I.

Teste grilă (întrebările pot avea și răspunsuri multiple)

1. Dreptul de uz reprezintă dreptul unei persoane de a:

a) Folosi lucrul aflat în proprietatea sa și de a-i culege fructele naturale;
b) Folosi lucrul aflat și în posesia altei persoane;
c) Folosi lucrul altuia și de a-i culege fructele naturale și industrial
însă numai pentru nevoile propria și ale familiei sale.
2. Dreptul de abitație se constituie:
a) Doar în temeiul unui act juridic;
b) În temeiul unui act juridic și în alte moduri prevăzute de lege;
c) Niciuna dintre variantele de mai sus.

3. Servitutea se poate constitui:

a) Printr-un act juridic;
b) Prin uzucapiune, în cazul oricărei servituți;
c) Și prin alte moduri prevăzute de lege.

4. Servituțile pozitive sunt acelea prin care:

a) Proprietarul fondului dominant exercită o parte din prerogativele
dreptului de proprietate asupra fondului aservit;
b) Proprietarul fondului aservit este obligat să se abțină de la exercitarea
unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate;
c) Proprietarul fondului aservit exercită prerogativele dreptului de
proprietate asupra fondului aservit.

5. Superficiarul:
a) Exercită asupra construcției toate atributele dreptului de
proprietate;
b) Poate greva cu sarcini reale dreptul de superficie;
c) În cazul constituirii dreptului de superficie prin convenție cu titlu
oneros, dacă părțile nu se înțeleg, suma datorată proprietarului terenului
poate fi stabilită de instanță.

6. Spre deosebire de dreptul de proprietate privată, dreptul de uzufruct:

a) Este esențialmente temporar;
b) Nu se stinge prin neuz;
c) Nu conferă dreptul de a culege fructele naturale.

7. Dreptul de uzufruct:
a) Este perpetuu;
b) Nu poate fi transmis prin testament;
 c) Poate fi un drept de creanță.

8. Uzufructuarul:
a) Nu poate ceda dreptul său unei alte persoane;
b) Conferă titularului său doar dreptul de a utiliza bunul, cu acordul
Proprietarului;
c) Are dreptul de a culege fructele produse de bunul ce formează
obiectul uzufructului de la data constituirii uzufructului.
9. Uzufructuarul este obligat:
a) Să suporte toate cheltuielile proprietății;
b) Să îl înștiințeze pe nudul proprietar despre necesitatea reparațiilor
mari;
c) Să nu închirieze sub nicio formă bunul care face obiectul uzufructului.

10. Constituirea dreptului de uzufruct se poate face:

a) Numai prin acte juridice între vii;
b) Prin convenție încheiată în formă scrisă, sub sancțiunea nulității
absolute;
c) Prin uzucapiune.

11. Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra

bunului:
a) doar în mod nemijlocit, prin putere proprie
b) și prin intermediul unei alte persoane (corpore aliena)
c) Ambele variante sunt false.

12. Sunt cazuri de intervertire a detenției precare în posesie:

a) încheierea, de către detentorul precar, a unui act translativ de
proprietate cu titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului;
b) săvârșirea, de către detentorul precar, împotriva posesorului, de
acte de rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se
comporte ca un proprietar.
c) înstrăinarea bunului de către detentorul precar printr-un act
translativ
de proprietate cu titlu particular, cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă;
d) toate variantele de mai sus.

13. Acțiunea posesorie:

 a) Este acțiunea prin care posesorul solicită instanței de
judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau,
după caz, restituirea bunului;
b) Nu poate fi introdusă și de detentorul precar;
c) Poate fi introdusă și împotriva proprietarului.

14. Acțiunea posesorie:

a) Ca regulă, se poate introduce de cel care a posedat bunul cel
puțin un an, în termenul de prescripție de un an de la data
tulburării sau deposedării;
b) Se poate introduce oricând, fiind imprescriptibilă;
c) Poate fi introdusă și de proprietar.

15. Posesia încetează și prin:

a) transformarea sa în detenţie precară, înstrăinarea bunului,
abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a
declaraţiei de renunţare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil,
pieirea bunului;
b) închirierea bunului,
c) deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia
bunului mai puțin de un an.
16. Constituie efecte juridice ale posesiei:
a) creează o prezumție de proprietate în favoarea detentorului.
b) posesorul de bună-credință al unui bun frugifer dobândește
în proprietate fructele bunului pe care îl posedă;
c) posesia prelungită duce, prin uzucapiune, la dobândirea
dreptului de proprietate asupra imobilelor.

II. Răspundeți cu ADEVĂRAT SAU FALS

1. Fructele naturale și industriale percepute după stingerea

uzufructului se cuvin uzufructuarului. FALS
2. În materia uzufructului, nudul proprietar are dreptul de a dispune
de bun, inclusiv prin înstrăinare, însă obiectul înstrăinării îl va constitui doar
nuda proprietate. ADEVĂRAT
3. Nudul proprietar are doar obligația de a nu împiedica sau
stânjeni exercițiul dreptului de uzufruct. FALS
4. Stingerea uzufructului poate avea loc și în cazul în care se
desființează titlul prin care s-a constituit dreptul de uzufruct. FALS
 5. Dacă uzufructuarul universal sau cu titlu universal plătește
datoriile aferente masei patrimoniale sau părții din masa patrimonială date în
uzufruct, nudul proprietar trebuie ca la stingerea uzufructului să restituie
sumele avansate de uzufructuar, fără nicio dobândă. ADEVĂRAT
6. Dreptul de uz nu poate fi cedat către o terță persoană.
ADEVĂRAT
7. Titularul dreptul de abitație nu este obligat să plătească
reparațiile de întreținere întocmai ca și uzufructuarul. FALS
8. Servitutea se poate constitui în vederea unei utilități viitoare a
fondului dominant. ADEVĂRAT
9. Stingerea servituților se poate realiza prin renunțarea
proprietarului fondului dominant, consolidare, răscumpărare, imposibilitatea
definitivă de exercitare, neuzul timp de 5 ani, dispariția oricărei utilități a
acestora și, în anumite condiții, prin exproprierea fondului aservit.
ADEVĂRAT
10. Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție
pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia
superficiarul dobândește un drept de servitute. ADEVĂRAT
11. Acţiunea posesorie nu poate fi introdusă împotriva persoanei
faţă de care există obligaţia de restituire a bunului. ADEVĂRAT
12. Până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor.
ADEVĂRAT
13. Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu şi persoanele
juridice nu pot exercita posesia sub nicio formă. ADEVĂRAT
14. Posesia este exercitarea în drept a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care se
comportă ca un proprietar. ADEVĂRAT
15. Posesia este utilă atunci când este exercitată în mod echivoc și
nu este afectată de violență.ADEVĂRAT