Cursul

Standarde și norme
în ospitalitate și turism

Tema 8.
Norme privind Depozitul hotelier

Elaborat: Victor Ciobanu

Chişinău - 2020
 Cuprins

1. Modificări operate în Codul Civil

2. Răspunderea pentru bunurile aduse în
hotel
3. Obligaţiile hotelierului
4. Decăderea din dreptul la repararea
prejudiciului
5. Dreptul de retenție
6. Valorificarea bunurilor
7. Localuri asimilate hotelurilor
 Codul civil nr. 1107/2002

Prin Legea nr. 133 din 15.11.2018

privind modernizarea Codului civil
şi modificarea unor acte legislative
au fost operate modificări în Codul civil nr.
1107/2002, Capitolul XVII, DEPOZITUL
 Articolul 1105 (din Codul vechi).
Particularităţile depozitului hotelier
(1) Hotelurile, căminele, sanatoriile, casele de odihnă şi
altele asemenea răspund pentru distrugerea, pierderea
sau deteriorarea bunurilor persoanelor fizice, pe care
acestea le au cu ele în încăperile rezervate lor, chiar
dacă bunurile, cu excepţia banilor, valorilor mobiliare şi
bijuteriilor, nu au fost predate în depozit în mod special.
Convenţia contrară este nulă.
(2) Răspunderea prevăzută la alin.(1) se exclude în
cazul în care prejudiciul este cauzat de o forţă majoră,
de către un oaspete al clientului sau de proprietăţile
bunului.
 Secţiunea a 2-a
Depozitul hotelier

Articolul 1557. Răspunderea pentru bunurile aduse

în hotel

(1) Persoana care oferă servicii de cazare (hotelier)

răspunde, potrivit regulilor privind răspunderea
depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul,
distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în
hotel.
 Articolul 1557. Răspunderea pentru bunurile
aduse în hotel

(2) Sînt considerate ca fiind aduse în hotel:

a) bunurile clientului aflate în hotel pe perioada cazării acestuia;
b) bunurile clientului aflate în afara hotelului pentru care
hotelierul, un membru al familiei lui ori un prepus al hotelierului
îşi asumă obligaţia de supraveghere pe perioada cazării
clientului;
c) bunurile clientului aflate în hotel sau în afara acestuia pentru
care hotelierul, un membru al familiei lui ori un prepus al
hotelierului îşi asumă obligaţia de supraveghere pentru un
interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazării clientului.
 Articolul 1557. Răspunderea pentru bunurile
aduse în hotel

(3) Hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienţilor lăsate în

garajul sau în parcarea hotelului, precum şi pentru bunurile
care, în mod obişnuit, se găsesc în acestea.

(4) În lipsă de clauză contrară, dispoziţiile prezentei secţiuni nu

se aplică în cazul animalelor de companie.

(5) Orice clauză contrară dispoziţiilor prezentei secţiuni în

detrimentul clientului este nulă.
 Articolul 1558. Răspunderea limitată

Răspunderea hotelierului
este limitată pînă la concurenţa unei valori
de o sută de ori mai mare decît preţul pentru o zi datorat
de către client pentru camera oferită spre închiriere.
 Articolul 1559. Răspunderea nelimitată

Răspunderea hotelierului este nelimitată:

a) dacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau

a unei persoane pentru care acesta răspunde;

b) dacă bunurile au fost încredinţate spre păstrare

hotelierului;

c) dacă hotelierul a refuzat primirea în depozit a

bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat să le
primească.
 Articolul 1560. Lipsa răspunderii

Hotelierul nu răspunde atunci cînd furtul, distrugerea

sau deteriorarea bunurilor clientului este cauzată:

a) de client, de persoana care îl însoţeşte sau care se

află sub supravegherea sa ori de vizitatorii săi;

b) de un impediment în afara controlului hotelierului;

c) de natura bunului.
 Articolul 1561. Obligaţiile hotelierului

(1) Hotelierul este obligat să primească în depozit

documente, bani sau alte obiecte de valoare care
aparţin clienţilor săi.

(2) Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri

decît în cazul în care, ţinînd seama de mărimea şi
condiţiile de exploatare ale hotelului, acestea sînt
excesiv de valoroase ori sînt incomode sau periculoase.

(3) Hotelierul poate să examineze bunurile care îi sînt

predate spre depozitare şi să ceară depozitarea
acestora într-un loc închis sau sigilat.
 Articolul 1562.
Punerea la dispoziţia clienţilor a casei de valori

Hotelierul care pune la dispoziţia clienţilor săi,

în camerele de hotel,
o casă de valori
nu este presupus a fi primit în depozit bunurile care vor
fi depuse de clienţii săi în casa de valori.
În acest caz, sînt aplicabile dispoziţiile art.1558.
 Articolul 1563.
Decăderea din dreptul la repararea prejudiciului
(1) Clientul este decăzut din dreptul la repararea
prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau
deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însuşi ori care
au fost aduse pentru el în hotel dacă:
a) în cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut
prejudiciul, nu a înştiinţat administraţia hotelului;
b) nu a exercitat dreptul la acţiunea în repararea
prejudiciului în termen de 6 luni de la data producerii
acestuia.

(2) Dispoziţiile alin.(1) din prezentul articol nu sînt

aplicabile în privinţa bunurilor prevăzute la art.1559, lit.b)
şi c).
 Articolul 1564. Dreptul de retenţie

În cazul neplăţii de către client a preţului camerei şi a

celorlalte servicii hoteliere prestate,
hotelierul are un drept de retenţie asupra bunurilor
aduse de client,
cu excepţia documentelor şi a efectelor personale fără
valoare comercială.
Articolul 1565. Valorificarea bunurilor

Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor

asupra cărora şi-a exercitat dreptul de retenţie,
potrivit dispoziţiilor legale
privind urmărirea silită a bunurilor mobile.
Articolul 1565. Localuri asimilate hotelurilor

Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod

corespunzător şi bunurilor aduse în:
- sanatorii;
- spitale;
- pensiuni;
- vagoane de dormit;
- restaurante;
- teatre;
- biblioteci;
- săli de sport;
şi altele asemănătoare.
 Întrebări?

Victor CIOBANU,
Tel. 022 250 646, 079 46 86 65
E-mail: victor.ciobanu@mei.gov.md
victorciobanu7@gmail.com