Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii

Moldova
Centrul de Exelenţă în Energetică şi Electronică

CATEDRA Tehnologii Informaționale

Referat

TEMA: Helmintozele și scabia(rîie)

,,Decizii pentru un mod sănătos de viaţă”

Gr. AT-0119

Realizat: Goncear Ovidiu

Verificat: profesor Ion Bodean

Chişinău 2020
1.Situaţia epidemiologică în R.M.
În Republica Moldova geohelmintiazele au o distribuție limitată, dar faptul că enterobioza,
helmintiază de contact, rămăne a fi foarte răspândită în populație, face ca ponderea
parazitozelor în structura maladiilor transmisibile să rămână încă înaltă. În anul 2017 în
total au fost depistate 14692 persoane infectate cu diferite specii de helminţi, ce constituie
cu 6,7% mai puțin comparativ cu a. 2016. Din totalul cazurilor 13535 (91,9%) revin pe
seama copiilor până la 17 ani. În lotul copiilor parazitați 58,2% revin pe seama
preșcolarilor, inclusiv 37,6% celor organizați și 42,8% – școlarilor. Cei mai afectați sunt
copiii din mediul rural, cărora le revin 78,6% din totalul cazurilor înregistrate. Frecvența
helmintiazelor în lotul persoanelor examinate constituie 1,9%, în comparație cu 2,3% în
anul 2016. La copii acest indicator constituie 4,0% (4,1% în a. 2016).
Enterobioza la copii este mai frecventă în raioanele Cantemir, Șoldănești, Ceadîr-Lunga,
Leova, Călărași, Florești, Donduseni, Drochia, Fălești și Sîngerei. În ascaridoză acest
indicator este mai înalt în raioanele Dubăsari, Nisporeni, Glodeni, Ungheni, Călărași,
Briceni, Drochia, Teleneși și Taraclia. Ce privește tricocefaloza, din 36 de cazuri
înregistrate în republică, 17 (47%) s-au înregistrat în r. Călărași; în himenolepidoză lider
este r. Ungheni cu 16 cazuri din 41 total pe republică. În echinococoză indicele de
morbiditate depăşeşte considerabil media pe republică în raioanele Taraclia, Drochia,
Ceadîr-Lunga, Sîngerei, Leova, Basarabeasca și Ungheni.
Morbiditatea prin helmintiaze înregistrează o descreștere neesențială şi constituie 413,6, la
100 mii de populaţie (a. 2016-424,4). La copii până la 17 ani morbiditatea constituie 18,8 la
1000 de copii (a. 2016-19,8). În structura helmintiazelor, tradiţional, cea mai răspândită
este enterobioza, căreia îi revin 79,5% din cazurile de helmintiaze, urmată de ascaridoză
cu 19,7%. Himenolepidozei și echinococozei le revin respectiv câte 0,3%; tricocefalozei –
0,2%.

2.Agenţi patogeni.

Agentul patogen al scabiei, este un ectoparazit, care trăiește pe suprafața corpului omului și al
animalelor. Sarcoptes scabiei aparține genului Sarcoptes, care are mai multe specii. Acestea
provoacă scabia la animale, precum câini, pisici, cai și determină infestări fugitive la om.Sarcoptes
scabiei var. hominis (specia adaptată omului) aparține clasei Arachnida, genul Sarcoptes. Acest
acarian, în stadiul de adult, are corpul ovalar, cenușiu, un rostru terminal (organ bucal) și patru
perechi de picioare scurte.Femela sapă un șanț acarian (tunel sau o galerie), la baza stratului cornos
al epidermului. La acest nivel, aceasta depune zilnic câte 2-3 ouă. După circa 72-84 ore, acestea
eclozează și apar niște larve hexapode, care vor ieși din tunel. La suprafața pielii, se va forma nimfa
octopodă, iar în a 28-a zi, adultul. După acuplare, masculul moare. Femela matură trăiește 4-8
săptămâni. Aceasta va începe să sape galerii și tunele, unde va depune ouă.

3.Surse de infectare.
Scabia este cauzata de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atrasi de
caldura si mirosul corpului uman. Femelele de acarieni patrund in piele, sapand mici tunele ca
niste firicele, care uneori sunt vizibile. Parazitii depun ouale in aceste tuneluri.
4.Căi de transmitere.
Scabia este transmisa in mod obisnuit prin contact apropiat, intim, ca si dormitul in acelasi pat
sau atingerea unei persoane cu scabie; acarienii scabiei nu pot zbura sau sari, ei miscandu-se
foarte incet. In acest timp, acestia se pot transmite altor persoane prin haine, lenjeria de pat, si
prin alte articole de uz casnic si personal.

Sarcoptul scabiei patrunde foarte repede pe sub piele, in special in zonele aspre sau cu pliuri
cutanate (incretite), ca de exemplu la nivelul coatelor, articulatiilor metacarpiene (incheieturilor
degetelor) si genunchilor. Atingerea si gratajul (scarpinatul) zonei infestate cu scabie, poate
raspandi boala si in alte parti ale corpului. Dupa patrunderea sub piele, o femela de acarian
depune intre 10-25 de oua inainte sa moara. Ouale se transforma in larve 3 zile mai tarziu.
Aceste larve se deplaseaza pe suprafata pielii si devin adulti in 14-17 zile. Acest ciclu continua
pana acarienii sunt distrusi.

Sarcoptii scabiei care infesteaza omul nu infesteaza cainii sau alte animale. Similar, acarienii
scabiei transmisi de la animale nu supravietuiesc si nu se reproduc la oameni. Totusi, ei pot
trai suficient la oameni, ca sa cauzeze urticarii pruriginoase (alergii care produc mancarimi) sau
produc papule in cateva zile.

5.Perioada de incubaţie
Scabia este contagioasa. Persoanele cu scabie pot transmite parazitii altor persoane, inainte si
dupa aparitia simptomelor, atata timp cat raman infestate si netratate. Dupa prima infestare,
trebuie sa treaca cateva saptamani, inainte de prezentarea primelor simptome. Pacientul
este contagios in aceasta perioada care este cunoscuta ca si perioada de incubatie. La o noua
infestare cu sarcoptul scabiei, vor trece cel mai probabil 2 sau 3 zile pana la dezvoltarea
simptomelor.

. 6.Simptome
In cazul scabiei, bolnavul prezinta o piele pruriginoasa si iritata, simptomele intensificandu-
se pana ce parazitii sunt omorati. Mancarimea (pruritul) - de obicei debuteaza prima.
Deseori devine mai pronuntata noaptea sau dupa baie si cateodata este confundata cu
pielea uscata. Mancarimea este cauzata de catre reactia alergica fata de acarianul scabiei.
Uneori mancarimea este foarte intensa, mai ales la copii si la varstnici.

Pielea iritata – are aspectul unei eruptii cutanate (rash), iar la nivelul zonei de piele
sensibila se observa niste urme mici curbe. Aceste simptome apar ca urmare a saparii de
catre acarieni de tuneluri, pe sub straturile superioare ale pielii. Uneori se poate observa o
mica flictena (basica) sau chiar parazitul insusi, care arata ca si un punct mic negru, la
capatul leziunii. Aceste urme pot fi dificil de vazut dupa ce zona a fost gratata (scarpinata).
Sugarii pot sa prezinte numai piele rosie si inflamata, uneori cu mici flictene dureroase.
Simptomele se dezvolta cel mai probabil:
- intre degete si fata palmara a incheieturii mainii;
- pe partea exterioara a cotului si in plica cotului;
- in jurul taliei si ombilicului;
- pe fese;
- in jurul sfarcurilor, liniei sutienului, pe partile laterale ale sanilor;
- pe organele genitale (la barbati).
La sugari si copii mici, pielea pruriginoasa si iritata poate aparea, de asemenea:
- in jurul scalpului sau pe scalp, pe gat si fata;
- pe palme, talpi.
Adesea, primul simptom observat la sugari, este reprezentat de cateva vezicule mici la
nivelul acestor zone.

Portiunile de piele sensibila, denumite leziuni secundare, se dezvolta mai tarziu in evolutia
bolii. Aceste leziuni includ:
- leziuni de grataj, cateodata acoperite de catre o crusta; gratajul leziunii poate irita si
ulcera pielea;
- zone de piele rosie, uscata , solzoasa, iritata;
- scabia nodulara: aceste leziuni sunt reprezentate de mici zone elevate, rosiatice maronii
(noduli); nodulii se pot dezvolta in zonele acoperite ca si plica cotului, intre fese, pe scrot si
penis; nodulii sunt pruriginosi si pot persista saptamani sau luni dupa debutul scabiei.
Sugarii si varstnicii prezinta in mod special, risc crescut pentru a dezvolta aceste leziuni,
deoarece nu pot fi tratati imediat. Simptomele aparute precoce la sugari si la varstnici sunt
trecute neobservate sau sunt confundate cu alte afectiuni.

7.Măsuri de profilaxie.
Sa se evite contactul direct intim (piele-piele) cu cineva care are scabie, la fel si cu
obiectele de uz personal ale individului infectat; aceasta va ajuta la prevenirea receptivitatii
scabiei. Persoanele infectate cu scabie sunt incurajate sa fie precaute, evitand
transmiterea acarienilor scabiei altor persoane.