Ameliorarea animalelor

Noțiuni de bază
 Ameliorarea sau selecția (din lat. selectio – alegere) este procesul de obținere a noilor
soiuri de plante, a noilor rase de animale și a noilor sușe de microorganisme, sau de
perfecționare a celor existente.

Ameliorarea - știința dirijării evoluției populațiilor de animale în sensul dorit de om.

 Soiul, rasa sau sușa reprezintă o populație de organisme care se obține artificial de către
om și se caracterizează prin anumite particularități ereditare (rezistență la boli, calitatea
produsului, productivitatea sporită, etc.).

 Genetica reprezintă baza științifică a ameliorării, aceasta studiind legile eredității și

variabilității organismelor. Ea stabilește mecanismele care asigură conservarea informației
genetice și a modificărilor ereditare.

 Structura genetică a unei populații de animale este reprezentată de totalitatea genelor și

genotipuri pe care le posedă indivizii ce compun populația respectivă, fiind caracterizată
prin frecvențe de gene și de genotipuri specifice.
 Ameliorarea
Ameliorarea este o știință relativ nouă și a fost fundamentată pe baza cunoștințelor
oferite de genetică fundamentală, dar mai ales de genetică cantitativă și genetică
populațiilor, beneficiind de aplicațiile matematicii în biologie (biometrie) și mai nou,
ale informaticii.
 Factorii ameliorării
Eficacitatea ameliorării organismelor depinde de un șir de factori, printre care:
• valorificarea materialului inițial eterogen;

• cunoașterea legităților ereditare de moștenire a caracterelor valorificate;

• crearea unui spectru larg de variații ereditare ce pot fi implicate în programele de

ameliorare;

• cunoașterea și valorificarea rolului mediului în fixarea caracterelor ereditare

selectate;

• elaborarea unor noi metode (netradiționale) de ameliorare;

etc.
 Ameliorare prin

Încrucișare Selecție

Încrucișare apropiată
selecția în masă
(imbriding-ul)

Încrucișare îndepărtată
(autbriding-ul) selecția individuală
  Încrucișarea – dirijează variabilitatea combinativă.
• încrucișarea apropiată (imbriding-ul)
– se manifestă atenuarea unor caractere
ca urmare a homozigotizării;
– se asigură formarea unor linii pure;
– nu se exclude complet heterogenitatea;
– sporește capacitatea fixării caracterelor
selectate.
• încrucișarea îndepărtată (autbriding-ul)
– se asigur[ combinarea de noi gene în
cadrul unui hibrid;
– se extinde spectrul de variabilitate;
– formele parentale provin din populații
diferite;
– necesită metode ulterioare de selecție.
  Selecția – asigură rezistența formelor productive.

• selecția în masă: • selecția individuală:

– se realizează prin analiza caracterelor – se realizează prin analiza productivității

externe sau fenotip (culoare, greutate, sau a genotipului;
formă, etc.);
– se utilizează încrucișarea apropiată;
– este eficientă pentru populațiile
heterogene; – asigură valorificarea anumitor caractere
ale indivizilor.
– decurge, de regulă, destul de lent;
 Particularitățile ameliorării animalelor

 Alegerea formelor parentale

În procesul alegerii formelor parentale pentru ameliorarea animalelor se ține cont

de:
– numărul indivizilor implicați în procesul de ameliorare, care este relativ mic;
– reproducerea indivizilor valoroși, care este asigurată pe cale sexuată;
– genealogia bine determinată și complexă a producătorului;
– particularitățile aspectului animalelor (totalitatea caracterelor fenotipice).
 Particularitățile ameliorării animalelor

 Utilizarea metodelor de încrucișare:

 încrucișarea înrudită – se utilizează pentru obținerea liniilor pure (homozigote)

și evidențierea caracterelor determinate de genele recesive.
În cazul încrucișării înrudite (consangvinizării) se poate manifesta atenuarea unor
caractere. Din aceste considerente, forma dată de încrucișare se utilizează cu
precauție.
 încrucișarea neînrudită – se utilizează pentru transmiterea unor caractere de la
animalele ce participă la formarea hibridului.
Încrucișarea neînrudită se utilizează pentru a îmbina într-un organism animal
(bovine, porcine, ovine, etc.) trăsăturile valoroase ale unor rase, specii sau genuri
diverse.
 Particularitățile ameliorării animalelor

 Aprecierea producătorului după descendență:

- presupune existența unui program special de încrucișare și selecție.

Utilizarea dirijată a factorilor selectivi.

Calitățile avantajoase ale raselor de animale pot fi conservate doar dacă sunt
menținute condițiile optime de întreținere a animalelor (cantitatea și calitatea
nutrețurilor, condițiile de îngrijire, etc.).
 Particularitățile ameliorării
animalelor

Utilizarea metodelor avansate de ameliorare

Pe lângă metodele clasice de ameliorare (încrucișarea și selecția), se pot utiliza și

alte metode, printre care:

– crioconservarea (congelarea) gameților și/sau a embrionilor producătorilor,

pentru protecția genofondului animalelor domestice;

– fecundația artificială, pentru obținerea în serie a animalelor de elită, etc.

Exemple de ameliorare a
animalelor:
 Lander Sarlos a împerecheat o
lupoaică rusă și un mascul de câine
ciobănesc, selectând cei mai robuşti
și mai rezistenţi căţei ai câinelui-lup
și îi împerechea între ei, astfel
obținând această rasă. Animalul
rezultat, după dimensiuni și aspectul
exterior este aproape imposibil de
distins de lup – acelaşi animal
puternic, inteligent și rezistent, deci,
în esență, este un lup... cu o
diferenţă foarte importantă: câinele
lui Sarlos recunoaște omul ca
conducător de haită.

Câinele-lup a lui Sarlos

(Semi-zebră, semi-ponei, semi-cal, semi-
măgar) Se obțin prin împerecherea
masculilor de zebră cu iepele altor cai
(ponei, cal convenţional sau măgari).
Aceste animale numai nu pot avea
urmași, toţi aceşti hibrizi sunt sterili.

Zebroizi
 Mutaţia este produsă de un singur
cromozom care nu funcţionează corect şi
împiedică astfel formarea unei proteine
care determină apariţia penelor.

Găina fără pene

 Marea pisică din junglă/ Savannah

Aceasta se obţine în urma împerecherii masculului de serval cu pisica siameză

domesticită.
Se obțin prin creșterea mai multe generații de animale,
selectând cu atenție din fiecare generaţie cele mai inteligente şi
mai ascultătoare animale. Speciile care au trecut selecţia, au
fost împerecheate între ele. Deşi, vulpile nu au fost încrucișate
cu orice altă rasă, aspectul lor exterior s-a schimbat: au apărut
pete albe, cozile s-au ondulat şi urechile s-au lăsat în jos.

Oamenii de ştiinţă explică aceste transformări prin faptul că în

procesul de domesticire al animalelor, adrenalina din sânge a Vulpea domestică
scăzut în mod semnificativ.
 Ligru

Ligrul este un hibrid rezultat din incrucisarea unui leu cu o tigroaica.

Capra Shami din Damasc Cama
 Concluzie
• Ameliorarea este știința care se ocupă cu studiul factorilor, sistemelor și metodelor de
modificare a structurii genetice a populațiilor de animale de la o generație la alta în
direcțiile utile omului.

• Sarcinile ameliorării sunt:

- ridicarea calității producției;

- formarea plastică a raselor și soiurilor;

- obținerea raselor și soiurilor tehnologice: posibilitatea de creștere și îngrijire industrială și

mecanizată;

- ridicarea performanțelor raselor;

- sporire performanței de rezistență la boli.