NUME/PRENUME______________________________________

AN/GRUPĂ______________________________________________ G4

1. Titularul dreptului de superficie:

a) nu poate exercita acţiunea posesorie împotriva proprietarului terenului dacă acesta îi tulbură posesia asupra construcției edificate pe acel teren;
b) poate exercita acțiunea confesorie împotriva unui terţ care îi împiedică exercitarea dreptului său, acțiunea fiind imprescriptibilă extinctiv;
c) în cazul formei principale (depline) a dreptului de superficie, poate fi obligat să cumpere terenul la valoare de circulație pe care acesta ar fi avut-o
dacă construcția nu s-ar fi realizat;
2. Acţiunea în partaj:
a) este imprescriptibilă extinctiv datorită caracterului declarativ al partajului;
b) nu va putea fi introdusă pe perioada eficacităţii contractului de menţinere a coproprietăţii;
c) poate fi exercitată doar cu acordul tuturor coproprietarilor în cazul coproprietăţii forţate.
3. În cazul în care unul dintre coproprietari vinde singur bunul corporal asupra căruia deține o cotă parte din dreptul de proprietate:
a) actul de înstrăinare este inopozabil față de ceilalți coproprietari, chiar dacă aceștia ar fi consimțit tacit la încheierea acestuia;
b) coproprietarul care nu a consimțit în nicio formă la acest act poate introduce acțiune posesorie împotriva terțului dobânditor, în acest caz restituirea
posesiei bunului făcându-se în folosul său exclusiv;
c) coproprietarul care nu a consimțit la acest act are dreptul să obțină daune-interese de la cel care a vândut bunul, dacă dovedește că prin încheierea
contractului de vânzare a suferit un prejudiciu;
4. Obligaţia de a nu înstrăina bunul născută din stipularea unei clauze de inalienabilitate, revine:
a) beneficiarului testamentului prin voinţa unilaterală exprimată de testator;
b) titularului dreptului de proprietate al bunului care a făcut obiectul unui act juridice translativ de proprietate afectat de clauza de inalienabilitate;
c) dobânditorului bunului atunci când se încheie o convenţie între părţi;
5. Textul legal care stabileşte că: „uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit” dar „în toate cazurile,
uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de terţ sau, după caz, asupra indemnizaţiei de asigurare …”:
a) confirmă, cu titlu de principiu, că uzufructuarul suportă riscurile pieirii bunului asupra căruia poartă dreptul său;
b) implică transformarea uzufructului iniţial în cvasiuzufruct;
c) reglementează o subrogaţie universală;
6. Dreptul de folosință, atribut al dreptului de proprietate privată:
a) fundamentează dreptul titularului dreptului de proprietate de a culege fructele bunului;
b) nu poate fi exercitat prin intermediul altei persoane sau corpore alieno;
c) asemănător atributului dreptului de dispoziție (ius abutendi), poate fi transmis temporar sau perpetuu de către titularul dreptului de proprietate;
7. Detenţia precară:
a) întocmai ca posesia, poate fi apărată prin acţiunile posesorii care pot fi introduse împotriva oricărei persoane care tulbură posesia;
b) se poate interverti în posesie atunci când detentorul precar cu bună-credință încheie cu un non domino un act translativ de proprietate cu privire la
bun;
c) poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra productelor;
8. Hotărârea judecătorească pronunţată într-o acţiune în revendicare:
a) va profita tuturor coproprietarilor dacă este în folosul coproprietăţii;
b) va fi opozabilă tuturor celorlalţi coproprietari chiar dacă este potrivnică coproprietarului care a acţionat în justiţie;
c) nu va fi opozabilă celorlalţi coproprietari dacă este potrivnică coproprietarului care a acţionat în justiţie;
9. Posesia:
a) prezumă relativ calitatea de proprietar a posesorului atât în cazul bunurilor mobile cât şi a celor imobile;
b) este viciată atunci când posesorului îi lipsește elementul „animus” (elementul intențional, psihologic);
c) poate fi apărată prin acțiunile posesorii care, indiferent de felul lor, sunt prescriptibile în termen de un an de la data tulburării posesiei;
10. În cadrul aceluiași patrimoniu:
a) nu se pot transfera drepturi și obligații dintr-o masă patrimonială în alta fără ca această operațiune să fie considerată înstrăinare;
b) transferul dreptului de proprietate asupra unui imobil dintr-o masă patrimonială în alta se poate face printr-un act unilateral fără însă a prejudicia
drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale;
c) pot exista bunuri care alcătuiesc, prin voința titularului său, o universalitate de fapt;
11. Dreptul de trecere nu se poate exercita fără acordul proprietarului terenului aservit:
a) atunci când lipsa accesului la calea publică provine din vânzare, partaj sau alt act juridic la care a participat proprietarul fondului dominant sau
autorul acestuia;
b) atunci când lipsa accesului la calea publică este imputabilă proprietarului fondului dominant;
c) atunci când trecerea este de natură să aducă o stânjenire importantă exercitării dreptului de proprietate asupra fondului aservit;
12. Reaua-credinţă în materia accesiunii imobiliare artificiale:
a) poate conduce la pierderea lucrărilor adăugate voluptuare în favoarea proprietarului bunului principal, fără despăgubirea constructorului;
b) este exclusă în situaţia constructorului înscris în cartea funciară ca proprietar al bunului principal;
c) poate fi probată pornind de la lipsa autorizaţia de construire cerute de lege la realizarea lucrărilor;