Retenţia

1. Noţiunea şi
caracterele juridice ale
dreptului de retenție.
2. Funcţionarea
dreptului de retenţie.
1. Noţiune şi caractere
juridice (art. 960 - 964 Cc)
Definiția noțiunii dreptului de
retenție:
Cel care este dator să remită sau să
restituie un bun poate:
- să-l reţină atîta timp cît creditorul
nu-l despăgubeşte pentru cheltuielile
necesare şi utile pe care le-a făcut
pentru acel bun şi pentru prejudiciile
pe care bunul le-a cauzat.
 Particularităţile dreptului de retenţie:

Este similar unui drept real,

deoarece:
 este opozabil terţilor fără
îndeplinirea vreunei
formalităţi de publicitate
(art. 962 Cc);
Dreptul de retenţie nu poate
fi opus:
 creditorilor care au început
executarea silită împotriva
debitorului,
 însă retentorul are dreptul de a
participa la distribuirea
prețului bunului în condițiile
legii.
Deposedarea retentorului de
bun contrar voinţei:
 nu stinge dreptul de retenție;
 retentorul poate cere restituirea
bunului, sub rezerva regulilor
aplicabile prescripției extinctive a
acțiunii principale și dobîndirii
bunurilor mobile de către
posesorul de bună-credință.
Efectele intentării de către creditor a
acțiunii prin care cere restituirea bunului,
iar retentorul invocă dreptul de retenție

Instanța de judecată va stabili în hotărîrea

judecătorească prin care se dispune
restituirea bunului că:
 retentorul trebuie să execute hotărîrea
judecătorească doar dacă
1. creditorul execută simultan obligația
garantată prin dreptul de retenție ori
2. oferă asigurări suficiente ale executării
față de retentor.
 Este un drept real imperfect
deoarece:
 nu conferă prerogativa urmăririi bunului în posesia alte
persoane.
Excepţie:
- retentorul are dreptul de urmărire prin acţiunea în
reintegrare, însă numai contra celui care l-a deposedat, şi
nu contra oricărei persoane.
 nu conferă nici prerogativa preferinţei, acordate de alte
drepturi reale.
Excepţie:
- supunerea procedurii de insolvabilitate a debitorului
retentorului, ultimul capătă statut de creditor garantat
(art. 50 alin.(2) lit. b) din Legea insolvabilităţii nr. 149
din 29.06.2012).
Caraterele juridice ale
dreptului de retenţie:
a) drept legal:
 poate fi invocat doar în cazurile expres prevăzute de lege;
 pentru existenţa lui nu se cere o clauză specială în
contractul garantat sau încheierea unei „convenţii de
retenţie”.
b) este un drept posesoriu:
 există atâta timp cât retentorul se află în posesia bunului;
 subzistă şi dacă retentorul a fost deposedat ilegal de bun;
c) este un drept potestativ:
- poate fi invocat spontan şi discreţionar de către retentor,
dacă sunt întrunite condiţiile legale de exercitare a dreptului
de retenţie.
Continuare
d) este un drept indivizibil:
 subzistă atât timp cât există creanţa
garantată, indiferent de modificările pe
care bunul sau creanţa le înregistrează.
e) este un drept accesoriu:
- se constituie pentru a însoţi şi garanta
un drept de creanţă pentru plata
cheltuielile ocazionate posesiei bunului
sau despăgubirile pentru prejudiciul
cauzat de către bun.
Excluderea dreptului de
retenţie (art. 961 Cc)

Dreptul de retenţie nu poate fi:

 exercitat dacă posesiunea bunului
provine dintr-o faptă ilicită sau
dacă bunul este insesizabil.
 este invocat de către posesorul
de rea-credinţă, în afara
cazurilor prevăzute de lege.
2. Funcţionarea dreptului de
retenţie
Domeniul de aplicare al dreptului de retenţie
Retenţia în raporturile extracontractuale:
a) specificatorul (cel care trebuie să restituie bunul
rezultat din prelucrarea materiei) este în drept să-l
reţină până va primi de la proprietarul noului bun
valoarea lucrării (art. 522 alin.(6) Cc).
b) expropriatul poate reţine obiectul exproprierii până la
data primirii de la autoritatea publică expropriatoare a
despăgubirii ce i se cuvine şi va efectua cheltuielile
necesare până se va asigura folosirea obiectului la
destinaţie (art. 20 din Legea exproprierii pentru cauză
de utilitate publică).
 Retenţia în raporturile contractuale

a) antreprenorul are drept de retenţie asupra bunului mobil produs sau

îmbunătăţit de el dacă, în cursul producerii sau al îmbunătăţirii, bunul a
ajuns în posesiunea sa. Excepţie: nu se aplică în cazul în care
antreprenorul ştia, în momentul luării în posesiune, că proprietarul nu
este de acord cu producerea sau cu îmbunătăţirea (art. 1358 Cc).
b) transportatorul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi bunului pînă
la achitarea taxei de transport.(art. 1416 Cc);
c) comisionarul este în drept să reţină bunurile care trebuie să le predea
comitentului sau persoanelor indicate de acesta în scopul garantării
creanţelor ce izvorăsc din contractul de comision (art. 1516 Cc);
d) depozitarul are dreptul să reţină bunul depozitat peste termenul
prevăzut în contract pînă la momentul retribuirii sale şi compensarea
cheltuielilor de păstrare (art. 1555 Cc);
e) superficiarul are dreptul de retenţie a construcţiei pînă la plata
despăgubirii(art. 663 alin.(1) Cc).
Condiţiile comune pentru
exercitarea dreptului de retenţie

a) creanţa retentorului să fie certă, lichidă şi

exigibilă;
b) bunul să se afle în posesia retentorului de bună-
credinţă;
Posesia bunului este o măsură de publicitate a
dreptului de retenţie (art. 962 alin.(1) Cc).
c) titularul creanţei de remitere sau restituire a
bunului trebuie să coincidă cu debitorul retentorului.
d) bunul asupra căruia se exercită dreptul de retenţie
trebuie să fie un bun corporal mobil sau imobil aflat
în posesia retentorului şi să fie sesizabil.
Excluderea dreptului de
retenţie (art.961 Cc)
Dreptul de retenţie nu poate fi:
1. exercitat dacă posesiunea bunului provine
dintr-o faptă ilicită sau dacă bunul este
insesizabil.
2. invocat de către posesorul de rea-credinţă,
în afara cazurilor prevăzute de lege.
Exemplu:
 specificatorul de rea-credinţă (art. 522 alin.
(6) Cc);
Efectele juridice ale
dreptului de retenţie

Retentorul are dreptul:

 de a refuza predarea bunului către
creditorul care are dreptul de a-l
primi, adică de a suspenda executarea
obligaţiei de predare a bunului până la
stingerea dreptul de retenţie.
Dreptul de refuz îndeplineşte funcţia
de garanţie a retenţiei.
Statutul retentorului:

Retentorul este:
 posesor nemijlocit, legitim şi de bună-
credinţă al bunului;
 are dreptul să-şi protejeze posesia prin
acţiunile posesorii:
a) acţiunea în complângere, contra
oricăror tulburări de posesie (art. 494 Cc);
b) acţiunea în reintegrare, atunci când a
fost deposedat contrar voinţei sale (art.
493 Cc).
Efectele înaintării de către creditor a acțiunii
de restituire a bunului, iar retentorul invocă
dreptul de retenție

Instanța de judecată va stabili în

hotărîrea judecătorească prin care se
dispune restituirea bunului că
- retentorul trebuie să execute hotărîrea
judecătorească doar dacă creditorul
execută simultan obligația garantată prin
dreptul de retenție ori oferă asigurări
suficiente ale executării față de retentor.
Obligaţiile retentorului
a) să conserve bunul cu diligenţa unui bun
proprietar (art. 963):
 este responsabil de modul în care păstrează
bunul;
 are obligaţia de a despăgubi creditorul
retentorului pentru eventualele daune cauzate
bunului grevat prin retenţie.
b) nu are dreptul să înstrăineze bunul, deoarec:
 el nu este proprietarul său
 el va fi obligat să restituie bunul îndată ce
creanţa i-a fost satisfăcută.
Regimul juridic al fructelor

Dreptul de retenţie se extinde:

- şi asupra fructelor naturale, industriale şi
civile generate de bunul grevat prin
retenţie.
Dreptul retentorului asupra fructelor:
- de a percepe fructele.
Obligaţia retentorului:
- de a le imputa asupra creanţei sale (art.
963 Cc).
Limitele dreptului de
retenţie (art. 962 alin. (2) Cc)

Dreptul de retenţie nu poate fi opus:

 creditorilor care au început
executarea silită împotriva
debitorului,
 însă retentorul are dreptul de a
participa la distribuirea prețului
bunului în condițiile legii.
Efectul:
 retentorul nu se va putea opune sechestrării
şi vânzării silite a bunului de către alţi
creditori ai persoanei îndreptăţite să
primească bunul;
 el însă va păstra calitatea de creditor şi va
putea şi el să urmărească bunul.
Bunul reţinut de retentor constituie garanţia
comună a tuturor creditorilor persoanei
îndreptăţite.
Dacă alţi creditori nu încep urmărirea silită
asupra bunului grevat, dreptul de retenţie le
este şi lor opozabil.
Stingerea dreptului de
retenţie (art.964 Cc)
Pe cale accesorie:
 ca urmare a stingerii obligaţiei garante.
Pe cale principală:
a) renunţarea voluntară de către retentor la
posesia bunului. Deposedarea de bun contrar
voinţei nu stinge dreptul de retenţie;
b) bunul ajunge în posesiunea creditorului sau
titularului dreptului, dacă retentorul nu
dobîndeşte din nou bunul în baza aceluiaşi temei
juridic.
c) pieirea bunului grevat prin retenţie.