Chişinăuienii au reuşit să obţină rezultate importante în domeniul construcţiei

oraşului şi arhitecturii. Statutul de „oraş istoric” obţinut în anul 1986 de capitala

Moldovei se datorează centrului său. Cândva, la frontiera acestui cartier se încadra
oraşul întreg, iar astăzi numai o parte mică a oraşului, înconjurată de un cerc
important de clădiri construite în anii ‘60-‘80.
Pe dealurile Chişinăului vechi, din primele construcţii, s-au păstrat bisericile
Mazarikiev (1752), Rîşcani (1777) şi Biserica de Bunăvestire (1807). Aceste biserici
dispun de un plan comun, aşa-numitul „trei frunze”, care este caracteristic
arhitecturii medievale moldoveneşti şi „podul moldovenesc”  care se caracterizează
prin două niveluri de arci, care menţin cilindrul construcţiei şi cupola. 
În anii celui de al doilea război mondial Chişinăul şi-a pierdul fondul său de
locuit la 78%. În anii 1947-1949 sub conducerea arhitectorului A. Sciusev a fost
elaborat planul general de reconstrucţie şi construcţie a oraşului. La începutul
perioadei de restabilire, soluţiile de arhitectură şi volum purtau un caracter de
reconstrucţie şi de restaurare. Prima construcţie nouă a oraşului a devenit gara
feroviară (1948, arh. L. Ciuprin).
Un eveniment important al anilor de după război a devenit construcţia străzii
principale cu clădiri administrative şi case de locuit cu mai multe etaje. Faţadele
clădirilor administrative ocupau cartiere întregi.  Ele se soluţionau prin porturi de
paradă a sistemului de ordin cu menţinerea tradiţiilor clasice a arhitecturii
Chişinăului, se ornau cu tăitură în piatră sau ceramică colorată: Ministerul Industriei
Alimentare, arhitector V. Voişehovschi (actualmente o clădire cu mai multe funcţii
situată pe bd. Ştefan cel Mare, 73), Ministerul Industriei Uşoare , arhitector P.
Ragulin (bd. Ştefan cel Mare, 69), Academia Ştiinţeilor RSSM şi Ministerul
Cominicaţiilor (arhitect. V. Mednec), Palatul Sindicatelor (arhit. P. Curţ, colţ str.
Puşchin şi bd. Ştefan cel Mare). 
Case de locuit se ridicau după proiectele arhitecţilor S. Vasiliev, V.
Voiţehovschi, Gh. Levental, D. Palatnic, S. Stalinschii, I. Şmurun. 
Cu părere de rău, aceşti ani nu au lipsit fără acţiuni de barbarism – în timpul acţiunii
luptei cu biserica din 1964 a fost distrusă în urma unei explozii biserica în Parcul
Central.
În rezultatul industrializării construcţiilor la mijlocul anilor ‘70 a devenit
posibilă construcţia în zona aceasta seismic periculoasă a clădirilor cu mai multe
nivele: 9, 12 şi 16 etaje. Clădiri înalte, construite prin această metodă au rezistat la
cele mai puternice cutremure în anii 1977 şi 1986, şi astăzi înfrumuseţează bd.
Dacia, bd. Ştefan cel Mare. Astfel de clădiri au început să fie construite şi în alte
localităţi ai oraşului. La fel au fost construite şi clădiri mari sociale şi administrative:
Casa Guvernului şi Palatul „Octombrie” (actualmente Palatul Naţional), arhitector
S. Fridlin, clădirea Parlamentului, arh. A. Cerdanţev, Palatul Sindicatelor, arh. V.
Cudinov,; hotelul „Naţional”, arhit. A. Gorbunţov şi V. Şalaghinov şi „Cosmos”, arh.
B. Banîchin şi I. Coliubaev; Teatru de Operă şi Balet, arh. N. Curennoi şi A.
Gorşcov; circ, arh. S. Şoihet şi A. Chiricenco; Aeroportul, arh. A. Exner. Estacada
de transport a legat prin Valea Trandafirilor centrul oraşului cu Botanica şi
aeroport. 
După obţinerea independenţei Republicii Moldova, construcţia în Chişinău
practic s-a oprit. Cu timpul au început să fie restabilite bisericile, să se construiască
case de elită cu apartamente scumpe. A fost lărgită strada Ismail, construită gara
1
auto „de Sud”, restaurată Gara feroviară, construite multiple magazine şi clădiri de
oficii. Din momente negative a construcţiilor actuale pot fi menţionate construcţiile
active în fostele zone de parcuri şi livezi.
În octombrie 2006 a fost luată decizia de lărgire a suprafeţei Chişinăului şi
construcţiei sectoarelor noi (Budeştii-2 şi Staucenii Noi) cu infrastructura modernă,
centre de afaceri şi multiple drumuri. Construcţia sectoarelor noi va permite
soluţionarea problemei de locuinţe şi problemei transportului care în ultimii ani
devine tot mai complicată.

Monumentele Chişinăului
Fiecare naţiune păstrează în memorie evenimentele importante din istoria sa,
perpetuând-le în piatră şi metal. În oraşul nostru au fost inălţate multe monumente
frumoase. Monumentul lui A.S. Puşkin este cel mai vechi dintre monumentele ce s-
au păstrat în Chisinau, a fost înfiinţat
în 1885 în Parcul "Ştefan cel Mare"
din banii strânşi de către locuitorii
capitalei prin gaj (1000 ruble în aur) şi
este o copie originală exactă a părţii
de sus a monumentului lui A.S.Puşkin,
stabilit în Moscova pe Piaţa Puşkin.
Chişinău a devenit al doilea oraş după
Moscova, unde a fost stabilit
monument marelui poet.

La ieşirea din parcul central este amenajat monumentul domnitorului ţării

şi eroului naţional, Ştefan cel Mare, care a dus  Moldova la epoca de prosperitate
şi de faimă într-o scurtă perioadă de independenţă între anii 1457-1504. 

Monumentul a fost construit după proiectul sculptorului Plămădeală din

1927, ci în 1990-1991. În martie 1957, în parc a fost deschisă Aleea Clasicilor
literaturii moldoveneşti, pe piedestalul de granit roşu lustruit sunt instalate busturi
de bronz ale scriitorilor şi activiştilor social-politici. Aleea a devenit un loc de
vacanţă preferat de localnici şi vizitatori.
În orice ţară participantă la Marele Război Patriotic există memorial ca simbol
al memoriei celor care şi-au dat viaţa pentru pacea şi viitorul nostru. În capitala
Republicii Moldova  complexul memorial "Eternitate" a fost deschis pe 9 mai 1975,
de-a lungul străzii P. Halippa. 

Componenţa Memorialului Victoriei este incoronată de o piramidă de 25 metri

cu cinci puşti stilizate, care uneşte intregul complex şi, în acelaşi timp, îl divizează
în sectorul de ingropări militare şi zona din jur. La baza piramidei se află o stea
mare cu cinci colţuri, în centrul careia arde Focul Veşnic, aprins de la Flacăra
veşnică din cimitirul militar vechi.

2
De-a lungul părţii de nord-vest a memorialului sunt situate şase stelae de piatră, pe
care sunt sculptate compoziţii ce simbolizează etape separate ale Marelui Război
Patriotic, de la prima sa zi până în ziua Victoriei. La poalele stelae-lor, de-a lungul
aleii, sunt situate 155 de plăci din marmură cu numele soldaţilor căzuţi eroic. 

Teritoriul memorialului este pavat cu plăci de piatră albă. În aprilie-august

2006 a avut loc reconstrucţia complexului memorial. Chişinăuienii au o bună
tradiţie: în ziua nunţii, nou-căsătoriţii vin numaidecit la memorial pentru a depune
flori la monumentul eroilor de război. Iar în ziua de victorie, 9 mai, pe teritoriul
memorialului se strâng veteranii războiului şi urmaşii lor în memoria cărora arde
flacăra eternă.

În 2007, pe bulevardul Miron Costin s-a deschis Complexul Memorial în

memoria soldaţilor care au murit în războiul din Afganistan. Numele complexului
este "Fiilor Patriei - memorie sacră". Autorii sunt sculptorul Boris Dubrovin şi
arhitectul Vasili Eremciuk. Complexul reprezintă prin sine o sculptură falnică, la
intrarea în zonă, a Maicii suferinde şi piloni albi uitându-se în ceruri.

La nivelul de cinci metri deasupra solului aceştia sunt incoronaţi de o

coroană de spini din bronz. În centru este un bol de granit sub forma unei lalele
negre, unde se pot depunde flori si lumânări. În jurul monumentului sunt instalate
plăci de granit cu numele soldaţilor morţi. În partea de sus a operei este arborată o
cruce. Înălţimea monumentului este de 15 metri. În plus, în jurul memorialului este
situată o cascadă de havuzuri, care creeaza un microclimat unic în parc. Atât ziua,
cât şi noaptea plimbarea prin parc prezintă o plăcere.

Naţiunea noastră preţuieşte grijuliu tot ce a fost lăsat de către strămoşi, şi,
astfel, din secolele în secole multiplică bogăţia spirituală şi consolidează cultura de
stat. Şi ca dovezi directe la aceasta sunt monumentele vechi pastrate şi cele nou
construite care poartă evenimentele istorice şi o incărcătură emoţională mare.

Biserici
Arhitectura cultă de piatră din Moldova se deosebeşte prin  bogăţia unicală şi
varietatea deciziilor de  planificare, design şi stil. Trecând peste secole, aceasta şi-
a păstrat o identitate vie. Rămăşiţele trecutului nostru sunt bisericile din Chişinău -
parte a sufletului strămoşilor noştri, pietrele arhitecturale ale capitalei noastre.
Aceste structuri sunt diferenţiate prin simplitatea, completitudinea construcţiilor şi
reflectă esenţa particularităţilor istorico-culturale şi etnografice caracteristice
Moldovei.

Unul dintre cele mai interesante

modele ale arhitecturii religioase din
Chişinău, atât pe plan istoric cât şi
arhitectural, este biserica Mazarachi -
una dintre cele mai vechi din capitală.

3
Templul este situat pe un deal înalt de lângă râul Bâc, sub care se află sursa
considerată de a  fi dat nume oraşului Chişinău. 

Dovezi documentare cu privire la momentul construcţiei sale nu s-au păstrat, dar,

potrivit unor studii, aceasta a fost construită în 1752, sau în  anul 1772  de către
comandatul militar din Moldova, Vasile Mazarachi.

Biserica Mazarachi se referă la locurile de cult care constituie prin sine tipul
bisericii vechi moldoveneşti- trehkon (ca un trifoi). Acest tip de biserici a apărut la
sfârşitul sec. XIV-lea - începutul secolului al XV-lea şi a devenit unul dintre
fenomenele unice în istoria arhitecturii din Moldova. 

Multe surse vechi indică faptul că în antichitate aici au existat tuneluri

subterane care legau castelul de pe deal cu malul opus al râului Bâc. Zvonul
popular susţine că la havuzul bisericii Mazarachi iubea să se odihnească marele
Puşkin, care locuia în apropiere, în casa generalului Inzov. În vremurile trecute
despre aceasta vorbea şi inscripţia de pe o piatră la porţile bisericii.

Biserica Constantin şi Elena a

fost construită în 1777 şi numită
pentru localizarea sa în Rîşcani.
Monumentul are mai mult un
aspect “rural”, deoarece a fost
construit pe timpul pe când
reprezenta proprietatea Rişcani. 

Biserica Rîşcani este inconjurată

de cimitirul vechi, cu care ea este
demnă de a crea o mică
rezervaţie arhitecturală. Aici s-au
pastrat mai multe pietre funerare
din secolul ХIХ, şi printre ele
exemplare valoroase ale artei de
decupare în piatra din Moldova. La cimitir se află mormintele familiei Krupenski,
Rally, Catichi, Donici, cu care a fost cunoscut  Puşkin. 

Simbolul architectural de cult, creat dupa anexarea Basarabiei la Rusia, este

Biserica Sf.Gheorghe. Pentru o lungă perioadă de timp, data construirii acesteia a
servit ca un subiect de dezbatere printre oamenii de ştiinţă. Unii cred că templul a
fost construit în secolul al XVII-lea, în timp ce alţii cred că în secolul al XIX-lea.

Motivul pentru aceasta serveşte conexiunea

la construirea templului ale diferitelor soluţii
arhitecturale si de design, caracteristice, pe
de o parte, clasicismului, pe de altă parte –
asupra arhitecturii naţionale moldoveneşti.
Totuşi, punctul de vedere mai larg raspindit
4
presupune că această clădire a Bisericii Sf. Gheorghe a fost creată în 1814
conform iniţiativei unui grup de bulgari, pe timpuri destul de numeroşi în Chişinău,
şi a fost finalizată în 1819. 

În exteriorul bisericii poate fi simţită simplitatea şi monumentalitatea formelor

în prezenţa unui decor modest, caracteristice pentru arhitectura secolului
precedent.
La colţul dintre strazile 28 iunie şi 31 august, în centrul oraşului, este situată
biserica Pantelimon (architect A.O.Bernardazzi) - monument interesant al
arhitecturii religioase de la sfârşitul secolului al XIX.

Biserica Pantelimon se numără printre cele mai bune temple cu cruce

construite în Moldova. Biserica Pantelimon - una dintre puţinele structuri care în
1892 au fost evidenţiate de către comunitatea arhitecturală din Rusia. În ciuda
faptului că biserica Pantelimon este situată în inima capitalei, liniştea divină din jurul
ei este rareori incălcată de zgomotul oraşului. Şi templul, înecat în verdeaţa
copacilor vechi, atrage rezidenţii cu calmul si liniştea sa. 
Biserica Ciuflea - Biserica Sfântului Mucenic Teodor Tiron a fost construită în
1850-1858  ca monument de arhitectură. În
1956, pe fosta piaţă Ciuflea, pe partea
Munceşti din Chişinău, a fost construită
biserica Sf. Teodore Tiron. Este protejată de
guvern. În prezent biserica funcţionează.
Parcurile Chişinăului
În Chişinău sunt 19 parcuri. În centrul
oraşului este amplasat unul dintre cele mai
vechi monumente de arhitectură peisagistică
din Moldova, Parcul "Ştefan cel Mare", care
a fost construit în 1818,cu o suprafaţă de  7
hectare. Acesta are 7 intrări, cuprinde 4
havuzuri.
Havuzul principal este situat în centru, spre
care converg toate căile din parc, echipat cu
Wi-Fi gratuit. În centrul parcului pe o coloană
de granit este situat bustul din bronz al lui
A.S.Puşkin. Prin parc trece Aleea Clasicilor,
împodobită cu busturi ale scriitorilor cu
renume şi personalităţilor culturale din
Moldova. Acesta este un loc tradiţional de
odihnă, plimbări şi intâlniri ale chişinăuenilor.

Zona Catedralei (a.1836), s-a alăturat cu partea de sud-vest la Piaţa Marii

Adunări Naţionale. Suprafaţa squarului este de 9 acri. Acesta are opt intrări, de la
care alei directe conduc spre un spaţiu deschis în faţa Catedralei.
Iarna, în timpul sărbătorilor de Crăciun, parcul devine un colţişor de serbare, unde
se decorează principalul brad al capitalei şi au loc petreceri publice. Vara piaţa se

5
transformă într-o petrecere de tineret, unde puteţi întâlni reprezentanţii din
subculturile underground.

Complexul de parcuri Valea Morilor cu suprafaţa de 114 hectare este situat în

partea de sud-vest a oraşului. Acesta este situat pe un teritoriu cu un tip de relief
interesant  şi plantaţii verzi.
Centrul compoziţiei peisajistice a servit zona lacului a carui suprafaţă este de 34
hectare. În 2008, acesta a fost drenat. În prezent pe teritoriul parcului sunt
amplasate Teatrul Verde cu 5000 de locuri, parcul de distracţii "Aventura", terenul
pentru volei şi câmpuri de badminton. La parc se anexează zona de liber schimb şi
săli de expoziţii Moldexpo, în care în mod tradiţional se desfăşoară cele mai mari
expoziţii din Moldova.

Parcul Valea Trandafirilor împodobeşte partea de sud-est a oraşului. Odată pe locul

parcului a fost o zonă naturală verde cu o arie de 145 de acri, intercalată cu
plantaţii de trandafiri. Acum partea centrala a parcului este decorată cu o cascadă
de lacuri, suprafaţa apei careia are 9 hectare. În parc există aproximativ 50 de
specii de arbori şi arbuşti. Aici există un orăşel de atracţii cu Roata Morţii, pavilionul
aparatelor de joc, restaurantele "Club Royal Park" şi "Curtea Vânătorului". 

Parcul "La Izvor " este cel mai tânăr parc din Chişinău (a.1972) şi este situat la
ieşirea de nord-vest a oraşului pe strada Calea Ieşilor. Parcul are o suprafaţă de
150 de acri. Componenţa parcului este determinată de o cascadă de iazuri legate
prin canale. Principalele specii de lemn sunt salcâmul, arţarul, mesteacănul, plopul.
Alei drepte duc spre un pod original, cu vedere la insula de basme, destinate pentru
recreerea copiilor.

Parcul "Rîşcani" (a.1970) împarte două

zone urbane: Rîşcani şi Ciocana.
Parcul are suprafaţa de 32 ha. Parcul
este dominat de specii locale de arbori:
salcâm alb, tei argintiu, plop
Lombardia, salcie pletoasă. In centrul
parcului este amplasat un lac pitoresc,
unul dintre cele mai mari din Chişinău.
La 12 km nord-vest de Chişinău, pe
malul rezervorului Ghidighici este situat
Parcul Ghidighici. Zona acestuia este
de aproximativ o mie de hectare, din
care 124 sunt ocupate de plantaţii
verzi. În acelaşi timp, aici  se pot odihni
până la 30 de mii de oameni. Pentru
comoditatea vizitatorilor parcul este
împărţit în plaje frumoase, baza cu
facilităţi sportive, staţie cu bărci şi pescuit. Acum câţiva ani iubitorii chişinăueni de
windsurfing preferau acest rezervor.

6
Vacanţa în parcurile Chişinăului prezintă o oportunitate de relaxare, plăcere şi o zi
de neuitat în sânul naturii.

Teatre şi săli de concerte

Chişinăul dispune de o istorie teatrală bogată. Imediat după al Doilea Război
Mondial a fost construită clădirea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”, spectacolele
dramatice a căruia adună săli pline. Luaţi cu dumneavoastră un traducător sau un
cunoscut care vorbeşte limba română, deaorece majoritatea spectacolelor sunt în
limba română.

Chişinăul pe drept, poate să se mândrească cu aşa săli cum sunt Sala de

Orgă şi Filarmonica, care pe lângă toate, reprezintă şi un interes arhitectural.
Soarta Sălii de Orgă este interesantă, în care un rol important a jucat acusticul.
Clădirea, care până la război a fost o bancă, s-a transformat în sală de concert,
fiind unica din Moldova care dispune de organ .

Teatrul Naţional de Operă şi Balet este cunoscut prin numărul mare de

spectacole care se bucură de popularitate, şi care a reuşit să obţină un număr mare
de premii la diferite festivaluri. Sezonul teatral începe la sfârşitul verii şi durează
până în primăvară. O popularitate mare au obţinut festivalurile anuale “Invită Maria
Bieşu”, care se petrec sub patronatul acestei vedete de mai mult de zece ani.

În fiecare an, la începutul toamnei, în Chişinău vin vedetele de operă şi balet,

pentru a bucura în decurs de o săptămână publicul cu interpretarea lor a
spectacolelor clasice. În ultimul timp, publicul din Chişinău a fost bucurat de
vedetele teatrului rus: Evghenii Mironov, Lia Ahedjacova, Tatiana Doghilev, Boris
Scerbacov şi mulţi alţii care au adunat săli pline. 
În teatrul dramatic rus A.P. Cehov este un repertoriu diferit, care se schimbă
des. În teatru, alături de clasică, de succes se bucură şi piesele moderne.
Activitatea teatrului de mai multe ori a fost apreciată cu diferite premii şi victorii la
festivale. Teatrul este acceptat bine nu numai de „propriul public”. La toate
spectacolele, toate biletele au fost vândute.

În sala de concert a Palatului Naţional se petrec concerte a vedetelor de estradă

naţională şi internaţională. 
La momentul actual în Chişinău puteţi să vedeţi şi spectacole în limba rusă
la:Teatrul Dramatic Rus „A.P. Cehov” (str. Vlaicu Pârcălab, 75), Teatru-studio
"Strada Trandafirilor" (str. Cuza-Vodă, 19/3).
De asmenea puteţi urmări şi spectacole în limba română la: Ginta Latină (str. Sfatul
Ţării, 18), Teatrul municipal "Satiricus. Ion Luca Caragiale" (str. Eminescu, 55),
Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" (bd. Ştefan cel Mare 79), Teatrul Republican
"Luceafărul" (str. Veronica Micle, 7), Teatrul  "Eugene Ionesco" (str. Sfatul Ţării,
18).

Amatorilor de artă dramatică Chişinăul propune un spectru larg de teatre cu

piese în limba rusă şi română, iar în zilele festivalurilor teatrale din primăvara – în

7
limbile participanţilor.
Astăzi, ca şi în trecut, spectacolele şi concertele sunt cerute de public. Ele sunt
necesare pentru a opune rezistenţa obişnuinţei sure şi pentru o renaştere culturală
nu numai chişinăuienilor, dar şi a lumii întregi.

Muzee

Muzeele Republicii Moldova sunt un component important a Avuţiei

Naţionale Culturale. Toată averea naţională este concentrată în colecţiile muzeelor,
care creează o reţea amplasată pe întreg teritoriul al republicii, şi include peste 65
de instituţii specializate. Majoritatea muzeelor este concentrată în Chişinău.

Avuţia poporului este reflectată prin exponate şi artefapte prezentate în

Muzeul Naţional de Istorie (Mai mult de 165.000 de expoziţii adevărate), precum şi
în Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Reală, unde sunt prezentate exponate
arheologice, care reflectă dezvoltarea societăţii, începând cu epoca paleolitului
până în epoca medievală – cele mai reprezentative muzee ale Moldovei.

Colecţia Muzeului Naţional al Artei Grafice din Republica Moldova numără

astăzi peste 33 mii de obiecte de artă - este pe larg prezentată arta grafică
moldovenească (pictura, grafica, sculptura, şi alte arte frumoase). Colecţia cuprinde
perioada epocii medievale pînă în zilele de azi. O atenţie deosebită merită colecţia
moldovenească de icoane din epoca medievală. Icoane, cărţi şi manuscripte oferă
o anumită imegine despre dezvoltarea Creştinismului pe teritoriul Moldovei şi
despre influenţa religiei.

Cu literatura română puteţi să faceţi cunoştinţă în Muzeul Literaturii Române

„M. Kogâlniceanu”, unde majoritatea cărţilor expuse sunt ediţiile clasicilor
româneşti, începând cu D.Cantemir. Dacă vă interesează arheologia, nu departe
este amplasat Muzeul de Arheologie şi Etnografie.

Pe 21 septembrie 1820 în Chişinău a sosit A.

Puşkin, care a fost expulzat din capitala Rusiei
pentru trei ani în Moldova. Poetul s-a oprit în casa
generalului Inzov, unde astăzi este deschis
muzeul. Nu rataţi şansa de a vizita casa de artă a
poetului, unde el a creat o mulţime de poezii,
„Gavriliada”, prima parte a romanului în poiezie
„Evghenii Oneghin” şi altele, care sunt o avere a
literaturii mondiale.

În timpul său, în Chişinău, au trăit arhitectori recunoscuţi ca: A. V. Sciusev şi A. O.

Bernardazzi, hainele şi lucrurile personale ale cărora se păstrează în casa- muzeu
Sciusev.

8
 Ansamblul Catedrala Naşterea Domnului
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de
Ştiinţe.
Iniţiativa înălţării Catedralei îi aparţine mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni
(1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al
Chişinăului din 1817. Construcţia s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii
1832–1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821–1844). Are trei altare,
central – Naşterea Domnului, laterale: sudic – Sf. Alexandru Nevski, nordic – Sf.
Nicolai Mirlikysky. Arhitect A. I. Melnikov, maestru al stilului empir rus.
Ansamblul catedralei, alcătuit din biserică, o clopotniţă cu patru niveluri şi de
Porţile Sfinte. Lucrările edilitare scot în evidenţă preocuparea pentru crearea
centrului urban, un rol deosebit în care trebuia să-l joace în compoziţia sa
arhitectural-spaţială – catedrala oraşului. În planul din 1817 în centrul oraşului era
deja indicată amplasarea catedralei, cu un plan cruciform.
Catedrala. Arhitectura este în stil neoclasic târziu,
numit şi empir, cu folosirea pentru coloane a
formelor elene antice. Catedrala a fost construită în
stil eclectic, o combinare a planului bizantin cruce
greacă înscrisă cu principiile renascentiste de tip
central. În plan reprezintă un pătat cu latura de 27 m,
prin alipirea la corpul cubic a patru porticuri a câte
şase coloane dorice, fiind obţinut un plan cruciform,
cu faţadele soluţionate identic.
Cupola, surmontată de un tambur cilindric, este
susţinută de patru piloni pătraţi în secţiune, care
preiau greutatea prin intermediul a patru arce dublouri şi a patru pendantivi.
Învelitoarea cupolei parabolice, cu coastele radiare, era din tablă de fier. Prin
tamburul larg, de 13 m lărgime, cu 12 ferestre, interiorul este inundat de lumină.
Suprafeţele interioare ale pereţilor şi bolţilor au fost pictate cu subiecte biblice şi
evanghelice. Părţile tencuite sugerau impresia dalelor din marmură.
Catedrala a suferit în timpul celui de al doilea război mondial, turla şi cupola,
interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele iniţiale.
Clopotniţa. A fost construită concomitent cu
catedrala, amplasată la 40 m distanţă de ea, simetric
cu catedrala şi faţă de centrul geometric al cartierului
catedralei. Are patru niveluri, trei prismatice, cu latura
în retragere succesivă, iar al patrulea sub forma unui
foişor circular în plan, pentru camera clopotelor,
acoperit cu o cupolă. La primul nivel se afla o capelă,
intrarea în care avea loc printr-un portic cu două
coloane, amplasat în latura sudică. Porticuri identice
împodobeau fiecare faţadă a clopotniţei, realizându-
se o repetare, la o scară micşorată a compoziţiei
catedralei, armonizând cu aceasta şi prin forma

9
cupolelor. A fost demolată în anii ’60 ai secolului al XX-lea şi reconstruită în 1998
după imaginile de epocă.
Porţile Sfinte. Pentru cel mai mare clopot,
ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea
mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia
de a fi construită o clopotniţă specială, în care a fost
comasată funcţia de clopotniţă cu cea a porţii de
intrare, autor arhitectul Luca Zauşkevici. Clopotniţa-
poartă a obţinut forma Arcului de triumf, amplasat la
intrarea pe teritoriul scuarului catedralei din direcţia
Mitropoliei (distrusă în anii războiului).
Este o construcţie în spiritul stilului empire,
particularitatea arcului din Chişinău rezidă în soluţionarea
trecerii în patru direcţii, obţinând patru faţade identice, cu patru piloni. În plan este pătrată,
cu pilonii de la colţuri împodobiţi pe două faţade exterioară cu câte o pereche de coloane
corintice. Partea superioară este un atic, care se sprijină pe aceşti patru piloni, care
corespunde camerei clopotelor, unde atârnă clopotul greu de 400 puduri.

10