului (0,74 mg/dm3) .
*
După conţinutul anionilor în apa MNH “ Ecosistemul acvatic "La Moară" satul Recea,
raionul Râşcani” prevalează HCO3- (31%) şi SO4-2 (12%), ionii de Cl- constituind 7%, iar după cel
al cationilor – Mg+2 (17%) şi Na++K + (28%), astfel apa este de tipul HCO3-şi Na+–Mg+2.
Suprafaţa totală a MNH “ Ecosistemul acvatic "La Moară" satul Recea, raionul Râşcani”
conform Legii Nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat constituie 45
ha.
Starea şi aspectul MNH: În delăsare, deplorabilă.
Suprafaţa zonei cu protecţie integral – 45,6 ha

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite, conform Legii Nr. 440 din 27.04.1995 cu
Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995 au următoarele condiţii:

geografic al țării. Asigură debitul r. Copăceanca, afluent al r. Răut, funcţionarea ecosistemului de
luncă, necesităţile vitale ale populaţiei. Comunitatea locală utilizează apa din lac ca rezervă de apă
tehnică, habitat piscicol.
Are o importanţă mare ca obiect protejat, monument natural al patrimoniului natural, educă
dragostea faţă de natură. Este obiect valoros de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară.
Reprezintă oportunităţi pentru dezvoltarea comunităţii. Apa, terenul adiacent şi lunca pot avea
valoare recreaţională parţială.
În perimetrul “ Ecosistemul acvatic "La Moară" satul Recea, raionul Râşcani”

se interzice:
f) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din zona protejată şi regiunea
de ecoton;
g) păşunatul excesiv, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc.

În limitele MNH “ Ecosistemul acvatic "La Moară" satul Recea, raionul Râşcani”
se pot efectua:
d) turism ecologic;
Ecosistemul acvatic "La Moară"

Nr.24. REZERVORUL DE APĂ DE PE RÂUL CIULUC
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Rezervorul de apă de pe râul Ciuluc

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din s. Mihailovca, raionul Sângerei
c) Amplasament
Este amplasat la 1,5 km est de satul Mihailovca, Întreprinderea agricolă Mihailovca, rn

Sîngerei.
Coordonate:
N E h, m
47,591068 28,261005 68

Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH- 8,94; Duritatea, me/dm3– 11,2; Na++K+- 1338,6
mg/dm3; Ca2+- 30,1 mg/dm3; Mg2+- 116,4 mg/dm3; Cl- - 355,1 mg/dm3; SO42- - 2035,2 mg/dm3;
HCO3- - 1073,6 mg/dm3; Reziduu fix – 4394 mg/dm3; NO3- - 20,9 mg/dm3; NH4+- 10,6 mg/dm3.
Nitriţii sunt lipsă.
*
Componenţa apei izvorului se poate modifica în funcţie de cantitatea depunerilor
atmosferice căzute şi impactul surselor de poluare din teritoriul şi regiunea de ecoton a MNH.
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (12%) şi SO4(31%), ionii de Cl
constituind 7%, iar după cel al cationilor - Mg (7%); Ca (1%) şi Na+K(42%), astfel apa este de
tipul SO4–HCO3 şi Na– Mg.
Alte caracteristici ale monumentului natural hidrologic protejat: Reevaluarea diversităţii

faunei vertebratelor din habitatele MNH – ”Rezervorul de apă de pe râul Ciuluc, s. Mihailovca,
raionul Sângerei” denotă, că în bazinele acvatice temporare din preajma rezervorului se reproduc
speciile de amfibieni: Triturus vulgaris, Rana temporaris, Pelobates fuscus.
Starea şi aspectul izvorului: Rezervorul este într-o stare delăsată.

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite au următoarele condiţii: minim 50 m în amonte
şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona severă. Pentru acviferele de adâncime la
care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bună antipoluare, zonele de protecţie
sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever. Legea nr. 440 din 27.04.1995 cu privire la
zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor de apă. Publicat: 03.08.1995 în Monitorul
Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995.

geografic al țării. Rezervor de apă de valoare locală cu debit redus.
dragostea faţă de natură. Comunitatea locală din satul Mihailovca este dependentă de resursele
acvatice din aria protejată - Rezervoarul de apă de pe râul Ciuluc. Apa, terenul adiacent şi lunca
pot avea valoare recreaţională parţială.

e)orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor naturale
hidrologice;


d)turism ecologic;
MNH - Rezervorul de apă de pe râul Ciuluc, s. Mihailovca raionul Sângerei
Triturus vulgaris Rana temporaris
Pelobates fuscus Mantis religiosa

Nr.25. IZVOARELE DIN SATUL VĂRĂNCĂU

Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvoarele din satul Vărăncău
16.07.1998.
Deţinător funciar: Întreprinderea Agricolă „Prietenia”.

Beneficiar: Primăria/populația din satul Vărăncău, raionul Soroca.
c) Amplasament
Satul Vărăncău, raionul Soroca la intrarea în sat (partea dreaptă, peste râuleţ).
Coordonate:
N E
48,064959 28,505865

Debit (3 izvoare, luna mai, a. 2012) - 51 l/min
Elemente valoroase:
1) Izvorul la intrarea pe teritoriul MNH, peste râuleţ, amenajat.
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,69; Duritatea, me/dm3 – 6,55; Na+ + K+- 82,0
mg/dm3; Ca2+- 48,6 mg/dm3; Mg2+ - 48,0 mg/dm3; Cl- - 37,3 mg/dm3; SO42- - 67,9 mg/dm3; HCO3-
- 448,4 mg/dm3; Reziduu fix (mineralizarea) – 564 mg/dm3; NO3- - 35,2 mg/dm3. În apă lipsesc
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3- (37%) şi SO4-2 (7%), ionii de Cl-
constituind 6%, iar după cel al cationilor – Mg+2 (20%), Na+ + K+ (18%) şi Ca+2 (12%), astfel apa
este de tipul HCO3 şi Mg – Na+K.
2) Izvorul din stâncă
Componenţa fizico-chimică a apei*:pH-7,79; Duritatea, me/dm3– 7,25; Na++K+- 66,2
mg/dm3; Ca2+- 64,2 mg/dm3; Mg2+- 46,8 mg/dm3; Cl- - 33,9 mg/dm3; SO42- - 72,1 mg/dm3; HCO3-
amoniului.
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (36%) şi SO4(7%), ionii de Cl constituind 5%, iar după cel al cationilor
- Mg (20%) Ca (16%), şi Na+K (14%), astfel apa este de tipul HCO3 şi Mg – Ca - Na.
3). Izvorul mic din stâncă, la cca. 150 m mai jos de izvorul nr.2.
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,69 Duritatea, mg.echv/dm3– 6,55; Na+ + K+- 82,0
mg/dm3; Ca2+- 48,6 mg/dm3; Mg2+- 48,0 mg/dm3; Cl- - 37,3 mg/dm3; SO42- - 67,9 mg/dm3;
HCO3- - 448,4 mg/dm3; Reziduu fix – 564 mg/dm3; NO3- - 35,2 mg/dm3. În apă lipsesc nitriţii
şi compuşii amoniului.
Reevaluarea diversităţii faunei vertebratelor din habitatele MHN “Izvoarele din satul
Vărăncău, raionul Soroca” Pe teritoriul MHN şi a habitatelor din regiunea de ecoton, care prezintă
şase izvoare amplasate în preajma unei foste cariere de cretă (pe partea dreaptă la intrarea în sat)
ce alimentează cu apele lor unul din pîraiele ce se scurg în fluviul Nistru, au fost semnalate 29
specii de insecte, 3 specii de amfibieni, 2 specii de reptile şi 8 specii de păsări. Insectele sînt
reprezentate prin 5 ordine: Coleoptera (8 specii), Hemiptera (4 specii), Orthoptera (6 specii),
Odonata (4 specii) şi Lepidoptera (7 specii).
Din amfibieni au fost depistate speciile: izvoraşul cu abdomen roşu (Bombina bombina),
brotăcelul (Hyla arborea) şi broasca mare de lac (Rana ridibunda); din reptile – şopîrla verde
(Lacerta viridis) şi şarpele de apă (Natrix natrix); din păsări – graurul (Sturnus vulgaris), vrabia
de cîmp (Passer montanus), sticletele (Carduelis carduelis), cioara de semănătură (Corvus
frugilegus), ciocîrlanul (Galerida cristata), ciocîrlia (Alauda arvensis), codobatura albă (Motacila
alba) şi sfrînciocul roşiatic (Lanius collurio).
Dintre speciile menţionate, brotăcelul, Hyla arborea (fam. Hylidae, ord. Ecaudata, cl.
Amphibia), izvoraşul cu abdomen roşu, Bombina bombina (fam. Discoglossidae, ord. Ecaudata,
cl. Amphibia) şi libelula Sympetrum pedemontanum (ord. Odonata, cl. Insecta) sînt rare şi au fost
propuse pentru a fi incluse în noua ediţie (2013) a Cărţii Roşii a Republicii Moldova.
Suprafaţa totală a MHN “Izvoarele din satul Vărăncău, raionul Soroca”, conform Legii privind
fondul ariilor naturale protejate de stat, Nr. 1538 din 25.02.1998–2,0 ha
Alţi indici
Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este amenajat, într-o stare bună, bine îngrijit.

geografic al țării. Comunitatea locală utilizează izvorul ca resursă de apă potabilă.

dragostea faţă de natură. Comunitatea locală este dependentă de resursele acvatice din aria
protejată. Apa, terenul adiacent şi lunca pot avea valoare recreaţională parţială. Educă dragostea
faţă de natură.
În perimetrul ariei protejate - MNH “Izvoarele cristaline din satul Vărăncău”, raionul Soroca
se interzice:
a) efectuarea lucrărilor hidrotehnice, hidroameliorative, de edificare a construcţiilor,
instalaţiilor, săparea canalelor şi poziţionarea conductelor;
e) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor hidrologice;
În limitele MNH “Izvoarele cristaline din satul Vărăncău”, raionul Soroca se pot efectua:
a) cercetări ştiinţifice, monitorizarea ecologică şi sanitară a factorilor de mediu;
d) turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Vărăncău, raionul Soroca

Nr.26. IZVORUL CĂRĂUŞILOR
a) Denumirea și statutul juridic al obiectului protejat
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul Cărăuşilor

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din satul Climăuţii de Jos, raionul Şoldăneşti
c) Amplasament
Este amplasat în satul Climăuţii de Jos, raionul Şoldăneşti.
Coordonate:
N E
47,942746 28,799759

Debit (luna august, a. 2012)- 30 l/min
Elemente valoroase:
Ca2+- 72,6 mg/dm3; Mg2+- 41,4 mg/dm3; Cl- - 39,5mg/dm3; SO42- - 121,1 mg/dm3; HCO3- - 418,9
amoniului.
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3-(31%) şi SO42-(13%), ionii de Cl- constituind
6%, iar după cel al cationilor - Na++K+ - (19%), Ca2+ (16%) şi Mg2+ (15%), astfel apa este de
tipul HCO3-şi Na+ + K+ – Ca2+ - Mg2+ .

Reevaluarea diversităţii faunei vertebratelor din habitatele MNH denotă că în bazinele
acvatice temporare din preajma izvorului se reproduc speciile de amfibieni: broasca râioasă verde
Bufo viridis (fam. Bufonidae), broasca de lac mare, Rana ridibunda şi broasca de lac mică, Rana
lessonae (fam Ranidae). Entomofauna din habitatul izvorului enumeră circa 28 de specii, inclusiv:
Ord. Hemiptera – 3 specii, Ord. Orthoptera – 4 specii, ord. Lepidoptera – 6 specii, ord. Coleoptera
– 11 specii, ord. Hymenoptera – 4 specii. Dintre acestea, 2 specii de Himenoptere sunt rare şi
incluse în Cartea Roşie: viespea gigantică (Scolia maculata), albina valgă (Xylopa valga).
Suprafaţa totală a MNH, conform Legii nr. 1538 din 25.02.1998 – 0,5 ha

geografic al țării. Comunitatea locală utilizează izvorul ca resursă de apă potabilă.
dragostea faţă de natură. Comunitatea locală din Climăuţii de Jos este dependentă de resursele
acvatice din aria protejată Izvorul Cărăuşilor.

hidrologice;

d) turism ecologic;
Izvorul Cărăuşilor, r-nul Șoldănești
Nr. 27. IZVOARELE DIN PREAJMA SATULUI ZAHORNA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvoarele din preajma satului Zahorna.

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din satul Zahorna, raionul Şoldăneşti
c) Amplasament
Este amplasat în satul .Zahorna, raionul Șoldănești.
Coordonate:
N E
47,795114 28,546058
Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Debit (luna iulie, a. 2012) - apa abia picură
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH-7,55; Duritatea, me/dm3– 22,5; Na+ + K+- 159,8
mg/dm3; Ca2+ - 318,5 mg/dm3; Mg2+ - 75,9 mg/dm3; Cl- - 124,9mg/dm3; SO42- - 696,0 mg/dm3;
HCO3- - 665,0 mg/dm3; Reziduu fix (mineralizarea) – 1790 mg/dm3; NO3- - 40,9 mg/dm3. Nitriţii
şi compuşii amoniului în apa izvoruluiă sunt lipsă.
*
După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvoarele din preajma satului Zahorna, raionul Şoldăneşti” prevalează HCO3-
(19%) şi SO4-2 (25%), ionii de Cl- constituind 6%, iar după cel al cationilor – Mg+2 (10%) Ca+2 (27%), şi Na+ + K+
(13%), astfel apa este de tipul HCO3-– Cl-şi Ca+2 – Mg+2.

Sectorul de arbori și arbuști, pe panta adiacentă izvorului, reprezintă habitat pentru 7 specii
de păsări: vrabia de câmp (Passer montanus), graurul (Stumus vulgaris), ciocănitoarea pestriță
mare (Dendocopus major), mierla (Turdus merula), coțofana (Pica pica), sfînciocul roșiatic
(Lanius collurio), pițigoiul mare (Parus major).
Suprafaţa totală, conform Legii nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale
protejate de stat – 1,0 ha.
Alţi indici:
Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este amenajat, într-o stare bună, bine îngrijit.

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite, conform Legii nr. 440 din 27.04.1995
în Monitorul Oficial Nr. 43, art. Nr. 482. Data intrării în vigoare: 03.08.1995 au următoarele
condiţii:
minim 50 m în amonte şi 20 m în aval de captare a apei izvorului pentru zona severă; pentru
d) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor

geografic al țării. Izvor de valoare naţională, cu debit înalt.
dragostea faţă de natură. Comunitatea locală din Zahorna este dependentă de resursele acvatice
din aria protejată: Izvorele din preajma satului Zahorna. Apa, terenul adiacent şi lunca pot avea
valoare recreaţională parţială.
În perimetrul MNH “Izvoarele din preajma satului Zahorna, raionul Şoldăneşti” se

interzice:
e) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din teritoriul şi habitatele
de ecoton al monumentului natural hidrologic;

În teritoriul MNH “Izvoarele din preajma satului Zahorna, raionul Şoldăneşti” se pot
efectua:
d) turism ecologic;
Izvoarele din preajma satului Zahorna
Nr.28. IZVORUL DIN SATUL SĂMĂŞCANI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Sămăşcani

16.07.1998.
Deţinător funciar: Primăria din satul Sămăşcani, raionul Şoldăneşti
c) Amplasament
Este amplasat în satul Sămăşcani, raionul Şoldăneşti, în vale.
Coordonate:
N E
47,755013 28,701784
Elemente valoroase: Componenţa fizico-chimică a apei*: pH - 7,5; Duritatea, me/dm3– 9,1; Na+
+ K+- 50,3 mg/dm3; Ca2+- 107,5 mg/dm3; Mg2+- 44,6 mg/dm3; Cl- - 48,4 mg/dm3; SO42-- 36,4
mg/dm3; HCO3- - 489,0 mg/dm3; Reziduu fix (mineralizarea) – 660 mg/dm3; NO3- - 38,8 mg/dm3.
Nitriţi şi compuşi ai amoniului în apa izvorului sunt lipsă.
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3-(39%) şi SO42-(4%), ionii de Cl-
constituind 7%, iar după cel al cationilor - Mg2+ (16%) Ca2+ (24%), şi Na+ + K+ (10%), astfel apa
este de tipul HCO3–şi Ca2+–Mg2+.
Habitat al speciilor de amfibieni: broasca de iarbă (Rana temporaria) și izvorașul cu
abdomen roșu (Bombina bombina), al speciilor de fluturi Daphnis - Polyomnatus daphnis.
Suprafaţa totală a MNH - “Izvorul din s. Sămăşcani”, raionul Şoldăneşti, conform Legii privind
fondul ariilor protejate de stat, nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 constituie- 1,5 ha.
Alţi indici
Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este într-o stare satisfăcătoare, îngrijit.

geografic al țării. Izvor de valoare naţională, cu debit înalt. Asigură debitul r. Rezina, necesităţile
vitale ale populaţiei.
dragostea faţă de natură. Comunitatea din satul Sămăşcani este dependentă de resursele de apă
potabilă, uneori aceasta este utilizată şi pentru spălatul rufelor. Apa, terenul adiacent şi lunca pot
avea valoare recreaţională parţială.

În perimetrul MNH “Izvorul din satul Sămăşcani”, raionul Şoldăneşti se interzice:
c) colectarea neautorizată a stufului, papurii şi altor resurse vegetale din zona de ecoton;
e) orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna din teritoriul MNH;
f) păşunatul, cositul fânului, tăierea arborilor şi arbuştilor etc. Din teritoriul protejat.

În limitele MNH “Izvorul din satul Sămăşcani”, raionul Şoldăneşti se pot efectua:
d) turism ecologic;
Izvorul din satul Sămăşcani, raionul Şoldăneşti
Nr.29. IZVORUL DIN SATUL COPCEAC
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Copceac

Deţinător funciar: Primăria din satul Copceac, raionul Taraclia
c) Amplasament
Este amplasat la marginea satului Copceac, în vâlcea.
Coordonate:
N E h, m
45,847225 28,691732 108
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*: pH- 7,38; Duritatea, me/dm3– 16,5; Na++K+- 367,8
mg/dm ; Ca2+- 172,8 mg/dm3; Mg2+- 93,1 mg/dm3; Cl- - 266,3 mg/dm3; SO42- - 521,2 mg/dm3;
3
HCO3- - 788,4 mg/dm3; Reziduu fix – 1984 mg/dm3; NO3- - 82,3 mg/dm3;
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (20%) şi SO4 (17%), ionii de Cl
constituind 13%, iar după cel al cationilor - Mg (12%); Ca (13%) şi Na+K (25%), astfel apa este
de tipul HCO3 -SO4- Cl și Na - Ca- Mg.


geografic al țării. Izvor de valoare naţională, cu debit înalt.
Ar putea educa dragostea faţă de natură (după amenajarea izvorului din teren deschis); este
obiect de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară. Comunitatea locală din satul Copceac este
dependentă de resursele acvatice din aria protejată, mai mult ca sursă de apă potabilă. Apa, terenul
adiacent şi lunca pot avea valoare recreaţională parţială.


e)orice alte acţiuni care periclitează regimul hidrologic, flora şi fauna monumentelor naturale
hidrologice;

d)turism ecologic;
MNH - Izvorul din satul Copceac, raionul Taraclia

Nr.30. IZVORUL DIN SATUL ORDĂȘEI
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul din satul Ordășei

Deţinător funciar: Primăria satului Ordăşei, raionul Teleneşti.

Beneficiar: Primăria din satul Ordăşei, raionul Teleneşti.
c) Amplasamentul
Este amplasat în satul Ordăşei, raionul Teleneşti.
Coordonate:
N E h, m
48,123991 28,14637 68

Debitul (luna august, a. 2013) - 30 l/min
Elemente valoroase:
Componenţa fizico-chimică a apei*:pH – 7,42; Duritatea-12,9 me/dm3 ; Na++K+ - 207,6
mg/dm ; Ca2+ - 99,4 mg/dm3; Mg2+- 94,3 mg/dm3; Cl- - 94,7mg/dm3; SO42- - 512,2 mg/dm3; HCO3-
3
- 519,4 mg/dm3; NO3- - 32,2 mg/dm3 Reziduu fix – 1318 mg/dm3. În apă lipsesc nitriţii şi compuşii
amoniului.
*
TIPUL APEI: După conţinutul anionilor în apa MNH “Izvorul din s. Ordăşei, r-nul
Telenesti” prevalează ionii de SO42- (25%), ioni deHCO3- și de Cl- constituind 19% și 6%,
respectiv, iar după cel al cationilor – Na++K+ (21%), Mg2+ (18%) si Ca2+ (11), astfel apa este de
tipul sulfato-bicarbonată SO4- HCO3 și Na– Mg.


b) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

Arie protejată – Monument al naturii de importanţă locală. Completează ansamblul peisagistic
din spaţiul geografic, este element de patrimoniu natural, contribuie la educarea dragostei faţă de
natură, este obiect de cercetare şi sursă de apă pentru consum din ţară.
c) Restricţii în vederea folosirii terenurilor


hidrologice;

d) turism ecologic;
f) lucrări de amenajare a izvoarelor şi alte acţiuni care nu le deteriorează integritatea şi nu provoacă
Izvorul din satul Ordășei, raionul Telenești

Nr.31. IZVORUL-HAVUZ DIN SATUL PROTEAGAILOVCA
Monument al Naturii
B. Hidrologic
Izvorul-havuz din satul Proteagailovca
16.07.1998.

Deţinător funciar: Întreprinderea Agricolă „Tighina”.
Beneficiar: Primăria din satul Proteagailovca, mun. Tighina
c) Amplasament
Este amplasat în satul Proteagailovca, mun. Tighina
Coordonate:
N E h, m
46, 828048 29,444990 50

Elemente valoroase:
mg/dm3; Ca2+- 100,5 mg/dm3; Mg2+- 59,9 mg/dm3; Cl- - 112,5mg/dm3; SO42- - 217,4 mg/dm3;
HCO3- - 643,6 mg/dm3; Reziduu fix – 1016 mg/dm3; NO3- - 58,9 mg/dm3; NH4+- 10,6 mg/dm3;
NO2- - 0,051 mg/dm3.
*
După conţinutul anionilor în apă prevalează HCO3 (29%) şi SO4(12%), ionii de Cl constituind
9%, iar după cel al cationilor - Mg (13%); Ca (14%), şi Na+K(23%), astfel apa este de tipul
HCO3 – SO4şi Na–Ca – Mg.

Starea şi aspectul izvorului: Izvorul este într-o stare satisfăcătoare.
Suprafaţa zonei cu protecţie integrală -1.0 ha
geografic al țării. Izvor de valoare naţională.

Este obiect de cercetare a surselor de apă potabilă din ţară. Comunitatea locală este
dependentă de resursele acvatice din aria protejată, mai mult ca sursă de apă potabilă. Apa, terenul
adiacent şi lunca pot avea valoare recreaţională parţială. Educă dragostea față de natură.

hidrologice;
d) turism ecologic;
MNH - Izvorul-havuz din satul Proteagailovca, mun. Tighina


C) BOTANICE
a) Sectoare reprezentative cu vegetaţie silvică
Nr. 1. SCHINOASA MARE
Monument al Naturii
C. Botanic
a) Sector reprezentativ cu vegetaţie silvică
Schinoasa Mare
(MO 16.07.1998). Anexa 3C, nr. 1.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvică Chișinău
Adresa: str. Calea Ieșilor, 69, or. Chișinău

Telefon: 022 74 69 29; 0-265-233-36
la nord-est de satul Puhoi, raionul Anenii Noi, Ocolul Silvic Anenii Noi, parcela 18/E.
Schema*
Coordonate:
29,029575 46,865929
29,021755 46,863473
29,025688 46,862347
29,027507 46,861632
Prezintă un sector de pădure cu arborete de stejar pedunculat (Quercus robur), amplasat pe un
relief deluros cu altitudinea de circa 150 – 200 m. Substratul este format din nisipuri şi luturi, tipul
solului - cenuşiu închis.
Elemente biotice valoroase

Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), jugastru (Acer campestre), paltin de cвmp (Acer
platanoides), frasin оnalt (Fraxinus excelsior), ulm campestru (Ulmus campestris), cireș (Cerasus
avium), mгr pгdureț (Malus sylvestris), salcвm alb (Robinia pseudacacia).
Arbuєti: mгceș (Rosa canina), salbг moale (Euonymus europaea), pгducel curvisepal
(Crataegus curvisepala), sвnger (Swida sanguinea), soc (Sambucus nigra), pгducel monogin
(Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), lemn rвios (Euonymus verrucosa), migdal
pitic (Amygdalus nana) – R, dвrmoz (Viburnum lantana).
Ierburi. Specii rare: lгcrгmioare (Convallaria majalis) – R, brebenel bulbos (Corydalis solida)
– R, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus
tenuifolius) – R, iarba ciutei ungureascг (Doronicum hungaricum) – R, CRU, rușcuțг de primгvarг
(Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II).
Licheni: Anaptychia ciliaris – R - 7%, Candelariella sp. - 15 %, Cladonia fimbriata – R - 15%,
Hypogymnia physodes - 10%, Evernia prunastri – R - 5-10 %, Evernia furfuracea – R - 5%,
Lepraria aeruginosa - 15%, Parmelia caperata - 10%, Parmelia olivacea – solitar – R, Parmelia
sulcata - 10%, Physcia orbicularis - 50%, Physcia stellaris - 20% - 40%, Ramalina roesleri – R -
15%, Ramalina fraxinea – solitar - R, Xanthoria parietina - 10%.
Animale: cгprioarг (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisică sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), nevгstuicг (Mustela nivalis) – LRE,
CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), cвrtiюг (Talpa europaea) – LRE, iepure
de cвmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III),
șopвrla verde (Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), șopвrla agerг (Lacerta agilis) – LRE, CBerna
(II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna, DH, brotгcel
(Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), HD, broasca rвioasг verde (Bufo viridis)
– LRE, CBerna (II), albinг valgă (Xylocopa valga) – CRU, LRE, cгlugгrițг (Mantis religiosa) –
LRE, fluture polixenг (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II), podalir
(Iphiclides podalirius) – CRU, LRE.
Starea ecologică
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție:
Monumente ale naturii botanice.
La vestul MNB Schinoasa Mare trece traseul auto Chişinău - Puhoi. Se resimte impactul negativ
din partea populației, care își organizează odihna în mod spontan în suprafața de pădure protejată.
Componentele de mediu nu sunt poluate cu metale grele (MG). Valorile MG în sol nu ating
pragul de alertă și nici cel de intervenție, fapt ce exclude riscul de toxicitate pentru plante și
organismele din sol.
Sol (stratul 0-20 cm) 145 41 33 8
2006)
Conținutul metalelor grele în biotă, mg/kg s.u.
Componenta Pb Ni Cu Zn Co Cr
Litieră 6,7 1,2 10 41 2,5 7,0
Prag de toxitoleranță (Bergmann,1992; Bonneau, 10 - 12 50 - -

1988)
Diapazonul din RM pentru frunzele speciilor de 0,1-3 1-10 5-80 1-50 0,1-2 1-20
stejar (Кирилюк, 2006)
Nivelul fondului radiologic gama extern 10, 65 µR/h (VLA 20 – 25 µR/h ).
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a arboretelor naturale de

stejar pedunculat şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice.
Oferă posibilitatea cercetării arboretului natural, exemplarelor seculare și familiarizării cu flora

şi fauna specifică şi protejată din zonă. Poate servi pentru odihna populației.

- aprinderea vegetaţiei forestiere.

Asparagus tenuifolius Amygdalus nana
Doronicum hungaricum Hyla arborea

Nr. 2. CARACUȘENI

Monument al Naturii
C. Botanic
Caracușeni
(MO 16.07.1998). Anexa 3C, nr. 2.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț
Adresa: or. Edineț, str. Bucovinei, 24
în partea de Nord – Vest a satului Caracușenii Vechi, raionul Briceni, OS Briceni, subparcele: 75M (situată în
partea superioară a versantului) şi 74R (în partea de mijloc a versantului).
Schema*:
(long. E, lat.N):
27,020436 48,267072
27,018601 48,269285
27,018181 48,271150
27,015505 48,270529

Suprafața ariei protejate este de 4,2 ha.
Reprezintă un sector de pădure atribuit la categoria ecosistemelor forestiere de stejar pedunculat
cu cireş care, după vârsta şi parametrii biomorfologici ai stejarului, este unic pentru Nordul
Moldovei. Este amplasată pe un versant cu expoziţie NE şi NV, altitudinea cuprinsă între 180-270
m. Conţine câţiva arbori remarcabili de stejar pedunculat, un păr şi un păducel cu dimensiuni
impresionante şi specii rare de plante şi animale.
Arbori: dominant - stejar pedunculat (Quercus robur), speciile însoţitoare: cireş (Cerasus
avium), păr (Pyrus pyraster), jugastru (Acer campestre), ulm (Ulmus carpinifolia), măr pădureţ
(Malus sylvestris), salcâm (Robinia pseudacacia), arţar american (Acer negundo), nuc (Juglans
regia) și păr (Pyrus pyraster).
Arbuşti: porumbar (Prunus spinosa), cruşin (Frangula alnus), soc negru (Sambucus nigra),
păducel (Crataegus monogyna), verigariu (Rhamnus tinctoria) – R, CRU.
Ierburi: viorele (Scilla bifolia), brebenel bulbos (Corydalis solida) – R, scânteiuţă (Gagea
pusilla), lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, toporaşi (Viola mirabilis, Viola sylvestris), crin
de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, ciuboţica cucului (Primula veris) – R, strigoaie
neagră (Veratrum nigrum) – R, LRR ş.a.
Fauna: Ghionoaie (Picus viridis) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II), pupăză (Upupa
epops) – CRR, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică: conform repartizării spaţiale a gradului de poluare al aerului în Republica
Moldova cu SO2, stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca moderat
poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Nivelul fondului radiologic gama extern 13-14 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de importanţă naţională, de conservare a
habitatelor naturale şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Asigură
integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Poate servi ca obiect de studiu şi cunoaştere a speciilor de arborete natural fundamentale cu vârstă
seculară, a speciilor de plante şi animale rare şi ameninţate şi a interdependenţei dintre componentele
ecosistemului. Poate servi ca zonă de odihnă reglementată.
Veratrum nigrum Primula veris
Nr. 3. CUHUREŞTI

Monument al Naturii
C. Botanic
Cuhureşti
(MO 16.07.1998). Anexa 3C, nr. 3.

Soroca
Adresa: str. V. Stroiescu, 110
Telefon: (373-230) – 26-2-60
s. Cuhureşti, raionul Floreşti, Ocolul silvic Cuhureşti, Cuhureştii Mari, p. 15, s/p.1, 13.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
28,551235 47,914354
28,548602 47,915739
28,550375 47,918220
28,552382 47,917218

Prezintă un sector de pădure cu arborete naturale de gorun şi stejar pedunculat de productivitate
superioară, care include exemplare cu vârsta de 70 – 100 ani şi înălţimea de circa 25 m. Sectorul
este amplasat pe un relief deluros, altitudinea cuprinsă între 250 – 280 m, pe substrat de luturi şi
nisipuri cu soluri cenuşii şi cernoziomuri.
Elemente biotice valoroase.

Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), tei pucios (Tilia
cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), ulm (Ulmus carpinifolia), frasin (Fraxinus excelsior).
Arbuști. Dominant - păducelul (Crataegus curvisepala).
Ierburi. Specii rare: ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, CITES (II),
lăcrămioare (Convallaria majalis) – R. Specii comune: turiţă (Galium aparine), popivnic european
(Asarum europaeum), pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum).
Licheni: Graphys scripta – R, Candelariella vitellina.
Muşchi: Brachythecium salebrosum.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, iepure de câmp (Lepus europaeus) –
LRR, CBerna (III), bursuc (Meles meles) – R, LRE, CBerna (III), prigorie (Merops apiaster) –
LRE, CBerna (II), CBonn (II), sturz cântător (Turdus philomelos) – D.C.E.79/409 EEC, OUG 57
din 20.06.2007, LRE, mierlă (Turdus merula) – D.C.E.79/409 EEC, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică: componentele de mediu din MNB Cuhureşti nu sunt poluate cu metale grele
(MG). Valorile MG în sol nu ating pragul de alertă și nici cel de intervenție, fapt ce exclude riscul
de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în componentele de mediu din MNB Cuhureşti, mg/kg s.u.
Obiectul de studiu Pb Zn Cu Ni Co Cr
Sol, stratul 0-10 cm <8 85 51 55 48 103
VLA (Răuţă, Cârstea, 1983) 30 300 100 100 50 100
Pragul de alertă (PA) (Kloke, 1980)50 300 100 75 30 100

Pragul de intervenție (PI) (Kloke, 100 600 200 150 50 300
1980)
Nivelurile conținutului metalelor grele în solurile din RM, pH – 6-8,5 (Кирилюк, 2006)
Nivelul conținutului Pb Zn Cu Ni Co Cr
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Litieră 7 76 115 < ld 2 4
CMA, plante 10 300 150 10 5 -
Nivelul fondului radiologic gama extern 15.4 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale ale
plantelor şi animalelor. Creează condiţii favorabile pentru protecţia şi conservarea diversităţii
biologice, asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Poate fi utilizată în scop ştiinţific şi cognitiv pentru studiul şi cunoaşterea cu particularităţile arborilor
cu vârstă seculară şi a speciilor rare de plante şi animale. Poate fi utilizată în scop recreativ.
Vedere generalг Graphys scripta
Polygonatum odoratum Vedere generalг

Nr. 4. BĂLŢATA

Monument al Naturii
C. Botanic
Bălţata
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat
Hotărârea Parlamentului RM nr.1538-XIII din 25.02.98. Anexa 3C, nr. 4.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvică de Stat Soroca
Adresa: str. V. Stroiescu, 110, or. Soroca

Telefon: (+373 - 230)-26-2-60
s. Bălţata, r. Camenca, OS Cuhureşti, p. 4, s/p 1.
Schema*: Schema:
(long. E, lat.N):
28,549024 47,946138
28,547081 47,944783
28,548265 47,944188
28,546314 47,943414

Prezintă o suprafață de pădure de stejar pedunculat cu carpen, amplasat pe un versant cu
altitudinea de circa 200 m, pe substrat din lut şi nisip, tipul solurilor cenuşii şi cernoziomuri.

Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), carpen (Carpinus
betulus), paltin (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), tei (Tilia cordata).
Arbuști. Păducel curvisepal (Crataegus curvisepala), porumbar (Prunus spinosa), soc negru
(Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Specii rare: popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU), lăcrămioare (Convallaria
majalis) – R. Specii comune: turiţă (Galium aparine), grâuşor vernal (Ficaria verna), şerpariţă
scvamoasă (Lathraea squamaria), pecetea lui Solomon medicinală (Polygonatum officinale),
piciorul caprei (Aegopodium podagraria), rogoz precoce (Carex praecox), popivnic european
(Asarum europaeum).
Specii de licheni: Evernia furfaracea – R, abundența 3% din substrat, Parmelia acetabulum -
5%, Xanthoria parietina - 20 %, Parmelia sulcata - 27%, Physcia aipolia - 2%, Physcia stellaris
- 25%, Physcia ciliata - 7%, Evernia prunastri – R - 7%, Parmelia olivacea – R - 1 %, Ramalina
roesleri – R - 2 %, Ramalina farinacea – R - 3%, Candelariella vitellina – R - 5 %.
Fauna: bursuc (Meles meles) – CRR, LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus) –
CRR, LRE, iepure de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), mistreţ (Sus scrofa) – LRE,
rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), melcul viţei de vie (Helix
pomatia) – CBerna (III), furnica roşie de pădure (Formica rufa).
Starea ecologică. Aria include exemplare cu vârsta de 65 – 90 ani şi înălţimea de circa 22 m,
care se află în stare bună. Componentele de mediu din MNB Bălţata nu sunt poluate cu metale
grele. Valorile MG în sol nu ating pragul de alertă și cel de intervenție, fapt ce exclude riscul de
toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din MNB Bălţata, mg/kg s.u. (0-10 cm)
Sol, stratul 0-10 cm <8 72 37 38 39 97

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
În componentele biotice valorile MG sau încadrat în limitele pentru Republica Moldova

(Кирилюк, 2006). Lichenii s-au dovedit a fi cei mai buni acumulatori de MG, în special pentru
metalele Pb, Zn și Cu, fapt care confirmă pătrunderea MG din atmosferă.
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în biota din MNB Bălţata

Componentele Pb Zn Cu Ni Cr Co As
Litieră 3.02 76.21 123.2 < ld 2.51 3.11 21.78
Muşchi 1.06 7.00 4.75 4.88 4.88 8.69 1.13
Licheni 23.26 109.0 150.2 1.82 5.95 3.33 52.39
CMA, plante 10 300 150 10 5 - -
Nivelul fondului radiologic gama extern 12-18 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de importanță națională, de conservare a

habitatelor naturale de plante şi animale. Menţine echilibrul ecologic în regiune şi asigură

Oferă posibilitatea cercetării şi cunoaşterii cu particularităţile speciilor dominante de arbori, cu
exemplarele de vârstă seculară şi speciile rare de plante şi animale din această arie.

Ramalina farinacea Hepatica nobilis

Nr. 5. HÂRJAUCA-SIPOTENI

Monument al Naturii
C. Botanic
Hârjauca-Sipoteni
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Chişinău,
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3C, nr. 5.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi
Adresa: Str. Bojole, 17, or. Călăraşi, Republica Moldova

Telefon: +373-244-20589, +373-69-733388
la Sud-Est de satul Hârjauca, raionul Călăraşi, OS Hârjauca, parcelele 41B,C,D,F,G,J.
Schema*: Schema

28,238670 47,318006
28,236641 47,314032
28,240636 47,315953
28,235935 47,311310

Prezintă un sector de pădure de gorun, fag și carpen, altitudinea reliefului se încadrează în
limitele 164 - 242 m. Substratul este constituit din luturi argiloase cu soluri brune tipice.
Elemente biotice specifice.
Elementele valoroase protejate sunt arboretele natural fundamentale de fag (Fagus sylvatica) și
speciile rare de floră și faună.
Arbori: fag (Fagus sylvatica), stejar pedunculat (Quercus robur), cireş (Cerasus avium),
carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer
platanoides), jugastru (Acer campestre).
Arbuşti: alun (Corylus avellana), lemn-râios (Eonymus verrucosa), salbă moale (Euonymus
europaea), corn (Cornus mas), soc (Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea), dârmoz
(Viburnum lantana).
Ierburi: cuibul pământului (Neottia nidus-avis) – R, LRR, CRU, CITES (II), coada-calului
(Equisetum arvense) – R, dumbrăviţă (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II)
Licheni: Evernia prunastri –R, abundența 15%, Parmelia caperata - 10%, Parmelia sulcata -
5%, Ramalina roesleri – R, Hypogymnia physodes - 20%, Hypogymnia tubulosa – R - 10%,
Candelariella vitelina - 7%, Graphis scripta – R, Xanthoria parietina - 10%.
Muşchi: Rhynchostegium – R.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, pisică-
sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), CITES (II), dihor-de-
pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela nivalis) – R, LRE,
CBerna (II), broasca roşie de pădure (Rana dalmatina) – R, CRRM (VU), CRR, CRU, LRE,
CBerna (II).
Starea ecologică: în baza scalei de gradație a solurilor (Кирилюк, 2006), conținutul MG în
solul din aria protejată Hârjauca-Sipoteni se încadrează în categoriile nivelurilor scăzut – sporit.
Valorile MG studiate nu ating pragul de intervenție, fapt ce exclude riscul de toxicitate pentru
plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din MNB Hârjauca-Sipoteni, mg/kg s.u. (0-10 cm)

MNB – Hîrjauca-Sipoteni 6,8 44 11 13 13 105
Pragul de alertă (PA) (Kloke, 1980) 50 300 100 75 30 100
1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Nivelul fondului radiologic gama extern 15 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie de nivel naţional, destinată păstrării arboretelor
naturale de fag, a speciilor de vârstă seculară, conservării habitatelor naturale de plante şi animale
şi asigurării protecţiei diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Poate servi ca obiect de studiu şi cunoaştere a interdependenţei dintre componentele
ecosistemului, a speciilor fundamentale de arborete naturale cu vârstă seculară şi a speciilor de plante
şi animale rare şi ameninţate. Poate servi ca zonă de recreaţie pentru localnici (turism reglementat).
Vedere generală Arbore protejat
Izvorul din MNB Hârjauca-Sipoteni Neottia nidus-avis

Nr. 6. BORCEAC

Monument al Naturii
C. Botanic
Borceac
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3C, nr. 6.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea silvică „Silva-Sud” Cahul.
Adresa: str. Dunării, 13, or. Cahul,

Raionul Cahul, Republica Moldova
Теlefon: +373 299 41444, 373 299 41481; +373 299 41531; +373 299 41588
fax +373 299 41444
lângă satul Borceac (între satele Frumuşica şi Biruinţa), UTA Găgăuzia. OS Moscovei, parcela
18, subparcela F; parcela 19, subparcela C.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,486188 46,060860
28,488258 46,060869
28,483490 46,063028
28,481307 46,066055

Reprezintă un sector de pădure, atribuit la categoria ecosistemelor forestiere de stejar pufos (Quercus
pubescens) şi stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora). Include arboret natural fundamental de
productivitate mijlocie şi inferioară, cu vârsta de 60-70 de ani. Este amplasată pe un platou cu
altitudinea de 200-220 m. Substratul este format din luturi, tipul solului - cenuşiu tipic.
Arbori: stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), frasin
înalt (Fraxinus excelsior).
Arbuşti: măceş (Rosa canina), păducel (Crataegus curvisepala), porumbar (Prunus spinosa).
Tipul de floră: Glechoma h. – Geum u.
Starea ecologică: conform repartizării spaţiale a gradului de poluare a aerului în Republica
poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Nivelul fondului radiologic gama extern 14 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).
Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de nivel naţional, destinată conservări

habitatelor naturale de plante şi animale. Menţine echilibrul ecologic în zonă şi asigură integritatea
e) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor:
Poate servi ca obiect de studiu şi cunoaştere a interrelaţilor dintre componentele ecosistemului şi

a particularităţilor arboretului natural fundamental, a exemplarelor cu vârstă seculară şi a speciilor
de plante şi animale.
Importanţa recreativă: Poate servi ca zonă de recreaţie pentru populaţia băştinaşă (turism
reglementat).
f) Restricţii privind folosirea terenurilor:

Nr. 7. CÂIETU

Monument al Naturii
C. Botanic
Câietu
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat,
Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 3C, nr. 7.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea de Stat „Întreprinderea

pentru silvicultură Iargara”.
Adresa: str. Stefan Voda, nr. 180,

Iargara, Raionul Leova, Moldova
Telefon:+373 263 64450, Fax:+373 263 64591
între satele Câietu şi Chioselia, raionul Comrat, OS Congaz.
Schema*:
(long. E, lat.N):
28,440885 46,127550
28,443702 46,127178
28,443337 46,125455
28,441891 46,125647

Reprezintă un sector de pădure de stejar cu cireş (Cerasus avium), cu exemplare seculare de
arbori de stejar pedunculat (Quercus robur), care ating diametrul de 40-60 cm. Este amplasată la
altitudinea de circa 180-230 m.

Arbori: stejar pufos (Quercus pubescens), stejar obişnuit (Quercus robur) – exemplare de
arbori seculari.
Licheni: Physcia nigricans – R, Anaptychia ciliaris – R.
Reptile: şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II).
poluat (0,1-0,2 mg/m3). Conținutul metalelor grele în sol constituie 0,5 CMA și se încadrează în
categoriile de niveluri foarte scăzut – sporit.
Conținutul MG în solul din MNB Câietu, mg/kg s.u. (0-10 cm)

Sol 21 56 36 38 30 66

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Nivelul fondului radiologic gama extern 15µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale de stejar

pufos (Quercus pubescens) şi asigurare a protecţiei diversităţii biologice. Asigură integritatea şi
Poate servi ca obiect de studiu şi familiarizare cu speciile de arborete naturale fundamentale cu

vârstă seculară, cu speciile de plante şi animale din zonă.
Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).

Vedere generalг Poianг
Geastrum sp. Parmelia sulcata

Nr. 10. RUDI-GAVANI

Monument al Naturii
C. Botanic
Rudi-Gavani
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Hotărârea
Parlamentului RM nr.1538-XIII din 25.02.98 cu modificările din 2006. Anexa 3C, nr. 10.

Soroca
Adresa: or. Soroca, str. Vasile Stroescu, 110

Telefon: 0-230-262-60; 0-230-261-52
Ocolul Silvic Otaci, Rudi-Gavan. Conform legii – parcela 27 ,conform amenajamentului nou –
parcela 3 D,E; parcela 6.
Schema* Schema
27,915804 48,311562
27,928763 48,326977
27,902220 48,351898
27,882240 48,340649

Prezintă un sector de pădure cu vegetaţia forestieră formată preponderent din stejar pedunculat
(Quercus robur) şi gorun (Quercus petraea) printre care, frecvent, se înregistrează exemplare cu
vârstă ce depăşeşte 100 ani.
Arbuşti. alun (Corylus avellana), soc (Sambucus nigra), măceş (Rosa canina), porumbar
(Prunus spinosa), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi: pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum, P. multiflorum), popivnic (Asarum
europaeum), floarea vântului (Anemone sylvestris), steluţă (Stelaria holostea), mărgică unifloră
(Melica uniflora), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), brei peren (Mercurialis perenis).
Specii rare: plantele decorative - ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR,
CITES (II), popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU), dediţel mare (Pulsatilla grandis) – CRRM
(EN), CRU, CBerna (I), şofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, linte albăstruie
(Lathyrus venetus) – R, laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, lăcrămioare
(Convallaria majalis) – R, brânca porcului vernală (Scrophularia vernalis) - relict al pădurilor de
foioase din Podişul Podoliei. În locurile deschise au fost înregistrate specii rare de stepă - iarba
ciutei (Doronicum hungaricum) – R, CRU şi firuţă diversicoloră (Poa versicolor) – CRRM (VU),
cât şi speciile - negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R, CRU, negară penată (Stipa pennata) –
R, LRR, CRU, ruşcuţă de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (I), sparangel medicinal
(Asparagus officinalis) – R, sparangel verticilat (Asparagus verticillatus) – R, LRR, seminoc de
nisip (Helichrysum arenarium) – R, stângenel afil (Iris aphylla) – R, dracilă comună (Berberis
vulgaris) – R, amăreală de Siberia (Polygala sibirica) – R, LRR.
Pe stânci, frecvente sunt speciile rare de ferigi: acul pământului (Asplenium trichomanes), ferigă
de stâncă (Cystopteris fragilis), iar pe locurile umede - ferigă masculină (Dryopteris filix mas) –
CRRM (VU), CRU, limba cerbului/năvalnic (Phyllitis scolopendrium) – R, precum și speciile rare
dedițel negriscent (Pulsatilla nigricans) – R, LRR, LRE, CRU, CBerna (I), șofrănel reticulat
(Crocus reticulatus) – R, CRU, LRR şi laleaua Bieberștein.
Fauna: bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară
(Capreolus capreolus) – R, CRR, LRE, vidră (Lutra lutra) – CRRM (VU), CRU, CRR, CITES
(I), CBerna (II), hermelină (Mustela erminea) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (III),
CBerna (III), pisică sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (II),
CBerna (II), şarpe de apă (Natrix tesselata) – CRR, brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR,
LRE, CBerna (II), broască de iarbă (Rana temporaria) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III),
albină valgă (Xylocopa valga) – CRU, LRE, arctiida Hera (Callimorpha quadripunctaria), fluture
podalir (Iphiclides podalirius) – R, CRU, LRE, fluture mahaon (Papilio mahaon) – CRRM (VU),
CRU, LRE şi fluturele albăstrița cimbrișorului (Maculinea arion) – CRRM (VU), LRE, CBerna
(II).
Starea ecologică: Conținutul MG în sol s-a încadrat în categoriile de niveluri foarte scăzut –
mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă şi cel de intervenție, fapt ce exclude riscul
Conţinutul Metalelor grele în solul din MNB Rudi-Gavan, mg/kg s.u. (0-10 cm)
Sol 13 66 40 30 6 72

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Nivelul fondului radiologic gama extern 20,2 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale şi asigurare

a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Contribuie la moderarea climei,
reducerea impactului de eroziune a solului, a alunecărilor de teren, menține nivelul apelor freatice
și epurării apelor de suprafață.

Oferă posibilitatea studierii arboretului natural, care şi-a păstrat structura relativ neafectată,
printre care şi exemplare cu vârstă seculară și cele cu regim special de conservare.
Poate fi utilizată în scop de familiarizare cu speciile de arbori seculari, plante şi animale rare din
zona de nord a Republicii Moldova, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile
de mediu.
Posedă potenţial recreativ şi poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism reglementat).

- aprinderea vegetaţie forestiere

Tulipa biebersteiniana Doronicum hungaricum
Pulsatilla grandis Staphylea pinnata

Nr. 11. CĂLINEŞTII MICI

Monument al Naturii
C. Botanic
Călineştii Mici

Glodeni.
Adresa: or. Glodeni, str. Mihai Eminescu 17R, Republica Moldova,

tel/fax: +373-249-22860; tel: +373-249-23382; +373-249-23264
amplasată pe un versant cu expoziţia Sud-Vestică, la NE de comuna Călineşti, r. Făleşti, OS
Călineşti, parcela 21E.
Schema*:
27,490913 47,576608
27,494334 47,576265
27,496502 47,579514
27,500441 47,575886

Este una dintre cele mai de nord suprafeţe de pădure în care dominantă este specia de stejar
pufos (Quercus pubescens). Este amplasată pe un versant cu altitudinea de circa 230 m. Substratul
este format din luturi argiloase, tipul solului - cernoziom de pădure.

Arbuşti. Stratul arbuştilor este neuniform. Specii frecvente - porumbar (Prunus spinosa),
măceş (Rosa canina), soc (Sambucus nigra), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Stratul ierburilor la fel este neuniform, gradul de acoperire atingând 80-100% în lizieră
şi poiene, şi doar 20-40% sub coronament
Specii rare - brebenoc mic (Vinca minor) – R, şofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, CRU,
LRR, ruşcuţă de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), stânjenel variegat (Iris
variegata) – R, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R.
Licheni - Ramalina farinacea –R, CRRM (VU), Physcia nigricans –R;
Animale. mamifere: căprioară (Capreolus carpeolus) – R, CRU, LRR, pârş de alun
(Muscardinus avellanarius) – CRR, LRE, CBerna (III); păsări: ghionoae (Picus viridis) – LRE,
CBerna (II), pupăză (Upupa epops) – LRR, LRE, CBerna (II); reptile: şopârla verde (Lacerta
viridis) – CRU, LRE, CBerna (II).
Moldova cu SO2, stabilită pe baza lichenoindicaţiei (Begu, 2011), aerul din regiunea dată se
clasifică ca moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Componentele de mediu nu sunt poluate cu metale grele. Conținutul MG în solul din aria
protejată se încadrează în categoriile de niveluri scăzut – mediu.
Conținutul MG în solul din MNB Călineștii Mici, mg/kg s.u. (0-10 cm)
MNB – Hîrjauca-Sipoteni 16 74 35 31 12 61

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250

a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Oferă posibilitatea studierii particularităţilor de creştere şi dezvoltare a stejarului pufos pecie

xerofită, netradiţională regiunii date. Poate fi utilizată în scopul familiarizării cu speciile de arbori
seculari, plantele şi animale edificatoare şi rare din zonă, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi
ocrotite prin Convenţiile de mediu. Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).

Vedere generalг Quercus pubescens
Vinca minor Asparagus officinalis

Nr. 12. LIPNIC

Monument al Naturii
C. Botanic
Lipnic
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț
Adresa: str. Bucovinei, 24, or. Edinet, Republica Moldova, MD-4601

Telefon: +373-246-22993; + 373-246-23982; +373-246-22893;
Fax: +373-246-22993, +373-246-23982
Website: www.silviculturaedinet.moldgro.md
OS Ocniţa, Lipnic
Schema*: Schema:

27,494384 48,369804
27,494677 48,369691
27,496304 48,370350
27,498465 48,370661

Suprafaţa – 1,6 ha.
Prezintă un sector de pădure cu vegetaţiei silvică, amplasat pe un versant cu altitudinea de circa
250 m, pe substrat constituit din luturi cu nisipuri și soluri cernoziomuri.
Arbori - gorun (Quercus petraea), cu diametrul de 80-100 cm, stejar pedunculat (Quercus
robur), ulm montan (Ulmus montana), pin de pădure (Pinus sylvestris), pin negru (Pinus nigra),
molid comun (Picea abies), cireş (Cerasus avium), fag european (Fagus sylvatica), frasin
(Fraxinus excelsior), arţar (Acer platanoides), paltin (Acer pseudoplatanus), plop tremurător
(Populus tremula), păr (Pyrus pyraster), volniş (Ulmus laevis), jugastru (Acer campestre).
Arbuşti: clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, păducel (Crataegus curvisepala), corn (Cornus
mas), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), amorfă (Amorpha fruticosa), salbă râioasă (Euonymus
verrucosa), caragană (Caragana arborescens), soc (Sambucus nigra), porumbar (Prunus spinosa),
sânger (Swida sanguinea).
Ierburi: patlagina apei gramineifolie (Alisma gramineum) – R, pintenul cucoşului (Listera
ovata) – R, LRR, CRU, crin de pădure (Lilium martagon) – R, LRE, CRU, orbalţ spicat (Actaea
spicata) – R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus
tenuifolius) – R, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, ciuboţica cucului (Primula
veris) – R, acul pământului (Asplenium trichomanes) – R.
Licheni: Usnea hirta – CRRM (EN)-ed. II, Graphys scripta – R, Evernia prunastri, Parmelia
sulcata, Parmelia olivacea – R, Ramalina roesleri – R, Hypogimnia physodes, Cladonia pyxidata
– R, Cladonia fimbriata – R, Anaptychia ciliaris – R.
Animale.
Păsări: mierlă (Turdus merula), sturz cântător (Turdus philomelos), graur (Sturnus vulgaris),
ghionoaie sură (Picus canus), stăncuță (Corvus monedula), cioara de semănătură (Corvus
frugilegus); specii incluse în anexele Convenției Berna - codroș de munte (Phoenicurus ochruros),
vrabia de casă (Passer domesticus), cioara de semănătură (Corvus frugilegus); specii în anexa 2 a
Convenției Bonn - sticlete (Carduelis carduelis), cânepar (Carduelis cannabina); specii din
CRRM - ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), iar barza albă (Ciconia ciconia) şi
ghionoaie verde (Picus viridis), protejată și prin CRU.
Starea ecologică:
Conținutul MG în solul din MNB Lipnic s-a încadrat în categoriile de niveluri foarte scăzut –
mediu.
Conținutul MG în solul din MNB Lipnic, mg/kg s.u. (0-10 cm)

MNB – Hîrjauca-Sipoteni 7 53 29 24 14 79

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Nivelul fondului radiologic gama extern 18-20µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h ).

a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.

Oferă posibilitatea cercetării şi cunoaşterii cu particularităţile speciilor dominante de arbori cu
vârstă seculară şi dimensiuni mari caracteristice pentru zona de Nord a ţării şi speciile rare de plante
şi animale din această arie. Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).

Lilium martagon Staphylea pinnata
Listera ovata Usnea hirta

IV. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 4
REZERVAȚII NATURALE
A) SILVICE
Nr. 1. VOINOVA
Rezervaţie Naturală
A) Silvică
Voinova
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 din
25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare:
16.07.1998. Anexa nr.4.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului. Întreprinderea Silvică Chişinău, Ocolul

Silvic Anenii Noi.
Adresa: or. Anenii Noi. Str. Parcului 17.
Telefon: 0265-23336
Conform Legii este amplasată la Nord de comuna Şerpeni, raionul Anenii Noi, Ocolul Silvic
Anenii Noi, Voinova, p. 41.
Schema*
Coordonate:
27,498465 48,370661
29,192956 46,984938
29,185884 46,975722
29,188429 46,966954
Suprafața –27 ha.
Prezintă un sector de pădure amplasat la altitudinea cuprinsă între 10 și 20 m, pe un relief
deluros, cu versanţi cu pantă moderată. Substratul este format din luturi argiloase iar solurile
dominante sunt cernoziomurile tipice moderat humifere.
Arbori. Aria este costituita din pădure de stejar pedunculat și stejar pufos. Arboretul este de
productivitate inferioară şi mijlocie, vârsta cuprinsă între 60 și 80 ani, înălțimea circa 18 - 28 m,
diametrul – 20-70 cm. Speciile mai frecvente de arbori: stejar pedunculat (Quercus robur) și
stejar pufos (Quercus pubescens) iar cele însoțitoare: frasin înalt (Fraxinus excelsior), cireș
(Cerasus avium), paltin de câmp (Acer platanoides), plop alb (Populus alba), velniș (Ulmus
laevis), păr pădureț (Pyrus pyraster), măr pădureț (Malus sylvestris), salcâm alb (Robinia
pseudacacia).
Arbuști: dârmoz (Viburnum lantana), salbă moale (Euonymus europaea), sânger (Swida
sanguinea), soc (Sambucus nigra), păducel monogin (Crataegus monogyna), măceș (Rosa
canina), porumbar (Prunus spinosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), lemn râios (Euonymus
verrucosa), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Plante ierboase. Specii rare: leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, mutulică (Scopolia carniolica)
– CRRM (VU), CRU, lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum) – CRRM (EN), CRU,
sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, sparanghel verticilat (Asparagus verticilatus) –
R, LRR, dumbrăviţă (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), crin de pădure (Lilium
martagon) – R, CRU, LRE, cuibul pământului (Neottia nidus-avis) – R, LRR, CRU, CITES (II).
Abundența specilori rare Allium ursinum și Scopolia carniolica constituie 15%.
Licheni: Hypogymnia physodes - 15%, Lepraria aeruginosa - 5%, Candelariella sp. - 5%,
Parmelia acetabulum - 25%, Parmelia caperata - 7%, Parmelia sulcata - 15%, Physcia stellaris
- 30%, Xanthoria parietina - 50%.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, nevăstuică
(Mustela nivalis), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), iepure de câmp (Lepus europaeus) –
LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), șopârla verde (Lacerta viridis) –
CRU, LRE, CBerna (III), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, CBerna (II), DH, rădaşcă
(Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis)
– CRRM (VU), LRE, călugăriță (Mantis religiosa) – LRE, melcul de livadă (Helix pomatia) –
CBerna (III).
Starea ecologică.
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție
Rezervație naturală silvică.
Sol (stratul 0-20 cm) 115 57 24 6
2006)

Litieră 9,3 0,9 25 47 3,0 8,0
Prag de toxitoleranță, Bergmann (1992) și 10 - 12 50 - -
Bonneau (1988)
Diapazonul din RM pentru frunzele speciilor de 0,1-3 1-10 5-80 1-50 0,1-2 1-20
stejar (Кирилюк, 2006)
e) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de nivel național. Are rol de conservare a
arboretelor naturale de stejar pufos, stejar pedunculat şi diversității florei și faunei. În RNS
Voinova se află Memorialul Şerpeni.
Oferă posibilitatea cercetării arboretului natural, exemplarelor seculare și a dinamicii

efectivului speciilor rare de plante și animale. Este utilă în scopul familiarizării populației și
școlarilor din localitate cu flora şi fauna specifică şi protejată din zonă. Contribuie la diversificarea
peisajelor și poate servi ca spațiu de recreaţie și cunoaștere a parcursului istoric (Memorialul
Şerpeni).


Recomandări.
- de redenumit această arie în funcție de denumirea localităților din preajmă – RNS Șerpeni-
Puhăceni, deoarece așa denumide de arie protejată există în r. Călărași (nr. 13 în legea
FANPS), propunem.
- limitarea accesului spontan al populației din localitățile din preajmă.
Ornithogalum boucheanum Epipactis helleborine
Oryctes nasicornis Lucanus cervus

Nr. 2. ROSOŞENI

A) Silvică
Rosoşeni
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. : 442 Data intrării în
vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.4.
A fost constituită prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 121 din 10 aprilie 1978.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ.

Adresa: șos. Bucovinei, 24
or. Edineț, raionul Edineț, Republica Moldova
Telefon: +373 246 22893; Fax:+373 246 22893
c) Amplasamentul terenurilor: la sud de s. Rosoşeni şi la vest de or. Briceni, OS Briceni,

Rosoşeni, parcelele 14A, 18, 19 şi 20.
Schema*:
Coordonate*:
27,025362 48,363740
27,045104 48,372908
27,004511 48,379378
27,026507 48,382326

Suprafața – 149,0 ha
Prezintă o pădure cu arborete natural-fundamentale valoroase de stejar pedunculat cu cireş din
nordul Moldovei. Altitudinea de 250-280 m
Arbori: dominant – stejar pedunculat (Quercus robur). Specii însoţitoare: mesteacăn (Betula
pendula), plop tremurător (Populus tremula), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus
betulus), ulm montan (Ulmus montana), nuc negru (Juglans nigra), glădiţa (Gleditsia triacanthos).
Arbuşti: soc (Sambucus nigra), salbă moale (Euonymus europaeus), păducel monogin
(Crataegus monogyna), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), clocotiş (Staphylea pinnata)
– R, CRU. Liane: viţa de Canada (Parthenocissus quinquefolia).
Ierburi. Specii rare: ciuboţica cucului (Primula veris) – R, brebenel bulbos (Corydalis solida)
– R, mierea ursului (Pulmonaria mollis) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, crin de pădure
(Lilium martagon) – R, CRU, LRE, bibilică (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU,
LRE, CBerna (I), strigoae neagră (Veratrum nigrum) – R, pintenul cucoșului (Listera ovata) – R,
LRR, CRU, CITES (III), vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II),
orbalţ spicat (Actaea spicata) – R, mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM (VU), CRU, săbiuţă
imbricată (Gladiolus imbricatus) – CRRM (CR), LRR, CRU, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, iarba ciutei (Doronicum hungaricum) – R, CRU.
Licheni: Ramalina pollinaria, Ramalina roesleri, Cladonia fimbriata, Parmelia olivacea –
specii rare.
Mușchi: Climacium dendroides – CRRM (EN).
Ferigi: ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU.
Animale. Specii rare: Mamifere – căprioară (Capreolus carpeolus) – CRR, LRE, bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna (III).
Păsări: uliu porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II).
Reptile: șăpârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II).
Starea ecologică.
Conform repartizării spaţiale a gradului de poluare a aerului în Republica Moldova cu SO 2,
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat (0,05-0,1
mg/m3). Conținutul metalelor grele în sol înregistrează valori mai mici de 0,5 CMA.

asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Protejează exemplare seculare
de stejar pedunculat (Quercus robur), până la 21-24 m înălţime, 30-44 cm în diametru, vârsta –
90-110 ani, consistenţa 0,7-0,8. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Importanţa ştiinţifică: Poate servi ca obiect de studiu a exemplarelor seculare de stejar
pedunculat (Quercus robur) şi speciilor rare de floră şi faună.
Importanţa cognitivă: Cunoaşterea cu speciile edificatoare şi rare din zona de nord a RM,
incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.
Importanţa recreativă: Poate servi ca zonă de odihnă și turism reglementat.
Recomandări.
- de elaborat o strategie de organizare a odihnei populaţiei și măsuri de reducere a impactului
antropic.
Gladiolus imbricatus Doronicum hungaricum
Lilium martagon Dryopteris filix-mas

Nr. 3. BAURCI
A) Silvică
Baurci
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în
A fost constituită la 8 ianuarie 1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea silvică „Silva-Sud” Cahul.

Adresa: satul Moscovei, raionul Cahul.
Telefon: 0299 92569
c) Amplasamentul terenurilor: la SE de s. Baurci-Moldoveni, OS Larga, Români, r. Cahul

la altitudinea de 150-220. Include parcela 25, subparcelele 1 şi 9, parcela 36, subparcelele 1, 2, 4,
şi parcela 37, subparcela 4.
Schema*:
Coordonate*:
28,264833 46,052046
28,260829 46,040357
28,266237 46,037305
28,264031 46,026721

Prezintă o suprafaţă de pădure cu arborete natural fundamentale de stejar pufos.
Componentele biotice valoroase.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens), ulm (Ulmus
laevis), păr (Pyrus pyraster), cireş (Cerasus avium), frasin (Fraxinus excelsior).
Arbuştii de bază: păducel (Crataegus curvisepala, C. monogyna), scumpie (Cotinus
coggygria), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceş spinos (Rosa pimpinellifolia).
Covorul ierbos este constituit preponderent din turicioară (Agrimonia eupatoria), suliman
(Ajuga genevensis), ochiul broaştei iliric (Ranunculus illyricus), vulturică fin-păroasă (Hieracium
pilosella), guşa porumbelului (Silene nutans), salvie etiopică (Salvia aethiopis), creţuşcă
(Filipendula ulmaria), valeriană (Valeriana officinalis), rutişor mic (Thalictrum minus), crucea
pământului (Heracleum sibiricum).
Specii rare: iarba ciutei (Doronicum hungaricum) – R, CRU, rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CITES (II), lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, dedițel montan (Pulsatilla montana) – R, stânjenel variegat (Iris
variegata) – R, garoafă cartuziană (Dianthus carthusianorum) – R, pătlagină înaltă (Plantago
altissima) – R.
Ciuperci: şampinionul (Agaricus arvensis).
Licheni: Anaptychia ciliaris – R.
Fauna: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreț (Sus scrofa) – LRE, pisică
sălbațică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), dihor de
pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), uliu-păsărar (Accipiter nisus) – LRE, CITES
(II), CBerna (II), CBonn (II), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), rădașcă (Lucanus cervus)
– CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), melcul viţei-de-vie (Helix pomatia) – CBerna (III).
Starea ecologică.
Conform repartizării spaţiale a gradului de poluare a aerului în Republica Moldova cu SO2,
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca puternic poluat (<0,3-0,5
mg/m3). Conţinutul metalelor grele în sol nu depăşeşte CMA pentru sol, valorile Cr şi Co aflându-
se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar ale Pb, Zn, Cu şi Ni – mai mici de 0,5 CMA.

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de importanță națională. Servește pentru
conservarea arboretelor natural fundamentale de stejar pufos, stejar pedunculat, a populaţiilor de
plante şi animale rare. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Importanţa ştiinţifică: Oferă posibilitatea cercetării interrelaţiilor dintre speciile arboricole,
floristice și faunistice din ecosistem.
Importanţa cognitivă: Aria protejată ar putea fi folosită ca obiect didactic pentru elevi în scopul
familiarizării cu specile de plante şi animale edificatoare şi rare din zona de centru a RM incluse în
Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.


Recomandări.
- instalarea panourilor informative.
- elaborarea unei strategii de organizare a odihnei populaţiei și măsuri de reducere a impactului
antropic.
Vedere generală Rosa pimpinellifolia
Dianthus carthusianorum Iris variegata

Nr. 7. CIOBALACCIA

A) Silvică
Ciobalaccia
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538
A fost constituită la 8 ianuarie 1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea

pentru Silvicultură Iargara”.
Adresa: Satul Baimaclia, raionul Cantemir.
Telefon: 0273-43-365.
c) Amplasamentul terenurilor: la 2 km spre est de s. Ciobalaccia, r. Cantemir. Face parte
din OS Baimaclia, Aluniş, parcela 55, subparcelele F şi G.
Schema*:
Coordonate*:
28,302841 46,154795
28,302587 46,154719
28,300361 46,148676
28,298285 46,150090

Prezintă o suprafaţă de pădure de cvercete mezoxerofite, dominant find stejarul brumăriu, cu
arbori seculari viguroşi, cu o dezvoltare bună, dispuşi solitar sau în pâlcuri. Foarte frecvente şi
spaţioase sunt poienele, care în ansamblu cu stejarii solitari, formează un peisaj superb. Este
amplasată la altitudinea de 210-250 m pe relief deluros, cu versanţi cu expoziţie Nor-Vest și Vest.
Substratuleste format din argile și luturi, tipul solului – Cernoziomuri cu adâncimea 50 – 120 cm.
Arbori: stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Quercus robur), carpen
(Carpinus betulus), cireş (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), vişin turcesc (Cerasus
mahaleb), frasin (Fraxinus excelsior), păr (Pyrus pyraster) ş.a.
Arbuştii: alun (Corylus avellana), sânger (Swida sanguinea), corn (Cornus mas), salba moale
(Euonymus europaeus), lemn râios (Euonymus verrucosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare),
măceş (Rosa canina), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), dârmoz (Viburnum lantana),
vişinel (Cerasus fruticosa).
Plantele ierboase. Specii comune: creţuşcă (Filipendula ulmaria), găinuşă (Isopyrum
thalictroides), dreţe (Lysimachia nummularia), rutişor mic (Thalictrum minus), firuţă de pădure
(Poa sylvicola), popivnic (Asarum europaeum), opaiţă (Melandrium album), soră cu frate
(Melampyrum nemorosum), brebenoc (Vinca herbacea), sânzâene (Galium verum), ruj de deal
(Lavatera thuringiaca), plevăiţă (Xeranthemum annuum), lumânărica violetă (Verbascum
phoeniceum), salvie (Salvia verticillata), pur (Allium rotundum).
Dintre speciile rare menţionăm: bibilică (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU,
LRE, CBerna (I), orbalț spicat (Actaea spicata) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus
tenuifolius) – R, brebenel bulbos (Corydalis bulbosa) – R, floarea vântului de dumbravă (Anemone
nemorosa) – R, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), iarba ciutei
(Doronicum hungaricum) – R, CRU, lușcă de munte (Ornithogalum oreoides) – CRRM (EN),
CRU, LRE, siminoc de nisip (Helichrysum arenarium) – R, brebenoc minor (Vinca minor) - R.
Ciuperci: zbârciogul (Morchella esculenta).
Fauna: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisică sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU,
LRE, CBerna (II), fluture amiral (Vanessa atalanta) – R, LRE, melcul viţei-de-vie (Helix pomatia)
– CBerna (III).
Starea ecologică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca poluat (0,2-0,3 mg/m3).
Dintre cele 7 metale grele studiate în sol, Pb înregistrează valori cuprinse între 0,5-1,0, iar Cd, Cu,
Zn, Co, Ni şi Hg – valori mai mici ce 0,5 CMA.

asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice.
Protejează arboretele natural fundamentale de stejar pufos, stejar brumăriu, stejar pedunculat,
populaţii de plante şi animale rare, asigură conservarea peisajelor geografice de importanţă
naţională. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor ştiinţifice, cunoașterii cu diversitatea speciilor de floră
și faună, a speciilor rare din zonă. Relieful, poienele, arboretul viguros creează condiții favorabile
pentru recreerea organizată a băștinașilor.

Recomandări.
- instalarea panourilor informative.
- atribuirea statutului de protecţie a întregii parcele 55, cu excepţia subparcelelor L şi I, care sunt
dominate de salcâm. Aceasta va permite extinderea RNS Ciobalaccia până la 74,5 ha.
Doronicum hungaricum Helichrysum arenarium
Anemone nemorosa Poiene în aria protejată

Nr. 9. SADOVA

A) Silvică
Sadova
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi

Adresa: str. Bojole, 17, Călăraşi, Republica Moldova
Telefon: 373-244-20589; 373-69-733388
c) Amplasamentul terenurilor: la nord de satul Sadova, raionul Călăraşi, Ocolul Silvic Călăraşi,
parcelele 63, 69-73.
Schema* Schema
Coordonate:
28,326245 47,222424
28,299646 47,220302
28,315526 47,210680
28,298861 47,211676
Prezintă o suprafață de pădure de gorun cu fag, amplasată la altitudinea 250-345m, relieful este
deluros cu versanţi cu pantă moderată. Substratul este format din nisipuri şi luturi argiloase, tipul
dominant al solurilor - cenuşii iar pe alocuri - brune tipice. Profunzimea solului este de 100 -130
cm.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), stejar roșu (Quercus
rubra), fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus excelsior) tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu
(Tilia tomentosa), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer
platanoides), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar tătăresc (Acer tataricum), cireş
(Cerasus avium), măr pădureț (Malus sylvestris), molid (Picea abies), pin negru (Pinus nigra), păr
(Pyrus pyraster), plop tremurător (Populus tremula), salcâm (Robinia pseudacacia), sorb (Sorbus
torminalis), ulm (Ulmus carpinifolia), velniș (Ulmus leavis).
Arbuşti: alun (Corylus avellana), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), păducel monogin
(Crataegus monogyna), corn (Cornus mas), salba moale (Euonymus europaeus), lemn râios
(Euonymus verrucosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceș (Rosa canina), dârmoz
(Viburnum lantana), porumbar (Prunus spinosa), soc negru (Sambucus nigra), sânger (Swida
sanguinea), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Specii rare: brânca porcului (Scrophularia umbrosa) – R, crin de pădure (Lilium
martagon) – R, CRU, LRE, căpşuniţă grandifloră (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU),
LRR, CRU, CITES (II), căpşuniţă longifolie (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU,
CITES (II), cercel italian (Silene italica) – CRRM (CR), cuibul pămâtului (Neottia nidus-avis) -
R, LRR, CRU, CITES, dumbrăviţă (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), feriga
masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU, mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM
(VU), CRU, leurda (Allium ursinum) – R, CRU, lipicioasă purpurie (Viscaria atropurpurea) –
CRRM (CR), vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II).
Abundența speciilor rare Viscaria atropurpurea și Silene italica, pe unele suprafețe de referință,
înregistrează circa 40 și 15%, respectiv.
Licheni: Xanthoria parietina - 20%, Hypogymnia physodes - 7%, Hypogymnia tubulosa – R -
7%, Evernia prunastri – R - 5%, Evernia furfuracea –R - 5%, Parmelia acetabulum - 7 %,
Parmelia sulcata - 7%, Parmelia quercina - 15%, Physcia nigricans - 15%, Ramalina farinacea
– R - 7%.
Muşchi: Cirriphyllum piliferum – CRRM (VU), Clematis sp.
Animale: pisică sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I),
CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, bursuc
(Meles meles) – LRE, CBerna (III), iepure-de-câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III),
broasca roşie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBern (II), jder de
pădure (Martes martes) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBern (III), şopârla verde (Lacerta viridis) –
CRU, LRE, CBerna.
Starea ecologică.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, stabilit pe baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca slab poluat
(0,05-0,1 mg/m3).
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în componentele RNS Sadova

Componentele Pb Zn Cu Ni Co Cr
Sol (stratul 0-10 cm) 7,6 55 15 10 8 82
Pragul de alertă (Kloke, 1980) 50 300 100 75 50 100
Licheni (Parmelia sulcata) 9,7 2,1 20,7 38,0 15,0 1,9
Mușchi 6,0 2,8 4,0 59,0 21,7 6,8
CMA, plante 10 300 150 10 - 5
Nivelul fondului radiologic gama extern 14,9 µR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, protejează arboretele natural fundamentale de

gorun cu fag şi populaţiile de plante şi animale rare. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Importanţa ştiinţifică: poate servi ca ecosistem natural pentru studiul interacţiunii dintre
componentele biotice şi abiotice.
Importanţa cognitivă: serveşte drept obiect de familiarizare cu flora şi fauna din zonă,
cunoaşterea cu speciile rare şi periclitate.
Importanţa recreativă: oferă posibilitatea de recreere a populației.


Recomandări.
- micșorarea numărului de drumuri de acces în aria protejată în scopul reducerii abundenţei

speciilor de plante ruderale;
- amenajarea locurilor pentru odihna organizată a populaţiei;
- diminuarea impactului antropic;
- păstrarea zonei de protecție și integrității lizierei pădurii.
Scopolia carniolica – CRRM (VU) Dryopteris filix-mas – CRRM (CR)
Viscaria atropurpurea – CRRM (CR) Silene italica – CRRM (CR)

Nr. 10. BOGUŞ

A) Silvică
Boguş
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniştri a RSSM Nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi.

Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
c) Amplasamentul terenurilor: la sud-est de satul Leordoaia raionul Călăraşi. Face parte

din Ocolul Silvic Hârjauca şi include parcelele 63, 64, 65.
Schema*
Coordonate:
28,164495 47,357425
28,174532 47,354041
28,160497 47,349413
28,168318 47,346334

Prezintă o suprafață de pădure dominată de speciile de gorun cu stejar pedunculat şi fag. Are
relief deluros cu altitudinea care variază între 95 și 355 m. Substratul este constituit din nisipuri şi
luturi argiloase iar tipurile dominante de soluri sunt cele cenuşii şi pe alocuri, brune.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), fag (Fagus sylvatica),
paltin de câmp (Acer platanoides), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), cireş
(Cerasus avium), tei (Tilia cordata, T. tomentosa), ulm (Ulmus glabra), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), sorb (Sorbus torminalis).
Arbuşti: clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas),
soc (Sambucus nigra), salbă moale (Euonymus europaeus), sânger (Swida sanguinea), dârmoz
(Viburnum lantana), lemn-râios (Eonymus verrucosa).
Ierburi. Specii comune: viorele (Scilla bifolia), clopoței (Campanula persicifolia), găinușă
(Isopyrum thalictroides), grâușor vernal (Ficaria verna), brei peren (Mercurialis perennis), linte
neagră (Lathyrus niger), scânteiuță galbenă (Gagea lutea), vinăriță (Galium odoratum), aron
oriental (Arum orientale), orbalț spicat (Actaea spicata), colțișor bulbifer (Dentaria bulbifera),
(Ranunculus cassubicus), steluță (Stellaria holostea), piciorul caprei (Aegopodium podagraria),
gluguță înaltă (Scutellaria altissima), cerceluș multiflor (Polygonatum multiflorum), cerceluș (P.
latifolium), mărgică unifloră (Melica uniflora), cerențel urban (Geum urbanum), ovăsică silvatică
(Brachypodium sylvaticum), iederă (Hedera helix).
Specii rare: crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, căpşunică (Cephalanthera
damasonium) – CRRM (VU), LRR, CRU, CITES (II), buruiană de junghi (Cephalanthera
longifolia) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), dumbrăviţă (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU,
CITES (II), vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II), leurda
(Allium ursinum) – R, CRU, mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, brebenel alb
(Corydalis cava) – R, brebenel bulbos (Corydalis solida) – R, floarea vântului de dumbravă
(Anemonoides nemorosa) – R.
Abundența speciilor rare Allium ursinum și Platanthera bifolia, pe unele suprafețe de referință,
înregistrează circa 80 și 25%, respectiv. Abundența celorlalte specii rare nu depășește 10%.
Licheni: Lecanora subfuscata - 17%, Evernia prunastri – R -10%, Parmelia sulcata - 15%,
Xanhtoria parietina - 20%. Physcia hispida - 7% ş. a.
Animale. Căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, pisică
sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), cârtiţă (Talpa
europaea) – LRE, jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBern (II),
nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU, LRE,
CBerna (II), șarpe-de-casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), șarpe-de-alun (Coronella
austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna (II), broasca-brună-de-pădure (Rana dalmatina) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (III), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE,
CBerna (II), broasca-râioasă-brună (Bufo bufo) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca-
râioasă-verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II), rădașcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU,
LRE, CBerna (III), croitor cenuşiu (Morimus funereus) – CRU, LRE.
Starea ecologică.
Rezervație naturală silvică. Arboretul protejat este de productivitate mijlocie şi superioară.
Conţinutul metalelor grele, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-10 cm 8,0 42 18 11 14 97
Pragul de alertă (Kloke, 50 300 100 75 100 50
1980)
Licheni (Parmelia 4,5 2,0 9,0 40,0 10,0 2,6
sulcata)
Litieră (Quercinee) 7,0 2,7 16,0 11,8 9,3 2,6
CMA, plante 10 300 150 10 - 5
Duritatea, concentraţia macrocomponentelor şi suma ionilor în apă
Nr. Localizare Durit Ca2+ Mg2+ Na+ Cl- SO42- HCO3- Suma
probei - ionilor
luna me/L mg/L
01.10.16 Fântână, Boguş 10,2 134 42 152 8 162 781 888
02.10.16 Fântână, Boguş 12,1 124 71 87 6 123 793 807
Indicii apei
pH NH4+ NO2- NO3- Fetotal CAI-1

Proba/luna Localizare un mg/L
01.10.16 Fântână, Boguş 7,15 0,89 0 0,55 0,14 -29,5
02.10.16 Fântână, Boguş 7,5 0,32 0,1 1,9 - -19,5
Coeficienţii de irigare
Nr.
Pr. Localizare Coeficientul de irigare
valoarea Calificativul
pentru irigare
1 Izvor, Ocolul silvic Hârjăuca. RNS Boguş, parcela 63. 59 Bună
2 Fântână, Ocolul silvic Hârjăuca. RNS Boguş, parcela 64. 59 Bună
Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează habitatele de gorun, stejar
pedunculat și fag, speciile rare de plante și animale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
e) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

Importanţa ştiinţifică: oferă posibilitatea cercetării particularităților arboretelor natural
fundamentale de fag, gorun şi stejar pedunculat, a speciilor rare de plante și animale.
Importanţa cognitivă: oferă posibilitatea familiarizării cu flora şi fauna specifică şi protejată din
zonă.
Importanţa recreativă: poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).
f) Restricţii privind folosirea terenurilor.

Recomandări.
- anexarea la aria protejată a suprafețelor adiacente cu arborete natural fundamentale;
- crearea condițiilor de organizare a odihnei reglementate a populației;
- elaborarea unei strategii de diminuare a impactului antropic.
Vedere generală Cephalanthera damasonium
Cephalanthera longifolia Epipactis helleborine

Nr. 11. LEORDOAIA
g) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat

A) Silvică
Leordoaia
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr.442. Data intrării în
h) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi.

Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
i) Amplasamentul terenurilor: la sud de satul Leordoaia, raionul Călăraşi, Ocolul Silvic

Hârjauca, parcelele 57,58,59,60.
Schema*
Coordonate:
28,160158 47,343382
28,170410 47,339990
28,156318 47,330252
28,161905 47,334207
j) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Prezintă o suprafață de pădure constituită din gorun, stejar pedunculat și fag.
Arbori: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur),
carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), paltin de câmp (Acer
platanoides), ulm (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus excelsior), cireş (Cerasus avium), tei (Tilia
cordata, T. tomentosa).
Arbuşti: clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas),
lemn râios (Euonymus verrucosa), salbă moale (Euonymus europaeus), soc (Sambucus nigra),
sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana).
Ierburi. Specii cpmune: viorele (Scilla bifolia), ustoroiţă peţiolată (Alliaria petiolata),
năpraznic (Geranium robertianum), sineghioară (Sanicula europaea), pecetea lui Solomon
(Polygonatum multiflorum, P. latifolium), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), lipicioasă
(Galium apparine), mărgică (Melica uniflora).
Specii rare: căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), LRR, CRU, CITES (II),
buruiană de junghi (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), dumbrăviţă
(Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia)
– R, LRR, CRU, CITES (II), cuibul pământului (Neotia nidus-avis) – R, LRR, CRU, CITES (II),
leurda (Allium ursinum) – R, CRU.
Pe unele suprafețe de referință leurda are o abundență de circa 90%.
Muşchi: Tortula subulata, Brachythecium salebrosum, Hypnum cupressiforme, Barbula acuta,
Cirriphyllum crassinervium, Orthotrichum patens – CRRM (VU).
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna
(III), nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE, CBerna, dihor-de-pădure (Mustela putorius) – CRU,
LRE, CBerna (III), șarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), șopârla verde (Lacerta
viridis) – CRU, LRE, CBerna (II), șarpe-de-casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), brotăcel
(Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca roşie de pădure (Rana dalmatina)
– CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBern (II), broasca-râioasă-brună (Bufo bufo) – CRRM (VU),
CRR, LRE, CBerna (II), broasca-râioasă-verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II), rădașcă
(Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), arctiidă hera (Callimorpha
quadripunctaria) – CRRM, LRE, polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE,
CBerna (II), podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE.
Avifauna:
Au fost inregistrate 47 de specii avifaunistice, dintre care:
- 9 specii incluse în Anexa I a D.C.E.79/409 EEC Directiva păsări 2000
- 10 specii incluse în Anexa 2 a Convenției Berna si 3 specii incluse in Anexa 3 a aceleiași
conventii.
- 1 specie inclusă în Anexa 2 a Convenției Bonn
- 2 specii incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova: Ciocanitoarea de stejar
(Dendrocopos medius) – VU si cristelul de camp (Crex crex) – EN.
Starea ecologică.
Sol, stratul 0-10 cm 10,1 49 18 20 19 109
1980)
sulcata)
Mușchi (Hypnum 5,7 2,4 27,0 49,0 18,0 2,9
cupressiforme)
CMA, plante 10 300 150 10 - 5
Indicii apei
2+
Nr. Localizare Durit Ca Mg2+ Na+ Cl- SO42- HCO3- Clasa
probei - de
luna calitate
me/L mg/L
03.10.16 Iaz, Leordoaia 8,86 78 0,5 0,33 0,13 2,4 8,86 I-II
Mai, Iaz, Leordoaia 8,85 129 - 0,41 0 0,65 8,85 I-II
2016
04.01.16 Izvor captat în 7,38 - - 0 0,06 16,7 7,38 -
rezervor. Se
alimentează
locătarii s.
Leordoaia
Valoarea CCO-Cr, CBO5, conţinutul clorofilei,

capacitatea de autoepurare şi clasa de calitate a apei de suprafaţă şi subterane
Nr. pr. Localizare Clorofila CBO5 CCO-Cr CA: Cl.
a nefiltrată/ nefiltrată/ CBO5/ de
filtrată filtrată CCO- calit.
mg/L mg/L O Cr
03.10. 16 Iaz, Ocolul silvic Hârjăuca, 1,8 6,6 0,27 I-II

Leordoaia
10.09. 16 Iaz, Ocolul silvic Hârjăuca, 2,3 6,9 0,33 I-II
Leordoaia
Tipul apei, Iaz, Ocolul silvic Hârjăuca, Leordoaia: Ca-Mg –Na; HCO3- SO4
Coeficienţii de irigare, Iaz, Ocolul silvic Hârjăuca, Leordoaia. Iaz: 52, Bună
k) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, protejază arboretele de fag, gorun şi stejar
pedunculat şi speciile rare de plante și animale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
l) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor.

Importanţa ştiinţifică: cercetarea particularităților arboretelor natural fundamentale și
interrelațiile cu flora și fauna ecosistemului.
Importanţa cognitivă: oferă posibilitatea cunoașterii cu speciile rare de floră şi faună din zonă.
Importanţa recreativă: poate servi ca zonă de recreaţie (odihnă reglementată).
m) Restricţii privind folosirea terenurilor.

Recomandări.
- anexarea la aria protejată a suprafețelor adiacente cu arborete natural fundamentale;
- crearea condițiilor de odihnă organizată a populaţiei.
Allium ursinum Orthotrichum patens

Nr. 12. SCĂFĂRENI

A) Silvică
Scăfăreni
16.07.1998. Anexa nr.4.

Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
c) Amplasamentul terenurilor: la sud de satul Bahmut, raionul Călăraşi, Ocolul Silvic

Hârjauca, parcelele 3,4.
Schema* Schema
Coordonate:
28,161905 47,334207
28,139048 47,319665
28,138490 47,313443
28,133712 47,309058

Prezintă o suprafață de pădure dominată de arborete de gorun. Este amplsată pe un relief
deluros, altitudinea variază între circa 150 și 300 m. Sustratul este format din nisipuri şi luturi
argiloase iar solurile sunt cenușii.

Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar roșu (Quercus rubra), frasin (Fraxinus excelsior),
carpen (Carpinus betulus), plop alb (Populus alba), plop tremurător (Populus tremula), cireş
(Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (Acer tataricum), paltin de câmp (Acer
platanoides), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), ulm (Ulmus carpinifolia),
velniș (Ulmus leavis), nuc (Juglans regia), molid (Picea abies, P. excelsa), păr (Pyrus pyraster),
măr pădureț (Malus sylvestris).
Arbuşti: alun (Corylus avellana), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), păducel monogin
(Crataegus monogyna), corn (Cornus mas), salba moale (Euonymus europaeus), lemn râios
(Euonymus verrucosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Specii rare de plante ierboase: căpşunică (Cephalanthera damasonium) –CRRM (VU), CRU,
CITES (II), crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, dalac (Paris quadrifolia) – R,
pintenul cucoşului (Listera ovata) – R, LRR, CRU, CITES (II).
Abundența speciei Paris quadrifolia pe unele parcele atige circa 40%.
Licheni: Graphis scripta - 7%, Hypogymnia physodes - 5%, Parmelia sulcata - 15%, Xanthoria
parietina - 10%.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, pisică
sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), dihor-de-
pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, iepure-de-
câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.
Sol, stratul 0-10 cm 9,3 53 16 8 19 97
1980)
Mușchi 4,6 4,1 7,4 27,0 18,0 2,8
CMA, plante 10 300 150 10 - 5
Indicii de calitate a apei
Nr. probei Localizare Duri- Ca2+ Mg2+ Na+ Cl- SO42- HCO3- Suma
- luna tatea ionilor
me/L mg/L
07.10.16 Fântână, 7,6 94 35 87 7 101 537 592
Scăfăreni, cant.
nr.12, p. 4
mai Fântână, 8,5 116 32 79 13 99 580 620
Scăfăreni, p. 4
08.10.16 Izvor, 10,6 154 35 70 7 119 659 714
octombrie Scăfăreni, cant.
nr. 12, p. 4
mai Izvor, 10,3 154 31 41 13 107 580 636
Scăfăreni, p. 4
09.10.16 Fântână, 13,1 100 97 152 32 210 854 1018
Scăfăreni
mai Fântână, 12,3 112 81 147 43 238 768 1005
Scăfăreni
Nivelul fondului radiologic gama extern – 15.6μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, protejează arboretele de gorun, stejar
pedunculat, plop alb şi specii rare rare plante şi animale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

Importanţa ştiinţifică: cercetarea particularităților arboretelor natural fundamentale și a
interacțiunii dintre factorii biotici și abiotici din ecosistem.
Importanţa cognitivă: oferă posibilitatea cunoașterii cu flora şi fauna specifică şi protejată din
zonă.

Recomandări.
- anexarea la aria protejată a suprafețelor adiacente cu arborete natural fundamentale.
- crearea condițiilor de odihnă organizată a populației.
- elaborare unei strategii de diminuare a impactului antropic
Vedere generală Listera ovata
Paris quadrifolia Agaricus silvaticus
Lilium martagon Cephalanthera damasonium

Nr. 13. VOINOVA

A) Silvică
Voinova

Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
c) Amplasamentul terenurilor: la nord de satul Voinova, raionul Străşeni, Ocolul Silvic

Vărzăreşti, parcelele 67, 68, 69.
Schema*
Coordonate:
28,457789 47,311039
28,469277 47,295804
28,458503 47,310947
28,476562 47,307539

Prezintă o pădure de gorun şi stejar pedunculat, amplasată pe un relief deluros cu altitudinea
de circa 100 – 150 m. Substratul este format din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solulurilor
dominante - cenuşii tipice.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), jugastru (Acer
campestre), paltin de câmp (Acer platanoides), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar
tătăresc (Acer tataricum), ulm (Ulmus carpinifolia), velniș (Ulmus leavis), frasin (Fraxinus
excelsior), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), carpen (Carpinus betulus),
cireş (Cerasus avium), măr pădureț (Malus sylvestris), păr (Pyrus pyraster), plop tremurător
(Populus tremula).
Arbuşti: clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU, alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas),
păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), păducel monogin (Crataegus monogyna), porumbar
(Prunus spinosa), măceș (Rosa canina), dârmoz (Viburnum lantana), soc negru (Sambucus nigra),
sânger (Swida sanguinea).
Covorul ierbos este slab dezvoltat. Printre speciile comune au fost semnalate şi următoarele
specii rare: căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), buruiană
de junghi (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), mutulică (Scopolia
carniolica) – CRRM (VU), CRU, vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU,
CITES (II)., leurda (Allium ursinum) – R, CRU.
Abunrența speciei Scopolia carniolica era de circa 15% pe unele suprafețe de referință.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisică sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, dihor-de-
pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, iepure-de-
câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III),
nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III),
șopârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), broasca roşie de pădure (Rana dalmatina) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBern (II), broasca-râioasă-brună (Bufo bufo) – CRRM (VU),
CRR, LRE, CBerna (II), broasca-râioasă-verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II), șarpe-de-alun
(Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), croitor cenuşiu (Morimus
funereus) – CRU, LRE, rădașcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.
Componentele specifice corespund categoriei de protecție Rezervație Naturală Silvică și sunt
în stare satisfăcătoare.
Sol, stratul 0-10 cm 12,4 75 22 11 17 94
1980)
sulcata)
CMA, plante 10 300 150 10 - 5
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a arboretelor natural

fundamentale de gorun şi stejar pedunculat, a speciilor rare de plante şi animale. Menține
microclimatul favorabil în regiune și asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Importanţa ştiinţifică: cercetarea particularităților arboretelor natural fundamentale de gorun şi

de stejar pedunculat şi a interacțiunii cu speciile floristice și faunistice din ecosistem.
zonă.


Recomandări.
- anexarea la parcelele protejate a celor cu arborete natural fundamentale;

- crearea infrastructuri turistice şi recreative;
- elaborare unei strategii de diminuare a impactului antropic.
Staphylea pinnata Scopolia carniolica
Cephalanthera longifolia – Cirriphyllum piliferum

Nr. 14. RNS MISILINDRA

A) Silvică
Misilindra
(MO 16.07.1998). Anexa 4, nr. 14.
A fost constituită prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.1538-XIII din 25.02.1998.
Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului. Întreprinderea pentru Silvicultură Tighina.

Adresa: or.Căuşeni, str. Mateevici 157
Telefon: 0243 92280
b) Amplasamentul terenurilor: la sud de satul Hagimus, ocolul silvic Căușeni.
Schema*
Coordonate*
29,471416 46,734945
29,469720 46,733525
29,472057 46,732918
29,469708 46,733502

Prezintă o suprafață de pădure cu stejar pedunculat, stejar brumăriu și stejar pufos și specii rare
de floră și faună. Este amplasată pe doi versanți cu expoziție diferită. Substratul este format din
luturi argiloase, tipul solulurilor dominante este cernoziom cambic.
Este unicul loc din țară unde se protejează specia inclusă în CRRM (CR) - leonțică de Odesa
(Gymnospermium odessanum). În acelaş trup de pădure, în apropierea RNS, este amplasată
mănăstirea Marta și Maria.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos
(Q. pubescens), arțar tătăresc (Acer tataricum), ulm (Ulmus carpinifolia), frasin (Fraxinus
excelsior), salcâm (Robinia pseudacacia).
Arbuşti: Migdal pitic (Amigdalus nana) - R, salbă moale (Euonymus europaea), păducel monogin
(Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa canina), dârmoz (Viburnum
lantana), soc negru (Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea).
Covorul ierbos este bine dezvoltat și împânzit, preponderent, de următoarele specii comune: frag
de pădure (Fragaria vesca), rogoz (Carex precox), rostopască (Chelidonium majus), brebenel
(Corydalis solida), pecetea lui Solomon latifolie (Polygonatum latifolium), veronica (Veronica
hederifolia), pur (Allium rotundum), lipicioasă (Galium apparine), silnic (Glechoma hirsuta),
urzică moartă (Lamium purpureum), păpădie (Taraxacum officinalis), sunătoare (Hypericum
perforatum), brebenoc (Vinca herbacea), cerențel (Geum urbanum) ș.a. Printre acestea au fost
identificate și speciile rare (tab.1): leonțică de Odesa (Gymnospermium odessanum) - în
CRRM, migdal pitic (Amigdalus nana) - R, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU,
CWash. (II), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolia) - R, sparanghel (Asparagus
oficinalis) - R, sparanghel verticilat (Asparagus verticilatus) - R.
Specii rare de animale (tab. 1): cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, nevăstuică (Mustela nivalis) –
LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), șopârla verde (Lacerta viridis) –
LRE, CBerna (II), broasca-râioasă-verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II), șarpe-de-alun
(Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), arctiidă hera (Callimorpha
quadripunctaria) – CRRM, LRE, polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE,
CBerna (II), podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE.
Starea ecologică.
Componentele specifice corespund categoriei de protecție Rezervație Naturală Silvică și
sunt în stare satisfăcătoare. La momentul cercetării nu au fost depistate intervenții de tăieri elicite,
pășunat, stocare a gunoiului etc.
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.)

Componentele Zn Cu Ni Co
Sol, stratul 0-10 cm 110 56 23 5
Sol, stratul 10-20 cm 118 59 27 17
Pb Ni Cu Zn
Litieră 5,6 1,5 14 35
Diapazonul în RM pentru frunzele 0,1-3 1-10 5-80 1-50

speciilor de stejar (Кирилюк,
2006)
d) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie.
RNS Misilindra este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a

arboretelor naturale și speciei de plante rare incluse în CRRM - leonțică de Odesa
(Gymnospermium odessanum), dar şi altor specii rare de plante și animale. Corespunde categoriei
de RNS. Menține microclimatul în regiune și asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
e) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă.

Importanţa ştiinţifică: permite cercetarea particularităților arboretelor de stejar pedunculat și
stejat pufos şi a interacțiunii cu speciile floristice și faunistice din ecosistem.
zonă.
Importanţa recreativă: după o amenajare corespunzătoare, poate servi ca zonă de recreaţie
(turism reglementat).


Vedere generală
Asparagus tenuifolius Gymnospermium odessanum

Nr. 15. HÂRTOPUL MOISEI

A) Silvică
Hârtopul Moisei
16.07.1998. Anexa nr.4.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului. Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea pentru

silvicultură Iargara”.
Adresa: satul Mihailovca, raionul Cimişlia.
Telefon: 0299-92569.
c) Amplasamentul terenurilor: la nord-est de satul Selemet, raionul Cimişlia, OS Mihailovca,

Hârtopul Moisei, parcela 15.
Schema*
Coordonate*
28,947921 46,601348
28,952732 46,591769
28,953543 46,578411
28,960691 46,570363

Prezintă un sector de pădure cu arborete natural fundamentale de stejar pufos și stejar
pedunculat. Este amplasată pe un relief deluros, altitudinea variază între 170 și 230 m. Substratul
este format din luturi şi nisipuri, tipul solurilor dominante – cernoziom.
Arbori: specia dominantă - stejar pufos (Quercus pubescens), subdominantă - frasin înalt
(Fraxinus excelsior), salcâm (Robinia pseudacacia).
Arbuşti: păducel (Crataegus curvisepala), păducel monogin (Crataegus monogyna), măceş
(Rosa canina), salbă moale (Euonymus europaeus), scumpie (Cotinus coggygria), caragană
(Caragana frutex), migdal pitic (Amygdalus nana) – R.
Ierburi: rutişor mic (Thalictrum minnus), soră cu frate (Melampyrum nemorosum), viorea
bifolie (Scilla bifolia), valeriană (Valeriana officinalis), pecetea lui Solomon (Polygonatum
angustifolium), turicioară (Agrimonia eupatoria), pinegruţă (Nigella arvensis), bărboasă
(Bothriochloa ischaemum), sinegheoară (Sanicula europaea), sovârf (Origanum vulgare),
răscoage (Chamaenerion angustifolium), şoaldină maximă (Sedum maximum) şi speciile rare:
albăstreaua Thirke (Centaurea thirkei) – CRRM (CR), lalea biberștein (Tulipa biebersteiniana) –
R, CRU, bibilică (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU, CBerna (I), sparanghel
medicinal (Asparagus officinalis) – R, sparanghel verticilat (Asparagus verticillatus) – R, LRR,
rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), brebenoc minor (Vinca minor) – R,
lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, curpen (Clematis vitalba) – R.
Ciuperci: Ganoderma lucidum.
Fauna: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), uliu-porumbar (Accipiter
gentilis) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), pupăza (Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna
(II), gaiță (Garrulus glandarius) – LRE, turturică (Streptopelia turtur) – CRR, LRE, CBerna (III),
potârniche (Perdix perdix) – LRE, CBerna (III), șopârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CRU,
CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca moderat poluat (0,1-0,2
mg/m3). Dintre cele 8 metale grele studiate în sol - Pb, Cu, Ni şi Cr înregistrează valori cuprinse
între 0,5-1,0 CMA, iar restul – valori mai mici de 0,5 CMA.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 9.45 μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de importanţă naţională. Protejează elemente
biotice valoroase prezentate de arboretele natural fundamentale de stejar pufos și stejar pedunculat,
specii rare de plante și animale.

RNS Hârtopul Moisei este unicul loc din Republica Moldova, unde este înregistrată albăstreaua
Thirke (Centaurea thirkei), specie critic periclitată, regăsită în Cartea Roșie a Republicii Moldova.
Poate servi pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, cunoașterea cu biodiversitatea din zona de
studiu, educația ecologică și în scop de recreere (turism).
Recomandări.
- anexarea la suprafețele protejate a celor adiacente cu arborete natural fundamentale;
- crearea infrastructurii turistice şi recreative;
Vedere generală Tulipa biebersteiniana
Adonis vernalis Lucanus cervus

Nr. 16. LICEUL BOLGRAD

A) Silvică
Liceul Bolgrad
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta V.

Adresa: satul Moscovei, raionul Cahul.
Telefon: 0299 92569
c) Amplasamentul terenurilor: în apropiere de satul Frumuşica, raionul Cahul, OS Moscovei,

subparcela 12 C.
Schema*:
Coordonate*:
28,433334 46,086283
28,441233 46,086783
28,433392 46,080055
28,441475 46,079780

Suprafața – 54 ha
Prezintă un sector de pădure cu arboret natural-fundamental valoros de stejar pufos şi stejar
brumăriu, atribuit la categoria ecosisteme forestiere de stejar pufos şi stejar brumăriu din Sudul
Moldovei. Este amplasată pe doi versanţi cu expoziţie E şi V, care se unesc într-o vâlcea,
altitudinea circa 210-220 m.
Arbori: stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens) ulmul
(Ulmus carpinifolia), arţarul tătăresc (Acer tataricum) jugastru (Acer campestre).
Arbuşti: porumbar (Prunus spinosa), sânger (Swida sanguinea), migdal pitic (Amygdalus
nana) – R, scumpie (Cotinus coggygria), păducel (Crataegus monogina), salbă moale (Euonymus
europaeus), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), verigariu purgativ (Rhamnus cathartica).
Ierburi. Specii rare: lușcă de munte (Ornithogalum oreoides) – CRRM (EN), CRU, LRE,
rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, brebenoc ierbaceu (Vinca herbacea). Este destul de numeroasă
populaţia de frăsinel (Dictamnus gymnostylis) – CRRM (EN), LRR, CRU.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE,
CBerna (III), iepure-de-câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), uliu-păsărar (Accipiter nisus
LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), pupăza (Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), șopârla
verde (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR,
LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), călugărița
(Mantis religiosa) – LRE, fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna
(II).
Starea ecologică.
mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente biotice valoroase
prezentate de arboretele de stejar pufos şi stejar brumăriu, populaţii de plante şi animale rare și
peisajelor geografice de importanţă naţională. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

În scop științific poate servi ca obiect de studiu a interrelațiilor dintre speciile de stejar pufos,
stejar brumăriu şi speciile însoțitoare. În scop cognitiv – posibilitatea familiarizării cu flora și fauna
din regiune, speciile rare și pe cale de dispariție. Datorită reliefului, peisajului cu locuri de un
pitoresc impresionant oferă posibilitatea organizării odihnei (turism).


Recomandări.
- anexarea la suprafețele protejate a celor adiacente cu arborete natural fundamentale;
- instalarea unui panou de informare;
Amygdalus nana Dictamnus gymnostylis

Nr. 19. PĂDUREA BĂXANI

A) Silvică
Pădurea Băxani
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca.
Adresa: str. V. Stroiescu, nr. 110, or. Soroca
Telefon: (373 230) 26260
Amplasată la NordV de s. Băxani, raionul Soroca, Ocolul Silvic Şolcani, subparcelele 62Q,
62P, 62R, 62S, 62A3, 62A4, 62V1, 62V2.
Schema:
Coordonate:
28,067317 48,119739
28,070528 48,114269
28,081839 48,115436
28,081689 48,114496

Prezintă un ecosistem xerofit de silvostepă amplasat pe unul dintre cele mai înalte locuri ale
podişului Soroca, având altitudini cuprinse între 300-335 m. Specia dominantă a arboretului
natural fundamental este stejarul pedunculat. Substratul este format din luturi şi nisipuri, tipurile
solului - cernoziom şi cenuşiu.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), cireş (Cerasus avium),
arțar tătăresc (Acer tataricum), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), plop
tremurător (Populus tremula).
Arbuști: dârmoz (Viburnum lantana), păducel (Crataegus monodyna), porumbar (Prunus
spinosa), soc negru (Sambucus nigra), măceş (Rosa canina), clocotiș (Staphylea pinnata) –R,
CRU. O abundenţă mai mare o are păducelul şi socul.
Ierburi. Specii rare: pana zburătorului (Lunaria annua) – R, crinul de pădure (Lilium
martagon) – R, CRU, LRE, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, mierea ursului medicinală
(Pulmonaria officinalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, sparanghel
verticilat (Asparagus verticillatus) – R, LRR, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R,
sparanghel pseudoscabru (Asparagus pseudoscaber) – R, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R,
LRR feriga masculină (Dryopteris filix mas) – CRRM (VU), CRU.
Licheni: Hypogymnia physodes - 5%, Lepraria aeruginosa - 15%, Physcia tenella, Physcia
adscendens - 7%, Parmelia caperata - 7%, Parmelia sulcata - 15%, Physcia ciliata - 3%,
Hypogymnia tubulosa - 3%, Physcia stellaris - 7%, Xanthoria parietina, Hypogymnia physodes -
5%, Physcia ascendens - 7%, Evernia prunastri - 3 % – R, Cladonia fimbriata - 7 % – R, Physcia
grisea - 3% – R, Ramalina roesleri - 2% – R, Candelariella vitellina - 7%.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna
(III), iepure de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), sticlete (Carduelis carduelis) – LRE,
CBerna (II), botgros (Coccothraustes coccothraustes) – LRE, șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU,
LRE, CRU, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna
(II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) –
CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), podalir (Iphiclides podalirius) – R, CRU, LRE, furnica roşie
de pădure (Formica rufa) – CBerna (III), melcul de livadă (Helix pomatia) – CBerna (III).
Starea ecologică.
Componentele Pb Zn Cu Ni Cr Co As
Sol, stratul 0-10 cm 11,9 52,3 31,0 32,1 89,5 20,6 2,97
Pragul de alertă 50 300 100 75 50 100 -

(Kloke, 1980)
Litieră 9,56 96,1 157,3 < ld 0 1,87 16,18
Muşchi 1,09 4,70 9,17 4,74 2,76 8,91 1,15
Licheni 11,31 159,8 148,9 0.,0 8,76 5,51 53,96
CMA, plante 10 300 150 10 5 - -
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente biotice valoroase

prezentate de arboretele natural-fundamentale de stejar pedunculat, populaţii de plante şi animale
rare. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Poate servi pentru cercetarea condițiilor de creștere și dezvoltare a speciilor forestiere. În scop
cognitiv oferă posibilitatea familiarizării cu flora şi fauna din zonă, în special cu speciile rare pe
cale de dispariție. Creează condiții favorabile pentru recreerea populației.


Recomandări.

Lunaria annua Asparagus officinalis
Veratrum nigrum Lilium martagon

Nr. 20. DANCU

A) Silvică
Dancu

„Hâncești-Silva”
Adresa: str. A. Marinescu, nr.14, or. Hâncesti, Republica Moldova
Теlefon: (+373) 269 22643; 269 22762; 269 23900
fax: (+373) 269 22259.
c) Amplasamentul terenurilor: în lunca r. Prut, la vest de s. Dancu, OS Cărpineni, parcela

3 cu subparcelele A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z şi parcela
4 cu subparcelele A, B, C, D, E, G, H, I, J, K, L, M, N, O.
Schema*:
Coordonate*:
28,187264 46,755960
28,182615 46,748382
28,185282 46,737799
28,194931 46,735463
Este un sector de pădure de luncă (zăvoaie), alcătuită din plop alb şi salcie cu amestec
nesemnificativ de stejar şi ulm. Este amplasată la altitudinea circa 20 - 30 m, substratul este format
din nisipuri, luturi, argile. Domină solurile aluviale molice şi stratificate.

Arbori. plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), plop canadian (Populus
canadensis), stejar obişnuit (Quercus robur), salcie (Salix alba), frasin înalt (Fraxinus excelsior),
paltin de câmp (Acer platanoides), păr (Pyrus pyraster), volniş (Ulmus laevis).
Arbuști: amorfa (Amorpha fruticosa), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), salbă moale
(Euonymus europaeus), sânger (Swida sanguinea), cătină roşie (Tamarix ramosissima). Unele
specii higrofite ating dimensiuni impunătoare, exemplu – plopul alb, cu diametrul de 75-100 cm.
Ierburi. Specii rare: ghiocel bogat/omătuțe (Leucojum aestivum) – CRRM (CR), LRR (VU),
CRU, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, sparanghel verticilat (Asparagus verticillatus) – R,
LRR, viţa de pădure (Vitis silvestris) – CRRM (EN).
Ciuperci: pitărcuţa dură (Leccinum duriusculum), păstrăvul (Polyporus squamosus), burete de
cerneală (Coprinus comatus). Lichenii: Physcia ciliata, Xanthoria parietina, Phlyctis agelaea,
Parmelia caperata, Physcia pulverulenta.
Animale: Mamifere: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES
(I), CBerna (II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR,
LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE. Păsări: pupăza (Upupa epops) –
CRR, LRE, CBerna (II), cocor (Grus grus) – CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II),
șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II). Reptile - șarpe de alun
(Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II). Amfibieni - izvoraş cu burtă galbenă
(Bombina variegata) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei (Begu, 2011), aerul din regiunea dată se clasifică ca moderat
poluat (0,1-0,2 mg/m3). Dintre cele 5 metale grele studiate în sol, Cr şi Co depăşesc CMA, iar Cu
Zn şi Ni înregistrează valori mai mici de 0,5 CMA.

Arie cu regim special de protecție. Rezervaţia a fost constituită în scopul conservării
genofondului de Populus, Salix şi Vitis silvestris, care formează în acest habitat butuci viguroşi.
RNS Dancu este cel mai populat habitat pentru specia rară Leucojum aestivum, care se extinde pe
o suprafață de circa 3 ha, atingând gradul de acopecire 80-90%. Menține integritatea şi

Importanţa ştiinţifică: poate servi pentru cercetarea interrelaţiilor dintre speciile arboricole,
ierboase şi faunistice din ecosistem.
Importanţa cognitivă: oferă posibilitatea cunoaşterii cu speciile higrofite de arbori şi de plante şi
animale edificatoare şi rare din lunca r. Prut (sectorul din zona de centru a RM), a speciilor incluse
în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.
Importanţa recreativă: posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă pentru băștinași

Recomandări.
- instalarea panourilor informative;
Populus alba Leucojum aestivum
Coprinus comatus Bombina variegata

Nr. 21. NEMŢENI
f) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat

A) Silvică
Nemțeni
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniştri a RSSM nr. 5 din 8 ianuarie 1975.

„Hîncești-Silva”
Adresa: or. Hâncesti, str. Marinescu nr. 14, Republica Moldova.
tel/fax: +373-269-22259; tel: +373-269-22471; +373-269-23900; +373-269-23046.
g) Amplasamentul terenurilor: la vest de s. Nemţeni, OS Oneşti, trupul de pădure Lunca,

include parcela 24, subparcelele B, D.
Schema*:
Coordonate*:
28,086657 46,905165
28,084610 46,902119
28,090102 46,900581
28,094585 46,901925
h) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Prezintă o suprafaţă de pădure de luncă cu arborete de plop alb (Populus alba) şi populaţii de
plante rare. Este amplasată în lunca Prutului, altitudinea 30-40 m. Substratul este format din nisip,
lut și argilă, tipurile solului - aluviale molice şi stratificate.
Arbori: specia dominantă este plopul alb (Populus alba). Rar se întâlneşte plopul negru
(Populus nigra), arţarul tătăresc (Acer tataricum). O frecvenţă medie au salcia (Salix alba) şi
stejarul comun (Quercus robur), ultimul înregistrând exemplare seculare.
Arbuşti: corn (Cornus mas), salbă moale (Euonymus europaeus), măceş (Rosa canina),
păducel încovoiat (Crataegus curvisepala) ş.a.
Ierburi: specii rare – ghiocel bogat (Leucojum aestivum) – CRRM (EN), CRU, coada calului
(Equisetum telmateia) – R, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, lăcrimioare
(Convallaria majalis) – R. Specii comune - hidrofitele: pătlagină de apă (Alisma plantago-
aquatica), stânjenel galben (Iris pseudacorus), crin de baltă (Butomus umbellatus), papură îngustă
(Typha angustifolia).
Ciuperci: urechiuşa (Sarcoscypha coccinea), hribul alb (Boletus edulis), ciuperca albă
veninoasă (Amanita phalloides).
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în diferite proporţii: Opegrapha rufescens – 20%,
Xanthoria parietina – 15%, Physcia pulverulenta – 15%, Physcia hispida – 6%, Pertusaria amara
– 5%, Physcia stellaris – 5%, Lepraria aeruginosa – 3%.
Animale: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna
(II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna (III), vidră (Lutra lutra) – CRRM (VU), CRU, CRR, CITES (I), CBerna (II),
fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), lebădă-de-iarnă (Cygnus cygnus) – CRRM (VU), LRE,
CBerna (II), CBonn (II), barză-neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CBerna (II), CBonn
(II), buhă (Bubo bubo) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), brotăcel (Hyla
arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), melcul de livadă (Helix pomatia) – CBerna (III).
Starea ecologică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca poluat (0,2-0,3mg/m3).
Dintre cele 5 metale grele studiate, Co înregistrează valori cuprinse între 0,5-1,0 CMA, iar celelalte
– valori mai mici de 0,5 CMA.
i) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează vegetația de luncă, elemente biotice
valoroase prezentate de arboretele de plopul alb (Populus alba), asociaţii cu viţa de pădure (Vitis
sylvestris) şi specii rare de plante şi animale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
j) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

Importanţa ştiinţifică: oferă posibilitatea cercetării interrelaţiilor dintre speciile arboricole,
ierboase şi faunistice din ecosistemele de luncă.
Importanţa cognitivă: poate fi folosită ca obiect didactic pentru elevi în scopul familiarizării cu
speciile de plante şi animale edificatoare şi rare din zona de centru a RM, incluse în Cartea Roşie a
Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.
Importanţa recreativă: este o o zonă favorabilă de recreaţie (turism reglementat).
Recomandări.
Populus nigra Vedere generală
Leucojum aestivum Rana dalmatina

Nr. 22. SĂRATA GALBENĂ

A) Silvică
Sărata Galbenă

Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva”
Adresa: str. Marinescu nr. 14, or. Hâncesti, Republica Moldova, MD-3401
tel/fax: +373-269-22259; tel: +373-269-22471; +373-269-23900; +373-269-23046.
c) Amplasamentul terenurilor: la sud-vest de s. Sărata Galbenă, r. Hânceşti, OS Cărpineni,

trupul de pădure Cărpineni, parcele 62, 63, 67.
Schema*:
Coordonate*:
28,411525 46,731303
28,395292 46,725494
28,402870 46,716304
28,418432 46,713838

Reprezintă o suprafaţă de pădure cu arboret de stejar pufos și obişnuit, pe relief deluros,
altitudinea variază între 180 și 230 m. Substratul este format din luturi şi argile, tipul dominant de
soluri - cernoziomuri tipice moderat humifere.
Arbori: stejar pufos (Quercus pubescens), stejar pedunculat (Quercus robur), stejar brumăriu
(Quercus pedunculiflora), gorun (Quercus petraea), arţar (Acer platanoides), arţar american (Acer
negundo), frasin (Fraxinus excelsior), arţar tătăresc (Acer tataricum), cireş (Cerasus avium), vânj
(Ulmus laevis), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer compestre), stejar roşu (Quercus rubra),
salcâm (Robinia pseudacacia).
Arbuşti: migdal pitic (Amygdalus nana) – R, scumpie (Cotinus coggygria), salbă moale
(Euonymus europaeus), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), sânger (Swida sanguinea),
clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, lemn câinesc (Ligustrum vulgare), dârmoz (Viburnum
lantana), porumbar (Prunus spinosa).
Ierburi. Specii comune: rărunchioara de pădure (Glechoma hirsuta), brebenoc ierbaceu (Vinca
herbacea), măzăriche (Lathyrus tuberosus), gălbiniţă (Galeobdolon luteum), viorele (Scilla
bifolia), pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), şoaldină maximă (Sedum maximum),
usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata).
Specii rare: ciuboţica cucului (Primula veris) – R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R,
umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, ruşcuţă de primăvară (Adonis vernalis) –
R, CRU, CITES (II), şofrânel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, stânjenel unguresc
(Iris hungarica) – R.
Lichenii: Candelariella vitellina, Physcia grisea, Evernia prunastri, Lepraria aeruginosa,
Lecidella glomerulosa, Parmelia sulcata, Xanthoria parietina, Parmelia acetabulum,
Hypogymnia physodes, Parmelia scortea și speciile rare: Ramalina fraxinea, Ramalina farinacea,
Anaptychia ciliaris, Evernia furfuracea, Usnea hirta, Parmelia olivacea.
Animale. Mamifere: bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus)
– CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna
(II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE. Păsări: fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), pupăza (Upupa
epops) – CRR, LRE, CBerna (II), șorecar comun (Buteo buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II),
CBonn (II), uliu-păsărar (Accipiter nisus LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), uliu-porumbar
(Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), ciocănitoare pestriţă mare
(Dendrocopos major) – LRE, CBerna (II), buhă (Bubo bubo) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE,
CITES (II), CBerna (II).
Starea ecologică.
mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează asociaţiile speciilor de stejar pufos,
stejar brumăriu și stejar şi speciile rare de plante și animale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.

Importanţa ştiinţifică: Poate servi ca obiect de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile arboricole,
Importanţa cognitivă: Cunoaşterea cu speciile de arbori, de plante şi animale edificatoare şi rare
din zona de centru a RM incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.

Se interzice:

- deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun

Recomandări.

Vedere generală Poiană cu Primula veris
Crocus reticulatus Iris ungarica

Nr. 23. VILA CARACUI

A) Silvică
Vila Caracui
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-

Silva”
Adresa: str. A. Marinescu, nr. 14

Or. Hâncesti, Republica Moldova
Тel.: +373 269 22643; fax: +373 269 22259; tel:+373 269 22762; tel.:+373 269 23900
c) Amplasamentul terenurilor: la sud-est de s. Caracui, r. Hânceşti, OS Bozieni, Vila Caracui,

parcela 45.
Schema*:
Coordonate*:
28,616681 46,672572
28,604004 46,672730
28,603345 46,679905
28,609454 46,680552

Prezintă o suprafață de pădure cu arboretele de gorun, stejar pedunculat și stejar pufos. Este
amplasată pe relief deluros, altitudinea circa 210-270 m. Substarul este constituit din nisipuri şi
luturi argiloase, tipurile dominante de sol sunt: cenuşiu deschis și cernoziom agroiluvial.
Arbori: gorun (Quercus petraea) stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar pedunculat
(Quercus robur), arţar tătăresc (Acer tataricum), cireş (Cerasus avium), frasin (Fraxinus
excelsior), salcâm (Robinia pseudacacia).
Arbuşti: păducel (Crataegus curvisepala), lemn râios (Euonymus verrucosa), lemn câinesc
(Ligustrum vulgare), salba moale (Euonymus europaeus) ş.a.
Ierburi. Specii comune: şoaldina acră (Sedum acre) şi şoaldina maximă (Sedum maximum);
efemeroidele: pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), vioreaua (Scilla bifolia), grâuşorul
vernal (Ficaria verna), sciofilele: soră cu frate (Melampyrum nemorosum), brei peren (Mercurialis
perennis), rutișor (Thalictrum minus), clocoţel (Clematis integrifolia) şi heliofilele: ceriţica
(Cerinthe minor), sânzâene galbene (Galium verum); mezoxerofitele: ciucure (Campanula
glomerata), valeriană (Valeriana collina); higrofite – stânjenel galben (Iris pseudacorus).
Specii rare: sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, sparanghel verticiliat
(Asparagus verticillatus) – R, LRR, şofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU,
ciuboţica cucului (Primula veris) – R.
Mușchi: Leskea polycarpa
Ciuperci: iască lucidă (Ganoderma lucidum), iască sulfuroasă (Laetiporus sulphureus).
Lichenii: Parmelia acetabulum, Hypogymnia physodes, Xanthoria parietina, Parmelia
caperata, Parmelia sulcata. Specii rare: Hypogymnia tubulosa, Evernia prunastri, Ramalina
fraxinea.
Animale. Mamifere căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE.
Păsări - ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) – CRRM (EN), LRE, CBerna (II). Reptile: șopârla
ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II).
Insecte - rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.

poluat (0,1-0,2 mg/m3). Dintre metale grele studiate în sol, Cr şi Co înregistrează valori cuprinse
intre 0,5 - 1,0 CMA, iar restul – mai mici de 0,5 CMA.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează asociaţiile speciilor de gorun, stejar
pufos și stejar pedunculat. Conservează diversitatea biologică specifică.

Oferă posibilitatea cercetării interrelaţiilor dintre speciile arboricole, ierboase şi faunistice din
ecosistem, cunoaşterii cu speciile de arbori şi de plante şi animale edificatoare şi rare din zona, a
speciilor incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu. Posedă potențial
recreativ.
Recomandări.
Vedere generală Crocus reticulatus
Laetiporus sulphureus Asparagus verticillatus

Nr. 24. SĂRATA-RĂZEŞI

A) Silvică
Sărata-Răzeşi
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului Întreprinderea pentru Silvicultură

„Hîncești-Silva”
Adresa: or. Hâncesti, str. Marinescu nr. 14, Republica Moldova, MD-3401
tel/fax: +373-269-22259; tel: +373-269-22471; +373-269-23900; +373-269-23046.
c) Amplasamentul terenurilor: OS Cărpineni, „Bazinic”, parcela 39, subparcelele A,B,C,D,E.
Schema*:
Coordonate*:
28,235817 46,666835
28,243044 46,664602
28,242862 46,659252
28,237864 46,659867

Prezintă o suprafaţă de pădure cu plop alb şi salcie, amplasată în lunca r. Prut la altitudinea
circa 20-30 m. Substratul este format din nisipuri, luturi și argile, tipurile dominante de soluri -
aluviale molice şi stratificate.
Arbori: plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), plop tremurător (Populus
tremula), stejar obişnuit (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre),
arţar american (Acer negundo), cireş (Cerasus avium), păr (Pyrus pyraster).
Arbuşti: păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), soc negru (Sambucus nigra), dracilă
comună (Berberis vulgaris) – R, boz (Sambucus ebulus).
Ierburi. Specii comune: piciorul caprei (Aegopodium podagraria), floarea vântului
ranunculoidă (Anemone ranunculoides), răscoage (Chamaenerion angustifolium), crucea
pământului (Heracleum sibiricum), soră cu frate (Melampyrum nemorosum), brei peren
(Mercurialis perennis), brânca porcului (Scrophularia nodosa), şoaldină mare (Sedum maximum),
tătăneasă (Symphytum officinale), brusture (Arctium lappa), pecetea lui Solomon (Polygonatum
latifolium), negară pletoasă (Stipa capillata).
Specii rare: viță de pădure (Vitis sylvestris) – CRRM (EN), șofrănel reticulat (Crocus
reticulatus) – R, LRR, CRU, bibilică (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU, CBerna
(I), ghiocel bogat (Leucojum aestivum) – CRRM (EN), LRR, CRU, luşcă de munte (Ornithogalum
oreoides) – CRRM (EN), CRU, LRE, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, brebenel bulbos
(Corydalis solida) – R, creasta cucoşului (Polystichum aculeatum) – CRRM (EN).
Ciuperci: şampinionul de pădure (Agaricus sylvestris).
Animale. Mamifere: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II). Păsări: ciocănitoare pestriţă
mare (Dendrocopos major) – LRE, CBerna (II), buhă (Bubo bubo) – CRRM (CR), CRR, CRU,
LRE, CITES (II), CBerna (II), barză-albă (Ciconia ciconia) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), CBonn (II), barză-neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CBerna (II), CBonn (II).
Reptile: șopârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II). Insecte: călugărița (Mantis
religiosa) – LRE, podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE, fluture amiral (Vanessa atalanta)
– R, LRE.
Starea ecologică.
mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează arboretele de plopul alb şi populaţii
de plante şi animale rare. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Importanţa ştiinţifică: poate servi ca obiect de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile arboricole,
Importanţa cognitivă: ar putea fi folosită ca obiect didactic pentru elevii în scopul familiarizării cu speciile
edificatoare şi rare din zona de amplasare a ariei protejate, a speciilor regăsite în Cartea Roşie a Republicii
Moldovea şi Anexele Convenţiilor de mediu.
Importanţa recreativă: poate servi ca zonă de recreaţie pentru localnici (odihnă organizată).

- lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc;

Recomandări.
Acer negundo Zonă de agrement
Agaricus silvestris Iphiclides podalirius

Nr. 25. POGĂNEŞTI

A) Silvică
Pogăneşti
16.07.1998. Anexa nr.4.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-

Silva”.
Adresa: or. Hâncesti, str. Marinescu nr.14, Republica Moldova, MD-3401
tel/fax: +373-269-22259; tel: +373-269-22471; +373-269-23900; +373-269-23046.
c) Amplasamentul terenurilor: la sud-vest de s. Pogăneşti, r. Leova, Ocolul Silvic Oneşti,

parcela 38, subparcelele A, D, E, F.
Schema*:
Coordonate*:
28,222313 46,688068
28,224784 46,681536
28,229311 46,679960
28,225729 46,680422

Prezintă o suprafaţă de pădure cu arboret natural dominat de plop alb şi salcie. Este amplasată
în lunca r. Prut, altitudinea de circa 25 m. Substratul este constituit din nisipuri, luturi și argile,
tiprile solului - aluviale molice şi stratificate.

Arbori. Dominate sunt plopul alb (Populus alba) şi plopul negru (Populus nigra), frecvent este
salcâmul (Robinia pseudacacia).
Arbuşti: mai frecvent este păducelul încovoiat (Crataegus curvisepala), dârmozul (Viburnum
lantana).
Ierburi. Covorul ierbos este slab dezvoltat, gradul de acoperire constituind circa 0,6-0,8, cauza
fiind stratul nisipos şi nisipo-argilos predominant (consecinţă a inundaţiilor). Frecvente sunt
speciile de plante ierboase: stânjenel galben (Iris pseudacorus), crin de baltă (Butomus
umbellatus), măzăriche (Vicia hirsuta), trestie de câmp (Calamagrostis arundinacea), dreţe
(Lysimachia nummularia).
Specii rare: viță de pădure (Vitis sylvestris) – CRRM (EN), ghiocel bogat (Leucojum aestivum)
– CRRM (EN), LRR, CRU, bibilică (Fritillaria meleagroides) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE,
CBerna (I), lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum) – CRRM (EN), CRU. Ciuperci: şampinion
(Agaricus silvestris), zbârciog (Morchella sp.).
Animale. Mamifere: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES
(I), CBerna (II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc
(Meles meles) – CBerna (III). Păsăr: uliu-păsărar (Accipiter nisus LRE, CITES (II), CBerna (II),
CBonn (II), uliu-porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), buhă
(Bubo bubo) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), pupăza (Upupa epops) –
CRR, LRE, CBerna (II), șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II),
ciocănnitoare pestriţă mijlocie (Dendrocopos medius) – LRE, CBerna (II). Reptile: șopârla verde
(Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU),
CRR, CRU, CBerna (II). Amfibieni: brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna
(II), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II).
Insecte: fluture amiral (Vanessa atalanta) – R, LRE, podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE,
fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică.
Conform repartizării cartografice a gradului de poluare a aerului în Republica Moldova cu SO2,
mg/m3). Dintre cele 7 metale grele studiate în sol, Pb se află între 0,5-1,0 CMA, iar celelalte valori
- mai mici de 0,5 CMA.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează arboretele de plopul alb (Populus
alba) şi conservează biodiversitatea de luncă. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Importanţa ştiinţifică: poate servi ca obiect de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile
arboricole, ierboase şi faunistice.
Importanţa cognitivă: poate servi ca obiect de familiarizare cu speciile edificatoare şi rare a
ecosistemelor naturale din zona de centru a RM.

Recomandări.
Vedere generală Ornithogalum boucheanum
Leucojum aestivum Vanessa atalanta

Nr. 26. MOLEȘTI

A) Silvică
Molești
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvo-Cinegetică Cimişlia.

Ocolul Silvic Răzeni.
Adresa: s. Răzeni, raionul Ialoveni.
Telefon: 0268 74263.
c) Amplasamentul terenurilor: La 2 km sud de satul Moleşti, ocolul silvic Răzeni, Vila Moleşti
- Răzeni, parcela 11, subparcela 1; parcela 12, subparcela 3.
Coordonate:
Longitude: E 28°50´51˝ Latitudea N: 46°43´31˝, Alt. 145-242 m.

Elemente biotice valoroase: Arboretul este prezentat, în special, de speciile: gorun (Quercus
petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia tomentosa, T.
cordata), frasin (Fraxinus excelsior), cireș (Cerasus avium), măr pădureț (Malus sylvestris), păr
(Pyrus communis).
Arbuști. Mai frecvent pot fi semnalate următoarele specii: corn (Cornus mas), alun (Corylus
avellana), păducel (Crataegus monogyna), dârmoz (Viburnum lantana), salbă moale (Euonymus
europaeus), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), sânger (Swida sanguinea).
Ierburi. specii de plante rare – leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, brebenel (Corydalis cava)
– R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) –
R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, ceapa bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum)
– CRRM (VU).
Licheni: Xanthoria parietina (20%), Parmelia sulcata (25%), Physcia stellaris (20%),
Evernia prunastri (17%), Lepraria aeruginosa (25%), Parmelia acetabulum (5%), Physcia
ciliata (15%), Evernia furfuracea (5%) – R, Graphys scripta (10%) – R, Parmelia olivacea (15%)
– R, Ramalina roesleri (10%) –R.
Fauna: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, bursuc (Meles
meles) – CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, dihor de pădure (Mustela putorius) – CRU,
LRE, CBerna (III), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix
natrix) – LRE, CBerna (III), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE, rădaşcă
(Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), croitor cenușiu (Morimus funereus) –
CRU, LRE.
Starea ecologică.
În zona limitrofă nu sunt prezente surse majore de poluare. Infrastructura turistică nu este
dezvoltată, locuri de odihnă lipsesc.
Calitatea aerului privind conținutul de SO2, stabilită în baza lichenoindicaţiei, clasifică aerul
din zona de amplasare a obiectului la categoria moderat poluat (0,1 - 0,2 mg/m3).

Componenta Pb Zn Cu Ni Cr
Sol, stratul 0-10 cm - 90,0 52,0 22,0 -
CMA, sol (Кирилюк, 100 300 100 100 100
2006)
Licheni 12,1 75,5 38,0 3,0 5,0
Mușchi 12,0 70,0 47,0 2,5 2,0
Litieră 8,5 42,0 25,5 2,0 5,0
CMA, plante 10 100 100 10 5

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează habitatele naturale de gorun cu
tei şi frasin și asigurară conservarea diversităţii biologice specifice.
Oferă posibilitatea cercetării și familiarizării cu flora şi fauna specifică şi protejată din zonă;
poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).
Recomandări.
Vedere generală Oryctes nasicornis
Asparagus tenuifolius Graphis scripta

Nr. 27. SECTOR ETALON DE PĂDURE

A) Silvică
Sector etalon de pădure
16.07.1998. Anexa nr.4.

Ocolul Silvic Scoreni. Întreprinderea Silvo-Cinegetică Strășeni.
Adresa. or. Strășeni
Telefon: 237 2 56 61; 237 2 56 51
c) Amplasamentul terenurilor: la Nord-Vest de satul Malcoci, raionul Ialoveni, Ocolul Silvic
Scoreni.
Schema*
Coordonate:
28,615095 47,046231
28,615056 47,046070
28,614766 47,032821
28,620148 47,041572

Prezintă un sector de pădure amplasată pe un relief deluros cu altitudinea de circa 100-200 m.
Predomină tipul de sol cenușiu închis, substratul este format din lut cu nisip.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar (Q. robur), frasin (Fraxinus excelsior), carpen
(Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa) și speciile de amestec:
jugastru (Acer campestre), paltin (Acer platanoides), gladiș (Acer tataricum), ulm (Ulmus
carpinifolia), vânj (Ulmus laevis), cireș (Cerasus avium), măr pădureț (Malus sylvestris), păr
sălbatic (Pyrus pyraster), sorb (Sorbus torminalis) și specia de scoruș (Sorbus domestica), inclusă
în CRRM.
Arbuști: scumpie (Cotinus coggygria), corn (Cornus mas), măceș (Rosa canina), porumbar
(Prunus spinosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), păducel (Crataegus curvisepala, C.
monogyna), dârmoz (Viburnum lantana), boz (Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea),
brebenoc (Vinca minor), cărpiniță (Carpinus orientalis) - specie regăsită în CRRM.
Ierburi. Specii rare: brebenel alb (Corydalis cava) – R, brebenel bulbos (Corydalis bulbosa)
– R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius – R, mierea
ursului (Pulmonaria obscura – R, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, vioreaua
noptii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II), laleaua Biberștein (Tulipa
biebersteiniana) – R,CRU, ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum) – CRRM (VU).
Licheni: Parmelia olivacea (5%) – R, Parmelia sulcata (25%, 30%), Evernia prunastri (17%,
50%,70%) – R, Xanthoria parietina (5%), Ramalina fastigiata (7%) – CRRM (CR).
Animale. Specii rare: bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus)
(II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, cârtiţă (Talpa europaea) - LRE, dihor de pădure (Mustela putorius)
– LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), jder de pădure, șarpe de alun
(Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), gușterul (Lacerta viridis) – LRE,
CRU, CBerna (II), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), broasca râioasă brună (Bufo
bufo) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca râioasă verde (Bufo viridis) CRR, CBerna
(II), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), croitor
cenușiu (Morimus funereus) – CRU, LRE, gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU),
LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.
Suprafaţa protejată este localizată de-a lungul traseului şi este influienţată de gazele de
eşapament şi poluarea fonică din partea surselor mobile. Impactul negativ se resimte şi din partea
populaţiei, prin popasurile şi odihna organizată în incinta rezervaţiei, după care rămâne gunoi și
locuri afectate de ruguri.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, stabilit pe baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca aer slab
poluat (0,05-0,1 mg SO2/m3).
Obiectul de studiu Pb Zn Cu Ni Cr
Sol (stratul 0-10 cm) - 129,0 75,0 21 -
CMA, sol (Кирилюк, 2006) 100 300 100 100 100
Licheni 9,8 53,4 32,6 2,9 13,9
Mușchi 8,8 73,6 42,6 1,0 11,0
Litieră 9,4 50,5 32,8 1,2 11,2
CMA, plante (Кирилюк, 2006) 10 100 100 10 5
e) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie.
RNS Sector etalon de pădure este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare
a habitatelor naturale ale arboretelor natural fundamentale de gorun și stejar pedunculat cu speciile
rare de scoruș (Sorbus domestica) și cărpiniță (Carpinus orientalis) și specii rare de floră și faună
regăsite în CRRM.

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii particularităților și interacțiunii dintre diferite specii
de arborete naturale, arbuști și specii floristice și faunistice. Poate servi ca loc de recreație pentru
populație.

Recomandări.
- pentru reducerea impactului din partea localnicilor se propune amenajarea locurilor pentru
odihnă;
Vedere generală Nectaroscordum bulgaricum
Lilium martagon Coronella austriaca
Platanthera bifolia
Lucanus cervus
Nr. 28. OSTIANOVA

A) Silvică
Ostianova
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniștri a RSSM nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
Întreprinderea de Stat ”Întreprinderea pentru silvicultură Iargara”

Adresa: satul Băiuşi, raionul Leova
Telefon: 0263 92189
c) Amplasamentul terenurilor: la nord-est de s. Băiuş, r. Leova, OS Hârtop, Ostianova şi include

parcelele 46, 47, 48, 49, 50.
Schema*:
Coordonate*:
28,530564 46,479155
28,498843 46,469675
28,518034 46,464113
28,518779 46,463779

Prezintă un sector de pădure cu arborete natural fundamentale de stejar pufos și stejar
pedunculat, cu poiene largi, într-o stare de dezvoltare bună. Amplasată pe relief deluros, altitudinea
200 – 230m. Substratul este constituit din luturi și argile, tipul dominant de sol – cernoziom.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens). Unele exemplare
de Quercus robur formează tufe, câte 3-5, uneori chiar până la 10 arbori într-o tufă.
Arbuşti: păducel (Crataegus curvisepala), măceş (Rosa canina), scumpie (Cotinus coggygria).
Ierburi: usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), rutişor mic (Thalictrum minus), turicioară
(Agrimonia eupatoria), valeriană (Valeriana collina), firuţă anuală (Poa annua), golomăţ glomerat
(Dactylis glomerata), ruj de deal (Lavatera thuringiaca), opaiţă (Melandrium album), creţuşcă
(Filipendula vulgaris), ochiul broaştei iliric (Ranunculus illyricus), veronică (Veronica prostrata),
scrântitoare argintie (Potentilla argentea), cosiţă (Vicia villosa), trifoi (Trifolium pratense),
lumânărică violacee (Verbascum phoeniceum) ş.a.
Lichenii: Parmelia sulcata, Parmelia caperata, Anaptychia ciliaris – R, Parmelia acetabulum,
Evernia prunastri – R, Evernia furfuracea – R, Hypogymnia physodes, Parmelia olivacea – R,
Candelariella vitelina.
Fauna: gușterul (Lacerta viridis) și șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II).
Starea ecologică.
mg/m3). Dintre cele 6 metale grele studiate în sol, Cr şi Co înregistrează valori cuprinse între 0,5-
1,0 CMA, iar restul – valori mai mici de 0,5 CMA.

pedunculat şi de stejar pufos, asigurară protecţia şi conservării diversităţii biologice și a peisajului.

Poate servi pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice de importanţă naţională, cunoașterea cu
specificul vegetației forestiere din regiune. Dispune de un potențial de recreaţie valoros.

Recomandări.
- crearea infrastructuri turistice şi recreative.
„Tufe” de stejari Poiană cu specii milifere
Parmelia olivacea Verbascum phoeniceum

Nr. 29. SELIŞTE-LEU

A) Silvică
Selişte-Leu
A fost constituită prin Hotărârea consiliului de Miniștri a RSSM nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului:Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură Nisporeni-Silva”
Adresa: or. Nisporeni
str. Toma Ciorba 12, Republica Moldova, MD-6401
Telefon: +373-264-23870; +373-264-22739; +373-264-26596 fax: +373-264-22304.
c) Amplasamentul terenurilor: la nord-est de s. Boldureşti, r. Nisporeni, OS Păruceni, Selişte-

Leu, parcelele 27 – 30.
Schema*:
Coordonate*:
28,086893 47,115635
28,105290 47,103913
28,086603 47,080662
28,090519 47,088316

Reprezintă un sector de pădure cu arboret natural fundamental de gorun, stejar pedunculat şi
stejar pufos. Este amplasată pe un relief puternic fragmentat cu versanți cu altitudinea de 300 - 340
m, care alternează cu vâlcele cu altitudinea de circa 150 m. Substratul este format din nisipuri şi
luturi argiloase, tipul solurilor dominante - cenuşii tipice.
Arbori. gorun (Quercus petraea), stejarul obişnuit (Quercus robur), stejar pedunculat (Quercus
robur), stejar pufos (Quercus pubescens), tei roşu (Tilia cordata), tei macrofil (Tilia platyphyllos),
frasin (Fraxinus excelsior), cireş (Cerasus avium), arţar american (Acer negundo), jugastru (Acer
campestre).
Arbuştii. Specii rare: migdal pitic (Amygdalus nana) – R, CRU, clocotiş (Staphylea pinnata)
– R, CRU. Specii comune: salbă moale (Euonymus europaeus), păducel încovoiat (Crataegus
curvisepala), corn (Cornus mas), lemn râios (Euonymus verrucosa), soc (Sambucus nigra),
dârmoz (Viburnum lantana) şi liana edera (Hedera helix).
Ierburi. Specii rare: lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, ciuboţica cucului
(Primula veris) – R, ruşcuţă de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), crin de pădure
(Lilium martagon) – R, CRU, LRE, pana zburătorului (Lunaria annua) – R, leurdă (Allium
ursinum) – R, CRU, sparanghel verticiliat (Asparagus verticillatus) – R, CRR, brebenel bulbos
(Corydalis bulbosa) – R, clocoţei (Clematis integrifolia), brebenoc mic (Vinca minor) – R.
Ciuperci: urechiuşa (Sarcoscypha coccinea).
Lichenii: Specii rare: Cladonia fimbriata – 15%, Ramalina fraxinea – 15%, Evernia furfuracea
– 7%, Graphis scripta - 5%, Parmelia olivacea - 5%, Anaptychia ciliaris - 5%. Specii comune:
Evernia prunastri, Hypogymnia physodes, Parmelia sulcata, Opegrapha rufescens, Physcia
stellaris, Physcia pulverulenta, Lepraria aeruginosa, Xanthoria parietina, Lecanora subfuscata,
Bacidia luteola, Candelariella vitellina, Pertusaria amara, Psora ostreata.
Animale. căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, ciocănitoare
neagră (Dryocopus martius) – CRRM (EN), LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM
(VU), LRR, LRE, CBerna (II), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), cetonischemă
aeruginosa (Protaetia aeruginosa) – CRRM (VU), fluturele aurora (Anthocharis cardamines),
gândacul de mai (Melolontha melolontha), melcul de livadă (Helix pomatia) – CBerna (III).
Starea ecologică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca curat (<0,05 mg/m3).
Dintre metale grele studiate în sol, Cr înregistrează valori cuprinse între 0,5-1,0 CMA, iar restul –
valori mai mici de 0,5 CMA .
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a asociaţiilor speciilor gorun

(Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur) şi stejar pufos (Quercus pubescens) şi
speciilor rare de floră și faună. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Poate servi ca obiect de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile arboricole, ierboase şi de faună
din ecosistem și cunoaşterea cu speciile de arbori şi de plante şi animale edificatoare şi rare din
regiune. Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).

Recomandări.
- unificarea RNS Selişte Leu cu RNPM Seliște Leu întrucât acestea sunt amplasate pe aceeași
suprafață;
Vedere generală Staphylea pinnata
Asparagus tenuifolius Cladonia fimbriata

Nr. 30. CABAC
A) Silvică
Cabac
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură Nisporeni-Silva”
Adresa: Republica Moldova, MD 6400, or. Nisporeni, str. Toma Ciorbă, nr. 12
Telefon: 069158608
la Nord-Vest de comuna Ciorăşti raionul Nisporeni Ocolul Silvic Ciorăşti. Include Parcela 3,
subparcelele E, F, J; Parcela 4, subparcela D; Parcela 9, supracelela G; Parcela 10, subparcela C;
Parcela 13, subparcela C și F.
Schema*
Coordonate:
28,141840 47,190895
28,146680 47,183009
28,163418 47,172081
28,164062 47,164445

Suprafața –24,7 ha.
Prezintă un sector de pădure de fag amplasat pe un relief deluros, cu versanţi cu pantă moderată,
altitudinea 395m. Substratul este format din nisipuri şi luturi argiloase, tipul dominant de sol - brun
tipic.
Arbori: fag (Fagus sylvatica), arţar (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), carpen
(Carpinus betulus), cireş (Cerasus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), ulm
glabru (Ulmus glabra).
Arbuşti: alun (Corylus avellana), soc (Sambucus nigra), lemnul-râios (Eonymus verrucosa),
dârmoz (Viburnum lantana), salbă moale (Euonymus europaea), sânger (Swida sanguinea),
clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Specii rare: orbalţ spicat (Actaea spicata) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) –
R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, leurdă (Allium ursinum) – R, cuibul pământului
(Neottia nidus-avis) – R, LRR, CRU, CITES (II), vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R,
LRR, CRU, CITES (II), coada calului (Equisetum telmateia) – R, brebenel bulbos (Corydalis
bulbosa) – R, Ramalina fraxinea – R.
Specii din CRRM (2015): buruiană de junghi (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU,
CITES (II), mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM (VU), CRU, ferigă masculină (Dryopteris-
filix-mas) – CRRM (VU), CRU, lopăţea (Lunaria rediviva) – CRRM (EN), CRU, pana
zburătorului (Lunaria annua) – R.
Animale: bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR,
LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE,
CITES (I), CBerna (II), iepure de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela
nivalis) – LRE, CBerna (III), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), broască râioasă
brună (Bufo bufo) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) –
CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna
(II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), ochi de păun mare (Saturnia
pyri) – CRRM (VU), podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE.
Starea ecologică.

Aria Protejată Cabac este influienţată de populaţia din localităților Ciorăști și Seliște, care se
află in apropiere. La momentul cercetărilor nu au fost înregistrate tăieri elicite și pășunatul.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat (0,05-
0,1mg/m3).
Componenta Pb Zn Cu Ni Co Cr
Sol (stratul 0-20 cm) <2,5 57,88 22,28 32,03 20,17 73,74
1980)
Diapazonul în solurile RM 5- 30 10-166 2-400 5-75 4-18 25 - 145
Licheni 17,3 3,1 6,3 28,7 - 10,7
Prag de toxitoleranță, Bergmann (1992) și 10 - 12 50 - -
Bonneau (1988)
Diapazonul pentru frunzele speciilor de stejar din 0,1-3 1-10 5-80 1-50 0,1-2 1-20
RM (Кирилюк, 2006)
Nivelul fondului radiologic gama extern 15 µR/h (VLA 20 – 25 µR/h ).
e) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a arboretului natural de fag
şi a speciilor de plante şi animale caracteristice pădurilor de fag.

Este o resursă genetică forestieră cu interes ştiinţific, oferind posibilitatea cercetării arboretului
natural, exemplarelor seculare și familiarizării populației și școlarilor cu flora şi fauna specifică şi
protejată din zonă. Aria protejată ar putea servi ca loc de recreere pentru populație.


- colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale, inclusiv a unor
părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
Recomandări.
- elaborarea unei strategii de diminuare a impactului antropic
Vedere generală Fagus sylvatica
Lunaria annua Scopolia carniolica
Coronella austriaca Lacerta viridis

Nr. 31. ZBEROAIA – LUNCA

A) Silvică
Zberoaia – Lunca
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură Nisporeni-Silva”.
Adresa: or. Nisporeni
str. Toma Ciorba 12, Republica Moldova, MD-6401
Telefon: +373-264-23870; +373-264-22739; +373-264-26596; fax: +373-264-22304
c) Amplasamentul terenurilor: la vest de s. Zberoaia, r. Nisporeni, OS Nisporeni, Zberoaia-

Lunca, parcelele 13, 14.
Schema*:
Coordonate*:
28,098848 46,974412
28,092834 46,957461
28,101621 46,970957
28,085592 46,971566
Este un sector de pădure de luncă dominat de specia de plop alb (Populus alba). Amplasată la
altitudinea 20-60 m. Substratul este constituit din nisipuri, luturi și argile, predomină solurile
aluviale molice şi stratificate.
Arbori. Edificatori: plop alb (Populus alba), subdominanţi: plopul negru (Populus nigra),
vânjul (Ulmus laevis), arţarul tătăresc (Acer tataricum), stejarul pedunculat (Quercus robur),
jugastrul (Acer campestre) şi salcia (Salix alba).
Arbuştii. Specii rare: călin comun (Viburnum opulus), verigariu (Rhamnus tinctoria). Specii
comune: cătină roşie (Tamarix ramosissima), cruşin (Frangula alnus), dârmoz (Viburnum
lantana), păducel (Crataegus curvisepala). Frecvente sunt şi lianele: viţă de Canada
(Parthenocissus quinquefolia) şi specia rară viţă de pădure (Vitis sylvestris) – CRRM (VU).
Ierburi. Specii rare: lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, şofrănel reticulat (Crocus
reticulatus) – R, CRR, CRU, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, umbra iepurelui
tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, sparanghel blastodentat (Asparagus pseudoscaber) – R,
bibilică (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CBerna (I), ghiocel nival
(Galanthus nivalis) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES (II).
Animale. Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisică sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), vidră (Lutra lutra) – CRRM
(VU), CRU, CRR, CITES (I), CBerna (II), stârc cenuşiu (Ardea cinerea) – LRE, CBerna (III), barză
neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), cocor
(Grus grus) – CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), fazan (Phasianus colchicus)
– CBerna (III), şorecar comun (Buteo buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), broască
ţestoasă de baltă (Emys orbicularis) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix
natrix) – LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.

stabilită pe baza lichenoindicaţiei (Begu, 2011), aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat
(0,05-0,1mg/m3).

f)
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protegează asociaţii ale speciilor de plop alb
(Populus alba), plop negru (Populus nigra) şi stejar obişnuit (Quercus robur), exemplare seculare,
specii rare de plantele și animale. Menține microclimatul în regiune și asigură integritatea şi
g) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

h)
Poate servi pentru cercetarea interrelaţiilor dintre speciile arboricole, cele ierboase şi faunistice
din ecosistem, pentru familiarizarea cu specile higrofite de arbori şi de plante şi animale edificatoare
şi rare din lunca r. Prut (sectorul din zona de centru a RM) incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi
ocrotite prin Convenţiile de mediu.
Importanţa recreativă: ape potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă (turism
reglementat).
i) Restricţii privind folosirea terenurilor
Recomandări.
- elaborare unei strategii de diminuare a impactului antropic;
Vedere generală Lunca inundată
Vitis sylvestris Emys orbicularis

Nr. 32. OCNIŢA

A) Silvică
Ocniţa
Adresa: șos. Bucovinei, 24

4600 Edineț, Raionul Edineț, Republica Moldova
Telefon:+373 246 22893; Fax:+373 246 22893
Este amplasată la nord-est de s. Hădărăuţi, r. Ocniţa, OS Ocniţa, parcelele 42, 43.
Schema*:
Coordonate*:
27,375525 48,387916
27,391399 48,387504
27,387961 48,380185
27,373006 48,381059

Prezintă o pădure din nordul Moldovei, cu arborete natural-fundamentale valoroase de stejar
pedunculat (diametrul 70-80 cm) și cireș (diametrul 50-70 cm). Amplasată la altitudinea de 260-
280 m. Substratul este constituit din luturi și argile, solurile – cenușii.
Arbori. Stejar pedunculat (Quercus robur), cireş (Cerasus avium), arţar tătăresc (Acer
tataricum), frasin înalt (Fraxinus excelsior), plop tremurător (Populus tremula), salcâm alb
(Robinia pseudacacia).
Arbuşti. Lemn câinesc (Ligustrum vulgare), corn (Cornus mas), salbă moale (Euonymus
europaeus), porumbar (Prunus spinosa) ş.a
Ierburi. Specii rare: ciuboţica cucului (Primula veris) – R, mierea ursului (Pulmonaria
officinalis) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, strigoae neagră (Veratrum nigrum) – R,
umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, feriga
masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU.
Ciuperci: păstrăvul (Polyporus squamosus) şi iasca (Fomes fomentarius), iasca (Daedalea
quercina).
Licheni. Specii rare: Cladonia fimbriata – 7%, Evernia furfuracea – 40%, Graphis scripta –
15%, Usnea hirta – 10%, Cladonia pyxidata – 7%, Ramalina fraxinea – 5%.
Mușchi: Barbula unguiculata, Bryum argenteum, Hypnum cupressiforme, Leskea polycarpa,
Leskeella nervosa.
Animale. căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, pisică
sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), fazan
(Phasianus colchicus) – CBerna (III), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), șopârla
ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca aer curat (<0,05mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a unor habitate naturale de stejar
obişnuit (Quercus robur) şi a biodiversității specifice. Contribuie la moderarea climei, reducerea
eroziunii solurilor și alunicărilor de teren în zonă. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Poate fi utilizatul în scopul cercetării particularităților ecologice ale speciei de stejar şi a
speciilor valoroase de floră și faună.
Importanţa cognitivă: Cunoaşterea cu specile de arbori şi de plante şi animale edificatoare şi rare
din zona de nord a RM, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.


Recomandări.
- păstrarea zonei de protecție (câmpurile agricole sunt foarte aproape);
- pentru reducerea impactului negativ din partea localnicilor se propune amenajarea locurilor
pentru odihnă.
Vedere generală Dryopteris filix-mas
Lilium martagon Veratrum nigrum

Nr. 33. MESTECĂNIȘ

A) Silvică
Mestecăniș

Adresa: șos. Bucovinei, nr. 24, or. Edinet, 4600, Republica Moldova
Telefon:+373 246 22893; Fax:+373 246 22893
c) Amplasamentul terenurilor: la sud-est de s. Clocuşna, r. Ocnița, OS Ocniţa, trupul de pădure

Berezeni, parcela 50.
Schema*:
Coordonate*:
27,376919 48,420676
27,390248 48,409420
27,386355 48,404956
27,391152 48,404462

Suprafața - 44 ha.
Este limita de sud a pădurilor de mesteacăn şi unicul sector natural silvic din Republica
Moldova cu prezenţa mesteacănului alb (Betula pendula). Se află la hotar cu Ucraina, linia de
delimitare fiind calea ferată. Amplasată pe relief deluros, altitudinea de 260-270 m. Substratul este
format din argile și luturi, tipul dominant de solu - cenușiu.
Aria conţine 5 arbori seculari de mesteacăn alb în stare nesatisfăcătoare. O perspectiva bună
sunt cei peste 70 de arbori tineri de Betula pendula din incinta ravenei de lângă calea ferată.
Arbori. Dominant este stejarul pedunculat (Quercus robur), cu arbori bine dezvoltați, vârsta
de circa 50-80 ani. Subdominanti: molidul european (Picea abies), salcâmul (Robinia
pseudacacia), frasinul (Fraxinus excelsior), mesteacănului alb (Betula pendula).
Arbuști. Mălin comun (Padus avium) – CRRM (EN), călin (Viburnum opulus).
Ierburi: mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, umbta iepurelui (Asparagus tenuifolius)
– R, ciuboțica cucului (Primula veris) – R, strigoae (Veratrum nigrum) – R, LRR.
Ciuperci: urechiușa (Sarcoscypha coccinea).
Licheni: Specii rare: Evernia prunastri – 50%, Parmelia sulcata – 15%, Ramalina roesleri –
7%, Cladonia fimbriata – 3%.
Animale. Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), jder de pădure (Martes martes)
– CRRM (VU), CRR, CBerna (III), ciocârlia de camp (Alauda arvensis) – LRE, CBerna (III),
cocoşarul (Turdus pilaris) – LRE, CBerna (III), barză neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR,
CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), scatiul (Carduelis spinus) – LRE, CBerna (II),
cioara de semănătură (Corvus frugilegus) – LRE.
Starea ecologică.
La momentul cercetărilor în RNS Mestecăniș au fost semnalați 5 arbori bătrâni de mesteacăn
alb în stare de dezvoltare nesatisfăcătoare, fiind afectați de chiciura din anul 2000.
mg/m3). Conţinutul metalelor grele în sol nu depăşește CMA pentru sol, Cr aflându-se în intervalul
0,5-1,0 CMA, iar celelalte – mai mici de 0,5 CMA.
Nivelul fondului radiologic gama extern 20 µR/h (VLA 20 – 25 µR/h).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale de
mesteacăn alb şi stejar pedunculat, de asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice
specifice. Asigură menținerea microclimei și integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Aria prezentând limita de răspândire sud-vestică a mesteacănului în Europa de Est. Este un
habitat favorabil pentru cercetări legate de specia Betula pendula și poate fi folosită în scop
cognitiv pentru familiarizare cu biodiversitatea specifică şi protejată din regiunea de nord a RM.


Recomandări.
- elaborarea unei strategii de regenerare prin seminţe a mesteacănului.
Arboret tânăr de mesteacăn Evernia prunastri

Nr. 34. CLIMĂUŢI

A) Silvică
Climăuţi
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Edineţ

Adresa:șos. Bucovinei, nr. 24, or. Edinet, 4600, Republica Moldova
Telefon:+373 246 22893; Fax:+373 246 22893
c) Amplasamentul terenurilor: în apropierea s. Climăuți, Ocolul Silvic Ocniţa, Climăuţi, p. 50.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,572299 48,364393
27,573383 48,370498
27,586283 48,365263
27,586603 48,365149

Prezintă un sector de pădure de stejar pedunculat cu cireș. Este amplasată pe un relief deluros,
altitudinea circa 250 m. Substratul este format din argile și luturi, tipul solului – cenușiu de padure.
Arbori: specia dominantă: stejar (Quercus robur); specii însoțitoare: arţar tătăresc (Acer
tataricum), cireş (Cerasus avium), ulm/volniş (Ulmus laevis), frasin înalt (Fraxinus excelsior).
Arbuşti: salbă moale (Euonymus europaeus), soc (Sambucus nigra), salbă râioasă (Euonymus
verrucosa), corn (Cornus mas), păducel curvisepal (Crataegus curvisepala), dârmoz (Viburnum
lantana), păducel înarmat (Crataegus praearmata) – specie rară.
Ierburi. Specii rare: iarba ciutei/cujdă ungurească (Doronicum hungaricum) – R, CRU,
pintenul cucoşului/buhăeş ovat (Listera ovata) – R, CRR, CRU, CITES (II), crin de padure (Lilium
martagon) – R, CRU, LRE, vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES
(II), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, ciuboţica cucului (Primula veris) – R,
mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R, LRR, ferigă
feminină (Athyrium filix-femina) – CRRM (VU), acul pământului (Asplenium trichomanes) – R,
ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU).
Specii comune: antonica (Chaerophyllum aromaticum), viorele bifoliate (Scilla bifolia),
crânceş urban/cerenţel (Geum urbanum), geraniu robertian (Geranium robertianum), floarea
vântului (Anemone ranunculoides), fragi comestibili (Fragaria vesca), muma pădurii (Lathraea
squamaria), şerpeliţă campestră (Myosotis arvensis), pecetea lui Solomon (Polygonatum
officinale, P. latifolium), rărunchioară hirsută (Glechoma hirsuta), rostopască mare (Chelidonium
majus), rutişor mic (Thalictrum minus), stejărel (Veronica chamaedrys), steluţă (Stellaria
holostea), sunătoare/pojarniţă perforată (Hypericum perforatum), talpa gâştei (Leonurus
cardiaca), usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), valeriană (Valeriana officinalis), clopoţel
persicifol (Campanula persicifolia).
Ciuperci: Ganoderma lucidum.
Licheni: Specii rare: Usnea hirta, Ramalina roesleri, Parmelia olivacea. Specii comune:
Parmelia caperata, Physcia ascendens, Parmelia acetabulum, Candelariella vitellina,
Hypogymnia physodes, Xanthoria parietina, Cladonia fimbriata, Parmelia sulcata, Evernia
prunastri, Physcia argena, Physcia pulverulenta, Physcia grisea, Physcia stellaris.
Fauna. căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, ciocănitoare pestriţă mijlocie
(Dendrocopos medius) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), erete de stuf (Circus aeruginosus) –
CITES (II), CBerna (III), CBonn (II), presura galbenă (Emberiza citrinella) – LRE, CBerna (II),
broasca mică de lac (Rana esculenta), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, CBerna (II),
melcul viţei-de-vie (Helix pomatia) – CBerna (III), arctiida hera (Callimorpha quadripunctaria) –
CRRM (VU), LRE.
Starea ecologică:

Rezervație naturală silvică
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în solul din RNS Climăuţi
Denumirea Pb Zn Cu Ni Cr As Sr
obiectului
Sol (stratul 0-10 cm) 3,17 55,9 12,1 32,7 77,7 18,4 77
VLA (Кирилюк, 2006) 30,0 300 100 100 100 - -
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează specia de arborete naturale de stejar
şi asigură protecţia şi conservareai diversităţii biologice. Menține microclima în regiune și asigură
Oferă posibilitatea cercetării şi familiarizării cu flora şi fauna specifică şi protejată din zonă.
Poate servi ca zonă de recreaţie pentru băștinași.

- exploatarea masei lemnoase; vânatul neautorizat;

Recomandări.
odihnă;
Aspect general Staphylea pinnata
Platanthera bifolia Listera ovata
Usnea hirta Hyla arborea

Nr. 35. COBÂLENI

A) Silvică
Cobâleni
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei.
Adresa: str. Vasile Lupu, nr. 166, or. Orhei, MD-3500
Telefon: (0235) 21959; OS Susleni – (0235) 46 264.
Ocolul silvic Susleni, Cobâleni, parcela 1, subparcela 2; parcela 2, subparcelele 1, 3.
Schema*: Schema:
Coordonate:
29,013716 47,530184;
29,016279 47,523283;
29,022034 47,515503;
29,029379 47,513328.

Situată pe malul drept al râului Nistru, altitudinea variind între 40 și 160 m. Prezintă un sector
de pădure cu predominarea stejarului pedunculat, substratul este pietros, format din roci argilo-
calcaroase. Tipul de sol este rendzină tipică.
RNS Cobâleni se deosebeşte prin păduri amestecate şi aflorimente stâncoase, resurse de apă,
zone de pajişti umede şi o biodiversitate bogată. Elementele identificate întrunesc caracteristice
categoriei de Rezervaţie Peisajeră.
Arbori: stejarul obişnuit (Quercus robur), jugastru (Acer campestre), ulm de câmp (Ulmus
minor).
Arbuști: arin negru (Alnus glutinosa), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana),
scumpie (Cotinus coggygria), migdal pitic (Amygdalus nana) – R, clocotiş (Staphylea pinnata) –
R, CRU.
Ierburi. Speciile rare: bibilică (Fritillaria meleagroides) – CRRM (VU), LRR, CRU,, CBerna,
ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES (II), dediţel negriscent
(Pulsatilla nigricans) – R, LRR, CRU, LRE, CBerna (I), lăcrămioare (Convallaria majalis) – R,
laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU,
LRE, negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R, CRU, negară ucraineană (Stipa ucrainica) – R,
LRR, CRU, acul pământului (Asplenium trichomаnes) – R, spinarea lupului (Asplenium ruta–
muraria) – R, feriga de stâncă (Cystopteris fragilis) – R, floarea vântului de dumbravă
(Anemonoides nemorosa) – R. Specii comune: toporaşi odoranţi (Viola odorata), grâuşor vernal
(Ficaria verna), pecetea lui Solomon multifloră (Polygonatum multiflorum), aurinie saxicolă
(Aurinia saxatilis), șoaldină acră (Sedum acre), șoaldină maximă (Sedum maximum).
Licheni: Specii rare: Cladonia pyxidata şi Cladonia fimbriata. Specii comune: Lecanora
carpinea, L. crenulata, Parmelia acetabulum, P. caperta, P. olivacea, Graphis scripta,
Hypogimnia physodes.
Mușchi. Leskea polycarpa, Grimmia pulvinata, Brachythecium glareosum.
Animale. Specii rare: bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus)
(II), popândău comun (Spermophilus citellus) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II),
uliganul pescar (Pandion haliaetus) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II),
CBonn (II), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III). În apa lacului din preajmă - lebădă-de-vară
(Cygnus olor) – CRRM (VU), LRE, CBerna (III), CBonn (III) și egreta mare (Egretta alba) – CRRM
(EN), CRR, LRE, CBerna (II), iar pe malul acestuia adesea poate fi zărit stârcul cenuşiu (Ardea
cinerea) – CBerna (III), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), șarpe
dungat (Elaphe quatuorlineata) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), șarpele lui Esculap
(Elaphe longissima) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna, fluture polixenă (Zerynthia polyxena) –
CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II), podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE, arctiidă hera
(Callimorpha quadripunctaria) – CRRM (VU), LRE, gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) –
CRRM (VU), LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică:
Elementele naturale, identificate în RNS Cobâleni, sunt în stare satisfăcătoare și întrunesc
caracteristicile categoriei de Rezervaţie Peisajeră (variație de altitudine, văi, stânci calcaroase,
peşteri, izvoare).
Sol, stratul 0-10 cm 11,2 45,1 17,1 11,0 82,3
CMA, sol 100 300 100 100 100
Litieră 12,0 16,5 4,9 1,4 6,8
Mușchii 7,1 22,7 6,2 2,1 10,3
CMA, plante 10 300 100 10 5
Nivelul fondului radiologic gama extern – 19,0 μR/h (nivelul de avertizare (25 μR/h).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează habitatele de stâncărie, arboretele
de stejar pedunculat şi asigură protecţa şi conservarea diversităţii biologice. Menține microclimatul
și asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Oferă posibilitatea studierii florei şi faunei din ecosistemele pietroase, cunoaşterii cu speciile de
arbori autohtoni și a speciilor rare de plante și animale, care se adăpostesc aici. Dispune de un
potențial bogat de odihnă organizată și recreere a băștinașilor.
Restricţii privind folosirea terenurilor
Recomandări.
odihnă;
- anexarea suprafețelor adiacente cu arborete naturale;
- transferarea din categoria RNS în RP.
Pulsatilla nigricans Migdal pitic (Amygdalus nana)
lalea pestriţă (Fritillaria meleagroides) Arin negru (Alnus glutinosa)

Nr. 36. VÂŞCĂUŢI

A) Silvică
Vâşcăuţi
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei

Adresa: str. Vasile Lupu, nr. 166, or. Orhei, MD - 3500
Telefon: (0235) 21959; primaria s. Vâșcăuți – 0- 373 235 22767
c) Amplasamentul terenurilor.
Este amplasată la Sud de satul Vâşcăuţi, raionul Orhei. Ocolul Silvic Susleni, subparcela 43D.
Schema*:
Schema:
Coordonate:
29,069282 47,420433
29,068837 47,419939
29,059211 47,416676
29,055944 47,416529

Prezintă o suprafață de pădure din vegetaţie forestieră, formată din peisaje de stâncărie cu
arborete de stejar pedunculat şi tufărişuri autohtone. Este amplasată pe relief deluros, altitudinea
variază între 40 și 130m, substratul este constituit din roci tari, din calcare şi luturi argiloase. Tipul
solului – rendzine tipice și levigate.
Elementele valoroase identificate pe suprafața de amplasare a RNS Vâşcăuţi sunt prezentate de
relieful accidental, defileul adânc, cu maluri calcaroase abrupte printre care îşi ţine calea spre Nistrul
afluentul său și o diversitate mare a speciilor de floră și faună. Elementele specifice ale acestei arii
protejate corespund categoriei Rezervații Peisajere.

Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus
betulus), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), arţar american (Acer negundo),
paltin de câmp (Acer platanoides), arţar american (Acer tataricum), cireş (Cerasus avium), păr
pădureţ (Pyrus pyraster), tei argintiu (Tilia tomentosa), ulm de câmp (Ulmus carpinifolia).
Arbuști: corn (Cornus mas), sânger (Swida sanguinea), spinul cerbului (Rhamnus
chatarctica), porumbar (Prunus spinosa) și specia rară de migdal pitic (Amygdalus nana).
Ierburi. Specii rare: dediţel negriscent (Pulsatilla nigricans) – R, LRR, CRU, LRE, CBerna
(I), ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, LRE, CITES (II), crin de pădure
(Lilium martagon) – R, CRU, LRE, bibilică (Fritillaria meleagroides) – CRRM (VU), LRR, CRU,
LRE, CBerna (I), laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, lăcrămioare (Convallaria
majalis) – R, ferigă de stâncă (Cystopteris fragilis) – R, ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) –
CRRM (VU), CRU, năvalnic/limba cerbului (Phyllitis scolopendrium) – CRRM (EN), spinarea
lupului (Asplenium ruta-muraria) – R, acul pământului (Asplenium trichomanes) – R, sparanghel
medicinal (Asparagus officinalis) – R, sparangel verticilat (Asparagus verticillatus) – R, LRR,
mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, brebenel alb (Corydalis cava) – R.
Speciile năvalnic şi dediţel negriscent (înregistrat pe un sector de circa 800 m2) au o abundenţă
semnificativă (25 – 30 %).
Speciile comune: viorele bifoliate (Scilla bifolia), unghia găii (Astragalus glycyphyllos),
rutişor (Thalictrum minus), odolean medicinal (Valeriana officinalis), pecetea lui Solomon
(Polygonatum latifolium, P. odoratum), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), rărunchioară hirsută
(Glechoma hirsuta), toporaşi odoranţi (Viola odorata), urzică galbenă (Galeobdolon luteum),
gainuşa talictroidă (Isopyrum thalictroides).
Licheni: Lepraria aeruginosa, Parmelia acetabulum, Parmelia olivacea – R, Parmelia
quercina, Parmelia sulcata, Cladonia fimbriata.
Mușchi: Marchantia polymorpha, Cirriphyllum piliferum – CRRM (VU), Orthotrichum
patens – CRRM (VU).
Animale. bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR,
LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II),
popândău comun (Spermophilus citellus) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), sfrâncioc
roșiatic (Lanius collurio) – LRE, CBerna (II), șorecar comun (Buteo buteo) – LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II), sturz cântător (Turdus philomelos) – LRE, CBerna (III), mierlă (Turdus
merula) – LRE, CBerna (III), grangur (Oriolus oriolus) – LRE, CBerna (II), botgros (Coccothraustes
coccothraustes) – LRE, CBerna (II), porumbel gulerat (Columba palumbus) – LRE, cinteză
(Fringilla coelebs) – LRE, CBerna (III), pitulice mică (Phylloscopus collybita) – LRE, CBerna (II),
cuc (Cuculus canorus) – LRE, CBerna (II), silvie mică (Sylvia curruca) – LRE, CBerna (II),
măcăleandru (Erithacus rubecula) – CBerna (II), corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III),
presură galbenă (Emberiza citrinella) – LRE, CBerna (II), pupăză (Upupa epops) – CRR, LRE,
CBerna (II), muscar mic (Ficedula parva) – LRE, CBerna (II), CBonn (II), ciocârlie de pădure
(Lullula arborea) – LRE, CBerna (III ), gaie neagră (Milvus migrans) – CRR, LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major) – LRE, CBerna (II),
presură sură (Miliaria calandra) – LRE, CBerna (III), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU,
CBerna (II), şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), melcul viței de vie (Helix pomatia)
– CBerna (III).
Starea ecologică.
Elementele naturale identificate în RNS Vâșcăuți sunt în stare satisfăcătoare și întrunesc
caracteristicile categoriei de Rezervaţie Peisajeră (variație de altitudine, relieful accidental,
defileul adânc cu maluri calcaroase, surse de apă și o biodiversitate mare a speciilor petrofite de
floră și faună).

Sol, stratul 0-10 cm 10,7 63,6 14,2 9,2 88,6
CMA, sol 100 300 100 100 100
Litieră 8,6 5,3 7,4 4,3 5,2
Licheni 4,2 7,1 14,2 6,2 7,7
CMA, plante 10 300 100 10 5

pedunculat, diversităţii biologice şi peisajelor de stâncărie. Menține microclimatul și asigură

Oferă posibilitatea studierii florei şi faunei din ecosistemele pietroase şi elementele peisajere
valoroase, familiarizării cu speciile de arbori autohtoni și a speciilor rare de plante și animale,
dispune de un potențial bogat de odihnă organizată și recreere a băștinașilor.


Recomandări.
- anexarea suprafețelor adiacente cu arborete naturale.
- transferarea din categoria RNS în RP
- amenajarea locurilor pentru odihnă.
Pulsatilla nigricans) Cystopteris fragilis
Phyllitis scolopendrium) Lacerta viridis

Nr. 38. STÂNCA

A) Silvică
Stânca
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Glodeni

Adresa: str. Mihai Eminescu, nr. 17, or. Glodeni MD-4901,
Telefon: +373-249-23382; +373-249-23264; tel/fax: +373-249-22860.
la 5 km nord-est de s. Văratic, OS Râşcani, Stânca, parcelele 13, 14.
Schema*:
Coordonate*:
27,310500 47,931834
27,299529 47,935119
27,294039 47,929326
27,290907 47,927437

Prezintă un sector de pădure naturală cu vegetație silvică caracteristică pădurilor de stâncării.
Este amplasată pe malul stâng al r. Ciuhureţ, la altitudinea cuprinsă între 110 și 170 m. Substratul
este calcaros, tipul solului – rendzină.
Arbori. Dominant: stejar obişnuit (Quercus robur). Însoţitori: frasin înalt (Fraxinus excelsior),
cireş (Cerasus avium), paltin de câmp (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), vişin turcesc
(Cerasus mahaleb), salcâm alb (Robinia pseudacacia), nuc (Juglans regia), paltin (Acer
pseudoplatanus).
Arbuştii. Specii rare: clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU. Specii comune: alun (Corylus
avellana), salbă moale (Euonymus europaeus), lemn râios (Euonymus verrucosa), porumbar
(Prunus spinosa), sânger (Swida sanguinea) ş.a.
Ierburi. Specii rare: ciuboţica cucului (Primula veris) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis)
– R, strigoae neagră (Veratrum nigrum) – R, bibilică (Fritillaria meleagroides) – CRRM (VU),
LRR, CRU, LRE, CBerna (I), crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, brebenel bulbos
(Corydalis solida) – R, acul pământului (Asplenium trichomanes) – R, ferigă masculină
(Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU) şi ferigă de stâncă (Cystopteris fragilis) – R.
Ciuperci: ciuperca dantelată (Hydnum repandum) şi specia Collybia velutipes.
Animale. căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), cristel de câmp (Crex crecx) – CRRM
(EN), CRR, LRE, CBerna (II), prepeliță (Coturnix coturnix), șopârla apodă (Anguis fragilis) –
CRR, CBerna (III), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), cetonischemă aeruginosa
(Protaetia aeruginosa) – CRRM (VU).
Starea ecologică.
Elementele naturale sunt în stare satisfăcătoare și întrunesc caracteristicile categoriei de
Rezervaţie Peisajeră (variație de altitudine, văi, stânci calcaroase).
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca aer slab poluat (0,05-0,1
mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor pietroase cu stejar
obişnuit şi a diversităţii biologice specifice. Menține echilibrul ecologic și asigură integritatea şi

Oferă posibilitatea studierii florei şi faunei din ecosistemele pietroase, cunoaşterii cu speciile de
arbori autohtoni și a speciilor rare de plante și animale. Dispune de un potențial bogat de odihnă
organizată și recreere a băștinașilor.

Recomandări.
- respectarea zonei de protecție;
- amenajarea locurilor pentru odihnă;
- anexarea suprafețelor adiacente cu arborete naturale;
- transferarea din categoria RNS în RP.
Vedere generală Stâncă
Staphylea pinnata Dryopteris filix-mas

Nr. 39. POCIUMBENI

A) Silvică
Pociumbeni
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Glodeni.

Adresa: str. Mihai Eminescu, nr. 17, or. Glodeni, MD-4901
Telefon: +373-249-23382; +373-249-23264; tel/fax: +373-249-22860;
c) Amplasamentul terenurilor: la nord-est de s. Pociumbeni, raionul Râşcani, OS Râşcani,

Pociumbeni, parcelele 3B, 4I, 5B şi 5F.
Schema*:
Coordonate*:
1. Longitudine:27°16´00˝
Latitude: 47°59´10˝Altitudine 204m
Prezintă patru arborete de stejar pedunculat (Quercus robur) în amestec cu cireş (Cerasus
avium) (10%) cu vârste de peste 80 de ani, în care cea mai mare parte a provenit din lăstari
(Postolache, 1995). Este amplasată la altitudinea de 200-240 m pe substrat format din luturi și
nisipuri și soluri cenușii.
Arbori: specia dominantă - stejar pedunculat (Quercus robur). Specii însoţitoare: cireş
(Cerasus avium), gorunul (Quercus petraea).
Arbuşti: dârmozul (Viburnum lantana), păducelul (Crataegus curvesepala), socul (Sambucus
nigra).
Ierburi: Specii rare: mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, ciuboţica cucului (Primula
veris) – R, strigoae neagră (Veratrum nigrum) – R, LRR, crin de pădure (Lilium martagon) – R,
CRU, LRE, brebenel bulbos (Corydalis solida) – R, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R,
celnuşă (Ornithogalum fimbriatum) – R, LRR. Specii comune: pecetea lui Solomon (Polygonatum
latifolium), ochiul broaştei (Ranunculus acris), antonica (Chaerophyllum aromaticum), rocoţel
lanceolat (Stellaria holostea).
Animale: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I),
CBerna (II), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR,
LRE, dihor de pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela nivalis)
– LRE, CBerna (III), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III),
șorecar comun (Buteo buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), ciocănitoare neagră
(Dryocopus martius) – CRRM (EN), LRE, CBerna (II), gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU,
CBerna (II), călugăriţă (Mantis religiosa) – LRE, ochi de păun mare (Saturnia pyri) – CRRM
(VU).
Starea ecologică.
mg/m3). Dintre metale grele studiate în sol, Co depăşeşte CMA, Pb se află între 0,5-1,0 CMA, iar
Zn, Cu şi Ni – mai mici de 0,5 CMA.

pedunculat şi plantele ierboase rare. Menține echilibrul ecologic și asigură integritatea şi

Poate servi ca habitat de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile arboricole, ierboase şi
faunistice din ecosistem, pentru familiarizarea cu speciile edificatoare şi rare, incluse în Cartea
Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.
Oferă posibilități de recreaţie a populației (turism reglementat).


Recomandări.
- elaborarea unei strategii de reducere a impactului negativ;

- instalarea unui panou informativ.
Ganoderma lucidum Saturnia pyri

Nr. 40. LUCĂCENI
A) Silvică
Lucăceni
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Glodeni

Adresa: str. Mihai Eminescu, nr. 17, or. Glodeni, MD-4901
Telefon: +373-249-23382; +373-249-23264; tel/fax: +373-249-22860;
c) Amplasamentul terenurilor: la nord de s. Petruşeni, r. Râşcani, OS Râşcani, Lucăceni,

parcelele 50B, 52B, 53A.
Schema*:
Coordonate*:
27,311407 47,869922
27,315554 47,858832
27,321449 47,870953
27,311558 47,869677

Prezintă arborete de stejar pedunculat în amestec cu carpen (20%) cu vârste de peste 80 de ani
şi două arborete, parţial derivate, de stejar pedunculat (mai puţin de 40%), cu vârste cuprinse între
50 şi 80 de ani, în care cea mai mare parte a provenit din lăstari (Postolache, 1995). Este amplasată
la altitudinea de 220-270 m. Substratul este constituit din nisipuri și luturi, tipul solurilor - cenuşii
de pădure.
Arbori: dominant - stejar pedunculat (Quercus robur). Însoţitori - carpen (Carpinus betulus),
arţar (Acer platanoides), cireş (Cerasus avium), ulm (Ulmus laevis).
Arbuşti: dârmoz (Viburnum lantana), salbă moale (Euonymus europaeus), lemn râios
(Euonymus verrucosa).
Ierburi. Specii rare: lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, brebenel bulbos (Corydalis solida)
– R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R, crin
de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, feriga masculină (Dryopteris filix mas) – CRRM
(VU). Specii comune: popivnic (Asarum europaeum), viorele (Scilla bifolia), găinuşă (Isopyrum
thalictroides), mărgică (Melica uniflora), pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale, P.
latifolium), floarea vântului (Anemone ranunculoides), rocoţel lanceolat (Stellaria holostea), brei
peren (Mercurialis perennis) ş.a.
Licheni. Specia rară: Parmelia olivacea – 7% și speciile: Physcia ascendens – 5%, Lecanora
dispersa – 5%.
Animale. Specii rare: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE,
CITES (I), CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, jder de pădure (Martes
martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), dihor
de pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE,
CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III),
șorecar comun (Buteo buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), uliu-păsărar (Accipiter
nisus LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU, LRE
CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus)
– CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), călugăriță (Mantis religiosa) – LRE, polixenă (Zerynthia
polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II), arctiidă hera (Callimorpha quadripunctaria)
– CRRM, (VU), LRE.
Starea ecologică.
Elementele naturale sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție Rezervație
Naturală Silvică.
poluat (0,1-0,2mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a asociaţiilor speciilor de stejar
pedunculat cu carpen şi consrevare a speciilor rare de plante și animale. Menține echilibrul
ecologic și microclima în regiune, aigurară integritatea şi funcţionalitatea FANPS.

Poate servi ca habitat de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile arboricole, ierboase şi faunistice
din ecosistem. Oferă posibilitatea cunoașterii cu specile edificatoare şi rare din zonă, incluse în
Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu. Prezintă interes pentru odihna
băștinașilor.


Recomandări.
- extinderea ariei protejate din contul parcelelor adiacente;
- amenajarea locurilor de odihnă;
Pulmonaria officinalis Scilla bifolia
Hyla arborea Callimorpha quadripunctaria

Nr. 41. ŞAPTEBANI

A) Silvică
Şaptebani
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Glodeni.
Adresa: or. Glodeni,str. Mihai Eminescu 17
MD-4901, r-n Glodeni, Republica Moldova
tel/fax: +373-249-22860; tel: +373-249-23382; +373-249-23264
Amplasată la nord de comuna Şaptebani, OS Râşcani, Şaptebani, Parcela 62D, 63D.
Schema*:
Coordonate*:
27,334573 47,930172
27,335784 47,932584
27,340873 47,930372
27,339238 47,928106
Reprezintă o pădure de arboret natural fundamental de gorun (Quercus petraea) cu foarte mult
tei (Tilia tomentosa, T. cordata) şi puţin frasin (Fraxinus excelsior). Compoziţia pădurii este
8TE1ST1GO, densitatea 0,63 (pentru tei) şi 0,07 (pentru stejar) la unitate de suprafaţă, înălţimea
arborilor fiind 20 şi respectiv 19 m, iar vârsta medie – de 70 de ani (Postolache, 1995).
Este amplasată pe un versant cu expoziție NE, la altitudinea de 200-240 m. Substratul este
constituit din luturi și nisipuri, tipul dominant de sol – cenușiu.
Arbori. Specii dominante: gorun (Quercus petraea), tei (Tilia tomentosa, T. cordata);
însoţitoare: jugastru (Acer campestre), cireş (Cerasus avium), carpen (Carpinus betulus), măr
(Malus sylvestris), păr (Pyrus pyraster).
Arbuşti: corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus curvisepala), salbă
moale (Euonymus europaeus), lemn râios (Euonymus verrucosa), porumbar (Prunus spinosa),
sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU,
Ierburi: rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), dumbrăviţă (Epipactis
helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R,
lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, mierea ursului (Pulmonaria obscura) – R, popâlnic
(Hepatica nobilis) – CRRM (VU), liana curpen de pădure (Clematis vitalba) – R, strigoae neagră
(Veratrum nigrum) – R, LRR, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, brebenel bulbos
(Corydalis solida) - R, feriga masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU, acul
pământului (Asplenium trichomanes) – R, ferigă de stâncă (Cystopteris fragilis) – R.
Licheni: Parmelia sulcata – 30%, Parmelia cetraroides, 30% – R, Lepraria aeruginosa – 10%,
Opegrapha rufescens – 5%, Pseudoparmelia quercina, 5% – R, Peltigera polydactila, 2% –
CRRM (EN).
Mușchi: Anomodon viticulosus, Leskea polycarpa, Homalothecium philippeanum, Atrichum
undulatum şi Climacium dendroides – CRRM (EN).
Animale. Mamifere: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II). Reptile: șarpe de alun
(Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), şopârla verde (Lacerta viridis) –
CRU, LRE, CBerna (II). Insecte: gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE şi
(Morimus funereus) – CRU, LRE. Moluşte: Cepaea vindobonensis şi Helix pomatia – CBerna (III).
Starea ecologică.
Naturală Silvică.
mg/m3). Conținutul metalelor grele în sol, Co înregistrează valori cuprinse între 0,5-1,0 CMA, iar
celelalte – valori smai mici de 0,5 CMA.
Protegează specile de gorun (Quercus petraea) şi tei (Tilia tomentosa, T. cordata), speciile rare
de plante ierboase și animale, stânci calcaroase. Creează un peisaj pitoresc, menține microclima în
rregiune și asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Importanţa ştiinţifică: Poate servi ca habitat de cercetare a interrelaţiilor dintre speciile
arboricole, cele ierboase şi de faună din ecosistem.
Importanţa cognitivă: Cunoaşterea cu speciile de arbori şi de plante şi animale edificatoare şi
rare din zonă, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite prin Convenţiile de mediu.
- vânatul neautorizat; - păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de
autorizare; - colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale,
inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.); - alte activităţi cu
efect negativ şi distructiv.
Recomandări.
- amenajarea locurilor de odihnă; - elaborare unei strategii de diminuare a impactului antropic.
Vedere generală Adonis vernalis
Stânci calcaroase Hepatica nobilis
Asplenium trichomanes Dryopteris filix-mas

Nr. 44. CONDRIȚA

A) Silvică
Condrița
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvo-Cinegetică Străşeni.

Adresa: raionul Străşeni, s. Condriţa
Tel.0237797903.
c) Amplasamentul terenurilor.
Amplasată la Sud de satul Condriţa raionul Străşeni, Ocolul Silvic Scoreni, parcela 46 B.
Schema* Schema
Coordonate:
28,607704 47,026925
28,615026 47,022520
28,606456 47,018280
28,600666 47,021257

Prezintă o suprafaţă de pădure de gorun cu scumpie, amplasată pe versanţii afluentului de
dreapta a r. Işnovăţ, cu pantă moderată 5-15°, altitudinea variind între 120 şi 240 m. Substratul
este format din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cenuşii tipice.

Arbori. gorun (Quercus petraea), stejar pufos (Quercus pubescens) cu coroana bine dezvoltată
în starea bună de sănătate. De rând cu arboretele protejate, în arie se înregistrează speciile de tei şi
frasin. Vârsta arboretului dominant este cuprinsă între 60 şi 100 ani, productivitatea este mijlocie.
Unele exemplare au fost afectate în rezultatul zăpezii din luna aprilie 2017.
Arbuşti corn (Cornus mas), scumpie (Cotinus coggygria), păducel încovoiat (Crataegus
curvisepala), păducel monogin (Crataegus monogyna), salba moale (Euonymus europaeus), lemn
râios (Euonymus verrucosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceș (Rosa canina), porumbar
(Prunus spinosa), soc negru (Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum
lantana).
Ierburi. Specii rare: floarea vântului de dumbravă (Anemone nemorosa) – R, dediţel negriscent
(Pulsatilla nigricans) – R, LRR, CRU, LRE, CBerna (I) - care, pe unele sectoare, înregistrând o
abundenţă de circa 30 - 40%. La fel au fost înregistrate specia critic periclitată de magnoliofite
cârcel italian (Silene italica) – CRRM (CR), de briofite - Climacium dendroides - CRRM (EN) și
fungi (Ascomycota) - Ramalina fastigiata – CRRM (CR).
Animale. Printre speciile rare de animale semnalate aici menționăm: cerb cu pete (Cervus
nippon) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), şopârlă verde (Lacerta
viridis) – CRU, LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), rădaşcă
(Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBern (III).
Starea ecologică.
Naturală Silvică.
Suprafaţa protejată este localizată de-a lungul traseului şi este influenţată de gazele de
eşapament şi poluarea fonică din partea surselor mobile. Impactul negativ se resimte şi din partea
populaţiei, prin popasurile şi odihna organizată în incinta rezervaţiei, după care rămâne gunoi și
locuri afectate de ruguri.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, stabilit pe baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca curat (<
0,05 mg/m3).
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în solul și lichenii din RNS Condrița
Obiectul de studiu Pb Zn Cu Ni Co
Sol (stratul 0-10 cm) 10,6 120,1 59,3 36,5 15,8
Pragul de alertă (PA) (Kloke, 1980) 50 300 100 75 30
Licheni (Parmelia sulcata) 8,8 33,0 9,6 3,3 2,6
Prag de toxitoleranţă, Bergmann (1992) şi 10 50 12 - -
Bonneau (1988)
Diapazonul din RM pentru frunzele speciilor de 0,1 – 1,0 - 5,0 – 1,0- 0,1 –
stejar (Кирилюк, 2006) 3,0 50,0 80,0 10,0 2,0
Nivelul fondului radiologic gama extern 10,55 µR/h (VLA 20 – 25 µR/h).

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale de
gorun cu scumpie, asigură protecţia şi conservarea diversităţii biologice specifice. Menține
echilibrul ecologic din regiune.

Oferă posibilitatea cercetării relațiilor dintre speciile arboricole, floristice și faunistice,
familiarizării cu flora şi fauna specifică şi protejată din zonă și poate servi ca zonă de recreaţie
Recomandări.
- elaborarea unei strategii de diminuare a impactului antropic;
- fiind o rezervaţie cinegetică, propunem organizarea unui management special cu amenajarea
locurilor pentru hrana animalelor dar şi de respectare a măsurilor de protecţie a suprafeţelor cu
specii rare.
Vedere generală Lacerta viridis
Anemone nemorosa Pulsatilla nigricans

Nr. 45. ROȘCANI
A) Silvică
Roșcani
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru silvicultură Chişinău.

Adresa: Municipiul Chişinău.
Satul Ghidighici
Telefon: 022 71 04 63
la Nord-Est de satul Negrești raionul Străşeni, Ocolul Silvic Ghidighici, Parcelele 17 și 18 A1, B,
C.
Schema*
Coordonate:
28,664451 47,184700
28,680184 47,181002
28,685045 47,174293
28,662408 47,177143

Prezintă o suprafaţă de pădure formată din arborete naturale de gorun cu vârsta de circa 80 ani,
de productivitate mijlocie. Este amplasată pe un relief deluros, altitudinea cuprinsă între 150 şi
250 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul dominant de sol - cenuşii.
Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pufos (Quercus pubescens), stejar pedunculat
(Quercus robur), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer platanoides), arțar tătăresc (Acer
tataricum), cireș (Cerasus avium), frasin (Fraxinus excelsior), sorb (Sorbus torminalis), ulm
(Ulmus carpinifolia), velniș (Ulmus leavis), tei pucios (Tilia cordata), măr pădureț (Malus
sylvestris), păr (Pyrus pyraster).
Arbuşti - predomină cornul (Cornus mas), cu vârsta de 30-40 ani care alcătuieşte circa 30-40%.
Des sunt semnalate: porumbar (Prunus spinosa), verigar (Rhamnus cathartica), soc negru
(Sambucus nigra), scumpie (Cotinus coggygria), măceș (Rosa canina), păducel încovoiat
(Crataegus curvisepala), păducel monogin (Crataegus monogyna).
Ierburi. În RNS Roşcani au fost înregistrate şi specii de plante ierboase, unele având statut de
specii rare: leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, sparangel medicinal (Asparagus officinalis) – R,
umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R, iarba ciutei (Doronicum hungaricum) – R, CRU şi
specia vulnerabilă de briofite Orthotrichum patens – CRRM (VU).
Animale: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna
(II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) –
CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU,
LRE, CBerna (II).
Starea ecologică.
Naturală Silvică.
În zona limitrofă nu sunt prezente surse majore de poluare. Infrastructura turistică nu este
dezvoltată, locuri de odihnă lipsesc, odihna se organizează spontan. În zona de protecţie se practică
păşunatul animalelor domestice.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, stabilit pe baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca moderat
poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Componentele Pb Zn Cu Ni Co
Sol, stratul 0-10 cm 7,0 90,9 46,8 21,5 16,2
Pragul de alertă (PA) 50 300 100 75 30
(Kloke, 1980)
Licheni (Parmelia sulcata) 12,6 28,8 14,7 1,7 3,6
Mușchi 17,6 33,1 14,0 1,8 4,7
Litieră (Quercinee) 10,3 31,5 33,8 1,6 3,8
Prag de toxitoleranţă, 10 50 12 - -
Bergmann (1992) şi Bonneau
(1988)
Diapazonul din RM pentru 0,1 – 3,0 1,0 - 50,0 5,0 – 80,0 1,0-10,0 0,1 – 2,0
frunzele speciilor de stejar
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează arboretele natural fundamentale
de gorun cu tei, frasin şi scumpie, exemplare solitare de stejar pufos şi specii rare de plante şi
animale.
Menține echilibrul ecologic și asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii florei şi faunei specifice şi protejate din zonă; poate
servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).
Recomandări.
- extinderea ariei protejate din contul parcelelor adiacente.;
- amenajarea locurilor de odihnă.
Vedere generală Doronicum hungaricum
Ramalina fastigiata Orthotrichum patens

Nr. 46. HLINGENI
A) Silvică
Hligeni

Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în vigoare: 16.07.1998.
Anexa nr.4 A.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru silvicultură Soroca.

Adresa: str. 31 august 125, or. Şoldăneşti, Ocolul Silvic Şoldăneşti
Telefon: 0272 22353
La nord-vest de satul Mateuţi, ocolul silvic Şoldăneşti, Hligeni, parcela 31.
Schema*
Coordonate:
28,848265 47,851130
28,864674 47,856106
28,875254 47,844522
28,877142 47,853068

Prezintă o suprafaţă de pădure formată din arborete naturale de gorun, stejar pedunculat de
productivitate mijlocie, printre care exemplare de vârstă seculară. Este amplasată pe un versant, la
altitudinea cuprinsă între 150 şi 250 m. Substratul este constituit din luturi și pietriș, solurilel
dominante - cernoziomuri şi cenuşii. În pădure se află un izvor de la care î-și ia începutul un
pârăiaș, acestea, împreună cu poienele și relieful, redă rezervației aspect peisajer atractiv pentru
recreere.
Valoare prezintă arboretele natural-fundamentale de gorun, speciile rare de floră și faună.

Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus
excelsior), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), jugastru (Acer campestre),
paltin de câmp (Acer platanoides), cireș (Cerasus avium), sorb (Sorbus torminalis) - R, ulm
(Ulmus carpinifolia).
Arbuşti - corn (Cornus mas), păducel monogin (Crataegus monogyna), soc negru (Sambucus
nigra), alun (Corylus avellana), salbă moale (Euonymus europaea), clocotiș (Staphylea pinnata)
- R, sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana).
Ierburi. Specii comune: popivnic (Asarum europaeum), grâușor vernal (Ficaria vernal),
scânteiuță galbenă (Gagea lutea), păștița (Anemonoides ranunculoide), rodul pământului (Arum
orientale), gălbiniță (Galeobdolon luteum), rogoz brevicolat (Carex brevicollis), rogoz pilos
(Carex pilosa), rogoz silvatic (Carex sylvatica), golomăț (Dactylis glomerata), colțișor bulbifer
(Dentaria bulbifera), lipicioasă (Galium aparine), vinăriță (Galium odoratum), pecetea lui
Solomon (Polygonatum latifolium, P. multiflorum), cerențel urban (Geum urbanum), toporași
minunați (Viola mirabilis), sunătoare (Hypericum perforatum), găinușă (Isopyrum thalictroides),
muma pădurii (Lathraea squamaria), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), viorele (Scilla
bifolia), rocoină (Stellaria holostea) ș.a. Specii rare: umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) - R,
lăcrămioare (Convallaria majalis) - R, brebenel alb (Corydalis cava) - R, brebenel bulbos
(Corydalis solida) – R, dumbrăviță (Epipactis helleborine) – LRR, CRU, CWash. (III).
Animale. Specii rare: căprior (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), jder de pădure (Martes
martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela nivalis) - LRE, CBerna
(III), dihor de pădure (Mustela putorius) - LRE, CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna
(III), uliu porumbar (Accipiter gentilis) - LRE, CWash. (II), CBerna (II), CBon (II), șoricar comun
(Buteo buteo) - LRE, CWash. (II), CBerna (II), CBon (II), porumbel gulerat (Columba palumbus)
– LRE, corb (Corvus corax) – CRR, CWash., CBerna, pupăză (Upupa epops) – CRR, LRE,
CBerna (II), fazan (Phasianus colchicus) – LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) –
CRU, LRE, CBerna (II), şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șarpele de alun
(Coronella austriaca) - CRRM (EN), LRR, CRU, LRE, CBerna (II), DH, broasca-brună-de-
pădure (Rana dalmatina) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CBerna (II), DH, brotăcel (Hyla
arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU,
LRE, CBerna (III), fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II)
ș.a.
Starea ecologică.
Naturală Silvică.
În zona limitrofă nu sunt prezente surse majore de poluare.

şi speciile rare de plante şi animale. Menține echilibrul ecologic și asigură integritatea şi
Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii cu flora şi fauna din rezervație; poate servi ca zonă
de odihnă organizată.

Recomandări.
Vedere generală
Nr. 47. RNS OLĂNEȘTI

A) Silvică
Olănești
Chişinău, 2002 (MO 16.07.1998). Anexa 4, nr. 47.
A fost constituită prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.1538-XIII din 25.02.1998
Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului. Întreprinderea pentru silvicultură Tighina.

Adresa: Raionul Ştefan-Vodă, comuna Olăneşti.
Telefon: 0242 52202
b) Amplasamentul terenurilor:
Schema*
Coordonate*
29,959113 46,509253
29,962485 46,504624
29,952169 46,491051
29,942470 46,493529

Prezintă o suprafață de pădure cu specii de Quercus robur, Populus alba, Populus nigra,
Salix alba ș.a. în care este protejată viţă de vie sălbatică (Vitis sylverstris)şi alte specii de plante
rare. Este amplasată la altitudinea de circa 5 m. Substratul este constituit din nisipuri și luturi
argiloase, solurilel dominante aluvial tipic și aluvial gleizat.
Valoare prezintă arboretele natural-fundamentale de plop alb și salcie, speciile rare de floră și
faună.
Arbori. Plop alb (Populus alba), salcie albă (Salix alba), frasin (Fraxinus excelsior), plop negru
(Populus nigra), stejar pedunculat (Quercus robur), ulm (Ulmus carpinifolia, U. laevis), salcâm
(Robinia pseudacacia) ș.a.
Arbuşti. Măceș (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), sânger (Swida sanguinea), păducel
încovoiat (Crataegus curvisepala), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), soc negru
(Sambucus nigra), salbă moale (Euonymus europaea), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), salcie
caprească (salex capraea).
Lianele: viță de vie (Vitis sylvestris) - CRRM, hamei (Humulus lupulus) - R.
Ierburi. Specii comune: turiță (Galium aparine), peliniță (Artemisia annua), cerențel (Geum
urbanum), piciorul cocoșului (Ranunculus repens), valeriană (Valeriana officinalis), brusture
(Arctium lappa), păpădie (Taraxacum officinale), rostopască (Chelidonium majus), drețe
(Lysimachia nummularia), rocoină (Stellaria media), pătlagină (Plantago angustifolia, P. major)
ș.a. Specii rare: oblijeană (Acorus calamus) - R, brebenoc mic (Vinca minor) - R, mierea ursului
(Pulmonaria officinalis) - R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) - R.
Specii rare de animale: căprior (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, nevăstuică (Mustela nivalis)
- LRE, CBerna (III), dihor de pădure (Mustela putorius) - LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus
colchicus) – LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU, LRE, CBerna (II), şopârla
ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șarpele de alun (Coronella austriaca) - CRRM (EN),
LRR, CRU, LRE, CBerna (II), DH, brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna
(II), arctiidă (Callimorpha quadripunctaria) – CRRM ș.a.
Starea ecologică.
Naturală Silvică. În zona limitrofă nu sunt prezente surse majore de poluare. Lipsește panoul de
informare.
Componentele Zn Cu Ni Co
Sol, stratul 0-10 cm 0-10 146 72 15
Sol, stratul 10-20 cm 10-20 125 59 12
Pb Ni Cu Zn
Litieră 5,2 2,5 11 27
Diapazonul în RM pentru frunzele 0,1-3 1-10 5-80 1-50

speciilor de stejar (Кирилюк,
2006)
d) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie.
şi speciile rare de plante şi animale. Menține echilibrul ecologic și asigură integritatea şi
e) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă.
Aria protejată oferă posibilitatea studierii și cunoașterii cu flora şi fauna din rezervație.
Infrastructura turistică nu este dezvoltată, dar poate servi ca zonă de odihnă organizată.


Vedere generală
Plantago sp. Chelidonium majus

Nr. 48. GHILICENI

A) Silvică
Ghiliceni
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Teleneşti

MD-5801, or. Telenești, str. M. Sadoveanu, 5
tel. (0258) 23326; fax. (0258) 23326
La sud-vest de satul Ghiliceni, alt. ocolul silvic Mîndreşti, Ghiliceni, parcela 24, subparcelele
1, 9, 11.
Schema*
.
Coordonate:
28,222645 47,447131;
28,227302 47,445905;
28,236508 47,449595;
28,238017 47,445993

Prezintă un sector de pădure de gorun cu stejar pedunculat. Este amplasată pe relief deluros,
altitudinea 140 – 200m. Sustratul este format din nisipuri şi luturi argiloase, solurile dominante -
cenuşii deschis.
Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), carpen (Carpinus
betulus), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata).
Arbuști. Porumbar (Prunus spinosa), sânger (Swida sanguinea), păducel (Crataegus

monogyna), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Speciile rare: ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum) – CRRM (VU), iarba
ciutei ungurească (Doronicum hungaricum) – R, CRU, laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana)
– R, CRU, leurda (Allium ursinum) – R, CRU, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R,
mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, brebenel alb (Corydalis cava) – R,
lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, și dumbraviţă (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU,
CITES (II)
Speciile comune: rodul pământului (Arum orientale), viorele bifoliate (Scilla bifolia), brebenel
alb (Corydalis cava), pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium, (P. odoratum), colţişor
bulbifer (Dentaria bulbifera), grâuşor vernal (Ficaria verna), unghia găii (Astragalus
glycyphyllos), popivnic (Asarum europaeum), rutişor (Thalictrum minus), odolean medicinal
(Valeriana officinalis), rărunchioară hirsută (Glechoma hirsuta), floarea vântului (Anemone
silvestre), toporaşi odoranţi (Viola odorata), rocoţea (Stellaria holostea), gainuşa talictroidă
(Isopyrum thalictroides), rogoz precoce (Carex praecox).
Licheni: Lepraria aeruginosa, Parmelia sulcata, Parmelia acetabulum, Hypogymnia physodes

și speciile rare: Ramalina Roesleri, Hypogymnia tubulosa, Graphis scripta, Evernia prunastri.
Animale. căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), iepure-de-câmp (Lepus europaeus) –
LRE, CBerna (III), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), fazan (Phasianus colchicus)
– Berna (III), cristel de câmp (Crex crex) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II), botgros
(Coccothraustes coccothraustes) – LRE, CBerna (II), porumbel gulerat (Columba palumbus) –
LRE, cinteză (Fringilla coelebs) – LRE, CBerna (III), pitulice mică (Phylloscopus collybita) –
LRE, CBerna (II), pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix) – LRE, CBerna (II), cuc (Cuculus
canorus) – LRE, CBerna (II), măcăleandru (Erithacus rubecula) – CBerna (II), pițigoi albastru
(Parus caeruleus) – CBerna (II), pițigoi mare (Parus major) – LRE, CBerna (II), ochiul-boului
(Troglodytes troglodytes) – LRE, CBerna (II), corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III),
țiclean (Sitta europaea) – LRE, CBerna (II), privighetoare de zăvoi (Luscinia luscinia) – LRE,
CBerna (II), ciocănitoare pestriţă mare (Dendrocopos major) – LRE, CBerna (II), ciocănitoare
pestriță mică (Dendrocopos minor) – LRE, CBerna (II), ciocănitoare de grădini (Dendrocopos
syriacus) – LRE, CBerna (II), ghionoaie sura (Picus canus) – LRE, CBerna (II).
Starea ecologică.
Naturală Silvică.
Componenta Pb Zn Cu Ni Cr Co
Sol, stratul 0-10 cm 10,2 50,5 13,5 12,4 99,1 1,5
Pragul de alertă (PA) 50 300 100 75 100 50

(Kloke, 1980)
Litieră 10,5 17,3 4,5 7,1 4,1 2,5
Mușchii 18,0 28,3 6,1 1,1 4,7 4,0
CMA, plante 10 300 150 10 5 -
Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor

a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice Asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS. Protejează peisajul pitoresc.
Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor

Importanţa ştiinţifico-cognitivă a categoriei de RNS constă în cercetarea arboretului de
vârstă seculară şi a speciilor rare de plante şi animale, și posibilitatea familiarizării cu flora şi fauna
specifică şi protejată din zonă.
e) Restricţii privind folosirea terenurilor.


- colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale, inclusiv aunor
părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
Recomandări.

Tulipa biebersteiniana Doronicum hungaricum

Nr. 49. TELENEȘTI

A) Silvică
Telenești
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Teleneşti

Adresa: MD-5801, or. Telenești, str. M. Sadoveanu, 5
Telefon: (0258) 23326; fax. (0258) 23326
Ocolul silvic Teleneşti, Vila Teleneşti, parcela 50
Schema*:
Schema:
Coordonate:
28,402979 47,468293
28,411611 47,469097
28,410775 47,460894
28,401086 47,459937

Prezintă o suprafață de pădure de gorun, este amplasată pe relief deluros, la altitudine 110 –
270 m, pe substrat constituit din nisipuri şi luturi argiloase și soluri cenuşii tipice.
Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar obişnuit (Quercus robur), tei (Tilia cordata), frasin
(Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer
campestre), ulm (Ulmus carpinifolia).
Arbuști. Clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, porumbarul (Prunus spinosa), păducelul

(Crataegus monogyna), dârmoz (Viburnum lantana).
Ierburi. Speciile rare: laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, leurda (Allium
ursinum) – R, CRU, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, brebenel alb (Corydalis
cava) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R. Speciile comune: toporaşi odoranţi (Viola
odorata), grâuşor vernal (Ficaria verna), floarea vântului (Anemone sylvestris), pecetea lui
Solomon multifloră (Polygonatum multiflorum), aurinie saxicolă (Aurinia saxatilis), șoaldină acră
(Sedum acre), șoaldină maximă (Sedum maximum).
Licheni: Graphis scripta – R, Evernia prunastri, Hypogymnia physodes, Lepraria aeruginosa,

Parmelia sulcata, Physcia ascendes, Physcia stelaria, Xanthoria parietina.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, iepure (Lepus europaeus) – LRE,
CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna
(III), fluturele polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBern (II).
Avifauna este constituită din următoarele specii: sfrâcioc roșiatic (Lanius collurio), grangur
(Oriolus oriolus), sturz cântător (Turdus philomelos), mierlă (Turdus merula), botgros
(Coccothraustes coccothraustes), cinteză (Fringilla coelebs) – toate regăsindu-se pe LRE, și
anexele CBerna.
Starea ecologică
Naturală Silvică.

Componenta Pb Zn Cu Ni Cr Co
Sol, stratul 0-10 cm 14,3 60,4 21,1 8,9 94,9 10,2
Pragul de alertă (PA) 50 300 100 75 100 50
(Kloke, 1980)
Litieră 12,9 18,8 8,4 5,0 3,4 3,8
Mușchii 13,2 13,4 7,9 1,9 4,5 2,9
Licheni 15,1 12,1 9,1 3,2 3,8 2,0
CMA, plante 10 300 150 10 5 -

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de protecţie a habitatelor cu arboret natural
fundamental de gorun cu tei şi frasin, a specilor rare de plante și animale și a peisajelor. Asigură
echilibrul ecologic și integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, constă în posibilitatea cercetării
speciilor de arbori seculari, diversităţii biologice, studierii florei şi faunei din regiune şi cunoaşterii
cu speciile de arbori autohtoni și a speciilor rare de plante și animale. Dispune de potențial
recreativ.


- colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi medicinale, inclusiv
aunor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
Recomandări.
Tulipa biebersteiniana Allium ursinum
Convallaria majalis Zerynthia polixena

Nr. 50. VADUL LUI ISAC

A) Silvică
Vadul lui Isac
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta V

Adresa: Raionul Cahul, satul Moscovei
Telefon: 0299 92569
Este amplasată la est de s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, OS Slobozia, Vadul lui Isac, parcela 142 cu
subparcelele A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, R, Q.
Schema*:
Coordonate*:
28,274995 45,757239
28,263785 45,753369
28,278444 45,746262
28,283273 45,739560

Prezintă un sector de pădure cu arboret natural fundamental de stejar pedunculat (Quercus
robur), stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), specifice
pădurilor din sudul Moldovei şi arborete artificiale de salcâm (Robinia pseudacacia). Este
amplasată pe relief de câmpie, la altitudinea de circa 100-150 m. Substratul este constituit din
luturi și argile, tipul dominant al solului – cernoziom.

Arbuştii de bază sunt: păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), salbă moale (Euonymus
europaeus), brebenoc minor (Vinca minor) - R.
Ierburi. Covorul ierbos este foarte bine dezvoltat şi include specii valoroase şi comune:
stânjenel variegat (Iris variegata) – R, brebenel (Corydalis solida) – R, sparanghel medicinal
(Asparagus officinalis) – R. Abundent este rutişorul mic (Thalictrum minus), ochiul broaştei iliric
(Ranunculus ilirycus), grâuşor vernal (Ficaria verna), limba câinelui (Cynoglossum officinale),
tătăneasă (Symphytum officinale). Liziera pădurii este dominată de diverse xero- şi mezofite:
golomăţ (Dactylis glomerata), jaleş anual (Stachys annua), ruj de deal (Lavatera thuringiaca),
lumânărică violacee (Verbascum phoeniceum), vulturică (Hieracium pilosella), neghină
(Agrostemma githago).
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, fazan
(Phasianus colchicus) – CBerna (III). Frecventă este molusca calcifilă Cepaea vindobonensis –
CBerna (III).
Starea ecologică.
Naturală Silvică.
Conţinutul Cr în sol depăşeşte CMA, Cu şi Ni se află în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Zn şi Co –
mai mic de 0,5 CMA.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 15 μR/h (nivelul de avertizare (25 μR/h).
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează arboretele natural

fundamentale de stejar pedunculat, brumăriu şi de stejar pufos, conservează diversitatea biologică,
inclusiv speciile rare. Menține microclima și echilibrul ecologic din zona de amplasare și asigură
Oferă posibilități pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice de importanţă naţională, educației

ecologice a elevilor și băștinașilor și utilizării în scop recreativ.

Recomandări.
Vedere generală Covor ierbos
Iris variegata Agrostemma githago

Nr. 51. FLAMÂNDA
A) Silvică
Flamânda
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea Silvo-Cinegetică Manta V.
Adresa. Raionul Cahul. Satul Moscovei

Telefon: 0299 92569
Este amplasată la vest de comuna Pelinei, raionul Cahul, Ocolul Silvic Moscovei, parcelele şi
subparcelele: 123F, 124C, 133D, 133I, 135G,H,137P, 141F.
Schema*:
Coordonate*:
28,279655 45,796468
28,279986 45,769499
28,309130 45,746860
28,280314 45,743869
Prezintă un sector de pădure cu arborete natural fundamentale de stejar pedunculat şi stejar
pufos. Este amplasată pe relief de câmpie cu altitudinea de 70 - 150 m. Substratul argilonisipos,
tipul solului – cernoziomuri.
Arbori. Stejar pufos (Quercus pubescens), stejar pedunculat (Quercus robur), stejar brumăriu
(Quercus pedunculiflora), salcâm (Robinia pseudacacia), glădiţă (Gleditsia triacanthos) ş.a.
Arbuştii principali sunt: migdal pitic (Amygdalus nana) - R, păducel (Crataegus monogyna),
scumpie (Cotinus coggygria), porumbar (Prunus spinosa), verigar (Rhamnus cathartica), vişinel
(Cerasus fruticosa), salbă moale (Euonymus europaeus).
Ierburi. Specii rare: lușcă de munte (Ornithogalum oreoides) – CRRM (EN), CRU, LRE,
umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, omag (Inula helenium) – R, rușcuță de
primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), albăstriță (Centaurea angelescui) – CRRM
(CR), CRR, sparanghel verticilat (Asparagus verticillatus) – R, LRR, creasta cucoșului
(Polystichum aculeatum) - CRRM (EN).
Specii comune - luşcă tenuifolie (Ornithogalum tenuifolium), brebenoc (Vinca herbacea),
veronică prostrată (Veronica prostrata), turicioară (Agrimonia eupatoria), sânzâene (Galium
verum), ruj de deal (Lavatera thuringiaca), soră cu frate (Melampyrum nemorosum), pecetea lui
Solomon (Polygonatum latifolium), rutişor mic (Thalictrum minus), rodul pământului (Arum
orientale), scai (Xanthium spinosum), firuţă de pădure (Poa sylvicola).
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Candelariella vitellina – 20%, Anaptychia
ciliaris R – 15%, Parmelia sulcata – 15%, Physcia stellaris – 15%, Physcia pulverulenta – 8%,
Parmelia acetabulum – 5%, Physcia caesia – 5%, Parmelia caperata – 3%, Hypogymnia physodes
– 3%, Xanthoria parietina – 3%, Evernia prunastri – 2%.
Fauna: fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), câine enot (Nyctereutes procyonoides),
mistreț (Sus scrofa) – LRE, căprior (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, șopârla verde (Lacerta
viridis – CRU, LRE, CBerna (II), fluturii aurora (Anthocharis cardamines), arginie mare de
pădure (Argynnis paphia).
Starea ecologică.

Naturală Silvică.
stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca puternic poluat (0,3-0,5
mg/m3). Dintre metalele grele studiate în sol, Cr şi Co înregistrează valori între 0,5-1,0 CMA, iar
Pb, Cu, Zn şi Ni – valori mai mici de 0,5 CMA.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează habitate naturale de arboretele

natural fundamentale de stejar pedunculat şi de stejar pufos, diversitatea biologică și peisajul.
Menține microclima și echilibrul ecologic în regiune și asigură integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Poate servi pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice de importanţă naţională, ca obiect de

educație ecologică și zonă de recreaţie (turism).

Recomandări.
- păstrarea zonei de protecție;
Aspect general Quercus pubescens
Crataegus monogyna Amygdalus nana
Ornithogalum tenuifolium Hypogimnia physodes, Parmelia sulcata

VI. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 4
REZERVAȚII NATURALE
B) DE PLANTE MEDICINALE
Nr. 1. ROSOŞENI
B) de plante medicinale
Rosoșeni
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Edineţ
Adresa: Raionul Briceni. or. Briceni.

Str. Uzinelor 3. Telefon 0353362770
Este amplasată la hotar cu Ucraina, spre vest de or. Briceni, în OS Briceni, Rosoşeni, parcelele
25,26,27,30,31,32,35,36. Altitudinea de 250-280 m.

Prezintă un sector de pădure cu arborete natural fundamentale de stejar pedunculat cu
mesteacăn, plante medicinale si specii rare de floră și faună.
Este amplasată la altitudinea de 310 – 335 m, pe substrat constituit din luturi și argile, tipul solului
– cenușiu.

Arbori: stejar (Quercus robur), mesteacăn (Betula pendula), cireş (Cerasus avium).
Arbuştii valoroşi, din punct de vedere medicinal, sunt măceş (Rosa canina), păducel
încovoiat (Crataegus curvisepala), corn (Cornus mas) ş.a. Frecventă este liana viţa de Canada
(Parthenocissus quinquefolia).
Ierburi. Specii de plante medicinale: brusture (Arctium lappa), talpa gâștei (Leonurus
cardiaca), urzica moartă albă (Lamium album) specii rare: crin de pădure (Lilium martagon) – R,
CRU, LRE, iarba ciutei (Doronicum hungaricum) – R, CRU, feriga masculină (Dryopteris filix-
mas) – CRRM (VU), CRU, mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM (VU), CRU, leurdă (Allium
ursinum) – R, CRU, lăcrimioare (Convallaria majalis) – R, speciile de licheni - Evernia prunastri
– R, Ramalina pollinaria – R. Alte specii rare: săbiuță imbricată (Gladiolus imbricatus) – CRRM
(CR), CRU, LRR, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R.
Animale. Mamifere: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE,
CITES (I), CBerna (II), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), căprioară (Capreolus
capreolus) – CRR, LRE, jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III).
Păsări: uliu-porumbar (Accipiter gentilis), uliu-păsărar (Accipiter nisus), şorecar comun (Buteo
buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II). Reptile: șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU,
LRE, CBerna (II), şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șarpele de alun (Coronella
austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II). Amfibieni: brotăcel (Hyla arborea) –
CRRM (VU), CRR, CBerna (II). Insecte: gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU),
LRE.
Starea ecologică.
Starea RNPM este bună. Arborii sunt bine dezvoltaţi, dar parţial atacaţi de făinare
(Mycrosphaera) şi unii dăunători filofagi.
Nivelul conţinutului de SO2 în aer (0,05-0,1), determinat în baza lichenoindicaţiei,
caracterizează aerul ca slab poluat cu SO2.
Stratul superficial al solului (0-10 cm) nu este poluat cu metale grele. Conţinutul metalelor
grele cercetate nu depășire a pragului de alertă și cel de intervenție, fapt ce exclude riscul de
toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Rosoșeni, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-10 cm 10 24 17 16 - 6

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250
Analiza rezultatelor conținutul metalelor grele în componentele biotice denotă că Cr depăşeşte

CMA în licheni şi muşchi, iar Pb – în muşchi, fapt ce indică necesitatea testării la conţinutul de
metale grele a materialului vegetal colectat în scop farmaceutic.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Păstrează genofondul plantelor medicinale şi

a speciilor rare de plante şi animale și arboretele natural fundamentale de stejar pedunculat cu
mesteacăn. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor ştiinţifice și didactice în scopul cunoașterii plantelor

medicinale, a speciilor rare de plante şi animale și arboretelor din zonă. Posedă potențial recreativ
şi poate servi ca loc de odihnă pentru localnici.

Vedere generală Scopolia carniolica
Lilium martagon Coronella austriaca

Nr. 2. CAHUL
Cahul
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniștri a RSSM Nr. 121 din 10 aprilie
1978.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Cahul

Adresa: Raionul Cahul, satul Moscovei
Telefon: 0299 92569
la NE de s. Baurci-Moldoveni, OS Larga, Români, parcelele: 28, 29, 31, 32, 33, 39, 40.
Schema*:
Coordonate*:
28,295034 46,047343
28,306041 46,037387
28,288907 46,028450
28,280005 46,031502

Este un sector de pădure cu arborete natural fundamentale de stejar pufos, stejar pedunculat,
specii de plante medicinale şi specii rare de plante și animale. Este un ecosistem xerofit amplasat
la altitudinea de 180-240 m, expoziţie vestică. Substratul este constituit din luturi și argile, tipul
solului – cernoziom.

Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens), arţar american
(Acer negundo), frasin înalt (Fraxinus excelsior), salcâm alb (Robinia pseudacacia), cireş
(Cerasus avium), păr (Pyrus pyraster).
Arbuşti: măceş (Rosa canina), păducel (Crataegus curvisepala), soc (Sambucus nigra),
scumpie (Cotinus coggygria), migdal pitic (Amygdalus nana) – R.
Ierburi: specii de plante medicinale: salvie praticolă (Salvia pratensis), păpălău (Physalis
alkekengi), pojarniţă (Hypericum perforatum), brusture (Arctium lappa), ruj de deal (Lavatera
thuringiaca). Printre plantele medicinale a fost înregistrată şi specia rară rușcuță de primăvară
(Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II).
Alte specii rare de plante înregistrate: umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R,
șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, laleaua Biberștein (Tulipa biebersteiniana)
– R, CRU, ghiocel bogat (Leucojum aestivum) – CRRM (EN), CRR, CRU.
Fauna: specii rare - pisică sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES
(I), CBerna (II), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), șopârla
verde (Lacerta viridis) – CBerna (II), CRU, LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (EN), CRR,
CRU, LRE, CBerna (III), fluture amiral (Vanessa atalanta) – R, LRE.
Starea ecologică. În baza scalei toxitoleranţei lichenilor aerul din regiunea amplasării
rezervaţiei are o poluare puternică, cu un conţinut de SO2 de 0,3-0,5 mg/m3. Drept consecinţă
RNPM este săracă în licheni.
Conţinutul metalelor grele în sol nu depăşesc CMA, înregistrând valori mai mici de 0,5 CMA
şi este cuprins între nivelurile foarte scăzut-sporit, după Кирилюк (2006).
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Cahul, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm 11 60 37 9 24 78

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Asigură protecția și conservarea habitatelor

naturale ale speciilor de plante xerofite și arboretelor natural fundamentale, genofondului plantelor
medicinale şi a speciilor rare de plante şi animale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Poate servi pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice și în scopuri didactice pentru cunoașterea
cu particularitățile vegetației xerofite, a speciilor de plante medicinale şi rare. În aspect recreativ
– loc de odihnă pentru localnici.


Vedere generală Leucojum aestivum
Adonis vernalis Amygdalus nana

Nr. 4. BUGEAC
Bugeac
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442 Data intrării în
a) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului. Primăria or. Comrat
Adresa: or. Comrat, str. Tretiacov 38.

Telefon: 0298 22660
b) Amplasamentul terenurilor
Este amplasată la N de s. Bugeac, r-nul Comrat
Suprafața – 56 ha. Sector cu predominarea vegetaţiei de stepă, tipică zonei Bugeacului. A

fost creată în scopul menţinerii şi protecţiei genofondului de plante medicinale. Amplasată la
altitudinea de 70-150 m.
Flora. Flora edificatoare este constituită, preponderent, din comunităţi de vegetaţie de stepă.
Predomina 4 tipuri de fitocenoze: de negară, păiuş, bărboasă şi firuţă.
Specii rare: paronihie capitată (Paronychia cephalotes) – CRRM (EN), cârcel (Ephedra
distachya) – CRRM (VU), ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum) – CRRM (EN),
brândușă Fomin (Colchicum fominii) – CRRM (EN), LRR, CRU, LRE, CBerna (I), zăvăcustă
(Astragalus dasyanthus) – CRRM (ed. II), CERU, LRE, coșaci pubiflor (Astragalus pubiflorus) –
CRRM (VU), siminoc de nisip (Helichrysum arenarium) – R, rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CITES (II), studeniță capitată (Eremogone cephalotes) şi belevalie sarmatică
(Bellevalia sarmatica) – CRRM (CR), coșaci corniculat (Astragalus corniculatus) – R, LRR, iarba
mâței microfloră (Nepeta parviflora) – R, LRR, sparcetă grațioasă (Onobrychis gracilis) – R, LRR,
dedițel negriscent (Pulsatila nigricans) – R, CRR, CRU, LRE, CBerna (I).
Fauna: specii rare - dihor de stepă (Mustela eversmanni) – CRRM (CR), porumbac cap mort
(Manduca atropos) – CRRM (VU), călugăriță (Mantis religiosa) – LRE.
Starea ecologică.
Aerul din regiunea de amplasare a RNPM Bugeac este caracterizat de o poluare moderată cu
SO2 (0,1-0,2 mg/m3);
Conţinutul metalelor grele Pb, Cr, Co în sol se încadrează în limitele 0,5-1,0 CMA, iar
concentraţiile Cd, Hg, Zn, Cu şi Ni – mai mici de 0,5 CMA şi este cuprins între nivelurile scăzut-
sporit (Кирилюк, 2006). A fost înregistrată o depăşire nesemnificativă a CMA de către Cr în
licheni.
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Bugeac, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm 16 60 37 14 24 89

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale şi

asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Este un ecosistem xerofit care
păstrează speciile de plante medicinale şi speciile rare de plante şi animale. Asigură integritatea şi
Poate servi ca sector de studiu al relaţiilor trofice în ecosistemele de stepă, pentru

conservarea genofondului plantelor medicinale, a speciilor rare de plante şi animale. În aspect
cognitiv – ca obiect de familiarizare cu flora şi fauna locală iar recreativ – pentru odihna organizată
a băștinașilor.


Colchicum fominii Belevalia sarnatica
Helichrysum arenarium Mantis religiosa

Nr. 5. CERNOLEUCA
Cernoleuca
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniștri a RSSM nr. 121 din 10 aprilie 1978.
Adresa: or. Edinet, str. Bucovinei, 24, r-ul Edinet, R. Moldova, MD-4601
Telefon: 373-246-22993; + 373-246-23982; +373-246-22893
Fax: 373-246-22993, 23982
website: www.silviculturaedinet.moldgro.md
în Ocolul Silvic Donduşeni, Cernoleuca, parcelele 43, 46-48.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,566298 48,352034
27,566616 48,336115
27,608604 48,333700
27,594665 48,340731

Suprafața – 337 ha. Prezintă un sector de pădure de stejar pedunculat cu cireș, amplasat la
altitudinea de 310 – 330m, pe substrat din luturi argiloase, soluri cenușii.
Elemente valoroase:
Arbori: specia dominantă este stejarul (Quercus robur). Frecvent întâlnim exemplare
viguroase, cu diametrul tulpinii de 60- 80 cm şi coronamentul bine dezvoltat. Înălțimea unor
exemplare atinge 30 m iar vârsta circa 180 ani. Subdominante: cireș (Cerasus avium), carpen
(Carpinus betulus), stejar american (Quercus rubra), frasin comun (Fraxinus excelsior), tei (Tilia
cordata), speciile de arțar (Acer campestre, A. negundo, A. platanoides, A. pseudoplatanus, A.
tataricum).
Arbuşti: lemn câinesc (Ligustrum vulgare), salbă moale (Euonymus europaeus), păducel
încovoiat (Crataegus curvisepala), sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana), măceş
(Rosa canina), corn (Cornus mas), soc negru (Sambucus nigra).
Ierburi. Covorul ierbos are o dezvoltare luxuriantă, format în specii comune: rărunchioară de
pădure (Glechoma hirsuta), toporaşi (Viola odorata), urzică albă (Lamium album), turiţă (Lappula
myosotis), piciorul cocoşului (Ranunculus cassubicus), pecetea lui Solomon lată (Polygonatum
latifolium), pur (Allium rotundum), antonică (Chaerophyllum aromaticum), rogoz precoce (Carex
praecox), brânca porcului/ buberic noduros (Scrophularia nodosa) şi rare: strigoaie neagră
(Veratrum nigrum) – R, LRR, stângenel afil (Iris aphylla) – R, tremurătoare medie (Briza media L.)
– R, căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM, LRR, CRU.
Speciile dominante de plante medicinale: brusture (Arctium lappa), talpa gâştii (Leonurus
cardiaca), urzică dioică (Urtica dioica) deseori ating 1,0-1,5 m înălţime. Printre speciile de plante
medicinale mai înregistrăm: crucea pământului (Heracleum sibiricum), sineghioară (Sanicula
europaea), patlagină mare (Plantago major), pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale) şi
speciile rare: ciuboţica cucului (Primula veris), lăcrămioare (Convallaria majalis), mierea ursului
(Pulmonaria officinalis), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius), crin de pădure
(Lilium martagon). Ultima, fiind protejată şi la ninel regional (CRU) şi european (LRE).
Au fost înregistrate 17 specii de licheni, printre care specii rare: Parmelia olivacea şi Evernia
furfuraceae.
Animale: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistret (Sus scrofa) – LRE, chiţcan
comun (Sorex araneus), iepure de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), nevăstuică
(Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), dihor de pădure (Mustela putorius) – LRE, CBerna (III),
jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), pisică sălbatică (Felis
silvestris) - CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), DH, ciocănitoarea pestriță
mare (Dendrocopos major) – LRE, CBerna (II), botgros (Coccothraustes coccothraustes) – LRE,
CBerna (II), pitigoi sur (Poecile palustris), porumbel gulerat (Columba palumbus) – LRE, corb
(Corvus corax) – CRR, CITES (II), CBerna (III), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR,
CBerna (II), şopârla apodă (Anguis fragilis) – CRR, CBerna (III), şarpele de alun (Coronella
austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică:
La momentul cercetărilor covorul ierbos avea o stare luxuriană de dezvoltare.

Conținutul metalelor grele în solul din RNPM Cernoleuca se atribuie nivelului mediu,
(Кирилюк, 2006). Nu s-au înregistrat depășiri ale pragului de alertă și a celui de intervenție, fapt
ce exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Cernoleuca, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-10 cm - 62 37 35 14 80

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Păstrează genofondul plantelor medicinale, a

speciilor rare de floră și faună și arboretele naturale fundamentale. Asigură integritatea şi
Poate servi pentru cercetarea şi cunoaşterea particularităţilor plantelor medicinale, florei şi

faunei locale. Posedă potențial recreativ și poate servi ca spațiu de agrement pentru localnici.


Veratrum nigrum Asparagus officinalis
Evernia furfuracea Parmelia olivacea

Nr. 6. LOGĂNEŞTI
Logăneşti
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Hânceşti-Silva
Adresa: s. Logăneşti, r. Hânceşti
Telefon: 0269 57292.
la NV de s. Logăneşti, OS Logăneşti, trupul de pădure Logăneşti, parcelele 24-26, 29-31,
35, 36.
Schema*:
Coordonate*:
27,594665 48,340731
28,500129 46,895443
28,478421 46,915327
28,520095 46,913722

Este un sector de pădure de gorun, amplasată la altitudinea de 190-320 m, expoziţie estică.
Substratul este constituit din nisipuri și luturi argiloase, tipul solului – cenușiu tipic.
Aria se caracterizează prin diversitate mare de plante medicinale și a fost constituită în scopul
asigurării cu resurse farmaceutice, în special, de lăcrămioare.
Arbori. În arboret domină gorun (Quercus petraea). Coedificatori sunt frasin (Fraxinus
excelsior) şi tei argintiu (Tilia tomentosa).
Arbuşti. Speciile frecvente: scumpie (Cotinus coggygria), corn (Cornus mas), măceş (Rosa
canina).
Ierburi: specii de plante rare medicinale: leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, crin de pădure
(Lilium martagon) – R, CRU, LRE, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, care se înregistrează
din abundenţă.
Specii rare: laleaua Biberstein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, Ramalina roesleri – R,
ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum) – CRRM (VU).
Fauna. Fluture amiral (Vanessa atalanta), – R, LRE, muscă gigantică (Satanas gigas) –
CRRM (CR), CRU, şarpele de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, LRE,
CBerna (II), DH şi ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) – CRRM (EN), CBerna (II).
Starea ecologică este satisfăcătoare.
Înregistrarea speciilor sensibile de licheni la poluarea cu SO2 – Evernia furfuracea, Evernia
prunastri şi Parmelia sulcata cu gradul de acoperire de 50, 30 şi 20 %, respectiv, ne permite să
conchidem că aerul este slab poluat, conţinutul de SO2 încadrându-se în intervalul 0,05-0,1
mg/m3.
Concentraţia majorităţii metalelor grele în sol, litieră şi licheni este nesemnificativă, cu excepţia
Cr, care depăşeşte de circa două ori CMA în licheni.
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Logănești, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm 13 74 32 43 32 -

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a genofondului plantelor
medicinale. Asigură integritatea şi funcţionalitatea FANPS.
Poate servi în scopuri ştiinţifice și didactice pentru cunoașterea cu particularitățile vegetației
xerofite, a speciilor de plante medicinale şi rare. În aspect recreativ, poate fi loc de odihnă pentru
localnici.
-
Tulipa biebersteiniana Coronella austriaca

Nr. 7. SĂRATA GALBENĂ
Sărata Galbenă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Hânceşti-Silva

Adresa: s. Cărpineni, r. Hânceşti
Telefon: 0269 28532
la vest de s. Sărata Galbenă, r. Hânceşti, OS Cărpineni, Cărpineni, parcelele 65, 66, 69, 70, 78.
Schema:
Prezintă un sector de pădure xerofită cu stejar pufos și stejar pedunculat, populaţii de plante
medicinale şi specii rare de plante și animale. Este amplasată la altitudinea de 180-230 m, expoziţie
NE. Substratul este constituit din luturi argiloase, tipul solului - cernoziom tipic moderat humifer.

Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pufos (Quercus pubescens), frasin (Fraxinus
excelsior), carpen (Carpinus betulus), jugastrul (Acer campestre), arţarul tătăresc (Acer
tataricum).
Arbuştii: migdal pitic (Amygdalus nana) – R, scumpia (Cotinus coggygria), salba moale
(Euonymus europaeus) ş.a.
Plante ierboase: usturoiţa peţiolată (Alliaria petiolata), viorele bifoliate (Scilla bifolia),
ciuboțica cucului (Primula veris) – R, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES
(II), seminoc de nisip (Helichrysum arenarium) – R.
Licheni. Specii rare: Evernia prunastri, Ramalina farinacea, Usnea hirta.
Animale. Specii rare: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES
(I), CBerna (II), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), buhг (Bubo bubo) – CRRM (CR), CRU.
Starea ecologică
Conţinutul de SO2 în aer constituie 0,1-0,2 mg/m3 şi caracterizează aerul ca moderat poluat,
iar conţinutul Cr în sol se încadrează în limitele 0,5-1,0 CMA, celelalte metalelor grele din sol nu
depăşesc 0,5 CMA.
Dintre metalele grele studiate, în licheni şi muşchi Cr şi Pb depăşeşte CMA de circa două ori.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Conservează arboretele natural

fundamentale, habitatele naturale de vegetație xerofită și genofondul plantelor medicinale.
Asigură protecţia şi conservarea diversităţii biologice specifice și integritatea şi funcţionalitatea
FANPS.
Oferă posibilitatea cercetării particularităților ecosistemelor xerofite, cunoașterii cu

diversitatea plantelor medicinale, a speciilor rare de floră și faună din regiune. În aspect recreativ
– este loc favorabil pentru odihna localnicilor.

Amygdalus nana Helichrysum arenarium
Scilla bifolia Euonymus europaea

Nr. 8. SELIŞTE
Selişte
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Nisporeni

Adresa: s. Păruceni, r. Nisporeni.
Telefon: 026446718
la SE de s. Boldureşti, r-nul Nisporeni, OS Păruceni, Selişte-Leu, parcelele 27-30.
Schema:
Longitude ´00˝E: 28°06

Latitude: 47´48˝Altitudine°06 293 m

Suprafața – 315 ha. Prezintă un sector de pădure xerofită, cu arborete natural fundamentale gorun
(Quercus petraea), stejar pufos (Quercus pubescens), populaţii de plante medicinale şi specii rare
de plante și animale. Este amplasată la altitudinea de 180-300 m.
Flora.
Arbori: Circa 2/3 din suprafața ariei este constituită din arboret natural de gorun (Quercus
petraea), subdominante fiind: stejar pufos (Quercus pubescens), frasin (Fraxinus excelsior), tei
argintiu (Tilia tomentosa) și însoțitoare: carpen (Carpinus betulus), cireş (Cerasus avium),
jugastrul (Acer campestre) ș.a.
Arbuști: clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU, migdal pitic (Amygdalus nana) – R, păducel
încovoiat (Crataegus curvisepala), corn (Cornus mas), măceş (Rosa canina), care sunt valoroase
din punct de vedere medicinal.
Covorul ierbos: specii de plante medicinale, inclusiv şi specii rare: ciuboțica cucului
(Primula veris) – R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, lăcrimioare (Convallaria majalis) – R, zăvăcustă (Astragalus
dasyanthus) – CRRM (VU), CRU, LRE, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES
(II) leurdă (Allium ursinum) – R ş.a.
RNPM Selişte este considerată ca habitat favorabil de creştere şi dezvoltare a speciei rare pana
zburătorului (Lunaria annua), de aceea se recomandă managementul ştiinţific argumentat de
protecţie a speciei.
Licheni: Ramalina fraxinea şi Evernia prunastri, Hypogymnia physodes, Physcia stellaris,
sensibile la poluarea cu SO2.
Fauna.
Mamifere: căprioară (Capreolus capreolus) – LRE, CRR, mistreț (Sus scrofa) – LRE, jder de
pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III).
Păsări: ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) – CRRM (EN), LRE, CBerna (II), vânturelul
roșu (Falco tinnunculus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), Bonn (II), viespar (Pernis apivorus) –
CRRM (EN), CRR, LRE, CITES (II), CBerna (II), Bonn (II).
Moluşte: Cepaea vindobonensis şi Helix pomatia – CBerna (III).
Starea ecologică a RNPM Selişte este satisfăcătoare. În funcţie de abundenţa şi gradul de
sensibilitate a lichenilor faţă de SO2, aerul din acest ecosistem a fost apreciată ca aer curat (SO2
<0,05 mg/m3.
Conţinutul principalelor metale grele în sol nu depăşeşte CMA ceea ce confirmă lipsa poluării.
În licheni conţinutul Cr depăşeşte CMA.
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Seliște, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm 3 68 25 32 26 -

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250
fundamentale, genofondul plantelor medicinale şi a speciilor rare de floră și faună. Asigură
Oferă posibilitatea cercetării particularităților ecosistemelor xerofite, cunoașterii cu diversitatea
plantelor medicinale, a speciilor rare de floră și faună din regiune. În aspect recreativ – este loc
favorabil pentru odihna localnicilor.

Vedere generală Adonis vernalis
Primula veris Lunaria annua

Nr. 9. RĂDOAIA
Rădoaia
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniștri a RSSM nr. 121 din 10 aprilie 1978.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: ÎSS Bălţi.
Adresa: mun. Bălţi, str. Aerodromului, nr.16,

Telefon: 0231 4 37 82
la Nord-Est de s. Rădoaia, r. Sângerei, Ocolul silvic Alexăndreni, Rădoaia, parcela 23.
Schema*:
Schema:
Coordonate:
28,156440 47,756520
28,163371 47,753980
28,154587 47,751251
28,163676 47,752003
Prezintă un sector de pădure cu arborete de gorun cu tei şi frasin. Este amplasată la altitudinea
de 250 – 330m. Substratul este constituit din luturi şi nisipuri, solurile - cenuşii tipice şi cenuşii
molice.
Elemente valoroase:
Elementele floristice specifice sunt prezentate de speciile de plante medicinale şi speciile rare
de plante şi animale.
Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), frasin (Fraxinus
excelsior), tei argintiu (Tilia tomentosa), tei roşu (Tilia cordata), cireş (Cerasus avium), salcâm
(Robinia pseudacacia).
Arbuști. soc negru (Sambucus nigra), păducel (Crataegus curvesepala), porumbar (Prunus
spinosa), măceş (Rosa canina).
Ierburi. specii medicinale rare: sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – med., R,

ciuboţica cucului (Primula veris) - med., R, lăcrămioare (Convallaria majalis) - med., R, mierea
ursului (Pulmonaria officinalis) - med., R, brebenel bulbos (Corydalis bulbosa)- med., R, lalea
pestriţă (Fritillaria meleagroides) – med., CRRM (VU), CRU, CBonn (I), crin de pădure (Lilium
martagon) - med., CRU, LRE, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – CRR.
Speciile comune medicinale: podbal (Tussilago farfara), urzică mare (Urtica dioica),
pojarniţă (Hypericum perforatum), rostopască (Chelidonium majus), coada şoarecelui (Achillea
pannonica), toporaşi odoranţi (Viola odorata), brebenel (Corydalis solida), pecetea lui Solomon
(Polygonatum officinale).
Animale: bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) –
CRR (VU), LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (EN), CRR,
ERU, LRE, CBerna (III), melcul vitei de vie (Helix pomatia) – CBerna, botgros (Coccothraustes
coccothraustes) – CBerna (II), LRE, măcăleandru (Erithacus rubecula) – CBerna (II), LRE.
Starea ecologică:
În sol, conținutul metalelor grele este cuprins între nivelurile foarte scăzut-foarte sporit. Doar
în cazul metalului Ni conţinutul atinge pragul de alertă. Conținutul MG cu valori sub limita VLA
(Răuţă, Cârstea, 1983) confirmă lipsa poluării. Valorile înregistrate exclud riscul de toxicitate
pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în componentele de mediu din RNPM Rădoaia, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-10 cm <8 127 48 75 - -

1980)
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51- 26-50 31-50 11-20 71-100
100
Sporit 31-40 101- 51-75 51-70 21-30 101-
150 150
Mare 41-50 151- 76-100 71-100 31-40 151-
200 200
Foarte mare 51-60 201- 101- 101- 41-50 201-
250 150 150 250
Conținutul de MG în litiera de stejar se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele speciilor

de stejar din RM (Кирилюк, 2006). Lichenii și mușchii s-au adeverit ca cei mai buni acumulatori
de MG, valorile metalelor grele cercetate în aceste componente nu depășesc VLA.
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în componentele biotice din RNPM Rădoaia
Componentele Pb Zn Cu Ni
Litieră < 2,5 5 < 20 1,3
Scoarţă, stejar 4,4 <5 < 20 <5
Licheni 3,4 12 < 20 2,4
Muşchi 2,6 12 < 20 <5
VLA (Răuță, Cârstea,1983) 10 100 100 10
Prag toxitoleranță, Bergmann 10 50 12 -
(1992) și Bonneau (1988)
Diapazonul p-u frunzele speciilor de 0,1-3,0 1,0-50,0 5,0-80,0 1,0-10
stejar din RM, Кирилюк (2006)

fundamentale, genofondul plantelor medicinale şi a speciilor rare de floră și faună. Asigură
Poate servi pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, iar în aspect cognitiv - ca obiect de
familiarizare cu flora şi fauna locală. Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).

Veratrum nigrum Convallaria majalis
Fritillaria meleagroides Lilium martagon

VI. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 4
REZERVAŢII NATURALE
C) MIXTE
Nr. 1. CANTEMIR
C) Mixtă
Cantemir
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Antonești, raionul Cantemir

Adresa: s. Antonești, r. Cantemir
Telefon: 0273 22048
Este amplasată în lunca inundabilă a r. Prut, la sud de or. Cantemir.
Schema*:
Coordonate*
28,182409 46,273052
28,188391 46,271527
28,218603 46,264755
28,228002 46,273773
Este un ecosistem de luncă cu resurse palustre dominate de stuf (Phragmites australis),

amplasat la altitudinea 10-15 m.
Starea ariei protejate.
În rezultatul evaluării stării ecologice a Rezervaţiei Naturale Mixte „Cantemir”, efectuate în

anul 2009 s-a constatat o modificare semnificativă a componentelor cheie atribuite unei RNM.
Aceste modificări se manifestă prin: schimbarea regimului hidric (lacurile sunt desecate, lunca a
devenit ne inundabilă chiar şi în condiţiile din august 2008); modificarea învelişului de sol
(reducerea accentuată a umidităţii solului ca rezultat al scăderii nivelului apelor freatice,
intensificarea proceselor de salinizare exprimate prin prezenţa petelor de sare la suprafaţă şi
predominarea vegetaţiei halofite); modificări în componenţa faunistică (dispariţia unor
reprezentanţi ai ihtiofaunei, a reptilelor, moluştelor, păsărilor acvatice, insectelor) şi floristice
(practic a dispărut vegetaţia acvatică şi palustră, parţial – pe fundul iazurilor cândva existente s-au
păstrat unele specii higro– şi mezofite, ca sălcioara (Elaeagnus argentea), cătina roşie (Tamarix
ramosissima). Sectoarele de pantă ale lacurilor desecate sunt acoperite de diverse specii xerofite,
în deosebi de unele graminee ca chirăul, obsiga, firuţa, trestia de câmp, sadina; asteracee – pelin,
coada şoarecelui, cruciuliţă, cât şi altele – trifoi, lucernă, cardarie, pătlagină, volbură, traista
ciobanului, scaiul dracului). Vegetaţia caracteristică RNM de pe terenurile adiacente lacurilor, la
etapa actuală, este substituită de specii comune, invazive cu particularităţi xerofite pronunţate:
pipirig articulat (Juncus articulatus), iarba câmpului fină (Agrostis tenuis), ciucure (Agrostis
cylindrica), trestie de câmp (Calamagrostis epigeios), orzul iepurelui (Hordeum leporinum), pir
crestat (Agropyron pectinatum), steliţă (Aster amellus), pelin alb (Artemisia absinthium), holeră
ţepoasă (Xanthium spinosum), pălămidă comună (Cirsium vulgare), păduchelniţă (Lepidium
ruderale). Dezvoltarea şi reproducerea lor abundentă prezintă pericol de afectare a sectoarelor
limitrofe.
Starea ecologică.
În rezultatul evaluării stării RNM Cantemir a fost constatat că vegetaţia ierboasă este puternic
degradată fiind înlocuită pe o bună parte din teritoriu de specii xerofite invazive iar sursele de apă
anterior existente (iazul de 28 ha şi canalele de drenare), în ultimii ani, tot mai frecvent dispar,
ceea ce pune in pericol existenţa ariei protejate.
mg/m3). Dintre cele 5 metale grele studiate, Cr şi Co înregistrează valori cuprinse între 0,5-1,0
CMA, iar Cu, Zn şi Ni – valori mai mici de 0,5 CMA.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, destinată conservării speciilor de plante şi

animale caracteristice zonelor umede.
Poate servi ca sector de studiu al relaţiilor trofice din ecosistemele palustre și familiarizare cu
flora şi fauna specifică.
- reglementarea pescuitului şi vânatului;

- păşunatul şi cositului neautorizat în zona de protecție;
- incendierea vegetaţiei;
- depozitarea deşeurilor industriale şi menajere;
- alte activităţi cu efect negativ.
Vedere generală cu lunca neinundată Agropyron pectinatum + Juncus sp.
Higrofite + mezofite Tamarix ramosissima

Nr. 2. ECOSISTEMUL ACVATIC “LEBĂDA ALBĂ”
C) Mixtă
Ecosistemul acvatic Lebăda Albă
din 25.02.1998. Publicat:16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Leova
Adresa: or. Leova, str. Gorki nr. 5.

Telefon : 0263 22206
Amplasată spre NV de or. Leova, în lunca r. Prut, cursul mijlociu.
Schema*:
Coordonate*:
28,231267 46,492628
28,232921 46,486123
28,236852 46,491913
28,234861 46,488346
Include sectoare terestre şi acvatice cu o bogată biodiversitate acvatică și palustră. Este
amplasată la altitudinea de 15-20 m.
Elemente valoroase:
Conform informaţiei din lucrarea „Rezervaţia naturală Lebăda Albă”, flora rezervaţiei
înregistrează 111 specii de plante vasculare ierboase şi 4 esenţe de arbori, specifici luncii r. Prut.
Circa 20 de taxoni sunt pratoformanţi, ceea ce denotă caracterul primar al vegetaţiei de luncă din
sectorul dat. Din punct de vedere ecologic majoritatea speciilor sunt mezo-higrofile, higrofile şi
care nu tolerează salinizarea substratului.
La momentul cercetărilor înregistrăm:
Arbori - plop alb (Populus alba), iovă (Salix capraea), răchită (Salix alba), sălcioară argintie
(Elaeagnus argentea).
Ierburi - ochiul broaştei repent (Ranunculus repens), ochiul broaştei acru (Ranunculus acris),
crin de baltă (Butomus umbellatus), stânjenel galben (Iris pseudacorus), pătlangina apei (Alisma
plantago aquatica), cucută (Cicuta virosa), diverse specii de cosor (Potamogeton sp.).
Fauna. Aici timp îndelungat cuibăresc 2-3 perechi de lebede de vară (Cygnus olor) – CRRM
(VU), LRE, CBerna (II), CBonn (II). Printre reprezentanţii de bază ai faunei, mai frecvent se
înregistrează: stârc cenușiu (Ardea cinerea) – LRE, CBerna (III), stârc-galben (Ardeola
ralloides) – CRRM (EN),CRR, CRU, LRE, CBerna (II), egretă mică (Egretta garzetta) – CRR,
LRE,CBerna (II), egreta mare (Egretta alba) – CRR, LRE, CBerna (II), scoica de râu (Lymnaea
stagnalis), ştiuca (Esox lucius), şarpele de casă (Natrix natrix) - LRE, CBerna (III), broasca mare
de lac (Rana ridibunda) – CBerna (III) ş.a.
Starea ecologică. Conform repartizării spaţiale a gradului de poluare a aerului în Republica
poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Scopul rezervaţiei este de a conserva

biodiversitatea acvatică şi palustră prin ameliorarea condiţiilor de habitat şi asigurarea integrităţii
funcţionale a ecosistemului. În mod special, RNM Ecosistemul acvatic Lebăda Albă oferă condiţii
optime de trai şi de reproducere a unor specii de păsări acvatice, peşti, amfibieni, reptile etc.
Poate servi ca sector de studiu al relaţiilor trofice din ecosistemele acvatice și palustre, ca
obiect de conştientizare şi educaţie ecologică a populaţiei și asigură condiţii favorabile de recreaţie.

Vedere generală Habitat preferat al păsărilor
Butomus umbelatus Ranunculus repens

Nr. 3. RNM MLAȘTINA „TOGAI”
C) Mixtă
Mlaștina Togai
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Chişinău,
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 4C, nr. 3.
A fost constituită prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1538-XIII din 25.02.98
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Ocolul Silvic Olăneşti, Întreprinderea

pentru silvicultură Tighina
Adresa: Raionul Ştefan-Vodă, s. Olăneşti.
Telefon: 0242 52202
la est de satul Crocmaz, 100 m de la albia Nistrului, ocolul silvic Olănești, parcela 27.
Schema*:
Coordonate*:
29,999174 46,469442
30,000640 46,466169
30,016145 46,468563
30,016510 46,466368
Este un habitat de mlaștină unical din RM, amplasată pe relief de luncă cu substrat
constituit din argile, soluri subacvale și mocirle, la altitudine 0-5m. Protejează populații de floră
și faună specifice ecosistemelor mlăștinoase.
Elemente valoroase:
La marginile ariei este bine dezvoltată vegetația forestieră cu numeroase specii de arbori,
precum: salcie albă (Salix alba), plop (Populus alba,P. nigra, frasin (Fraxinus viridis), ulm (Ulmus
levis); arbuşti: soc (Sambucus nigra), salcie (Salix cinerea, S. capraea), sânger ( Swida
sanguinea), salbă moale (Euonymus europaea) și plante ierboase: obligeană (Acorus calamus) -
R, crin de baltă (Butomus umbellatus), rogoz (Carex riparia), papură (Typha angustifolia, T.
latifolia), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), stuf (Phragmites australis), coada calului
(Equisetum palustre), mentă de apă (Mentha aquatica) - R, ochiul broaştei repent (Ranunculus
repens), ochiul broaştei acru (Ranunculus acris), pătlangina apei (Alisma plantago aquatica),
stângenel de baltă (Iris pseudacorus), nu mă uita (Myosotis palustris), drețe (Lysimachia
nummularia) - R, piciorul cucoșului (Ranunculus repens).
Specii de animale: Noptar de apă (Myotis daubentoni) - CRR, LRE, CBerna (II), CBon (II),
șobolan de apă (Arvicola terrestris) – CRU, stârc cenuşiu (Ardea cinerea) - CBerna (II), barză
albă (Ciconia ciconia) – LRR, LRE, CBerna (II), CBon (II), barză neagră (Ciconia nigra) –
CRRM, CRR, LRE, CBerna (II), CBon (II), CWash. (II), șopârla verde (Lacerta viridis) - CRU,
LRE, CBerna (II), șarpe-de- apă (Natrix tessellate) - LRR, CBerna (II), fluturele polixenă
(Zerynthia polyxena) - CRRM, CRU, LRE, CBerna (II), calimorfă/fluture vărgat (Callimorpha
quadripunctaria) – CRRM, LRE, coada rândunicii (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE.
Starea ecologică.
La momentul cercetării elementele naturale sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei
de protecție Rezervație Naturală Mixtă.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează habitatului unical de mlaştină și
speciile de plante şi animale specifice tipului de habitat. Contribuie la menținerea microclimei și
echilibrului ecologic din regiune.
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă.
Prezintă interes științific din perspectiva cercetării interacțiunii dintre componentele biotice și
abiotice, a florei și faunei acvatice și palustre. Poate fi folosită în scop didactic, educațional,
estetic, recreativ.
Vedere generală
V. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 5
REZERVAȚII PEISAJERE (de peisaje geografice)
Nr. 1. PĂDUREA HÂRBOVĂŢ

Pădurea Hârbovăț
Luată sub protecția statului prin Hotărârea Consiliului de Miniștri a RSSM nr. 5 din 8 ianuarie
1975.

Întreprinderea pentru Silvicultură Tighina.
Adresa: Raionul Anenii Noi, s. Hârbovăţ.
Telefon: 05524802; mob. 069362562
la est de comuna Hârbovăţ, raionul Anenii Noi, Ocol Silvic Hârbovăţ, parcelele 19
J,K,V1,N,M,O,P,Q,R,L; 20 I,J,K,L,M,N,O,P,Q,A1,A2; 21A,B,C,D,I,E,F,A1,C1; 23-28; 42-79;
107-113.
Schema*
Coordonate:
29,333325 46,883783
29,401462 46,881422
29,434019 46,850941
29,375984 46,860216

Prezintă un sector de pădure cu arboretele natural fundamentale de stejar pufos și stejar
pedunculat. Rezervația este amplasată pe relief deluros, altitudinea variază între 70 și 160 m.
Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul dominant al solului - cernoziom
cambic și argiloiluvial.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful deluros, poiene largi și izvoare, arboretul
natural de stejar pufos și pedunculat şi speciile rare de plante şi animale. Printre arbori sunt
prezente exemplare de stejar cu vârstă seculară.
Flora.
Arbori. Compoziţia arboretului 10STP; 8STP; 1ST; 1FR. Productivitate inferioară şi mijlocie,
vârsta 60-90 ani, înălțimea circa 10 - 15 m, diametrul - 30 cm.
Printre speciile de arbori menționăm: stejar pedunculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus
pubescens), gorun (Quercus petraea), frasin înalt (Fraxinus excelsior), cireș (Cerasus avium),
paltin de câmp (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (A. tataricum), velniș
(Ulmus laevis), păr pădureț (Pyrus pyraster), măr pădureț (Malus sylvestris), salcâm alb (Robinia
pseudacacia), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), glădiță (Gleditsia triacanthos).
Arbuști. măceș (Rosa canina), salbă moale (Euonymus europaea), păducel curvisepal
(Crataegus curvisepala), sânger (Swida sanguinea), soc (Sambucus nigra), păducel monogin
(Crataegus monogyna), dracilă comună (Berberis vulgaris), lemn râios (Euonymus verrucosa),
migdal pitic (Amygdalus nana) – R, dârmoz (Viburnum lantana), corn (Cornus mas), verigar
purgativ (Rhamnus cathartica), scumpie (Cotinus coggygria), clocotiș (Staphylea pinnata) – R,
CRU, lemn câinesc (Ligustrum vulgare), alun (Corylus avellana) și specia de liană curpen
integrifoliu (Clematis integrifolia).
Plante ierboase. Specii rare: rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II),
șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum)
– CRRM (EN), CRU, frăsinel (Dictamnus gymnostylis) – CRRM (VU), LRR, CRU, sparanghel
medicinal (Asparagus officinalis) – R, sparanghel verticilat (Asparagus verticilatus) – R, LRR,
umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, stânjenel variegat (Iris variegata) – R,
răţişoare (Iris pumila) – R, zăvăcustă (Astragalus dasyanthus) – R, LRR, CRU, LRE, belevalie-
sarmaţiană (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU), siminoc (Helichrysum arenarium) – R, iarba
ciutei ungurească (Doronicum hungaricum) – R, CRU.
Licheni. Xanthoria parietina – 15%, Parmelia acetabulum – 10%, Candelariella sp. – 70%,
Hypogymnia physodes – 15%, Lepraria aeruginosa –10%, Parmelia caperata – 15%, Physcia
orbicularis – 20%, Physcia stellaris – 20%, Physcia aipolia – 25% și speciile rare ca: Anaptychia
ciliaris – 10%, Ramalina fraxinea – 5%. Parmelia sulcata – 10%, Parmelia quercina – 15%,
Evernia prunastri – 5%.
Fauna. Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE,
bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR,
CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), cârtiţă
(Talpa europaea) – LRE, fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), șopârla ageră (Lacerta
agilis) – LRE, CBerna (II), șopârla apodă (Anguis fragilis) – CRR, CBerna (III), șopârla verde
(Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), fluture polixenă
(Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM
(VU), CRU, LRE, CBerna (III), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE,
călugăriță (Mantis religiosa) – LRE, arctiidă hera (Euplagia quadripunctaria) – CRRM (VU),
LRE, podalir (Iphiclides podalirius) ) – R, CRU, LRE, croitor cenușiu (Morimus funereus) – CRU,
LRE, fluture mahaon (Papilio machaon) – CRRM (VU), CRU, LRE.

RP Hârbovăț se află în apropierea localităților Hârbovăț, Calfa, Bender, Varnița şi este mult
influienţată de populaţia din aceste localități, presiuninea antropică fiind resimțită de pe urma
poluării biologice, vizitelor cu scop de recreere și a gazelor de eșapament de la transportul auto,
care circulă pe traseul Chişinău-Bender ce traversată RP Pădurea Hârbovăț.
Componenţa fizico-chimică şi indicii de calitate a apei din RP Pădurea Hârbovă

( primăvară, 2019)
Parametrii RP Hârbovăţ, izvor RP Hârbovăţ, izvor CMA, apa

lateral mijlociu potabilă
pH 7,42 7,38 6,5-9,5
Duritate, gr. germane 2,1 1,85 5
Duritate, mg.echv/L 6,1 5,2 15
2+
Ca , mg/L 72 56 -
Mg2+, mg/L 30 29 -
Na++K+, mg/L 100 141 200
Cl-, mg/L 25 25 250
SO42-, mg/L 50 12 250
-
HCO3 , mg/L 556 586 -
Suma ionilor, mg/L 616 571 1500
+
NH4 , mg/L 0 0 0,5
NO2-, mg/L 0 0 0,5
NO3-, mg/L 24,2 19,4 50
CAI-I -5,0 -8,8
Nepoluată, lipseşte schimbul ionilor Na+ şi K+ din apă cu Mg2+ şi Ca2+ din mediul mineral
Indice de poluare cu NO3- +0,21 -0,03
Lipsa poluării cu nitraţi
Coeficienţii de irigare: 8,2-satisf. 8,2-satisf.
Stebler SAR 1,7-exc. 1,6-exc.
Componentele de mediu din RP Pădurea Hârbovăţ nu sunt poluate cu metale grele. Conform
Кирилюк (2006), conținutul MG determinate în RP Pădurea Hârbovăţ s-a încadrat în categoriile
de niveluri scăzut – mare. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și nici pragul de
intervenție, fapt ce exclude riscul de toxicitate, în ecosistemele forestiere studiate, pentru plante și
organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RP Pădurea Hârbovăţ, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-20 cm - 154 74 36 5 -

Pragul de intervenție (PI) (Kloke, 1980) 100 600 200 150 50 300
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250

de stejar din RM, cu excepția Pb, și este sub pragul de toxitoleranță, cu excepția Cu. Concentrațiile
mari ale Cu și Pb confirmă persistența riscului de poluare cu Cu a componentelor de mediu din
zona respectivă - ca rezultat al utilizării Cu la prelucrarea împotriva bolilor și dăunătorilor a
culturilor agricole și pădurilor și cu Pb – rezultat al emisiilor de Pb de la diferite activități
economice.
Conținutul MG în litiera din RP Pădurea Hârbovăţ, mg/kg s.u.
Litieră 5,5 43 19 2,3 1,5 4,0
Prag toxitoleranță, 10 50 12 - - -
Bergmann (1992) și
Bonneau (1988)
Diapazonul p-u frunzele 0,1-3,0 1,0-50,0 5,0-80,0 1,0-10 0,1-2,0 1,0-20,0
speciilor de stejar, RM
(Chiriliuc, 2006)
Nivelul fondul radiologic gama extern – 10,8 µR/h
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisagere și

Oferă posibilitatea cercetării formelor de relief, arboretului natural, exemplarelor seculare și

autohton;

Specii rare
Doronicum hungaricum Crocus reticulatus

Dictamnus gymnostylis Asparagus verticilatus
Euplagia quadripunctaria Rana esculenta

Nr. 2. TELIȚA

Telița
25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în
1975.

ÎSS Chişinău, Ocolul Silvic Anenii Noi
Adresa: or. Anenii Noi
Str . Parcului 17
Telefon: 0265 23336
c) Amplasamentul terenurilor: la est de satul Teliţa, raionul Anenii Noi, Ocolul Silvic Anenii
Noi, parcelele 6 şi 7.
Schema*
Coordonate:
29,286862 46,996006
29,287699 46,983121
29,297024 46,975697
29,305867 46,968553

Prezintă o suprafață de pădure din arborete natural fundamentale de stejar pedunculat, plop alb,
stejar pufos și gorun. Arboretul este de productivitate inferioară şi mijlocie, vârsta cuprinsă între
50 și 80 ani, înălțimea circa 10 - 22 m, diametrul - 40 cm.
Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cernoziom cambic,
cernoziom argiloiluvial, aluvial tipic, aluvial molic.
Elemente valoroase.
Flora.
Arbori. Specii frecvente de arbori: stejar pufos (Quercus pubescens), gorun (Quercus petraea),
jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (A. tataricum), carpen (Carpinus betulus), frasin înalt
(Fraxinus excelsior), plop alb (Populus alba), păr pădureț (Pyrus pyraster), salcâm alb (Robinia
pseudacacia), cireș (Cerasus avium). Printre arbori sunt prezente exemplare seculare de stejar și
păr.
Arbuști. Măceș (Rosa canina), salbă moale (Euonymus europaea), păducel curvisepal
(Crataegus curvisepala), sânger (Swida sanguinea), soc (Sambucus nigra), păducel monogin
(Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), lemn râios (Euonymus verrucosa), migdal
pitic (Amygdalus nana) – R, dârmoz (Viburnum lantana), corn (Cornus mas), verigar purgativ
(Rhamnus cathartica), scumpie (Cotinus coggygria). Liane: viţa de pădure (Vitis sylvestris) –
CRRM (VU), viță canadiană (Parthenocissus quinquefolia).
Plante ierboase. Specii rare: mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, brebenel
(Corydalis solida) – R, brebenoc (Vinca minor) – R, bibilică montană (Fritillaria montana) –
CRRM (VU), LRR, CRU, CBerna (II), șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU,
LRE, lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum) – CRRM (EN), CRU, belevalie sarmatică
(Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU), sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R,
sparanghel verticilat (Asparagus verticilatus) – R, LRR, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus
tenuifolius) – R, răţişoare (Iris pumila) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, coada calului
(Equisetum telmateia) – R.
Licheni. Candelariella sp. – 5%, Xanthoria parietina – 50%, Hypogymnia physodes – 15%,
Lepraria aeruginosa – 10%, Parmelia sulcata – 15%, Physcia orbicularis – 30%, Physcia stellaris
– 5%, Physcia aipolia –5% - R, Evernia prunastri –5% - R,
bursuc (Meles meles) – LRE, Berna (III), fazan (Phasianus colchicus) – Berna (III), șopârla apodă
(Anguis fragilis) – CRR, Berna (III), șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU, LRE, Berna (II),
brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, Berna (II), șarpe de alun (Coronella
austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, Berna (II), fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM
(VU), CRU, LRE, Berna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, Berna (III),
arctiidă hera (Euplagia quadripunctaria) – CRRM (VU), LRE, podalir (Iphiclides podalirius) –
R, CRU, LRE, călugăriţă (Mantis religiosa) – LRE, melcul de livadă (Helix pomatia) – CBerna
(III).
În apropierea ariei protejate se află localităţile Teliţa și Speia. Pe la marginea ariei protejate
trece şoseaua Gura Bâcului-Speia. Acestea au un impact antropic negativ supra calității
componentelor de mediu ale ariei protejate Telița. Obiecte industriale şi comerciale în aria
protejată Teliţa nu sunt.
Componentele de mediu din RP Teliţa nu sunt poluate cu metale grele. Conform Кирилюк
(2006), conținutul MG determinate în RP Teliţa s-a încadrat în categoriile de niveluri scăzut –
mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt ce exclude
riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RP Teliţa, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-20 cm - 97 49 27 7 -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250

de stejar din RM (Кирилюк, 2006), cu excepția Cu. Concentrațiile sporite ale Cu confirmă
persistența riscului de poluare cu Cu componentelor de mediu din zona respectivă, ca rezultat al
utilizării Cu la prelucrarea cu chimicale împotriva bolilor și dăunătorilor a culturilor agricole.
Conținutul MG în litiera din RP Teliţa, mg/kg s.u.
Litieră 9,2 32 14 2,5 2,4 6,0
Bergmann (1992) și
Bonneau (1988)
(Chiriliuc, 2006)
Nivelul fondul radiologic gama extern – 9,15 µR/h
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere

prezentate de relieful deluros cu versanţi cu pantă moderată, poiene largi și izvoare, râpi prin care
apa se scurge în r. Nistru, arboretul natural de stejar pedunculat și pufos şi speciile rare de plante
şi animale.

Oferă posibilitatea cercetării formelor de relief, arboretului natural, exemplarelor seculare și

 lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.;

autohton;
 folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;

 recoltarea ne autorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, broaşte), precum şi vânatul
strămutarea ne autorizată a hotarelor;
Bellevalia sarmatica Fritilaria montana

Ornithogalum boucheanum Asparagus verticilatus
Mantis religiosa Zerynthia polyxena

Nr. 3. TEŢCANI

Rezervaţia Peisajeră
Teţcani
1975.

ÎSS Edineţ.
Adresa: s. Tețcani, r. Briceni, Republica Moldova
Este amplasată la vest de s. Teţcani, r. Briceni. Face parte din OS Lipcani, trupul de pădure
Teţcani, parcela 59, 60.
Schema*:
Coordonate*:
26,975709 48,212022
26,972416 48,201567
26,960268 48,179233
26,986374 48,158521

Este amplasată la altitudinea de 90-140 m, pe relief cu versanţi acoperiţi de pădure din arborete
natural fundamentale de stejar, gorun și specii de plante și animale rare.
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt prezentate de peisajul puternic fragmentat, cu văi înguste, versanţi
înclinaţi, pe alocuri abrupţi, aflorimente de calcare de vârstă neogenă şi multiple izvoare.
Rezervaţia este străbătută de râul Vilia, care meandrează formând pe alocuri repezişuri şi praguri
medii.
Flora.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), jugastru (Acer campestre), arţar american (Acer
negundo), frasin înalt (Fraxinus excelsior), plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra),
plop tremurător (Populus tremula).
Arbuşti. Subarboretul este constituit, cel mai frecvent, din sânger (Swida sanguinea), dârmoz
(Viburnum lantana), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), scumpie (Cotinus coggygria),
păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), măceş (Rosa canina), lemn câinesc (Ligustrum
vulgare), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU
Plante ierboase. Predomină vegetaţia de luncă, fiind semnalate următoarele specii rare:
caprifoi (Lonicera xylosteum) – R, omag galben (Aconitum anthora) – R, sparanghel medicinal
(Asparagus officinalis) – R, mălin comun (Padus avium) – CRRM (EN), verigariu (Rhamnus
tinctoria) – R, CRU, ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, CITES (II).
Tulpinile arboretului sunt împânzite de specia rară viţa de pădure (Vitis sylvestris) – CRRM (VU)
iar fisurile rocilor de feriga spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) – R.
Muşchi: Barbula revoluta, Grimmia pulvinata, Mnium abietinum, Leskea polycarpa, Mnium
cuspidatum, Mnium undulatum, Mnium rugicum, Orthotrichum speciosum.
Lichenii. Physcia pulverulenta în proporţie - 50%, Physcia caesia – 25%, Xanthoria parietina
– 15%, Lecanora crenulata – 10%, Placolecanora muralis – 7%, Physcia hispida – 5%, Physcia
tribacia – 5%, Lecidea glomerulosa – 5%, Arthonia radiata – 2% şi Lepraria aeruginosa – 1%.
Fauna. Specii rare: jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, Berna (III),
pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), Berna (II), dihor de
pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, Berna (III), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR,
LRE, bursuc (Meles meles) – LRE, Berna (III), pupăza (Upupa epops) – CRR, LRE, Berna (II),
șorecar încălțat (Buteo lagopus) – LRE, CITES (II), Berna (II), Bonn (II), şarpe de casă (Natrix
natrix) – LRE, Berna (III), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, Berna (II), șopârla verde (Lacerta
viridis) – LRE, Berna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, Berna
(II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, Berna (II), broasca roșie de pădure (Rana
dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, Berna (II). Pe malul stâng al râului Vilia a fost
semnalat din abundenţă melcul viței de vie (Helix pomatia) – Berna (III).
Predominarea speciilor de licheni cu gradul de toxitoleranţă III – Physcia pulverulenta, Ph.
caesia, şi II – Placolecanora muralis, care acoperă, respectiv 50, 25 şi 7% din suprafaţa tulpinii
arborelui gazdă, demonstrează o poluare moderată a aerului cu SO2 (0,1-0,2 mg/m3).
Conţinutul metalelor grele nu depăşeşte valorile CMA, majoritatea fiind mai mici de 0,5 CMA,
doar Cr fiind cuprins între 0,5-1,0 CMA.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, asigură conservarea arboretelor naturale
fundamentale și a speciilor de plante și animale rare, a peisajului puternic fragmentat, străbătut de
râul Vilia.
Oferă posibilitatea studiului integrat al elementelor peisajere, biotice şi a factorilor climaterici,
posibilitatea cunoaşterii cu flora şi fauna din regiune, în special cu speciile rare, ocrotite la nivel
naţional, regional şi internaţional.
Poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism) pentru băştinaşi.
Restricţii privind folosirea terenurilor.

- exploatarea minieră şi de suprafaţă a zăcămintelor minerale;
Vedere generală Lunca râului Vilia
Lonicera xylosteum Izvorul din Rezervație

Nr. 4 COMPLEXUL GEOLOGIC ŞI PALEONTOLOGIC
DIN BAZINUL RÂULUI LOPATNIC

Complexul geologic şi paleontologic din bazinul râului Lopatnic
1975.
ÎSS Edineţ; Primăria s. Caracuşenii Vechi; Primăria s. Corjeuţi.
la sud-vest de s. Caracuşenii Vechi până la s. Corjeuţi (defileul Caracuşenii de Sud – 16 ha);
defileul nr.1 şi nr.2 (câte 94 ha) lângă satul Caracuşenii Vechi; defileul nr.3 (102 ha), OS Briceni,
Caracușenii Vechi, parcela 49; defileul nr. 4 şi nr. 5 (58 și 43 ha, respectiv); formaţiunile tectonice
de lângă satul Corjeuţi (45 ha).
Schema*:
Coordonate*:
26,986374 48,158521
27,025230 48,254290
27,033651 48,228388
27,050706 48,231594

Suprafața – 452,0 ha. Este amplasat de-a lungul râului Lopatnic, altitudinea 150-250 m.
Elemente valoroase.
Modelată de râulețul Lopatnic (afluent al r. Prut), aria protejată întretaie recifii calcaroși între
satele Caracușeni și Corjeuți, formând câteva defilee și chei adânci și înguste. Cel mai
impresionant este defileul Ciuntul cu maluri abrupte, aproape fisurate de grote și peșteri. Una din
peșteri este numită de către localnici “Borta Ciuntului”, despre care exista multe legende despre
trecutul localității.
Flora. Specii rare: umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, lăcrămioare

(Convallaria majalis) – R, coada calului (Equisetum telmateia) – R, spinarea lupului (Asplenium
ruta-muraria) – R, urechelnița (Sempervivum ruthenicum) – CRRM (EN), șiverechie podoliană
(Schivereckia podolica) – CRRM (VU), CRU, LRE, Berna (I).
Specii comune: caragană pitică (Caragana frutex), şoaldină acră (Sedum acre), şoaldină
maximă (Sedum maximum), albiţă hirsută (Alyssum hirsutum), opaiţă (Melandrium album),
brebenoc ierbaceu (Vinca herbacea), spinul cerbului/verigar purgativ (Rhamnus cathartica),
cruşin (Frangula alnus), salvie verticilată (Salvia verticillata), scai galben (Centaurea solstitialis),
pur rotund (Alium rotundum), jaleş palustru (Stachys palustris), crin de baltă (Butomus
umbellatus).
Licheni: Placolecanora muralis, Caloplaca elegans.
Fauna. Specii rare: rândunică (Hirundo rustica) – LRE, CBerna (II), pietrar sur (Oenanthe
oenanthe) – LRE, CBerna (II), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis) – LRE, CBerna (III), presură
sură (Miliaria calandra) – LRE, CBerna (III), grangur (Oriolus oriolus) – LRE, CBerna (II),
presură galbenă (Emberiza citrinella) – LRE, CBerna (II), corb (Corvus corax) – CRR, LRE,
CBerna (III), privighetoare de zăvoi (Luscinia luscinia) – LRE, CBerna (II), cod roș de munte
(Phoenicurus ochruros) – LRE, CBerna (II), pitulice mică (Phylloscopus collybita) – LRE,
CBerna (II), sticlete (Carduelis carduelis) – LRE, CBerna (II), șopârla ageră (Lacerta agilis) –
LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix)
– LRE, CBerna (III), broasca râioasă verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II), broasca mare de lac
(Rana ridibunda) – CBerna (III), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR,
CRU, LRE, CBerna (II), izvoraş cu burtă galbenă (Bombina variegata) – CRRM (EN), CRR, LRE,
CBerna (II), triton comun (Triturus vulgaris) – CRRM (VU), CRR, CBerna (III).

mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, protejează elementele peisajere prezentate prin
defilee, formaţiuni geologice stâncoase, cascade şi meandre formate de râul Lopatnic, vegetația
calcifilă și de stâncărie, speciile rare de floră și faună.

Oferă posibilitatea cercetării elementelor peisajere și biotice valoroase, a florei şi faunei specifice
din regiune şi cunoaşterii cu speciile rare. Posedă potenţial turistic şi poate fi utilizat în scop
recreativ.

- exploatarea masei lemnoase; - exploatarea minieră şi de suprafaţă a zăcămintelor minerale;

inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
Nr. 8. LUNCA INUNDABILĂ DE LÂNGĂ ANTONEŞTI

Lunca inundabilă de lângă Antoneşti
25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. 442. Data intrării în

Primăria s. Antoneşti.
Adresa: s. Antoneşti, r. Cantemir.
Telefon: 0273 73238.
Este situată la Vest de s. Antoneşti, r. Cantemir.
Schema*:
Coordonate*:
28,201204 46,341044
28,203187 46,336091
28,210623 46,328215
28,207315 46,323148

Prezintă un ecosistem de luncă, amplasat în lunca Prutului, pe un segment în care râul
meandrează. Altitudinea este de circa 10-15 m. Substratul este format din luturi şi nisipuri, solul
este de tip aluvial.
Elemente valoroase:
Lunca reprezintă un sector bifurcat, ramificările fiind numite de băştinaşi „craci”. Pe cracul
drept se înregistrează un pâlc de salcie cu poene largi până la 170 m.
În partea centrală a rezervaţiei s-a păstrat un lac cu suprafaţa de 50 ha. În aval, lacul face legătură
cu r. Prut printr-o gârlă (Pruteţ) prin care, în timpul inundaţiilor, apa pătrunde în lac.
Flora.
Pe alocuri apare specia de arţar tătăresc (Acer tataricum). Partea centrală a luncii este desecată,
pe sectoarele de microrelief mai ridicat ale fostelor grinduri prealbiale se dezvoltă arbori de salcie
(Salix alba).
De o parte şi de alta a acestui sector predomină vegetaţie ierboasă, reprezentată prin rogoz
(Carex riparia), cinci degete (Potentilla arvense), cicoare (Cichorium intybus), minta broaştei
(Mentha aquatica), patlagină (Plantago major), stege (Rumex acetosa), uneori se întâlnesc şi
specii xerofite reprezentate preponderent de firuţă (Poa annua) şi plevăiţă (Xeranthemum
annuum).
Ciuperci: păstrăvul scuamos (Polyporus squamosus).
Fauna. Specii rare: șoarecele de stepă (Mus spicilegus) – LRE, cârtița (Talpa europaea) – LRE,
barză-albă (Ciconia ciconia) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), CBonn (II).
Starea ecologică.

mg/m3). Dintre metalele grele studiate conţinutul Co, Ni şi Cu înregistrează valori cuprinse între
0,5-1,0 CMA, Zn – mai mici de 0,5 CMA, iar Cr slab depăşeşte CMA.
Este un ecosistem cu vegetație palustră. Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de

conservare a unor habitate naturale şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice
specifice.
Oferă posibilitatea cercetării și cunoașterii speciilor de plante şi animale caracteristice pentru

zone umede și a elementelor peisajere specifice ecosistemelor de luncă. Poate fi utilizată ca obiect
didactic pentru elevii și în scop recreativ pentru populație.


Nr. 9. CHIOSELIA

Chioselia
1975.

Întreprinderea pentru silvicultură „Iargara”, OS Baimaclia.
Adresa: s. Baimaclia, r. Cantemir.
Telefon: 0273 43365
Este amplasată la nord-vest de s. Chioselia, r-nul Cantemir. Face parte din OS Baimaclia,
parcelele 48 A, B, C, D, E, D1, L1; 49 A, B, C, D, E, F, G, D1, L1; 50 A, B, C, D, E, F, G, H, I,
D1, L1; 51 A, B, C, D, E, F, G, D1, L1, N1.
Schema*:
Coordonate*:
28,367053 46,173269
28,392185 46,169716
28,396565 46,160120
28,368008 46,153188

Suprafața 307,0 – ha.
Habitatele principale ale pădurii sunt amplasate pe elemente de relief deluros, altitudinea 160-
230 m. Substratul este constituit din luturi argiloase, tipuri dominante de soluri - cernoziomuri şi
cenuişii.
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt prezentate de arboretele natural fundamentale de stejar pufos, stejar
pedunculat, populaţiile de plante şi animale rare, peisaje.
Arbori. Specii dominante: stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora). Specii însoțitoare: stejar pedunculat (Quercus robur), arțar tătăresc (Acer
tataricum), cireş (Cerasus avium).
Arbuști. Specii frecvete: mindal pitic (Amygdalus nana) – R, păducel monogin (Crataegus
monogyna), scumpie (Cotinus coggygria).
Plante ierboase: Specii de plante rare, tipice zonei balcano-mediteraniene: rușcuță de
primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R,
LRR, CRU, LRE, albăstriță angelescu (Centaurea angelescui) – CRRM (CR), LRR.
Specii comune: turicioară (Agrimonia eupatoria), crânceş urban (Geum urbanum), alior
(Euphorbia salicifolia), pojarniţă (Hypericum perforatum), coada şoricelului (Achillea
millefolium), pelin campestru (Artemisia campestris).
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Anaptychia ciliaris - 10% – R, Parmelia
acetabulum – 7%, Evernia prunastri – 5%, Parmelia olivacea - 5% – R, Evernia furfuracea - 3%
– R.
Fauna. Specii rare: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES
(I), CBerna (II), dihor de pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna (III), căprioară
(Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), pupăza (Upupa
epops) – CRR, LRE, CBerna (II), uliu porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II), CBerna
(II), CBonn (II), șorecar încălțat (Buteo lagopus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II),
șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix
natrix) – LRE, CBerna (III), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla
arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II). Pe malul stâng al râului Vilia a fost semnalat
din abundenţă melcul viței de vie (Helix pomatia) - CBerna (III).
Starea ecologică. La momentul cercetării pădurea este într-o stare bună de dezvoltare.
mg/m3). Dintre metalele grele studiate conţinutul Cr şi Co înregistrează valori cuprinse între 0,5-
1,0 CMA, celelalte – mai mici de 0,5 CMA.
Nivelul fondul radiologic gama extern – 13 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, cu valoare conservativă a peisajului,

habitatelor naturale de arboretele fundamentale de stejar pufos şi a populaţilor de plante şi animale
rare.
Oferă posibilitatea cercetării elementelor peisajere și biotice, cunoașterii cu diversitatea

biologică valoroasă și utilizării în scop recreativ.


Nr. 10 CODRII TIGHECI

Codrii Tigheci
Luată sub protecția statului prin Hotărârea Consiliului de Miniștri a RSSM nr. 5 din 8
ianuarie 1975.
Întreprinderea silvică „Silva-Sud” Cahul, Ocolul Silvic Cociulia
Adresa: s. Cociulia, r. Cantemir
Telefon: 0273 65262
La sud de satul Cociulia raionul Cantemir. Ocolul Silvic Cociulia, trupul de pădure Codrii
Tigheci, parcelele 1-40 (cu excepţia 1P, 3A, 3H, 3I, 3J).
Schema*:
Coordonate*:
28,413376 46,384716
28,371997 46,352003
28,392247 46,318890
28,353857 46,291250

Prezintă o pădure de stejar de tipul codrilor, altitudinea variază între 70 și 310 m. Substratul
este compus din luturi argiloase, tipuri dominante de soluri - cernoziomuri şi cenuişii.
Elemente valoroase.
Elementele peisagere sun prezentate de relieful deluros, culmile interfluviale și versanți
puternic și moderat înclinați pe care este amplasată rezervația. Elementele biorice valoroase sunt
arboretele natural fundamentale de stejar pufos, gorun, stejar pedunculat, populaţiile de plante şi
animale rare.
Flora.
betulus), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata) şi cireş (Cerasus avium). În sectoarele
sudice se întâlneşte stejar pufos (Quercus pubescens).
Subarboretul este format, în special, din: corn (Cornus mas), păducel încovoiat (Crataegus
curvisepala), alun (Corylus avellana), dârmoz (Viburnum lantana), salbă moale (Euonymus
europaea), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceş (Rosa canina), soc negru (Sambucus nigra).
Pe alocuri sunt prezente speciile de sorb (Sorbus torminalis) şi scoruşul (Sorbus aucuparia) -
specie rară.
Ierburi. Specii rare: bibilică montană (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR,CRU, CBerna
(II), ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum) – CRRM (VU), mierea ursului (Pulmonaria
officinalis) – R, laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, lăcrămioare (Convallaria
majalis) – R, leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, floarea vântului de dumbravă (Anemonoides
nemorosa) – R, șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, brebenel bulbos (Corydalis solida) – R, orbalț spicat (Actaea spicata)
– R, brebenel mic (Vinca minor) – R, ghiocel plicat (Galanthus plicatus) – CRRM (CR), CRU,
LRE, CITIES (II), dedițel negriscent (Pulsatilla nigricans) – LRR, LRE, CBerna (I), lușcă de
munte (Ornithogalum oreoides) – CRRM (EN), CRU, LRE, lușcă fimbriată (Ornithogalum
fimbriatum) – LRR, nemțișor fisurat (Delphinium fissum) – CRRM (CR), LRR, brândușă trifilă
(Colchicum triphyllum) – CRRM (CR), LRR. Dintre liane menţionăm ederă (Hedera helix).
Specii comune - ochiul broaştei (Ranunculus cassubicus), viorele (Scilla bifolia), rocoţel
lanceolat (Stellaria holostea), usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), pecetea lui Solomon lată
(Polygonatum latifolium), pecetea lui Solomon îngustă (Polygonatum angustifolium), grâuşor
vernal (Ficaria verna), miruţă (Anchusa ochroleuca), sinegheoară (Sanicula europaea), şoaldină
maximă (Sedum maximum), floarea vântului (Anemone ranunculoides), rodul pământului (Arum
orientale), popivnic (Asarum europaeum), rutişor mic (Thalictrum minus), colţişor bulbifer
(Dentaria bulbifera), brei peren (Mercurialis perennis), clocoţei (Clematis integrifolia) ş.a.
Muşchi: Mnium cuspidatum, Leucodon sciuroidos, Radula complanata, Pylaisia polyantha,
Climacium dentroides, Hypnum cupressiforme.
Ciuperci: chitoşcuţă crăpăcioasă (Xerocomus chrysenteron), Ganoderma lucidum, Morchella
sp. Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Physcia pulverulenta – 30%, Xanthoria
parietina – 20%, Parmelia acetabulum – 15%, Physcia hispida – 15%, Physcia grisea – 10%,
Parmelia sulcata – 10%, Evernia prunastri - 10% – R, Anaptychia ciliaris - 7% – R, Lecidea
glomerulosa – 7%, Candelariella vitellina – 7%, Parmelia caperata – 5%, Physcia stellaris – 5%,
Bacidia luteola – 5%, Lepraria aeruginosa – 5%, Hypogymnia physodes – 5%, Pertusaria
globulifera – 3%, Ramalina roesleri - 5% – R, Ramalina pollinaria - 1% – R.
Fauna. Specii rare: mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE,
jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), pisica sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), bursuc (Meles meles) – LRE,
CBerna (III), pupăza (Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), șarpe cu abdomen galben (Coluber
caspius) – CRRM (EN), CRU, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE,
CBerna (II), amiral (Vanessa atalanta), furnica liometopum (Liometopum microcephalum) –
CRRM (CR) ş. a.
mg/m3).
Dintre metalele grele studiate conţinutul Cr, Cd şi Pb înregistrează valori cuprinse între 0,5-1,0
CMA, iar Ni, Co, Cu şi Zn – valori mai mici de 0,5 CMA.
Nivelul fondul radiologic gama extern – 12 µ R/h (nivelul de avertizare 25 µR/h).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elementele peisagere și biotice

valoroase. Asigură protecția și conservarea diversității biologice.
Oferă posibilitatea cercetării elementelor peisajere și biotice valoroase. Ar putea fi folosită în

scop educațional pentru elevii şcolilor și populația din localitățile din preajmă. Posedă potențial
recreativ și poate fi utilă pentru odihnă organizată.


autorizare; - colectarea neautorizată a speciilor de animale (insecte, melci, broaște etc.) şi
plante decorative şi medicinale, inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini,
scoarţă, muguri ş.a.); - alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Tulipa biebersteiniana Asparagus tenuifolius
Nectaroscordum bulgaricum Liometopum microcephalum

Nr. 11. CĂRBUNA

Cărbuna
ianuarie 1975.

Întreprinderea Silvo-Cinegetică Sil-Răzeni
Ocolul silvic Cărbuna.
Pe versanți cu expoziție nord-vestică în parcelele 10-13, 17 din OS Cărbuna.
Schema*
Coordonate:
28,871403 46,713783
28,920038 46,712216
28,910152 46,696886
28,872172 46,699104
d) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor.

Elementele peisajere sunt prezentate de relieful deluros cu poiene largi, arborete naturale de
gorunete, stejar pufos și pedunculat şi speciile rare de plante şi animale.
Flora.
Arbori. Printre speciile de arbori menționăm: stejar pedunculat (Quercus robur), stejar pufos
(Quercus pubescens), gorun (Quercus petraea), jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (A.
tataricum), carpen (Carpinus betulus), frasin înalt (Fraxinus excelsior), cireș (Cerasus avium),
paltin de câmp (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (A. tataricum), măr
pădureț (Malus sylvestris), salcâm alb (Robinia pseudacacia), tei (Tilia cordata).
Arbuști. Migdal pitic (Amygdalus nana) – R, măceș (Rosa canina), salbă moale (Euonymus
europaea), păducel curvisepal (Crataegus curvisepala), sânger (Swida sanguinea), soc (Sambucus
nigra), păducel monogin (Crataegus monogyna), lemn râios (Euonymus verrucosa), dârmoz
(Viburnum lantana), corn (Cornus mas), verigar purgativ (Rhamnus cathartica), scumpie (Cotinus
coggygria), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU, lemn câinesc (Ligustrum vulgare), alun
(Corylus avellana).
Plante ierboase. Specii rare: ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum) – CRRM (VU)
șofrânel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum)
– CRRM (EN), CRU, frăsinel (Dictamnus gymnostylis) – CRRM (VU), LRR, CRU, sparanghel
umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, stânjenel variegat (Iris variegata) – R,
belevalie-sarmaţiană (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU), dedițel lânos (Digitalis lanata) –
CRRM (CR), CRU, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, laleaua Biberştein (Tulipa
biebersteiniana) – R, CRU, nemțișor fisurat (Delphinium fissum) – CRRM (CR), LRR.
bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR,
CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, fazan (Phasianus colchicus)
– CBerna (III), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis)
– LRE, CBerna (II).
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisagere și

Oferă posibilitatea cercetării formelor de relief, arboretului natural- fundamental valoros de
gorun (Quercus petraea) cu cărpiniță (Carpinus orientalis), stejar pufos (Quercus pubescens), și
stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), și familiarizării cu flora şi fauna specifică şi protejată
din zonă.
- lucrări de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc;
- introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic
autohton;
- folosirea peste normele admise a chimicalelor în zona de protecţie;
- deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în
autorizare; - recoltarea neautorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a
ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, broaşte), precum şi
vânatul; - strămutarea neautorizată a hotarelor;
- fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea taxelor.
Vedere generala Carpinus orientalis
Asparagus tenuifolius
Dianthus sp. Limonium vulgare

12. ŢIGĂNEŞTI

Rezerervaţia Peisajeră
Ţigăneşti
1975.

Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi
Str. Bojole, 17, Călăraşi, Republica Moldova
Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
La nord de comuna Ţigăneşti, raionul Străşeni. Face parte din Ocolul Silvic Bravicea şi include
parcelele 57, 59-65, 67, 77, 79, 80.
Schema*:
Schema:
Coordonate:
28,496671 47,338221
28,529549 47,317077
28,491327 47,326630
28,536523 47,308155

Suprafața – 680,0 ha., acoperite cu păduri de gorun cu stejar pedunculat și amestec de tei,
carpen, frasin şi alte specii, printre care, frecvent, sunt semnalate exemplare de arbori seculari.
Este amplasată pe relief deluros, altitudinea variază între 140 și 310 m. Substratul este constituit
din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cenuşiu.
Elemente valoroase.
Aria Protejată Ţigăneşti înconjoară Mănăstirea Ţigăneşti și include un complex de hârtopuri pe
versantul stâng al râului Ichel. La marjinea ariei este un izvor şi două lacuri, iar în incinta ei - o
poiană cu un genofond specific pentru locuri umede.
Elementele peisajere ale acestei arii protejate sunt întregite de diversitatea bogată a florei şi
faunei din ele.
Flora.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), carpen (Carpinus
betulus), tei (Tilia tomentosa, T. cordata), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer
platanoides), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus carpinifolia, Ulmus laevis), frasin
(Fraxinus excelsior), cireş (Cerasus avium), salcâm (Robinia pseudacacia), arţar american (Acer
negundo).
Arbuşti. Corn (Cornus mas), porumbar (Prunus spinosa), măceş (Rosa canina), alun (Corylus
avellana), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, sorb
(Sorbus torminalis) – R, păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), salbă moale (Euonymus
europaea), salbă râioasă (Euonymus verrucosa), sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum
lantana).
Ierburi. Specii rare: căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), CRU, CITES
(II), untul vacii (Orchis morio) – CRRM (CR), CRU, CITES (II), buruiană de junghiuri
(Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), dumbrăviţă (Epipactis helleborine)
– R, LRR, CRU, CITES (II), mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM (VU), CRU, crin de pădure
(Lilium martagon) – R, CRU, LRE, leurda (Allium ursinum) – R, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R.
Licheni: Ramalina fraxinea – 20% – R, Ramalina fastigiata – 5% – R, Xanthoria parietina –
10%, Hypogymnia physodes – 20%, Hypogymnia tubulosa – 7%, Evernia prunastri – 7%,
Parmelia acetabulum – 7%, Evernia furfuracea – 7%, Parmelia sulcata - 25% – R, Parmelia
caperata – 15% ş.a.
Muşchi: Leucodon sciuroides.
Fauna. Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisică sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I) CBerna (II), jder-de-pădure (Martes
martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU, LRE,
CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca)
– CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), broască râioasă brună (Bufo bufo) – CRR, LRE,
CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca râioasă
verde (Bufo viridis) – LRR, CBerna (II), broasca-brună-de-pădure (Rana dalmatina) – CRRM
(VU), LRR, CRU, LRE, CBerna (II), rădașcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE,
CBerna (II), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE, croitor cenușiu (Morimus
funereus) – CRU, LRE.
Componentele de mediu ale RP Ţigăneşti nu sunt poluate cu MG. Conform Кирилюк (2006),
conținutul MG determinate în stratul de sol 0-20 cm s-a încadrat în categoriile de niveluri scăzut
– mediu.
Conținutul MG în solul din RP Ţigăneşti, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 12 62 17 18 12 89

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG (cu excepția Ni) din litiera de stejar se încadrează în diapazonul MG pentru
frunzele speciilor de stejar din RM. Lichenii s-au adeverit ca cei mai buni acumulatori de MG, dar
conținutul MG în ei nu depășesc valorile admisibile (Răuță, Cârstea,1983).

Licheni (Parmelia sulcata) 6,1 1,9 37,8 44,0 8,6 2,4
Mușchi (Leucodon sciuroides) 4,1 4,4 22,0 26,0 12,0 2,8
VLA (Răuță, Cârstea,1983) 10 100 100 10 - -
Prag toxitoleranță, Bergmann 10 50 12 - - -
(1992) și Bonneau (1988)
Diapazonul p-u frunzele speciilor 0,1-3,0 1,0-50,0 5,0-80,0 1,0-10 - -
de stejar din RM, Кирилюк (2006)

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, cu valoare de conservare a peisajului,
habitatelor naturale de arborete fundamentale de gorun şi de stejar pedunculat şi asigurare a
protecţiei şi conservării diversităţii biologice.

Oferă posibilitatea cercetării elementelor peisajere și biotice valoroase şi cunoaşterii cu speciile
rare, ocrotite la nivel naţional, regional şi internaţional.
Posedă potențial turistic (Mânăstirea Țigănești) și poate fi vizitată și utilizată în scop turistic și
odihnă organizată.

- introducerea speciilor de pșante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul
genetic autohton;
- folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;

- recoltarea ne autorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, insecte, broaşte), precum şi vânatul
strămutarea neautorizată a hotarelor;
Vedere generală Pe teritoriul Mănăstirii Ţigăneşti
Ramalina fastigiata Orchis morio

13. VOLOCA VERBCA
Voloca Verbca
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538 din
25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr: 442 Data intrării în

Adresa: str. Bojole, 17, or. Călăraşi, Republica Moldova
Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
la Est de s. Sadova, r. Călăraşi, Ocolul Silvic Vărzăreşti, parcelele 1-8
Schema* Schema
Coordonate:
28,347115 47,220557
28,368542 47,211868
28,402058 47,200832
28,421802 47,184571

Suprafaţa protejată este acoperită de pădure de gorun cu tei şi frasin, stejar pedunculat și stejar
pufos. Este amplasată pe un relief deluros, altitudinea variază între 157 și 304 m. Substratul este
constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului – cenuşiu.
Elemente valoroase.
Rezervația oferă zonei un peisaj pitoresc, prin relieful deluros și poienele largi ale ei.
Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejaru pedunculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus
pubescens), tei (Tilia tomentosa, T. cordata), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus
betulus), cireş (Cerasus avium), jugastrul (Acer campestre), paltin de câmp (Acer platanoides),
arţar american (Acer negundo), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus carpinifolia), măr
pădureţ (Malus sylvestris), păr (Pyrus pyraster), sorb (Sorbus torminalis) – R, pin (Pinus nigra,
Pinus sylvestris).
Arbuşti: corn (Cornus mas), scumpie (Cotinus coggygria), clocotiş (Staphylea pinnata) – R,
CRU, migdal pitic (Amygdalus nana) – R, alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa),
măceş (Rosa canina), soc negru (Sambucus nigra), sorb (Sorbus torminalis) şi liana edera (Hedera
helix).
Ierburi. Specii rare: lopățea renascentă (Lunaria rediviva) – CRRM (EN), CRU, belevalie
sarmaţiană (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU); speciile de briofite: ortotricum patens
(Orthotrichum patens) – CRRM (VU), climacium dendroideu (Climacium dendroides) – CRRM
(EN) și specia de licheni - ramalină fastigiată (Ramalina fastigiata) – CRRM (CR).
Fauna. Specii rare: pisică sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES
(I), CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, CBerna
(II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca râioasă verde (Bufo
viridis) – LRR, CBerna (II), broasca-brună-de-pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), LRR,
CRU, LRE, CBerna (II), rădașcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III),
fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II), carabida lui ulrih
(Carabus ullrichii) – CRRM (VU).
Starea ecologică.
Elementele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei de protecție Rezervații
peisajere. În apropierea ariei protejate lipsesc surse majore de poluare însă aceasta este supusă
impactului din partea drumului de care este traversată.
Valorile metalelor grele în solul din RN Voloca Verbca s-au încadrat în categoriile de niveluri
foarte scăzut – mediu. Acestea nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt ce exclude
riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RN Voloca Verbca, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 8,5 77,8 40,9 9,7 20,6 -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
În baza lichenoindicației aerul din teritoriul RP Voloca-Verbca se caracterizează ca aer slab

poluat cu SO2 (0,05 – 0,1 mg/m3).
Nivelul fondul radiologic gama extern – 9,4 µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, cu valoare de conservare a peisajului deluros,
acoperit de pădure din arborete naturale fundamentale de gorun, stejar pedunculat și stejar pufos
şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice.
Oferă posibilitatea cercetării elementelor peisajere și biotice valoroase, a particularităților
speciilor Quercus petraea, Quercus robur și Quercus pubescens şi cunoaşterii cu speciile rare,
ocrotite la nivel naţional, regional şi internaţional.
Posedă potențial recreativ și poate fi utilizată pentru odihnă organizată.
autohton;
- recoltarea neautorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
Vedere generală Lunaria rediviva
Carabus ullrichii Bellevalia sarmatica

14. CĂBĂIEŞTI-PÎRJOLTENI

Rezerervaţie Peisajeră
Căbăieşti - Pârjolteni
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538 din
25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr: 442 Data intrării în

Adresa: str. Bojole, 17, Călăraşi, Republica Moldova.
Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
Este localizată între satele Căbăieşti, Pârjolteni, Seliştea Nouă şi face parte din ocolul silvic
Călăraşi, Căbăieşti-Pârjolteni. Deţinătorul funciar - ÎSS Călăraşi.
Schema* Schema
Coordonate:
28,175181 47,219847
28,172842 47,188549
28,237725 47,191585
28,248696 47,174933

Aria este acoperită de pădure de gorun cu carpen, pădure de gorun cu tei și frasin,
pădure de gorun cu fag, pădure de stejar pedunculat cu carpen, faget. Este amplasată
pe relief deluros, în vestul Podişului Moldovei Centrale (podişul Codrilor), la altitudinea 250 –
400 m. Substratul este constituit din argilă și nusip, solurile dominante sunt cenușii și brune.
Elemente valoroase.
Elemente peisajere sunt prezentate de lanţul deluros (pe care este amplasată aria protejată) cu
cea mai mare altitudine de 400 m, înregistrată la est de s. Căbăieşti şi care descreşte până la circa
250 m spre s. Pârjolteni. Parcela 28 B a rezervaţiei este întretăiată de o râpă, formată, probabil, de
torentul de apă provenit din ploile abundente. În rezervaţie este şi un izvor, care abia se mai iveşte
la suprafaţă, dar care contribuie la formarea microclimatul din preajmă.
Flora.
Arbori. Speciile protejate aici sunt arborete natural fundamentale de fag (Fagus sylvatica),
gorun (Quercus petraea) și stejar pedunculat (Quercus robur) de productivitate medie și
superioară.
Arbuşti. Mai frecvente sunt speciile: corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), lemn câinesc
(Ligustrum vulgare), porumbar (Prunus spinosa), măceş (Rosa canina), soc negru (Sambucus
nigra), dârmoz (Viburnum lantana).
Plante ierboase. Specii rare: colţişor pentafoliat (Dentaria quinquefolia) – CRRM (EN),
buruiană de junghiuri (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU, LRE, CITES (II),
căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES (II),
dumbrăviță heliborineu (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), ortotricum patens
(Orthotrichum patens) – CRRM (VU).
(I), CBerna (II), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), șarpe
de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), broască râioasă brună
(Bufo bufo) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca-brună-de-pădure (Rana dalmatina)
- CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR,
LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică. Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund cateroriei
de protecți Rezervație peisajeră.
În baza lichenoindicației aerul din teritoriul RP Căbăiești se caracterizează ca aer moderat poluat
cu SO2 (0,1 – 0,2 mg/m3).
Conținutul metalelor grele în solul din RP Căbăieşti–Pârjolteni s-a încadrat în categoriile de
niveluri foarte scăzut – sporit. Acestea nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt ce
exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RP Căbăieşti - Pîrjolteni, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 8,6 118,9 59,9 18,5 13,7 -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG în biotă este sub pragul de toxitoleranță, cu excepția Cu. Lichenii sunt buni
acumulatori de MG, însă conținutl MG în ei nu depășesc VLA (cu excepția Ni).
Conținutul MG în biota din RP Căbăieşti - Pîrjolteni, mg/kg s.u.
Licheni (Parmelia sulcata) 7,5 1,6 12,8 44,4 3,3 -
Litieră (Quercinee) 6,8 1,1 24,1 37,3 3,2 -
(1992) și Bonneau (1988)
Aria are regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului, habitatelor naturale
şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice. Factorul de altitudine
determină condiţiile climaterice ale habitatului şi particularităţile componentelor care, la rândul
lor, condiţionează creşterea şi dezvoltarea pe anumite suprafeţe a unei flore şi faune specifice.
Ravenă cu pereţi abrupţi argilo-nisipoşi şi izvorul din rezervaţie contribuie la formarea
microclimatul din preajmă şi formează substrat favorabil pentru speciile de plante higrofite.

Oferă posibilitatea studierii elementelor peisajere și biotice valoroase, cunoașterii cu flora şi
fauna din regiune, cu speciile periclitate. Poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism) –
datorită vegetaţiei, reliefului şi locurilor impresionante.

- depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menaje;
autohton;

Dentaria quinquefolia Cephalanthera longifolia

15. TEMELEUȚI

Rezerervaţie Peisajeră
Temeleuți
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr: 442 Data intrării în
ÎSS Călăraşi
Str. Bojole, 17, Călăraşi, Republica Moldova
Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388
Este amplasată pe malul stâng al r. Bâc, între comunele Temeleuţi şi Vălcineţ, raionul Călăraşi,
OS Călăraşi, trupul de pădure Temeleuţi, parcelele 99 – 102.
Schema* Schema
Coordonate:
28,098312 47,258858
28,107606 47,253817
28,126337 47,248977
28,095615 47,251150

Suprafaţa protejată este constituită din arborete natural fundamentale de gorun (Quercus
petraea) şi stejar pedunculat (Quercus robur) cu specii însoțitoare. Este amplasată pe un versant
cu expoziţia Sud-Vest, altitudinea variază între 200 şi 350 m. Substratul este constituit din nisipuri
şi luturi argiloase tipul dominant de sol este solul cenuşiu.
Elemente valoroase.
Flora.
Arbori. Gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), tei (Tilia tomentosa, T.
cordata), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), fag (Fagus sylvatica), cireș
(Cerasus avium), sorb (Sorbus torminalis), velniș (Ulmus laevis), plop tremurător (Populus
tremula), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer platanoides), arțar tătăresc (Acer
tataricum) ș. a.
Arbuști. Dominante sunt speciile caracteristice gorunetelor: corn (Cornus mas), alun
(Corylus avellana), păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), păducel comun (C. monogyna),
salbă moale (Euonymus europaea), porumbar (Prunus spinosa), măceş (Rosa canina), soc
(Sambucus nigra), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU, sânger (Swida sanguinea), dârmoz
(Viburnum lantana). Cea mai mare abundenţă o are cornul.
Ierburi. Specii rare: colţişor pentafoliat (Dentaria quinquefolia) – CRRM (EN), buruiană de
junghiuri (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), LRE, CRU, CITES (II), căpşunică
(Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES (II), untul vacii (Orchis
morio) – CRRM (CR), CRU, CITES (II), ferigă masculină (Dryopteris filix-mas ) – CRRM(VU)
şi ortotricum patens (Orthotrichum patens) – CRRM (VU).
(I), CBerna (II), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), şarpe
de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II), căprior (Capreolus
capreolus) – CRR, LRE, broască râioasă brună (Bufo bufo) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), broasca roşie de pădure
(Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) –
CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, CBerna (III), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM
(VU), LRE.
În baza lichenoindicației aerul din teritoriul RP Temeleuți se caracterizează ca aer slab poluat
cu SO2 (0,05 – 0,1 mg/m3).
Conținutul metalelor grele în solul din RP Temeleuți s-a încadrat în categoriile de niveluri
foarte scăzut – mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de și pragul de intervenție, fapt ce
Conținutul MG în solul din RP Temeleuți, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm 7,8 87,1 44,8 14,3 13,9 7,8

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere
prezentate de relieful deluros, a habitatelor naturale cu arborete natural fundamentale de gorun şi
de stejar pedunculat, a speciilor de plante şi animale rare. Asigurară protecţia şi conservarea
diversităţii biologice.
Oferă posibilitatea studierii elementelor peisajere, a speciilor periclitate și cunoșterea cu flora
şi fauna din regiune. Poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism) - datorită vegetaţiei,
reliefului şi locurilor impresionante.
autohton;
Vedere generală Cephalanthera bifolia
Dryopteris filix-mas Orchis morio

16. RÂPELE DE LA CIMIŞLIA

Râpele de la Cimişlia

ÎSS Cimişlia.
Amplasată în r-nul Cimişlia, la sud de or. Cimişlia, pe direcţia traseului auto Cimişlia –
Basarabeasca, OS Ciucur Mingir, parcela 74B, 74N1, 74N3.
Schema*:
Coordonate*:
28,773774 46,519338
28,776369 46,516868
28,772379 46,517104
28,773240 46,514225
Prezintă o suprafață constituită din râpi de diferită adâncime (10 – 40m), altitudinea variază
între 80 și 180 m. Anterior, Râpele de la Cimişlia au fost declarate drept monument Paleontologic
cu suprafaţa de 50 ha (Hotărârea Consiliului de Ministri al RSSM, nr. 111 din 13 martie 1962),
mai apoi suprafaţa a fost majorată la 100 ha (Hotărârea Consiliului de Ministri al RSSM, nr. 5 din
8 ianuarie 1975), iar în 1998 a fost transferată la categoria de protecție „Rezervaţii peisajere” cu
suprafaţa de 256 ha, fiind incluse sectoare de pădure din zonele adiacente.
Elemente valoroase.
Elemente paleontologice de importanţă ştiinţifică mondială, specii de animale rare şi noi pentru
ştiinţă de vârstă mioţiană.
Flora.
Arborii prezintă culturi de ameliorare a terenurilor degradate formate din specii de salcâm
(Robinia pseudacacia), pin negru (Pinus nigra), nuc comum (Juglans regia), salcie (Salix caprea),
velniş (Ulmus laevis), arţar tătăresc (Acer tataricum), paltin (Acer pseudoplatanus), păr de pădure
(Pyrus pyraster) etc.
Arbuști. Preponderent au fost înregistrate specii de măceş (Rosa canina), porumbar (Prunus
spinosa), sălcioară (Elaeagnus argentea), păducel (Crataegus monogina), lemn câinesc
(Ligustrum vulgare), corn (Cornus mas), cătină (Lycium barbarum), soc negru (Sambucus nigra),
liana - curpen de pădure (Clematis vitalba) – R.
Stratul ierbos este constituit din negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R, CRU, plevăiţă
anuală (Xeranthemum annuum), iarbă mare (Inula salicina), bărboasă (Bothriochloa ischaemum),
cimbru (Thymus marschalliana), alior (Euphorbia agraria), pelin (Artemisia austriaca), sânzâene
(Galium verum), turicioară (Agrimonia pilosa), pojarniţă (Hypericum perforatum), ruj de deal
(Lavatera thuringiaca), pinegruţa (Nigella arvensis), garofiţă carbonacee (Dianthus carbonatus),
lucernă galbenă (Medicago falcata), cicoare (Cichorium intybus).
Ciuperci: pitaşcă granulată (Suillus granulatus), burete şerpesc/inelele vrăjitoarei
(Macrolepiota procera), şampinion (Agaricus arvensis).
Fauna. Specii rare: privighetoare-de-zavoi (Luscinia luscinia) – LRE, CBerna (II), mierlă
(Turdus merula) – LRE, CBerna (III), uliu-porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III),
gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM
(VU), CRU, LRE, CBerna (III), melcul viței de vie (Helix pomatia) – CBerna (III).
Starea ecologică. Elementele specifice sunt în stare satisfăcătoare.
mg/m3).
Nivelul fondul radiologic gama extern – 17-18µR/h (nivelul de avertizare 25 µR/h).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a vestigiilor faunistice
meoţiene, a habitate naturale şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice.

Materialele faunistice meoţiene din Râpele de la Cimişlia au obţinut recunoaştere mondială,
fiind utilizate la elucidarea problemelor de istorie a faunei şi evoluţie a unor grupe de animale în
Neogenul din Europa. Sunt utilizate în instituţiile preuniversitare şi universitare în cadrul orelor
de ştiinţe ale naturii, biologie, geografie, ecologie, protecţie a mediului ambiant.


Vedere generală Stipa pulcherrima
Helix pomatia Oryctes nasicornis

17. RUDI - ARIONEŞTI

Rezerervaţia Peisajeră
Rudi - Arioneşti
1975.

ÎSS Soroca
Adresa: Soroca, str. V. Stroiescu, 110
Tel. (373 230) 26260
la 10 km mai jos de oraşul Otaci, între satele Unguri și Tătărăuca Noua, de-a lungul r. Nistru,
ocolul silvic Otaci.
Schema*:
Schema:
Coordonate:
27,900322 48,351825
27,880440 48,340950
27,954848 48,321908
27,917724 48,311050

Suprafața – 916,0 ha. Rezervaţia se caracterizează prin relief extrem de complicat, indicii de
altitudine încadrându-se în limitele 50 - 230 m, iar indicii medii de înclinaţie a versanţilor între
16o-30o. Expoziţia pantelor este în majoritate nordică şi nord-estică. Substratul este calcaros,
solurile cenuşii tipice, cenuşii gleizate sau cenuşii închise.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de cele trei văgăuni cu malurile abrupte și
împădurite: Rudi, Arionești și Tătărăuca, lungimea cărora variază între 2-5 km, adâncimea – 140-
250 m, iar lăţimea maximală atinge 700 m. În aceste locuri apar denudate rocile depozitelor
paleozoice, mezozoice şi cuaternare. Au fost descoperite aşezări preistorice tripoliene şi getice. Pe
teritoriul RP Rudi – Arioneşti este amplasată mănăstirea Rudi, câteva izvoare şi cascade.
Flora.
Arbori: Aici sunt incluse cele mai valoroase şi calitative arborete, cu vârsta cuprinsă în limitele
de 71-130 ani. Cel mai răspandit tip de pădure este şleau de deal cu gorun şi stejar pedunculat de
productivitate mijlocie, urmează stejaro-goruneto-şleau de productivitate mijlocie şi stejăreto-
şleau de deal de productivitate mijlocie. După consistenţă, majoritatea arboretelor se încadrează în
indici normali (0,7-0,8).
În văgăunile umede cresc: carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus
excelsior), paltin (Acer pseudoplatanus). În al doilea strat al arboretului se întâlnesc jugastru (Acer
campestre), măr pădureţ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus torminalis).
Arbuști. Arin negru (Alnus glutinosa) – CRRM (EN), migdal pitic (Amygdalus nana) – R, alun
(Corylus avellana), corn (Cornus mas), sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana).
Deseori sectoare din covorul ierbos şi tulpinele arborilor sunt acoperite de iederă (Hedera helix).
Ierburi. Specii rare: lăcrămiţă bifolie (Maianthemum bifolium) – CRRM (CR), dumbravnic
(Melittis sarmatica) – CRRM (CR), gimnocarpiu ferigoideu (Gymnocarpium dryopteris) – CRRM
(CR), feriga cartuziană (Dryopteris carthusiana) – CRRM (EN), creasta cucoşului (Polystichum
aculeatum) – CRRM (EN), limba cerbului (Phyllitis scolopendrium) – CRRM (EN), ferigă
feminină (Athyrium filix-femina) – CRRM (VU), căpşuncă (Cephalanthera damasonium) –
CRRM (VU), CRU, CITES (II), ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR,
CITES (II), popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU).
Printre speciile rare şi ocrotite prin documente internaţionale: rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CITES (II), crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, părăluţă (Bellis
perennis) – R, bârcoace neagră (Cotoneaster melanocarpa) – R, brebenel alb (Corydalis cava) –
R, şofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, LRE, strigoaie neagră (Veratrum
nigrum) – LRR, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, vioreaua nopţii bifolie (Platanthera
bifolia) – LRR, CRU, CITES (II), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, coada
calului (Equisetum fluviatile) – R, spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) – R, acul pământului
(Asplenium trichomanes) – R, ferigă de stâncă (Cystopteris fragilis) – R.
(I), CBerna (II), hermelină (Mustela erminea) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna(III),
ciocănitoare verde (Picus viridis) – CRRM (EN), LRE, CBerna (III), acvila pitică (Hieraaetus
pennatus) – CRRM (CR), CRR, CRU, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), fluturele mahaon
(Papilio Machaon) – CRRM (VU), CRU, LRE, viespe gigantică (Scolia maculata) – LRE,
croitorul stejarului (Cerambyx cerdo) – R, albină valgă (Xylocopa valga) – CRU, LRE, rădaşcă
(Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică. Elementele specifice corespund categoriei de protecție Rezervații peisajere.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere, a
habitatelor naturale de arborete natural fundamentale de gorun, stejar pedunculat şi asigurare a
protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice.
Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii trecutului preistoric tripolian şi getic al strămoșilor
noștri, a florei şi faunei din regiune.
Poate servi ca zonă turistică datorită peisajului și obiectele valoroase pe care le adăpostește.
autohton;
Galanthus nivalis Hepatica nobilis
Phyllitis scolopendrium Lucanus cervus

19. LA CASTEL

La Castel
1975.
ÎSS Edineţ (646,0 ha) şi Primăria s. Gordineşti (100,0 ha).

Adresa: Şos. Bucovinei 24, or. Edineţ
Telefon: 0246 2993
Este amplasată între satele Gordineşti şi Brânzeni, r-nul Edineţ, OS Edineţ, parcelele 16-26, 85.
Schema*:
Coordonate*:
27,147606 48,164169
27,146294 48,140976
27,155924 48,118674
27,188334 48,114384

Este amplasată pe relief deluros. Ocupă pantele cu expoziţie vestică, cu altitudinea cuprinsă
între 110 și 250 m. Este constituită din vegetație forestieră și pajiști. Include trupul de pădure
Gordinești (amplasat în dreapta r. Racovăț), trupul de pădure Stânca și o fâșie de vegetație ierboasă
cu lăţimea de 200 m şi lungimea de 5 km, amplasate pe malul stâng al r. Racovăţ. Substratul este
format din petriș și argile, tipul solurilor - cenuişii şi rendzine.
Elemente valoroase.
RP La Castel prezintă un peisaj natural de toltri, suprafaţa cărora este afectată de multiple
formaţiuni carstice (lapiezuri, grote). Şirul de toltri este întretăiat de numeroase pârâiaşe, unele
formând cascade. Băştinaşii numesc aceste peisaje “Elveţia moldavă”. Râul Racovăţ are o curgere
lentă, cu multiple meandre, apele lui sunt bogate în alge iar malurile – în coada calului, ghizdei
etc.
Pe teritoriul rezervaţiei sunt pe larg prezente grote și peşteri cu urme de aşezări omeneşti vechi,
ceea ce oferă interes ştiinţific pentru botanişti, zoologi, arheologi, paleontologi, geologi etc.
Flora.
Arbori. Peisajul este întregit de valea râului Racovăţ, cu meandre încătuşate şi versanţi stâncoşi
acoperiţi cu crânguri de gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), cireş
(Cerasus avium), păr (Pyrus piraster), ulm (Ulmus carpinifolia), tei pucios (Tilia cordata), tei
argintiu (Tilia tomentosa), carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre).
Arbuşti. Mai frecvent se întâlnesc: verigariu (Rhamnus tinctoria) – R, CRU, porumbar (Prunus
spinosa), păducel (Crataegus curvisepala), corn (Cornus mas) ş.a.
Ierburile din locurile deschise sunt dominate de xeromezofite şi xerofite: osul iepurelui
(Ononis arvensis), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R. Fisurile stâncilor sunt
populate de spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) – R, acul pământului (Asplenium
trichomanes) – R, iar suprafaţa rocilor – de o varietate largă de muşchi şi licheni. Sub
coronamentul arborilor pădurii frecvente sunt mierea ursului (Pulmonaria mollis), strigoaie neagră
(Veratrum nigrum) – R, LRR, popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU), crânceş (Geum
urbanum), urzică mare (Urtica dioica). În lunca şi apele râului au fost înregistrate: părul porcului
(Equisetum telmateia) – R, ghizdei (Lotus corniculatus).
Muşchi: Anomadon viticulosus.
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în diferite proporţii: Xanthoria substelaris – 80%,
Placolecanora muralis – 70%, Physcia hispida – 70%, Cladonia pyxidata - 15% – R, Xanthoria
candelaria – 15%, Candelariella vitellina – 10%, Parmelia acetabulum – 7%, Physcia grisea –
5%, Xanthoria parietina – 5%, Physcia aipolia – 4%, Parmelia verruculifera – 3%, Parmelia
scortea – 3%, Parmelia sulcata -3%, Evernia furfuracea - 2% – R.
Fauna. Specii rare: gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), broasca roșie de pădure
(Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), acvilă imperială (Aquila heliaca)
– CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), CBonn (II).


mg/m3).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului natural de toltri,
cu multiple formaţiuni carstice (lapiezuri, grote), a habitatelor naturale cu arborete de stejar și
gorun şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice.

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii vestigiilor faunei și omului primitiv, a
particularităților florei şi faunei, a speciilor rare din regiune. Poate servi ca zonă pentru refugiu și
odihna organizată (turism) a populația din preajmă.


Vederi generale
20. FETEŞTI

Feteşti
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr.442 Data intrării în
1975.

ÎSS Edineţ.
Adresa: Şos. Bucovinei 24, or. Edineţ.
Telefon: 0246 2993
Aria naturală este amplasată la nord-est de satul Feteşti, r. Edineţ, Face parte din OS Edineţ,
Feteşti, parcelele 1-14.
Schema*:
Coordonate*:
27,096835 48,188820
27,141858 48,186030
27,106750 48,174556
27,115055 48,166565

Este amplasată pe un relief deluros cu altitudinea 150-270 m, expoziţie NE. Substratul este
format din pietriş şi argile, tipul solulurilor - rendzine şi soluri cenuişii şi cernoziomuri.
Elemente valoroase.
Peisajul rezervaţiei este constituit din pante cu diferit grad de înclinare, pe care frecvent se
evidenţiază stânci calcaroase. Rezervaţia este străbătută de r. Draghişte care, pe alocuri, formează
meandre pronunţate. Pe suprafeţe întinse de platou cresc păduri de stejar pedunculat (Quercus
robur) cu cireş (Cerasus avium) iar în văgăuni cresc păduri de carpen (Carpinus betulus) cu stejar.
În partea superioară a RP Feteşti s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de stejar pufos
(gârniţă). Vegetaţia landşaftului variază în funcţie de particularităţile reliefului.
Flora.
Arbori: stejar comun (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens), jugastru (Acer
campestre), vişin turcesc (Cerasus mahaleb).
Arbuşti: verigariu (Rhamnus tinctoria) – R, CRU, dârmoz (Viburnum lantana), corn (Cornus
mas), sânger roşu (Swida sanguinea), salbă moale (Euonymus europaea), lemn câinesc (Ligustrum
vulgare), migdal pitic (Amygdalus nana) – R,
Învelişul ierbos al poienelor şi locurilor deschise este constituit din următoarele specii: negară
pletoasă (Stipa capillata), păiuş stepic (Festuca valesiaca), clopoţel siberian (Campanula
sibirica). Printre speciile ierboase de pădure se întâlnesc: coşaci glicifil (Astragalus glycyphyllos),
pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius)
– R. Pe versanţii stâncoşi, alcătuiţi din roci calcaroase, menţionăm: șiverechie podoliană
(Schivereckia podolica) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (I), urechelniţă (Sempervivum
ruthenicum) – CRRM (EN), şoaldină maximă (Sedum maximum), şoaldină acră (Sedum acre),
şoaldină hexagonală (Sedum sexangulare), prescurice tridigitată (Saxifraga tridactylites), frăsinel
(Dictamnus gymnostylis) – CRRM (VU), LRR, CRU, siminoc de nisip (Helichrysum arenarium)
– R, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), aurina sascicola (Aurinia
saxatilis), spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) – R, acul pământului (Asplenium
trichomanes) – R, feriga de stâncă (Cystopteris fragilis) – R.
Muşchi: Grimmia pulvinata, Tortula muralis, Brachythecium glareosum, Brachythecium
albicans, Anomodon viticulosus, Leucodon sciuroides, Leskeella nervosa, Homalothecium
sericeum.
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în diverse proporţii: Arthonia punctiformis – 50%,

Phlyctis agelaea – 12%, Parmelia scortea – 10%, Placolecanora muralis – 7%, Candelariella
aurella– 5%, Physcia hispida – 5%, Ramalina fraxinea - 4% – R.
Fauna. Nevăstuică (Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), dihor (Mustela putorius) – LRE,
CBerna (III), uliu porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CWash. (II), CBerna (II), CBon (II), uliu
păsaărar (Accipiter nisus) – CWash. (II), CBerna (II), șorecar comun (Buteo buteo) - șopârlă verde
(Lacerta viridi) – CRU, LRE, CBerna (II), șopârlă ageră (Lacerta agilis) - LRE, CBerna (II),
rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III).
Starea ecologică.
peisajere.
Conform gradaţiilor de evaluare a calităţii aerului (GECA), stabilite pe baza lichenoindicaţiei,
aerul din aria dată se clasifică ca slab poluat (0,05-0,1 mg/m3).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologic. Protejează elemente peisajere prezentate de
versanți cu pante cu diferit grad de înclinare, stânci abrupte, habitatele naturale cu vegetație
calcifilă și de stâncă, speciile rare de plante și animale.

Oferă posibilitatea cunoașterii cu elementele peisajere și biotice valoroase, posibilitatea
studierii particularităților vegetației calcifile, a speciilor rare de floră și faună servind, totodată, și
zonă de odihnă organizată (turism) pentru locuri.


Vedere generală
21. ZĂBRICENI

Zăbriceni

ÎSS Edineţ.
Adresa: șos. Bucovinei 24, or. Edineţ.
Telefon: 0246 2993
Este amplasată la NV de s. Oneşti, r. Edineţ. Face parte din OS Edineţ, Zăbriceni, parcelele
67-71.
Schema*:
Coordonate*:
27,207526 48,076943
27,245385 48,080374
27,244312 48,068188
27,256060 48,057990

Prezintă o suprafață de pădure, amplasată pe relief deluros, altitudinea de 210-270 m.
Elemente valoroase.
Elemente peisajere sunt prezentate prin relief de podiş, secţionat de văi şi vâlcele cu versanţi
acoperiţi de arboretele natural fundamentale de stejar pedunculat, gorun, populaţiile de plante şi
animale rare.
Flora.
Arbori. Diversitatea specifică este tradiţională pădurilor de gorun (Quercus petraea) cu carpen
(Carpinus betulus), subdominanţi fiind speciile de tei argintiu (Tilia tomentosa) şi frasin înalt
(Fraxinus excelsior), iar însoţitori – jugastru (Acer campestre), salcie căprească (Salix caprea),
arţar (Acer platanoides).
Stratul arbuştilor, preponderent, include următoarele specii: dârmoz (Viburnum lantana),

verigariu (Rhamnus tinctoria) – R, CRU, corn (Cornus mas), sânger roşu (Swida sanguinea), salbă
moale (Euonymus europaea), lemn câinesc (Ligustrum vulgare).
Plantele ierboase sunt prezentate de: floarea vântului ranunculoidă (Anemone ranunculoides)
– R, toporași albi (Viola persicifolia) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, găinuşă
(Isopyrum thalictroides), mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, scânteiuţă galbenă (Gagea
lutea), brebenel bulbos (Corydalis solida) – R, popivnic (Asarum europaeum), brei peren
(Mercurialis perennis), viorea bifolie (Scilla bifolia), usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), rogoz
brevicol (Carex brevicollis), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), pecetea lui Solomon multifloră
(Polygonatum multiflorum), vioreaua nopții bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES
(II), creasta cocoșului (Polystichum aculeatum) – CRRM (EN), spinarea lupului (Asplenium ruta-
muraria) – R.
Muşchi: Brachythecium campestre, Barbula unguiculata, Leskeella nervosa, Radula
complanata.
Ciuperci: Coriolus versicolor, Polyporus squamosus.
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în proporţie de: Evernia prunastri – 70%, Hypogymnia
physodes – 70%, Parmelia sulcata – 20%, Graphis scripta -15% – R, Parmelia verruculifera - 5%
– R, Lepraria aeruginosa – 3%, Xanthoria parietina – 5%, Usnea hirta - 3% – R.
Fauna: mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc
(Meles meles) – LRE, CBerna (III), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE,
CBerna (III), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna
(II).
Starea ecologică.
peisajere.
Conform gradaţiilor de evaluare a calităţii aerului (GECA), stabilite pe baza lichenoindicaţiei,
aerul din aria dată se clasifică ca slab poluat (0,05-0,1 mg SO2/m3). Conţinutul celor 8 metale grele
studiate nu depăşeşte limitele CMA pentru sol, majoritatea (cu excepţia Cr) înregistrând valori mai
mici de 0,5 CMA.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisajere și
biotice valoroase.

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii elementelor peisajere, particularitățile florei şi
faunei din regiune, speciile rare servind, totodată, ca zonă de odihnă organizată (turism).


Vedere generală Polystichum aculeatum
Rana dalmatina Evernia prunastri

22. IZVOARE – RISIPENI

Izvoare - Risipeni

ÎSS Glodeni
Adresa: or. Făleşti, Republica Moldova.
Telefon: 025923317.
Este localizată între satele Izvoare şi Risipeni, r-nul Făleşti. Face parte din OS Făleşti, și
include trupurile de pădure „Redi”, parcela 20; „Coiucenii de Sus”, parcelele 21, 22, 23 cu
subparcelele B, C, D, E, 24-27; „Izvoare”, parcelele 28-33, 46-58; „Restaurant”, parcela 69;
„Risipeni”, parcelele 63-68, 71, 73; „Bocşa”, parcela 72.
Schema*:
Coordonate*:
27,611615 47,495689
27,638038 47,483133
27,577179 47,460317
27,599168 47,451361

Suprafața 1162 ha.
Prezintă o suprafață acoperită cu vegetație forestieră, amplasată pe un relief deluros, altitudinea
150-210 m. La SV de localitatea Risipeni sunt semnalate câteva izvoare care formează un pârâiaş.
Substratul este constituit din argile şi luturi, solurile cenuşii molice.
Elemente valoroase.
Elementele specifice sunt prezentate de peisajul format de către relieful deluros cu versanţi,
izvoarele din rezervație, habitatele naturale de arborete fundamentale și specii rare de plante și
animale.
Flora.
Arbori: stejar obişnuit (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior),
cireş (Cerasus avium), jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata),
vişin turcesc (Cerasus mahaleb).
Arbuştii: clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, salbă moale (Euonymus europaea), păducel
încovoiat (Crataegus curvisepala), lemn râios (Euonymus verrucosa), corn (Cornus mas), sânger
(Swida sanguinea), soc (Sambucus nigra), dârmoz (Viburnum lantana). Din abundenţă este
prezentă edera (Hedera helix).
Ierburi. Specii rare: lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, mierea ursului (Pulmonaria

officinalis) – R, laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, umbra iepurelui tenuifolie
(Asparagus tenuifolius) – R, mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM (VU), CRU, bibilică
montană (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU, CBonn (I), ferigă masculină
(Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU. Specii comune: pecetea lui Solomon (Polygonatum
latifolium, P. odoratum), rocoţel lanceolat (Stellaria holostea), rodul pământului (Arum orientale),
popivnic (Asarum europaeum), rogoz precoci (Carex praecox), colţişor bulbifer (Dentaria
bulbifera), piciorul cocoşului casubic (Ranunculus cassubicus), grâuşor vernal (Ficaria verna),
usturaiţă peţiolată (Alliaria petiolata), gura lupului (Scutellaria altissima), viorea bifolie (Scilla
bifolia).
Muşchi: Radula complanata.
Ciuperci: păstrăv (Polyporus squamosus).
Fauna: mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc
(Meles meles) – LRE, CBerna (III), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) – CRRM (EN), LRE,
CBerna (II), melcul viței de vie (Helix pomatia) – CBerna (III) ş. a.
Starea ecologică.
peisajere.
mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente peisajere, hidrologice și
biotice din rezervație, asigură conservarea biodiversității.
Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii reliefului şi locurilor pitorești, a florei şi faunei din
regiune, inclusiv a speciilor rare. Este un loc favorabil pentru recreerea și odihna băștinașilor.


Vedere generală
Scopolia carniolica Tulipa biebersteiniana

23. PĂDUREA DIN HÂNCEŞTI

Pădurea din Hânceşti
1975.

ÎSS „Hâncești-Silva”
Adresa: or. Hânceşti, r. Hânceşti
Telefon. 0269 22956.
Este amplasată între satele Lăpuşna şi Mereşeni, în OS Mereşeni, trupul de pădure Mereşeni,
parcelele 10-14, 17-22, 25 A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W; Y; 26-
32; 35-40; 42-47; 48 A, E, F, G, H, I, J, K, L, F2, R1; 50-54 şi în cadrul OS “Logăneşti” parcelele
47 A, B, C, D, E, F, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, parcela 48-49, 54 A, B, C, D, E, F,
G, H, I, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, X, V1; parcelele 55-56.
Schema*:
Coordonate*:
28,406027 46,832096
28,477964 46,792147
28,564971 46,825785
28,567468 46,826440
Prezintă o pădure amplasată pe relief deluros, la altitudinea cuprinsă între 110 și 320 m.
Substartul este constituit din luturi și argile, tipul solului - cenuşiu tipic şi ciernoziom.
Elemente valoroase.
Rezervaţia peisajeră Pădurea din Hânceşti reprezintă un peisaj tipic de gârniţă cu stejar
pedunculat, gorun și stejar pufos. În cadrul rezervaţiei se întâlnesc mulţi reprezentanţi ai florei
balcano-mediteraniene.
Flora.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), stejar pufos (Quercus
pubescens), frasin (Fraxinus excelsior, tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa),
carpen (Carpinus betulus), paltin de câmp (Acer platanoides), arțar tătăresc (Acer tataricum), cireş
(Cerasus avium).
Arbuști: scumpie (Cotinus coggygria), alun (Corylus avellana), păducel încovoiat (Crataegus
curvisepala), păducel monogin (Crataegus monogyna), corn (Cornus mas), salbă moale
sânger (Swida sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana), măceş (Rosa canina), porumbar (Prunus
spinosa), soc negru (Sambucus nigra), mindal pitic (Amygdalus nana) – R, clocotiș (Staphylea
pinnata) – R.
Ierburi. Specii rare: crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, umbra iepurelui
tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, laleaua
Biberștein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, ceapă bulgărească (Nectaroscordum bulgaricum)
– CRRM (VU), dedițel mare (Pulsatilla grandis) – CRRM (EN), CRU, CBerna (I), sadină
(Chrysopogon gryllus), bulbocodium diversicolor (Bulbocodium versicolor) – CRRM (CR), LRR,
LRE, lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum) – CRRM (EN), CRU. Specii comune: trifoi difuz
(Trifolium diffusum), curcubeu coriaceu (Coronaria coriacea).
Fauna. Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, jder de pădure (Martes
martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna (III), şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șarpe de casă
(Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), șarpele de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR,
CRU, LRE, CBerna (II), călugăriță (Mantis religiosa) – LRE, arctiidă (Callimorpha
quadripunctaria) – CRRM (VU).

Conform repartizării cartografice a gradului de poluare a aerului în Republica Moldova cu
SO2, stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat (0,05-
0,1 mg/m3).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului de gârniţă şi
asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice.

Oferă posibilitatea cercetării elementelor peisajere și biotice valoroase, are importanţa în
cunoașterea cu speciile rare și posibilităti recreative.


Pulsatilla grandis Ornithogalum boucheanum

24. CAZIMIR-MILEȘTI

Cazimir-Milești

ÎSS „NISPORENI-SILVA”
Adresa: s. Păruceni, r. Nisporeni.
Telefon: 026446718
Este amplasată la Est de s. Mileşti, r. Nisporeni. Ocolul Silvic Păruceni, parcelele 3 -7
Schema*:
Coordonate:
28,083030 47,240595
28,100972 47,220841
28,095555 47,213497
28,060053 47,216242

Prezintă un sector de pădure din fag cu gorun şi stejar pedunculat. Altitudinea variază între 160
și 400m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cenuşiu şi brun.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful deluros, cu podișuri și râpi, altitudine ce atinge
maximul de 400m.
Flora.
Arbori: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur),
cireş (Cerasus avium), stejar roșu (Quercus rubra), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus
betulus), tei (Tilia cordata).
Arbuşti: păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), dârmoz (Viburnum lantana), corn
(Cornus mas), măceși (Rosa canina), alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), soc
negru (Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Plante ierboase. Specii rare: leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, brebenel bulbos (Corydalis
solida) – R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus
tenuifolius) - R, căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), LRR, CRU, CITES (II),
LRE, buruiană de junghi (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), dumbrăviţă
(Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU,
LRE, mutulică (Scopolia carniolica) – CRRM (VU), CRU, cuibul pământului (Neottia nidus-avis)
– R, LRR, CRU, CITES (II), ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU). Specii
comune: grâuşor vernal (Ficaria verna), usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), floarea vântului
ranunculoidă (Anemonoides ranunculoides), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), colţişor
glandulos (Dentaria glandulosa), rodul pământului (Arum orientale), stejărel (Veronica
chamaedrys), brei peren (Mercurialis perennis), găinuşă (Isopyrum thalictroides), pecetea lui
Solomon (Polygonatum latifolium, P. multiflorum).
Fauna. Căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, jder de pădure (Martes martes) –
CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (III), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, cârtiţă (Talpa europaea) –
LRE, bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela nivalis) - LRE, CBerna (III),
șopârla verde (Lacerta viridis) – CRU, LRE, CBerna (II), şopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE,
CBerna (II), șarpele de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), LRR, CRU, LRE, CBerna (II),
șarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), broasca-brună-de-pădure (Rana dalmatina) –
CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (EN), CRU, LRE,
CBerna (III), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – C RRM (VU), LRE, polixenă (Zerynthia
polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică. Elementele specifice sunt în stare satrisfăcătoare și corespund categoriei de

Rezervații Peisajere.
Solul nu este poluat cu metale grele.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului, habitatelor naturale
de fag şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice, inclusiv a speciilor cu statut de
protecție.

Oferă posibilitatea cercetării și cunoașterii elementelor peisajere și biotice valoroase. Dispune
de potențial recreativ și poate servi pentru odihna organizată a populației.


Vedere generală
25. VILA NISPORENI

Vila Nisporeni
1975.

ÎSS Nisporeni.
Adresa: or. Nisporeni, Ocolului silvic Nisporeni
Tel. 068484582 şi Ocolul Silvic Oneşti
Este amplasată la sud-est de or. Nisporeni, OS Nisporeni, parcelele 7; 11 J, K, L, M, N, O, P,
Q, R, S; 12 – 32; 33 D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W; 34-57.
Schema*:
Coordonate*:
28,216106 47,070232
28,329213 46,968797
28,298855 47,000419
28,244192 46,989880

Prezintă o suprafață de pădure cu arborete natural fundamentale de gorun, stejar pufos și stejar
pedunculat. Este amplasată pe relief deluros, altitudinea 140-370 m. Substratul este constituit din
nisipuri şi luturi argiloase, tipul solurilor - cenuşii şi cernoziomuri de pădure.
Elemente valoroase:
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful deluros, cu altitudinea ce variază între 140 și
370 m iar cele biotice – de arborete natural fundamentale și speciile rare de floră și faună.
Flora.
Arbori. Preponderent semnalizăm următorele specii: stejar pedunculat (Quercus robur), gorun
(Quercus petraea) şi stejar pufos (Quercus pubescens), cireş (Cerasus avium), frasin (Fraxinus
excelsior), carpen (Carpinus betulus), tei roşu (Tilia cordata), mesteacăn (Betula pendula).
Arbuşti: păducel încovoiat (Crataegus curvisepala), dârmoz (Viburnum lantana), corn
(Cornus mas), porumbar (Prunus spinosa) ş.a.
Covorul ierbos este dominat de grâuşor vernal (Ficaria verna), leurdă (Allium ursinum) – R,
CRU, usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), floarea vântului ranunculoidă (Anemonoides
ranunculoides), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), brebenel bulbos (Corydalis solida) – R,
brebenel mic (Vinca minor) – R, nu-mă-uita (Myosotis arvensis), brei peren (Mercurialis
perennis), găinuşă (Isopyrum thalictroides), stejărel (Veronica chamaedrys), pecetea lui Solomon
(Polygonatum latifolium, P. angustifolium), mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, rodul
pământului (Arum orientale), rocoţel lanceolat (Stellaria holostea). În Parcela 8, specia pana
zburătorului (Lunaria annua) – R, domină pe un sector de circa 100x50 m, iar în parcela 17 sunt
prezente numeroase pâlcuri de această specie (Lunaria annua).
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor în diferite proporţii: Parmelia sulcata – 15%, Evernia
prunastri – 10%, Hypogymnia physodes – 5%, Parmelia acetabulum – 5%, Ramalina fraxinea -
5% – R, Xanthoria parietina – 2%.
Fauna. mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, cerb nobil
(Cervus elaphus) – CRR, LRE, CBerna (II), melcul viței de vie (Helix pomatia) – CBerna (III).

stabilită pe baza lichenoindicaţiei, aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat (0,05-
0,1mg/m3). Dintre metalele grele studiate, Cr înregistrează tendinţe de acumulare în sol,
constituind circa 0,9 CMA, iar Pb, Cu, Zn şi Ni – valori mai mici de 0,5 CMA.

de arborete fundamentale, speciilor rare şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii
biologice.

Oferă posibilitatea studierii și cunoșterii elementelor peisajere și biotice valoroase. Poate servi
în scop didactic, educație ecologică și pentru recreerea și odihna localnicilor.


Vederi din RP Vila Nisporen
Lunaria annua Ramalina fraxinea

Nr. 26. DOLNA

Dolna
1975.

Întreprinderea pentru silvicultură „NISPORENI-SILVA”
Adresa: Raionul Nisporeni, satul Ciorăşti.
Telefon: 069158608
la Sud-Vest de comuna Dolna, raionul Nisporeni, Ocolul Silvic Ciorăşti, p. 39-42.
Schema*
Coordonate:
28,256355 47,128804
28,272282 47,096926
28,279673 47,110904
28,277318 47,111334

Prezintă o suprafață de pădure de gorun, stejar pedunculat și fag. Este amplasată pe relief
deluros, altitudinea variind între 175 și 375m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi
argiloase, tipul de soluri - cenuşii şi brune.
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt prezentate de peisajul caracterizat de versanţii cu pantă moderată şi

abruptă, habitatele naturale de arbori cu exemplare viguroase și speciile de floră și faună. În
rezervație este un izvor, numeroase poiene largi, care formează condiții favorabile pentru creşterea
şi dezvoltarea unei flore şi faune specifice.
Flora.
Arbori. Speciile de bază sunt: stejar obişnuit (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), fag
(Fagus sylvatica), plop negru (Populus nigra), plop tremurător (Populus tremula), tei (Tilia
cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), paltin de câmp (Acer
platanoides), velniș (Ulmus laevis), mesteacăn pendulat (Betula pendula).
Arbusti. Mai frecvente sunt speciile: măceș (Rosa canina), salbă moale (Euonymus europaea),
păducel curvisepal (Crataegus curvisepala), păducel monogin (Crataegus monogyna), sânger
(Swida sanguinea), soc (Sambucus nigra), porumbar (Prunus spinosa), dârmoz (Viburnum
lantana), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Plante ierboase. Specii rare: coada calului (Equisetum telmateia) – R, leurda (Allium ursinum)
– R, umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) – R, laleaua Biberștein (Tulipa biebersteiniana) – R,
CRU, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, dumbrăviţă heliborinoideu (Epipactis
helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), buruiană de junghi (Cephalanthera longifolia) – CRRM
(VU), CRU, LRE, CITES (II), untul vacii (Orchis morio) – CRRM (CR), CRU, CITES (II),
vioreaua nopții bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II), cuibul pământului
(Neottia nidus-avis) – R, LRR, LRE, CITES (II).
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), nevăstuică (Mustela nivalis)
– LRE, CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE,
iepure-de-câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), arici comun (Erinaceus europaeus), fazan
(Phasianus colchicus) – CBerna (III), gușter (Lacerta viridis) – CRU, LRE, CBerna (II), șopârla
ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (II), șarpe
de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) –
CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), izvoraş cu burtă roşie (Bombina bombina) – CRRM (VU),
CRR, LRE, CBerna (II), broasca râioasă verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II), broasca roșie de
pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), broasca mică de lac
(Rana esculenta), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE, rădaşcă (Lucanus
cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), croitor cenușiu (Morimus funereus) – CRU,
LRE, albină valgă (Xylocopa valga) – R, CRU, LRE, podalir (Iphiclides podalirius) – R, CRU,
LRE.
Starea ecologică.
Elementele specifice sunt în stare satrisfăcătoare și corespund categoriei de Rezervații
Peisajere.
În apropiere de aria protejată se află localitatea Dolna și şoseaua Chişinău-Nisporeni.
de stejar din RM, după (Кирилюк, 2006).
Conținutul MG în litiera din RP Dolna, mg/kg s.u.
Litieră <5 10,11 <20 0,89 <20 <5
Bergmann (1992) și
Bonneau (1988)
(Chiriliuc, 2006)
Nivelul fondul radiologic gama extern - 16-17µR/h
Aria dispune de regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului, habitatelor
naturale de gorun și fag şi asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice. Izvorul, din
incintă, condiții favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea unei flore şi faune.

internaţional, naţional, local
Oferă posibilitatea cercetării și cunoașterii elementelor peisajere și biotice valoroase, cu speciile
periclitate. În RP Dolna sunt prezente obiectele culturale Izvorul Zamfirei şi Poiana Zamfirei,
obiecte legate de aflarea în Moldova a poetului rus Al. Puşkin. Aceste obiecte o fac atractivă din
punct de vedere turistic și recreativ.

autohton;

 păşunatul şi cositul ne autorizat sau cu încălcarea condiţiilor de autorizare;
 recoltarea ne autorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
 strămutarea ne autorizată a hotarelor;
Vedere generală Orchis morio
Platanthera bifolia Neottia nidus – avis
Iphiclides podalirius Rana esculenta

27. CALARAŞOVCA

Calaraşovca
1975.
Întreprinderea pentru silvicultură Edineț.
Adresa: Strada Sergei Lazo 6O, or. Otaci.
Telefon: 271 93109
La 5 km sud-est de oraşul Otaci, ocolul silvic Otaci, Calaraşovca-Stânca, p. 10-12.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,805512 48,419574
27,806868 48,420529
27,852947 48,408137
27,852722 48,407833

Prezintă o suprafață de pădure de stejar pedunculat, amplasat pe relief deluros cu substrat
pietros, la altitudinea de circa 250 m.
Elementele valoroase.
Aria protejată este străbătută de două râpi în care semnalăm multiple dezgoliri cu evidențierea
rocilor. Aici sunt numeroase stânci, grote, în ce adăpostesc specii de chiroptere și păsări răpitoare.
În incinta rezervației este amplasată Mănăstirea Calarașeuca, care atribuie valoare spirituală ariei
protejate. Izvoarele cu apă cristalină și poienile largi, acoperite cu un covor bogat de plante
ierboase, predispun spre o stare de liniște și o sensibilitate deosebită față de natură.
Flora.
Arbori. Dominant: stejar obişnuit (Quercus robur). Subdominat: gorun (Quercus petraea), ulm
(Ulmus carpinifolia, U. laevis), frasin înalt (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), cireş
(Cerasus avium).
Arbuşti. Clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, migdal pitic (Amigdalus nana) – R, verigar
(Rhamnus tinctoria) – R, scumpie (Cotinus coggygria), alun (Corylus avellana), salbă moale
dârmoz (Viburnum lantana), măceş (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa),
Ierburi. Specii rare: ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES
(II), popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU), dediţel mare (Pulsatilla grandis) – CRRM (VU),
LRR, CRU, dumbrăviţă heliborinoideu (Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II),
lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, feriga de
stâncă (Cystopteris fragilis) – R, CRU, feriga feminnă (Athyrium filix-femina) – CRRM (VU),
feriga cartuziană (Dryopteris carthusiana) – CRRM (EN), ferigă masculină (Dryopteris filix-mas)
– CRRM (VU), CRU, spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) – R, acul pământului (Asplenium
trichomanes) – R, brebenei (Corydalis cava) – R.
Specii comune: grâuşor vernal (Ficaria verna), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera), floarea
vântului (Anemone ranunculoides), găinuşă talictroidă (Isopyrum thalictroides), muma pădurii
(Lathraea squamaria), coada cocoşului (Polygonatum odoratum), pecetea lui Solomon
(Polygonatum latifolium, P. multiflorum), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), popivnic
(Asarum europaeum), rostopască (Chelidonium majus), rocoţel lanceolat (Stellaria holostea),
viorele (Scilla bifolia), scânteiuţă galbenă (Gagea lutea), scânteiuţă viloasă (Gagea villosa),
sovârv comun (Origanum vulgare), scai plan (Eryngium planum).
Licheni. Physcia stellaris.
Muschi. Marchantia polymorpha.
silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), nevăstuică (Mustela nivalis)
– LRE, CBerna (III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), cârtiţă (Talpa europaea) – LRE,
codroș de munte (Phoenicurus ochruros) – LRE, CBerna (II), sturz cântător (Turdus philomelos)
– LRE, CBerna (III), graur (Sturnus vulgaris) – LRE, buhă (Bubo bubo) – CRRM (CR), CRR,
CRU, LRE, CITES (III), CBerna (II), uliu porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II), uliu-păsărar (Accipiter nisus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn
(II), gușter (Lacerta viridis) – CRU, LRE, CBerna (II), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE,
CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM
(VU), CRR, LRE, CBerna (II), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE,
rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), albină valgă (Xylocopa valga)
– R, CRU, LRE, podalir (Iphiclides podalirius) – R, CRU, LRE. Moluşte - melcul viţei-de-vie
(Helix pomatia) – R, CBerna (III).

Conținutul metalelor grele în solul din RP Calaraşovca s-au încadrat în categoriile de niveluri
scăzut – mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt ce
Conținutul MG în solul din RP Calaraşovca, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-20 cm 15 65 39 25 - 70

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250

de stejar pedunculat, asigurare a protecţiei şi conservării diversităţii biologice specifice
ecosistemului petrofit.

Poate servi pentru studierea și cunoaşterea condiţiilor geografice, particularităților peisajului,
biodiversităţii specifice, a speciilor rare de floră și faună din obiectul de studiu.
Dispune de potențial turistic (mănăstirea Calarașeuca) și recreativ.

- folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie deplasarea cu mijloace
de transport în afara drumurilor de uz comun;
autohton.

- exploatarea masei lemnoase; - vânatul neautorizat; - păşunatul în zonele interzise; -
recoltarea neautorizată a plantelor (fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor,
plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, broaşte), precum şi vânatul,
strămutarea ne autorizată a hotarelor; - organizarea fără expertiză ecologică a activităţilor
economice în rezervaţie precum şi în zonele de protecţie; - fotografierea sau filmarea în
scopuri comerciale fără achitarea taxelor.
-
Aspect general – elemente peisajere Hepatica nobilis
Galanthus nivalis Epipactis helleborine

28. LA 33 DE VADURI

La 33 de Vaduri
1975.

ÎSS Edineț
Adresa: str. Bucovinei 24, or. Edinet, r. Edinet, R. Moldova, MD-4601
Telefon: 373-246-22993; + 373-246-23982; +373-246-22893
Fax: 373-246-22993, 23982
website: www.silviculturaedinet.moldgro.md
la sud de satul Naslavcea, parcelele 109, 110, 111, 112 şi 113 OS Ocnița, trupul de pădure
“Bârnova”
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,545116 48,443424
27,570189 48,442200
27,584425 48,425294
27,573003 48,414851

Prezintă o suprafață acoperită cu păduri de stejar pedunculat, amplasată pe relief deluros, cu
pante însoţite de roci calcaroase, la altitudine ce variază între 50 – 150m. Substratul este pietros,
tipul solulurilor - rendzine tipice şi levigate.
Elemente valoroase.
În aria protejată sunt multe râpi cu dezgoliri ale rocilor. Frecvent sunt semnalate stânci, blocuri
masive de pietre. În incinta rezervației sunt câteva izvoare, unul fiind arie protejată de stat, cu
categoria: Monument al naturii hidrologic. Rezervația este traversată de râuleţul Chisărău, care
formează un defileu cu multiple praguri.
Flora.
Arbori. Specii dominante: stejar obişnuit (Quercus robur), gorun (Quercus petraea). Specii
însoţitoare: frasin (Fraxinus excelsior, tei pucios (Tilia cordata), carpen (Carpinus betulus),
jugastru (Acer campestre), cireş (Cerasus avium).
Arbuşti: arin negru (Alnus glutinosa) – CRRM (EN), migdal pitic (Amygdalus nana) – R,
caprifoi comun (Lonicera xylosteum) – R, clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, alun (Corylus
avellana), dârmoz (Viburnum lantana), salbă moale (Euonymus europaea), păducel monogin
(Crataegus monogyna), cruşin fragil (Frangula alnus).
Liane: edera (Hedera helix).
Ierburi. Specii rare: ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), LRR, CRU, LRE, CITES
(II), popâlnic (Hepatica nobilis) – CRRM (VU), dumbrăviţă heliborinoideu (Epipactis
helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), drob alb (Chamaecytisus albus) – R, CRU, lăcrămioare
(Convallaria majalis) – R, brebenel bulbos (Corydalis bulbosa) – R, brebenel alb (Corydalis cava)
– R, brebenel Marşal (Corydalis marschalliana) – R, ruşcuţa-de-primăvară (Adonis vernalis) – R,
CRU,CITES (II), crin de pădure (Lilium martagon) – R, LRE, CRU, lăcrimiţă bifolie
(Maianthemum bifolium) – CRRM (CR), mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R,
floarea vântului-de-dumbravă (Anemonoides nemorosa) – R, ciuboţica cucului (Primula veris) –
R, orbalţ spicat (Actaea spicata) – R, omag galben (Aconitum anthora) – R, sparanghel medicinal
(Asparagus officinalis) – R, dracilă comună (Berberis vulgaris) – R, spinarea lupului (Asplenium
ruta-muraria) – R, acul pământului (A. trichomanes) – R, feriga feminină (Athyrium filix-femina)
– CRRM (VU), feriga de stâncă (Cystopteris fragilis) – R, ferigă masculină (Dryopteris filix-mas)
– CRRM (VU), CRU dumbrăviţă (Epipactis atrorubens) – R, LRR, CRU, CITES (II), clopoţel
rotundifoliu (Campanula rotundifolia) – R, curpen de pădure (Clematis vitalba) – R. Specii
comune: scânteiuţă galbenă (Gagea lutea), toporaşi (Viola mirabilis), coronişte (Coronilla varia),
corovatică (Salvia nemorosa), salvie verticilată (Salvia verticillata), turicioară (Agrimonia
eupatoria), lumânărică neagră (Verbascum nigrum), salvie nutantă (Salvia nutans), păiuş (Festuca
valesiaca), trestie-de-câmp arundinacee (Calamagrostis arundinacea), rogoz pilos (C. pilosa),
coada calului de iarnă (Equisetum hyemale), măzăriche (Orobus vernus), cerceluş (Polygonatum
multiflorum).
În apropiere de izvoare, pe stâncile din argilă liossoidală sub formă de şisturi compacte au fost
înregistrate briofitele Marchantia polymorpha, Fissidens taxifolium, Ditrichum flexicaule,
Plagiomnium undulatum, Brachythecium salebrosum, Anomodon viticulosus, Leskea polycarpa,
Amblystegium serpens.
Dintre plantele inferioare mai importante, au fost înregistrate speciile rare de alge roşii Thorea
ramosissima, Batrachospermum moniliforme, alge verzi – Draparnaldia plumosa, alge albastre –
Calothrix braunii, Oscillatoria bornetii. Comunităţile algale studiate denotă că apa r. Chisărău are
un caracter oligo- şi oligo-beta-mezosaprob (ce semnifică o poluare limitată cu substanţă organică
dizolvată – sub 2-3 mg/l O2), oligohalob (mineralizarea sumară sub 0,6-0,8 g/l), oligoterm
(temperatura max. sub 18-20 °C).
Licheni: Peltigera canina – CRRM (EN), Graphis scripta – R, Anaptychia ciliaris – R, Evernia
prunastri, Parmelia sulcata, Cladonia pyxidata – R, Placolecanora muralis, Candelariella
vitellina - sensibili la poluarea aerului atmosferic cu SO2.
Fauna. Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, broasca roşie de pădure
(Rana dalmatina) – CRRM (VU) CRR, CRU, LRE, CBerna (II, ), broasca roșie de munte (Rana
temporaria) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), croitor (Prionus coriarius), melcul viţei-
de-vie (Helix pomatia) – CBerna (III).
Starea ecoloică. Elementele specifice sunt în stare satrisfăcătoare și corespund categoriei de

Conținutul metalelor grele în componentele de mediu din RP La 33 de Vaduri s-a încadrat în
categoriile de niveluri scăzut – mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de
intervenție, fapt ce exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RP La 33 de Vaduri, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 9 50 31 26 - 56

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Fondul radiologic: 10 µR/h. (VLA 20 – 25 µR/h).

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Serveşte pentru conservarea peisajelor și
diversității biologice.

Poate servi în scopul cercetărilor și cunoaşterii cu particularitățile peisajului și speciilor
valoroase ale diversităţii floristice şi faunistice din zona de nord a RM. Dispune de potențial turistic
și recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism) pentru locuitori.

autohton;
- păşunatul în zonele interzise;
- intrarea persoanelor neautorizate cu/sau fără autovehicul, în zonele de protecţie,
Specii rare:
Vedere generală Hepatica nobilis
Galanthus nivalis Maianthemum bifolium
Lilium martagon Peltigera canina

29. POHREBENI

Pohrebeni

ÎSS Orhei
Adresa: str. Vasile Lupu, 166, or. Orhei
Telefon: (0235) 21959;
OS Pohrebeni - tel.(0235) 65239
Între satele Pohrebeni şi Voroneţ, ocolul silvic Pohrebeni, Pohrebeni, parcelele 14-35.
Schema*: Schema:
Coordonate*:
28,894065 47,596149
28,856284 47,583326
28,901930 47,562904
28,891213 47,547586

Prezintă o suprafață de pădure de gorun cu stejar pedunculat. Este amplasată pe relief deluros,
altitudine 190-290m. Substratul este constituit din argile nisipoase, tipul solului - cenușiu închis
tipic și cenușiu deschis tipic.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful fragmentat, lacul din incinta rezervaţiei şi
variaţia frecventă a altitudinii.
Flora.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), jugastru (Acer
campestre), arțar tătăresc (Acer tataricum), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata),
tei argintiu (Tilia tomentosa).
Arbuști. Frecvent sunt semnalate speciile: soc (Sambucus nigra), păducel curvisepal
(Crataegus curvisepala) și specia rară de clocotiș (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Specii rare: lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, mierea ursului (Pulmonaria
officinalis) – R, crin de pădure (Lilium martagon) – R, LRE, CRU, sparanghel medicinal
(Asparagus officinalis) – R, leurdă (Allium ursinum) – R, vioreaua nopții bifolie (Platanthera
bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II), ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR,
LRE, CITES (II).
Speciile comune: viorele bifoliate (Scilla bifolia), brebenel alb (Corydalis cava), unghia găii
(Astragalus glycyphyllos), rutişor (Thalictrum minus), odolean medicinal (Valeriana officinalis),
pecetea lui Solomon (Polygonatum angustifolium, P. multiflorum), colţişor bulbifer (Dentaria
bulbifera), rărunchioară hirsută (Glechoma hirsuta), floarea vântului (Anemone silvestre), toporaşi
odoranţi (Viola odorata), gălbiniță (Galeobdolon luteum), gainuşa talictroidă (Isopyrum
thalictroides), stângenel gramineu (Iris graminea).
Licheni: Evernia prunastri, Hypogymnia physodes, Hypogymnia tubulosa, Parmelia
acetabulum, Parmelia caperata, Parmelia sulcata, Physcia stellaria, Ramalina fraxinea – R,
Xanthoria parietina
(I), CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, iepure
de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III),
șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), cristel de câmp (Crex crex) – CRRM (EN),
CRR, LRE, CBerna (II), porumbel gulerat (Columba palumbus) – CBerna (II), sfrâncioc roșiatic
(Lanius collurio) – LRE, CBerna (II), sturz cântător (Turdus philomelos) – LRE, CBerna (III),
gaiță (Garrulus glandarius) – LRE - toate protejate prin D.C.E.79/409 EEC, OUG 57 din
20.06.2007.

Conținutul metalelor grele în solul din RP Pohrebeni s-a încadrat în categoriile de niveluri
foarte scăzut – scăzut. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt
ce exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RP Pohrebeni, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 9 38 13 7 - 62

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG din biota din RP Pohrebeni se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele

speciilor de stejar din RM (Кирилюк, 2006) cu excepția Pb.
Conținutul MG în biota din RP Pohrebeni, mg/kg s.u.
Litieră 13 34 18 6 6 6
Mușchi 23 21 10 4 8 16
Lemn (Quercinee) 12 7 11 2 <0,5 1
(1992) și Bonneau (1988)

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente peisajere, populaţile de
plante şi animale rare, arboretele naturale de gorun cu tei și frasin, speciile rare de plante și animale.

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii diversităţii biologice şi elementelor peisajere
valoroase, a speciilor rare, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite la nivel naţional, regional
şi internaţional
Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism) pentru localnici.

autohton;
- deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a
panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

- organizarea şi desfăşurarea ne autorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;
Specii rare:
Staphylea pinnata Lilium martagon
Platanthera bifolia Galanthus nivalis

30. TREBUJENI

Trebujeni
1975.

ÎSS Orhei (436 ha), Primăria satului Trebujeni (64ha).
Adresa: str. Vasile Lupu, 166, Orhei, MD 3500
Telefon: (0235) 21959;
primaria Trebujeni - 0-235-56036
Aria naturală este amplasată între satele Furceni şi Trebujeni, ocolul silvic Susleni, Jeloboc-
Furceni, parcelele 51, 52; ocolulsilvic Ivancea, Trebujeni, parcelele 31, 32, 34, 35, 37
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,944047 47,367294
28,951187 47,339021
28,961725 47,329442
28,940302 47,314851

Prezintă o suprafață de pădure de stejar, amplasată pe relief deluros, substratul pietros,
altitudinea 20 – 170m. Tipul solului - rendzine tipice şi levigate.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful fragmentat, lacul din incinta rezervaţiei şi
variaţia frecventă a altitudinii.
Flora.
betulus), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), tei argintiu (Tilia tomentosa), vişin
turcesc (Prunus mahaleb), păr de pădure (Pyrus pyraster), arţar (Acer platanoides), cireş salbatic
(Cerasus avium), ulm (Ulmus laevis).
Arbuști: corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana), sânger (Swida sanguinea), păducel
(Crataegus curvisepala), scumpie (Cotinus coggygria).
Ierburi. Speciile rare: șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, ghiocel nival
(Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, LRE, CITES (II), rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CITES (II), laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, lăcrămioare
(Convallaria majalis) – R, lușcă Bouche (Ornithogalum boucheanum) – CRRM (EN), CRU, iarba
ciutei ungurească (Doronicum hungaricum) – R, CRU, stângenel unguresc (Iris hungarica) – R,
sparanghel verticilat (Asparagus verticillatus) – R, LRR, acul pământului (Asplenium
trichomanes) – R, feriga de stâncă (Cystopteris fragilis) – R, spinarea lupului (Asplenium ruta-
muraria) – R, negară penată (Stipa pennata) – R, LRR, CRU, negară ucraineană (Stipa ucrainica)
– R, LRR.
Speciile comune: toporași palustri (Viola palustris), viorele bifoliate (Scilla bifolia), fragi
comestibili (Fragaria vesca), rutişor (Thalictrum minus), pecetea lui Solomon (Polygonatum
angustifolium, P. multiflorum), rodul pământului (Arum orientale), negară (Stipa capillata, S.
lessingiana).
Licheni: Gasparina elegans.
Fauna. Specii rare: jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III),
pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II),
căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, iepure de câmp (Lepus
europaeus) – LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), cristel de câmp (Crex
crex) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II), porumbel gulerat (Columba palumbus) – LRE,
sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) – LRE, CBerna (II), sturz cântător (Turdus philomelos) – LRE,
CBerna (III), gaiță (Garrulus glandarius) – LRE, șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus) –
CRRM (EN) CRR, LRE, CBerna (II), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), gușterul
(Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU,
LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), croitor
cenușiu (Morimus funereus) – CRU, LRE.

Conținutul metalelor grele în solul din RP Trebujeni s-a încadrat în categoriile de niveluri scăzut
– mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de și pragul de intervenție, fapt ce exclude riscul
Conținutul MG în solul din RP Trebujeni, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-20 cm 18 56 20 13 10 82

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG din biota din RP Trebujeni se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele

speciilor de stejar din RM (Кирилюк, 2006) cu excepția Pb.
Conținutul MG în biota din RP Trebujeni, mg/kg s.u.

Litieră 15 18 3 4 1 8
Mușchi 13 26 7 3 4 7
Licheni 10 34 9 4 1 8
(1992) și Bonneau (1988)
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente peisajere, populaţile de

plante şi animale rare, arboretele naturale de gorun și stejar.
Oferă posibilitatea studierii particularităților peisajere, a florei şi faunei din regiune şi

cunoaşterii cu speciile rare, incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi ocrotite la nivel naţional,
regional şi internaţional.
Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism) pentru turiști.

autohton;
Vedere generală Elemente peisajere
Doronicum hungaricum Zamenis longissimus

31. SAHARNA

Saharna
1975.
b) Deţinătorul funciar, beneficiarul ariei (obiectului) protejate

Întreprinderea pentru silvicultură Şoldăneşti. Ocolul Silvic Cinişeuţi
Adresa: Raionul Rezina, s.Cinişeuţi. Telefon 0254 51208
c) Amplasamentul
Aria Naturală Protejată Saharna este situată la nord de comuna Saharna, raionul Rezina.
Include parcelele 38-41,43-50, 95,96 din Ocolul Silvic Cinişeuţi. Întreprinderea pentru silvicultură
Şoldăneşti.
Coordonate:
28,902620 47,722795
28,955219 47,729007
28,967856 47,704152
28,972938 47,683124

Prezintă o suprafaţă de păduri naturale de stejar și gorun, amplasată pe relief deluros cu
altitudinea de 80-226 m, substrat pietros și luturi argiloase, tipul solului - rendzine.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful fragmentat, obiectelor geologice şi hidrologice
care prezintă anumit interes - cum ar fi pragurile pe râuşorul Saharna.
Flora.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), cireş salbatic (Cerasus
avium), ulm (Ulmus laevis), carpen (Carpinus betulus), glădiță (Gleditsia triacanthos), frasin
(Fraxinus excelsior), vişin turcesc (Prunus mahaleb), păr de pădure (Pyrus pyraster), arţar (Acer
platanoides), sorb (Sorbus torminalis).
Arbuști: migdal pitic (Amygdalus nana) – R, clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, maceş
(Rosa canina), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana), sânger (Swida sanguinea),
păducel (Crataegus curvisepala), scumpie (Cotinus coggygria), dracilă comună (Berberis
vulgaris) – R, păducel încovoiat (Crataegus curvisepala).
Ierburi. Speciile rare: kelerie moldavica (Koeleria moldavica) – CRRM (VU), sparanghel
acul pământului (Asplenium trichomanes) – R, coșaci pubiflor (Astragalus pubiflorus) – CRRM
(CR), ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU, stângenel unguresc (Iris
hungarica) – R, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R, LRR, laleaua Biberştein (Tulipa
biebersteiniana) – R, CRU, negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R, CRU, șiverechie podoliană
(Schivereckia podolica) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (I), crin de pădure (Lilium martagon)
– R, CRU, LRE, acul pământului (Asplenium trichomanes) – R, dumbrăviţă heliborinoideu
(Epipactis helleborine) – R, LRR, CRU, CITES (II), limba cerbului (Phyllitis scolopendrium) –
CRRM (EN).
Fauna. Specii rare de animale: jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE,
CBerna (III), pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I),
CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, iepure de
câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), cârtița (Talpa europaea) – LRE, arici-comun
(Erinaceus europaeus) – LRE, CBerna (III), chiţcan-comun (Sorex araneus) – LRE, CBerna (II),
dihor de pădure (Mustela putorius) – LRE, CBerna (III), hârciog (Cricetus cricetus) – CRRM
(VU), LRE, CBerna (II), jder-de-piatră (Martes foina) – LRE, CBerna (III), noptar-de-apă (Myotis
daubentoni) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), CBonn (II), pârş de alun (Muscardinus
avellanarius) – CRR, LRE, CBerna (III), pârş-de-pădure (Dryomys nitedula) – LRE, CBerna (III).
Păsări: ciuf de padure (Asio otus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), șorecarul încălțat (Buteo
lagopus) - șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), porumbel
gulerat (Columba palumbus) – LRE, corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III), sfrâncioc
roșiatic (Lanius collurio) – LRE, CBerna (II), viespar (Pernis apivorus) – CRRM (EN), CRR,
LRE, CITES (II), CBerna (III), CBonn (II), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), pupăza
(Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), ciocănitoarea verde (Picus viridis) – CRRM (EN), CRR,
LRE, CBerna (II) vânturelul roșu (Falco tinnunculus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), Bonn (II),
muscar mic (Ficedula parva) – LRE, CBerna (II), CBonn (II).
Reptile: gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), șopârla apodă (Anguis fragilis) –
LRR, CBerna (III), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), șarpe de alun (Coronella
austriaca) – CRRM (VU), CRR, CRU, CBerna (II).
Amfibieni: brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), broasca roșie de
pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), triton comun (Triturus
vulgaris) – CRRM (VU), CRR, CBerna (III).
Insecte: călugărița (Mantis religiosa) – LRE, fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM
(VU), CRU, LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna
(III), albină valgă (Xylocopa valga) – CRU, LRE, podalir (Iphiclides podalirius) – CRU, LRE.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează populaţiile de plante şi animale rare,
arboretele naturale fundamentale de gorun pe substraturile pietroase şi peisajele.

regional şi internaţional.

autohton;

Cascadă Elemente peisajere

32. ŢÎPOVA

Ţîpova
1975.

Ocolul Silvic Pohrebeni, Întreprinderea pentru silvicultură Orhei și terenul Administrației
publice locale com. Lalova și com. Horodiște.
Amplasamentul terenurilor
La nord-est de satul Țâpova, raionul Rezina. Include parcelele 31, 40, 42-45 din Ocolul
Silvic Pohrebeni, Întreprinderea pentru silvicultură Orhei și terenul Administrației publice locale
com. Lalova și com. Horodiște.
Schema*
Coordonate:
28,960666 47,620293
28,980897 47,609490
29,004432 47,591864
29,015260 47,580569

Prezintă o suprafaţă de păduri naturale de stejar și gorun, vegetație stepantă pe versanții fl.
Nistru și r. Țâpova, precum și pajiște mlăștinoasă în lunca fluviului. Amplasată pe relief deluros
cu altitudinea de 160-220 m, substratul calcaros, tipul solului - soluri cenușii și ciornoziomuri
argilo-iluviale tipice.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful fragmentat, cascadele de apă din incinta
rezervaţiei şi variaţia frecventă a altitudinii.
Flora.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), cireş salbatic (Cerasus avium), ulm (Ulmus laevis),
gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus excelsior), vişin turcesc
(Prunus mahaleb), păr de pădure (Pyrus pyraster), arţar (Acer platanoides).
Arbuști: maceş (Rosa canina), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana), sânger (Swida
sanguinea), păducel (Crataegus curvisepala), scumpie (Cotinus coggygria), migdal pitic
(Amygdalus nana) – R, dracilă comună (Berberis vulgaris) – R, bârcoace neagră (Cotoneaster
melanocarpus) – R, clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Speciile rare: obligeană calamus (Acorus calamus) – R, rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CITES (II), sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, sparanghel
verticilat (Asparagus verticilatus) – R, LRR, acul pământului (Asplenium trichomanes) – R, coșaci
pubiflor (Astragalus pubiflorus) – CRRM (CR), volbură liniară (Convolvulus lineatus) – CRRM
(EN), șofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, ferigă masculină (Dryopteris filix-
mas) – CRRM (VU), CRU, ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, LRE,
CITES (II), stângenel unguresc (Iris hungarica) – R, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R,
LRR, laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R, CRU, negară frumoasă (Stipa pulcherrima)
– R, CRU, șiverechie podoliană (Schivereckia podolica) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (I),
firuță versicolor (Poa versicolor) – CRRM (VU), crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU,
LRE, șiverechie podoliană (Schivereckia podolica) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (I), kelerie
moldavica (Koeleria moldavica) – CRRM (VU), linte albăstruie (Lathyrus venetus) – R, CRU.
Fauna. Specii rare de animale: jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE,
CBerna (III), pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I),
CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, iepure de
câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), cârtița (Talpa europaea) – LRE, arici-comun
(Erinaceus europaeus) – LRE, CBerna (III), chiţcan-comun (Sorex araneus) – LRE, CBerna (II),
bizam (Ondatra zibethica) – LRE, dihor de pădure (Mustela putorius) – LRE, CBerna (III),
hârciog (Cricetus cricetus) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), hermelină (Mustela erminea) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna (II), jder-de-piatră (Martes foina) – LRE,
CBerna (III), noptar-de-apă (Myotis daubentoni) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), CBonn (II),
pârş de alun (Muscardinus avellanarius) – CRR, LRE, CBerna (III), pârş-de-pădure (Dryomys
nitedula) – LRE, CBerna (III), rinolofid-mic (Rhinolophus hipposideros) – CRRM (EN), CBerna
(II), CBonn (II), şoarece-pitic (Micromys minutus) – CRRM (VU), CBerna (III), şobolan-de-câmp
(Apodemus agrarius) – LRE.
Păsări: acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) – CRRM (CR), CRR, CRU, CITES (II), CBerna
(II), CBonn (II), ciuf de padure (Asio otus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), șorecarul încălțat
(Buteo lagopus) - șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II),
porumbel gulerat (Columba palumbus) – LRE, corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III),
acvila pitica (Hieraaetus pennatus) – CRRM (CR), LRE, CBerna (II), CBonn (II), sfrâncioc
roșiatic (Lanius collurio) – LRE, CBerna (II), viespar (Pernis apivorus) – CRRM (EN), CRR, ,
LRE, CITES (II), CBerna (III), CBonn (II), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), pupăza
(Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), ciocănitoarea verde (Picus viridis) – CRRM (EN), CRR,
LRE, CBerna (II).
Reptile: broască ţestoasă de baltă (Emys orbicularis) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II),
gușterul (Lacerta viridis) – LRE, CRU, CBerna (II), șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna
(II), șopârla apodă (Anguis fragilis) – LRR, CBerna (III), șarpe cu abdomen galben (Coluber
caspius) – CRRM (EN), CRU, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III),
şarpe de apă (Natrix tesselata) – CRR, CBerna (II), șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus) –
CRRM (EN) CRR, LRE, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (VU), CRR,
CRU, CBerna (II).
Amfibieni: izvoraşi cu burtă roşie (Bombina bombina) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), triton comun (Triturus vulgaris) – CRRM (VU), CRR, CBerna (III), broască de câmp
(Pelobates fuscus) – CRRM (CR), CRR, LRE, CBerna (II), broasca râioasă verde (Bufo viridis) –
CRR, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II), broasca mare
de lac (Rana ridibunda) – CBerna (III),
Insecte: călugărița (Mantis religiosa) – LRE, croitor cenușiu (Morimus funereus) – CRU, LRE,
fluture polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II), viespe gigant
(Megascolia maculata) – CRRM (VU), LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU,
LRE, CBerna (III).


regional şi internaţional. Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată
(turism).

autohton;
-
Vedere generală Cascadă

33. SUTA DE MOVILE

Suta de Movile

ÎSS Glodeni (657,0 ha), primăria s. Branişte (415,0 ha).
Adresa: str.Comarov, 14, or. Râşcani
Telefon: 0256 28757 OS Râșcani
Amplasată între satele Branişte, Petruşeni şi Cobani, r-nul Glodeni, OS Râşcani, trupul de
pădure Avrămeni-Nagornoe, parcelele 32, 65; trupul de pădure Petruşeni, parcelele 27-44.
Schema*:
Coordonate*:
27,299495 47,846981
27,316366 47,827708
27,286680 47,812034
27,297038 47,780049

Teritoriul RP Suta de Movile se încadrează în subregiunea peisajeră a Câmpiei Prutului
Mijlociu din regiunea Podişurilor şi Câmpiilor de Silvostepă a Moldovei de Nord cu soluri cenuşii,
cernoziomuri tipice, levigate, obişnuite şi carbonatice şi soluri aluviale şi cernoziomoide din lunca
râului Prut. Învelişul de sol în teritoriul rezervaţiei şi regiunea de ecoton s-a format pe corpul
alunecărilor de teren profunde, care au antrenat în mişcare terasele Prutului (Năstase, 1938; Ursu,
2006).
Elemente valoroase.
Peisajul este redat de o mulţime de movile cu înălţimea de 15-30 m, amplasate sub formă de
trepte pe versantul de stânga al râului Prut. Sunt prezente numeroase izvoare, lacuri (Lacul lui
Stavăr, lacul Şipote ş. a.) şi terenuri înmlăştinite.
Pe întreg teritoriu se întâlnesc multiple fragmente de trepte de alunecare şi movile (ţiglăie),
care alternează cu depresiuni în care, în urma acumulării apei de la ploi şi din izvoare, se formează
lacuri şi mlaştini. Muchia văii cuaternare a râului Prut în aria rezervaţiei peisajere Suta de Movile
corespunde cu cornişele unor alunecări vechi cu altitudinea de 40-45 m, în care se aflorează câteva
orizonturi de loess-uri cu soluri fosile, aşezate pe nisipurile şi pietrişurile terasei Prutului.
Flora. Studiul florei denotă prezenţa unei vegetaţii tipice de stepă: negară (Stipa pulcherrima,
S. lessingiana), pănuşiţă (Stipa capillata), păiuş (Festuca valesiaca) şi alte ierburi, care s-au păstrat
pe sectoarele nevalorificate de către om.
Specii rare: brebenel mic (Vinca minor) – R, negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R, CRU,
zambilă albicioasă (Hyacinthella leucophaea) – R, LRR, dedițel negriscent (Pulsatilla nigricans)
– R, LRR, LRE, CBerna (I). Frecvent se întâlnesc speciile: Vinca minor, stângenel unguresc (Iris
hungarica) – R şi rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), formând pâlcuri
de la 2-3 la 10-25 m2. Destul de izolate, uneori chiar solitare, sunt pâlcurile de negară, zambilă,
dediţel, ele, fiind şi cele mai vulnerabile. Înregistrarea pe vârful movilei Ţiganului a stufului
(Phragmites australis) semnifică că nivelul apelor freatice, care menţine creşterea şi dezvoltarea
acestei specii higrofite, este la adâncimi nu prea mari.
Specii comune: coada calului (Equisetum arvense), lumânărică violetă (Verbascum
phoeniceum), pur (Allium rotundum), ochiul lupului (Nonea pulla), cinci degete (Potentilla
reptans), păiuş (Festuca gigantea), vulturica (Hieracium pilosella), clopoţel (Campanula
sibirica), jaleş (Stachus annua), ineaţă (Linum austriacum), limba câinelui (Cynoglossum
officinale), chimion (Carum carvi), turicioară (Agrimonia eupatoria), iarba şarpelui (Echium
rubrum), ceriţică (Cerinthe minor), iarbă mare (Inula salicina), ghizdei (Lotus corniculatus), in
(Linum hirsutum), salvie (Salvia nemorosa), garoafă (Dianthus campestris), şoaldină acră (Sedum
acre), şoaldină maximă (Sedum maximum).
Fauna. Particularităţile reliefului şi regimul hidro-termic al RP Suta de Movile, crează
condiţii favorabile de habitat pentru diverse grupe faunistice. Sectoarele înmlăştinite şi cele
lacustre sunt preferate de amfibieni şi reptile, iar versanţii – de mamifere. Dintre speciile de
mamifere au fost semnalate: vulpea (Vulpes vulpes), dintre reptile – șopârla verde (Lacerta viridis)
– CRU, LRE, CBerna (II), amfibieni – brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), insecte – viespea gigantică (Scolia maculata) – LRE, muscă gigant (Satanas gigas) – CRRM
(CR), CRU, ochi de păun mare (Saturnia pyri) – CRRM (VU), porumbac cap mort (Manduca
atropos) – R, călugărița (Mantis religiosa) – LRE.
mg/m3).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează peisajului cu movilele unicale
inclusiv speciile de plante şi animale rare. Asigură protecţia şi conservarea diversităţii biologice
specifice.
Importanţa ştiinţifică constă în faptul că prezintă unicul loc din Europa, unde sunt concentrate
intr-un număr atât de mare recife submarine ale Mării Mediteraneene - bazin de apă terțiar, ce
acoperea pe atunci teritoriul de azi al Republicii Moldova cu vreo 20 de milioane de ani în urmă.
În plan cognitiv, oferă posibilitatea cunoașterii elementelor peisajere, floristice şi faunistice
valoroase, servind totodată ca zonă de odihnă organizată (turism).

Vedere generală Echium rubrum
Adonis vernalis Stipa pulcherrima

35. COSĂUŢI

Cosăuți

ÎSS Soroca
Adresa: str. V. Stroiescu, 110 or. Soroca.
Telefon: (373 230) 26260
la Nord de satul Cosăuţi, r.Soroca, Ocolul silvic Soroca, Cosăuţi parcelele 4-8.
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,180597 48,217036
28,200829 48,202255
28,246632 48,211136
28,256795 48,183715

Prezintă o suprafață de pădure cu vegetație forestieră dominată de specia stejar pedunculat.
Este amplasată pe relief deluros, cu substrat pietros, altitudinea 6 – 184 m. Tipul solurilor –
rendzine.
Elementele peisajere ce caracterizează aria protejată sunt stâncile, peşterile, râpele, râuleţele,
versanţii pietroși şi porţiunile abrupte pe care s-au păstrat păduri seculare de stejar ce creează
condiţii de creştere şi dezvoltare a unei diversităţi mari de specii de plante şi animale. În rezervație
este amplasată Mănăstirea Cosăuți.
Arbori: stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), tei roşu (Tilia cordata),
arţar negru (Acer negundo), carpen (Carpinus betulus), frasin înalt (Fraxinus excelsior), glădiţă
(Gleditsia triacanthos), jugastru (Acer campestre), nuc obişnuit (Juglans regia), paltin de câmp
(Acer platanoides), pin de padure (Pinus sylvestris), ulm de câmp (Ulmus minor).
Arbuști: alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana), păducel
curvisepal (Crataegus curvisepala), porumbar (Prunus spinosa), salbă europeană (Euonymus
europaea), scumpie (Cotinus coggygria), sânger (Swida sanguinea), soc negru (Sambucus nigra).
căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), CRU, CITES (II), mirgău pitulat
(Scutellaria supina) – CRRM (CR), vioreaua nopţii bifolie (Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU,
CITES (II), şofrănel reticulat (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, năvalnic/limba cerbului
(Phyllitis scolopendrium) – CRRM (EN), ciuboţica cucului (Primula veris) – R, acul pământului
(Asplenium trichomanes) – R, crin de pădure (Lilium martagon) – R, LRR, CRU, LRE, guşa
porumbelului multifloră (Silene multiflora) – R, LRR, floarea vântului de dumbravă (Anemonoides
nemorosa) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R, leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, mierea
ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, brebenoc mic (Vinca minor) – R, ferigă de stâncă
(Cystopteris fragilis) – R, CRU, feriguţă comună/iarbă dulce (Polypodium vulgare) – CRRM
(VU), ferigă masculină (Dryopteris filix-mas) – CRRM (VU), CRU, oreşniţă (Lathyrus tuberosus)
– R, CRU, strigoaie neagră (Veratrum nigrum) – R, LRR, toporaş de baltă (Viola palustris) – R,
umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, rodul pământului (Arum orientale) – CRU,
sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R.
Specii commune: clopoţel siberian (Campanula sibirica), dreţe repente (Lysimachia
nummularia), iederă (Hedera helix), firuţa (Poa sylvicola), guşa porumbelului nutantă (Silene
nutans), iarba fiarelor (Cynanchum vincetoxicum), laptele câinelui ciparosoid (Euphorbia
cyparissias), limba câinelui (Cynoglossum officinale), coronişte variată (Coronilla varia), ghizdei
corniculat (Lotus corniculatus), grâuşor vernal (Ficaria verna), guşa porumbelului (Silene nutans),
talpa gâştei (Leonurus quinquelobatus), păpălău comun (Physalis alkekengi), pătlagină lanceolată
(Plantago lanceolata), pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale, P. multiflorum), piciorul
caprei (Aegopodium podagraria), popivnic european (Asarum europaeum), rocoţel (Stellaria
holostea), salvie (Salvia officinalis), salvie (Salvia sclarea), drăgaică moale (Galium mollugo),
sânzâiene (Galium verum), trânjoaică (Ranunculus illyricus), turicioară comună (Agrimonia
eupatoria), coşaci glicifili (Astragalus glycyphyllos), urzică moartă albă (Lamium album), urzică
moartă (Lamium purpureum), viorele bifoliate (Scilla bifolia), usturoiţă peţiolată (Alliaria
petiolata), colţişor bulbifer (Dentaria bulbifera).
Ciuperci: Coriolus (Coriolus versicolor), burete puturos (Phallus impudicus).
Muşchi: Anomodon viticulosus, Rhytidiadelphus triquetru.
Licheni: Evernia prunastri - 2 %, Lepraria aeruginosa, Parmelia acetabulum - 3%, Parmelia
sulcata - 30%, Parmelia caperata - 5%, Xanthoria parietina - 30 %, Hypogymnia physodes - 5 %,
Physcia grisea - 3%, Physcia hispida - 3%, Candelariella vitellina - 7 %, Lecanora allophana -
10 %, Lecidea glomerulosa - 5 %, Evernia furfuracea, Graphis scripta – 7% , Physcia nigricans
– 3%, Parmelia olivacea - 15 %.
(I), CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, bursuc
(Meles meles) – LRE, CBerna (III), iepure de câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), jder
de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), cerb cu pete (Cervus nippon)
– LRE, CBerna (III), cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE,
CBerna (II), CBonn (II), lebădă de vară (Cygnus olor) – CRRM (VU), LRE, CBerna (III), CBonn
(II), pescăruş sur (Larus canus) – LRE, CBerna (III), stârc cenuşiu (Ardea cinerea) – LRE,
CBerna, brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), broasca roșie de pădure
(Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella
austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna (II), melcul viței de vie (Helix pomatia) – CBerna
(III), fluturele meleagr (Polyommatus daphnis) – CRRM (VU), CRE, cod roș de munte
(Phoenicurus ochruros), măcăleandru (Erithacus rubecula), botgros (Coccothraustes
coccothraustes), sticlete (Carduelis carduelis), acvilă mică (Aquila pennata) – specii protejate de
OUG 57 din 20.06.2007, ocrotite prin D.C.E.79/409 EEC, OUG 57 din 20.06.2007, statut IUCN.
Conținutul metalelor grele în solul din RP Cosăuți s-a încadrat în categoriile de niveluri foarte
scăzut – mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt ce
Conținutul MG în solul din RP Cosăuți, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 2 76 41 43 17 88

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG în litiera din RP Cosăuți se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele

speciilor de stejar din RM (Кирилюк, 2006), cu excepția Pb.
Conținutul MG în biota din RP Cosăuți, mg/kg s.u.

Litieră 6 41 72 4 1 8
Licheni 10 101 129 6 6 12
Bergmann (1992) și Bonneau
(1988)
Diapazonul p-u frunzele 0,1-3,0 1,0-50,0 5,0-80,0 1,0-10 - -
speciilor de stejar din RM,
Кирилюк (2006)
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente peisajere, arboretele
natural fundamentale de stejar pedunculat, specii rare de plante şi animale, asigură conservarea
diversităţii biologice.

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii cu elementelor peisajere și biotice valoroase,
servind ca zonă de odihnă organizată (turism) pentru localnici.

- folosirea rezervaţiilor în alte scopuri decât cele prevăzute de Lege; - organizarea fără
expertiză ecologică a activităţilor economice în rezervaţie precum şi în zonele de protecţie;
autohton; - deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea
lor în rezervaţie şi în zona de protecţie; - folosirea peste normele admise a chimicalelor în
zonele de protecţie;
-
plantelor medicinale, seminţelor) şi a animalelor (melci, broaşte), precum şi vânatul,
strămutarea neautorizată a hotarelor; - intrarea persoanelor neautorizate cu/sau fără
autovehicul, în zonele de protecţie; - păşunatul în zonele interzise; - organizarea şi
desfăşurarea ne autorizată de activităţi economice, de turism şi agrement; - fotografierea
sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea taxelor.

Galanthus nivalis Crocus reticulatus
Phyllitis scolopendrium Veratrum nigrum

36. HOLOŞNIŢA
Holoşniţa
1975.

ÎSS Soroca,
Adresa: str. V. Stroiescu, 110, or. Soroca
Telefon: (373 230) 26260
Raionul Soroca, în preajma satului Holoşniţa, Ocolul silvic Soroca, Holoşniţa, parcela 1, 2.
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,075652 48,241201
28,091470 48,230575
28,115344 48,231752
28,141778 48,243599

Prezintă o suprafață de pădure cu stejar pedunculat și gorun. Este amplasată pe relief deluros,
cu versanți cu expoziție nord-estică, altitudinea 6 – 162 m. Substratul este constituit din pietriș și
luturi, tipul solurilor – rendzine.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere ale ariei sunt prezentate de relieful extrem de complicat cu alternanţe mari
de altitudine determinate de versanţi abrupţi, care coboară spre fl. Nistru. Toate acestea
influenţează atât asupra răspândirii şi însuşirilor solului, cât şi asupra vegetaţiei forestiere. Relieful
complicat precum şi, parţial, regimul de frontieră, contribuie la păstrarea florei şi a faunei
specifice. Din acest punct de vedere, aria protejată prezintă valoare pentru conservarea diversităţii
biologice.
Flora.
Arbori stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), arţar negru (Acer
negundo), carpen (Carpinus betulus), frasin înalt (Fraxinus excelsior), glădiţă (Gleditsia
triacanthos), nuc obişnuit (Juglans regia), paltin de câmp (Acer platanoides), pin de pădure (Pinus
sylvestris), tei roşu (Tilia cordata), ulm de câmp (Ulmus minor).
Arbuști: alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnum lantana), păducel
curvisepal (Crataegus curvisepala), porumbar (Prunus spinosa), scumpie (Cotinus coggygria),
sânger (Swida sanguinea), soc negru (Sambucus nigra), măceş (Rosa canina) şi specia rară clocotiş
(Staphylea pinnata) – R, CRU.
Ierburi. Specii rare: acul pământului (Asplenium trichomanes) – R, brebenoc mic (Vinca
minor) – R, ciuboţica cucului (Primula veris) – R, părul porcului (Equisetum telmateia), floarea
vântului de dumbravă (Anemonoides nemorosa) – R, lăcrămioare (Convallaria majalis) – R,
mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, orbalţ spicat (Actaea spicata) – R,
sparangel medicinal (Asparagus officinalis) – R.
O valoare deosebită prezintă speciile cu statut multiplu de protecţie: mutulică (Scopolia
carniolica) – CRRM (VU), CRU, căpşunică (Cephalanthera damasonium) – CRRM (VU), LRR,
CRU, CITES (II), ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), LRR, LRE, CRU, CITES (II),
bibilică montană (Fritillaria montana) – CRRM (VU), LRR, CRU, CBerna (I), popâlnic (Hepatica
nobilis) – CRRM (VU), crin de pădure (Lilium martagon) – R, LRR, CRU, LRE, ruşcuţă de
primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, LRR, CITES (II).
Specii commune: brebenel (Corydalis sp.), viorele bifoliate (Scilla bifolia), grâuşor vernal
(Ficaria verna), rocoţel (Stellaria holostea), usturoiţă peţiolată (Alliaria petiolata), năpraznic
(Geranium robertianum), patlagină majoră (Plantago major), pecetea lui Solomon (Polygonatum
officinale, P. latifolium, P. multiflorum), piciorul cocoşului (Ranunculus cassubicus), popivnic
european (Asarum europaeum), iederă (Hedera helix).
Licheni: Opegrapha atra, Parmelia olivacea – R, Graphis scripta – R.
Briofite: Brachythecium salebrosum.
Ciuperci: burete puturos (Phallus impudicus), păstrăv (Phallus squamosus), păstrăv de nuc
(Polyporus squamosus).
(I), CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc (Meles meles) – LRE,
CBerna (III), hermelină (Mustela erminea) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (II), CBerna
(II), mistreţ (Sus scrofa) – LRE, porumbel de stâncă (Columbia livia), acvilă mică (Aquila
pennata), acvilă de munte (Aquila chrysaetos) – CRRM (CR), CRR, CRU, LRE, CITES (I),
CBerna (II), CBonn (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna
(II), croitor cenuşiu (Morimus funereus) – CRU, LRE, Helix pomatia – CBerna (III).
Starea ecologică: Elementele specifice sunt în stare satrisfăcătoare și corespund categoriei de
Conținutul metalelor grele în solul din RP Holoșnița s-a încadrat în categoriile de niveluri foarte
scăzut – sporit. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție, fapt ce
Conținutul MG în solul din RP Holoșnița, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-20 cm 8 91 48 51 30 80

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG în litiera din RP Holoșnița se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele

speciilor de stejar din RM (Кирилюк, 2006). Lichenii sau adeverit ca buni acumulatori de MG,
dar în ei nu sau înregistrat depășirea de către MG a VLA.
Conținutul MG în biota din RP Cosăuți, mg/kg s.u.

Litieră - 26 50 2 9 11
Mușchi 5 5 10 4 8 2
Licheni 10 69 58 3 6 4
(1992) și Bonneau (1988)
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente peisajere, arboretele
natural fundamentale de stejar pedunculat și gorun, speciile rare de plante şi animale. Asigură
conservarea diversităţii biologice. RP Holoşniţa este parte componentă a Zonei Ramsar Unguri-
Holoşniţa şi prezentă un fragment al coridorului ecobiologic Nistrean de importanţă internaţională
al Reţelei Ecologice Pan-Europene.

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii cu particularitățile peisajere, a florei şi faunei din
regiune şi speciile rare protejate la nivel naţional, regional şi internaţional.

- folosirea rezervaţiilor în alte scopuri decât cele prevăzute de Lege;
- organizarea fără expertiză ecologică a activităţilor economice în rezervaţie precum şi în
zonele de protecţie;
autohton;
rezervaţie şi în zona de protecţie;
- intrarea persoanelor neautorizate cu / sau fără autovehicul, în zonele de protecţie;
- organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;
Fritillaria montana Scopolia carniolica
Athyrium filix femina Adonis vernalis

37. CĂPRIANA-SCORENI
Căpriana-Scoreni
ianuarie 1975.
Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului

ÎSS Strășeni
Adresa: OS Capriana și OS Scoreni, r. Strășeni
Telefon: 023768231; 0237797903
Rezervaţia Peisagistică Căpriana-Scoreni se află pe versantul drept din valea râului Işnovăţ între
comunele Căpriana şi Scoreni, raionul Străşeni. Include parcelele 1-8 din Ocolul Silvic Scoreni și
parcelele 49-57 din Ocolul silvic Căpriana, Întreprinderea silvo-cinegetică Străşeni.
Schema* Schema
Coordonate:
28,493838 47,098150
28,537304 47,112643
28,569297 47,084010
28,527109 47,064003

Prezintă o suprafață de pădure cu gorun și stejar pedunculat. Este amplasată pe relief deluros,
la altitudinea 70 – 350m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solurilor –
cenușii.
Elemente valoroase.
Specific categoriei de protecție o deosebită valoare au peisajele de luncă (redate de r. Ișnovăț
cu numeroase meandre) și colină (pante și ravene), care determină condiţiile climaterice ale
habitatului şi particularităţile componentelor acestei rezervații. Acestea, la rândul lor,
condiţionează creşterea şi dezvoltarea pe anumite suprafeţe a unei flore şi faune specifice.
Componentele biotice valoroase protejate aici sunt arboretele naturale de gorun, stejar pedunculat
şi specii rare de plante şi animale.
Flora.
Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), tei (Tilia tomentosa, T.
cordata), frasin (Fraxinus excelsior), cireş (Cerasus avium), arțar (Acer platanoides, A. campestre,
A. tataricum), ulm (Ulmus carpinifolia), plop tremurător (Populus tremula). Liana - edera (Hedera
helix).
Arbuşti: corn (Cornus mas), măceș (Rosa canina), boz (Sambucus nigra), alun (Corylus
avellana), scumpie (Cotinus coggygria), păducel curvisepal (Crataegus curvisepala), păducel
monogin (Crataegus monogyna), salbă europeană (Euonymus europaea), sânger (Swida
sanguinea), dârmoz (Viburnum lantana), sorb (Sorbus torminalis), clocotiș (Staphylea pinnata) –
R, CRU.
Ierburi. Specii rare: leurda (Allium ursinum) – R (abundenţa 40 - 80%), lăcrămioare
(Convallaria majalis) – R, mierea ursului medicinală (Pulmonaria officinalis) – R, crin de pădure
(Lilium martagon) – R, CRU, LRE, cuibul pământului (Neottia nidus-avis) – R, LRR, LRE, CITES
(II), dumbrăviţă (Epipactis atrorubens) – R, LRR, CRU, CITES (II), vioreaua nopții bifolie
(Platanthera bifolia) – R, LRR, CRU, CITES (II), ceapă bulgărească (Nectaroscordum
bulgaricum) – CRRM (VU), coada-calului (Equisetum telmateia) – R, pintenul cucoșului (Listera
ovata) – LRR, CRU, CITES (II), brebenel alb (Corydalis cava) – R. În CRRM această rezervație
este menționată ca arie favorabilă pentru speciile: vonicer pitic (Euonymus nanus) – CRRM (VU),
CRU, buruiană de junghi (Cephalanthera longifolia) – CRRM (VU), CRU, LRE, CITES (II),
căpșunică roșie (Cephalanthera rubra) – CRRM (CR), CRU, CITES (II).
Licheni: Evernia prunastri (3 - 40%), Graphis scripta (5%) – R, Hypogymnia physodes (7-
15%), Parmelia sulcata (20 – 25%), Parmelia quercina (3%), Hypogymnia tubulosa (7%) – R,
Evernia furfuracea (12 - 35%) – R, Cladonia fimbriata (5%) – R, Usnea hirta – R, Ramalina
fraxinea (7%) – R, Xanthoria parietina (5%), Lepraria aeruginosa (10 - 40%).
Fauna. Specii rare: mamifere - căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, cerb nobil
(Cervus elaphus) – CRR, LRE, CBerna (II), cerb cu pete (Cervus nippon) – LRE, CBerna (III),
cerb lopătar (Cervus dama) – CRR, CBerna (III), mistret (Sus scrofa) – LRE, jder de pădure
(Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), pisica sălbatică (Felis silvestris) –
CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna
(III).
Păsări: șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), șorecarul
încălțat (Buteo lagopus) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), cuc (Cuculus canorus) –
LRE, CBerna (II), pupăza (Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), turturică (Streptopelia turtur)
– CRR, LRE, CBerna (III), buhă (Bubo bubo) –CRRM (CR), CRU, uliu-porumbar (Accipiter
gentilis) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), porumbel gulerat (Columba palumbus) –
LRE, corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) –
CRRM (EN), LRE, CBerna (II), ciocănitoarea sură (Picus canus) – LRE, CBerna (II),
ciocănitoarea verde (Picus viridis) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II).
Reptile: șopârla ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) –
CRU, LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella
austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna (II),
Amfibieni: broasca mică de lac (Rana esculenta), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR,
LRE, CBerna (II), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE,
CBerna (II), broască râioasă brună (Bufo bufo) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (II), brotăcel
(Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR, LRE, CBerna (II).
Insecte: rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), gândacul rinocer
(Oryctes nasicornis) – CRRM (VU), LRE, croitor cenușiu (Morimus funereus) – CRU, LRE,
carabida lui Ulrih (Carabus ullrichii) – CRRM (VU).
Starea ecologică.
Rezervații peisajere. La Vest de Aria Protejată trece şoseaua Chişinău-Leuşeni și la periferia ariei
se semnalează urme de poluare biologică ca rezultat al popasurilor şi odihnei populaţiei. Se mai
resimte impactul zăpezii din aprilie 2017, care a afectat coronamentul multor arbori, în consecință,
accesul pe multe drumuri din rezervație este redus din cauza crengilor prăbușite la sol. La
momentul cercetării în rezervație se efectuau lucrări de tăiere unele sectoare fiind defrișate
complet.
Calitatea aerului atmosferic în baza monitoringului biologic (lichenoindicația), privind
conținutul de SO2 corespunde categoriei aer slab poluat (0,05-0,1 mg SO2/m3).
Conținutul metalelor grele în solul din RP Căpriana-Scoreni s-a încadrat în categoriile de
niveluri scăzut – sporit. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție,
fapt ce exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din RP Căpriana-Scoreni, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-20 cm - 107 67 16 11 -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG în litiera din RP Căpriana-Scoreni se încadrează în diapazonul MG pentru

frunzele speciilor de stejar din RM (Кирилюк, 2006), cu excepția Pb.
Conținutul MG în biota din RP Căpriana-Scoreni, mg/kg s.u.
Licheni 12 49 27 3 2 10
Mușchi 7 35 27 2 1 7
Litieră 8 31 31 2 2 7
(1992) și Bonneau (1988)
Nivelul fondul radiologic gama extern – 9,07µR/h
Componenţa fizico-chimică, clasa de calitate şi de poluare a apei,

RP Căpriana-Scoreni r-nul Străşeni, primăvară
Parametrii băltoacă r. Işnovăţ Izvor
pH 7,45 8,0 7,3
Duritate, me/L 2,0 10,2 13,2
Ca2+, mg/L 24 116 148
Mg2+, mg/L 9,5 53 70
Na+, mg/L 75 41 45
Cl-, mg/L 11 46 45
SO42-, mg/L 24 51 89
HCO3-, mg/L 134 585 732
Suma ionilor, mg/L 211 601 763
NH4+, mg/L 1,03 0,041 0
NO2-, mg/L 0 0,37 0
NO3-, mg/L 0 2,5 0,12
CCO-Cr, mg/L O (nefiltrată) 33 61 4,5
CCO-Cr, mg/L O (filtrată) 2,7 28,3 -
CAI-I -9,0 -0,5
Clasa de calitate III-IV III-IV -
IPAcc/starea apei 79- bună 86- bună -
Coeficienţii de irigare: Stebler 32-bună 17-satisf. 44-bună
SAR 3- excel. 0,7- excel. 0,7- excel.
e) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor.

Aria dispune de un regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului,
habitatelor naturale ale arboretelor fundamentale de gorun și stejat pedunculat şi a speciilor rare
de floră și faună. Asigură conservarea diversităţii biologice specifice.
h) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei –

Oferă posibilitatea studierii și cunoșterii elementelor peisajere, florei şi faunei din regiune, a
speciilor periclitate. Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism).

autohton;
strămutarea ne autorizată a hotarelor;
Vedere generală Listera ovata
Carabus ullrichii Nectaroscordum bulgaricum

Nr. 38. CLIMĂUȚII DE JOS
a) Denumirea și statutul juridic al ariei (obiectului) protejate
Climăuții de Jos
Baza juridică de funcționare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr. 1538
ianuarie 1975.
Deţinătorul funciar, beneficiarul ariei (obiectului) protejate

ÎSS Soroca
Ocolul Silvic Şoldăneşti. Întreprinderea pentru silvicultură Șoldănești.
Adresa: or. Șoldănești Î.S.Șoldănești,
Telefon: 272-2-22-49; Fax. 272-2-22-53.
b) Amplasamentul ariei: l
la sud de satul. Climăuți de Jos, raionul Șoldănești. Ocolul silvic Șoldănești, Climăuți, parcelele
5-9; Socola, parcelele 10, 11; Pridnestrovscoe, parcela 1.
Schema*
Coordonate:
28,759103 47,973189
28,792260 47,958498
28,761984 47,922605
28,810837 47,912822
Suprafaţa 668,0 ha.

Prezintă o suprafață de pădure de stejar pedunculat, gorun, carpen. Este amplasată pe relief
deluros, la altitudinea 45 – 190 m. Substratul este constituit din roci calcaroase, tipul solurilor -
cenușii deschise, ciornoziom tipic, rendzine.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere ale ariei sunt prezentate de relieful complicat cu versanţi abrupţi, care
coboară spre fl. Nistru. O valoare deosebită au peisajele de luncă (redate de r. Nistru și afluentul
său Cușnirca), dar și cele de stâncă, care determină condiţiile climaterice ale habitatului şi
particularităţile componentelor acestei rezervații, condiţionând creşterea şi dezvoltarea pe anumite
suprafeţe a unei biodiversități specifice.
Flora.
betulus), cireş (Cerasus avium), pin negru (Pinus nigra), tei pucios (Tilia cordata), frasin
(Fraxinus excelsior), salcie (Salix alba, S. caprea, S. purpurea).
Arbuşti: frecvent sunt semnalate speciile: corn (Cornus mas - abundent), scumpie (Cotinus
coggygria), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, măceş (Rosa canina), soc negru (Sambucus nigra),
alun (Corylus avellana), salbă moale (Euonymus europaea), sânger (Swida sanguinea), porumbar
(Prunus spinosa), liana (Hedera helix).
rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), bibilică montană (Fritillaria
montana) – CRRM (VU, LRR, CRU, CBerna (I), laleaua Biberştein (Tulipa biebersteiniana) – R,
CRU, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, feriga feminină (Athyrium filix-femina)
– CRRM (VU), spinarea lupului (Asplenium ruta-muraria) – R, acul pământului (Asplenium
trichomanes) – R, feriga de stâncă (Cystopteris fragilis) – R, strigoaie neagră (Veratrum nigrum)
– R, LRR.
Fauna. mistreţ (Sus scrofa) – LRE, căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, pisica
sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), bursuc (Meles
meles) – LRE, CBerna (III), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(III), chițcan comun (Sorex araneus) – LRE, CBerna (III), popândău cu pete (Spermophilus
suslicus) – CRRM (VU), LRE, CBerna (III), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), pupăza
(Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna (III),
porumbel gulerat (Columba palumbus) – LRE, șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II), uliu păsărar (Accipiter nisus) – LRE, CBerna (II), șopârla ageră (Lacerta
agilis) – LRE, CBerna (II), șopârla verde (Lacerta viridis) – LRE, CBerna (II), șarpe de alun
(Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix natrix) –
LRE, CBerna (II), șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus) – CRRM (EN) CRR, LRE, CBerna
(II), broască râioasă brună (Bufo bufo) – CRR, LRE, CBerna (II), broasca roșie de pădure (Rana
dalmatina) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU),
LRR, LRE, CBerna (II), podalir (Iphiclides podalirius) – R, CRU, LRE, călugărița (Mantis
religiosa) – LRE, rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), fluture
polixenă (Zerynthia polyxena) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică. Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei

de protecție Rezervații peisajere.
d) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie:

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a peisajului, a habitatelor
naturale şi diversităţii biologice specifice.
Oferă posibilitatea studierii elementelor peisajere, florei şi faunei din regiune şi cunoaşterii cu
speciile periclitate. Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată (turism).
f) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

autohton;
Vedere generală
Origanum vulgare Quercus robur

Nr. 39. DOBRUȘA
Dobruja

Ocolul silvic Olişcani. Întreprinderea pentru silvicultuă Şoldăneşti.
Adresa:Raionul Şoldăneşti. Satul Olişcani Tel. 027244405
Rezervaţia Peisajeră Dobruşa este amplasată la nord de satul Olişcani, raionul Şoldăneşti.
Include parcelele 12-46, 49-54, 56-83 din Ocolul Silvic Olişcani, Întreprinderea pentru silvicultură
Şoldăneşti.
Schema*
Coordonate:
28,608192 47,804783
28,702559 47,797013
28,663187 47,776516
28,631435 47,767200

Prezintă o suprafață de pădure de stejar cu carpen, gorunet cu tei şi frasin, gorunet cu carpen.
Este amplasată pe relief deluros cu versanţi cu pantă moderată 5-15° convex şi complex văluraţi,
altitudinea 200-324 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi, tipul solurilor - cenușii.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de relieful deluros, poiene largi şi arboretul natural de
stejar pedunculat şi speciile rare de plante şi animale. Printre arbori sunt prezente exemplare de
stejar cu vârstă seculară.
Flora.
Arbori: Arbori: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Quercus robur), carpen (Carpinus
betulus), cireş (Cerasus avium), pin negru (Pinus nigra), tei pucios (Tilia cordata), frasin
(Fraxinus excelsior), salcie (Salix alba, S. caprea, S. purpurea), jugastru (Acer campestre), măr
pădureț (Malus sylvestris).
Arbuşti: alun (Corylus avellana), porumbar (Prunus spinosa), sânger (Swida sanguinea), soc
negru (Sambucus nigra), scumpie (Cotinus coggygria), măceș (Rosa canina), alun (Corylus
avellana), păducel (Crataegus curvisepala), clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, lemn câinesc
(Ligustrum vulgare), salbă moale (Euonymus europaea).
Ierburi. Specii rare: ghiocel nival (Galanthus nivalis) – CRRM (VU), CRU, LRR, LRE, CITES
(II), sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus
tenuifolius) – R, crin de pădure (Lilium martagon) – R, CRU, LRE, laleaua Bbiberştein (Tulipa
biebersteiniana) – R, CRU.
Fauna.
Specii rare: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, cârtița (Talpa europaea) – LRE,
iepure-de-câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), chiţcan-comun (Sorex araneus) – LRE,
CBerna (II), jder de pădure (Martes martes) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna (III), nevăstuică
(Mustela nivalis) – LRE, CBerna (III), dihor de pădure (Mustela putorius) – CRU, LRE, CBerna
(III), bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna (III), pisică sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU),
CRR, CRU, LRE, CITES (I), CBerna (II), uliu-porumbar (Accipiter gentilis) – LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II), șorecar comun (Buteo-buteo) – LRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn
(II), porumbel gulerat (Columba palumbus) – LRE), corb (Corvus corax) – CRR, LRE, CBerna
(III), cristel de câmp (Crex crex) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II), ciocănitoare pestriţă
mijlocie (Dendrocopos medius) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), ciocănitoarea sură (Picus
canus) – LRE, CBerna (II), fazan (Phasianus colchicus) – CBerna (III), viespar (Pernis apivorus)
– CRRM (EN), CRR, LRE, CITES (II), CBerna (II), Bonn (II), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio)
– LRE, CBerna (II), șopârla apodă (Anguis fragilis) – LRR, CBerna (III), gușterul (Lacerta viridis)
– LRE, CRU, CBerna (II), șarpe de alun (Coronella austriaca) – CRRM (EN), CRR, CRU, CBerna
(II), şarpe de casă (Natrix natrix) – LRE, CBerna (III), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina)
– CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CBerna (II), brotăcel (Hyla arborea) – CRRM (VU), LRR,
LRE, CBerna (II), rădaşcă (Lucanus cervus) – CRRM (VU), CRU, LRE, CBerna (III), arctiidă
hera (Euplagia quadripunctaria) – CRRM (VU), LRE, gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) –
CRRM (VU), LRE, cetonischemă aeruginosa (Protaetia aeruginosa) – CRRM (VU), podalir
(Iphiclides podalirius) – R, CRU, LRE.


Oferă posibilitatea studierii elementelor peisajere, florei şi faunei din regiune şi cunoaşterii cu
speciile rare de floră şi faună. Posedă potențial recreativ și poate servi ca zonă de odihnă organizată
(turism).

autohton;

41. VALEA MARE

Valea Mare

ÎSS “Silva-Centru” Ungheni.
Adresa: str. Alexandru Cozmescu, 1, or.Ungheni
Telefon: 0236 20449
Este amplasată în lunca r. Prut, la SV de s. Valea Mare, r-nul Ungheni, OS Ungheni, Valea
Mare-Costuleni, parcelele 25-27, 49.
Schema*:
Coordonate*:
27,848935 47,133054
27,851898 47,117915
27,865380 47,114824
27,863093 47,104279

Prezintă o suprafaţă de pădure de luncă cu arborete de stejar pedunculat, plop şi populaţii de
plante şi animale rare. Este amplasată pe relief de luncă, la altitudinea de circa 30-50 m. Substratul
este constituit din nisipuri, luturi și argile, tipul solurilor - aluviale molice şi stratificate.
Elemente valoroase.
Elementele peisajere sunt prezentate de ecosistemele de luncă, specific cursului mijlociu al
Prutului, dominat de plopişuri şi sălcişuri, ce constituie diverse tipuri de zăvoaie, care alternează
cu poiene largi, dominate de mezofite bine dezvoltate şi unele sectoare palustre, ce servesc ca
habitate pentru păsările de baltă.
Flora.
Arbori: plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), salcie (Salix alba), stejar obişnuit
(Quercus robur), arţar american (Acer negundo), jugastru (Acer campestre), cireş (Cerasus
avium), frasin (Fraxinus excelsior), păr (Pyrus pyraster) ș.a.
Arbuşti: alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), păducel încovoiat (Crataegus
curvisepala), lemn râios (Euonymus verrucosa) ş.a.
Ierburi. Specii rare: leurdă (Allium ursinum) – R, CRU, lăcrămioare (Convallaria majalis) –
R, mierea ursului (Pulmonaria officinalis) – R, pana zburătorului (Lunaria annua) – R, ghiocel
bogat (Leucojum aestivum) – CRRM (CR), CRU, viță de pădure (Vitis sylvestris) – CRRM (EN).
Specii comune: rogoz (Carex sp.), brânca porcului (Scrophularia nodosa), hameiul (Humulus
lupulus), popivnicul (Asarum europaeum), usturoiţa peţiolată (Alliaria petiolata), nu mă uita de
baltă (Myosotis palustris), rocoina (Stellaria media), piciorul caprei (Aegopodium podagraria),
floarea vântului ranunculoidă (Anemone ranunculoides), firuţa de pădure (Poa sylvicola), fraga de
pădure (Fragaria vesca), ochiul broaştei (Ranunculus repens) ş.a.
Ciuperci: Fistulina hepatica.
Lichenii: Xanthoria parietina, Physcia pulverulenta, Physcia stellaris, Parmelia scortea,
Parmelia caperata, Lepraria aeruginosa, Lecanora crenulata, Parmelia subaurifera, Parmelia
sulcata, Evernia prunastri – R, Candelariella vitellina, Lecidea glomerulosa, Phaeophyscia
orbicularis.
Fauna.
Specii rare: pisica sălbatică (Felis silvestris) – CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, CITES (I),
CBerna (II), căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, mistreţ (Sus scrofa) – LRE, bursuc
(Meles meles) – LRE, CBerna (III), stârc cenușiu (Ardea cinerea) – LRE, CBerna (III), buhai de
baltă (Botaurus stellaris) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), CBonn (II), codobatura alba (Motacilla
alba) – LRE, CBerna (II), barză-neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CBerna (II), CBonn
(II) - efectivul ei numără circa 10-12 exemplare înregistrate anual.
Starea ecologică. Componentele specifice sunt în stare satisfăcătoare și corespund categoriei

de protecție Rezervații peisajere.
Dintre metalele grele studiate, Co depăşeşte CMA, Cr înregistrează tendinţe de acumulare în sol
(0,5-1,0 CMA), iar Pb, Cu, Zn şi Ni înregistrează valori mai mici de 0,5 CMA.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Protejează elemente peisajere și biotice
valoroase. Asigură conservarea diversităţii biologice specifice habitatelor de luncă, integritatea şi

Oferă posibilitatea studierii și cunoașterii particularităților peisajului de luncă, a speciilor de
floră și faună. Posedă potențial recreativ și poate fi folosită pentru odihna populației.


Vederi generale
Populus nigra Urmare a inundației, 2006

Ministerul Mediului
Academia de Ştiințe a Moldovei
Rezervaţiile de resurse
Informația cadastrală de bază privind obiectele şi complexele din Fondul ariilor
naturale protejate de stat (COC din FANPS), conform Regulamentului Cadastrului
OC din FANPS (HG Nr. 414 din 02.05.2000), publicat în Monitorul Oficial Nr.
054 din 12.05.2000
Chişinău
2011-2016
Rezervaţiile de resurse
Informația cadastrală de bază privind obiectele şi complexele din Fondul ariilor
naturale protejate de stat (COC din FANPS)
Informația este sistematizată conform cerințelor Cap. II al Regulamentului Cadastrului

obiectelor și complexelor din FANPS (HG nr. 414 din 02.05.2000), şi include:
a) denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat;

b) deţinătorul funciar al obiectului sau terenului;
c) amplasamentul terenurilor;
d) parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor;
e) valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor;
f) importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor;
g) restricţii privind folosirea terenurilor.
Referinţe:
Expeditii de cercetare:
2008-2015. Ursu A., Marcov I., Overcenco A. Laboratorul de Geomorfologie şi Ecopedologie al
IEG al AŞM
Surse publicate:
Ursu A., Marcov I. Rezervaţii pedologice. Starea actuală //Mediul Ambiant, nr. 3(45), 2009. pp.
3-7.
Ursu A., Overcenco A., Tărîţă A. 4.6 Rezervaţii de resurse (RR). – În: Starea mediului şi
patrimoniul natural al bazinului Dunării (în limitele Republicii Moldova). Autori coord.: Begu
A., David A., Liogchii N. [et al.]; ref. şt.: Boboc N.; Min. Mediului al RM, Acad. De Ştiinţe a
Moldovei, Inst. de Ecologie şi Geografie. – Ch.: S.n., 2013 (Tipogr. “Bons Offices”). pp. 219-
231. ISBN 978-9975-80-633-6.
Chişinău, 2008-2016
Laboratorul de Geomorfologie şi Ecopedologie al Institutului de Ecologie şi Geografie al
AŞM
Rezervaţiile de resurse Pag. 2

Cuprins
Rezervaţiile de resurse (RR)................................................................................... 4
Schema amplasării .................................................................................................. 6
RR#1 Complex de soluri cenuşii şi cenuşii-închis de pădure (în pădure) al
zonei de silvostepă din nordul Moldovei ............................................................... 7
RR#2 Cernoziom micelar-carbonatic gras al zonei dunărene de stepă ........... 11
RR#3 Cernoziom xerofitic de pădure al zonei dunărene de stepă ................... 13
RR#4 Cernoziom compact al zonei dunărene de stepă ..................................... 16
RR#5 Cernoziom obişnuit al zonei dunărene de stepă ...................................... 19
RR#6 Cernoziom levigat al zonei de silvostepă din nordul Moldovei.............. 22
RR#7 Cernoziomul levigat caracteristic stepei Bălţilor .................................... 25
RR#8 Complex de cernoziomuri podzolite şi soluri cenuşii-închis de pădure cu
soluri fosile îngropate ale obiectului arheologic al zonei de silvostepă din
nordul Moldovei .................................................................................................... 29
RR#9 Cernoziom levigat gras al zonei silvice centrale a Moldovei .................. 32
RR#10 Cernoziom tipic gras al zonei de silvostepă din nordul Moldovei ....... 35
RR#11 Complex de soloneţuri şi cernoziomuri soloneţizate ale zonei de
silvostepă din nordul Moldovei ............................................................................ 38
RR#12 Cernoziom obişnuit gras al zonei basarabene de stepă ........................ 40
RR#13 Complex de soluri aluvionare, carbonatate, cernoziomice, de fâneaţă,
mlăştinoase şi înnămolite ale zonei basarabene de stepă .................................. 42
Concluzii generale ................................................................................................. 45

Rezervaţiile de resurse (RR)
Anexa nr. 6, Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat
[Anexa nr. 6 modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
[Anexa nr. 6 modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare 22.03.07]
S
# Denumirea Amplasamentul Deţinătorii de terenuri
(ha)
Raionul Briceni
1 Complex de soluri cenuşii şi cenuşii-închis de 50 Ocolul silvic Briceni, Trebisăuţi, parcela 24 Gospodăria Silvică de Stat Edineţ
pădure (în pădure) al zonei de silvostepă din 2 Cîmpul nr. 3, la vest de satul Trebisăuţi, lîngă Întreprinderea Agricolă
nordul Moldovei pădure "Trebisăuţi"
Raionul Cahul
2 Cernoziom micelar-carbonatat gras al zonei 4 Cîmpul nr.10 al asolamentului, la sud-est de satul Primăria satului Roşu
dunărene de stepă Roşu
3 Cernoziom xerofitic de pădure al zonei dunărene 200 Ocolul silvic Larga, Români, parcelele 27-29 Gospodăria Silvică de Stat Cahul
de stepă
Raionul Căinari
4 Cernoziom compact al zonei dunărene de stepă 5 Satul Baurci, brigada nr.1, asolamentul de cîmp, Societatea pe Acţiuni
lîngă pădurea ocolului silvic Zloţi "Chircăieştii Noi"
Raionul Comrat
5 Cernoziom obişnuit al zonei dunărene de stepă 4 Brigada de tractoare nr.2, cîmpul nr.7 Întreprinderea Agricolă "Maiac"
Raionul Drochia
6 Cernoziom levigat al zonei de silvostepă din 3 Satul Nicoreni, sectorul situat la sud de şoseaua Întreprinderea Agricolă "Ştefan
nordul Moldovei Rîşcani-Nicoreni, brigada nr.1, cîmpul nr.2 Vodă"
7 Cernoziom levigat caracteristic stepei Bălţilor 6 La nord de oraşul Drochia, în limitele fostului Primăria oraşului Drochia
aerodrom
Raionul Edineţ
8 Complex de cernoziomuri podzolite şi soluri 30 Ocolul silvic Edineţ, Brătuşeni, parcela 52 şi un lot Gospodăria Silvică de Stat Edineţ
cenuşii-închis de pădure cu soluri fosile îngropate adiacent de 2 ha, la nord-est de autostrada (28 ha pădure), colegiul din
S
# Denumirea Amplasamentul Deţinătorii de terenuri
(ha)
ale obiectului arheologic al zonei de silvostepă Chişinău-Cernăuţi Brătuşeni (2 ha teren arabil)
din nordul Moldovei
Raionul Orhei
9 Cernoziom levigat gras al zonei silvice centrale a 4 Satul Ivancea, sectorul 1 al asolamentului de cîmp, Întreprinderea Agricolă "Ivancea"
Moldovei cîmpul nr.8
Raionul Rîşcani
10 Cernoziom tipic gras al zonei de silvostepă din 4 Marginea de vest a municipiului Bălţi Asociaţia Ştiinţifică de Producţie
nordul Moldovei "Selecţia"
Raionul Sîngerei
11 Complex de soloneţuri şi cernoziomuri 9 Staţionarul experimental al Institutului de Cercetări Întreprinderea Agricolă
soloneţizate ale zonei de silvostepă din nordul şi Proiectări Tehnologice în Domeniul Pedologiei, "Ciuciuieni"
Moldovei Agrochimiei şi Ameliorării Solului "N.Dimo", la
sud de satul Brejeni, păşune la hotarul cîmpului nr.7
cu Gospodăria Silvică de Stat Teleneşti
Raionul Slobozia
12 Cernoziom obişnuit gras al zonei basarabene de 2 La 1 km nord-est de satul Sucleia Ministerul Agriculturii şi
stepă Industriei Alimentare
Raionul Ştefan Vodă
13 Complex de soluri aluvionare, carbonatate, 200 Ocolul silvic Talmaza, bălţile Talmaza, parcelele 9, Gospodăria Silvică de Stat Bender
cernoziomice, de fîneaţă, mlăştinoase şi 10, 13; pădure şi fîneaţă de luncă
înnămolite ale zonei basarabene de stepă
TOTAL 523

Schema amplasării
RR#1 Complex de soluri cenuşii şi cenuşii-
închis de pădure (în pădure) al zonei de
silvostepă din nordul Moldovei
Complex de soluri cenuşii şi cenuşii-închis de pădure (în pădure) al zonei de silvostepă din
nordul Moldovei.
Rezervaţie de resurse (Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate
de stat)
Rezervație naturală (Categoria IV IUCN)
Gospodăria Silvică de Stat Edineţ, Ocolul silvic Briceni (pădure); Gospodăria Agricolă
"Trebisăuţi" (teren agricol).
Telefon: 0246-22993, 0247-22034
Ocolul silvic Briceni, Trebisăuţi, parcelele 85C, 85D, 85H, 85G, 85F, 90D, 90F, 91A, 91B,
91C, 91D, 91 E, 91H (pădure); Câmpul nr. 3 la vest de satul Trebisăuţi lângă pădure (teren
agricol).
Schema amplasării:

Coordonatele geografice ale ariei reprezentative:
N E
48,363374 27,153546
48,352643 27,153775
48,357736 27,161460
48,352949 27,162127
Condiţiile pedogenetice (relief, rocă, vegetaţie):

Teritoriul Rezervaţiei reprezintă un platou slab înclinat spre est (1-2°) cu altitudinea 250-265
m. Rocă parentală - lut argilos. Rezervaţia prezintă un masiv silvic cu arboret preponderent
artificial (50 ha) şi o porţiune de teren arabil (2 ha) din prejma pădurii.
Profilul pedologic:
Profilul (nr. 1002) a fost amplasat pe solul reprezentativ în partea de sud a Rezervaţiei (N
48°21,158′; E 27°09,630′), altitudinea 265 m.
Descrierea morfologică a profilului:

A1 (0-10 cm) – cenuşiu-brun, umed, sol tasat, structură nuciformă mică şi medie, luto-
argilos;
A2 (10-35 cm) – cenuşiu-brun în stare umedă, cenuşiu în stare uscată, slab tasat, structură
nuciformă mare;
B1 (35-55 cm) - brun închis, umed, tasat, structură nuciformă-prismatică, neclară, slab
pronunţată;
B2 (55-83 cm) - brun, umed, prismatic, cu pelicule de R2O3, argilos tasat;
BC (83-120 cm) - brun-gălbui, umed, structură neclară, lut argilos.
Componenţa fizico-chimică a solului:

Orizontul superior este humificat, structurat, afânat. Conţinutul de humus scade brusc spre
adâncime: 4,4 (A1) - 2,7 (A2) până la 0,6 (BC). Reacţia solului este slab acidă 5,6 (A1) - 4,8
(BC). În complexul schimbabil predomină calciul (21,2-22,8 me/100 g sol), suma cationilor
este redusă (24,4-28,0). Aciditatea hidrolitică în partea superioară a profilului constituie 4,2-
4,7 şi scade spre adânţime. Gradul de saturare în baze 83-87%.

2+ 2+
Higro- Ca , Mg , 2+ 2+ Aciditatea
Adânci- Ca +Mg ,
scopici- Humus,% CaCO3, % me/100 g me/100 g pH hidrolitică,
mea, cm me/100 g sol
tatea, % sol sol me/100 g sol
0-10 3.8 3.15 27.6 3.2 30.8 5.9 2.45
20-30 3.8 3.04 6.1 1.40
50-60 4.4 1.32 26.0 4.4 30.4 5.8 1.92
70-80 4.6 0.80 5.7 1.75
90-100 4.7 0.74 27.2 5.6 32.8 5.5
110-120 4.7 0.69 5.6
Denumirea solului conform clasificării (Ursu, 1999):

Sol cenuşiu tipic luto-argilos
Obiectivele specifice ale ariei protejate

Solurile cenuşii tipice reprezintă componenţa naturală esenţială a Silvostepei de Nord.
Condiţiile necesare pentru realizarea obiectivelor

Pădurea permite realizarea obiectivelor ariei protejate. Totodată, sectorul de lângă pădure (2
ha) a fost privatizat şi inclus în circuitul agricol. Pe acest sector realizarea obiectivelor
specifice ariei naturale nu este posibilă. Solul este transformat tehnogenetic.
Concluzii generale:
Rezervaţia poate îndeplini cerinţele necesare de conservare a solului cenuşiu tipic numai in
condiţiile de pădure. Suprafaţa ariei revalidată – 73,48 ha.
Recomandări:
Se recomandă lărgirea suprafeţei Rezervaţiei spre nord-est, cu includerea unei porţiuni de
pădure naturală. Lotul de 2 hectare pe teren agricol privatizat şi plantat cu livadă nu
corespunde cerinţelor şi poate fi exclus din componenţa Rezervaţiei.
Se recomandă denumirea actualizată – Complex de soluri cenuşii tipice a Silvostepei

Platoului de Nord (Trebisăuţi).
În conformitate cu recomandările IUCN se propune atribuirea ariei la categoria Rezervații

naturale de soluri (IUCN IV).

Serveşte ca obiect de studiu al subtipului de sol cenuşiu în condiţiile naturale.

- administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide ş.a. substanţe chimice
nocive;

RR#2 Cernoziom micelar-carbonatic
micelar carbonatic gras al
zonei dunărene de stepă
Cernoziom micelar-carbonatic
carbonatic gras al zonei dunărene de stepă
de stat)
Primăria satului Roşu, raionul Cahul

Telefon: 0299-71288; fax:: 0299-71248
Câmpul nr. 10 al asolamentului de sud-est

sud din satul Roşu, r-nul Cahul.
Schema amplasării: -
Condiţiilee pedogenetice (relief, rocă, vegetaţie):

vegetaţie)
Teritoriul Rezervaţiei reprezintă
prezintă un versant al terasei Prutului slab înclinat spre vest.
Altitudinea 120-150
150 m. Rocă
Roc parentală - lut loessoid, vegetaţie - culturi agricole.
Amplasarea profilului pedologic:

pedologic
Profilul (nr. 101) cernoziomului carbonatic a fost amplasat la 500 m sud sud-est de satul Roşu (N
45°57′00′′; E 28°12′45′′). Relief - versant vestic, înclinaţia 2-4°.
4°. Altitudinea 134 m.

Aar (0–18 cm) - cenuşiu închis, reavăn, destructurat, slab tasat, lutos;
A (18–38 cm) - cenuşiu închis cu nuanţe cafenii, reavăn, structura glomerulară mică slab
pronunţată, slab tasat, lutos;
B1 (38–55 cm) - cenuşiu-cafeniu, omogen, reavăn, structura grăunţoasă mare, slab
pronunţată, puţin stabilă, tasat lutos;
B2 (55 –73 cm) - brun-gălbui, neomogen, reavăn nestructurat, tasat, lutos;
BC (73–110 cm) - neomogen, gălbui cu pete brune şi albicioase (CaCO3), lutos.
Profilul este biogen, străbătut de canale de râme. Efervescenţa de la suprafaţă.
Componenţa fizico-chimică:
2+ 2+
Higro- Ca , Mg , 2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
scopici- Humus,% CaCO3,% me/100g me/100g pH
mea, cm me/100g sol
tatea, % sol sol
0-15 3,00 2,2 4,00 25,96 9,88 35,84 7,60
20-30 3,27 2,0 3,39 26,85 9,50 36,35 7,80
40-50 2,66 1,4 13,54 14,37 5,34 19,71 8,10
60-70 2,59 0,9 14,89 12,31 6,16 18,47 8,35
90-100 2,20 0,6 22,46 11,45 4,90 16,35 8,35
Cernoziomul carbonatic este slab humificat, moderat profund. În orizontul A sunt 2,2% de
humus, la adâncimea 60-70 cm conţinutul de humus este mai mic de 1%.Carbonaţii sunt
prezenţi de la suprafaţă, reacţia solului este bazică 7,6-8,4. Suma cationilor schimbabili
descreşte de la 35,8 în orizontul A la 16,4 în orizontul BC (adâncimea 90-100 cm).

Cernoziom carbonatic slab humifer, moderat profund, lutos, valorificat.
Obiectivele specifice ale ariei protejate:

Rezervaţia reprezintă condiţiile Stepei Câmpiei Dunărene, solul fiind componentul
predominant al regiunii.
Condiţiile necesare pentru realizarea obiectivelor:

Realizarea obiectivelor rezervaţiei nu este posibilă. Terenul este privatizat şi folosit de
deţinători în scopuri agricole (plantaţii viticole, culturi anuale).
Concluzii generale:
Teritoriul rezervaţiei, nefiind delimitat în natură a fost privatizat şi divizat în cote valorice.
Actualmente solul este lucrat şi utilizat în deferit mod, preponderent pentru cultivarea
porumbului şi altor culturi anuale. Asolamentul nu se respectă. Stratul arabil este tasat,
dezagregat, solul supus dehumificării. În asemenea condiţii este imposibilă respectarea
cerinţelor şi condiţiilor esenţiale a rezervaţiei de resurse.
Recomandări:
Se propune excluderea acestui obiect din Fondul ariilor naturale protejate.

n/a

n/a

RR#3 Cernoziom xerofitic de pădure al zonei
dunărene de stepă
Cernoziom xerofitic de pădure al zonei dunărene de stepă
de stat)
Gospodăria Silvică de Stat Cahul, Întreprinderea silvo-cinegetică „Manta-V”

Telefon: 0299-41481
Suprafaţa ariei în urma revalidarii – 224,88 ha.

Amplastă la est de s. Baurci-Moldoveni, pe teritoriul întreprinderii silvo-cinegetice „Manta-
V”, parcelele 24, 25, 36, 37.
Schema:

N E
46,048755 28,258740
46,046634 28,267862
46,031950 28,264622
46,033574 28,253795

Teritoriul Rezervaţiei este amplasat pe un platou cu altitudini 210-230 m. Construcţia
geologică uniformă, predomină lut-argilos loessoid. Vegetaţia diferită (porumbar, păducel,
alt.), caracteristică pădurilor de stejar pufos.
Profilul pedologic:
Profilul (nr. 102) a fost amplasat în paretea de sud a Dealului Tigheci, la 1500 m spre nord de
s. Baurci-Moldoveni, raionul Cahul (N 46°02′40′′; E 28°16′02′′), pe platou, la altitudinea 226
m, roca parentală – lut argilos, în cadrul unei păduri de stejar pufos cu amestec de diferite
specii.

A0 (0–4 cm) - cenuşiu închis, omogen, reavăn, slab tasat, structurat, structură glomerulară
mică şi medie, împănat cu rădăcini, luto-argilos;
A1 (4-30 cm) - cenuşiu închis, reavăn, slab tasat, bine structurat, structură grăunţoasă medie,
stabilă, rădăcini, luto-argilos;
B1 (30–52 cm) - cenuşiu cu nuanţe brune, reavăn, structură grăunţoasă medie şi mare slab
pronunţată, pseudo-miceliu carbonatic, canale de râme, luto-argilos;
B2 (52–75 cm) - neomogen pestriţ, brun, cu pete cenuşii, reavăn, neevident, structurat, tasat,
luto-argilos;
BC (75–100 cm) - neomogen, gălbui cu pete brune şi cenuşii, reavăn, diferite forme de
carbonaţi, tasat, lut argilos.
Profilul este biogen, efervescenţa de la 40 cm.

Higro- Ca2+, Mg2+, Ca2++Mg2+,
Adânci- Humus, CaCO3,
scopici- me/100g me/100g me/100g pH
mea, cm % %
tatea, % sol sol sol
0-4 4,46 7,1 30,08 4,22 34,30 7,40
15-25 3,81 3,3 24,50 4,15 28,65 7,75
35-45 3,97 2,6 25,16 29,53 7,95
60-70 3,40 1,6 13,39 20,27 4,13 24,40 8,20
90-100 2,80 0,8 16,10 15,63 4,94 20,56 8,40
Conţinutul de humus în orizontul A constituie 7%, scăzând brusc în la adâncimea de 15-25

cm până la 3,3%, micşorându-se lent spre adâncime. Carbonaţii apar în orizontul B2, care în
BC conţin 16%. Reacţia solului de la suprafaţă este slab alcalină, şi se intensifica spre
adâncime. Suma cationilor schimbabili este între 20,56 şi 34,30 me/100 g sol.
Denumirea solului conform clasificării (Ursu, 1999)

Cernoziom tipic moderat humifer, moderat profund, luto-argilos, virgin.
Obiectivele specifice ariei protejate:

Rezervaţia reprezintă aria cu învelişul de sol format în condiţiile pădurilor de stejar pufos din
Câmpia de Sud.

Masivul forestier permite conservarea învelişului de sol natural şi respectarea condiţiilor de
rezervaţie.
Concluzii generale:
Landşaftul silvo-stepei de stejar pufos şi cernoziom tipic moderat humifer corespunde
condiţiilor Rezervaţiei de resurse.
Recomandări:
Se recomandă denumirea actualizată - Cernoziom tipic moderat humifer al pădurilor de
stejar pufos din Câmpia de Sud (Baurci).
Totodată, în conformitate cu recomandările IUCN, se propune ca aria protejată să fie

atribuită la categoria Rezervații naturale de soluri (IUCN IV).
Serveşte ca obiect de studiu al subtipului de sol în condiţiile naturale.

nocive;

RR#4 Cernoziom compact al zonei dunărene de
stepă
Cernoziom compact al zonei dunărene de stepă
de stat)
Primăria s. Chircăieştii Noi, raionul Căuşeni

Telefon: 0243-94236
Raionul Căuşeni, satul

atul Baurci, asolamentul de câmp lângă pădurea Ocolului
colului silvic Zlo
Zloţi,
suprafaţa 5 ha.

vegetaţie)
Teritoriul Rezervaţiei
ezervaţiei este amplasat în apropierea pădurii de foioase,
foioase pe un versant sudsud-estic
cu înclinaţia 2-4°. Rocile
cile parentale - argile neogene terţiare, luturi argiloa
argiloase şi nisipuri
lutoase cuaternare. Vegetaţia - culturi anuale de câmp.
Amplasarea profilului pedologic reprezentativ:

Profilul (nr. 73) a fost amplasat la 300 m nord-vest
nord vest de satul Baurci, com. Chircă
Chircăieştii Noi (N
45°37′01′′; E 28°56′37′′),, pe un versant cu înclinaţia 2°, la altitudinea 244 m
m.

A1 (0–36 cm) - cenuşiu închis, uscat, dur, structură glomerulară mare, stabilă, crăpături,
argilos;
B1 (36–68 cm) - cenuşiu închis, cu nuanţe brune, reavăn, structură nuciformă, bulgăroasă
slab pronunţată, stabilă argilos;
B2 (68–82 cm) - neomogen, pestriţ, gălbui, cu pete cenuşii, dur, structură bulgăroasă, cu feţe
lunecoase, argilos;
C (82–110 cm) - galben-cenuşiu neomogen, cu aglomerări (pete albicioase) de carbonaţi, dur
argilos.
2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
scopici- Humus, % CaCO3, % me/100 g me/100 g pH
tatea, % sol sol
0-10 5,8 4,6 35,11 11,42 46,53 7,9
20-30 7,5 4,0 37,83 11,61 49,44 7,7
40-50 6,1 3,1 2,3 29,80 17,18 46,98 8,2
60-70 6,2 2,0 7,7 24,65 15,29 39,94 8,4
70-80 6,4 1,8 7,8 8,4
90-100 5,9 1,0 13,6 19,06 15,30 34,36 8,9
Conţinutul de humus în orizontul A constituie 4,6%, scăzând lent până la 1% în C. În

orizontul B1 se depistează carbonaţi, care sporesc de la 2,3% până la 13,6% în rocă. Reacţia
solului la suprafaţă este neutră, spre adâncime devine slab alcalină. Suma cationilor
schimbabili este ridicată şi este de la 34 pînă la 49 me/100 g sol.

Cernoziom vertic profund argilos valorificat.

Cernoziomul compact (vertic) prezintă un component specific al învelişului de sol al zonei de
stepă.

Terenurile din cadrul ariei au fost privatizate şi sunt utilizate în scopuri agricole. Realizarea
obiectivelor Rezervaţiei nu este posibilă.
Concluzii generale:
Teritoriul Rezervaţiei nu a fost delimitat în natură, terenul indicat în Lege a fost supus
privatizării şi divizat în cote valorice. Solul este lucrat în mod diferit, în măsura posibilităţilor
deţinătorilor şi folosit pentru creşterea culturilor agricole anuale. Textura argiloasă
condiţionează proprietăţile nefavorabile şi productivitatea redusă a cernoziomului vertic.
Stratul arabil este dezagregat, dur, fisurat. Condiţiile reale nu permit respectarea cerinţelor
necesare de conservare.
Recomandări:
Se propune excluderea obiectului din Fondul ariilor naturale protejate şi substituirea cu alt
obiect reprezentativ.

n/a

n/a

RR#5 Cernoziom obişnuit al zonei dunărene de
stepă
Cernoziom obişnuit al zonei dunărene de stepă
de stat)
Primăria s. Chirsova, UTA Găgăuzia

Telefon: 0298-52030
Rezervaţia este amplasată în cadrul lotului experimental al Institutului de Pedologie,

Agrochimie şi Protecţie a Solului „N. Dimo”, brigada de tractoare nr. 2, câmpul nr. 7 al
gospodăriei agricole „Maiac”. Suprafaţa 4,00 ha.
Schema:

N E
46,236467 28,614742
46,236750 28,617400
17400
46,235237 28,617779
46,235267 28,615050

vegetaţie)
Rezervaţia este amplasată pe o terasă înaltă a r. Ialpug cu altitudinea 130
130-160 m, formată pe
lut loessoid. Vegetaţia - culturi anuale de câmp.

pedologic
Profilul (nr. 100) a fost amplasat pe un teren foarte slab înclinat (1-2°),
(1 spre est la 2 km de
satul Chirsova,, UTA Găgăuzia (N 45°14,198′; E 28°36,786′).
28°36 . Altitudinea - 136 m. Roca
parentală – lut argilos, vegetaţia
egetaţia – culturi anuale de cîmp.
Descrierea
rierea morfologică a profilului:
profilului
Aar (0–24 cm) - cenuşiu
enuşiu închis, omogen, reavăn, slab tasat, bolovănos, destructurat, luto
luto-
argilos;
A1 (24–42 cm) - cenuşiu
enuşiu închis, omogen,
omogen, reavăn, slab tasat, structură glomerulară medie şi
mică, pronunţată, puţin stabilă, luto-argilos;
luto
B1 (42–63 cm) - cenuşiu-brun,
brun, reavăn, tasat, structură granulară medie, puţin stabilă, luto
luto-
argilos;
B2 (63–86 cm) - neomogen,
eomogen, brun-gălbui
brun cu pete albicioase,
e, structura neevidentă, canale de
râme, caproliţi, tasat, luto--argilos;
C (86–110 cm) - neomogen,
eomogen, gălbui, pestriţ (carbonaţi), tasat, lut-argilos.
lut argilos.
Construcţia profilului este tipică
tipic cernoziomică. Efervescenţa de la 70 cm.

2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
tatea, % sol sol
0-20 3,81 3,3 27,82 12,46 40,28 7,3
30-40 4,08 2,8 29,14 13,74 42,88 7,4
50-60 4,30 2,4 27,95 12,94 40,89 7,5
70-80 3,95 1,7 7,92 28,27 12,06 40,33 8,0
90-100 3,45 1,3 4,90 25,24 12,00 37,24 8,1
Cernoziomul tipic slab humifer în orizontul Aar conţine 3,3% de humus, care scade uşor spre
adâncimea 90-100 cm, ajungând la 1,3%. Carbonaţii sunt prezenţi de la adâncimea 70-80 cm
în orizontul B2, reacţia solului este bazică 7,3-8,1. Suma cationilor schimbabili atinge
valoarea 40,3 me/100 g sol la suprafaţă, şi scade până la 37,2 me/100 g sol în orizontul C.

Cernoziom tipic slab humifer (obişnuit) profund luto-argilos valorificat.
Obiectivele specifice ariei protejate

Rezervaţia reprezintă integral condiţiile Stepei Câmpiei de Sud, în care predomină
cernoziomul obişnuit.

Rezervaţia este amplasată în cadrul lotului experimental al Institutului de Pedologie,
Agrochimie şi Protecţie a Solului „N. Dimo”. Lotul experimental permite asigurarea
condiţiilor de rezervaţie.
Concluzii generale:
Condiţiile lotului experimental ştiinţific al Institutului „N. Dimo” permit respectarea unui
regim special, corespunzător cerinţelor rezervaţiei de resurse.
Recomandări:
În conformitate cu recomandările IUCN se propune ca aria naturală protejată Cernoziom
obişnuit al zonei dunărene de stepă să fie atribuită la categoria „Rezervații naturale de
soluri” (IUCN IV).
Se propune denumirea actualizată - Cernoziom tipic slab humifer (obişnuit) al zonei Stepei
Câmpiei de Sud (Chirsova).

nocive;

RR#6 Cernoziom levigat
levigat al zonei de silvostepă
din nordul Moldovei
Cernoziom levigat al zonei de silvostepă din nordul Moldovei
Rezervaţie de resurse (Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protej
protejate
de stat)
b) Deţinătorul funciar
iar al obiectului sau terenului
Primăria s. Nicoreni, r-nul

nul Drochia
Telefon: 0252-37236, 025252-27234
Satul Nicoreni, r-nul

nul Drochia, sectorul cu suprafaţa de 3 ha situat la sud de şoseaua Râşcani
Râşcani-
Nicoreni, brigada nr. 1, câmpul nr. 2.
Schema: -

vegetaţie)
Teritoriul Rezervaţiei
ezervaţiei este amplasat pe un platou
plato cu altitudinea 200–210210 m. Construcţia
geologică neuniformă, roca parentală constituie argile terţiale, luturi argiloase. Vegetaţia -
culturi agricole de câmp.

pedologic

Profilul (nr. 104) cernoziomului levigat a fost amplasat la 300 m spre sud de şoseaua
Drochia-Râşcani, la 150 m spre vest de marginea satului Nicoreni, r-nul Drochia (N
47°58′05′′; E 27°41′10′′), pe un platou, la altitudinea 208 m în cadrul Stepei Bălţilor. Rocă
parentală - argilă gălbuie carbonatică, vegetaţia - porumb.

Aar (0–25 cm) - cenuşiu închis, reavăn, prăfos-bulgăros, dur, argilos;
A1 (25–42 cm) - cenuşiu închis, reavăn, structură grăunţoasă nuciformă slab pronunţată,
stabilă, dur, argilos;
B1 (42–61 cm) - cenuşiu brun, omogen, reavăn, structura slab pronunţată, dur, argilos;
B2 (65–90 cm) - neomogen, cenuşiu-brun gălbui, cu pete humificate, reavăn, dur, structură
bulgăroasă, neevidentă;
C (90–100 cm) - argilă galbenă, carbonatică dură.
Profilul prezintă un cernoziom levigat, argilos, efervescenţa de la 90 cm.
2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
tatea, % sol sol
0-20 4,95 4,3 27,71 7,13 34,84 6,8
30-40 5,52 3,5 28,28 6,75 35,03 7,0
50-60 5,88 1,9 28,72 6,75 35,48 7,2
70-80 5,94 1,5 27,12 8,26 35,38 7,3
90-100 5,47 1,3 5,17 29,53 7,76 37,29 8,0
In stratul arabil conţinutul de humus este 4,3%, care scade lent până la 3,5 în A1, îar la
adâncimea 90-100 cm ajunge la 1,3%. Suma cationilor schimbabili este de 34,84-37,29
me/100 g sol, reacţia solului în orizontul superior slab acidă, apoi devine neutră. În partea
inferioară a profilului, în orizontul C, s-au depistat 5% de CaCO3, ceia ce nu este caracteristic
cernoziomului levigat.

Cernoziom levigat profund argilos.

Rezervaţia nu reprezintă condiţiile Silvostepei de Nord, ci a Stepei Bălţilor, astfel dublînd
Rezervaţia de la Drochia.

Terenurile din cadrul ariei sunt private, şi, din acestea motive, nu se asigură realizarea
obiectivelor de rezervaţie.
Concluzii generale:
Conform denumirii oficiale, această arie naturală reprezintă condiţiile Silvostepei de Nord.
Însă, aria se încadrează în Stepa Bălţilor şi, astfel, dublează Rezervaţia cu cernoziomul
levigat din Drochia. Totodată, profilul cernoziomului nu poate fi considerat reprezentativ,
deoarece se caracterizează cu o textură argiloasă, care condiţionează proprietăţile
nefavorabile. Solul este utilizat în diferite scopuri agricole, terenul fiind privatizat.
Recomandări:
Se propune excluderea acestei Rezervaţii din Fondul ariilor naturale protejate.

n/a

n/a

RR#7 Cernoziomul levigat caracteristic stepei
Bălţilor
Cernoziomul levigat caracteristic stepei Bălţilor
Primăria oraşului Drochia

Telefon: 0252-22599; fax: 0252-22309
La nord de or. Drochia, în limitele fostului aerodrom. Suprafaţa - 6,07 ha
Schema:

N E
48,040649 27,829684
48,039567 27,833352
48,038536 27,831441
48,039636 27,829351


Teritoriul Rezervaţiei are o slabă înclinaţie spre nord-est (1°), altitudinea 240–250 m.
Construcţia geologică uniformă argilo-lutoasă.

Profilul (nr. 103) cernoziomului levigat a fost amplasat pe un platou în partea de sud a
Rezervaţiei (N 48°02′32′′; E 27°49′40′′), la altitudinea 245 m, pe teritoriul fostului aerodrom,
actualmente înţelenit. Aria naturală este caracteristică pentru Stepa Bălţilor. Rocă parentală –
argilă lutoasă, vegetaţia – pajişte.

A0 (0–22 cm) - cenuşiu închis, negricios, reavăn, structura restabilită, grăunţoasă şi
nuciformă medie, împănat cu rădăcini, slab tasat, argilo-lutos;
A (22-42 cm) - cenuşiu închis humificat, reavăn, structură restabilită, grăunţoasă şi
nuciformă medie, rădăcini, tasat, argilo-lutos;
B1 (42–63 cm) - cenuşiu-brun, omogen, reavăn, structură neevidentă grăunţoasă mare, tasat,
argilo-lutos;
B2 (63–85 cm) - brun, neomogen, reavăn, structură neevidentă mare;
C (85–120 cm) - neomogen, brun-gălbui, reavăn, scurgeri humificate, nestructurat, tasat
argilo-lutos, carbonatic.
Profilul este caracteristic subtipului, efervescenţa de la 85 cm.
2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
tatea, % sol sol
0-20 4,38 3,7 31,31 3,34 34,65 7,15
30-40 4,64 3,5 28,88 4,19 33,07 7,18
50-60 4,53 2,8 25,51 3,34 28,85 7,35
70-80 4,52 1,7 24,46 2,30 26,76 7,70
90-100 3,96 1,3 10,30 23,28 2,09 25,37 8,26
110-120 3,60 1,0 22,34 8,25
Conţinutul de humus în orizontul superior constituie 3,7%, care scade lent spre adâncime.
Reacţia solului neutră, în orizontul C devenind slab bazică. Tot aici, s-au depistat carbonaţi.
Suma cationilor schimbabili variază între 25,37 şi 34,65 me/100 g sol.

Cernoziom levigat profund argilo-lutos.

Rezervaţia reprezintă condiţiile naturale (antropizate) a Stepei Bălţilor cu cernoziomuri
levigate.

Fostul aeroport a fost lăsat neprelucrat în decurs de aproximativ patru decenii. Pe teritoriu se
produce o evoluţie naturală a vegetaţiei ierboase..
Concluzii generale:
Menţinerea teritoriului în starea actuală permite conservarea şi restabilirea profilului vertical
al cernoziomului levigat.
Recomandări:
Se recomandă denumirea actualizată - Cernoziomul levigat profund al Stepei Bălţilor
(Drochia).
În conformitate cu recomandările IUCN, se propune ca aria protejată Cernoziom levigat

caracteristic stepei Bălţilor să fie atribuită la categoria „Rezervații naturale de soluri” (IUCN
IV).


nocive;

RR#8 Complex de cernoziomuri podzolite şi
soluri cenuşii-închis de pădure cu soluri fosile
îngropate ale obiectului arheologic al zonei de
Complex de cernoziomuri podzolite şi soluri cenuşii-închis de pădure cu soluri fosile

îngropate ale obiectului arheologic al zonei de silvostepă din nordul Moldovei
de stat)
Gospodăria Silvică de Stat Edineţ (28 ha pădure), colegiul din Brătuşeni (2 ha teren arabil).
Telefon: 0246-22085.
Raionul Edineţ, Ocolul silvic Edineţ, Brătuşeni, parcelele 58F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, T,

VI (29,36 ha) şi un lot agricol adiacent de 2 ha, la nord-est de autostrada Bălţi-Edineţ.
Schema:

Coordonatele geografice ale
a ariei reprezentative:
N E
48,098857 27,495594
48,096612 27,504002
48,094505 27,504495
48,095058 27,495817

vegetaţie)
Teritoriul rezervaţiei prezintă un platou cu altitudinea 240–255
240 m, cu substrat geologic
argilo-lutos. Vegetaţia - pădure de stejar.
stejar

pedologic
Profilul (nr. 1003) a fost amplasat în partea reprezentativă a Rezervaţiei
ezervaţiei (N 48°05,708′; E
27°29,729′), şi prezintă
intă un cernoziom argiloiluvial, caracteristic ariei protejate
protejate. Altitudinea –
251 m.

enuşiu închis, negricios, umed, slab tasat, structura glomerulară mică
mică, argilo-
lutos;
enuşiu închis
în umed (în stare uscată – podzol cu SiO2), slab tasat, structură
glomerulară bine pronunţată;
B1 (30–55 cm) - cenuşiu-brun,
brun, umed, tasat, structură nuciformă mică şi medie, argilo
argilo-lutos;
B2 (55–75 cm) - brun
run închis, reavăn, tasat, structură prismatică, slab
slab pronunţată;
B3 (75–90 cm) - brun-gălbui
gălbui cu pete cenuşii, neomogen, structură prismatică;
BC (90–120 cm) - brun-gălbui
gălbui fără carbonaţi, structură bulgăroasă.
bulgăroasă
chimică:
Conţinutul de humus în orizontul superior depăşeşte 7% şi scade uşor spre adâncime până la
1,8% la 60–70
70 cm. Reacţia solului este slab acidă, suma cationilor schimbabili constituie
37,7 me/100 g sol în orizontul superior, gradul de saturaţie cu baze 88%.

2+ 2+ Aciditatea
Higrosco- Ca , Mg , 2+ 2+
Adânci- Humus, Ca +Mg hidrolitică,
picitatea, CaCO3, % me/100 g me/100 g pH (KCl)
mea, cm % me/100 g sol me/100 g
% sol sol
sol
0-10 4.2 7.33 - 32.8 4.4 37.2 6.1 5.25
15-25 3.8 5.04 - 5 6.45
40-50 3.9 3.21 - 28 4.4 32.4 4.9 5.25
60-70 4.1 1.78 - 5.2 3.5
80-90 4.3 0.8 - 25.2 4 29.2 5.2
110-120 3.6 0.63 - 6.3

Cernoziom argiloiluvial argilo-lutos.

Aria prezintă un fragment de pădure naturală, stejăret în vîrstă caracteristic Silvostepei de
nord, pe complex de soluri cenuşii molice şi cernoziomuri argiloiluviale.

Sector de pădure amplasat la distanţă de localitate permite realizarea obiectivelor necesare.
Totodată, lotul de 2 ha situat pe terenul agricol din vecinătate nu permite asigurarea
condiţiilor de rezervaţie de resurse.
Concluzii generale:
Rezervaţia reprezintă teren de cernoziom argiloiluvial reprezentativ pădurilor de stejar din
Silvostepa de Nord, cu excepţia unui lot de 2 ha de teren arabil care nu reprezintă obiect
caracteristic zonei şi care poate fi exclus din componenţa rezervaţiei.
Recomandări:
Se recomandă denumirea actualizată - Complex de soluri cenuşii molice şi cernoziomuri
argiloiluviale al Silvostepei de Nord (Brătuşeni).
In conformitate cu recomandarile IUCN se propune ca aria protejata Complex de

cernoziomuri podzolite şi soluri cenuşiu închise cu soluri fosile îngropate ale obiectului
arheologic al zonei de silvostepa din nordul Moldovei sa fie atribuita la categoria „Rezervaţii
naturale de soluri” (IUCN IV).

nocive;

RR#9 Cernoziom levigat gras al zonei silvice
centrale a Moldovei
Cernoziom levigat gras al zonei silvice centrale a Moldovei
de stat)
Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului "Nicolae Dimo".

Telefon: 022-284859.
Aria protejată este amplasată pe o suprafaţă de 4 ha, la 3 km nord de satul Ivancea, r-nul
Orhei, pe sectorul nr. 1 al asolamentului de cîmp, cîmpul nr. 8 al lotului experimental al
Institutului „N. Dimo”.
Schema:

N E
47,312472 28,881271
47,313133 28,883265
47,311408 28,884568
47,310822 28,882554

vegetaţie)
Rezervaţia este amplasată în partea de mijloc a unui versant slab înclinat, cu construcţie
geologică uniformă de lutt argilos, altitudinea 160–200
160 m.

pedologic
Profilul (nr. 16) a fost amplasat în partea mijlocie a unui versant foarte slab înclinat ((cca 2°),
la 3 km spre sud-est de s. Ivancea la altitudinea 180 m (N 47°18′40′′; E 28°53
28°53′17′′), fiind
caracteristic periferiei Codrilor din zona Centrală. Roca parentală – argilă lutoasă
lutoasă, vegetaţia –
culturi agricole.

Aar (0–24 cm) - cenuşiu
enuşiu închis, reavăn, desfundat, slab tasat, argilo-lutos;
argilo lutos;
A (24–50 cm) - cenuşiu
enuşiu închis, reavăn, structura glomerulară medie şi mică, slab tasat,
trecere lentă, argilo-lutos;
B1 (50-70 cm) - cenuşiu-brun,
brun, reavăn, structura grăunţoasă, medie, tasat, argolo
argolo-lutos;
B2 (70–100 cm) - brun,
run, neomogen, reavăn, structură neevidentă, tasat,
tasat, argolo
argolo-lutos;
BC (100–130 cm) - neomogen,
eomogen, brun-gălbui,
brun nestructurat, tasat, argilo-lutos.
lutos.

Cernoziom levigat profund luto-argilos
luto valorificat.
chimică:
În orizontul Aar conţinutul de
de humus constituie 3,0% şi scade lent spre adâncime. Carbonaţii
apar din orizontul B2 (70-100
100 cm), reacţia solului este slab bazică, in orizonturile cu
carbonaţi - pH 8,0-8,2.
8,2. Suma cationilor scimbabili se cuprinde între 28,5 şi 34,7 me/100 g
sol.

2+ 2+
Adân- Humus, Ca +Mg ,
picitatea, CaCO3, % me/100 g me/100 g pH (H2O) pH (KCl)
cimea, cm % me/100 g sol
% sol sol
0-10 4,75 3,0 28,5 5,7 34,2 7,6 6,8
10-20 4,01 2,7 7,6 6,8
20-30 3,86 2,8 29,3 3,4 34,7 7,0 6,6
30-40 4,08 2,7 7,4 6,5
40-50 4,13 2,2 28,4 3,1 31,5 7,3 6,6
50-60 4,25 2,5 7,3 6,6
60-70 4,28 2,7 28,5 6,0 34,5 7,2 6,5
70-80 3,95 1,1 7,6 6,4
80-90 3,88 0,9 7,9 5,5
90-100 3,72 1,1 8,41 29,5 3,5 33,0 8,0
110-120 3,34 0,9 14,40 24,4 4,1 28,5 8,2

Cernoziomul levigat prezintă un component esenţial al învelişului de sol în condiţiile
Silvostepei zonei Centrale.

Sectorul Rezervaţiei este amplasat în cadrul lotului experimental al Institutului de Pedologie,
Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” şi permite realizarea obiectivelor de
protecţie şi respectarea cerinţelor necesare.
Concluzii generale:
Teritoriul Rezervaţiei a fost propus şi este până în prezent inclus în lotul experimental al
Institutului „N. Dimo”, în cadrul căruia poate fi asigurată respectarea cerinţelor de rezervaţie
de resurse.
Recomandări:
Se propune denumirea actualizată - Cernoziom levigat luto-argilos al Silvostepei Centrale
(Ivancea).
În conformitate cu recomandările IUCN se propune ca aria protejată Cernoziom levigat gras

al zonei silvice centrale a Moldovei să fie atribuită la categoria „Rezervații naturale de

nocive;

RR#10 Cernoziom tipic gras al zonei de
Cernoziom tipic gras al zonei de silvostepă din nordul Moldovei
Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecţia” al Ministerului Agriculturii şi

Industriei Alimentare.
Telefon: 0231-33151
Marginea de vest a municipiului Bălţi, pe o suprafaţă de cca 4 ha (în urma revalidării din
2011 - 4,59 ha) pe teritoriul gospodăriei experimentale a Institutului de Cercetări pentru
Culturile de Câmp "Selecţia".
Schema:

N E
47,770659 27,868795
47,768599 27,871184
47,767497 27,873963
47,767026 27,874730


vegetaţie)
Rezervaţia se află pe un platou al Stepei Bălţilor cu înclinaţie
înclinaţie slabă spre sud, cu altitudinea
165–180
180 m, construcţia geografică relativ uniformă.. Pe teritoriul rezervaţiei se practică
asolament multianual cu culturi de câmp.

pedologic
Profilul de sol (nr. 99) de cernoziom
c tipic gras a fost amplasat la 1200 m spre vest de
municipiul Bălţi, pe un platou caracteristic Stepei Bălţilor, cu altitudinea 168 m
m, în
interfluviul Răut-Copăceanca.
Copăceanca. Sectorul cercetat face parte din teritoriul gospodăriei
experimentale a Institutului de Cercetări pentru Culturile
Culturile de Câmp "Selecţia" din mun. Bălţi,
lângă perdeaua forestieră de protecţie (N
( 47°46,453′; E 27°52,121′).. Roca parentală – argilă
lutoasă carbonatică, vegetaţia
egetaţia – culturi agricole de cîmp.

Aar (0–28 cm) - orizont
rizont arabil, umed, cenuşiu închis, aproape negru, argilo
argilo-lutos, bulgăros
(arătură recentă), afânat, poros, trecere evidentă.
A (28–50 cm) - reavăn,
eavăn, argilo-lutos,
argilo lutos, compact, cu structură monolită sau prismatică, fisurat,
rădăcini rare şi subţiri, trecere
trecer treptată.
B1 (50–70 cm) - orizont
rizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, reavăn, brun întunecat,
glomerular, insecte, rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
B2 (70–94 cm) - orizontul
rizontul de tranziţie, reavăn, brun-gălbui,
brun argilo-lutos,
lutos, slab structur
structurat,
compact, poros, pori fini, foarte rar rădăcini subţiri, carbonaţi sub formă de pseudomicelii,
trecere treptată.
C (94–120 cm) - roca
oca parentală, reavăn, galben cu nuanţă brună, argilo-
argilo-lutos, nestructurat,
compact, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, crotovine.
c
Efervescenţa de la 70 cm, carbonaţi se întălnesc sub formă de pseudomiceli
pseudomiceliu în stratul 70–
200 cm.

2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
picitatea, Humus, % CaCO3, % me/100 g me/100 g pH
% sol sol
0-10 4,70 3,9 27,22 5,03 32,25 6,4
20-30 4,99 3,5 27,09 5,25 32,34 6,5
40-50 5,00 2,4 25,83 4,83 30,66 7,0
70-80 4,43 1,3 7,57 25,27 4,60 29,87 8,1
90-100 4,14 1,1 15,70 23,33 4,79 28,12 8,4
Conţinutul de humus constituie 3,9% şi scade spre adâncime. În profil carbonaţii sunt
depistaţi începând cu orizontul B1 (70-80 cm), reacţia solului este în orizonturile superficiale
slab acidă, apoi in orizonturile cu carbonaţi devine slab bazică. Suma cationilor scimbabili
constituie 28-32 me/100 g sol.

Cernoziom tipic moderat humifer profund luto-argilos.

Rezervaţia reprezintă cernoziomul tipic moderat humifer, caracteristic pentru Stepa Bălţilor.

Rezervaţia este amplasată pe locul experimental al Institutului de Cercetări pentru Culturile
de Câmp „Selecţia”, în cadrul căruia se păstrează martor înţelenit.
Concluzii generale:
Rezervaţia aflându-se în componenţa asolamentului ştiinţific, care include martor înţelenit,
poate asigura regimul necesar de protecţie.
Recomandări:
Se propune denumirea actualizată - Complex de cernoziomuri levigate şi tipice moderat
humifere al Stepei Bălţilor (Bălţi).
În conformitate cu recomandările IUCN se propune ca aria naturală protejată Cernoziom tipic

gras al zonei de silvostepă din nordul Moldovei să fie atribuită la categoria „Rezervații
naturale de soluri” (IUCN IV).

nocive;

RR#11 Complex de soloneţuri şi cernoziomuri
soloneţizate ale zonei de silvostepă din nordul
Moldovei
Complex de soloneţuri şi cernoziomuri soloneţizate ale zonei de silvostepă din nordul

Moldovei
de stat)
Întreprinderea Agricolă "Ciuciuleni"

Telefon: 0262-50354
Staţionarul experimental al Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „N.

Dimo”, situat la sud de s. Brejeni, r-nul Sîngerei, pe păşune la hotarul câmpului nr. 7 cu
Gospodăria Silvică de Stat Teleneşti, pe o suprafaţă de 9 ha (în urma revalidării - 4,59 ha).

Rezervaţia prezintă un platou îngust pe vârf de deal, cu altitudine 170–190 m. Construcţia
geologică neuniformă, preponderent argiloasă. Vegetaţia – culturi agricole.

Profilul (nr. 1005) a fost amplasat la mijlocul imaşului, în plantaţie de floarea soarelui, pe un
teren cu înclinaţie sudică (2–3°) (N 47°34,293′; E 28°08,249′), la altitudinea 172 m. Relief –
platou; rocă parentală – argilă gălbuie, carbonatică; vegetaţia – culturi agricole anuale.

Aar (0–20 cm) - cenuşiu închis, umed, în stare uscată cenuşiu pudrat cu SiO2, bulgăros,
argilos;
AB (20–32 cm) - cenuşiu închis, umed, neomogen, tasat, bulgăros, argilos;
B1 (32–50 cm) - brun cu pete cenuşii, neomogen, tasat, nestructurat, argilos.
C (50–100 cm) - brun-gălbui, reavăn, neomogen, cu pete humificate şi albicioase (CaCO3),
argilos.

Soloneţ molic argilos valorificat

2+ 2+
Higrosco- Ca , Mg , 2+ 2+ Aciditatea
Adânci- Humus, Ca +Mg ,
picitatea, CaCO3, % me/100 g me/100 g pH hidrolitică,
mea, cm % me/100 g sol
% sol sol me/100 g sol
0-10 4.3 3.27 5.6 24.0 9.6 33.6 7.1 4.3
20-30 4.5 2.92 6.2 20.8 12.4 33.2 7.4 4.5
40-50 4.1 0.92 19.2 14.0 16.4 30.4 8.6 4.1
70-80 4.4 0.57 18.0 29.6 14.4 44.0 7.6 4.4
90-100 4.0 0.52 19.6 14.0 10.0 24.0 8.0 4.0
Conţinutul de humus este redus, în orizonturile de sus - 3,27 şi 2,92%, apoi scade brusc spre
adâncime. Suma cationilor schimbabili – 24.0-33.6 me/100 g sol. Reacţia solului slab
alcalină. Carbonaţii sunt prezenţi pe tot profilul.

Soloneţul prezintă un tip specific de sol intrazonal halomorf în componenţa învelişului de sol
al Stepei Bălţilor.

Lotul experimental al Institutului „N. Dimo” a fost privatizat, terenul este valorificat şi
soloneţuri cu construcţie naturală nu s-au păstrat.
Concluzii generale:
Teritoriul Rezervaţiei care prezintă lotul experimental al Institutului „N. Dimo”, după
privatizare a fost totalmente valorificat şi profilul morfologic al soloneţului este complet
deteriorat. Pe teritoriul ariei nu s-a mai păstrat nici un fragment de soloneţ cu structură
morfologică naturală. Astfel, Rezervaţia nu corespunde cerinţelor necesare.
Recomandări:
Se propune excluderea Rezervaţiei din Fondul ariilor naturale protejate şi înlocuirea cu altă
arie reprezentativă cu solul virgin.

n/a

n/a
RR#12 Cernoziom obişnuit gras al zonei
basarabene de stepă
Cernoziom obişnuit gras al zonei basarabene de stepă
de stat)
Autorităţile Unităţii administrativ-teritoriale din Stînga Nistrului
La 1 km nord-est de s. Sucleia
Schema: -

n/d

n/d

n/d
n/d

Cernoziom tipic moderat humifer

n/d

n/d
Concluzii generale:
n/d

Recomandări:
Se propune denumirea actualizată – Cernoziom tipic moderat humifer al zonei de stepă din
lunca Nistrului (Sucleia).
În conformitate cu recomandările IUCN se propune ca aria naturală protejată Cernoziom

obişnuit gras al zonei basarabene de stepă să fie atribuită la categoria „Rezervații naturale de

nocive;

RR#13 Complex de soluri aluvionare,
carbonatate, cernoziomice, de fâneaţă,
mlăştinoase şi înnămolite ale zonei basarabene
de stepă
Complex de soluri aluvionare, carbonatate, cernoziomice, de fâneaţă, mlăştinoase şi

înnămolite ale zonei basarabene de stepă
de stat)
Ocolul silvic Talmaza al Întreprinderei pentru Silvicultură Tighina al Agenţiei „Moldsilva”.

Telefon: 0242-40463; 016000-373-55259-796
Ocolul silvic Talmaza, bălţile Talmaza, parcelele 9, 10, 13; pădure şi fâneaţă de luncă pe o
suprafaţă de 200 ha (în urma revalidării - 278,02 ha, parcelele 59-61).
Schema:

N E
46,667457 29,761340
46,657289 29,737430
46,649551 29,730882
46,644612 29,734657

Teritoriul rezervaţiei prezintă un sector de luncă în cursul inferior al Nistrului cu altitudinile
10-13 m, depuneri aluviale cu straturi recente.

Profilul (nr. 1006) a fost amplasat în apropierea albiei Nistrului pe sector inundabil în pădure
antropică de plopi pe depozitele aluviale recente (N 46°39,386’; E 29°43,197’).

I (0-15 cm) - strat aluvial nisipos, de culoare cenuşie-deschisă, reavăn, foarte slab tasat;
II (15-50 cm) - neomogen, brun-cenuşiu, luto-nisipos, fără structură, slab tasat;
III (50-65 cm) - neuniform, brun-galben, reavăn, slab tasat, luto-nisipos cu pete cenuşii-
deschise;
IV (65-95 cm) - brun închis, nisipo-lutos, reavăn, nestructurat;
V (95-110 cm) - cafeniu, neomogen, reavăn, nisipo-lutos, nestructurat.
2+ 2+
Adânci- Ca +Mg ,
tatea, % sol sol
0-15 0.8 0.19 5.4 4.8 0.4 5.2 7.8
15-50 2.0 1.16 8.0 14.0 2.4 16.4 7.8
50-65 1.5 0.82 8.4 12.0 3.2 15.2 7.8
65-95 2.3 1.21 8.0 15.2 4.4 19.6 7.9
95-100 2.7 0.92 8.1 14.0 4.0 18.0 7.9

Conţinutul de humus este redus (0,82-1,21%) în stratul aluvial recent depus substanţa
organică este prezentată de mici fragmente. Solul pe întreg profil este carbonatic (5,4-8,4%
CaCO3), reacţia solului slab alcalină (pH 7,8-7,9).

Sol aluvial stratificat carbonatic luto-nisipos

Complexul de soluri aluviale reprezentativ pentru lunca Nistrului Inferior

Condiţiile actuale de pădure inundabilă permit realizarea obiectivelor rezervaţiei
Concluzii generale:
Rezervaţia asigură respectarea cerinţelor necesare
Recomandări:
Se propune denumirea actualizată - Complex de soluri aluviale din lunca Nistrului Inferior
(Talmaza).
În conformitate cu recomandările IUCN se propune ca aria naturală protejată Complex de

soluri aluvionare, carbonatate, cernoziomice, de fâneaţă, mlăştinoase şi înnămolite ale zonei
basarabene de stepă să fie atribuită la categoria „Rezervații naturale de soluri” (IUCN IV).

nocive;

Concluzii generale
 Utilizarea în continuare a fondului funciar în condiţiile privatizării conduce la transformarea
evidentă a învelişului de sol.
 Direcţiile evoluţiei tehnogenetice şi degradării solurilor pot fi apreciate doar prin comparaţie
cu anumiţi „martori”, care în cele mai dese cazuri pe teritoriul ţării lipsesc.
 Din aceste considerente devine tot mai actuală necesitatea şi importanţa Rezervaţiilor de
resurse, reglementate prin Legea privind ariile naturale protejate de stat, din care unele nu
mai corespund cerinţelor şi necesită a fi excluse din Listă sau înlocuite (Roșu, Cahul;
Nicoreni, Drochia; Baurci, Căușeni).
 Se propun arii noi în calitate de Rezervaţii de resurse, care reprezintă majoritatea unităţilor
genetice superioare. Obiectele care se propun au fost cercetate pe teren şi documentate:
Supra-
Denumirea Amplasarea, coordonatele Deţinătorul funciar
faţa
Sol brun tipic al pădurilor 2 ha Rezervaţia „Codrii”, s. Lozova, Străşeni. Rezervaţia ştiinţifică „Codrii”.
zonei Codrilor (Lozova-1) Coord. profil N4705,379, E2623,204; Tel. 0237-47386
Alt. 368 m
Sol brun luvic al pădurilor 2 ha Rezervaţia „Codrii”, s. Lozova, Străşeni. Rezervaţia ştiinţifică „Codrii”.
zonei Codrilor (Lozova-2) Coord. profil N4706,134, E2619,014; Tel. 0237-47386
Alt. 350 m
Cernoziom vertic al Stepei 2 ha UTA Găgăuzia, or. Svetlâi, lotul Colegiul agricol din Svetlâi.
Câmpiei de Sud (Svetlâi) experimental al Colegiului agricol din Tel. 0294-32230
Svetlâi.
Coord. profil N4601,465, E2831,133;
Alt. 152 m
Cernoziom carbonatic al 150 ha Raionul Anenii Noi, Ocolul silvic Gospodăria Silvică de Stat
Câmpiei de Sud (Hârbovăţ) Hârbovăţ. Bender, Ocolul silvic Hârbovăţ.
Coord. profil N4651,304, E2921,201; Tel. 01600-3732259796
Alt. 167 m
 Majoritatea rezervaţiilor de resurse se află în cadrul ariilor protejate existente (9) şi nu

necesită măsuri suplimentare cu excepţia marcării în natură.
 O mare parte a rezervaţiilor de cernoziomuri este inclusă în circuitul agricol, în componenţa
loturilor experimentale a instituțiilor ştiinţifice şi necesită o atitudine specială. Pentru acestea
cazuri, considerăm necesară elaborarea şi respectarea de către instituțiile respective a unor
regimuri speciale de gestionare, orientate spre conservarea solurilor.
 În cazul cernoziomului tipic de pe teritoriul lotului experimental al Institutului de Cercetări
pentru Culturile de Câmp „Selecţia”, ca etalon poate servi „martorul” înţelenit, care nu se
lucrează în decurs de decenii.
 Solul fiecărei rezervaţii pedologice necesită a fi documentat, inclusiv cu date privind
caracteristicile morfologice şi componenţa fizico-chimică a profilelor reprezentative.
 Rezervaţiile pedologice vor prezenta pentru viitor un sistem de referinţă protejat şi conservat,
cu limitarea şi excluderea proceselor de degradare şi evoluţie tehnogenetică.

VII. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 7
ARII CU MANAGEMENT MULTIFUNCŢIONAL
A. SECTOARE REPREZENTATIVE CU VEGETAŢIE DE STEPĂ (AMMsrvs)
Nr. 1. SECTOR DE STEPĂ ÎN NORDUL BUGEACULUI
Arie cu management multifuncţional

A) Sector reprezentativ cu vegetaţie de stepă
Sector de stepă în Nordul Bugeacului
Baza juridică de funcţionare: Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.
1538 din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. : 442 Data
intrării în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.7 A.
1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Comrat
Adresa: or. Comrat, str. Tretiacov 38.

Telefon: 0298 22660
c) Amplasamentul terenurilor: s. Bugeac, raionul Comrat, la hotar cu raionul Cimişlia.
Schema*:
Coordonate*:
28,711341 46,408804
28,715799 46,407315
28,711561 46,405806
28,712640 46,405140
1
Suprafața – 4,0 ha. Prezintă un sector cu vegetație caracteristică stepelor din Sudul
Moldovei, cu specii de plante medicinale și rare, care s-a format în condiții de insuficiență de
precipitații. Este amplasat la altitudinea de 110 - 140m.
Elemente valoroase:
Vegetaţia este dominată de reprezentanţii familiilor Poaceae, Asteraceae, Papilionaceae,
Lamiaceae ş.a., care reprezintă adaptări evidente la dificitul de umiditate. În comunităţile
vegetale de stepă constatăm prezenţa bărboasei (Bothriochloa ischaemum), păiuşului (Festuca
valesiaca), firuţei (Poa annua). Printre speciile edificatoare, cele mai frecvente sunt târsacă
(Bromopsis benekenii) și pelin ponţian (Artemisia pontica).
Specii rare: umbra iepurelui tenuifolie (Asparagus tenuifolius) – R, clocoţei (Clematis
integrifolia) – decorativă, brândușa Fomin (Colchicum fominii) – R, LRR, CRU, LRE, CBerna
(I), coşaci alburii (Astragalus albidus) – R, siminoc de nisip (Helichrysum arenarium) – R,
rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II), rogoz lucios (Carex liparocarpos)
– R, LRR, cârcel bispicat (Ephedra distachya) – CRRM (VU).
Starea ecologică.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat în baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca
moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3).
Conţinutul metalelor grele în solul ecosistemului dat nu depăşeşte CMA.
Nivelul fondului radiologic gama extern –17 μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de nivel național, destinată conservării
habitatelor naturale de stepă cu deficit de precipitații. Serveşte pentru păstrarea genofondului
speciilor xerofite și plantelor medicinale, a diversității biologice specifice stepelor. Asigură
echilibrul ecologic în zona de sud a țării.
Oferă posibilitatea cercetării particularităților și condițiilor de creștere și dezvoltare a

vegetaţiei tipice de stepă şi a speciilor de animale reprezentative. Poate servi pentru educația
ecologică și familiarizarea publicului cu flora şi fauna locală.

Se interzice:
- păşunatul şi cositul neautorizat;
2
Vedere generală Asparagus tenuifolius
Xerofitele stepei Bromopsis benekenii
3
Nr. 2. SECTOR DE STEPĂ ÎN NORDUL BUGEACULUI

Sector de stepă în Nordul Bugeacului.
1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Dezghingea.
Adresa: s. Dezghingea, r. Comrat

Telefon: 0298 64130; 029863187
c) Amplasamentul terenurilor: la vest de s. Dezghingea, în apropierea unui mic afluent al r.

Ialpug – Ialpugel.
Schema*
Coordonate*:
28,706322 46,399183
28,695216 46,394154
28,688706 46,386116
28,679744 46,381858
Suprafața – 15,0 ha. Teritoriul protejat are o expoziţie SV/NV şi este amplasat pe panta
versantului cu înclinare de 5-150, altitudinea de 70 – 80m.
Reprezintă un sector de pajiște cu păiuș (Festuca sp.) și negară (Stipa sp.) cu tipul dominant de
soluri - cernoziomuri micelaro-carbonatate (Ursu A., 2006).
Elemente valoroase:
Flora.
4
Specii rare: brândușă (Crocus reticulatus) – R, LRR, CRU, rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis) – R, CRU, CITES (II), belevalie-sarmaţiană (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU),
garofiță-triunghiulară (Dianthus deltoides) – CRRM (CR), coșaci alburii (Astragalus albidus) –
R, siminoc de nisip (Helichrysum arenarium) – R, ceapă bulgărească (Nectaroscordum
bulgaricum) – CRRM (VU).
Specii comune: dintre speciile de stepă dominantă este bărboasa (Bothriochloa ischaemum),
care acoperă circa 60% din suprafață, iar subdominante sunt speciile de negară (Stipa capillata,
S. lessingiana), ce acoperă circa 30% din suprafață. Printre aceste specii mai semnalizăm și
speciile de păiuş (Festuca valesiaca), albăstriţă (Centaurea trinervia), drăgaică (Galium verum),
salvie (Salvia nutans, S. verticillata, S. nemorosa), turicioară (Agrimonia eupatoria), cicoare
(Cichorium intybus), morcov sălbatic (Daucus carota), rutişor mic (Thalictrum minus), lucernă
galbenă (Medicago falcata), sulfină (Melilotus officinalis), ghizdei (Lotus corniculatus),
pojarniţă (Hypericum perforatum), unghia găii (Astragalus glycyphyllos), sparcetă (Onobrychis
arenaria), lumânărică (Verbascum phoeniceum), nemţişor (Consolida regalis), pinegruţă
(Nigella arvensis), scai galben (Centaurea solstitialis), ruj de deal (Lavatera thuringiaca),
scrântitoare argintie (Potentilla argentea), papanaşi (Trifolium arvense), chimionul (Carum
carvi), sica (Limonium platyphyllum).
Sectoarele de vâlcea, cu umeditate sporită, sunt dominate de coada racului (Potentilla
anserina), linăriţă (Linaria vulgaris), rocoină (Stellaria media), stânjenel galben (Iris
pseudacorus), trestie (Phragmites australis). Pe alocuri se dezvoltă măceşul (Rosa canina).
Fauna: căprioară (Capreolus capreolus) – CRR, LRE, bursuc (Meles meles) – LRE, CBerna
(III), călugăriță (Mantis religiosa) – LRE, șorecarul încălțat (Buteo lagopus) – LRE, CITES (II),
CBerna (II), CBonn (II) păianjenul viespe (Argiope bruennichi) ş.a.
Starea ecologică.
La momentul cercetărilor vegetația se caracterizează printr-o stare bună.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat pe baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de nivel național. Asigură păstrarea

genofondului florei şi faunei de stepă, conservarea habitatelor naturale. Menține echilibrul
ecologic în sudul țării.
Oferă posibilitatea cercetării relaţiilor trofice în ecosistemele cu deficit de precipitații și

poate servi ca obiect de familiarizare cu flora şi fauna locală.
Se interzice:
5
Vedere generală Helichrysum arenarium
Mantis religiosa Bellevalia sarmatica
6
Nr. 3. SECTOR DE STEPĂ A BĂLŢILOR

Sector de stepă a Bălţilor
1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Sângerei.

Adresa: or. Sângerei, str. Independenţei, 124.
Telefon: 0262 23406
c) Amplasamentul terenurilor: la 3 km vest de s. Vrăneşti, r. Făleşti

Schema*
Coordonate:
28,096879 47,614248
28,096656 47,612391
28,101934 47,610816
28,101525 47,612885
Suprafața – 8,0 ha. Este amplasată pe relief deluros cu versanţi cu gradul de înclinare 5-100 ,
expoziţia Sud-Vest şi Vest, altitudinea de 136-186 m, tipul dominant de soluri - cernozom şi
aluviale.
Reprezintă un sector de stepă cu comunităţi de plante din asociaţiile: Stipetum
lessingianae Soo, 1948 şi Bothriochloetum ischaemi (Krist 1937) Pop, 1977. A fost instituită cu
scopul protecţiei florei şi vegetaţiei de stepă caracteristică pentru Stepa Bălţi.
7
Elemente valoroase: comunităţile de plante şi animale specifice ecosistemelor de stepă, speciile
rare, speciile de plante medicinale, peisajul.
Flora.
Edificatorii comunităţilor vegetale sunt păiuşul (Festuca valesiaca), negara (Stipa
lessingiana, S.pulcheririma), bărboasa (Rotriochloa ischaemum).
Specii rare: ruşcuşă de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CWash. (I), sparanghel
medicinal (Asparagus officinalis) - R, rogoz lucios (Carex liparicarpos) - R, LRR, CRU,
siminog de nisip (Helichrysum arenarium) - R, negară frumoasă (Stipa pulcherrima) – R, CRU,
zăvăcustă (Astragalus dasyanthus) – R, LRE, coşaci palescent (Astragalus pallescens) - R,
belevalie (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU).
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de nivel național. Asigură păstrarea

genofondului florei şi faunei de stepă, conservarea habitatelor naturale. Menține echilibrul
ecologic în sudul țării.

Se interzice:
Vedere generală
8
Nr. 4. SECTOR CU VEGETAŢIE DE STEPĂ

Sector cu vegetaţie de stepă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Ocolului silvic Slobozia; Primăria

Comunei Frunze, raionul Slobozia.
Adresa: Comuna Frunze, raionul Slobozia
c) Amplasamentul terenurilor: se află în apropiere de satul Andriaşevca, raionul Slobozia,

Ocolului silvic Slobozia, parcela 69.
Schema*:
9
Suprafața – 71,0 ha. Este amplasată pe relief de câmpie (Câmpia Grigoropol) cu

cernozomuri carbonate, pe substarturi luturi, altitudinea de 40 - 100m.
Reprezintă un sector de stepă cu comunităţi de plante din asociaţiile: Stipetum lessingianae Soo
1948 şi Bothriochloetum ischaemi (Krist 1937) Pop 1977. A fost instituită cu scopul protecţiei
florei şi vegetaţiei de stepă în special a plantelor medicinale şi rare.
Elemente valoroase:
Elemente valoroase protejate în această arie sunt comunităţile de plante şi animale specifice
ecosistemelor de stepă, speciile rare, speciile de plante medicinale, peisajul. Asociaţii împortante
sunt cele de Stipetum lessingianae Soo 1948.
Specii rare: sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R, siminoc de nisip
(Helichrysum arenarium) – R, rușcuță de primăvară (Adonis vernalis) – R, CRU, CITES (II),
coşaci palescent (Astragalus pallescens) – R, zăvăcustă (Astragalus dasyanthus) – R, LRE,
belevalie (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU), luşcă de munte (Ornithogalum oreoides) –
CRRM (EN), CRU, kelerie moldoveană (Koeleria moldavica) – CRRM (VU), LRE, leontică de
odesa (Gymnospermium odessanum) – CRRM (CR), negară (Stipa lessingiana) – R.
habitatelor naturale de stepă cu deficit de precipitații. Serveşte pentru păstrarea genofondului
speciilor xerofite și plantelor medicinale, a diversității biologice specifice stepelor. Asigură
echilibrul ecologic în zona de sud a țării.
h) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor
Oferă posibilitatea cercetării particularităților și condițiilor de creștere și dezvoltare a

vegetaţiei tipice de stepă şi a speciilor de animale reprezentative. Poate servi pentru educația
ecologică, familiarizarea publicului cu flora şi fauna locală, în scop recreativ.
Se interzice:
10
Nr. 5. SECTOR DE STEPĂ ÎN SUDUL BUGEACULUI
Arie cu management multifuncţional.

Sector de stepă în Sudul Bugeacului
1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Vinogradovca
Adresa. s. Vinogradovca, r. Taraclia.

Telefon: 0294 92236
c) Amplasamentul terenurilor: la SE de s. Vinogradovca, raionul Taraclia, la extremitatea

SV a Republicii Moldova.
Schema*:
Coordonate*:
28,534986 45,796704
28,533134 45,790281
28,553651 45,791785
28,554890 45,780890

Suprafața – 50,0 ha. Reprezintă un sector cu vegetație de stepă din Sudul Moldovei
amplasat la altitudinea 20-110 m. Relieful este destul de fragmentat, teritoriul fiind secţionat de 6
ravene, cu o adâncime de 5-30 m, în care sunt scoase la zi depozitele nisipo-argiloase pliocene şi
loessurile cuaternare. În locurile cele mai adânci ale ravenelor apare şi pânza. Sectorul are 2,5
11
km lungime şi 300-700 m lăţime. Solurile predominante fac parte din cernoziomurile micelar-
carbonatate (Ursu, 2006), care, pe alocuri, sunt puternic erodate.
Elemente valoroase:
Arbuşti: sălcioară (Elaeagnus angustifolia), păducel (Crataegus curvisepala), măceş (Rosa
canina), sânger (Swida sanguinea).
Vegetaţia ierboasă este reprezentată de comunităţi de firuţă (Poa angustifolia) împreună cu
turicioară (Agrimonia eupatoria), crețușca (Filipendula ulmaria), cicoare (Cichorium intybus).
Comunităţile de păiuş ocupă cea mai mare parte a stepei și sunt prezente pe versanții cu
expoziție N și NE, fiind prezentate de speciile: păiuşului (Festuca valesiaca), salvie (Salvia
nutans), pimpinea (Poterium sanguisorba), laptele câinelui de stepă (Euphorbia stepposa) ş.a.,
iar comunităţile de bărboasă (Bothriochloa ischaemum) ocupă, de obicei, versanții abrupți, cu
soluri erodate și afectate de alunecări de teren. În ravene se dezvoltă speciile higrofite stuf
(Phragmites australis) şi coada-calului (Equisetum arvense). De rând cu gramineele edificatoare
sunt frecvente și speciile xerofite: bărboasă (Bothriochloa ischaemum), târsacă (Bromopsis
benekenii), timoftică (Phleum phleoides), pir crestat (Agropyron pectinatum), chirău (Elytrigia
repens), peliniţă (Camphorosma annua), obsigă (Bromus arvensis), ineaţă (Linum austriacum),
pelin amar (Artemisia absinthium), laptele câinelui salicifoliu (Euphorbia salicifolia), corovatic
(Salvia nemorosa), plevăiţă (Xeranthemum annuum), iarba mare (Inula salicina), cimbru
(Thymus marchallianus), jurinea (Jurinea multiflora), opaiţă (Melandrium album), scaiul
dracului (Eryngium campestre), linăriţă (Linaria vulgaris), albiţă (Alyssum hirsutum), amăreală
comună (Polygala vulgaris), voinicică (Descurainia sophia), lumânărică (Verbascum blattaria),
sparcetă de nisip (Onobrychis arenaria). Pe sectoarele mai umbrite şi umezite frecvente sunt:
cinci degete (Potentilla reptans), coada racului (Potentilla anserina), rostogol (Echinops
sphaerocephalus), rărunchioară de pădure (Glechoma hirsuta), rutişor mic (Thalictrum minus),
meişor (Milium vernale), cătuşnică (Marrubium peregrinum), mohor (Setaria viridis), iar în râpă
unde curge apa: rogoz (Carex pseudocyperus), coada calului de iarnă (Equisetum hiemale),
răchitan (Lythrum virgatum), mure (Rubus caesius), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), sugel
(Lamium purpureum), fragi (Fragaria vesca), antonică (Chaerophyllum aromaticum).
Specii rare: clocoţei (Clematis integrifolia) – decorativă, umbra iepurelui (Asparagus
tenuifolius) – R,
Ciuperci: roşcov (Russula sanguinea).
Lichenii acoperă suprafaţa tulpinilor arborilor în proporţie de: Physcia ciliata, Xanthoria
parietina, Candelariella vitellina, Physcia aipolia, Pertusaria globulifera, Parmelia sulcata, și
speciile rare Ramalina fraxinea – R, Ramalina roesleri – R.
Fauna: albăstrelul argus (Plebejus argus), fluturele icar (Polyommatus icarus), șorecarul
încălțat (Buteo lagopus) – CRE, CITES (II), CBerna (II), CBonn (II), căprioară (Capreolus
capreolus) – CRR, LRE, cârtița (Talpa europaea) – LRE, şopârla verede (Lacerta viridis) –
LRE, CBerna (II), călugărița (Mantis religiosa) – LRE.
Starea ecologică.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a habitatelor naturale şi

păstrare a genofondului florei şi faunei de stepă. Menține echilibrul ecologic în zonă.
12


Se interzice:
Vedere generală Echinops sphaerocephalus
13
B. SECTOARE REPREZENTATIVE CU VEGETAŢIE DE LUNCĂ
Nr. 1. LUNCA MLĂŞTINOASĂ CU TRESTIE

Lunca mlăştinoasă cu trestie
intrării în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.7 B.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Maramonovca,
Adresa: s. Maramonovca, r. Drochia

Telefon: 0 251 79238
s. Maramonovca, r. Drochia, lunca râului Cubolta
Schema*:
Coordonate:
27,841814 48,222501
27,848399 48,216745
27,880279 48,204282
27,855727 48,211278
Suprafața – 10 ha. Amplasată în lunca r. Cubolta, pe un relief de câmpie cu altitudine de 147m.

Elemente valoroase:
14
Plante. Trestie de câmp (Calamagrostis epigeios), trestioară (C. arundinacea) – R, rogoz-
de-dumbravă (Carex brevicollis), stuf (Phragmites australis), pătlagina de apă (Plantago
maritima) papură lată (Typha latifolia), papură îngustă (T. angustifolia).
Alge: roşii - Batrachospermum moniliforme, albastre - Gomontiella subtubulosa,
Chamaesiphon polymorphum, Ch. stagnalis, Nodularia spumigena, diatomee - Cocconeis
schumanniana, Eunotia pectinalis, E. lunaris, Frustulia rhomboides, verzi - Scenedesmus
acumunatus, S. bijugatus, Oocystis submarina, Spirogyra sp., Gongrosira debaryana,
Sphaerocystis sp.
Animale: bizam (Ondatra zibethica) – LRE, stârc cenușiu (Ardea cinerea) – LRE, CBerna
(III), racul-de-râul (Astacus fluviatilis), melcul-viteie-de-vie (Helix pomatia) – CBerna (II),
scoica (Anodonta sp).
Starea ecologică: Conținutul metalelor grele în nămolul ariei protejate Lunca mlăștinoasă
cu trestie este cuprins între nivelurile scăzut-sporit, după Кирилюк (2006). Conţinutul MG
studiate nu atinge pragul de alertă şi pragul de intervenție, fapt ce exclude riscul de toxicitate
pentru plante și organismele din mediul respectiv.
Conținutul MG în nămolul din SRVL Lunca mlăștinoasă cu trestie, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm - 68 45 38 6 75

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de nivel național. Asigură conservarea

habitatelor naturale de luncă, diversitatea biologică specifică. Are rol în menținerea nivelului
apelor freatice, purificarea apelor de suprafață, reținerea materialului de colmatare. Serveşte ca
habitat şi loc de cuibărit pentru păsările călătoare şi sedentare, ca mediu de viaţă pentru ihtio-,
batraco- şi malacofauna autohtonă.

Oferă posibilitatea cercetării relaţiilor trofice din ecosistem și familiarizării cu speciile
acvatice şi palustre tipice de floră și faună.

- Reglementarea păşunatului şi cositului neautorizat;
- Interzicerea incendierii vegetaţiei;
- Interzicerea depozitarea deşeurilor industriale şi menajere;
15
Nr. 2. LUNCA MLĂŞTINOASĂ CU ROGOZ
Arie cu Management Multifuncţional

Lunca mlăştinoasă cu rogoz
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Maramonovca
Adresa: s. Maramonovca, r. Drochia

Telefon: 0 251 79238
satul Maramonovca, raionul Drochia, în lunca râului Căinari.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,783674 48,198828
27,798629 48,195325
27,785280 48,195485
27,795326 48,188438
Suprafața – 33 ha. Este un sector de luncă mlăștinoasă, amplasat pe un relief de câmpie a stepei
Bălțului cu altitudine de 147m.
16
Elemente valoroase:
Plante.
Elementele specifice sunt prezentate de predominarea comunităţilor cu rogoz (Carex sp.),
iarba câmpului-stoloniferă (Agrostis stolonifera) – R şi scrântitoare târzifloră (Potentilla
thyrsiflora) – R, LRR.
Printre speciile de plante comune au fost înregistrate: papură (Typha sp.), crin de-baltă
(Butomus umbellatus), buzdugan (Sparganium neglectum), bărboasă (Bothriochloa hemostatica),
pâlcuri de pelin (Artemisia sp.), cicoare (Cichorium intybus), trifoi (Trifolium sp.), pinegruţă
(Nigella arvensis), capul şarpelui (Echium russicum) ş.a.
Starea ecologică

habitatelor naturale de luncă mlăştinoasă cu rogoz şi protecţia diversităţii biologice specifice.
Serveşte ca habitat şi loc de cuibărit al păsărilor călătoare şi sedentare, ca mediu de viaţă pentru
ihtio, batraco- şi malacofauna autohtonă. Contribuie la menținerea nivelului apelor freatice,
purificarea apelor de suprafață, reținerea materialului de colmatare.
Sectorul protejat poate fi utilizat în efectuarea cercetărilor științifice de monitoring a

speciilor de luncă, în educarea ecologică și familiarizarea cu flora şi fauna locală și ca zonă de
recreație pentru locuitori.
- Reglementarea păşunatului, cositului, vânatului şi pescuitului neautorizat;

- Excluderea lucrărilor de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.;
17
Nr. 3. LUNCA CU IARBA CÂMPULUI STOLONIFERĂ

b) Sector reprezentativ cu vegetaţie de luncă cu denumirea
Lunca cu iarba câmpului stoloniferă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului - Primăriile s. Baraboi, raionul

Donduşeni și s. Fântâniţa și Briceva, raionul Drochia
Adresa: s. Baraboi, raionul Donduşeni; s. Fântâniţa și Briceva, raionul Drochia

Telefon: (373) 251 70 436
Lunca inundabilă a râului Răut, amplasată în preajma s. Baraboi (105 ha), Lunca inundabilă
a râului Răut, s. Fântâniţa (36 ha) şi Lunca inundabilă a râului Răut s. Briceva (8 ha).
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,631509 48,102895
27,646368 48,092785
27,681082 48,077269
27,690319 48,067188
Suprafața – 149 ha. Reprezintă un sector de luncă cu iarba-câmpului stoloniferă, amplasată

în lunca r. Răut, altitudinea circa 130m.
18
Elemente valoroase:
Flora sectorului este prezentată de vegetaţia palustră, hidro-, higro- şi mezofită bine
dezvoltată printre care: coada calului (Equisetum palustre), marşanţia (Marchantia polymorpha),
iarba-câmpului stoloniferă (Agrostis stolonifera) – R, firuţă (Poa pratensis), coada-vulpii-de-
luncă (Alopecurus pratensis), floare-de-leac (Ranunculus repens), trifoi mediu (Trifolium
medium), trifoiul alb (Trifolium alba), trifoi-de-luncă (Trifolium pratense), rogoz spicat (Carex
spicata), rogoz negru (Carex melanostachya), rogoz riveran (Carex riparia), papură latifolie
(Typha latifolia), papură angustifolie (Typha angustifolia), limba câinelui (Cynoglossum
officinale), cicoare (Cichorium intybus), urzică mare (Urtica dioica), crin-de-baltă (Butomus
umbellatus), buzdugan (Sparganium emersum), fumăriţă medicinală (Fumaria officinalis), varga
ciobanului (Dipsacus fullonum), silnic (Glechoma hirsuta), coada racului (Potentilla anserina),
cinci degete (Potentilla reptans), pătlagina apei (Alisma gramineum), minta broaştelor (Mentha
aquatica), timoftică-de-stepă (Phleum phleoides), răscoage (Chamerion dodonaea), ghizdei
(Lotus corniculatus), vineriță (Ajuga reptans), nalbă mare (Althaea officinalis), pelin austriac
(Artemisia austriaca), coada şoarecelui (Achillea millefolium), muşeţel bun (Matricaria
recutita).
Fauna: include numeroase specii de insecte, printre care şi specia rară – podalir (Iphiclides
podalirius) – R, CRU, LRE;
specii de reptile: şopârlă ageră (Lacerta agilis) – LRE, CBerna (II), şarpe de casă (Natrix
natrix) – LRE, CBerna (III)
specii de amfibieni: izvoraș cu burtă roşie (Bombina bombina) – CRRM (VU), CRR,
LRE, CBerna (II), broasca râioasă verde (Bufo viridis) – CRR, CBerna (II) şi broască de câmp
(Pelobates fuscus) – CRRM (CR), CRR, LRE, CBerna (II);
specii de păsări: corcodel mare (Podiceps cristatus), stârc pitic (Ixobrychus minutus) –
LRE, CBerna (II), egretă mică (Egretta garzetta) – CRR, LRE, CBerna (II), stârc cenușiu (Ardea
cinerea) – LRE, CBerna (III), rață mare (Anas platyrhynchos) – LRE, CBerna (III), CBonn (II),
rața cârâitoare (A. querquedula) – CBerna (III), Bonn (II), raţă-lingurar (A. clypeata) ) – LRE,
CBerna (III), CBonn (II), rața cu cap castaniu (Aythya ferina) – LRE, CBerna (III), CBonn (II),
erete de stuf (Circus aeruginosus) – CITES (II), CBerna (III), CBonn (II), găinușă de baltă
(Gallinula chloropus) – LRE, CBerna (III), lișiță (Fulica atra) – LRE, CBerna (III), nagâț
(Vanellus vanellus) – LRE, CBerna (III), CBonn (II), pescăruş râzător (Larus ridibundus) – LRE,
CBerna (III), pupăza (Upupa epops) – CRR, LRE, CBerna (II), egreta mare (Egretta alba) –
CRR, LRE, CBerna (II), ciocârlan (Galerida cristata) – LRE, CBerna (III), codobatura
(Motacilla alba) – LRE, CBerna (II), graurul (Sturnus vulgaris) – LRE, coțofana (Pica pica) –
LRE, pițigoi mare (Parus major) – LRE, CBerna (II), vrabie de câmp (Passer montanus) – LRE,
CBerna (III) printre ele şi speciile incluse în CRRM: stârc roşu (Ardea purpurea) – CRRM
(VU), CRR, LRE, CBerna (II), barză albă (Ciconia ciconia) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), CBonn (II), stârc-galben (Ardeola ralloides) – CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, CBerna (II),
barză-neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CBerna (II), CBonn (II), cristel de câmp
(Crex crex) – CRRM (EN), CRR, LRE, CBerna (II), lebăda de vară (Cygnus olor) – CRRM
(VU), LRE, CBerna (II), CBonn (II), erete-vânăt (Circus cyaneus) – CRRM (CR), CRU, LRE,
CITES (II), CBerna (III), Bonn (II), viespar (Pernis apivorus) – CRRM (EN), CRR, LRE,
CITES (II), CBerna (III), CBonn (II).
specii de mamifere: cârtiţă (Talpa europaea) – LRE, chiţcan-comun (Sorex araneus) –
LRE, CBerna (II), iepure-de-câmp (Lepus europaeus) – LRE, CBerna (III), nevăstuică (Mustela
nivalis) – LRE, CBerna (III).
Starea ecologică: Conținutul metalelor grele în nămolul MM Lunca cu iarba câmpului

Stolonifer este cuprins între nivelurile scăzut-sporit, după Кирилюк (2006). Valorile MG nu
19
ating pragul de alertă şi pragul de intervenție. Conţinutul metalelor grele din nămolul iazurilor nu
Conținutul MG în nămolul din MM Lunca cu iarba câmpului Stolonifer, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm - 63 52 39 - 81

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250

habitatelor naturale cu vegetație de luncă şi protecţia şi conservarea diversităţii biologice
specifice. Serveşte ca habitat şi loc de cuibărit al păsărilor călătoare şi sedentare, ca mediu de
viaţă pentru ihtio-, batraco- şi malacofauna autohtonă.

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor științifice de monitoring a speciilor de luncă. Poate
fi utilizată în educația ecologică și cunoaşterea cu speciile de animale şi vegetaţiei acvatice şi
palustre tipice. Este un element estetic al peisajului şi poate fi admirat şi studiat de către turişti şi
specialişti.

20
Nr. 4. LUNCA INUNDABILĂ CU VEGETAŢIE DE BALTĂ

Lunca inundabilă cu vegetaţie de baltă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Leova.
Adresa: oraşul Leova, str. Gorki nr. 5.

Telefon: 0263 22206
în lunca râului Prut, la NV de or. Leova.
Longitude: 28°14´07˝ Latitude: 46°28´36˝
21
Suprafața – 50,0 ha. Reprezintă un sector cu vegetație de luncă din Sudul Moldovei și specii
de plante şi animale caracteristice pentru zone umede, amplasat la altitudinea 15-20 m. Sectorul
dat este supus inundaţiilor de primăvară, ca rezultat al revărsării apelor râului Prut.
Elemente valoroase:
Arbori: sălcioară (Elaeagnus argentea), plop negru (Populus nigra) şi salcie (Salix alba).
Ierburile de bază sunt: pătlagina apei (Alisma plantago-aquatica), crin de baltă (Butomus
umbellatus), pipirig (Juncus articulatus), papură lată (Typha latifolia), papură îngustă (Typha
angustifolia), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), rogoz (Carex sp.), cătină de râu (Hippophae
rhamnoides), osul iepurelui (Ononis arvensis), cornaci (Trapa natans) – CRRM (CR) CRU,
LRE, CBonn (I).
Fauna: lebăda de vară (Cygnus olor) – CRRM (VU), LRE, CBerna (II), CBonn (II), stârcul
cenuşiu (Ardea cinerea) – LRE, CBerna (III), raţă mare (Anas platyrhynchos) – LRE, CBerna
(III), CBonn (II). Circa 1000 de barze-neagre (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CBerna (II),
CBonn (II), şi circa 2000 de berze albe (Ciconia ciconia) – CRRM (VU), CRR, LRE, CBerna
(II), CBonn (II), poposesc anual pe lunca inundată.
Starea ecologică.
Conţinutul metalelor grele în solul ecosistemului nu depăşeşte CMA, doar Cr şi Co au
tendinţe de acumulare.

habitatelor naturale cu vegetație de luncă şi diversităţii biologice specifice zonelor umede.
Serveşte ca habitat şi loc de cuibărit al păsărilor călătoare şi sedentare, ca mediu de viaţă pentru
ihtio-, batraco- şi malacofauna autohtonă. Este un element estetic al peisajului şi poate fi admirat
şi studiat de către turişti şi specialişti.
Oferă posibilitatea cercetării relaţiilor trofice din ecosistem, și poate servi ca obiect de
familiarizare cu flora şi fauna locală.
- Reglementarea păşunatului, cositului, vânatului, pescuitului neautorizat;

22
Vedere generală Butomus umbellatus
Inundație recentă Trapa natans
23
Nr. 6. LUNCĂ CU PREDOMINAREA IERBII CÂMPULUI GIGANTICE

Lunca cu predominarea ierbii câmpului gigantice
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Drăgănești

Adresa: s. Drăgănești, r. Sângerei
Telefon: (262) 93-1-10
c) Amplasamentul terenurilor: la est de satul Drăgănești, raionul Sângerei.
Schema*:
Coordonate*:
28,273900 47,731661
28,277359 47,730734
28,275966 47,728954
28,269060 47,726025

Suprafața – 15,0 ha. Reprezintă un sector de luncă cu vegetație de pajiște amplasat în lunca
râului Soloneţ cu soluri de cernoziom obișnuit. Altitudinea 108m.
Elemente valoroase:
Aria protejată constituie un sector cu vegetație de luncă cu predominarea ierbii câmpului-
gigantice unde se atestă prezența speciilor de plante pentru habitatele de luncă: festuca gigantică
(Festuca gigantea), firuţă (Poa pratensis), iarba câmpului (Agrostis gigantea). Asociații
importante: Ass. Festucetum gigantae; Ass. Alopecurietum pratensis Regel 1925, Novinski
1928, Ass. Poetum pratensis Răvăruț, Cazac et turenschi 1956.
24
Starea ecologică
Conținutul metalelor grele în nămolul MM Lunca cu predominarea ierbii câmpului gigantice
este cuprins între nivelurile scăzut-sporit, după Кирилюк (2006). Valorile MG studiate nu ating
pragul de alertă și pragul de intervenție. Conţinutul metalelor grele din nămolul iazurilor nu
Conținutul MG în nămolul din MM Lunca cu predominarea ierbii câmpului gigantice, mg/kg s.u.
Obiectul de studiu Pb Zn Cu Ni
AMM VL Drăgănești-intrare <8 122 48 62
AMM VL Drăgănești-ieșire <8 84 47 54
VLA (Răuţă, Cârstea, 1983) 30 300 100 100

Nivelul conținutului Pb Zn Cu Ni
Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150
habitatelor naturale şi protecția vegetației de luncă. Menține nivelul apelor freatice, contribuie la
purificarea apelor de suprafață și reținerea materialului de colmatare. Serveşte ca habitat
favorabil pentru flora și fauna acvatică și palustră.

Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor științifice de monitoring a genofondului vegetației
de luncă. Poate fi utilizată în educarea ecologică a populației și ca obiect didactic pentru elevi.
- Reglementarea păşunatului, cositului şi vânatului neautorizat;
Vedere generală
25
Nr. 7. LUNCĂ CU PREDOMINAREA GOLOMĂŢULUI

b) Sector reprezentativ cu vegetaţie de luncă cu denumirea
Luncă cu predominarea golomățului (Drăgăneşti)
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Drăgăneşti
Adresa: s. Drăgăneşti, raionul Sîngerei

Telefon: (262) 39-3-16
la est de satul Drăgănești, în lunca râului Soloneţ
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,363406 47,705769
28,358210 47,702504
28,345448 47,697913
28,345719 47,700652
Suprafața – 15,0 ha. Prezintă un sector de luncă cu ecosisteme de pagişte cu plante furajere,
medicinale și alimentare cu valoare economică considerabilă. Este amplasată în lunca râului
Soloneț, înmprejumită de un relief de câmpie a stepei Bălțului cu altitudine de 165-280 m.
Substratul este nisipoargilos, tipul solului - ciornoziom tipic.
26
Elemente valoroase:
Aici sunt protejate vegetația de pajiște primară (n-a fost arată) de luncă cu predominarea
golomățului, flora şi fauna specifică.
Asociaţiile importante: Ass. Agrostio-Bekmanietum Raparics, 1916, ass. Alopecuro
(arundinacei) – Beckmanietum, Soo, 1933, ass. Careo (melanostachi) – Beckmanietum
Cosmodamianscaia, 1967.
Starea ecologică: Se practică cositul, păşunatul.

Nivelul apelor freatice – 2-5m; salinizarea apei - sub 1g/l, predomină hidrocarbonații de
calciu și magneziu.

specifice. Contribuie la menținerea nivelului apelor freatice, purificarea apelor de suprafață,
reținerea materialului de calmatare. Serveşte ca habitat favorabil pentru flora și fauna acvatică și
palustră.
Genofondul speciilor de plante poate fi utilizat în scop didactic și efectuarea cercetărilor

științifice de monitoring.

g)
Aspect general
27
Nr. 8. LUNCĂ CU FIRUȚĂ

Lunca cu firuță
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Bursuceni
Adresa: s. Bursuceni, r. Sângerei.

Telefon/fax: 0 262 56 3 24
în partea de vest a satului Bursuceni, raionul Sângerei, lunca afluentului râului Ciulucul Mic.
Schema*:
Coordonate*:
Coordonate:
27,987057 47,491195
27,990043 47,490161
27,989906 47,489308
27,993299 47,488895
Suprafața – 12,0 ha. Sector de luncă amplasat în lunca afluentului râului Ciulucul Mic.
Amplasat la altitudine de circa 120 m, tipul solului - cernoziom de luncă.
28
Elemente valoroase:
Elemente valoroase ale ariei protejate sunt comunităţi vegetale de luncă şi speciile de plante
reprezentative caracteristice pentru vegetaţia de luncă: coada vulpii de luncă (Alopecurus
pratensis), coada vulpii (Alopecurus arundinaceas), rujină (Juncus gerardii), pipirigul
(Bolboschoenus maritimus), puccinelie (Puccinellia distans, P. gigantea), stânjinel (Iris
halophila) – R, LRR, păiuşul (Festuca pratense), firuţa (Poa pratense), sică (Limonium
gmelinii).
Asociații importante: Phragmitetum vulgaris Soó 1927, Caricetum otrubae Dihoru (1969)
1970, Alopecuretum ventricosa Turenschi 1966, Puccinellietum distantis Soó 1937; Knapp 1948,
Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordhagen 1923; Wenzl 1934.
A fost identificată o populaţie de sparanghel medicinal (Asparagus officinalis) – R.
Starea ecologică
Conținutul metalelor grele în nămolul MM Lunca cu firuță este cuprins între nivelurile
foarte scăzut-mediu. Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție.
Conţinutul metalelor grele din nămolul iazurilor nu depăşesc limitele admisibile.
Conținutul MG în nămolul din MM Lunca cu firuță, mg/kg s.u.

AMM VL Lunca cu firuță <8 80 21 42

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150

specifice. Menține nivelul apelor freatice, contribuie la purificarea apelor de suprafață și
reținerea materialului de colmatare.
Oferă posibilitatea efectuării cercetării direcţiei de evoluţie a vegetaţiei sub aspectul

presingului antropic în scopul elaborării măsurilor de restabilire a ecosistemelor de luncă. Poate
fi utilizată în educația ecologică și cunoaşterea cu speciile de animale şi vegetaţiei acvatice şi
palustre tipice.
29

Aspect general
30
Nr. 9. LUNCĂ CU IARBA CÂMPULUI

Lunca cu iarba câmpului
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Bursuceni
Adresa: s. Bursuceni, r. Sângerei.

Telefon/fax: 0 262 56 3 24
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de vest a satului Bursuceni, raionul Sângerei, lunca

râului Ciulucul Mic.
Schema*:
Coordonate:
27,968382 47,521360
27,964728 47,519014
27,965663 47,514615
27,967840 47,51229

Suprafața – 3,0 ha. Reprezintă un sector de luncă amplasat în lunca râului Ciulucul Mic, la
altitudinea de 98 m, tipul dominant de sol - cernoziom de luncă.
Elemente valoroase:
Elemente valoroase pentru aria protejată sunt speciile reprezentative: iarba-câmpului
stoloniferă (Agrostis stolonifera) – R, iarba câmpului (Agrostis gigantea), coada-vulpii-de-luncă
(Alopecurus pratensis), rogoz spicat (Carex spicata), rogozul vulpii (Carex vulpina), păiuș stepic
(Festuca valesiaca), stânjenel halofil (Iris halophila) – R, LRR, pipirig (Juncus gerardii), firuţă
(Poa pratensis), puccinelie (Puccinellia distans).
31
Asociații importante: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordhagen 1923; Wenzl 1934.
Starea ecologică
Conținutul metalelor grele în nămolul MM Lunca cu iarba câmpului este cuprins între
nivelurile foarte scăzut-mediu, după Кирилюк (2006). Valorile MG studiate nu ating pragul de
alertă și pragul de intervenție. Conţinutul metalelor grele din nămolul studiat nu depăşesc
limitele admisibile.
Conținutul MG în nămolul din MM Lunca cu iarba câmpului, mg/kg s.u.
AMM VL Lunca cu firuță <8 78 29 31

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150
Nivelul fondului radiologic gama extern – 17,00 μR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h)

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de importanță națională. Asigură
conservarea comunităţilor vegetale de luncă şi speciilor reprezentative de plante și animale.
Terenul ariei protejate este utilizat doar ca fâneaţă.
Oferă posibilitatea cercetării speciilor caracteristice zonelor umede. Poate servi ca obiect de
studiu al relaţiilor trofice din ecosistem, de familiarizare cu flora şi fauna locală.
Utilizarea ariei ca fâneaţă

32
Nr. 10. LUNCĂ CU PUCCINELIE

Luncă cu puccinelie
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Dumbrăviţa, r. Sîngerei.

Adresa: s. Dumbrăviţa, r. Sângerei.
Telefon: 262 43 1 33
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de est a satului Dumbrăviţa, raionul Sângerei,
lunca râului Ciulucul Mic.
Schema*:
Coordonate:
28,159470 47,481046
28,156291 47,481728
28,143949 47,482424
28,137364 47,476815
Suprafața – 20,0 ha. Reprezintă un sector de luncă amplasat în lunca râului Ciulucul Mic, la
altitudinea de 80-84 m, tipul dominant de sol - cernoziom de luncă.
Elemente valoroase:
Elemente valoroase pentru aria protejată sunt comunităţi vegetale halofile (comunităţi de
Puccinellia distans) şi de luncă (Alopecurus arundinaceus), speciile de plante caracteristice
ecosistemelor de luncă: Alopecurus arundinaceus, Lolium perenne, Poa angustifolia, Puccinellia
33
distans, Puccinellia limosa, Scorzonera canna, Scorzonera ensifolia, Scorzonera laciniata,
Scorzonera parviflora, Trifolium pratense.
Sub aspectul importanţei economice flora cuprinde:
specii cu valoare furajeră - Alopecurus arundinaceus, Bolboschoenus maritimus, Bromus
japonicus, Carex distans, Cynodon dactylon, Elytrigia repens, Hordeum leporinum, Lolium
perenne, Lotus corniculatus, Medicago lupulina, Medicago sativa, Poa angustifolia, Polygonum
aviculare, Potentilla reptans, Plantago lanceolata, Puccinellia distans, Puccinellia limosa,
Taraxacum officinale, Trifolium fragiferum, Trifolium repens, Trifolium pratense, Urtica dioica,
Vicia angustifolia, Vicia cracca, etc;
specii medicinale: Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Cichorium intybus, Daucus
carota, Elytrigia repens, Lotus corniculatus, Malva sylvestris, Matricaria recutita, Medicago
lupulina, Potentilla reptans, Plantago lanceolata, Polygonum aviculare, Potentilla reptans,
Taraxacum officinale, Trifolium pratense, Urtica dioica, Xanthium strumarium;
specii cu valoare industrială - Achillea setacea, Artemisia austriaca, Bolboschoenus maritimus,
Cichorium intybus, Daucus carota, Lepidium ruderale, Malva sylvestris, Phragmites australis,
Xanthium strumarium;
specii cu valoare alimentară - Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Cichorium intybus,
Lotus corniculatus, Matricaria recutita, Taraxacum officinale, Urtica dioica.

conservarea comunităţilor vegetale de luncă şi speciilor reprezentative de plante și animale.
Oferă posibilitatea cercetării speciilor caracteristice zonelor umede. Poate servi ca obiect de studiu
al relaţiilor trofice din ecosistem, de familiarizare cu flora şi fauna locală.

Aspect general
34
Nr. 11. LUNCĂ CU IARBA CÎMPULUI STOLONIFERĂ

Lunca cu iarba câmpului stoloniferă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: primăria s. Dumbrăviţa, r. Sîngerei.

Adresa: s. Dumbrăviţa, r. Sângerei.
Telefon: 262 43 1 33
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de nor-est a satului Dumbrăviţa, raionul Sîngerei,

afluentul râului Ciulucul Mic.
Schema*:
Coordonate:
28,144243 47,498076
28,142057 47,494581
28,153800 47,494546
28,147493 47,493857
Suprafața – 20,0 ha. Reprezintă un sector de luncă amplasat în lunca afluientului r. Ciulucul
Mic, pe substrat constituit din luturi şi argile, tipul dominant de sol - cernoziom de luncă.
Elemente valoroase:
Elemente valoroase pentru aria protejată sunt comunităţi vegetale luncă primară mezofită cu
Alopecurus arundinaceus. Asociaţiile importante: ass. Alopecuretum ventricosi Turenschi 1966
şi ass. Phragmitetum vulgaris Soó 1927.
Sub aspectul importanţei economice flora ariei protejate cuprinde:
35
specii cu valoare furajeră - Alopecurus arundinaceus, Alopecurus pratensis, Bolboschoenus
maritimus, Bromus squarrosus, Carex distans, Cynodon dactylon, Lotus corniculatus, Lotus
tenuis, Medicago lupulina, Medicago sativa, Poa angustifolia, Potentilla reptans, Plantago
lanceolata, Puccinellia distans, Trifolium repens, Vicia angustifolia, Vicia villosa;
specii cu valoare medicinală - Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Cichorium
intybus, Daucus carota, Lotus corniculatus, Malva sylvestris, Matricaria recutita, Medicago
lupulina, Potentilla reptans, Plantago lanceolata, Potentilla reptans, Xanthium strumarium;
specii cu valoare industrială - Achillea setacea, Artemisia austriaca, Bolboschoenus
maritimus, Cichorium intybus, Daucus carota, Malva sylvestris, Phragmites australis, Xanthium
strumarium;
specii cu valoare alimentară - Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Cichorium
intybus, Lotus corniculatus, Matricaria recutita.

conservarea comunităţilor vegetale de luncă şi speciilor reprezentative de plante și animale. Este
utilizată în calitate de păşune şi fâneaţă.
Oferă posibilitatea cercetării speciilor caracteristice zonelor umede. Poate servi ca obiect de
studiu al relaţiilor trofice din ecosistem, de familiarizare cu flora şi fauna locală.

Aspect general
36
Nr. 12. LUNCĂ CU PĂIUȘ

Lunca cu păiuș
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Chişcăreni
Adresa: s. Chişcăreni, r. Sângerei.

Telefon: 262 41 2 49
la nord de Satul Slobozia-Chişcăreni, în lunca râului Ciulucul Mijlociu.
Schema:
Suprafața – 40,0 ha. Reprezintă un sector de luncă al râului Ciulucul Mijlociu. Tipul solului
– solonceac. Din punct de vedere economic conține specii de plante de importanță furageră,
medicinală, industrială, alimentară.
37
Elemente valoroase:
Comunităţi vegetale halofile de ţipirig (Juncus gerardii), puccinelie (Puccinellia distans, P.
gigantea).
Asociații importante. Puccinellietum distantis Soó 1937; Knapp 1948, Juncetum gerardii
(Warming 1906) Nordhagen 1923; Wenzl 1934, Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933,
Eleocharitetum palustris Ubrizsy 1948.
specii de păsări: barză-neagră (Ciconia nigra) – CRRM (CR), CRR, CBerna (II), CBonn (II),
egreta mare (Egretta alba) – CRR, LRE, CBerna (II).
Starea ecologică
Conținutul metalelor grele în nămol este cuprins între nivelurile foarte scăzut-mediu.
Valorile MG studiate nu ating pragul de alertă și pragul de intervenție.
Conținutul MG în nămolul din AMM VL Lunca cu păiuș (s. Chișcăreni), mg/kg s.u.
AMM VL Lunca cu păiuș (s. Chișcăreni) <8 68 33 65

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de nivel național. Serveşte ca habitat şi loc
de cuibărit al păsărilor călătoare şi sedentare, ca mediu de viaţă pentru ihtio-, batraco- şi
malacofauna autohtonă. Este un element estetic al peisajului şi poate fi admirat şi studiat de către
turişti şi specialişti.
Oferă posibilitatea efectuării cercetărilor științifice privind direcţia de evoluţie a vegetaţiei

de luncă sub aspectul presiunii antropice în scopul elaborării unui management durabil al
ecosistemelor de luncă. Poate fi utilizată în educația ecologică.

38
Aspect general
Habitat favorabil pentru păsări
39
Nr. 13. LUNCĂ CU BUMBĂCĂRIŢĂ

Luncă cu bumbăcăriţă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Căpriana
Adresa: Căpriana, r. Străşeni.
Telefon: 0237 68238
c) Amplasamentul terenurilor: La sud-vest de satul Căpriana, în lunca r. Botna (Valea
Buda).
Schema*:
Coordonate:
28,481056 47,089404
28,482742 47,089567
28,482889 47,088252
28,482419 47,087968

Suprafața – 20,0 ha. Reprezintă un sector de luncă amplasat în lunca râului Botna, la
altitudinea de 177 m, tipul dominant de sol - aluviale molice.
Elemente valoroase:
Valoarea acestei arii protejate o constitue fatul că prezintă unul din cele două habitate
evidenţiate în R. Moldova pentru populaţiia de bumbăcăriţă (Eriophorum latifolium Hoppe) -
specie rară (critic periclitată) de plante, regăsită în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
40
Flora:
Arbori (salcie albă (Salix alba), plop tremurător (Populus tremula), păr pădureş (Pyrus
pyraster), mesteacăn (Betula verucosa).
Arbuşti: salcie căprescă (Salix caprea), zăloagă (Salix cinerea), mlaje (Salix viminalis).
Sub aspectul importanţei economice flora AP cuprinde:
specii cu valoare furajeră - Alopecurus arundinaceus, Bolboschoenus maritimus, Elytrigia
repens, Lolium perenne, Lotus corniculatus, Poa angustifolia, Polygonum aviculare, Potentilla
reptans, Plantago lanceolata, Taraxacum officinale, Trifolium fragiferum, Trifolium repens,
Trifolium pratense, Urtica dioica, Vicia angustifolia, Vicia cracca;
specii cu valoare medicinală - Cichorium intybus, Daucus carota, Elytrigia repens, Lotus
corniculatus, Medicago lupulina, Potentilla reptans, Plantago lanceolata, Polygonum
aviculare, Potentilla reptans, Taraxacum officinale, Trifolium pratense, Urtica dioica, Xanthium
strumarium), industrială (Achillea setacea, Artemisia austriaca, Bolboschoenus maritimus,
Lotus corniculatus, Matricaria recutita,Taraxacum officinale, Urtica dioica.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de importanță națională. Contribuie la
menţinerea unui echilibru ecologic al ecosistemelor de luncă, la protecţia mediului şi conservarea
biodiversităţii.
Starea ecologică: În aria protejată se practică păşunatul şi cositul
Oferă posibilitatea cercetării direcţiei de evoluţie a vegetaţiei sub aspectul presiunii antropice în
scopul elaborării măsurilor de restabilire a ecosistemelor de luncă şi a celor de conservare şi
folosire raţională a florei şi faunei. Poate fi utilizată în scop didactic pentru familiarizarea
şcolarilor cu flora şi fauna caracteristice ecosistemelor de luncă, cu speciile rare, importanţa
pentru natură şi om, protecţia mediului.
- Interzicerea incendierii vegetaţiei; - Interzicerea depozitarea deşeurilor industriale şi
menajere; - Excluderea lucrărilor de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de
orice fel etc.; - alte activităţi cu efect negativ.
Aspect general
41
Nr. 14. LUNCĂ CU BUMBĂCĂRIŢĂ

Luncă cu bumbăcăriţă
intrării în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr B.7.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Rezervaţia Codrii.

Adresa: Comuna Lozova, raionul Străşeni.
Telefon: 0237 47386
Amplasamentul terenurilor: la vest de comuna Lozova, raionul Străşeni. În teritoriul
Rezervaţiei Codrii.
Schema*:
Suprafața – 15,0 ha. Reprezintă un sector de luncă amplasat la altitudinea de 149 m, tipul
dominant de sol - aluviale molice.
Elemente valoroase:
Valoarea acestei arii protejate o constitue fatul că prezintă unul din cele două habitate
evidenţiate în R. Moldova pentru populaţiia de bumbăcăriţă (Eriophorum latifolium Hoppe) -
specie rară (critic periclitată) de plante, regăsită în Cartea Roşie a Republicii Moldova. În aria
protejată mai sunt identificate şi alte specii rare de plante precum: poroinic de mai
42
(Dactylorhiza majalis) – CRRM (CR), mlăştiniţă (Epipactis palustris) – CRRM (CR), poroinic
palustru (Orchis palustris) – CRRM (EN).
Sub aspectul importanţei economice flora AP cuprinde:
specii cu valoare furajeră - Alopecurus arundinaceus, Bolboschoenus maritimus, Elytrigia
repens, Lolium perenne, Lotus corniculatus, Poa angustifolia, Polygonum aviculare, Potentilla
reptans, Plantago lanceolata, Taraxacum officinale, Trifolium fragiferum, Trifolium repens,
Trifolium pratense, Urtica dioica, Vicia angustifolia, Vicia cracca;
specii cu valoare medicinală - Cichorium intybus, Daucus carota, Elytrigia repens, Lotus
corniculatus, Medicago lupulina, Potentilla reptans, Plantago lanceolata, Polygonum
aviculare, Potentilla reptans, Taraxacum officinale, Trifolium pratense, Urtica dioica, Xanthium
strumarium;
specii cu valoare industrială - Achillea setacea, Artemisia austriaca, Bolboschoenus maritimus,
Lotus corniculatus, Matricaria recutita, Taraxacum officinale, Urtica dioica.
menţinerea unui echilibru ecologic al ecosistemelor de luncă, la protecţia mediului şi conservarea
biodiversităţii.
g)Restricţii privind folosirea terenurilor.

Reglementarea păşunatului, cositului şi vânatului neautorizat; - Interzicerea incendierii
vegetaţiei; - Interzicerea depozitarea deşeurilor industriale şi menajere; - Excluderea lucrărilor de
construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.; - alte activităţi cu efect
negativ.
Aspect general
43
Nr. 15. LUNCĂ CU FIRUŢĂ

Luncă cu firuţă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Chiţcanii Vechi, raionul

Teleneşti.
Adresa: s. Chiţcanii Vechi, raionul Teleneşti
Telefon: 0258 76-2-36
c) Amplasamentul terenurilor: la sud-vest de satul Chiţcanii Vechi, în lunca afluentului
de stânga a râului Răut.
Schema*:
Coordonate:
28,437722 47,612559
28,440854 47,604114
28,446322 47,596480
28,452190 47,589660

Suprafața – 20,0 ha. Reprezintă un sector de luncă cu vegetaţie de pajişte primară de luncă
cu firuţă amplasat la altitudinea de 91m, pe substrat nisipoargilos, tipul dominant de sol -
ciornoziom tipic.
Elemente valoroase:
Valoarea acestei arii protejate o constitue asociaţiile protejate aici: Ass. Poetum pratense Răv.
Cazac et Turenschi 1956 şi Ass. Alopecurietum pratensis Soo 1957. Se atestă prezenţa speciilor
de plante rare pentru habitatul pajiştilor de luncă: Poa pratense, Peucedanum latifolium, Alium
44
scorodoprasum, Juncus effusus, Adonis aestivalis, Asparagus officinalis, Poa sylvicola, Stellaria
graminea, Phleum pratense, Ceratocephala testiculata, Muscari negletum.
Reprezintă un sector de plante furajere, medicinale şi alimentare cu valoare economică

considerabilă.
Printre ele au fost semnalate următoarele specii de plante vasculare: Peucedanum latifolium,
Carex melanostachia, Ranunculus acer, Alium scorodoprasum, Taraxacum officinale, Carex
micheli, Carex echinata, Agrostis stolonifera, Juncus effusus, Plantago media, Ranunculus
polyanthemos, Leontodon autumnalis, Elytrigia intermedia, Phragmites australis, Plantago
lanceolata, Armoracia rusticana, Alopecurus pratense, Adonis aestivalis, Achillea milefolium,
Plantago media, Asparagus officinalis, Arctium lappa, Poa sylvicola, Stellaria graminea,
Agrostis gigantea, Malva excisa, Scirpus lacustris, Eleocharis palustris, Daucus carota,
Ranunculus sceleratus, Carex remota, Medicago sativa, Althaea officinalis, Carex riparia,
Ranunculus repens, Phleum pratense, Poa bulbosa, Potentilla reptans, Ceratocephala
testiculata, Muscari negletum, Stellaria media, Lamium amplexicaule.

menţinerea unui echilibru ecologic al ecosistemelor de luncă, menţinerea nivelului apelor
freatice, purificarea apelor de suprafaţă, reţinerea materialului de calmatare.
Starea ecologică: În aria protejată se practică păşunatul, cositul, colectarea plantelor medicinale.

- Reglementarea păşunatului, cositului şi vânatului neautorizat; - Interzicerea incendierii
vegetaţiei; - Interzicerea depozitarea deşeurilor industriale şi menajere; - Excluderea
lucrărilor de construcţie a edificiilor, instalaţiilor, conductelor de orice fel etc.;
Aspect general
45
Nr. 16. LUNCĂ CU PUCCINELIE GIGANTICĂ

Luncă cu puccinelie gigantică
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Verejeni, r. Teleneşti.

Adresa: s. Verejeni, r. Teleneşti
Telefon: 0 258 67 4 36
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de nord-est a satului Verejeni, raionul Teleneşti,

lunca râului Ciulucul Mare.
Schema*:
Coordonate:
28,481366 47,545535
28,482360 47,540745
28,491920 47,540492
28,494247 47,535126
Suprafața – 30,0 ha. Reprezintă un sector amplasat în lunca râului Ciulucul Mare pe
substrat constituit din luturi şi argile, tipul dominant de sol - solonceac.
Elemente valoroase:
Valoarea acestei arii protejate sunt speciile de plante reprezentative: Alopecurus arundinaceus,
Alopecurus pratensis, Juncus gerardii, Lepidium crassifolium, Myosurus minimus, Puccinellia
46
distans. Asociaţiile importante: Puccinellietum distantis Soó 1937; Knapp 1948, Juncetum
gerardii (Warming 1906) Nordhagen 1923; Wenzl 1934.
Sub aspectul importanței economice flora AP cuprinde:

specii cu valoare furajeră - Alopecurus arundinaceus, Alopecurus pratensis, Bolboschoenus
maritimus, Carex otrubae, Elytrigia repens, Lolium perenne, Medicago lupulina, Medicago
sativa, Puccinellia distans, Trifolium repens;
specii cu valoare medicinală - Artemisia austriaca, Matricaria recutita, Plantago lanceolata,
Polygonum aviculare, Potentilla reptans, Taraxacum officinale, Verbena officinalis, Xanthium
strumarium;
specii cu valoare industrială - Daucus carota, Juncus gerardii, Bolboschoenus maritimus,
Phragmites australis, Xanthium strumarium, Lepidium ruderale, Verbena officinalis;
pecii cu valoare alimentară - Taraxacum officinale, Matricaria recutita, Verbena officinalis.

menţinerea unui echilibru ecologic al ecosistemelor de luncă, menţinerea nivelului apelor
freatice, purificarea apelor de suprafaţă, reţinerea materialului de calmatare.
Starea ecologică: În aria protejată se practică păşunatul, sunt construite câteva lacuri care se
folosesc în scop piscicol.
Oferă posibilitatea cercetării şi cunoaşterii diversităţii floristice şi faunistice a ariei protejate în

vederea conservării şi folosirii raţionale a florei şi faunei.
Poate fi utilizată în scop educaţional pentru familiarizarea publicului cu flora şi fauna din zonă,
cu speciile rare, importanţa pentru natură şi om, protecţia mediului.

Aspect general
47
Nr. 17. LUNCĂ CU PUCCINELIE DISTANŢATĂ

Luncă cu puccinelie distanţată
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Verejeni, r. Teleneşti.

Adresa: s. Verejeni, r. Teleneşti
Telefon: 0 258 67 4 36
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de sud a satului Verejeni, raionul Teleneşti, lunca

rîului Ciulucul Mijlociu.
Schema*:
Coordonate:
28,456577 47,524935
28,463847 47,524252
28,463065 47,521299
28,463076 47,521249
Suprafața – 10,0 ha. Reprezintă un sector amplasat în lunca râului Ciulucul Mijlociu pe
Elemente valoroase:
Valoarea acestei arii protejate sunt Comunităţi halofite de Puccinellia distans.
Sub aspectul importanței economice flora AP cuprinde:
48
specii cu valoare furajeră - Elytrigia repens, Medicago lupulina, Medicago sativa, Trifolium
pratense, Trifolium repens;
specii cu valoare medicinală - Matricaria recutita, Plantago lanceolata, Polygonum aviculare,
Potentilla reptans, Xanthium strumarium;
specii cu valoare industrială - Daucus carota, Juncus gerardii, Xanthium strumarium.

menţinerea unui echilibru ecologic al ecosistemelor de luncă.
Starea ecologică: Aria protejată este traversată de canale de desecare, de conducta de gaz locală,
stîlpi pentru reţeaua de curent electric şi cablu de telefon. În aria protejată se practică păşunatul,
şi depoyitarea gunoiului.


-
Aspect general
49
Nr. 18. LUNCĂ CU VEGETAŢIE HALOFILĂ

Luncă cu vegetaţie halofilă
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: primăria s. Băneşti, r. Teleneşti.

Adresa: s. Băneşti, r. Teleneşti
Telefon: 0 258 57 3 04
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de sud-est a satului Băneşti, raionul Teleneşti,
lunca râului Ciulucul Mare
Schema*:
Coordonate:
28,403228 47,561200
28,401684 47,558927
28,425945 47,558099
28,424564 47,556230
Suprafața – 20,0 ha. Reprezintă un sector amplasat în lunca râului Ciulucul Mare pe
Elemente valoroase:
Elementele valoroase protejate sunt asociaţiile: Puccinellietum distantis Soó 1937; Knapp
1948,
Juncetum gerardii (Warming 1906), Nordhagen 1923; Wenzl 1934, Bolboschoenetum maritimi
Eggler 1933, Eleocharitetum palustris Ubrizsy 1948, Schoenoplectetum tabernaemontani Soó
1947 şi comunităţi vegetale halofile primare (Puccinellia distans, Juncus gerardii,
Bolboschoenus maritimus).
50
specii cu valoare furajeră - Alopecurus arundinaceus, Alopecurus pratensis, Beckmannia
eruciformis, Bolboschoenus maritimus, Cynodon dactylon, Elytrigia repens, Festuca valesiaca,
Lemna minor, Lolium perenne, Lotus corniculatus, Medicago lupulina, Medicago sativa,
Plantago major, Polygonum aviculare, Puccinellia distans, Taraxacum officinale, Trifolium
repens;
specii cu valoare medicinală - Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Daucus carota,
Elytrigia repens, Matricaria recutita, Plantago major, Polygonum aviculare, Potentilla reptans,
Salvia nemorosa, Taraxacum officinale, Trifolium repens;
specii cu valoare industrială - Achillea setacea, Bolboschoenus maritimus, Daucus carota,
Galium verum, Juncus gerardii, Phragmites australis, Lepidium ruderale, Xanthium
strumarium;
specii cu valoare alimentară - Artemisia absinthium, Artemisia austriaca, Lotus corniculatus,
Taraxacum officinale, Matricaria recutita.

Starea ecologică: În aria protejată se practică păşunatul.


Aspect general
51
Nr. 19. LUNCĂ CU PREDOMINAREA GOLOMĂŢULUI

Luncă cu predominarea golomăţului
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Zgărdeşti, r. Teleneşti.

Adresa: s. Zgărdeşti, r. Teleneşti
Telefon: 0 258 45 2 36
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de nord-est a satului Zgărdeşti, raionul Teleneşti,
lunca rîului Ciulucul Mijlociu.
Schema*:
Coordonate:
28,188735 47,541169
28,188150 47,539271
28,203821 47,536157
28,199433 47,534253
Suprafața – 20,0 ha. Reprezintă un sector amplasat în lunca râului Ciulucul Mijlociul
Mijlociu.
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt comunităţi de Dactylis glomerata
52
specii cu valoare furajeră - Elytrigia repens, Lolium perenne, Medicago sativa, Poa pratense,
Polygonum aviculares, Puccinellia distans, Vicia pratense;
specii cu valoare medicinală - Artemisia austriaca, Matricaria recutita, Polygonum aviculare;
specii cu valoare industrială - Juncus gerardii, Phragmites australis, Lepidium ruderale;
specii cu valoare alimentară - Matricaria recutita.

Starea ecologică: În aria protejată se practică păşunatul. Este traversată de numeroase drumuri.
Pe teritoriul ariei protejate dinspre sud-est este amplasat un teren de fotbal iar în partea de nord-
est se află ruinele unei ferme de vaci.


Aspect general
53
Nr. 20. LUNCĂ CU IARBA CÂMPULUI GIGANTICĂ

Luncă cu iarba câmpului gigantică
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Mândreşti, raionul

Teleneşti.
Adresa: s. Mândreşti, raionul Teleneşti
Telefon: 258 44 6 38
c) Amplasamentul terenurilor: afluentul râului Ciulucul Mijlociu, satul Mândreşti.
Schema*:
Longitude: E 28°26.273´ Latitude: N 47°49.178´

Suprafața – 8,0 ha. Reprezintă un sector amplasat în lunca râului Ciulucul Mijlociul
Mijlociu.
Nu au fost identificate asociaţii importante şi specii rare.
54
Elementele valoroase sunt comunităţi de Dactylis glomerata
specii cu valoare furajeră - Elytrigia repens, Lolium perenne, Medicago sativa, Polygonum
aviculares;
specii cu valoare medicinală - Matricaria recutita, Polygonum aviculare;
specii cu valoare industrială - Juncus gerardii, Lepidium ruderale;
specii cu valoare alimentară - Matricaria recutita.
Specii invazive: Carduus acanthoides, Lepidium ruderale, Senecio vernalis, Xanthium

spinosum, Xanthium strumarium.

Starea ecologică: aria protejată este expusă impactului antropic, este practicat intens păşunatul
şi oferă puţine beneficii comunităţii locale. Au fost diminuate semnificativ comunităţile de
Agrostis gigantea.
Aria protejată este amplasată în imediata apropiere a localităţii Mîndreşti din care cauză
regimul de arie protejată este destul de greu de respectat. Flora si vegetaţia ariei protejate se
caracterizează printr-o diversitate floristică şi fitocenotică săracă. În covorul ierbos dominante
sunt speciile ruderale, fiind mai rezistente la impactele antropo-zoogene.
55
Nr. 21. LUNCA CU OVĂSCIOR

Lunca cu ovăscior
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Cornova, raionul Ungheni
Adresa: s. Cornova, raionul Ungheni

Telefon: 0 236 59 7 14
c) Amplasamentul terenurilor: în lunca râului Cula în apropiere de satul Cornova.
Schema*:
Coordonate:
28,163038 47,403955
28,172391 47,405164
28,165640 47,403157
28,170473 47,404185
Suprafața – 4,0 ha. Prezintă un sector de luncă cu vegetație de pajiște primară (n-a fost
arată) cu ovăscior. Este amplasată la altitudinea de 93m, pe substrat argilonisipos, tipul
dominant de souri - brune și cenușii întunecate.
56
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt Ass. Arrhenatheretum elatioris (Br.-Bl.. 1925) W.Koch 1926
Pajiștea cu ovăscior este valoroasă ca sursă de furaje consistente precum și de plante
medicinale: coada șoricelului (Achillea millefolium), muşeţel (Matricaria recutita), păpădie
(Taraxacum officinale), (traista ciobanului) Capsella bursa-pastoris) ş.a.
Este apreciată de localnici ca fânață valoroasă și înalt productivă (30-40 ct/ha), este constituită
din 33 specii de plante vasculare din care specia pratoformantă ovăsciorul - plantă rară din
motivul că habitatul acestea a fost destabilizat prin activități antropice hidroameliorative.

Starea ecologică: Aria protejată se practică ca fâneaşă şi pentru păşunat.
Genofondul speciilor de plante poate fi utilizat în scopuri ştiinşifice şi cognitive.

Aspect general
57
Nr. 22. LUNCĂ CU PĂIUŞ

Luncă cu păiuş
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria com. Condrătești.

Adresa: s. Condrătești, raionul Ungheni.
Telefon: 0236 79240
c) Amplasamentul terenurilor: lunca inundabilă a r. Cula, s. Condrătești.
Schema*:
Coordonate:
28,082040 47,430065
28,082651 47,427027
28,102207 47,432494
28,101789 47,429052
Suprafața – 57,0 ha. Prezintă un sector de luncă inundabilă cu vegetație primară a pajiștei cu
păiuș de luncă. Este amplasată la altitudinea de 83m, pe substrat argilonisipos, tipul dominant de
souri - cenușii și cenușii întunecate.
58
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt Ass. Festucetum pratensis So 1938
Este valoroasă ca sursă de furaje consistente precum și de plante medicinale: coada șoricelului
(Achillea millefolium), muşeţel (Matricaria recutita), păpădie (Taraxacum officinale), (traista
ciobanului) Capsella bursa-pastoris) ş.a.
În prezent este utilizată ca păşune.
menţinerea unui echilibru ecologic al ecosistemelor de luncă, menținerea nivelului apelor
freatice, purificarea apelor de suprafață, reținerea și depozitarea materialului de calmatare.
Starea ecologică: În aria protejată se practică intensiv păşunatul.
Genofondul speciilor de plante din AP poate fi utilizat în educarea tineretului studios și

efectuarea cercetărilor științifice de monitoring

Aspect general
59
Nr. 23. LUNCĂ CU COADA-VULPII

Luncă cu coada-vulpii
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria com. Hârcești, raionul

Ungheni.
Adresa: s. Hârcești, raionul Ungheni.

Telefon: 0236 74366
c) Amplasamentul terenurilor: lunca inundabilă a r. Cula, s. Hârcești.
Schema*:
Coordonate:
28,044221 47,424110
28,072797 47,427188
28,072369 47,422911
28,055547 47,420843
Suprafața – 59,5 ha. Prezintă un sector de luncă inundabilă cu vegetație primară a pajiștei cu
coada-vulpii pratantă. Este amplasată la altitudinea de 94m, pe substrat argilonisipos, tipul
dominant de souri - cenușii și cenușii întunecate.
60
Elemente valoroase.
Elementele valoroase sunt asociaţiile: Ass. Alopecurietum pratensis Regel 1925, Novinski 1928
Subass.; Poietosum pratensis So 1957.
Este apreciată ca fâneață valoroasă, iar la momentul actual - pășune constituită din 71 specii de
plante vasculare, unde specia pratoformantă este plantă rară, deoarce habitatul acestea în
numeroase stațiuni a fost destabilizat prin activități antropice hidroameliorative.
Pajiștea cu coada vulpii pratantă este apreciată ca sursă de furaje consistente, precum și de plante
medicinale - coada șoricelului, mușețel, păpădie, patlagină, hrean etc.

Starea ecologică: În aria protejată se aplică pășunatul excesiv, nereglemintat și nelimitat pe

parcursul anului (inclusiv iarna).


Aspect general
61
Nr. 24. LUNCĂ CU PĂIUŞ

Luncă cu păiuş

Ungheni.

Telefon: 0236 74366
Schema*:
Coordonate:
28,073744 47,427530
28,080692 47,429255
28,074266 47,424858
28,081482 47,427156
Suprafața – 21,4 ha. AP reprezintă un sector de luncă inundabilă cu vegetație primară a

pajiștei cu păiuș pratant. Este amplasată la altitudinea de 93m, pe substrat argilonisipos, tipul
62
Elemente valoroase.
Asociaţii importante: Ass. Festucetum pratensis So 1938. Pajiște cu vegetație primară de păiuș
pratant (Festuca pratensis), apreciată de localnici ca fânață valoroasă, iar actualmente este
utilizată în calitate de pășună fiind constituită din 55 specii de plante vasculare, unde specia
pratoformantă – păiușul este plantă rară, deorce habitatul acestea în numeroase stațiuni a fost
destabilizat prin activități antropice hidroameliorative și a dispărut. Este voloroasă nu numai ca
sursă de furaje consistente, dar și de plante medicinale.


parcursul anului (inclusiv iarna). A fost abandonat regimul de fânață.


Aspect general
63
Nr. 25. LUNCĂ CU FIRUŢĂ

Luncă cu firuţă

Ungheni.

Telefon: 0236 74366
Schema*:
Coordonate:
28,043806 47,425307
28,052058 47,425486
28,063314 47,426617
28,073016 47,427985
Suprafața – 12,8 ha. AP reprezintă un sector de luncă inundabilă cu vegetație primară a

pajiștei cu firuță pratantă Este amplasată la altitudinea de 93m, pe substrat argilonisipos, tipul
64
Elemente valoroase.
Asociaţii importante: Ass. Poetum pratensis Rav., Cazac. et Turenschi 1956, Subass.
Puccinellietum gigantea. Pajiște cu vegetație primară de firuță pratantă (Poa pratensis), apreciată
de localnici ca fânață valoroasă, iar la momentul revalidării - pășună, este constituită din 43
specii de plante vasculare, unde specia pratoformantă – firuța este considerată ca plantă rară,
deorce habitatul acestea în numeroase stațiuni destabilizate prin activități antropice
hidroameliorative a dispărut. Este valoroasă ca sursă de furaje consistente, precum și de plante
medicinale - coada șoricelului, romanița, pătlagina, păpădia ș. a.

parcursul anului (inclusiv iarna). A fost abandonat regimul de fânață.


Aspect general
65
C. PERDELE FORESTIERE DE PROTECŢIE
Nr. 1. SISTEMUL DE PERDELE FORESTIERE DE PROTECŢIE

DIN SATUL TVARDIŢA
a) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat.
Arii cu management multifuncţional

C) Perdele forestiere de protecţie
Sistemul de perdele forestiere de protecţie din satul Tvardiţa
intrării în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.7 C.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului. Primăria orașului Tvardiţa.
Adresa: or. Tvardiţa, r. Taraclia.

Telefon: 0291 62238
AMM perdele forestiere de protecţie din s. Tvardiţa sunt amplasate în partea de SE a stepei
Bugeacului, pe câmpurile agricole din jurul orașului Tvardiţa, raionul Taraclia.
Schema*: Schema:
Coordonate*:
29,057271 46,201825
29,009905 46,162740
28,957157 46,099522
28,921646 46,160763
66
AMM perdele forestiere de protecţie din s. Tvardiţa sunt amplasate în partea de SE a stepei
Bugeacului, pe altitudini cuprinse între 80-200 m, ce se caracterizează printr-o fragmentare
semnificativă a reliefului, în special pe interfluviile Lunga – Lunguţa, cu un coeficient de
fragmentare de 5,7-5,8 km/km2, cu foarte multe ravene (50-100 ravene/km2), cu puţine
precipitaţii atmosferice în perioada de vegetaţie (sub 280mm). Prin urmare, aici se creează
condiţii critice pentru orice tip de vegetaţie, îndeosebi, pentru culturile agricole, care necesita
protecţie, de aceea este binevenită păstrarea perdelelor forestiere de protecţie, care favorizează
situaţia ecologica din regiune.
Perdele forestiere sunt formate din diverse specii de arbori, plantate în scopul ameliorării
proceselor de evapotranspirație a solului terenurilor agricole.
Specia principală este salcâmul (Robinia pseudacatia). Pe parcursul anilor au mai fost
plantate perdele forestiere de nuc, paltin şi alte specii și a apărut mult puiet al speciilor
însoţitoare: paltin de câmp (Acer platanoides), arţar tătăresc (Acer tataricum), frasin (Fraxinus
lanceolata). Subarboretul este constituit preponderent din următoarele specii de arbuşti: măceș
(Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna).
Starea ecologică
Dintre cele 44 perdele studiate o stare bună şi satisfăcătoare aveau, respectiv 8 şi 19. Sunt
necesare măsuri urgente de îmbunătăţire a celor 12 perdele forestiere de protecţie degradate şi
replantarea celor 5 defrişate.
Nivelul fondului radiologic gama extern – 19 μR/h (nivelul de avertizare (25 μR/h).
Arie cu regim de protecție de nivel național. Asigură protecţia câmpurilor, reglarea apelor,
combaterea eroziunile eoliene, diminuarea efectelor negative ale vânturilor uscate şi ameliorarea
microclimei terenurilor agricole din preajmă.
67
Oferă posibilitatea studierii evapotranspiraţiei, a procesului de aridizare a climei din

sectoarele sudice ale Republicii Moldova în scopul elaborării măsurilor de prevenire și
combatere a eroziunilor eoliene, diminuării efectelor negative ale vânturilor uscate şi ameliorarea
microclimei câmpurilor.
Poate servi ca zonă de recreaţie, refugiu pentru persoanele ce muncesc pe câmpurile din
apropiere pe timp de vară, cu temperaturi înalte.

Se interzice:
- defrișarea arborilor;
68
Nr. 2. SISTEMUL DE PERDELE FORESTIERE DE PROTECŢIE
DIN PREAJMA MUNICIPIULUI BĂLŢI

Aria cu management multifuncţional
C) Perdele forestiere de protecție.
Sistemul de perdele forestiere de protecţie din preajma municipiului Bălţi
intrării în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.7 C.
b) deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Institutul de Cercetări pentru culturi de

câmp “Selecţia”. Subparcela 92 F, Ocolul silvic Balti, Întreprinderea pentru silvicultură
Glodeni.
Adresa or. Bălţi, str. Calea Ieşilor, 28.

Telefon: 0231 33151
Raionul Râşcani, la hotarele municipiului Bălţi

Schema*: Schema:
Coordonate:
27,852793 47,758068
27,862280 47,766494
27,874198 47,767304
27,870119 47,755394

Suprafața – 127,5 ha. AMM Sistemul de perdele forestiere de protecţie din preajma
municipiului Bălţi este amplasată la periferia de nord-vest a municipiului Bălţi, pe teritoriul
administrativ al raionul Râşcani. Deţinător Institutul de Cercetări pentru culturi de câmp
“Selecţia”.
Perdelele forestiere au fost create după metoda plantării în cuiburi dispuse în pătrat. Au fost
create în scopul apărării contra secetei şi pentru îmbunătăţirea microclimei în asolamentele
69
culturilor de câmp. Au diferită lăţime – de la 5 până la 20 rânduri. Specia principală o constituie
stejarul pedunculat (Quercus robur) cu înălţimea de 14 – 18 m și diametrul tulpinii de 15 – 20
cm.
Arboretul este reprezentat de specia principală - stejar pedunculat (Quercus robur) şi
speciile însoţitoare: frasin (Fraxinus lanceolata), salcâm (Robinia pseudacacia), cireş (Cerasus
avium), corcoduş (Prunus divaricata), arţar tătăresc (Acer tataricum), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), glădiţa (Gleditsia triacanthos), zarzăr (Armeniaca vulgaris). În ultimul timp
perdelele forestiere sunt invadate de arţar american (Acer negundo).
Printre arbuşti predomină speciile: sânger (Swida sanguinea), spinul cerbului (Rhamnus
cathartica), porumbar (Prunus spinosa), măceş (Rosa canina), hamei (Humulus lupulus), vişin
turcesc (Cerasus mahaleb), păducel (Crataegus monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare),
caprifoi (Lonicera xylosteum), soc (Sambucus nigra).
Pe parcursul timpului au fost efectuate tăieri sanitare şi s-au eliminat unii arbori, în special
exemplarele uscate și cele cu creştere lentă. Astfel, s-au redus consistenţa arboretului.
Specii de păsări: sticlete (Carduelis carduelis), cânepar (Carduelis cannabina), botgros
(Coccothraustes coccothraustes), vrabia de casă (Passer domesticus) acestea regăsindu-se în
LRE, CBerna (III).
Starea ecologică
Starea generală a ariei este satisfăcătoare. Pe parcursul ultimilor ani aproape toate perdelele
forestiere au fost invadate de arţarul american (Acer negundo). Pentru îmbunătăţirea stării
actuale a perdelelor forestiere este necesar de eliminat arţarul american.
Conținutul de MG din litiera de stejar se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele

speciilor de stejar din RM (Кирилюк, 2006) iar în muşchi nu depășesc VLA.
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în componentele biotice din AMM Sistemul de perdele
forestiere de protecţie din preajma mun. Bălţi
Litieră - 13 7 2,4
Muşchi - 17 10 9
Prag toxitoleranță, Bergmann (1992) 10 50 12 -
și Bonneau (1988)

Arie cu regim de protecție de nivel național. Asigură protecţia câmpurilor, reglarea apelor,
combaterea eroziunile eoliene, diminuarea efectelor negative ale vânturilor uscate şi ameliorarea
microclimei terenurilor agricole din preajmă.

Oferă posibilitatea studierii evapotranspiraţiei solurilor, microclimei și condițiilor
climaterice favorabile pentru diferite culturi agricole din sectoarele din nordul Republicii
Moldova. Aria poate fi utilizată în scop recreativ. Poate servi drept refugiu pentru persoanele ce
muncesc pe câmpurile din apropiere pe timp de vară, cu temperaturi înalte.
70
Se interzice:
- vânatul neautorizat.
Aspecte generale
71
VIII. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr.
Rezervațiile Biosferei
Rezervaţia biosferei „Prutul de Jos”

Parlamentul Republicii Moldova a aprobat actele legislative necesare creării primei
Rezervaţiei a biosferei în Republica Modova - Rezervaţiei biosferei „Prutul de Jos”, în ședințele
din 12 și 18 iulie 2018. Fondarea Primei Rezervaţii a Biosferei în Moldova, satisface cerinţele
tratatelor internaţionale, la care Republica Moldova este parte şi aproximarea prevederilor
directivelor şi standardelor europene pentru realizarea Strategiei pan-europene cu privire la
conservarea diversităţii biologice. De asemenea, crearea Rezervaţiei biosferei „Prutul de Jos”
este prevăzută în proiectul transfrontalier trilateral România-Ucraina - Republica Moldova
„Consolidarea reţelei de arii naturale pentru
protejarea biodiversităţii şi dezvoltării durabile în
regiunea Deltei Dunării şi Prutului Inferior – Pan
Nature”.
Proiectul Hotărârii Parlamentului privind
fondarea a fost elaborat de Ministerul Agriculturii,
Dezvoltării Regionale și Mediului, în scopul
extinderii suprafeţelor de arii naturale protejate,
prin crearea în Republica Moldova a primei
Rezervaţii a biosferei „Prutul de Jos”, precum și
pentru a atragere investiţii naţionale şi
internaţionale, în vederea asigurării conservării
biodiversităţii, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii
serviciilor ecosistemice, menţinerii diversităţii
genetice a plantelor şi promovării agriculturii
ecologice, restabilirii pădurilor, păşunilor, luncilor
şi conservarea resurselor de apă, reducerii
emisiilor de gaze şi a poluanţilor chimici, sporirii
activităţilor de recreere şi valorificarea
potenţialului turistic, crearea oportunităţilor
pentru creşterea numărului de locuri de muncă în
localităţi, îmbunătăţirea infrastructurii şi
dezvoltarea socio-economică a regiunii,
promovarea măsurilor de reabilitare a ariilor
protejate existente.
Rezervaţia biosferei „Prutul de Jos” are o
suprafaţă de 14771,04 ha şi include 9 localităţi din
raionul Cahul, inclusiv terenuri silvice 824 ha din
cadrul Ocolului silvic Slobozia - Î.S.
Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Sud”
Cahul, Întreprinderea de stat Silvocinegetică
„Manta-V” şi Rezervaţia ştiinţifică „Prutul de Jos”.
Obiectivele și sarcinile Rezervației

Rezervația are ca obiectiv conservarea elementelor și formațiunilor fizico-geografice,
protecția speciilor de floră și faună și habitatelor acestora, efectuarea de cercetări în sistemul
monitoringului global, armonizarea peisajelor geografice și folosirea lor durabilă în scopuri
științifice, culturale, turistice, instructive și educaționale.
1
Pentru realizarea scopurilor propuse și pentru desfășurarea activităților preconizate au
fost trasate următoarele sarcini și obiective:
1) Protecția și conservarea diversității biologice și peisagistice și a habitatelor naturale.
2) Protecția și optimizarea efectivului de specii de floră și faună rare, vulnerabile și
periclitate.
3) Crearea condițiilor pentru reintroducerea speciilor de floră și faună dispărute, celor
periclitate (aflate în pericol de dispariție), precum și a celor vulnerabile, prin intermediul
reproducerii lor în condiții ex-situ.
4) Crearea condițiilor necesare pentru gospodărirea și folosința durabilă al resurselor
naturale din zonă și stimularea activităților economice non-poluante;
5) Colaborarea în cadrul Programului UNESCO "Omul şi biosfera".
6) Elaborarea programelor naționale pentru realizarea Programului "Omul şi biosfera";
7) Crearea condițiilor pentru păstrarea și dezvoltarea tradițiilor și obiceiurilor culturale
ale populației locale;
8) Efectuarea cercetărilor științifice;
9) Popularizarea cunoștințelor privind protecția mediului, educarea și instruirea ecologică
a populației;
10) Crearea condițiilor pentru turism și agrement.
Structura teritorială
Gestionarea teritoriului Rezervației reprezintă ansamblul acțiunilor de organizare,
conservare și dezvoltare a acesteia în concordanță cu interesul public şi cu prevederile planului
de management a Rezervației, elaborat și aprobat conform prevederilor legale. Reieșind din
scopul și obiectivele stabilite, teritoriul Rezervației este divizat în 3 zone de management,
conform anexei 3 și 4, fiecare avînd un regim corespunzător:
1) A - Zona nucleu, cu suprafața totală de 302 ha:
Zona este de protecție integrală, cuprinde arii naturale unice, amplasate în afara
așezămintelor umane permanente și terenurile fondului forestier, care își păstrează caracterul și
influența naturală și care servesc ca depozit natural de păstrare a fondului genetic de plante și
animale autohtone. Este zona cu cel mai strict regim de protecție - protecție integrală și este
destinată exclusiv conservării biodiversității și creării condițiilor naturale de dezvoltare a
biocenozelor. În zonă este interzisă orice activitate economică. Se permite doar efectuarea
cercetărilor științifice aprobate de Consiliul științific și coordonate cu autoritatea silvică centrală,
autoritatea centrală pentru mediu și cu institutele științifice de profil (actualmente institutele din
cadrul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării). De asemenea, se admit efectuarea cercetării
științifice fără impact, monitorizarea, patrularea oficială și activitățile de protecție, precum și
vizitările limitate, de preferință în legătură cu activitățile de cercetare. Activitățile de refacere se
efectuează prin procese naturale, iar dacă este necesară intervenția umană, aceasta trebuie
limitată în timp. Nu se permite nici o construcție sau infrastructură permanentă, structurile
temporare fiind acceptabile doar pentru desfășurarea cercetării științifice autorizate.
2) B - Zona tampon, cu suprafața totală de 1310 ha:
Zona are un rol de protecție a zonei nucleu, este obiect de studiere și de aplicare a
rezultatelor cercetărilor științifice pentru conservarea și dezvoltarea fondului genetic, restabilirea
principalelor tipuri de păduri, bălți, lunci, stepe etc.
În zonă se admite: activitatea de regenerare și reconstrucție ecologică; derularea
măsurilor de apărare contra incendiilor; efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară și sanitară;
reglementarea numerică a animalelor prin selecție pentru menținerea echilibrului ecologic
(determinarea anuală a cotei suprapopulației de animale sălbatice); pășunatul și strîngerea fînului
de către salariații rezervației; tăierile de igienă, de îngrijire și de regenerare a pădurilor;
construirea de locuințe de serviciu pentru personalul științific al rezervației; desfășurarea
activităților ce nu contravin sarcinilor rezervației, aprobate de consiliul științific și coordonate cu
institutele științifice de profil și autoritatea centrală pentru mediu.
2
3) C - Zona de tranziție, cu suprafața totală de 13159 ha:
Zona este destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente și include
terenurile comunelor: Crihana Veche, Manta, Vadul lui Isac, Brînza, Văleni, Slobozia Mare,
Cîșlița Prut și Giurgiulești. Terenurile din zona de tranziție pot rămîne în posesia deţinătorilor,
care sînt obligați să respecte regimul stabilit pentru asemenea zone. În zonă sînt permise
activitățile tradiționale de folosință a terenurilor asociate cu agricultura, silvicultura, pășunatul și
pescuitul, precum și activități economice și/au tehnologii noi non-poluante, cu respectarea
cerințelor legale de protecție a mediului. În acest scop vor fi stimulate activitățile prietenoase
mediului și cele legate de economia verde. Se interzic toate lucrările care dereglează echilibrul
ecologic și cele ce duc la degradarea factorilor de mediu din zonă.
Activitatea de cercetare științifică

Cercetările științifice în Rezervație se desfășoară în baza unor programe complexe
conforme cu programul UNESCO "Omul și biosfera".
Cercetările științifice se efectuează de către secția știință a rezervației biosferei,
instituțiile științifice de profil, organizațiile neguvernamentale, care dispun de potențial științific,
cu participarea specialiștilor din alte țări.
Cercetările științifice se realizează în mod obligatoriu, conform unor programe speciale,
asigurîndu-se continuitatea monitoringului ecologic. În acest scop, Administrația Rezervației
elaborează un plan anual de cercetare științifică, coordonat cu autoritatea administrativă centrală
abilitată cu protecția mediului înconjurător și Agenția „Moldsilva”, care stabilește măsuri
speciale de conservare a biodiversității în Rezervație și de monitorizare a acesteia, care se propun
spre examinare Consiliului științific.
Scopul cercetărilor științifice constă în studierea diversității biologice, proceselor și
mecanismelor naturale în context național și legătura acestora cu procesele și mecanismele
naturale ce au loc în biosferă, precum și în scop de determinare a surselor de impact antropic la
nivel național și, după caz, la nivel global asupra integrității patrimoniului natural.
Efectuarea cercetărilor privind rolul rezervației biosferei ca sursă de formare a
microclimei şi ca factor de stabilizare a climei generale se referă la propagarea cunoștințelor
referitoare la organizarea structurală și funcțională a biosferei.
Întreaga activitate de cercetare științifică de pe teritoriul Rezervației se desfășoară cu
acordul scris al Administrației Rezervației, care sprijină logistic, la solicitare, activitatea de
cercetare.
Rezervația este abilitată să editeze lucrări științifice, materiale de informare și
popularizare a patrimoniului său natural și să participe
la activitățile de colaborare internațională pe problemele
biosferei.
În Rezervație se instituie consiliul științific,
componenta și regulamentul căruia se aprobă de către
Agenția „Moldsilva”
Consiliul științific este în drept de a examina
raportul anual detaliat de activitate și planul de
activitate pentru anul următor ale Rezervației, precum și
proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul
următor, la propunerea Administrației Rezervației.
Rezervaţia ,,Prutul de Jos”. Rezervaţia

,,Prutul de Jos", a fost creată în anul 1991 la 23 aprilie
prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 209,
pe o suprafaţă de 1755,4 ha. Este situată în partea de
sud-vest a Republicii Moldova, de-a lungul cursului
3
inferior al rîului Prut, ultimul mare afluient al Dunării. Este flancată de localităţile Slobozia Mare
şi Văleni. La 20 kmspre nord se află lacul Manta, iar la 25 km spre sud, lacul Brateş (România).
Este amplasata în cursul de jos al râului Prut. În componenta sa intra lacul Beleu și o
rețea de lacuri care, în ansamblu, formează un ecosistem unic ce se întinde de la Cahul pana la
Giurgiulești. Aproximativ 2/3 din suprafaţa rezervaţiei o alcătuiesc apele lacului Beleu. Restul
teritoriului este ocupat de lunca rîului. Cercetările au arătat, că lacul Beleu poate fi considerat în
această rezervaţie un laborator natural ecologic. În componenţa rezervaţiei intră suprafeţele de
uscat, mlaştinile şi suprafeţele de apă – lunca Prutului, dar mai e inclus şi un teritoriu pitoresc de
terase abrupte.
Lacul Beleu e o relicvă, lungimea lui e de 5 km, lăţimea − 2 km, iar adîncimea este de
0,5-2 m. Acest lac s-a păstrat din timpuri imemorabile − 5-6 mii de ani în urmă, cînd mare parte
din Delta Dunării se afla sub apele Mării Negre. În prezent apa ajunge în Beleu din două braţe,
ele unindu-se apoi în unul. Nivelul apei din lac depinde de revărsările şi viiturile de primăvară şi
vară ale Dunării şi Prutului. În anii, cînd nivelul apei în lac este normal, în jurul lui se dezvoltă
vegetaţia acvatică: stuf, papură, broscăriţă, cosor, rar se întîlneşte nufărul alb, peştişoara,
tuberoză de apă, (ciulinul de baltă). În anii secetoşi, cînd nivelul apei scade simţitor, cea mai
mare parte a vegetaţiei se usucă. Dintre copaci pe alocuri se întîlnesc pădurici de salcie şi mai rar
de plop alb. Învelişul de iarbă al luncii variază în dependenţă de umiditatea solului.
Varietatea lumii animale şi vegetale locale se datorează în mare parte aşezării rezervaţiei
naturale. Ea se află relativ nu departe de Delta Dunării şi ocupă o parte considerabilă a căii de
migrare a păsărilor. Datorită bogăţiei sale, are o imensă importanţă protecţia rezervaţiei naturale.
În urma cercetărilor realizate în Rezervaţia Naturală de Stat „Prutul de Jos”, parte
componentă a cărei este şi lacul Beleu, au fost înregistrate 160 specii de plante vasculare,
analizele biomorfologice au scos în evidenţă dominaţia plantelor perene (64 specii). Această
zonă asigură habitate pentru specii de plante rare şi periclitate cum ar fi: nufărul alb (Nymphaea
alba), peştişoara (Salvinia natans) , ciulinul de baltă (Trapa natans), viţa sălbatică (vitis
sylvestris), rogoz ( Carex pendula), săgeata apei (Sagittaria sagitifolia) ş.a. De asemenea, s-a
descoperit, că lunca Prutului reprezintă un important traseu de migraţie, iar bazinele acvatice cu
stufărişuri, rogoz, păduri reprezintă un loc potrivit de popas, hrănire şi cuibărire pentru multe
specii de păsări. În ultimul timp în rezervaţie au fost înregistrate 189 specii de păsări, 34 specii
de mamifere, 7 specii de reptile, 11 specii de amfibieni şi 27 specii de peşti. Din numărul total de
animale au fost incluse în Cartea Roşie a Moldovei 215 specii de păsări, 5 specii de mamifere, 2
specii de reptile şi o specie de amfibieni. Lacurile Manta şi Beleu, în prezent,sînt unicele bazine
acvatice care, în caz de ameliorare, pot rămîne cele mai mari suprafeţe de reproducere din zona
Prutului Inferior a diversităţii de specii valoroase de peşti din Bazinul Dunărean. Este important
de menţionat, că Republica Moldova este parte a mai multor convenţii internaţionale în domeniul
diversităţii biologice, şi anume: Convenţia privind Conservarea Biodiversităţii de la Rio de
Janeiro (1992), Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa
(Berna, 1979), Convenţia asupra conservării speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn,
1979), Convenţia privind zonele umede de importanţă internaţională în special ca habitat al
păsărilor sălbatice (Ramsar, 1971) ş. a. Condiţiile noi, care s-au creat în legătură cu includerea
lacurilor Manta şi Beleu în zona cu valoare internaţională din cadrul Convenţiei asupra zonelor
de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, 1971), precum şi
principiile noi comunitare la atitudinea prudentă (managementul) resurselor acvatice existente şi
stării ecologice a apelor, necesită o revizuire a abordărilor şi tehnologiilor privind reabilitarea
statutului lacurilor naturale Beleu şi Manta.
4
XI. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998, Anexa nr. 11.
MONUMENTELE DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ
Nr. 1. PARCUL HÂRBOVĂŢ

Monument de arhitectură peisajeră
Parcul Hârbovăţ
din 25.02.1998. Publicat: 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68. art. Nr. : 442 Data intrării
în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.11. Luată sub protecția statului prin Hotărârea Consiliului de
Miniștri a RSSM nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură

Tighina.
Adresa: Raionul Anenii Noi, comuna Hârbovăţ.

Telefon: 055248021; mob. 069362562
c) Amplasamentul: la est de comuna Hârbovăţ, raionulAnenii Noi. Ocolul Silvic Hârbovăţ,

parcela 73.
Schema*:
Coordonate*
29,393372 46,851756
29,393289 46,851142
29,393604 46,851730
29,393064 46,851575
1
Este un Parc dendrologic, constituit din diverse specii de arborete provenite din plantații,
cu productivitate inferioară şi mijlocie. Vârsta arborilor este de circa 100 ani, înălțimea medie 10
– 20 m, diametrul tulpinii 20-30 cm. Este amplasat pe relief deluros, altitudinea de circa 150m.
Substratul este argilo-nisipos, solul - cernoziom cambic.
Elemente valoroase:
Conține o colecție bogată de specii de plante exotice și rare, precum: chiparos de baltă
(Taxodium distichum), mălin comun (Padus avium) – CRRM (EN), ienupar de Virginia
(Juniperus virginiana), zada siberiană (Larix sibirica), pin (Pinus strobus), arțar argintiu (Acer
saccharinum), tuia (Biota orientalis), caragana arborescentă (Caragana arborescens), catalpa
(Catalpa speciosa), arborele pagodelor (Ginkgo biloba), maclura (Maclura aurantiaca), pin
austriac (Pinus austriaca), pin de pădure (Pinus sylverstris), salcâm japonez (Sophora japonica),
mahonia (Mahonia aquifolium), stejar roșu (Quercus rubra), nuc negru (Juglans nigra) ș.a.
Specii rare de plante: carya (Carya cordiformis, C. ovata), arborele pagodelor (Ginkgo
biloba), pin strob (Pinus strobus), arborele Iudei (Cercis siliquastrum), pere de mesteacăn (Pyrus
betulifolia), spinul lui Christos (Paliurus spina christi), nuc aripat (Pterocarya pterocarpa).
Starea ecologică
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore. MAP Hârbovăț este amplasat în
apropierea localităţii Hârbovăţ. În parc nu sunt obiecte de arhitectură și, deși este destinat pentru
recreere, nu este amenajat cu locuri speciale pentru odihna populației, de aceea recomandăm
amenajarea parcului conform destinației. Parcul necesită îngrijire și delimitare.
Conținutul metalelor grele în solul Parcului Hârbovăţ este cuprins între nivelurile foarte
scăzut-sporit. Acest nivel nu depăşeşte VLA şi pragul de alertă, fapt ce confirmă lipsa poluării şi
exclude riscul de toxicitate pentru plantele și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din Parcul Hârbovăţ, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm - 154 74 35 5 -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG din litiera de stejar se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele

speciilor de stejar din RM. Micile depăşiri ale unor praguri admisibile de către Cu și Pb confirmă
persistența riscului poluării cu aceste metale grele a componentelor de mediu din zona
respectivă.
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în componentele biotice din MAP Parcul Hârbovăţ
Litieră 5,5 43 19 2,3
și Bonneau (1988)
2
Nivelul fondului radiologic gama extern – 11,55 µR/h (nivelul de avertizare 25 μR/h).
speciilor de plante exotice, exemplarelor cu vârstă seculară cu dezvoltare satisfăcătoare.
Oferă posibilitatea utilizării în scopul cercetării interrelațiilor dintre plantele autohtone și

alohtone, în scop cognitiv - pentru cunoașterea elevilor şcolii și populației băștinașe cu speciile
exotice. După o amenajare corespunzătoare, poate servi ca loc de recreație pentru populație.

Recomandări
- îngrijirea și delimitarea ariei protejate;
- instalarea panoului informativ;
- amenajarea locurilor pentru odihna populației.
Vederi din parc
3
Nr. 2. PARCUL DIN SATUL PAVLOVCA

Parcul din satul Pavlovca
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției
Sociale. Adresa: s. Pavlovca, raionul Briceni. Telefon: 0247 51336
Este amplasat în centrul satului Pavlovca, raionul Briceni, pe teritoriul spitalului nr.7, care
se află în gestiunea Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale.
Schema*:
Coordonate*:
26,875749 48,382682
26,876631 48,383662
26,872287 48,383209
26,872845 48,381792
Suprafața – 18,3 ha. Este amplasat la altitudinea de circa 150m. Substratul este format din
nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cernoziom.
A fost fondat la începutul sec. XIX de către nobilul Pavel Crupenski, în cinstea naşterii
fiului Pavel şi, din punct de vedere al arhitecturii peisajere din Republica Moldova, prezintă unul
dintre cele mai valoroase parcuri. Autorul proiectului, conform căruia a fost creat parcul, este I.
Vladislavski-Padalca. După modul de îmbinare a elementelor de planificare şi amenajare
spaţială, parcul este de tip eclectic. Parcul este amplasat pe un spaţiu de formă dreptunghiulară şi
este traversat de către un râuşor ce-şi adună apele într-un iaz. Spaţiile constituite se învecinează
cu spaţiile create pe principiile compoziţiilor peisajere (Dormidontova, 1992).
Versantul vestic este mai abrupt decât cel estic, ceea ce a permis plantarea pe acesta a
unui parc-pădure alcătuit, în special, din specii autohtone. În partea vestică a parcului, pe locul
cel mai înalt, a fost construit conacul. Versantul estic, în anii 1900, a fost plantat cu circa 70
specii, în mare parte exotice, constituind valoarea de bază a parcului. Pe parcursul anilor se
înregistrează o dinamică descrescândă a numărului acestor specii.
Elemente valoroase:
4
Conform relatărilor lui P. Leontiev (citat de Dormidontova, 1992), în 1960, aici au fost
înregistrate 66 specii de plante iar în 2008 numărul acestora s-a redus la 58, dintre care 38 sunt
specii exotice (Tarhon, 2009). Spre parc duce o alee de molizi (Picea abies) şi alte grupuri de
conifere, în special pin (Pinus sylvestris).
Dintre speciile exotice menţionăm: molid argintiu (Picea argentea), molid ghimpos
(Picea pungens), duglas argintiu (Pseudotsuga menziesii), pin roşu (Pinus ponderosa), pin negru
(Pinus nigra), pin de cedru european (Pinus cembra), molid Engelman (Picea engelmannii),
molid de Canada (Picea canadensis). Dintre speciile arborilor de foioase sunt menţionate: arţarul
lui Trautvetter (Acer trautvetteri), originar din Caucaz, arţar argintiu (Acer saccharinum), nuc
negru (Juglans nigra), nuc cenuşiu (Juglans cinerea), nuc Zimbold (Juglans ailantifolia), plop
balsamifer (Populus balsamifera), frasin american/de pensilvania (Fraxinus pennsylvanica), tei
caucazian (Tilia caucasica), tei argintiu (Tilia tomentosa), stejar roşu (Quercus rubra), sofora
japoneză (Sophora japonica), mesteacăn (Betula verrucosa), glădiţa (Gleditsia triacanthos),
sălcioara argintie (Elaeagnus argentea), salcia albă (Salix alba), paltin (Acer pseudoplatanus),
plop tremurător (Populus tremula), mălin comun (Padus avium) – CRRM (EN), scoruş (Sorbus
aucuparia), sorb (Sorbus scandica), călin prunifoliu (Viburnum prunifolium) ş.a. (Leontiev,
1983).
Starea ecologică.
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore. Se atestă unele exemplare de arbori în
stare degradantă. Gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat pe baza lichenoindicaţiei, se
clasifică ca moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3). Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu
depăşeşte CMA pentru sol: Cr şi Co aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni –
mai mici de 0,5 CMA.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de nivel național, destinată conservării
speciilor de plante exotice, exemplarelor cu vârstă seculară. Contribuie la menținerea și formarea
peisajului național.
Oferă posibilitatea cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale de la începutul sec.
XIX, cu aspectele tipului de parc eclectic, cu speciile şi formele exotice de arbori şi arbuşti din
parc. Poate servi ca obiect didactic pentru elevi și zonă de agrement pentru localnici.
Restricţii privind folosirea terenurilor
- exploatarea masei lemnoase; - păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea
condiţiilor de autorizare; - colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante
decorative şi medicinale, inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini,
scoarţă, muguri ş.a.); - alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Recomandări: instalarea panoului informativ; -îngrijirea parcului și amenajarea locurilor pentru
odihna populație.
Vederi din parc

5
Nr. 3. ALEEA DE TEI DINTRE SATELE PAVLOVCA ŞI LARGA

Aleea de tei dintre satele Pavlovca şi Larga.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Larga, raionul Briceni.

Adresa: s. Larga, r. Briceni. Telefon: 0247 51336
între satele Pavlovca şi Larga, raionul Briceni.
Schema*:
Coordonate*:
26,871856 48,376451
26,867525 48,375644
26,862752 48,374895
26,860127 48,374339
Suprafața – 3,0 ha. Aria este amplasată pe relief puțin deluros, altitudinea circa 100 m.
Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cernoziom.
Prezintă o plantație forestieră constituită din 2 rânduri de arbori de tei, cu vârsta de circa 90
ani, amplasați pe marginea drumului între satele Larga și Pavlovca. Aleea are lungimea de 1,5
km și se îndreaptă spre parcul din satul Pavlovca. Aleea are aspect decorativ, mai cu seamă, în
timpul înfloririi teiului.
Elemente valoroase:
Este o continuitate a Parcului din satul Pavlovca. Parcul accentuează stilul aristocratic al
fondatorului, ideea fiind inspirată din cunoscutele opere de artă de grădini-parcuri din Anglia.
Probabil, este un prototip al aleii de tei din Clumber Park (fosta moşie a herţogului din
Newcastle) cunoscută ca „Drumul herţogului”, care este considerată drept cea mai frumoasă alee
din Europa.
6
Starea ecologică
Arborii din Aleea de tei dintre satele Pavlovca și Larga sunt în stare satisfăcătoare. La
momentul cercetării au fost semnalate câteva exemplare uscate.
moderat poluat (0,1-0,2 mg/m3). Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu depăşeşte CMA
pentru sol: Cr şi Co aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni – mai mici de 0,5
CMA.

Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de nivel național. Are rol de conservare a
arboretelor de tei, a peisajului pe care îl formează. Asigură protecţia şi conservarea diversităţii
biologice specifice, mai cu seamă a păsărilor și altor animale, care se adăpostesc aici.
Îndeplinește funcție decorativă și servește drept coridor ecologic între alte ecosisteme naturale.

Aleea ar putea fi folosită ca obiect didactic, în scopul colectării semințelor și butașilor
pentru a fi folosite la lucrări de înverzire, colectarea florilor de tei în scopul aprovizionării
industriei farmaceutice din țară.

Recomandări.
- eliminarea exemplarelor de arbori uscați.
Aspectul MAP Aleea de tei dintre satele Pavlovca şi Larga
7
Nr. 4. PARCUL DIN SATUL CUHURESTII DE JOS

Parcul din satul Cuhureștii de Jos
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Cuhureştii de Jos.

Adresa: s. Cuhureștii de Jos, raionul Florești. Telefon: 0250 77500.
în centrul satului Cuhureștii de Sus, la limita pădurii.
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,594778 47,927738
28,594622 47,928211
28,594075 47,927707
28,594754 47,927795

Suprafața – 3 ha. Prezintă un parc dendrologic amplasat la altitudinea de 150m, pe substrat
din nisipuri şi luturi argiloase cu predominarea solulurilor cernoziomice.
Elemente valoroase:
Specii de arbori și arbuști alohtoni, printre care: molid (Picea abies), pin de pădure (Pinus
sylverstris), pin strob (Pinus strobus), pin negru (Pinus nigra), tuia (Thuja occidentalis) molid
ghimpos (Picea pungens), chiparos (Chamaecyparis obtusa), mesteacăn (Betula pendula), castan
porcesc (Aesculus hippocastanum), nuc negru (Juglans nigra). S-a păstrat o alee de paltin de
câmp, vârsta circa 90 ani, înălțimea arborilor - 22-24 m.
Impresionează aleea din faţa şcolii formată din 16 arbori de molizi (Picea abies) şi 4 de pin
negru (Pinus nigra), care se află în stare bună.
În dreapta de la intrarea în parc este construită o clădire, în spatele căreia sunt înregistraţi 2
arbori de pin negru (Pinus nigra). Un arbore are vârsta de aproximativ 100 ani şi este în stare
8
satisfăcătoare, cu unele consecinţe de la chiciură. Al doilea este în stare nesatisfăcătoare, ca
urmare a chiciurii şi concurenţei cu frasinul înalt (Fraxinus excelsior) din preajmă.
În parc cel mai frecvent sunt înregistrate speciile de molid şi pin negru. Se mai
înregistrează și frasin înalt (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), castan porcesc
(Aesculus hippocastanum), arţar (Acer platanoides), carpen (Carpinus betulus).
Starea ecologică.
Actualmente, în parc este amplasat liceul satului. Clădirea conacului, care este amplasată
în spatele acestuia, serveşte drept cantină pentru elevi. În spatele fostului conac este o construcţie
auxiliară care serveşte drept garaj.
Pe teritoriu, în stânga şcolii, se află un sector sădit cu mai multe specii, precum: ulm, arţar,
nuc, frasin. Parcul este împrejmuit. La intrare este amplasat un panou ce indică categoria de
protecţie şi suprafaţa parcului.
Poienile sunt largi şi conferă parcului o vizibilitate bună. Poienile sunt adaptate pentru
jocuri sportive pentru copii. Accesibilitatea în parc este bună şi se datorează aleilor şi cărăruşelor
care sunt delimitate şi amenajate cu bănci de odihnă.
Conținutul metalelor grele în solul din Parcul din s. Cuhureștii de Jos este cuprins între
nivelurile foarte scăzut-sporit. Valorile înregistrate sunt sub VLA şi nu ating pragul de alertă,
fapt ce confirmă lipsa poluării şi exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele din sol.
Conținutul MG în solul din Parcul din s. Cuhureștii de Jos, mg/kg s.u.

Sol, stratul 0-10 cm 9 152 33 63 - -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul de MG din litiera și scoarța de stejar se încadrează în diapazonul MG pentru

frunzele speciilor de stejar din RM.
Conţinutul MG (mg/kg s.u.) în componentele biotice din Parcul din s. Cuhureștii de Jos.
Litieră 4 38 15 3
Scoarță de stejar 10 <5 < 20 <5
și Bonneau (1988)
Micile depăşiri ale unor praguri admisibile de către Cu și Pb confirmă persistența riscului
poluării cu aceste metale grele a componentelor de mediu din zona respectivă.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică de nivel național. Asigură protecţia şi
conservarea speciilor de arbori și arbuști alohtoni. Contribuie la majorarea suprafeței spațiilor
verzi și menținerea echilibrului ecologic din natură.
9
Oferă posibilitatea cercetării și cunoaşterii aspectelor culturale şi arhitecturale folosite în
construcţia conacului şi a speciilor şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc. Poate fi
folosit ca “laborator în aer liber” în procesul didactic al școlarilor şi educația ecologică a lor.
Este un spațiu favorabil de agrement.
f) Restricţii privind folosirea terenurilor

a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
g) Recomandări
- efectuarea lucrărilor de îngrijire și restaurate.
Clădirea conacului Aleea de conifere
Poiană în parc Construcţie auxiliară (garaj)
10
Nr. 5. PARCUL DIN SATUL TEMELEUŢI

Parcul din satul Temeleuţi.
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 11, nr. 5.
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului Miniștrilor nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Temeleuţi
Adresa: satul Temeleuţi, raionul Floreşti

Telefon: 024474236; 024474238; 024474236
satul Temeleuţi, raionul Floreşti. Schema*: Schema:
Coordonate:
28,494518 47,979096
28,495627 47,977444
28,493429 47,977151
28,492690 47,978590
Suprafața – 3,8 ha. Este amplasat pe relief deluros, cu versanţi cu pantă moderată.
Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului – cernoziom.
Elemente valoroase:
Valoare prezintă cele șapte specii de arbori alohtoni: molid Engelman (Picea engelmannii),
brad de Caucaz (Abies nordmanniana), copac de cafea de Kentucky (Gymnocladus dioicus),
arborele pagodelor (Ginkgo biloba), jugastru de banat (Acer monspessulanum), tei american
(Tilia americana), platan englezesc (Platanus acerifolia)
La intrare au fost înregistrate mai multe exemplare de frasin înalt (Fraxinus excelsior) cu
diametrul de circa 60 cm, într-o stare bună, arţar (Acer platanoides) - multe exemplare cu
scorbură şi numeroase bifurcaţii, jugastru (Acer campestre) - cu diametrul 50 cm, în stare
satisfăcătoare, cireş (Prunus avium), stejar (Quercus robur), plop alb (Populus alba), arţar
11
saharin (Acer saccharinum) cu diametrul de 120 cm, în stare nesatisfăcătoare, agut (Morus alba),
carpen (Carpinus betulus), castan porcesc (Aesculus hippocastanum), arţar american (Acer
negundo), ulm/velniş (Ulmus laevis) diametrul – 70 cm, glădiţă (Gleditsia triacanthos), soforă
japoneză (Sophora japonica).
Printre animale au fost semnalate veveriţa (Sciurus carolinensis) şi unele specii de păsări:
botgros (Coccothraustes coccothraustes) – CBerna, LRE, sticlete (Carduelis carduelis) –
CBerna, LRE, cânepar (Carduelis cannabina) – CBerna, LRE, vrabia de casă (Passer
domesticus) – CBerna, LRE, măcăleandru (Erithacus rubecula) – CBerna, LRE.
Starea ecologică
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore. Vizibilitatea în parc este bună şi se
datorează poienilor largi, acoperite cu un covor de vegetaţie silvică format, mai cu seamă, din
următoarele specii: toporaşi odoranţi (Viola odorata), brebenoc minor (Vinca minor), pecetea lui
Solomon latifolie (Polygonatum latifolium), care pe unele sectoare au un grad de acoperire de
circa 70 – 80%. Accesibilitatea este satisfăcătoare. Se atestă specii de arbori şi arbuşti tineri care
cresc haotic, denaturând compoziţia iniţială a parcului. Din clădirea Conacului a rămas doar o
anexă, care este în stare ne satisfăcătoare.
Conținutul metalelor grele în solul din Parcul din satul Temeleuţi este cuprins între
nivelurile foarte scăzut-sporit. Valorile lor sunt mai mici decâ VLA şi nu depăşesc pragul de
alertă, fapt ce confirmă lipsa poluării şi exclude riscul de toxicitate pentru plante și organismele
din sol.
Conținutul MG în solul din Parcul din satul Temeleuţi, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-10 cm <8 77 56 52 - -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Conținutul majorităţii MG din litiera și scoarța de stejar din Parcul din satul Temeleuţi se
încadrează în diapazonul MG pentru frunzele speciilor de stejar din RM și este sub pragul de
toxitoleranță.
Conţinutul MG (mg/kg s.u.) în componentele biotice din Parcul din satul Temeleuţi
Litieră 2,9 <5 < 20 <5
Scoarță de stejar 5,0 <5 57 1,0
și Bonneau (1988)
Concentrațiile mai sporite ale Cu și Pb înregistrate în scoarța de stejar atenţionează despre
posibilitatea acumulării acestor metale în componentele biotice cercetate.
12
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică a elementelor culturale şi arhitecturale şi
asigurare a protecţiei şi conservării speciilor exotice de arbori și arbuști. Contribuie la majorarea
suprafeței spațiilor verzi și menținerea echilibrului ecologic din natură.

Oferă posibilitatea cercetării și cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale folosite în
construcţia conacului, a speciilor şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc. Posedă potenţial
recreativ.
Recomandări: instalarea panoului informativ; - organizarea lucrărilor de îngrijire și
ameliorare a stării parcului.
Clădirea conacului Alee
Acer saccharinum Vedere generală
13
Nr. 6. ALEI DE LARICE ȘI TEI, GRUPURI DE CONIFERE

Alei de larice și tei, grupuri de conifere
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Bucovăț, raionul Strășeni.
Adresa: or. Bucovăț, raionul Strășeni.
Telefon: 0237 62238
b) Amplasamentul terenurilor
la marginea de vest a satul Rasvet, raionul Strășeni.
Schema:
Coordonate:
28,430959 47,203966
28,431236 47,203738
28,431655 47,203443
28,431952 47,203139
Suprafața – 2,0 ha. Prezintă o plantație de arbori și arbuști alohtoni de productivitate

inferioară şi mijlocie. Este amplasată pe relief deluros cu versanţi cu pantă moderată, altitudinea
107m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului – cernoziom.
Elemente valoroase:
Aria Naturală Protejată include un genofond constituit din: larice (Larix sibirica), molid
(Picea excelsa, P. pungens), pin negru (Pinus nigra), tei (Tilia platyphyllos).
Starea ecologică
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore.
14
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, asigură protecţia şi conservarea speciilor

alohtone de arbori și arbuști. Contribuie la majorarea suprafeței spațiilor verzi și menținerea
echilibrului ecologic din natură. Speciile de arbori și arbuști ar putea fi folosite pentru colectarea
semințelor și butașilor pentru lucrări de înverzire.
Aria protejată ar putea fi folosită ca obiect didactic pentru elevii şcolii (aspecte biologice,
pictură, foto, etc.).

Recomandări
- organizarea lucrărilor de îngrijire și ameliorare a stării parcului;
- amenajarea locuri pentru recreere.
15
Nr. 7. PARCUL DIN SATUL BĂLĂBĂNEŞTI
d) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat

Parcul din satul Bălăbănești.
e) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru Silvicultură Chișinău,
Primăria s. Bălăbănești.
Adresa: satul Bălăbănești, raionul Criuleni, MD-4811. Telefon: 0-248 -32 238; 0-248 - 32 236
f) Amplasamentul terenurilor
Satul Bălăbănești, Ocolul Silvic Vadul lui Voda, Parcela 35 E.
Schema:
Coordonatele:
29,134086 47,061447
29,132882 47,059379
29,135598 47,059997
29,136285 47,060217
g) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Suprafața – 5,0 ha. Prezintă o plantație dendrologică amplasată pe un versant cu pantă
moderată. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului – cernoziom.
Elemente valoroase:
Parcul din satul Bălăbănești include un genofond constituit din 55 specii de arbori și
arbuști, dintre care 7 specii rare de arbori și arbuști alohtoni: stejar (Quercus imbricaria), pin
galben (Pinus ponderosa), ienupăr de Virginia (Juniperus virginiana), tisa (Taxus baccata),
frasin de Pensilvania (Fraxinus pennsylvanica), săpunăriță (Sapindus saponaria), păr (Pyrus
elaeagrifolia). Substratul este acoperit cu un covor de vegetaţie silvică printre care și specia
belevalie sarmatică (Bellevalia sarmatica) – CRRM (VU). Pe tulpinile exemplarelor de arbori
seculari a fost semnalată specia de termite Liometopum microcephalum – CRRM (CR).
În afară de elemntele menţionate în parc mai este prezent un beci rămas de pe vremea
moșierului acestui parc.
Starea ecologică
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore. Vizibilitatea și accesibilitatea în parc
sunt bune, deși lipsesc poteci amenajate. Sunt prezente exemplare de arbori seculari, unele cu
16
scorburi în tulpini. Beciul este în stare bună. Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu
depăşeşte CMA pentru sol, aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică a elementelor culturale şi arhitecturale,
asigură protecţia şi conservarea speciilor alohtone de arbori și arbuști. Contribuie la majorarea
Oferă posibilitatea cercetării și cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale, a speciilor
şi formelor alohtone de arbori şi arbuşti din parc. Posedă potenţial recreativ.

Recomandări
- organizarea lucrărilor de îngrijire și ameliorare a stării parcului;
- amenajarea locuri pentru recreere.
Liometopum microcephalum Bellevalia sarmatica
17
Nr. 8. PARCUL DIN SATUL MICLEȘTI

Parcul din satul Miclești
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Miclești, raionul Criuleni.
Adresa: s. Miclești, raionul Criuleni
Telefon: 0248 36238
c) Amplasamentul terenurilor: satul Miclești, raionul Criuleni.
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,803004 47,243551
28,803644 47,243124
28,803566 47,242802
28,802828 47,242830
Suprafața – 2,0 ha. Prezintă un parc dendrologic cu specii de arbori alohtoni-introducenți.

Este amplasat pe un versant cu pantă moderată, la altitudinea 126 m. Substratul este constituit
din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului – cernoziom.
Elemente valoroase:
Parcul şi conacul din Miclești au fost construite de către boierul Andronache Donici în anii 1802
- 1812. Astăzi fostul conac boieresc serveşte drept şcoală pentru elevii din Micleşti. În parc sunt
plantate specii rare de arbuşti şi arbori. De rând cu semnificaţia istorică și estetică oferă
posibilitate de recreere.
Aria Naturală Protejată Parcul din satul Miclești, include un genofond constituit din
specii alohtone de arbori și arbuști cum ar fi: pin negru (Pinus nigra), tuia obișnuită (Thuja
18
occidentalis), castanul porcesc (Aesculus hippocastanum), cimișir (Buxus sempervirens), tei de
Caucaz (Tilia cordata), frasin obișnuit (Fraxinus excelsior).
Starea ecologică.
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore. Vizibilitatea și accesibilitatea în parc sunt

bune.

alohtone și a obiectelor de arhitectură peisajeră (conacul).
Oferă posibilitatea cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale folosite în construcţia

conacului şi a speciilor de arbori şi arbuşti din parc. Poate fi folosit în scop didactic și recreativ.

19
Nr. 9. PARCUL DIN SATUL REDIUL MARE

Parcul din satul Rediul Mare
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Rediul Mare

Adresa: s. Rediul Mare, r. Dondușeni. Telefon: 0251 45290
c) Amplasamentul terenurilor: la marginea satului Rediul Mare, raionul Dondușeni.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,308890 48,274680
27,516130 48,227858
27,514845 48,228761
27,516788 48,226462
Suprafața – 10 ha. Prezintă un parc dendrologic amplasat pe un versant cu pantă moderată,

la altitudinea 247 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului –
cernoziom.
Elemente valoroase:
Arbori și arbuști: paltin argintiu (Acer saccharinum), stejar roșu (Quercus borealis), tei
de Caucaz (Tilia caucasica), salcâm alb (Robinia pseudacacia), paltin de câmp (Acer
platanoides), frasin obișnuit (Fraxinus excelsior), stejar pedunculat (Quercus robur), cireș
(Cerasus avium), salcie (Salix alba), molid înțepător (Picea pungens), pin negru (Pinus nigra),
20
pin obișnuit (Pinus sylvestris), molid (Picea abies), păducel cu flori roșii (Crataegus laevigata),
soforă japoneză (Sophora japonica), castan chinezesc (Xanthoceras sorbifolium).
Starea ecologică.
La momentul investigațiilor 2 exemplare de Tilia caucasica erau în stare bună, diametrul
tulpinii 80 – 90 cm iar un exemplar - în stare nesatisfăcătoare, putred, fără semne de regenerare.
Exemplarele speciei de salcâm japonez sunt strâmtorate de cele de frasin din apropiere.
Starea parcului este deplorabilă. Construcțiile se dărâmă, arborii sunt împânziți de tufari ce
cresc haotic.
Poienile sunt acoperite cu tufari care conferă parcului o vizibilitate slabă şi accesibilitate
anevoioasă, cărăruşele abia de se mai zăresc. Printre ierburi și tufari este frecvent înregistrată
specia de moluște Helix pomatia – CBerna (II).
Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu depăşeşte CMA pentru sol, Cr şi Co aflându-se
în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni – mai mici de 0,5 CMA.

alohtone și a obiectelor de arhitectură peisajeră (conacul).

conacului şi a speciilor şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc. După reconstrucție și
reamenajare poate constitui un potenţial turistic valoros și spațiu pentru recreere a populației.
Recomandări
- organizarea lucrărilor de îngrijire și ameliorare a stării parcului.
21
Nr. 10. PARCUL DIN SATUL ŢAUL

Parcul din satul Țaul
în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.11.
A fost constituită prin Hotărârea Consiliului de Miniştri a RSSM în anul 1956.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Țaul
Adresa: s. Țaul, r. Dondușeni. Telefon: 0251 61374
c) Amplasamentul terenurilor: în partea de sud a satului Țaul, raionul Dondușeni.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,672913 48,209699
27,675611 48,205541
27,665788 48,203355
27,674865 48,201109
Suprafața – 46 ha. Prezintă o plantație dendrologică, amplasată pe un versant cu pantă
moderată, altitudinea de circa 250 m, substratul argilo nisipos, tipul solului - cernoziom.
Elemente valoroase:
Colecția dendrologică include circa 150 specii alohtone și autohtone de arbori și arbuști.
Circa 100 specii sunt specii exotice, majoritatea din flora continentului eurasiatic și Americii de
nord.
O deosebită valoare de protecţie prezintă speciile de rare: fag (Fagus sylvatica), platan
londonez (Platanus acerifolia), zelkova carpinifolia (Zelkova carpinifolia), stejar bicolor
(Quercus bicolor), dar și speciile de conifere, majoritatea în stare bună și satisfăcătoare: pin
obișnuit (Pinus sylvestris), pin negru (Pinus nigra), pin moale (Pinus strobus), molid (Picea
abies), molid de Caucaz (Picea caucasica), brad Duglas Verde, (Pseudotsuga menziesii), țuga de
Canada (Tsuga canadensis), ienupăr de Virginia (Juniperus virginiana), larice europeană (Larix
europaea), larice de Siberia (Larix sibirica).
22
Starea ecologică. Aleea de conifere este în starea bună. Pe teritoriu sunt câteva locuri
amenajate pentru fazani, păuni, căprior, ș.a.
Conacul din teritoriul parcului se află în stare de restaurare. Pe teritoriul se fac lucrări de
îngrijire și amenajare. Conţinutul metalelor grele studiate (Cr, Co, Pb, Zn, Cu şi Ni) în stratul
superificial al solului înregistrează valori mai mici de 0,5 CMA.
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică şi asigurare a protecţiei şi conservării
speciilor de arbori și arbuști alohtoni și autohtoni, a speciilor exotice și a obiectelor de
arhitectură peisajeră.
conacului şi speciile şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc.
Aria protejată poate fi folosită ca obiect didactic pentru elevii şcolii și colegiului amplasat
aici (aspecte biologice, pictură, foto, etc.). De la speciile de arbori și arbuști ar putea fi colectate
semințe și butași pentru lucrări de înverzire.
Parcul conține un potenţial turistic valoros și spațiu pentru recreere.
- exploatarea masei lemnoase; - păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea
condiţiilor de autorizare; - colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante
decorative şi medicinale, inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă,
muguri ş.a.); - alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Recomandări: -finalizarea lucrărilor de îngrijire și amenajare.
Vederi din parc

23
Nr. 11. PARCUL DIN SATUL MÂNDÂC

Parcul din satul Mândâc
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Mândâc.
Adresa: s. Mândâc, r. Drochia. Telefon:025175238
c) Amplasamentul terenurilor. Satul Mândâc, raionul Drochia.
Schema*: Schema:
Coordonate:
27,865269 48,162149
27,865750 48,162312
27,865300 48,159203
27,863190 48,159031

Suprafața – 16,4 ha. Prezintă un parc dendrologic, amplasat pe un versant cu pantă
moderată, altitudinea circa 240 m, substratul argilo nisipos, tipul solului – cernoziom.
Elemente valoroase:
Parcul protejează o colecție de specii valoroase din circa 40 de taxoni de arbori și arbuști:
pin obișnuit (Pinus sylvestris), pin negru (Pinus nigra), molid (Picea abies), ienupăr de Virginia
(Juniperus virginiana), nuc negru (Juglans nigria), caragana (Caragana arborescens), carpen
(Carpinus betulus), alun (Corylus avellana), fag (Fagus sylvatica), mălin (Padus racemosa) ș.a.
Printre arbori se întâlnesc exemplare cu vârstă seculară, cu tulpini și coroane bine dezvoltate.
Starea ecologică generală la momentul evaluării este deplorabilă, inclusiv vila de pe
teritoriul parcului. Pe parcursul ultimei perioade nu s-au efectuat lucrări de îngrijire a arborilor și
arbuștilor. Circa ¾ din arboretul de molid sunt uscați. În spatele clădirii au fost semnalate 2
exemplare de molid în starea satisfăcătoare, diametrul tulpinii circa 60 – 90 cm. Se întrezăresc
cărări care permit accesibilitatea în parc. Lacul estre înnămolit iar poiana din preajmă este
24
transformată în gunoiște. Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu depăşeşte CMA pentru sol,
Cr şi Co aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni – mai mici de 0,5 CMA.
speciilor de arbori și arbuști alohtoni și a elementelor arhitecturale din stilul romantismului
modern ce amintește de arhitectura poloneză a sec. XVII – XVIII.
conacului, monumentele de pe teritoriu, speciile şi formele exotice de arbori şi arbuşti din parc.
Aria protejată poate fi utilizată ca obiect didactic pentru elevii şcolii (aspecte biologice,
pictură, foto, etc.). Posedă potenţial turistic și spațiu de agrement.
- exploatarea masei lemnoase;- păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor
de autorizare; - colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi
medicinale, inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini, scoarţă, muguri ş.a.);
Recomandări: - organizarea lucrărilor de îngrijire și amenajare.
25
Nr. 12. PARCUL IASNAIA POLIANA
Monument de arhitectură peisajeră Parcul “Iasnaia Poliana”.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria or. Drochia.
Adresa: or. Drochia.

Tel. 0252 22064; 0252 22309
la 3 km sud-vest de oraşul Drochia.
Schema*:
Coordonate:
27,807653 48,005620
27,807200 48,005298
27,807786 48,005255
27,807529 48,005207
Suprafața – 12,8 ha. Amplasat pe un relief deluros cu versanţi cu pantă moderată,
altitudinea de circa 200m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului –
cernoziom.
Pe teritoriul parcului se află Tabăra de odihnă. Are poieni largi, cu spatii amenajate
pentru joc. În parc sunt prezente specii de arbori seculari. Prezintă interes aleea de conifere.
Elemente valoroase:
La intrare, înregistrăm speciile: paltin de câmp (Acer platanoides) cu un diametru de 30
cm, parţial afectat de chiciură şi ploi, arţar american (Acer negundo), care are tulpina cu multe
scorburi, arţar (Acer platanoides) bine dezvoltat cu un diametrul de 80 cm, molid comun (Picea
abies) în stare satisfăcătoare, castan porcesc (Aesculus hippocastanum), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), corcoduş (Prunus divaricata), tei argintiu (Tilia tomentosa) – un exemplar
tânăr, bifurcat.
La capătul clădirii lungi se înregistrează: 5 pini (Pinus sylvestris) în stare satisfăcătoare, 7
arbori de biota orientală (Thuja orientalis) în stare bună. In stânga clădirii - un ulm de câmp
26
(Ulmus carpinifolia), o alee de biota şi una de castan porcesc afectat, cu frunzele galbene
răsucite. Mai înregistrăm specia de stejar (Quercus robur) cu un diametrul de circa un metru, în
stare satisfăcătoare. În aleea de biota este prezentă multă viţă de Canada (Parthenocissus
quinquefolia). Pe teritoriul parcului se mai înregistrează 5 arbori de alun (Corylus maxima) cu
înălţimea de 11-13m, diametrul tulpinii de 53-100 cm şi vârsta de circa 100 ani. La momentul
evaluării arborii sunt în stare bună, şi după starea de sănătate sunt atribuiţi la categoria de arbori
sănătoşi. Sub doi dintre aceștia se află puieţi de arţar (Acer platanoides), care trebuiesc lichidaţi,
deoarece limitează în creştere dezvoltarea alunul. Este înregistrat şi monumentul naturii botanice
- arborele secular Pinus strobus cu înălţime de circa 16 m, diametrul tulpinii de 82 cm,
perimetrul – 256 cm. După starea de sănătate - este atribuit la categoria de arbori sănătoşi. Acest
arbore nu este îngrădit şi nu are panou ce indică starea de protecţie. La distanţa de circa 3m se
înregistrează 2 arbori tineri de biota orientală cu crengile afectate de foc, aici anterior fiind
organizat un rug.
Pe tulpinile arborilor au fost înregistrate şi specii bioindicatoare de licheni: Evernia
prunastri, Candelariella helina, Parmelia sulcata, Parmelia quercina. O gazdă favorabilă pentru
multe specii de licheni de aici o constituie specia paltin de câmp (Acer pseudoplatanoides), pe
tulpina căruia abundenţa lichenilor este de 70-80%. Prin parc frecvent se aud păsări, printre ele
fiind identificate și speciile rare: sticlete (Carduelis carduelis) – CBerna, LRE, măcăleandru
(Erithacus rubecula) – CBerna, LRE, botgros (Coccothraustes coccothraustes) – CBerna, LRE,
vrabia de casă (Passer domesticus) – CBerna, LRE.
Starea ecologică.
Componentele specifice sunt în stare satisfăcătore. Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.)
în scoarța de conifere se încadrează în diapazonul MG pentru frunzele speciilor de stejar din RM
și este sub pragul de toxitoleranță la majoritatea din ele, cu excepția Pb.
Conţinutul metalelor grele (mg/kg s.u.) în scoarţă de conifere din Parcul “Iasnaia Poliana”
Scoarţă de conifere 8 42 20 5
și Bonneau (1988)

speciilor de arbori și arbuști alohtoni. Contribuie la majorarea suprafeței spațiilor verzi și
menținerea echilibrului ecologic din natură.

Oferă posibilitatea cunoaşterii cu speciile şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc.
Conține potenţial recreativ.

27
Recomandări.
Redenumirea Parcul “Iasnaia Poliana” în Parcul „Poienița însorită”.
Întrarea în parc MNB Pinus strobus
Corylus maxima Thuja orientalis
28
Nr. 13. PARCUL DIN SATUL BRÂNZENI

Monument de arhitectură peisajeră. Parcul din satul Brânzeni.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria s. Brânzeni.
Adresa: s. Brânzeni, r. Edineţ. Telefon: 0246 59317
în partea de nord-est a satului Brânzeni
Schema*:
Coordonate*:
27,174427 48,084782
27,175336 48,084116
27,173426 48,083942
27,175276 48,083961

Suprafața – 2,0 ha. Este amplasat pe un versant cu pantă moderată, altitudinea 250m. Substratul
este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului – cernoziom.
Elemente valoroase:
Specii rare de arbori: brad grecesc (Abies cephalonica), molid ghimpos (Picea pungens),
arborele pagodelor (Ginkgo biloba) ș.a.
Complexul conacului-parc din comuna Brânzeni iniţial a fost conceput la mijlocul sec.
XIX ca o mare gospodărie de tip capitalist cu rentabilitate sporită. Proprietar al acestui complex
a fost familia Stroesco, cunoscută în Basarabia şi după hotarele ei, prin mai multe personalităţi
proeminente, printre care se numără şi marele mecenat Vasile Stroescu (1845-1926).
Creând ferme bine îngrijite şi promovând un stil nou de organizare a muncii, bazate pe
practicarea ştiinţifică a agriculturii, în scurt timp, Vasile Stroesco, a devenit un mare proprietar a
zeci de moşii din ţinuturile Hotin şi Iaşi (Dormidontova, 1992).
Plantaţiile de foioase, constituite şi ele la mijlocul sec. XIX, sunt structurate pe perimetrul
parcului, accentuând poiana din mijloc. La rândul ei, aceasta este întretăiată armonios de aleea,
29
puţin încovoiată, ce duce spre intrarea în edificiul conacului. De la balconul conacului se
deschide o privelişte simetrică, compusă dintr-o pepinieră de cimişir (Buxus sempervirens) sub
forma unei rozete florale. Această privelişte de paradă este finalizată cu concursul celor trei
accente verticale, reprezentate de stejarii piramidali solitari. Ca fondal pentru perceperea
pepinierii serveşte vegetaţia în două nivele: în primul – creşte liliac, iar în al doilea – frasin.
Organizarea vegetaţiei în poiană serveşte ca îndrumător în timpul mişcării pe alee şi poiană. În
partea de sud a parcului se ridică un deal artificial, ridicat mai mult ca probabil, pentru
amplasarea unui boschet, ce nu a ajuns până în zilele noastre, care, alături de pepinieră, imprimă
o nuanţă romantică peisajului. Dealul este plantat dens cu conifere – pin negru (Pinus nigra), iar
în vârful lui, în locul boschetului, a fost amenajată o terasă pentru vizionare. Complexul fiind
separat de străzile localităţii printr-un gard masiv de piatră cu porţi de intrare, face ca legătura
vizuală cu mediul înconjurător să se realizeze numai de pe dealul artificial.
Edificiul conacului în două cazuri a fost realizat, la fel, la mijlocul sec. XIX, poate de
aceea are o arhitectură puţin austeră, doar balconul de deasupra, susţinut de opt coloane
octagonale, îi imprimă un caracter mai puţin protocolar. Sala pentru primirea oaspeţilor avea o
galerie de lemn, care făcea legătura directă cu spaţiul parcului. Din 1945 până în prezent, aici s-
au aflat o casă-internat pentru copii cu deficiențe locomotorii, iar în ultimul timp – Internatul
psihoneurologic. Este unul dintre puţinele conace-parcuri păstrat ad integrum.
Colecţia dendrologică a parcului constituie circa 30 specii şi forme de vegetaţie, printre
care molid comun (Picea abies), salcâm alb (Robinia pseudacacia), frasin alb (Fraxinus
americana), frasin înalt (Fraxinus excelsior), castan porcesc (Aesculus hippocastanum), stejar
pedunculat forma piramidală (Quercus robur), curcuduş (Prunus divaricata), cireş (Cerasus
avium), tei (Tilia cordata), ienupăr de virginia (Juniperus virginiana), brad grecesc (Abies
cephalonica), brad alb (Abies alba), sâmbovină (Celtis occidentalis), arborele pagodelor (Ginkgo
biloba), sofora (Sophora japonica), liliac (Syringa vulgaris), sirinderica (Philadelphus
coronarius).
Starea ecologică.
La momentul cercetărilor starea parcului este delăsată.
Gradul de poluare a aerului cu SO2, apreciat pe baza lichenoindicaţiei, se clasifică ca slab
poluat (0,05-0,1 mg/m3). Conţinutul metalelor grele studiate în sol înregistrează valori mai mici
de 0,5 CMA.

speciilor exotice. Contribuie la majorarea suprafeței spațiilor verzi și menținerea echilibrului
ecologic din natură.

Oferă posibilitatea cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale de la mijlocul sec.
XIX şi a speciilor şi formelor exotice de arbori şi arbuşti. Poate servi ca obiect didactic pentru
elevi și zonă de agrement.

a) exploatarea masei lemnoase;
b) păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de autorizare;
c) depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere, a gunoaielor şi
altor tipuri de reziduuri;
d) deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun;
e) alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Recomandări
- îngrijirea parcului și amenajarea locurilor pentru odihna populației.
30
Nr. 14. PARCUL DIN SATUL HINCĂUŢI

Parcul din satul Hincăuţi.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Hincăuți
Adresa: s. Hincăuți, r. Edineț. Telefon: 0246 76 336
Amplasamentul terenurilor: satul Hincăuţi, raionul Edineţ.
Schema*:
Coordonate*:
27,309530 48,274686
27,307580 48,276092
27,311537 48,275631
27,308890 48,274680
Suprafața – 27 ha. Este amplasat pe un relief cu versant cu pantă moderată, la altitudinea

de circa 250 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cenușiu de
pădure.
Elemente valoroase
Edificiul parcului din satul Hincăuţi este executat în stil pseudogotic. Parcul este considerat
unul dintre cele mai reuşite variante din categoria parcurilor „peisajer-realiste”, caracterizat
printr-o amplasare liberă a drumurilor, aleilor, grupurilor de plante, altor elemente, analog celei
naturale.
Formează un ansamblu de tip conac-parc, legat de numele familiei Cantacuzino. Parcul are
următoarele elemente: conacul, lacul, poienele centrale şi laterale, rețelele inelare de poteci.
Conform datelor prezentate de Leontiev (1967, 1983), parcul a fost fondat la sfârşitul secolului
XIX, pe o colină, parţial ocupată de o pădure de stejar (Quercus robur). La pregătirea terenului
pentru parc o parte din stejari au fost înlăturaţi, iar alta, formată din exemplare gigante, cu vârsta
de circa 250 ani, înălţimea 20m şi diametrul de circa 1m, grosimea de până la 12m, au servit
31
pentru formarea viitorului parc. Aceşti stejari oferă parcului frumuseţe şi expresivitate. În parc se
află peste 50 din cele mai rare de specii de arbori şi arbuşti întâlnite în republică.
Merită atenţie plantaţiile de mesteacăn alb (Betula pendula) şi molid comun (Picea abies),
cu vârsta de peste 100 ani. În parc se află bradul de Caucaz (Abies nordmanniana), cu înălţimea
de 17 m, iar la marginea parcului – tei american (Tilia americana). Printre speciile înregistrate
mai menţionăm: biota orientală (Biota orientalis), arborele pagodelor (Ginkgo biloba), pin de
pădure (Pinus sylvestris), pin alb (Pinus strobus), salcia albă (Salix alba), arţarul lui Şvedler
(Acer platanoides f. schwedleri), tei argintiu (Tilia tomentosa), nuc negru (Juglans nigra), plop
alb (Populus alba), arţar (Acer platanoides), plop piramidal (Populus alba forma piramidalis),
mălin comun (Padus avium) – CRRM (EN), castanul porcesc (Aesculus hippocastanus). Printre
tufari se numără alunul (Corylus avellana) iar printre liane – viţa de Canada (Parthenocissus
quinquefolia).
Starea ecologică. Starea elementelor specifice este satisfăcătoare.

poluat (0,05-0,1 mg/m3). Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu depăşeşte CMA pentru sol,
Cr şi Co aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni – valori mai mici de 0,5
CMA.

diversităţii biologice specifice. Contribuie la majorarea suprafeței spațiilor verzi și menținerea
echilibrului ecologic din natură.

Oferă posibilitatea cunoaşterii cu categoria de parcuri „peisajer-realiste”, cu aspectele
arhitecturale utilizate în construcțiile din parc şi speciile şi formelor exotice de arbori şi arbuşti.
Poate servi ca obiect didactic pentru elevi și zonă de agrement.

a) exploatarea masei lemnoase;
b) păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de autorizare;
c) depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere, a gunoaielor şi
altor tipuri de reziduuri;
d) deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz comun;
e) alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
Recomandări: - instalarea panoului informativ; - amenajarea locurilor pentru odihna populației.
Vederi din parc
32
Nr. 15. PARCUL DIN SATUL STOLNICENI

Parcul din satul Stolniceni
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satul Stolniceni.
Adresa: s. Stolniceni, r. Edineț. Telefon: 0246 63 349
c) Amplasamentul terenurilor: satul Stolniceni, raionul Edineţ.
Schema*:
Coordonate*
27,337980 48,031331
27,340312 48,030363
27,337808 48,030109
27,336757 48,030990
Suprafața – 3,0 ha. Este amplasat pe un relief cu versant cu pantă moderată, altitudine de
circa 250 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cernoziom.
Elemente valoroase:
Specii rare de arbori: pin alb (Pinus strobus), plop chinezesc (Populus simonii), molid
(Picea abies), A fost fondat în 1910 pe lângă spitalul Zemstvei, care a fost construit după tipul
conac, în 1856, de către proprietara Stroescu. Planificarea arhitecturală a parcului se evidenţiază
prin amplasarea în faţa edificiului a livezii, iar în spate – a parcului însuşi, ceea ce izolează
compoziţia peisagistică a parcului de drum. În afară de edificiul de bază în parc sau mai păstrat
orologiul şi turnul de apă.
33
Printre speciile dendrologice, un rol însemnat revine coniferelor: molid (Picea abies), cu
vârsta cuprinsă între 70-100 ani, pin obişnuit (Pinus sylvestris), pin negru (Pinus nigra), pin alb
(Pinus strobus), brad alb (Abies alba), tuia (Thuja occidentalis), biota orientală (Biota
orientalis). Un element aparte prezintă aleea de ulm (Ulmus laevis), care are forma de labirint,
ceea ce reprezintă un element important din arhitectura parcurilor străvechi, care s-a păstrat în
parcurile europene până la mijlocul sec. XIX. Labirintul este sub forma literei latine „S” – ce
presupune că ar prezenta prima literă din familia deţinătoarei Stroescu (Dormidontova, 1992).
Printre foioase au fost înregistrate speciile de: frasin înalt (Fraxinus excelsior), unele
exemplare cu diametrul de 80-90 cm, frasin lanceolat (Fraxinus lanceolata), jugastru (Acer
campestre), arţar (Acer platanoides), soforă (Sophora japonica), tei roşu (Tilia cordata), stejar
(Quercus robur), mesteacăn (Betula pendula). Covorul ierbos pe alocuri este dominat de
brebenoc (Vinca minor).
Starea ecologică.
poluat (0,05-0,1 mg/m3). Conţinutul metalelor grele studiate în sol nu depăşeşte CMA pentru sol,
Cr şi Co aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni – valori mai mici de 0,5
CMA.

speciilor alohtone. Contribuie la majorarea suprafeței spațiilor verzi și menținerea echilibrului
ecologic din natură.
Oferă posibilitatea cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale din sec., XIX şi a

speciilor şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc. Poate servi ca obiect didactic pentru

- depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi menajere, a gunoaielor
şi altor tipuri de reziduuri;
Recomandări
- organizarea lucrărilor de îngrijire a parcului;
- amenajarea locurilor pentru odihna populației
34
Nr. 16. PARCUL DIN SATUL MILEŞTI

Parcul din satul Mileşti.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Mileşti
Adresa: s. Mileşti, r. Nisporeni. Telefon: 0264 40238
c) Amplasamentul terenurilor: la marginea satului Mileşti, r-nul Nisporeni.
Schema*:
Coordonate*
28,040577 47,213530
28,041448 47,212396
28,042307 47,213068
28,042269 47,214286
Suprafața – 3,0 ha. Este amplasat pe un versant cu expoziţie sud-vestică, altitudine de circa
350 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cenușiu de pădure.
Elemente valoroase:
Specii rare: copacul pagodelor (Ginkgo biloba) tisa (Taxus baccata), molid Engelman
(Picea engelmannii), molid comun (Picea abies), maclura (Maclura pomifera.).
A fost fondat între anii 30-40 ai sec. XIX de către boierul V. Mitikov, pe bază unei livezi
de sâmburoase pe care o deţinea. Amplasarea iniţială a aleii de carpen-tei şi a nucleului central –
cu tisa (Taxus baccata), doi arbori de Ginkgo biloba, molid Engelman (Picea engelmannii), alte
35
conifere şi merişor turcesc (Buxus sempervirens), a fost realizată de către agronomul francez, ce
se afla în slujbă la boier.
Analiza compoziţiei arhitectural-landşaftice nu permite de a atribui parcul la un anumit tip
strict regular sau peisagistic. Planificarea lui pare a fi mai mult întâmplătoare şi haotică, ceea ce
face dificilă evidenţierea principalelor puncte de observare a speciilor rare şi valoroase. Ulterior,
parcul a crescut, incluzând rozariul şi havuzul, spre care ducea aleea principală. În partea de vest,
de la aleea principală, în partea de jos a parcului, este amplasat terenul de fotbal. Proiectul de
reconstruire a parcului, elaborat în 1987 de Universitatea Tehnică din Chişinău, prevedea
extinderea parcului până la 9ha.
Parcul Mileşti adăposteşte o floră exotică, importantă pentru educaţia populaţiei dintr-un sat
dislocat la circa 90 km de Chişinău. Prin cele peste 50 specii şi forme de arbori, tufari, liane,
parcul reprezintă un laborator floristic în aer liber, în care populaţia băştinaşă şi vizitatorii străini
pot vedea, pe viu, exemplare deosebite de Taxus baccata, Picea abies, Maclura pomifera,
Sophora japonica etc., dar perla parcului o constituie cei doi arbori seculari de Ginkgo biloba,
unul masculin şi altul feminin „botezaţi” de băştinaşi cu numele de Adam şi Eva. Ginkgo biloba
este un conifer cu frunza căzătoare, originar din Japonia şi China. Este considerat o relictă,
deoarece la început era cunoscut ca fosil şi numai apoi au fost descoperite sectoare împădurite.
Din limba japoneză, ginkgo înseamnă „fructe argintii”. Seminţele sunt comestibile în patrie, iar
în Europa e cunoscută utilizarea lor în medicină. În Republica Moldova au fost plantate câteva
zeci de hectare de păduri de Ginkgo biloba.
Arhitectura conacului include 2 construcţii, ce nu se prea încadrau într-un ansamblu
arhitectural integru. Casa ce iese direct în parc e dreptunghiulară, cu un nivel, simplă şi numai
intrarea centrală este accentuată de un coridor susţinut de coloane de piatră. Prima construcţie
puţin se leagă cu cea de a doua, cu 2 niveluri şi cu decor reliefat al faţadei principale. În primul
edificiu este în curs de amenajare muzeul satului.
În 1987 parcul includea 56 arbori de conifere, 511 arbori cu frunza căzătoare şi 1387
arbuşti. Actualmente sunt înregistrate 6 specii de conifere şi vre-o 50 specii de arbori şi arbuşti
cu frunza căzătoare.
Este binevenită iniţierea unui proiect de restaurare a aspectului parcului apropiat de cel
iniţial, realizat de primăria satului Mileşti, care va permite înlocuirea arborilor bătrâni afectaţi şi
a golurilor, cu specii valoroase exotice; amenajarea cărărilor, havuzului, restaurarea edificiilor şi
amplasarea muzeului satului.
Valoarea Parcului Mileşti constă în arhitectura specifică şi frumuseţea peisajeră
determinată de speciile de plante valoroase: Ginkgo biloba, paltin (Acer platanoides), platan
(Acer pseudoplatanus), nuc cenuşiu (Juglans cinerea), mesteacăn (Betula pendula), molid
comun (Picea abies), pin negru (Pinus nigra), pin obişnuit (Pinus sylvestris), frasin (Fraxinus
excelsior), stejar roşu (Quercus rubra), maclura (Maclura pomifera), plop alb (Populus alba),
cireş (Cerasus avium), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus laevis), sâmbovină (Celtis
occidentalis), biota orientală (Biota orientalis), liliac (Syringa vulgaris), soc (Sambucus nigra),
măceş (Rosa canina), vâsc alb (Viscum album) ş.a.
Starea ecologică.

poluat (0,05-0,1 mg/m3). Conţinutul MG studiate în sol nu depăşeşte CMA pentru sol, Cr şi Co
aflându-se în intervalul 0,5-1,0 CMA, iar Pb, Zn, Cu şi Ni – valori mai mici de 0,5 CMA.

diversităţii biologice și elementelor arhitecturale specifice. Contribuie la majorarea suprafeței
spațiilor verzi și menținerea echilibrului ecologic din natură.
36
Oferă posibilitatea cunoaşterii cu aspectele culturale şi arhitecturale din sec., XIX şi a
speciilor şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc. Poate servi ca obiect didactic pentru

Sediul central
Alee de tei Maclura pomifera
37
Nr. 17. PARCUL DIN SATUL IVANCEA

Parcul din satul Ivancea
1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria comunei Ivancea, raionul Orhei.
Adresa: s. Ivancea, raionul Orhei.
Telefon: 0235 43236
în centrul satului Ivancea, raionul Orhei
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,856612 47,286949
28,857782 47,286898
28,857816 47,286106
28,856274 47,285529
b) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Suprafața – 3 ha. Este amplasat la altitudinea de circa 320 m. Substratul este constituit din
Elemente valoroase:
Aria Naturală Protejată Parcul din satul Ivancea include un genofond constituit din 40
specii și 2 forme de arbori, arbuști și liane, dintre acestea 12 specii autohtone. Specii de arbori
rari: Abies alba, Abies caucasica, Abies nordmanniana, Tsuga canadensis, Thuja occidentalis,
Ginkgo biloba, Padus racemosa. Unicale pentru Moldova sunt Picea orientalis, Tilia
38
platyphýllos, Wistaria chinensis. Au mai fost înregistrate și speciile: Aesculus hippocastanum,
Picea abies, Picea pungens, Abies alba, Cerasus avium, Crataegus sp., Syringa vulgaris.
Starea ecologică: Starea actuală a parcului Ivancea este satisfăcătoare. Se efectuează
lucrări de îngrijire a grupurilor de arbori și arbuști.
c) Valoarea ecologică şi regimul de protecţie ale obiectelor şi complexelor
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică a obiectelor culturale şi arhitecturale şi

d) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectelor şi complexelor
Oferă posibilitatea cunoaşterea cu aspectele culturale şi arhitecturale folosite în construcţia

conacului şi a speciile şi formelor exotice de arbori şi arbuşti din parc. Conține potenţial pentru
vizitare și recreere.
e) Restricţii privind folosirea terenurilor.

39
Nr. 18. PARCUL DIN SATUL CUBOLTA

Parcul din satul Cubolta
1975.
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Primăria satului Cubolta.
Adresa: s. Cubolta, r. Sângerei. Telefon: 0262 58 321
c) Amplasamentul terenurilor: satul Cubolta, r-nul Sângerei.
Schema*: Schema:
Coordonate:
28,014740 47,879635
28,014656 47,879746
28,017897 47,875373
28,012767 47,878845

Suprafața – 7 ha. Este amplasat la altitudinea de circa 110 m. Substratul este constituit din
Elemente valoroase:
Aleea principală este constituită din conifere: molid comun (Picea abies), molid argintiu
(Picea pungens), biota (Thuja orientalis).
În spatele construcţiei din stânga conacului se află speciile: frasin (Fraxinus excelsior şi F.
lanceolata), arţar (Acer platanoides), care sunt în stare bună. Poienile sunt invadate de puieţi de
40
salcâm, arţar american, nuc. Cărările se pierd printre tufişurile formate din arbuştii ce cresc
haotic. Printre aceștia dominant este corcoduşul (Prunus divaricata) şi destul de frecvent arţarul
american (Acer negundo), cu diametrul de 30 cm.
În spatele conacului înregistrăm 4 exemplare de biota orientală (Thuja orientalis) în stare
nesatisfăcătoare, mai multe exemplare de frasin (Fraxinus excelsior) în stare bună, unele
exemplare cu dimensiuni gigantice, depăşind înălţimea de 30 m. Urmează un rând de tuia şi un
molid (Picea abies) - care sunt înăbuşiţi de arţar american şi alte specii invazive. În faţa
havuzului aflat în stare deplorabilă – speciile de pin (Pinus sylvestris), păr pădureţ (Pyrus
piraster), sorb (Sorbus sp.).
Fostele alei s-au transformat în poteci înguste, greu de străbătut, împânzite de ierburi.
Acestea limitează accesul în parc. Vizibilitatea şi accesul sunt limitate şi de desişurile formate
din diferite specii de tufari. În covorul de ierburi este frecvent înregistrată vegetaţie silvică,
printre care: pecetea lui Solomon (Polygonatum latifolium), toporaşi odoranţi (Viola odorata),
brebenoc minor (Vinca minor). Au fost înregistrate şi specii de păsări, printre care măcăleandru
(Erithacus rubecula) – CBerna, LRE şi vrabia de casă (Passer domesticus) – CBerna, LRE.
Parcul ar putea fi un loc bun de recreaţie doar după restaurare şi amenajare.
Starea ecologică:
Parcul este în stare delăsată.
Conținutul metalelor grele în solul din MAP Parcul din satul Cubolta este cuprins între
nivelurile foarte scăzut-foarte mare, majoritate nu ating pragul de alertă, cu excepția Ni. Valorile
conținutului MG sunt mai mici de VLA ceea ce confirmă lipsa poluării.
Conținutul MG în solul din MAP Parcul din satul Cubolta, mg/kg s.u.
Sol, stratul 0-10 cm 5 156 57 84 - -

Foarte scăzut < 10 < 20 < 10 < 15 <5 < 40
Scăzut 11-20 21-50 11-25 16-30 5,1-10 41-70
Mediu 21-30 51-100 26-50 31-50 11-20 71-100
Sporit 31-40 101-150 51-75 51-70 21-30 101-150
Mare 41-50 151-200 76-100 71-100 31-40 151-200
Foarte mare 51-60 201-250 101-150 101-150 41-50 201-250
Arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică a obiectelor culturale şi arhitecturale şi

Importanţa ştiinţifico-cognitivă constă în cunoaşterea cu aspectele culturale şi arhitecturale

de stil european din sec. XIX folosite în construcţia conacului şi a speciile şi formelor exotice de
arbori şi arbuşti din parc. Conține potenţial pentru vizitare și recreere.
41

Recomandări:
- organizarea lucrărilor de îngrijire a parcului;
- amenajarea locurilor pentru odihna populației.
Aleea principală Clădirea conacului
Acer platanoides Fraxinus lanceolata
Nr. 19. MAP PARCUL LEUNTEA

Parcul Leuntea
2002 (MO 16.07.1998). Anexa 11, nr. 19.
A fost constituit prin Hotărârea Consiliului Miniștrilor nr. 5 din 8 ianuarie 1975.
42
b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului: Întreprinderea pentru
Silvicultură Tighina. Ocolul Silvic Talmaza.
Adresa: Raionul Ştefan Vodă, com. Talmaz.
Telefon: 0242 40463
În apropierea s. Grădinița, raionul Căușeni, la 18 km de centrul raional Căușeni
Schema*: Schema:
Coordonate:
29,588527 46,653639
29,586776 46,652551
29,588446 46,651405
29,589021 46,651522

Parcul Leuntea reprezintă o plantație fotrestieră și câteva suprafețe de pădure. Este
amplasat pe relief deluros cu pantă moderată la altitudinea de circa 100m, pe substrat din nisipuri
şi luturi argiloase și sol de tipul cernoziom cambic.
Parcul dendrologic a fost fondat la începutul secolului al XX-lea, pe un teritoriu de 5 ha.
Fiind reevaluat, suprafața parcului a fost extinsă până la 21,49 ha. Astfel, parcul se
mărginește la sud-vest cu curtea conacului, la nord-est cu fondul pădurilor de stat, iar la vest cu
drumul Grădinița-Leuntea.
La momentul fondării parcului, mai jos de conac, a fost amenajat un rozariu cu peste 70
de soiuri de trandafiri, de la care pornea aleea principală. Astăzi pe locul aleii se află un drum
care străbate parcul longitudinal.
În total, parcul găzduiește 42 specii de plante lemnoase, jumătate dintre care sunt specii
exotice (Tarhon, P., 2013). Cele mai multe specii de plante decorative exotice erau plantate în
partea de sud-vest a teritoriului inițial de 5 ha. Aici au fost sădite speciile: sofora
japoneză (Sophora japonica), salcâm alb (Robinia pseudacacia), glădiță (Gleditschia
triacanthos), pin negru (Pinus nigra), pin de munte (Pinus montana), ienupăr de
Virginia (Juniperus virginiana), cetina de negi (Juniperus sabina) etc.
Partea de vest a parcului, unde se afla intrarea principală, era amenajată cu numeroase
specii decorative de arbori, arbuști și flori, în special trandafiri și gutui japonez. Au fost sădiți și
arbori de specii autohtone, majoritatea păstrându-se până în prezent. Ulterior, în acest loc au
fost construite case de locuit.
43
La momentul evaluării aria prezintă rămășițe ale fostului parc. Pe teritoriul ei sunt
prezente specii de arbori și arbuști, precum: pin austriac (Pinus austriaca), stejar pedunculat
(Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), arțar tătăresc (Acer
tataricum), liliac (Syringa vulgaris), dracilă (Bereberis vulgaris) și o suprafață de pădure care
contactează cu parcul.
Starea ecologică.
În prezent, structura compozițională a parcului a dispărut aproape în totalitate, au dispărut și
multe specii exotice. Aleile s-au transformat în cărări ce se disting cu greu. În parc nu sunt
amenajate locuri de odihnă și recreere. Castelul se află în stare deplorabilă.
Obiectul de studiu Zn Cu Ni Co Cr
Sol, stratul 0-10 cm 158 76 31 6 158
Sol, stratul 10-20 cm 171 82 45 6 171
Pragul de alertă (PA) (Kloke, 1980) 300 100 75 30 100
Pragul de intervenție (PI) (Kloke, 1980) 600 200 150 50 300

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică a obiectelor culturale şi arhitecturale şi
f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă.
Importanţa ştiinţifico-cognitivă constă în oferirea posibilității cunoaşterii cu aspectele culturale şi
arhitecturale din sec. XIX, folosite în construcţia conacului şi a unor specii şi forme exotice de
arbori şi arbuşti. După amenajare ar putea contribui la îmbunătăţirea vieţii umane, oferind
oportunităţi de a petrece timpul liber, contacta direct cu natura, recupera forţele fizice, psihice şi
spirituale. Fiind amplasat în localitate este un spațiu perfect pentru explorare și învățare.

Recomandări
- organizarea lucrărilor de îngrijire a parcului
- amenajarea locurilor pentru odihna populației
44
Vedere generală Clădirea Conacului
45
IV. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538/1998. Anexa nr. 13
ZONELE UMEDE DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ
Nr.1. Lacurile Prutului de Jos (nr.1029 în Lista Ramsar)
a) Denumirea și statutul juridic al obiectului protejat:

Zonă Umedă de Importanță Internațională RAMSAR - „Lacurile Prutului de Josˮ
Baza juridică de funcţionare: Legea nr. 1538 privind fondul ariilor naturale protejate de stat
din 25.02.1998. Publicat : 16.07.1998 în Monitorul Oficial nr. 66-68, art. nr : 442. Data intrării
în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr. 13. Prima zonă umedă RAMSAR desemnată în Republica
Moldova la 20.06.2000 (Zona RAMSAR Nr. 1316), creată în cadrul Coridorului Verde „Prutul
Inferior”.

Autoritatea centrală pentru mediu, Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva", Concernul
Republican pentru Gospodărirea Apelor "Apele Moldovei", Unitatea administrativ-teritorială
Cahul.
Coordonate:
NORD – 28,145064; 45,879798;
SUD - 28,181820; 45,721698;
VEST – 28,186371; 45,472656;
EST - 28,125915; 45,608833.
Zona Umedă ,,Lacurile Prutului de Jos” este amplasată în partea de sud-vest a

Republicii Moldova, între oraşul Cahul şi satul Giurgiuleşti, raionul Cahul, în partea inferioară a
luncii râului Prut ce serveşte ca hotar de vest al zonei şi în acelaşi timp reprezintă hotarul de stat
între Republica Moldova şi România. Lungimea totală a zonei este de 147,36 km, suprafaţa
totală constituind 19152,5 ha, inclusiv 14 400 ha de zone umede. Teritoriul cuprinde lunca
îngustă a râului cu terasele adiacente acestuia, în unele locuri intersectate de ravene. Cea mai
joasă altitudine, 2 m deasupra nivelului mării, este la confluenţa râului Prut cu fluviul Dunărea,
cea mai înaltă altitudine reprezintă 52,9 m şi apare între satele Brânza şi Văleni, raionul Cahul.
Lunca Prutului nu face meandre şi poate atinge 6 km în lăţime. Cu toate acestea albia râului în
această parte este în formă sinusoidală, cu lăţimea preponderent de 60-80 m şi adâncimea de cca
1
2-4 m. Malurile sunt abrupte cu înălţimea de 1-2 m și o rată estimată de eroziune de 20-30 cm pe
an (10-12%). Terasele superioare ale luncii sunt puternic erodate şi întretăiate de numeroase
ravene. Din punct de vedere geologic, Prutul de Jos constă din roci neconsolidate care sunt
instabile şi foarte active geomorfologic, suprafaţa medie expusă la procesele exogene este
estimată la 0,5 ha pe km2 .
Printre principalele habitate aici sunt prezente: râul cu 7,11 km2 sau 2,9%, lacurile
naturale cu 38,14 km2 sau 15,57%, mlaştini cu 12,98 km2 sau 5,03%, bazine piscicole cu 15,89
km2 sau 6,49%, păduri riverane cu 7,84 km2 sau 4,02% Aici, în lunca Prutului sunt amplasate
lacul Beleu şi corpul de apă Manta (lacurile Rotunda, Dracele şi Badelnic), care reprezintă nişte
ecosisteme unice. Ambele corpuri de apă pot fi considerate naturale sau cel puţin aproape de
naturale după caracteristicele viiturilor.

Zona este extrem de importantă și merită o atenție deosebită din punct de vedere al
conservării biodiversității, în special a avifaunei. Ea include stufării, păduri inundabile şi un
complex de lacuri: Manta, Dracele, Rotunda şi Beleu. Deasemenea în limitele arealului de
referinţă este amplasată Rezervaţia Ştiinţifică ,,Prutul de Jos”. Nucleul rezervaţiei este lacul
Beleu. Acest lac este legat cu r. Prut prin canalul Manolescu care are lungime cca 3,9 km,
lăţimea în partea superioară cca 38 m şi adâncimea până la 4,5 m. Diferenţa nivelelor de relief a
canalului de la r. Prut până la lac este cca 1 m.
Din punct de vedere geomorfologic teritoriul ocupat de ZU ,,Lacurile Prutului de Jos” se
încadrează în raionul geomorfologic al Câmpiei „Prutului Inferior”. Câmpia „Prutului Inferior”
s-a dezvoltat în condiţii geomorfologice diferite. După caracteristicile versanţilor, lăţimea albiei
majore, gradul de meandrare a albiei și valea Prutului, se împarte în 5 raioane geomorfologice.
Zona „Lacurilor Prutului de Jos” face parte din raionul 5 numit: Cantemir-Giurgiuleşti (Galaţi),
fiind caracteristic prin văi care se lărgesc foarte mult, atingând lăţimi de 15-20 km. În acest
segment sunt multe lacuri, cele mai mari fiind: lacul Beleu, Rotunda, Manta, Brateş, Dracele. Se
întâlnesc şi multe terase, bine exprimate şi aproape neântrerupte cu altitudini relative de la 5 m la
36 m. Multe din ele sunt puternic erodate şi apar fragmentar, altitudinea maximă este de 105-120
m.
În relief se disting 2 nivele de luncă: joasă cu altitudinea relativă de 1-3 m şi înaltă cu
altitudine de 4-6 m. Acestea corespund teraselor holocenice ale r. Prut, care şi în prezent se află
în proces de formare, fiind constituite din depozite groase de nisipuri şi prundişuri, acoperite de
aluviuni nisipo-argiloase sau chiar argiloase. În cursul inferior al luncii se observă prezenţa
albiilor părăsite, a microgrindurilor, microdepresiunilor şi grădiştilor de diferite dimensiuni.
Relieful este dominat de vâlcele şi hârtoape cu diferite forme şi sunt supuse adesea proceselor
erozionale de alunecare şi surpare caracteristic zonelor de baltă.
Solurile. (vezi ,, Planul de management al Zonei Umede de Importanță Internațională
RAMSAR „Lacurile Prutului de Jos”).

Vegetația
Flora ZU „Lacurile Prutului de Jos”este atribuită la categoria de vegetaţie azonală, care
cuprinde suprafeţe cu vegetaţie acvatică, palustră, praticolă şi forestieră.
Vegetaţia acvatică s-a format preponderent în apropierea malurilor lacului Beleu, unde
cele mai mari suprafeţe cu vegetaţie acvatică şi palustră au fost înregistrate în partea de nord şi
de vest a lacului. Aici sunt multe suprafeţe cu adâncimi mici, protejate de stufărişuri şi
răchitişuri. Fitocenozele acvatice prezintă forme diverse, o parte din ele se înrădăcinează în
solurile subacvatice, altele nu sunt legate de substrat şi pot migra. Acestea se împart în
subacvatice şi natante. Vegetaţia acvatică este reprezentată de asociaţiile: Lemnetum gibbae,
Lemnetum minoris etc.
2
Vegetaţia praticolă s-a format pe locurile puţin mai ridicate, pe soluri bogate şi
suprasaturate cu umiditate, nesăraturate sau slab sărăturate. În funcţie de altitudinea teritoriului s-
a format o diversitate de fitocenoze caracteristice pentru vegetaţia praticolă inundabilă.
Comunităţile de plante praticole au fost atribuite la asociaţiile: Eleocharitetum palustris, Galio
palustris-Caricetum ripariae, Agrostis stoloniferae etc.
Vegetaţia forestieră ocupă cele mai ridicate locuri din zonă. Multe suprafeţe ale pădurilor
de salcie sunt amplasate în partea de nord, iar în partea de sud şi de-a lungul Prutului sunt
grupuri mici de arbori solitari. După compoziţia floristică şi staţiuni au fost definite două
formaţiuni vegetale: răchitişuri şi sălcişuri. Răchitişurile cresc în partea de nord-est, unde
formează o centură de-a lungul malului lacului Beleu. Multe suprafeţe cu răchitişuri cresc și pe
malul Prutului. Componenţa principală a răchitişurilor sunt speciile arbustive de: Salix triandra,
Salix cinerea şi Salix viminalis. Sălcişurile s-au format pe locuri mai înalte ale reliefului. Sunt
caracteristice arboreturi monodominate de salcie albă (Salix alba) cu o participare neânsemnată a
altor specii ca: Salix fragilis, Fraxinus pallasi. Arboretele provin din seminţe şi din lăstari.
Arbuştii au o repartiţie neuniformă, mai des se întâlnesc solitar, decât în grupuri.
Flora
Analiza taxonomică. Pe teritoriul cuprins de ZU „Lacurile Prutului de Jos” au fost
evidențiate 310 specii de plante vasculare care aparțin la 194 de genuri și 64 de familii. Fiecărei
familii îi revin câte 3 genuri şi câte 5 specii. Fiecărui gen îi revin câte 1,6 specii. Cele mai
numeroase familii sunt Asteraceae - 43 de specii, Poaceae - 34 specii, Lamiaceae - 21 specii,
Fabaceae - 18 specii, Cyperaceae - 13 specii, Apiaceae - 12 specii. Asemenea raport este
caracteristic pentru ecosistemele cu vegetație acvatică, palustră și pentru pajiștile mezofile.
Pentru rezervație este semnificativă prezența unui număr mare al speciilor din genul
Potamogeton, Salix, Juncus, Mentha și altele care sunt caracteristice pentru zonele umede.
Analiza bioformelor. În flora cuprinsă de „Lacurile Prutului de Jos” au fost evidențiate 6
categorii de biomorfe. Numeric predomină hemicriptofitele (55%) și terofitele (30%) urmate
fiind de geofite (7%) și microfanerofite (6%). Camefitele și nanofanerofitele înregistrează cel
mai mic procent (1%) .
Analiza ecologică. S-a analizat adaptabilitatea plantelor față de indicii de umiditate, de
temperatură și de reacția solului. Analiza indicilor de umiditate ilustrează o participare mare a
mezofitelor (33%), mezohidrofitelor (25%) și hidrofitelor (23%). Este mare și cota
ultrahidrofitelor (15%).
Conform exigențelor față de temperatura aerului prevalează speciile micro-mezoterme -
50%, urmate de cele moderat termofile - 28% și de cele amfitolerante - 18%. Speciile
microterme au o pondere mică de 3%. În ceea ce privește comportamentul față de preferințele
edafice se remarcă ponderea speciilor slab acido-neutrofile cu 48%, fiind urmate de plantele
euriionice - 31%. Un procent mai mic se înregistrează pentru speciile acido-neutrofile - 15% și
cele neutro-bazofile - 6% .
Analiza geoelementelor relevă predominarea speciilor euroasiatice - 55%, care sunt
urmate de speciile cosmopolite şi circumpolare – 12% fiecare, central-europene – 11%, pontice
4%, mediteraneene şi adventive 3%, atlantice-mediteraneene – 1% .
Specii de plante rare Pe teritoriul ZU „Lacurile Prutului de Jos” s-au atestat 15 specii de
plante rare: o specie de arbore, două specii de arbuști, 2 specii de liane și 10 specii de plante
ierboase, ceea ce constituie 5% din compoziția floristică a ariei protejate
În conformitate cu clasificarea speciilor de plante rare și pe cale de dispariție, conform
Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (UICN, 1994), 6 specii (Nymphaeae alba,
Nymphoides peltata, Salvinia natans, Trapa natans, Vitis sylvestris, Thelypteris palustris) sunt
atribuite la categoria specii rare. 5 specii de plante rare (Vitis sylvestris, Thelypteris palustris,
Nymphaea alba, Salvinia natans, Trapa natans) sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii
Moldova, iar ultimele 3 specii de plante sunt incluse în lista speciilor protejate de Convenția de
la Berna (1979). Mulți savanți consideră necesar de a include în lista plantelor rare următoarele
3
specii de plante (Fraxinus pallisiae, Frangula alnus, Potamogeton lucens, Sagittaria
sagittifolia).
Speciile de plante rare din ZU „Lacurile Prutului de Jos”
Categoria Incluse în
Denumirea în limba
Nr. rarităţii cartea Roşie a
Specia română
UICN R.M.
Arbori
1. Fraxinus pallisiae Frasin pufos - -
Arbuşti
2. Frangula alnus Cruşin - -
3. Viburnum opulus Călin VIII -
Liane
4. Vitis sylvestris Viţă de pădure II-III +
5. Climatis vitalba Viţă albă - -
Plante ierboase
6. Carex pendula Rogoz IV -
7. Gentiana cruciara Ghinţură IV -
8. Lythrum salicaria Răchitan - -
9. Nymphaea alba Nufăr alb II +
10. Nymphoides peltata Plutică II -
11. Potamogeton lucens Broscăriţă - -
12. Sagittaria sagittifolia Săgeata apei - -
13. Salvinia natans Peştişoară II +
14. Thelypteris palustris Ferigă de baltă III-IV +
15. Trapa natans Cornaci II +
* Categoriile rarității speciilor (conform clasificării U.I.C.N.):
I. specie dispărută; V. specie nedeterminată;
II. specie periclitată; VI. specie devenită nepericlitată;
III. specie vulnerabilă; VII. Specie insuficient cunoscută;
IV. specie rară; VIII. specie periclitată.
Diversitatea faunistică
Complexul faunistic de vertebrate terestre de pe teritoriul ZU „Lacurile Prutului de Jos”
include mamifere, păsări, reptile şi amfibieni şi constituie 248 de specii. Dintre mamifere au fost
înregistrate 40 de specii sau 54,8 % din numărul total de specii din republică. Cea mai
numeroasă clasă de animale vertebrate este cea a păsărilor, care numără circa 192 specii sau
68,1% din numărul de specii. Reptilele constituie 7 specii - 50%, iar amfibienii - 9 specii
(69,2%).
Mamiferele
Pe teritoriul „Luncii Prutului de Jos” au fost înregistrate 40 de specii de mamifere, care
aparţin la 6 ordine: Insectivora – 7, Chiroptera – 4, Lagomorpha – 1, Rodentia – 15, Carnivora –
11 şi Artiodactyla – 2 .
Din ordinul Insectivora fac parte ariciul-comun (Erinaceus europaeus), cârtiţa (Talpa
europaea), chiţcanul-comun (Sorex araneus), chiţcanu-mic (Sorex minutus), chiţcanu-cu-
abdomen- alb (Crocidura leucodon), chiţcanul-mic-cu-dinţi-albi (Crocidura suaveolens) şi
chiţcanul-mic-de- apă (Neomys anomalus). Toate speciile de mamifere insectivore populează atât
zona terestră umedă dintre lacul Beleu şi râul Prut, cât şi malurile gârlelor.
Ordinul Chiroptera include specii de mamifere mici insectivore care trăiesc în scorburile
copacilor din zona respectivă şi găsesc o sursă bogată de hrană, formată din insecte cu activitate
de zbor crespusculară de pe tot întinsul rezervaţiei. S-au înregistrat speciile: noptarul-de-apă
4
(Myotis daubentoni), noptarul-de-iaz (Myotis dasycneme), nictalul-roşcat (Nyctalus noctula),
pipistrelul-mic (Pipistrellus pipistrelus).
Ordinul Rodentia este cel mai reprezentativ în teritoriu, fiind constituit din 15 specii de
rozătoare. Este caracteristic: popândăul-cu-pete (Spermophilus suslicus), şobolanul-cenuşiu
(Rattus norvegicus), bizamul (Ondatra zibethicus) şi şobolanul-de-apă (Arvicola terrestris).
Ordinul Carnivora este reprezentat de 11 specii de mamifere răpitoare, ceea ce constituie
78,6%, cota maximă de specii întâlnită într-un teritoriu, din totalul de 14 specii care populează
teritoriul republicii. Canidele sunt reprezentate de: şacal (Canis aureus), lup (Canis lupus), vulpe
(Vulpes vulpes), câinele-enot (Nyctereutes procyonoides), hermelină (Mustela erminea), jderul-
de-pădure (Martes martes), pisica-sălbatică (Felis silvestris). Mamiferele paracopitate sunt
reprezentate de mistreţ (Sus scrofa) şi căprioară (Capreolus capreolus).
Păsările
Ornitofauna din teritoriul ZU ,,Lacurile Prutului de Jos” este reprezentată de specii de
păsări care fac parte din 17 ordine. Cel mai numeros este ordinul Passeriformes, cu 60 de specii,
care constituie 31,7% din avifauna rezervaţiei şi 57,7% din numărul de specii de paseriforme din
republică. O pondere relativ mare o au şi ordinele Charadriiformes, Anseriformes,
Falconiformes cu multe specii, care se întâlnesc în perioada de pasaj. Cursul Prutului Inferior
deseori este vizitat de păsări răpitoare, a fost semnalat: eretele-sur, şerparul, codalbul, gaia-roşie,
şoimul-dunărean, eretele-vânăt, specii incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Bălţile,
canalele şi braţele moarte ale râului Prut din zonă constituie un loc important pentru cuibăritul
multor specii semiacvatice, incluse în diferite liste de protecţie, precum lopătarul, stârcul-de-
noapte, egreta-mică, egreta-mare.
Lacurile Beleu, Rotunda şi Manta sunt folosite în timpul migraţiei de toamnă şi
primăvară de un număr mare de specii de păsări acvative şi semiacvatice. Dintre cele cu apariţie
regulată în zonă şi cele cuibăritoare, care au interes comunitar, menţionăm următoarele:
cormoranul-mic (Phalacrocorax pygmaeus), raţa-roşie (Aythya nyroca), egreta-mică (Egretta
garzetta), stârcul-roşu (Ardea purpurea), stârcul-de-noapte (Nycticorax nycticorax). Cea mai
însemnată colonie de cormoran-mic (Phalacrocorax pygmeus), lopătar (Platalea leucorodia),
stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax), egreta-mică (Egretta garzetta) şi egreta-mare (Ardea
alba) din Republica Moldova, cuibăreşte în mijlocul lacului Beleu şi anume în sectorul Cioroiu,
pe tufele de sălcii care au crescut aici în perioada în care nivelul apei în lac era foarte scăzut
(2004-2006). Specii cuibăritoare în număr semnificativ sunt şi: stârcul-pitic (Ixobrychus
minutus), eretele-de-stuf (Circus aeruginosus), cresteţul-cenuşiu (Porzana parva), piciorongul
(Himantopus himantopus), cioc-întorsul (Recurvirostra avosetta), lebăda-de- vară (Cygnus olor)
etc.
Anual, în zonă putem observa specii rare la nivel european şi chiar mondial. În această
perioadă trec în pasaj peste 20 de mii de păsări de apă, aparţinând unui număr mare de familii şi
subfamilii. Apariţia pelicanului-creţ (Pelecanus crispus) a devenit cu regularitate anuală în
ultima perioadă ca specie care apare rar, din grupa aceasta mai fac parte: ploierul-auriu (Pluvialis
apricaria), sitarul-de-mal (Limosa limosa), gâsca-cu-gât-roşu (Branta ruficollis), gârliţa-mică
(Anser erythropus), fluierarul-de-lac (Tringa stagnatilis) etc. Unele specii poposec în aceste zone
până la îngheţarea apei din lac. De regulă, imediat după dezgheţarea suprafeţelor de apă (sfârşitul
lunii februarie), raţele, lişiţele, pescăruşii şi stârcii se întorc pe lacuri. În mod firesc, se întâlnesc
şi păsări răpitoare cum ar fi: codalbul (Haliaeetus albicilla), uliganul-pescar (Pandion haliaetus),
acvila-ţipătoare-mică (Aquila pomarina), şerparul (Circaetus gallicus), eretele-vânăt (Circus
cyaneus) etc. De asemenea, diversitatea păsărilor cântătoare de talie mică, cuibăritoare în
stufărişul şi tufărişurile din zonă, este mare. În perioada de toamnă, până la migraţiune,
stufărişurile lacurilor oferă loc de înnoptare pentru stoluri formate din mii, uneori zeci de mii de
grauri (Sturnus vulgaris), rândunici (Hirundo rustica) şi lăstuni de mal (Riparia riparia).
5
Egreta-mică Stârcul-cenușiu
Stârcul-pitic Cioc-întors
Reptilele
Fauna zonei „Prutului de Jos” este constituită din 7 specii de reptile sau 50% din numărul
total de specii din republică. Spre deosebire de amfibieni, reptilele se reproduc pe uscat, chiar şi
broasca-ţestoasă-de-baltă (Emys orbicularis), inclusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova, care
îşi petrece cea mai mare parte a vieţii în apă, depune ponta de ouă într-o adâncitură pe malul
gârlelor lacului Beleu. Speciile de şopârle: şopârla-de-Crimeea (Podarcis taurica), şopârla-verde
(Lacerta viridis), şopârla-de-câmp (Lacerta agilis) şi şarpele-cu-abdomen-galben (Coluber
caspius), inclus în Cartea Roşie a Republicii Moldova, populează preponderent pantele din zona
de protecţie a rezervaţiei științifice „Prutul de Jos”. Şarpele-de-casă (Natrix natrix) şi şarpele-de-
apă (Natrix tessellata), specii acvafile, la prima vedere parcă populează aceleaşi habitate, însă
cunoscând modul de hrană al acestora, putem stabili că şarpele-de-casă are o diversitate mai
mare a habitatelor şi se hrăneşte mai frecvent cu amfibieni, iar şarpele-de-apă (Natrix tessellata)
preferă peştii. Primăvara, în luna aprilie, pe digurile de lângă apă şarpele-de-apă (Natrix
tessellata) formează nişte ,,gheme” de reproducere.
Amfibienii
Pe teritoriul ZU „Lacurile Prutului de Jos” sunt prezente 9 specii de amfibieni sau 69,2%
din numărul de specii din republică. Toate speciile sunt legate reproductiv de mediul acvatic şi
doar broasca-mare-de-lac (Rana ridibunda) şi broasca-mică-de-lac (Rana lessonae) îşi continuă
viaţa în mediul acvatic. Celelalte specii duc un mod de viaţă terestru, iernând prin diferite
cavităţi şi litiera solului. Broasca-brună-de-câmp (Pelobates fuscus) este inclusă în Cartea Roşie
a Republicii Moldova. Dintre amfibienii ecaudaţi, după densitate, predomină reprezentanţii
complexului: broasca-mare-de-lac (Rana ridibunda), broasca-mică-de-lac (Rana lessonae). În
perioada de primăvară-vară, în locurile favorabile de reproducere, predomină indivizii adulţi şi
juvenili de broască-râioasă-verde (Bufo viridis), care formează aglomeraţii destul de numeroase.
Brotăcelul (Hyla arborea) este o specie arboricolă care trăieşte în arboretul şi sălcişul rezervaţiei.
Pentru reproducere are nevoie de bălţi mai adânci cu vegetaţie bogată. Izvoraşul-cu-abdomen-
roşu (Bombina bombina) în perioada de primăvară-vară, populează lacul Beleu şi băltoacele din
apropiere. În afara perioadei de reproducere, trăieşte pe uscat.
6
Peştii
Ihtiofauna este constituită din 27 de specii care, în cea mai mare parte, sosesc din Dunăre
şi Prut în perioada de reproducere. Însemnătatea ZU „Lacurile Prutului de Jos” şi mai cu seamă a
lacului Beleu constă în crearea condiţiilor de reproducere a circa 18 specii de peşti, care se
reântorc în apele fluviale. Dintre speciile economic valoroase, populează plătica (Abramis
brama), babuşca (Rutilus rutilus), crapul (Cyprinus carpio), şalăul (Stizostedion lucioperca),
somnul (Silurus glanis), rizeafca (Alosa caspia nordmani) şi ştiuca (Exos lucius). În ultimele
decenii capacitatea ecologică a lacului Beleu s-a redus considerabil atât pentru reproducere, cât
şi pentru reuşita dezvoltării pietului de peşte.
Fauna de nevertebrate
Fauna de nevertebrate în special entomofauna, este foarte puţin studiată. Se cunosc circa
150 de specii de insecte. În apele lacului Beleu au fost depistate 10 specii de heteroptere care
servesc ca hrană pentru peşti sau dăunează, omorând puietul de peşte.
Analiza diversității faunistice (rezultatele investigațiilor IEG realizate în perioada 2015-2017)

(vezi ,, Planul de management al Zonei Umede de Importanță Internațională RAMSAR „Lacurile
Prutului de Jos”).
Ornitofauna lacului Beleu include un număr impunător de specii rare, atât în Republica
Moldova şi România, cât şi în Europa. Astfel, 19 specii de păsări sunt incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova şi 18 specii – în Cartea Roşie a vertebratelor din România. Printre acestea,
se enumără pelicanul-creţ, pelicanul comun, lebăda-de-vară, buhaiul-de-baltă ş.a.
Pelican-creţ Pelican comun
Lebădă-de-vară Buhai-de-baltă
Starea ecologică (. (vezi ,, Planul de management al Zonei Umede de Importanță

Internațională RAMSAR „Lacurile Prutului de Jos”).

Este arie cu regim specific de protecţie ecologică și de conservare. Constituie un adevărat muzeu
al biodiversităţii, o bancă naturală de gene de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural
7
universal. Protejează speciile rare de plante şi animale. Menține echilibrul ecologic și asigură
integritatea şi funcţionalitatea zonei umede.

Zonele umede sunt unele dintre cele mai productive ecosisteme biologice. Acestea joacă
un rol major în ciclul apei prin primirea, stocarea şi eliberarea apei, reglarea fluxurilor şi
susţinerea vieţii. Zonele umede reglează ciclurile de nutrienţi şi urmele metalelor şi pot filtra
aceşti şi alţi poluanţi. Depozitarea şi sechestrarea carbonului de către zonele umede joacă un rol
important în reglementarea climatului global.
Rezervaţia prezintă un sit important pentru multe specii de plante rare şi are o importanță
majoră de conservare pentru unele specii de păsări migratoare (egreta-mica, egreta-mare, barza-
albă, lebăda-de-vară, pelicanul-roz ș.a.).

- Deoarece extragerea petrolului în Republica Moldova are loc din sonde, care se află în
apropiere de zona protejată a rezervaţiei “Prutul de Jos”, se impune implementarea măsurilor de
protecţie a componentelor mediului conform Directivelor UE, perfectarea mecanismului de
control asupra activităţii de explorare şi extragere a zăcămintelor naturale din rezervaţiile
ştiinţifice.

Recomandări.
- Studiile demonstrează necesitatea evaluării separate a stării ecologice pe ani şi anotimp,

deoarece variază nivelul de poluare a apelor de suprafaţă.
- Pentru o stare ecologică bună a Zonelor Umede este necesară mobilizarea factorilor sociali,
tehnici, organizatorici şi economici şi elaborarea şi realizarea planurilor locale de dezvoltare
a teritoriului, inclusiv planurilor de dezvoltare peisagistică, să depună efortul necesar pentru
menţinerea, protecţia, conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural din cadrul
zonelor umede.
- reducerea presiunilor;
- introducerea unui management eficient.
- Responsabilitatea de starea ecologică a zonelor umede aparţine autorităţilor publice centrale
şi celor locale, agenţilor economici, precum şi beneficiarilor de terenuri proprietate publică şi
privată, în măsura competenţei fiecăruia.
8
Nr.2. Nistrul de Jos (nr.1316 în Lista Ramsar)
b) Denumirea și statutul juridic al obiectului protejat:

Zonă Umedă ,,Nistrul de Josˮ.
în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr. 13. Zona umedă de importanță națională „Nistrul de Jos” a
fost acceptată la 20 august 2003 cu nr. 1316 (3MD003) în Lista Ramsar de către Secretariatul
Convenției Ramsar.
Baza juridică de funcţionare: Legea nr. 1538 privind fondul ariilor naturale protejate de
stat din 25.02.1998. Publicat : 16.07.1998 în Monitorul Oficial nr. 66-68, art. nr : 442. Data
intrării în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr.13. ZONELE UMEDE DE IMPORTANŢĂ
INTERNAŢIONALĂ .
Coordonate: 46°35′56″N 29°45′22″E

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nistrul_de_Jos_(zon%C4%83_Ramsar)
Harta Zonei Umede Nistrul de Jos. Sursa: https://lower-dniester.org/

Autoritatea centrală pentru mediu, Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva", Concernul
Republican pentru Gospodărirea Apelor "Apele Moldovei", Unitatăţile administrativ-teritoriale.
Teritoriul Zonei Ramsar „Nistrul de Jos” este localizat în partea de sud-est a Moldovei pe
teritoriile raioanelor Căuşeni şi Ştefan-Vodă şi parţial Slobozia de pe malul stâng al fl. Nistru, la
8 km spre sud de oraşul Tighina şi la 40 de km de Odesa în apropierea satului Palanca (conform
hărţii). Centrul zonei îl constituie satul Crocmaz, al cărui coordonate sunt 46o 37' 54̎ latitudine
nordică şi 29o 40' 10̎ longitudine estică. Zona include teritoriul a 6 sate din partea estică a
raionului Căuşeni şi 11 sate din nordul şi estul raionului Ştefan-Vodă, pe malul stîng al fluviului
Nistru şi la est, sud şi sud-est se învecinează cu regiunea Odesa din Ucraina. Conform calculelor
9
actuale, suprafaţa totală o constituie 60638 ha şi include 18 complexe naturale, cele mai mari
dintre care fiind Copanca-Leuntea (2397 ha), Lunca Talmaza (1592 ha), Zaozernoe-Nucari(1542
ha), Cioburciu-Răscăeţi (1234 ha) şi Olăneşti – Crocmaz (1478 ha). Suprafaţa totală a zonei
constituie cca. 60000 ha.
Ape de suprafaţă
Lăţimea albiei Nistrului în zona de jos variază între 100 şi 200 m. Adâncimea este de 1,6-
2,5 m în locurile cu adâncime mică şi ajunge până la 16 m în locurile cu vârtejuri. Braţul
Turunciuc are o lăţime de 70 m şi o adâncime medie de 6 m. Albia veche, de 32 km lungime, are
o lăţime de 40 m şi o adâncime de 4-12 m. Pe timp de secetă, albia veche se reduce la doar
un metru, iar uneori seacă complet.

Zona umedă ,,Nistrul de Jos” mai cuprinde teritoriul din lunca fluviului cu o lăţime
variabilă, într-o zonă de meandrare puternică şi pe terasele adiacente. Zona cuprinde o parte din
deltă, iar insula Turunciuc, deja după hotarul moldo-ucrainean, se mărgineşte cu limanul
Nistrului. “Nistrul de Jos” reprezintă un complex de habitate naturale şi transformate din lunca
Nistrului, unite prin fluviu şi canalul ce s-a format în urma construcţiei digului naţional
antiviitură. Nucleul principal îl constituie sectorul natural ucrainean „Lunca Talmaza”, cu o
suprafaţă de 1592 ha, ce include masive de pădure cu numeroase poieni, un lac de 24 ha, braţul
mort în formă de buclă întinsă, canale cu flux permanent şi periodic, băltoace, mlaştini, lunci şi
terenuri agricole abandonate. Fluviul Nistru formează aici aproximativ 30 de meandre, multe
dintre ele care sunt parţial sau în întregime închise. Unele meandre ale fluviului conţin grădini şi
câmpuri, majoritatea cărora sunt însoţite de perdele forestiere. De-a lungul malului drept pe
alocuri sunt prezente heleşteie piscicole. Malul stâng al Nistrului este protejat cu preponderenţă
de perdele forestiere. Terenurile cultivate ocupă restul luncii până la hotarul moldo-ucrainean.
Abundenţa specifică şi numerică a florei şi faunei este determinată de diversitatea excepţională
de 20 tipuri de biotopuri acvatice, de păduri de luncă şi de colină, de stepă, etc.

Biotopurile acvatice cuprind 7 tipuri:
1. Fluviul – ecosistemul fragmentului Nistru cu o bogăţie limitată de plancton şi bentos, dar
microorganismele, macrofiţii şi mai ales peştii, inclusiv speciile rare (Acipenceriformes, etc.)
sunt destul de variate.
2. Lacurile şi bălţile (de mică adâncime, stătătoare cu apă dulce) permanente sau temporare
de luncă, se unesc, mai ales în timpul viiturilor înalte. Aceste ecosisteme palustre sunt foarte
bogate în alge (1300 specii şi subspecii), precum şi în vegetaţie acvatică superioară, fito- şi
zooplancton; iar la alge raportul „familie:gen:specie” constituie 1:4:10. Cel mai bine biotopul
este reprezentat în Lunca Talmaza.
3. Biotopul albiei vechi a fluviului Nistru (ape stătătoare în albia meandrată cu adâncimi
variabile) ocupă locul doi după volumul de apă, potenţialul de resurse şi de recreare, şi
degradează clar din cauza înnămolirii şi eutroficaţiei.
4. Canalul – ecosistem de ape stătătoare, care permanent interacţionează cu fluviul. S-a
format în momentul construcţiei digului de stat anti-viitură şi uneşte fragmente păstrate de
ecosisteme naturale acvatice şi palustre ale luncii.
5. Sistemele de drenaj cu apă dulce, heleşteiele şi bazinele de apă înmlăştinite legate cu
acestea sunt nişte rezervoare acvatice artificiale foarte variate.
6. Canalele cu apă puţin sărată – nu au legătură directă cu Nistrul, decât doar prin intermediul
apelor subterane. S-au format în lunca drenată şi îndiguită, în rezultatul micşorării nivelului apei
şi ca urmare a faptului că viitura n-a spălat suprafaţa solului s-a mărit trecerea cristalelor de sare
de la depunerile geologice spre straturile superioare.
10
7. Ecosistemele pâraielor şi râuleţelor. Cel mai ramificat sistem al râuleţului Plop – Ştiubei
cuprinde aproximativ 15% din partea de colină a acestui teritoriu.
Habitate terestre.
Păsări Păsările culorile naturii
Zona Umedă Peisaje şi habitate
Habitatele terestre numără 15 tipuri de biotopuri, clasificate în trei categorii mari: pădurile de
luncă inundabilă, pădurile de colină, şi luncile şi stepele naturale.
Pădurile de luncă inundabilă sunt reprezentate pe teritoriile respective de către toate formaţiunile
de pădure din regiunea Nistrului de Jos. Lunca Talmaza este cel mai integru masiv de pădure pe
Nistru şi cel mai valoros complex din zonă după diversitatea biologică şi peisagistică. Sunt
identificate comunităţi de salcie albă şi plop alb, cât şi păduri de frasin, unice pentru Moldova şi
de importanţă europeană. Pe alocuri este numeroasă specia străină extrem de agresivă Acer
negundo. Pădurile de luncă inundabilă includ patru biotopuri tipice:
1. Pădurea periodic inundată este reprezentată de şase asociaţii de plop. Domină
specia plopul alb, având ca vecini copaci de stejar pedunculat,salcie albă, frasin
obişnuit şi velniş. Biotopul găzduieşte un număr mare de specii de mamifere protejate de
Convenţiile internaţionale, în specialchiroptere.
2. Pădurile riverane înmlăştinate de salcie sunt biotopuri tinere sărace. Pădurile de salcie
albă conţin deseori arbuşti ai speciilor Salix triandra şiSalix purpurea.
3. Pădurea aluvială cu dominarea frasinului este un tip de habitat rar, care necesită protecţie.
Asociaţia dominantă este Fraxinetum (excelsior)-Populus (alba) ulmosum.
4. Plantaţiile artificiale monodominante conţin specimene de plop alb, frasin obişnuit şi
stejar pedunculat.
Pădurile de colină cuprind preponderent plantaţii artificiale şi arboreturi de stejar pufos (Quercus
pubescens) şi stejar pedunculat (Quercus robur), multe dintre care sunt degradate, iar
reproducerea semincieră este foarte redusă. Există însă sectoare de gârneţuri – complex din
fragmente de pădure de stejar pufos parţial cu reproducere semincieră şi poieni de stepă, în
11
covorul ierbos al cărora s-au conservat specii de plante rare pentru Moldova. Pădurile de colină
formează cinci tipuri de biotopuri:
1. Pădurea semiaridă curtină de stejar pufos este un biotop natural de bază, cu o diversitate
deosebit de înaltă de floră şi faună
2. Dumbrăvile semiaride de stejar pedunculat includ şi păduri din ecotipul de sud al acestei
specii de stejar.
3. Desişurile naturale şi artificiale de arbori şi arbuşti pe versanţi abrupţi sunt un habitat
important pentru păsări şi şerpi. includ specii de stejar, frasin şi salcâm alb, precum şi
numeroşi arbuşti: Cornus mas, Cotinus coggygria, Prunus spinosa, Crataegus
monogyna, Viburnum lantana.
4. Plantaţiile forestiere cu o structură complexă sunt biotopuri atrăgătoare pentru copitate şi
mamifere răpitoare. Sunt dominate de stejar, frasin şi carpen.
5. Plantaţiile de salcâm anti-erozionale şi cu destinaţie de producere sunt habitate cu
biodiversitate redusă.
Luncile şi stepele primare au fost distruse aproape în totalitate în Republica Moldova, cu
mici excepţii; cu toate acestea, în Nistrul de Jos au fost descoperite peste 60 de formaţiuni
ierboase, inclusiv unele primare. Există potenţial pentru restabilirea luncilor din contul
terenurilor arabile părăsite. Sunt identificate şase biotopuri ierboase, toate au nevoie foarte mare
de restabilire:
1. Teritoriile ierboase uscate naturale (stepele) sunt cele mai rare, dar cele mai valoroase pentru
plante şi insecte entofile. Sunt răspândite stepele de luncă şi cele veritabile, dar stepele
subtropice au dispărut practic cu totul. Predomină comunităţi de Festuceto
(valesiaca) şi Stipeta. Unele specii de insecte găzduite aici fac parte, ca nivel de protecţie, din
categoria speciilor vulnerabile.
2. Covoarele ierboase şi păşunile uscate şi înburuienite sunt cele mai răspândite în habitatele
seminaturale deschise de colină. PredominăFestuceto (valesiaca) şi Bothriochloeta
(ischaemum)
3. Luncile inundabile cu ierburi înalte sunt cele mai capabile să regenereze spontan pe terenurile
abandonate. Prezintă comunităţi de Elytrigia repens, Poa pratensis, Agrostit gigantea ş.a.
Este un tip de habitat deosebit de deficitar în regiunea nord-vestică a ţărmului Mării Negre,
dar foarte important pentru mai multe specii de păsări palustre.
4. Păşunile de luncă sunt reprezentate preponderent de o combinaţie de patru specii: Elytrigia
repens (cea mai numeroasă), Lolium perenne, Poa pratensis şi Agrostis stolonifera.
5. Luncile înmlăştinite şi bălţile s-au păstrat în Lunca Talmaza, sectorul Diculi şi, în sectoare de
mici dimensiuni, în fâşiile riverane de protecţie a apelor. Cele mai răspândite comunităţi
sunt Alopecureta aequalisi, cariceta acutiformisi, Eleocharieta palustrisi şi Phalaroides
arundinaceus.
6. Mlaştinile ierboase ocupau iniţial suprafeţe importante, astăzi fiind limitate doar la spaţiul de-
a lungul canalelor şi pe sectoarele inundate şi cele umezite. Este un habitat al multor specii
protejate.
Floră.
În listele internaţionale de protecţie, flora est-europeană este reprezentată foarte puţin, doar
7 specii de plante din Nistrul de Jos fiind incluse în listele speciilor strict protejate ale Convenţiei
de la Berna⁠ (d). Multe specii din Cartea Roşie a Republicii Moldova pot fi întâlnite aici, printre
care numeroase specii de stepă: ghiocelul-de-toamnă (Sternbergia colchiciflora), hodoleanul
tătăresc (Crambe tataria), volbura lineată (Convolvulus lineatus) etc. Se întâlneşte
şi zăvăcusta (Astragalus dasyanthus), specie endemică regiunii de nord-vest a Mării Negre. Sunt
prezente specii rare de pădure, precumviţa-de-pădure (Vitis sylvestris), şi de luncă şi palustre,
precum nufărul alb (Nymphaea alba). Din cele 244 specii protejate de plante superioare din
republică, flora Nistrului de Jos include 147, iar 27 se întâlnesc numai aici.
12
Faună.
Multe păsări sosesc aici din Ucraina pentru a se hrăni. Printre ele se observă stoluri
de ţigănuş (Plegadis falcinellus) în număr de 200-300 de păsări, pelicani comuni (Pelecanus
onocrotalus), un număr foarte mare de stârci — stârcul galben (Ardeola ralloides), egreta
mică (Egretta garzetta), egreta mare (Ardea alba) etc. —,cocostârcul alb (Ciconia ciconia),
unele păsări răpitoare — gaia neagră (Milvus migrans), şorecarul comun (Buteo
buteo), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), şoimul rândunelelor (Falco subbuteo) —, cât şi
specii mai rare, caacvila pitică (Hieraaetus pennatus), vânturelul de seară (Falco vespertinus)
etc. În total, numărul de specii de păsări atinge 228, dintre care 127 specii sunt cuibăritoare, iar
101 sunt migratoare, inclusiv sezoniere.
Mamiferele sunt reprezentate de 54 de specii, printre care vulpea (Vulpes
vulpes), iepurele, vidra (Lutra lutra),nurca europeană (Mustela lutreola), pisica sălbatică (Felis
sylvestris), cârtiţa (Talpa europaea), hermelina(Mustela erminea), bursucul (Meles
meles), lilieci. Dintre copitate, se evidenţiază căprioara (Capreolus capreolus), mai
puţin mistreţul (Sus scrofa). Aici vieţuieşte una din cele mai viabile populaţii de cerbi
nobili (Cervus elaphus) din ţară. Lunca Talmaza are o concentraţie mare de lilieci, cu un efectiv
de 20 mii de indivizi, în total 14 specii, printre care Myotis bechsteinii, Nyctalus lasiopterus.
Pe terasele superioare vieţuiesc, în populaţii relativ mari, şerpi rari pentru Republica Moldova,
inclusiv şarpele-cu-patru-dungi (Elaphe quatuorlineata), şarpele-cu-abdomen-
galben (Dolichophis caspius). Pe teritoriul luncii a fost înregistrată o populaţie numeroasă
de broaşte ţestoase de baltă (Emis orbicularis). Libelulele, un grup de insectecaracteristice
zonelor umede, sunt prezente în Nistrul de Jos într-un număr de 34 de specii, adică 64% din
numărul total estimat de specii din Moldova. În ecosistemele acvatice înoată 83 de specii de
peşti.
Dintre animalele care populează această zonă, multe specii de amfibieni, reptile, mamifere şi mai
ales păsări sunt incluse în listele Convenţiei de la Berna, Directivele Uniunii Europene privind
habitatele şi păsările, cât şi în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în documentul similar al ţării
vecine.
Starea ecologică.
Apa:
Apele Nistrului de Jos se atribuie la cele hidrocarbonate de clasa a doua cu o
mineralizare de 395-638 mg/l şi cu un conţinut de oxigen dizolvat nu mai mic de 88,4%.
Conţinutul mediu de particule în suspensie în trecut era de 180-420 mg/dm3, în prezent –
aproximativ 29,5 mg/dm3. Are loc şi o poluare cu substanţe organice şi altele care conţin azot, cu
fenol, produse petroliere şi metale, mai ales pe cursul fluviului mai jos de Bender. Pe sectorul
dintre oraşul Bender şi porţiunea de fluviu inclus în zonă degradarea substanţelor organice este
încetinită.
Mineralizarea apei în Nistru în regiunea s. Talmaza variază între intervalele 395-638
mg/dm , duritatea generală este de 3,9-5,0 mg-echiv/dm3, cantitatea ionilor hidrocarbonaţi – 177-
3
214 mg/dm3, cantitatea de sulfaţi- 71,2-92,2 mg/dm3, cloruri – 26,9-47,9 mg/dm3, de natriu –
29,0-4,.4 mg/dm3. În jos pe cursul fluviului lângă Olăneşti – Crocmaz indicatorii sunt
aproximativ aceiaşi. Calitatea apei este bună pentru irigaţii.
Apele Nistrului de Jos sunt atribuie la apele hidrocarbonate de clasa a doua şi cu un conţinut
de dizolvat de cca 88,4%. Conţinutul mediu de particule în suspensie este de aprox. 29,5 mg/dm3. Apa este
poluată cu substanţe organice şi altele care conţin azot, cu fenol, produse petroliere şi metale, mai ales pe
cursul fluviului mai jos de Tighina.

Zona Nistrului de Jos este cu un număr impunător de specii de plante şi animale, fiind
aria protejată cu cea mai mare biodiversitate din Republica Moldova. Aceasta se datorează
diversităţii condiţiilor naturale ale fluviului puternic meandrat, cât şi de eterogenitatea
13
teritoriului. Biotopurile naturale şi semi-naturale numără 22 tipuri şi cuprind biotopuri acvatice,
de păduri de luncă şi de colină, de stepă etc.
Pădurile seculare de plop, dispărute aproape în totalitate în Europa, adăpostesc specii protejate de
lilieci. Pădurile de frasin amplasate în luncă sunt un ecosistem de importanţă paneuropeană, iar
luncile cu iarbă înaltă sunt ecosisteme deficitare în regiune. Tot aici s-au păstrat fragmente mici
de gârneţuri şi stepă.
Este arie cu regim specific de protecţie ecologică. Protejează speciile rare de plante şi
animale. Menține echilibrul ecologic și asigură integritatea şi funcţionalitatea zonei umede.

aceşti şi alţi poluanţi. Depozitarea şi sechestrarea carbonului de către zonele umede joacă un rol
important în reglementarea climatului global.

Recomandări.
- Studiile demonstrează necesitatea evaluării separate a stării ecologice pe ani şi anotimp,
deoarece variază nivelul de poluare a apelor de suprafaţă.
- Pentru o stare ecologică bună a Zonelor Umede este necesară mobilizarea factorilor sociali,
tehnici, organizatorici şi economici şi elaborarea şi realizarea planurilor locale de dezvoltare
a teritoriului, inclusiv planurilor de dezvoltare peisagistică, să depună efortul necesar pentru
menţinerea, protecţia, conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural din cadrul
zonelor umede.
- reducerea presiunilor;
- Responsabilitatea de starea ecologică a zonelor umede aparţine autorităţilor publice centrale
şi celor locale, agenţilor economici, precum şi beneficiarilor de terenuri proprietate publică şi
privată, în măsura competenţei fiecăruia.
14
Nr. 3. Unguri–Holoşniţa (nr.1500 în Lista Ramsar)
c) Denumirea și statutul juridic al obiectului protejat:

Zonă Umedă de Importanță Internațională ,,Unguri-Holoșnițaˮ
în vigoare: 16.07.1998. Anexa nr. 13. (Zona RAMSAR Nr. 1500).
d) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului:

Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva", Concernul Republican pentru Gospodărirea Apelor
"Apele Moldovei", autorităţile administraţiei publice locale, alţi deţinători de terenuri".
f) Amplasamentul terenurilor
Zona Umedă Unguri-Holoşniţa este amplasată pe teritoriul raionului Soroca, parţial pe
cel al raionului Ocniţa şi pe o mică porţiune din raionul Donduşeni. Aceasta include terenuri şi
bazine acvatice în perimetrul drumului Soroca-Otaci, de-a lungul fl. Nistru, şi se întinde de la
nord-vest de satul Calarăşeuca până la hotarul comunei Holoşniţa în partea de sud-est.
Soroca, Ocnita, 15,553 ha; 48°17'N 028°03'E.
g) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor.

Zona Umedă Unguri-Holoşniţa este caracterizată de malurile înalte şi plajele înguste ale
fluviului Nistru în zonă. Pe alocuri, fundul Nistrului este ridicat, ceea ce provoacă apariţia unor
mici insule. Micile râuleţe afluente ale Nistrului sapă canioane abrupte.
Majoritatea râuleţelor din zonă au scurgere intermitentă (discontinuu, din când în când).
În acest areal se atestă zone mici cu stuf, pâlcuri cu arbori specifice zonelor umede şi suprafeţe
întinse de păşune.
15
Pădurile de litoral sunt formate din asociaţii de plop cu amestec de salcie, frasin şiulm. În
zonă se cuibăresc şi poposesc mai multe specii de păsări, dar mai ales raţe (Anas
platyrhynchos,A. querquedula şi A. strepera).
Păsări pe teritoriul ariei protejate
Acrocephalus arundenaceus Fulica Atra Motacilla Flava
Podiceps Cristatus Phalacrocorax Carbo Colonii Egreta
Starea ecologică.
Apa:
În studiul realizat s-a constatat că apa din râuleţele s. Ungur are o capacitate mică de
autoepurare similară cu a apei fl. Nistru lângă s. Tătăreuca Nouă. Pârâul din s. Tătăreuca are apă
practic nepoluată cu cea mai mare capacitate de autoepurare – 0,63, iar râuleţul de pe traseul
Chişinău-Otaci are apă, în care este mare conţinutul substanţelor ce degradează doar chimic
(CCO-Cr=23,2 mg/dm3O) practic lipseşte capacitatea de autoepurare (0,003).
Analizele conţinutului total de Fe, Cu, Cd, Pb si Zn realizate au pus în evidenţă concentraţii ale
fierului cuprinse în domeniul 0,059-0,54 mg/dm3, apa fiind de clasa I(foarte bună)-III (moderată)
de calitate; concentraţii de Zn – 0,0009 şi 0,013 mg/dm3 (cl. I(foarte bună) –II(bună) de calitate).
Concentraţiile Cu, Pb şi Cd caracterizează apa din ZU „UnguriHoloşniţa” ca fiind în 30% din
cazuri de clasa II (bună) şi în 70 % - de la clasa III (moderată) la clasa V şi mai mare (foarte
poluată/degradată).

Zonele umede sunt arii cu regim specific de protecţie ecologică: protejează speciile rare
de plante şi animale, mențin echilibrul ecologic și asigură integritatea şi funcţionalitatea zonei
umede.

16
aceşti şi alţi poluanţi. Zonele umede sunt zone de conservare a speciilor rare de plante și animale.

- Deoarece extragerea petrolului în Republica Moldova are loc din sonde, care se află în
apropiere de zona protejată a rezervaţiei “Prutul de Jos”, se impune implementarea măsurilor de
protecţie a componentelor mediului conform Directivelor UE, perfectarea mecanismului de
control asupra activităţii de explorare şi extragere a zăcămintelor naturale din rezervaţiile
ştiinţifice.
Recomandări.
- reducerea presiunilor.
Este necesară elaborarea şi stabilirea unui program de măsuri de reconstrucţie ecologică,

care să păstreze avantajele obţinute de om prin lucrările executate în zonele respective, dar şi să
refacă în acelaşi timp şi habitatul natural al păsărilor şi animalelor aflate în pericol de dispariţie
se poate de realizat..
Concluzii
 Responsabilitatea de starea ecologică a zonelor umede aparţine autorităţilor publice
centrale şi celor locale, agenţilor economici, precum şi beneficiarilor de terenuri
proprietate publică şi privată, în măsura competenţei fiecăruia să depună efortul necesar
pentru menţinerea, protecţia, conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural din
cadrul zonelor umede.
 Restaurarea completă a condiţiilor naturale (ecologice) iniţiale în teritoriul zonelor
umede, inclusiv şi a ZU „Unguri-Holoşniţa” este imposibilă, însă elaborarea şi stabilirea
unui program de măsuri de reconstrucţie eco-logică, care să păstreze avantajele obţinute
de om prin lucrările executate în zonele respective, dar şi să refacă în acelaşi timp şi
habitatul natural al păsărilor şi animalelor aflate în pericol de dispariţie se poate de
realizat.
 Ar fi necesară executarea unor proiecte-pilot pentru refacerea zonelor umede specifice
luncilor fl. Nistru şi a r. Prut, până la intervenţia omului.
 Lucrările de asanare a zonelor umede este un proces care are unele aspecte negative
privind menţinerea echilibrului biologic natural. Se ştie că un hectar de mlaştină produce
anual cca 22 t substanţă organică uscată faţă de 3,4 t cât produce aceeaşi suprafaţă de
17
teren cultivat cu grâu, ceea ce conduce la concluzia că zonele umede reprezintă un uriaş
producător de biomasă care fertilizează solurile.
 Zonele umede (mlaştini) îndeplinesc diferite funcţii ecologice: absorb apa, împiedică
extinderea inundaţiilor, servesc drept sistem natural de filtrare, purifică apa,
realimentează apele freatice, adăpostesc mii de specii de păsări, insecte, şi alte
vieţuitoare.
 Asanarea (desecarea, îndreptarea albiei râului) zonelor umede conduce la destabilizarea
echilibrului biologic al zonei şi la dispariţia a numeroase specii din floră şi faună.
18

Cadastrul Ariilor Naturale Protejate de Stat - Informația Actualizată

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cadastrul Ariilor Naturale Protejate de Stat - Informația Actualizată

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Institutul de Ecologie şi Geografie

Laboratorul Ecosisteme Naturale și Antropizate

Conform Regulamentului Cadastrului OC din FANPS

Anexa nr.1. REZERVAȚIILE ȘTIINȚIFICE

Institutul de Ecologie şi Geografie

Laboratorul Ecosisteme Naturale și Antropizate

Conform Regulamentului Cadastrului OC din FANPS

Anexa nr.3. MONUMENTE ale Naturii:

Anexa nr.4. REZERVAȚIILE NATURALE

Institutul de Ecologie şi Geografie

Laboratorul Ecosisteme Naturale și Antropizate

Conform Regulamentului Cadastrului OC din FANPS

Anexa nr.4. REZERVAȚIILE NATURALE:

Anexa nr.5. REZERVAȚIILE PEISAJERE

Institutul de Ecologie şi Geografie

Laboratorul Ecosisteme Naturale și Antropizate

Conform Regulamentului Cadastrului OC din FANPS

Anexa nr.6. REZERVAȚIILE DE RESURSE (funciare)

Anexa nr.7. ARII CU MANAGEMENT MULTIFUNCȚIONAL:

Anexa nr.8. REZERVAȚII ALE BIOSFEREI

Anexa nr.11. MONUMENTELE DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ

Anexa nr.13. ZONELE UMEDE DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ

ARII NATURALE CU POTENŢIAL DE PROTECŢIE

1. Informația referitoare la Rezervațiile Științifice (Moldsilva, dr. Victoria Covali).

Nr. 1. Pădurea din preajma s. Şişcani, r-nul Nisporeni – ca

a) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat

Rezervaţie naturală silvică Bujor

Propusă pentru protejare în baza cercetărilor în cadrul proiectului instituțional: 06.411.020

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului.

Suprafața 235,0 ha. Este amplasată la altitudinea de 320-360m. Reprezintă o pădure cu

Arbuşti. Scumpie (Cotinus coggygria), liane – clocoţei (Clematis integrifolia) ş.a.

Oferă posibilitatea cercetării arboretului natural, exemplarelor seculare și familiarizării cu

h) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

Privind impactul negativ:

Privind exploatarea resurselor naturale:

Paeonia peregrina Stipa pulcherrima

a) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat

Rezervaţie naturală silvică

Propusă pentru protejare în baza cercetărilor în cadrul proiectului instituțional: 06.411.020

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului.

ÎSS Glodeni, OS Făleşti

d) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Suprafața 49,0 ha. Prezintă o suprafață de pădure amplasată pe un relief moderat

h) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

Privind impactul negativ:

Privind exploatarea resurselor naturale:

Vedere generală Scopolia carniolica

Dictamnus gymnostylis Cephalantera damasanium

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului.

d) Parametrii cantitativi şi calitativi ai obiectelor şi complexelor

Pădurea are suprafaţa de circa 300 ha şi reprezintă un ecosistem forestier amplasat la

Elemente valoroase. Aria se caracterizează prin prezenţa arboretului natural ce include

Fauna. În fauna pădurii se întâlnesc frecvent speciile de mamifere: căprior (Capreolus

Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a arboretului natural,

f) Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul importanţei –

g) Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate

Privind impactul negativ:

Veratrum nigrum Clematis integrifolia

a) Denumirea şi statutul juridic al obiectului protejat

Propusă pentru protejare în baza cercetărilor în cadrul proiectului instituțional: 06.411.020

b) Deţinătorul funciar al obiectului sau terenului.

Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț. Ocolul silvic Briceni