Traseu turistic în

raionul Florești

A realizat : Chiciorman Alina

SHTA 1801
 În cadrul traseului vom explora Raionul Florești,iar
numele orașului Florești provine de la prenumele „Floarea” și
sufixul „-est”, tipic pentru așezările românești și
moldovenești. Numele de familie moldovean Floaria (floare) a
fost menționat pentru prima dată în scrisorile secolelor 15-16. 
 DESCRIERE
• Itinerar: Turul r.Florești-satul Domulgeni- Japca- Temeleuti,-s. Izvoare
Tipul traseului: circular
Tematica excursiei: istorie, natură, tradiții și obiceiuri
Lungimea traseului: 150-200km
Durata excursiei: O zi jumătate
Scopul excursiei: Promovarea imaginii raionului Florești prin intermediul
monumentelor istorice, conacuri, biserici, prin natură etc.
Beneficiarii: turiști străini, turiști interni
Vestimentație: este nevoie de vestimentație și încalțăminte comodă
Coscul excursiei: 3200 lei (cazarea, masa,transportul, 10 % ghid)
 Program:
• Ziua 1
• 09:00 Prezentarea programului
• 10:20 Vizitarea satului Domulgeni pe malul Răut
• 11:00 O vizită la muzeul din satul Domulgeni
• 11:30 Vizitarea bisericii a satului Domulgeni
• 12:15 Vizitarea Mănăstirii Japca
• 13:00 Excursie prin Stînca Japca
• 13:50 Vizitarea Conacului Melega din Temeleuți
• 14:50 Prînzul ,,Rock Scor”
• 16:45 Vizitarea Conacului I. Bogdan
• 17:40 Vizitarea cișmelor satului din Izvoare
• 18:30 Cina
• 19:15 Timp liber
• Ziua 2
• 09:00 Micul dejun
• 09:40 Pornirea spre Biserica Sfînta Treimadin Cuhureștii de Sus
• 10:40 O vizită la Moara veche de pe rîul Cubolta
• 11:45 Vizitarea Muzeului de Istorie și Etnografie din Florești
• 11:30 O vizită la Casa de Cultura din r. Florești
• 12:15 Prânzul
• 13:00 Pornirea spre casă
• Mai întâi și-ntâi, orice vizitator va fi încântat de peisajul pitoresc al satului Domulgeni din
raionul Florești, parcă rupt dintr-o carte cu povești populare. Un sat de gospodari proveniți
dintr-un neam de răzeși ai lui Ștefan cel Mare, așezat frumos pe mal de Răut, cu case noi și
străzi moderne pe platoul înalt al localității, dar și cu gospodării tradiționale autentice, cu
garduri de piatră și case de un secol vechime, presărate mai jos, pe muchiile dealului.
 O vizită la Muzeul Satului Domulgeni
• Muzeul satului Domulgeni a
fost amenajat într-o casă
construită în 1826 de bunicii
băştinaşei Elena Crucianu.
La Muzeu aflați povestea
locală prin intermediul
lucrurilor confecționate
manual și a obiectelor vechi
păstrate din generație în
generație: covoare, păretare,
horboțele, jucării, tablouri,
război de țesut, covată,
perne brodate, ladă de
zestre, mobilă, obiecte vechi
din lemn folosite în trecut la
grădinărit, precum şi oale
sau ulcioare de lut.
Biserica din satul Domulgeni
• Biserica Sf. Nicolae din Floreşti a fost
construită din lemn și acoperită cu
stuf în anul 1807. În 1853, cu
contribuţia generalului S.Starov a fost
construită o altă biserică din piatră cu
hramul Sf. Mitrofan de Voronej. În
1862 se deschide școala parohială cu
predare în limba rusă, iar după
reformele burgheze din Basarabia, în
1873 e deschisă o școală și un spital
de zemstvă, iar în anul 1879 se
înființează poșta de zemstvă Florești.
Din 1905 la Floreşti începe a
funcționa linia de legătură telefonică,
iar din 1909 – de legătură telegrafică.
 Mănăstirea Japca 
• Localitatea: s. Japca, rnul Floresti
• Hramul manastirii: "Inaltarea Domnului",
• Anul infiintarii: 1693

• Lăcaşul monahal Japca, singurul care funcţionează neîntrerupt de la înfiinţare, face parte din grupul
nordic de mănăstiri amplasate de-a lungul fluviului Nistru. Este plasat la o distanţă de 2 km de
localitatea omonimă, 40 km de centrul raional Floreşti şi 160 km de Chişinău. Ca majoritatea
aşezămintelor monahale de pe malurile fluviului Nistru şi ale afluenţilor săi, complexul monahal Japca a
fost întemeiat pe baza schitului rupestru din apropiere, stabilit, după unii cercetători, cu sec. XV. În a
doua jumătate a sec. XVIII are loc „coborîrea” schitului la poalele falezei, fapt generat de inundaţiile
care au înnămolit încăperile rupestre, urme menţinute şi actualmente în stratul gros de aluviuni din chilii.
În 1818, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a transformat schitul Japca în mănăstire. Pînă în 1916
mănăstirea a fost de monahi, iar la 26 martie 1916 a fost reorganizat în lăcaşului sfînt de monahii. Aici
au venit călugăriţe refugiate din Lesna, Polonia rusească (teritoriu anexat de Rusia în a doua jumătate a
sec. XVIII), Poneataevsk (regiunea Nijegorodsk), Elizavetinsk (or. Ialta), Ioan Predteci (Petersburg).
 • Potrivit Pomelnicului Mănăstirii Japca (1872), originea toponimului Japca ar proveni de la rusescul şapka – căciulă,
supoziţie ce ar putea fi confirmată din punct de vedere geologic. Astfel, în stînca de la Japca, pe lîngă varietăţile de calcare
aşezate stratiform, există o construcţie recifale, cunoscută în publicaţiile de specialitate ca biohermul Japca. Partea mediană
reprezintă o ramificaţie, iar în direcţie terminală reciful se reduce în dimensiuni şi capătă o formă asemănătoare cu o cupolă,
cunoscută în lexicul geologic sub denumirea de căciulă (şapka).

În secolul al XIX-lea se afirma că primăvara primele priveghetori veneau

la mănăstirea Japca şi în localităţile din împrejurimile acesteia.
Mănăstirea este expusă la riscuri majore de alunecări de teren, surpări şi
rostogoliri. Este acţiunea unor instantanee ale blocurilor masive de roci,
formate pe parcursul cutremurelor de pămînt, uneori în anotimpurile de
tranziţie (toamnă şi primăvară) sau în timpul procesului de îngheţ –
dezgheţ. În 1980, mănăstirea a avut de suferit de pe urma alunecărilor de
teren. Acestea au afectat partea de sus a terasei, căile de acces spre biserica
rupestră şi însăşi vechiul lăcaş monahal. A fost distrus gardul din piatră al
mănăstirii şi cîteva anexe de gospodării. Muncitorii au evacuat, timp de
patru luni, pămîntul cu patru camioane care, în urma alunecărilor de teren,
ajunsese pînă în interiorul mănăstirii. Pentru înlăturarea dezastrului natural
reparaţia şi întreţinerea mănăstirii de pe urma alunecărilor de teren s-au
cheltuit 15.000 de ruble.
Mănăstirea Japca are o privelişte pitorească, fiind comparată cu un ,,cuib de
vulturi pe înălţimea malului stîncos din dreapta Nistrului”, configurată în formă
de semicerc
 „Stanca Japca”

Stânca este amplasată la 1 km nord de satul Japca și la 0,5 km sud-est de satul Sănătăuca.

Din punct de vedere geologic, stânca Japca este parte a recifului Japca. Are o înălțime maxină de 170 m. În
partea de jos se disting roci de vârstă cretacică, pe un segment vertical de aprox. 35 m, peste care este dispusă o
colecție de conglomerate de vârstă badeniană, cu grosimea de aprox. 15 m. Mai sus, se succed roci volhiniene,
reprezentate prin marne și nisipuri. Urmează stratele de vârstă basarabiană, alcătuite din nisipuri care trec în
calcare biogene în partea de sus.
  Conacul Melega din Temeleuţi, Floreşti
• Datează de la începutul secolului al XX-lea. Include şi un parc. Conacul
şi alte acareturi nu s-au păstrat, a rămas doar o anexă, în care se află
odaia pentru oaspeţi, bucătăria şi beciul. Parcul (de 3 ha) este protejat de
stat, incluzând numeroase soiuri de arbori şi arbuşti din ţările europene,
cele din America şi Canada, precum şi din zona Caucaz.
 Rock Scor

Rock Scor Beer Cafe este un spațiu confortabil, frumos amenajat și deosebit prin atmosferă unde fiecare își va găsi locul. Este un
local destinat celor ce vor să petreacă timpul cu prietenii și colegii, locul în care vii să asculți muzică de calitate.
Experiența Beer Cafe este o reușită garantată, datorită angajaților și clienților foarte sociabili și plini de amabilitate.
E locul acela cool unde distracția și voia bună sunt la ele acasă.
Cu alte cuvinte, este localul în care vii atunci când vrei să fii sigur că vei petrece timpul extraordinar!
 Conacul lui Ioan C. Bogdan

• Conacul Ioan C. Bogdan este un monument de arhitectură de importanță națională din

satul Cuhureștii de Sus, raionul Florești (Republica Moldova), construit în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea.
• Complexul include un grup de edificii dispersate pe o bună parte a teritoriului satului: conacul,
situat în centru satului, moara cu aburi (1905), Colegiul agricol, școala (1903), spitalul, Biserica
„Sf. Treime” (1913, arhitect Alexei Șciusev . Conacul reprezintă o variantă pitorească a
eclecticismului, specifică arhitecturii de la frontiera secolelor XIX și XX. Planificarea
arhitecturală este asimetrică. Accentul principal în construcție îl pun fațadele de sud și de nord,
care, prin intermediul galeriilor și teraselor, au ieșire spre parcul dendrologic.
 Cişmelele satului Izvoare, raionul Floreşti

• La 20 km de centrul raional Floreşti și 124 km de Chișinău se află un sat nu foarte mare, dar confortabil ‒ Izvoare.
Conform recensămîntului din 2004 în sat sînt 1.092 de locuitori, majoritatea dintre care sînt moldoveni. Trebuie să
menţionăm că în Moldova sînt cîteva sate cu denumirea ‒ Izvoare. Principalele puncte de atracţie ale satului sînt
cunoscutele lui izvoare, apele căruia formează un pîrîu, care se varsă în rîul Căinari. În total în sat sînt 11 izvoare, toate
izvorînd la poalele unei stînci abrupte, pe care este situat satul.
• Cişmelele satului Izvoare sînt considerate monument hidrologic al naturii şi se află sub protecţia statului. Încă pe
timpurile sovietice, zona izvoarelor a fost împrejmuită de un zid frumos din piatră de diferite feluri, extrasă atît din
cariera din apropiere, precum și din alte locuri cu zăcăminte de piatră din nordul Moldovei.
Zona de Odihna La IEPURAȘI
 Biserica Sfânta Treime din Cuhureștii de Sus
• Biserica Sfânta Treime din Cuhureștii
de Sus este un lăcaș de cult creștin-
ortodox și monument de arhitectură de
importanță națională din
satul Cuhureștii de Sus, raionul
Florești (Republica Moldova), construit
în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Decorul exterior al bisericii, la
construcția căreia s-a folosit piatră albă
și cărămidă roșie, au dat un colorit
deosebit bisericii, punând accent pe
contrastul cu vegetația înconjurătoare
• Turla bisericii are cupola „clopoțelului”, o formă răspândită
în arhitectura Moldovei de peste Prut. Biserica se evidențiază printr-
o întrebuințare perfectă a pietrei locale, cărămidei și oloanelor roșii,
care oferă o bogăție de factură a palitrei de culori, iar formele
caracteristice ale carnizelor, arcada ogivală a pridvorului, îi dau
bisericii un aspect local.
• În interior, scheletul principal al naosului este format din patru acre,
pe care se sprijină turla octagonală. În partea de sud și cea de nord
ale naosului se găsesc două abside, care au o forma semicirculară.
De ambele părți ale altarului se află două încăperi
mici: proscomidiarul și diaconiconul. Pronaosul este împărțit în trei
părți de doi pereți longitudinali. Din absida de sud, o scară duce
în cavou, unde se află o instalație pentru încălzirea bisericii.
Exteriorul pridvorului are forma unei terase dreptunghiulare închise,
cu acoperișul susținut de șase coloane.În apropierea bisericii se află
o poartă cu arce, pe care se sprijină turla octagonală a clopotniței.
 Moara veche pe râul Cubolta.

Râul Cubolta este un afluent de stânga al Răutului ce izvorăște din s. Lipnic și debușează în Răut de pe
malul stîng, la kilometrul 191 de la gura de vărsare a acestuia, lîngă s. Putinești, Albia râului este
șerpuitoare, predominant fără bifurcări, la maluri cu vegetație de stuf și rogoz, la izvor uscată. Lățimea
râului este de 6-18 m, adâncimea de 0,4-1,3 m. Lângă s. Moara de Piatră s-a format un prag cu lungimea
Regimul hidrologic al râului, ca de altfel și al celor vecine, constă din apele mari de primăvară, viiturile
de vară-toamnă și de iarnă, etajul de vară—toamnă și de iarnă. In bazinul râului există două lacuri de
acumulare mari, cu o suprafață totală de 125 ha și un volum sumar de 1,5 mii. m\ cîteva zeci de
acumulări mai mici, multe dintre care sunt colmatate și de aceea neutilizabile. Apele din bazinele de
acumulare se folosesc în piscicultură, irigare, asigurarea cu apă menajeră a populației și în scopuri de
recreere.
 Muzeul de Istorie și Etnografie din Florești
• La Muzeu, excursanții au fost întâmpinați de colaboratorii muzeului, care a efectuat
o incursiune istorică prin sălile de expoziții, începând cu sala de arheologie și
epocile preistorice, continuând cu sălile de etnografie ce conțin obiecte vechi de
lucrare și însămânțare a pământului, vase de ceramică, lemn și metal utilizate în
bucătăria moldovenească, meșteșugăritul popular, țesutul, împletitul, croșetatul,
piese de port popular, etc.
Casa de cultură