Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
2023
CUPRINS
2. PROCEDURA DE ÎNVÃŢARE 3
ANEXE 91
1. GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU
Introducere
Dreptul penal general, ca știință și disciplină de studiu, este chemată sǎ ofere
studenţilor, ca specialişti ȋn devenire, o bază teoretică privind răspunderea penală, pedepsele și
alte categorii de sancțiuni penale, individualizarea pedepselor și a modalităților de executare a
acestora, răspunderea penală a minorilor și a persoanei juridice.
Manualul este împărțit pe unități de studiu, fiecare temă sau unitate de studiu
reprezentând o parte omogenă din componenţa manualului, caracterizată de un număr limitat
de termeni de referinţă (cuvinte-cheie), care poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort continuu
de concentrare intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore (intervalul se referă la conţinutul de
idei al modulului de studiu şi nu ia în calcul întrebările recapitulative, temele pentru acasă,
testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare).
g. Se efectueazǎ testul de evaluare şi\sau tema pentru acasǎ sau de control (dupǎ caz)
OBS.: Este recomandabil ca, înainte de efectuarea testelor de autoevaluare, să se facă o pauză
de 30 de minute sau o oră. De asemenea este recomandabil ca la fiecare 2 ore de studiu să se
facă o pauză de 30 de minute.
COORDONATORI DE DISCIPLINĂ:
Obiective specifice ale cursului: Suportul de curs „Drept penal. Partea general II”
urmărește să permită înţelegerea, de către studenţii anului II, a instituțiilor de bază ale
dreptului penal, esențiale în abordarea celorlalte discipline corelative ( drept penal partea
specială, drept procesual penal, drept execuțional penal).
IV. Concluzii
IV. Pentru realizarea unor studii ştiintifice, a temelor pentru acasǎ, a temelor de control
precum şi pentru aprofundarea disciplinei studentul va primi bibliografie suplimentarǎ de la
tutorele de disciplinǎ. Propuneri de teme se vor face şi ȋn cadrul cursurilor de sintezǎ. Se
acceptǎ şi propuneri de teme sau studii din partea studenţilor ȋn relaţie cu domeniile de
activitate şi preocupǎrile de studiu şi cercetare al acestora.
4. CERINŢE DE FOND ŞI DE FORMĂ PRIVIND (TEHNO- REDACTAREA
TEMELOR DE CONTROL/TEMEI DE EVALUARE FINALĂ:
Temele de control, care sunt preponderent aplicative, sunt obligatorii și vor respecta
aceleași cerințe de formă și structură logică. Fiind teme aplicative este necesară parcurgerea
anterioară a aspecteleor teoretice, citirea cu atenție a cerințelor, în final studentul fiind
încurajat să își aducă partea de contribuție proprie prin formularea unor analize și opinii
personale privind problematica studiată.
Pluralitatea de infracțiuni.
Rezumat:
Pluralitatea de infracţiuni este o formă a pluralității care desemnează săvârșirea mai
multor infracțiuni de către aceeași persoană. Forme ei sunt: concursul de infracțiuni, recidiva,
pluralitatea intermediară, fiecare cu condiții specifice și cu un tratament sancționator distinct.
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infracţiuni;
2. Înţelegerea instituţiei concursului de infracţiuni;
3. Înţelegerea condiţiilor de existenţă ale concursului de infracţiuni;
1. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin existența a două sau mai
multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană anterior condamnării definitive pentru vreuna
din ele.
Condiții: -săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni. Acestea pot fi de aceeași
natură, de natură diferită, pot fi săvârșite cu aceeași formă de vinovăție sau cu diferite forme
de vinovăție, unele cu intenție altele din culpă, unele prin acțiune altele prin inacțiune, unele
în forma de bază altele în forma agravată, unele în formă consumată altele în forma tentativei
pedepsibile.
-săvârșirea infracțiunilor de aceeași persoană. Cerința identității subiectului activ
este de esența acestei instituții. Nu este necesar ca subiectul activ să aibă aceeași calitate
(autor, coautor, instigator, complice) el poate acționa în calități diferite. Nu e relevantă
comiterea unor infracțiuni în timpul minorității și a altor infracțiuni în perioada majoratului.
-toate infracțiunile să fie săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru
vreuna din ele. Această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de recidivă și de
pluralitatea intermediară.
Condamnare definitivă=hotărâre de condamnare ce nu mai poate fi atacată prin
intermediul căilor ordinare de atac. (apel). Această condiție se verifică prin raportarea datei
săvârșirii fiecărei infracțiuni la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
-cel puțin două dintre infracțiuni să poată fi supuse judecății, respectiv, să nu fie
incidente cauze care înlătură răspunderea penală (amnistie, prescripția răspunderii penale,
lipsa plângerii prealabile, împăcarea părților ) ori cauze generale de nepedepsire
(desistarea) ori cauze speciale (retragerea mărturiei).
Forme:-concurs real de infracțiuni (material)
-concurs formal de infracțiuni (ideal)
Întrebări recapitulative:
1. Ce este concursul real cu conexitate etiologică?
2. Ce este concursul formal de infracțiuni?
Test de autoevaluare
1. Există concurs formal de infracțiuni când:
a. o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni
distincte, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
b. o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor în care a
avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni
c. o persoană săvârșește două infracțiuni, dintre care una în minorat şi una după ce
devine major
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 2.
Recidiva
Obiectivele principale:
1. Înțelegerea instituției recidivei;
2. Diferențierea concursului de infracţiuni de recidivă.
3. Diferențierea celor două forme ale recidivei.
mică-există dacă primul termen este alcătuit din mai multe condamnări la
pedepse mai mici, de gravitate mai reducă. C.P. reglementează recidiva mare.
4. permanentă-există indiferent de durata timpului scurs de la prima
condamnare/executare până la săvârșirea noii infracțiuni
temporară-există dacă a doua infracțiune este săvârșită într-un anumit
interval de timp de la condamnare/executare
5. națională-condamnarea definitivă este pronunțată de o instanță
națională internațională-condamnarea este pronunțată de o instanță
străină
6. postcondamnatorie- a doua infracțiune este comisă după condamnare și
înainte de executarea pedepsei sau în timpul executării acesteia
postexecutorie- a doua infracțiune este comisă după executarea pedepsei
pentru prima infracțiune
C.P. reglementează recidiva mare postcondamnatorie și recidiva mare
postexecutorie, temporară, națională și internațională
Concluzii:
Spre deosebire de concursul de infracțiuni, în cazul recidivei cel care săvârșește o nouă
infracțiune a mai fost condamnat definitive pentru alte infracțiuni, condamnări care nu și-au
dovedit eficiența, astfel că acea persoană prezintă un grad mai ridicat de periculozitate.
Întrebări recapitulative:
1. Care sunt condițiile recidivei postcondamnatorii?
2. Ce reprezintă cei doi termeni ai recidivei
Test de autoevaluare
a. săvârșește mai multe infracțiuni înainte de
fi condamnat definitiv pentru vreuna
din ele
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a
1. Se află în stare de recidivă cel care: fost condamnat definitiv pentru o
infracțiune săvârșită anterior
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o infracțiune
săvârșită anterior
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 3.
Pluralitatea intermediară
Rezumat:
Pluralitatea intermediară este o formă a pluralității de infracțiuni ce există atunci când,
după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este
executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu
sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
Obiectivele principale:
Condițiile pluralității
intermediare.
definitivă
Nu există- concurs-a pentru că a doua -recidivă pentru că nu sunt îndeplinite
condițiile ei sub aspectul pedepselor
(pedepse mai mici de 1 an, amenda) sub aspectul infracțiunilor ( infracțiuni săvârșite din
culpă) Pluralitatea intermediară poate exista și în cazul persoanei juridice
Condițiile pluralității intermediare în cazul persoanei fizice:
-existența unei hotărâri definitive de condamnare –la o pedeapsă mai mică de un an, cu
amenda, pentru o infracțiune din culpă
-săvârșirea unei noi infracțiuni până la data la care pedeapsa anterioară este executată
sau considerată ca executată
-pedeapsa pentru noua infracțiune este amenda sau închisoarea mai mică de un an ori a
doua faptă e săvârșită din culpă
Condițiile pruralității intermediare în cazul persoanei juridice:
- existența unei hotărâri definitive de condamnare
- faptă săvârșită din culpă
Concluzii:
Comiterea mai multor infracțiuni, de către aceeași persoană, înainte sau după o
condamnare definitivă sau după executarea unei pedespe pentru alte infracțiuni, denotă un
grad mai ridicat de periculozitate, cee ace determină și un tratament sancționator mai sever, în
funcție de momentul comiterii celei de a dosuă infracțiuni-după condamnarea definitive sau
după executarea unei pedepse.
Întrebări recapitulative:
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 4.
Pluralitatea de infractori.
Rezumat:
Pluralitate de infractori există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o
singură infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția
comună de a acționa. Participaţia penală proprie are ca forme: -coautoratul, instigarea şi
complicitatea. Participaţia penală improprie este o formă a participației în care persoanele care
săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași
formă de vinovăție, unii acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infractori;
2. Identificarea formelor de pluralitate de infractori;
3. Înţelegerea noţiunii de participaţie penală;
4. Înțelegerea condiţiilor de existenţă a instigării;
5. Înţelegerea condiţiilor de existenţă a complicităţii;
6. Înţelegerea noţiunii de participaţie improprie;
7. Determinarea formelor de participaţie improprie;
Pluralitatea de infractori
Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o singură
infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția
comună de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant săvârșește fapta cu
vinovăție Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate fi săvârșită doar
de mai multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest, bigamie) sau la care colaborează mai
multe persoane (încăierare).
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni-art.
367 alin. 1 c.p. grup infracțional organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare,
ierarhizare, pregătire
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane, între care s-a stabilit o
legătură subiectivă, cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași
infracțiuni, cooperarea nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de necesitatea unei executări
mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți instigatori
(coinstigatori-acționează în comun, concurs de instigări-între instigatori nu există o înțelegere)
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată o singură persoană sau
persoane distincte,separate) instigare colectivă( este determinat un grup de persoane-ex.
instigare publică-art. 368 alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă) ascunsă (instigatul nu
realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și nereușită ( neurmată de
executare )
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și indirectă ( când se adresează
prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab) –situația intermediarului
care doar transmite mesajul instigatului, și care devine astfel complice la infracțiunea
autorului, nu complice la instigare.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei și contribuie la
fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau indirectă, praeterintenție, dacă complicele
a avut aceeași poziție subiectivă cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană (autor/coautori).
Dacă fapta autorului este intenționată=participație proprie. Dacă fapta autorului nu e săvârșită
cu vinovăție=participație improprie. Complicele răspunde în ambele situații.
-contribuția efectivă a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura obiectivă (acte de
înlesnire, ajutor, tăinuire)
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând în:procurare de instrumente,
de informații, acordarea de sfaturi pentru reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei, lăsarea deschisă a ușii
de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități anterioare săvârșirii infracțiunii
fără a fi relevantă îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii faptei
Este o formă a participației în care persoanele care săvârșesc prin voință comună o
faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu
intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa
infracțiunii=lipsa imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969 propune calificarea
faptei ca infracțiune în raport cu fiecare făptuitor determinând crearea un ei ficțiuni
juridice=teoria
autorului mediat-instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a folosit de autor
ca de un instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul, instigatorul
complicele acționează cu intenție, iar autorul din culpă sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte
prevăzute de legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de executare
o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
1. Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția fiecărui
participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa prev. de
lege pt. infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul sancționator are în vedere
limitele de pedeapsă prev. de lege pt. fapta autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei
dar și criteriile prev. de art. 74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. (art. 50
alin.1 c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și asupra
participanților doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50 alin. 2 c.p.).
Art. 51 c.p.=reglementează o cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd
participantul denunță săvârșirea faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei
poate fi împiedicată ori împiedică el consumarea infracțiunii.
Astfel, participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă
săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă
împiedică el însuşi consumarea infracţiunii. Dacă actele îndeplinite până în momentul
denunţării sau împiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa
pentru această infracţiune.
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul intervine eficient , denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi
împiedicată consumarea ei ori împiedică el consumarea.
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
Este un caz de nepedepsire a participantului pentru tentativă =cauză personală ce nu profită
celorlalți.
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă infracțiune=pedeapsa pt acea
infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
Concluzii:
Întrebări recapitulative:
1. Ce este participația penală?
2. Care sunt formele acesteia?
3. Care sunt condițiile instigării?
4. Care sunt condițiile complicității?
5. Care este regimul sabcționator al prticipanților?
6. Care este tratamentul sancționator al participației improprii?
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022
UNITATEA DE STUDIU 5.
Sancțiunile de drept penal
Rezumat:
Sancțiunile de drept penal sunt acele consecințe care intervin în cazul încălcării
noermelo penale prin ele urmărindu-se restabilirea ordinii de drept încălcate dar și prevenirea
săvârșirii altor fapte penale. Codul penal român prevede trei categorii de sancțiuni
penale:pedepsele, măsurile educative și măsurile de siguranță.
Pedepsele sunt acele categorii de sancțiuni penale care urmăresc restabilirea ordinii de
drept ce a fost încălcată prin săvârșirea unei infracțiuni. Ele sunt măsuri de constrângere și
reeducare prevăzute de lege și aplicate de instanța de judecată celui care a săvârșit o faptă
penală, și produc, fie o suferință acestuia, o privare de libertate sau de drepturi a acestuia sau
o privare de bunuri.
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea noţiunii de sancțiune penală;
2. Înțelegerea scopului și funcțiilor sancțiunilor penale;
3. Delimitarea între diferitele categorii de sancțiuni penale;
4. Diferențierea măsurilor educative de măsurile de siguranță.
5. Înțelegerea scopului și funcțiilor pedepsei;
6. Delimitarea între diferitele categorii de pedepse;
7. Înțelegerea conținutului pedepselor accesorii și complementare;
8. Diferențierea pedepselor complementare de pedepsele accesorii;
9. Înţelegerea instituției liberării condiționate;
-pecuniare-
amenda,
confiscarea
-morale-
publicarea
hotărârii de
condamnar
e
-după gradul de determinare-determinate-
absolut (de 3 ani) relativ determinate
(închisoarea între 6 luni și 3 ani) încalcă
-nedeterminate-nu indică cuantumul –
principiul legalității neacceptate,
Categorii de pedepse conform codului penal:-principale:detențiunea pe viață, închisoarea,
amenda
-accesorii-interzic drepturi de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată a pedespei
-complementare:interzicerea unor drepturi de la 1 la 5
ani, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare
PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE
LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
Condiții (art. 100 alin. 1 c.p.): Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care
nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de
ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu
depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari
de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două
treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin
jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
-executarea unei părți din pedeapsă: pt. ped. mai mică de 10 ani=2/3 din durata ei, pt. ped.
mai mari de 10 ani=3/4 din durata ei dar nu mai mult de 20 de ani. La calcului acestor
fracțiuni se ține seama de munca prestată iar atunci liberarea se poate acorda după
executarea efectiva a jumătate din pedeapsă pt. ped. mai mici de 10 ani și după executarea
a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
Criterii de stabilire a regimului de executare:-posibilitatea și dorința de a presta o muncă
-cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis
-condamnatul să fi îndeplinit integral obligațiile din hotărârea de condamnare
în afară de cazul în care s-a aflat într-o imposibilitate de executare
-instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate
reintegra în societate.
La detențiunea pe viață-liberarea condiționată –după 20 de ani cu îndeplinirea celorlalte
condiții, și este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Condamnații peste 60 de ani-liberați condiționat după executarea a ½ din ped. mai mică de 10
ani și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
De la data liberării până la împlinirea duratei pedepsei=termen de supraveghere. Pot fi
impuse obligații-art.101, 103 c.p.
Efectele liberării condiționate:-punerea în libertate a condamnatului (ef. imediat)
-considerarea ca executată a pedepsei dacă în termenul de
supraveghere nu comite o altă infracțiune (ef. definitiv)
Revocarea liberării condiționate (art. 104 c.p.):
-nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse
-săvârșirea și descoperirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, cînd se va
dispune executarea restului de pedeapsă și pedeapsa pt noua infracțiune contopite după
regulile concursului de infracțiuni sau ale recidivei
Anularea liberării condiționate-descoperirea unei infracțiuni săvârșite până
la acordarea liberării, infracțiune pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
Conținut:-art. 66 c.p. a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
Calculul pedepselor privative de libertate—art. 71 c.p. –se socotesc din ziua în care
începe executarea, indiferent de ora arestării, și se sfârșesc când a executat pedeapsa.
-perioada internării-intră în durata pedepsei, cu excepția bolilor autoprovocate, la fel și
permisiunile de ieșire din penitenciar acordate.
Reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu se scad din durata pedepsei
închisorii, chiar și în situația în care condamnatul a fost urmărit/judecat în același timp ori în
mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente , chiar dacă a fost condamnat pentru o
altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(art. 72 c.p.)
Scăderea se face și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii prin înlăturarea în tot/în
parte a zilelor de amendă
Se scad și măsurile preventive executate în afara țării –art. 73 c.p.care prevăd că, în
cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 8,art. 9,art. 10 sau art. 11c.p. sau partea din
pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara
teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune în România.
Concluzii:
Scopul imediat al pedepsei este prevenția specială și cea generală, însă, cel mai
important rol al acesteia este cel de sancționare a infractorului. Pedepsele principale sunt
regmenentate de codul penal în funcție de gravitatea și efectul aflictiv al acestora, iar cele
accesorii și complementare vin să însoțească ori să completeze o pedeapsă principal.
Întrebări recapitulative:
1. Care sunt categoriile de sancțiuni penale reglementate de codul
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
.
UNITATEA DE STUDIU 6.
Măsurile de siguranță
Rezumat:
Măsurile de siguranță sunt acele sancțiuni de drept penal prevăzute de lege, cu caracter
preventiv, care se aplică de către instanța de judecată în cazul săvârșirii unor fapte prevăzute
de legea penală în scopul înlăturării unei stări de pericol și al preîntâmpinării săvârșirii
faptelor de natură penală.
Obiectivele principale:
Concluzii:
Măsurile de siguranță pot fi luate chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă dat fiind
faptul că aceste măsuri sunt determinate de existența unei stări de pericol pe care o reprezintă
făptuitorul. Ele pot fi măsuri cu character medical, măsuri restrictive de drepturi ori restrictive
de bunuri și au un caracter nedeterminat.
Întrebări recapitulative:
1. Deosebiri între obligarea la tratament medical și internarea medicală.
2. Condițiile de luare a măsurii confiscării extinse.
Test de autoevaluare
1. Măsurile de siguranţă:
a. au un caracter represiv;
b. se iau indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă;
c. sunt sancţiuni cu caracter administrativ;
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 7.
Răspunderea penală
Rezumat:
Răspunderea penală este o instituție fundamentală a dreptului penal, alături de
infracțiune și pedeapsă. Ea este o formă a răspunderii juridice (alături de răspunderea civilă,
administrativă, contravențională) având un caracter legal, personal și unic.
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea noţiunii de răspundere penală;
2. Înțelegerea principiilor care stau la baza răspunderii penale;
3. Identificarea criteriilor de individualizare a răspunderii penale;
4. Înțelegerea conținutului și efectelor circumstanțelor atenuante
și agravante;
5. Delimitarea cauzelor justificative de circumstanțele atenuante;
6. Diferențierea circumstanțelor reale de cele personale;
=formă a răspunderii
juridice (răspunderea civilă,
administrativă,
contravențională)
Sens larg=dreptul statului de a aplica o sancțiune și obligația infractorului de a o suporta
Sens restrâns=obligația unei persoane de a suporta o sancțiune penală
Principii-legalitatea răspunderii=intervine pentru fapte ce constituie infracțiuni, în limitele
prevăzute de lege
-caracterul personal al răspunderii=revine celui care a săvârșit infracțiunea și
participanților, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia
-unicitatea răspunderii=o infracțiune=o răspundere penală, o sancționare (poate fi
închisoarea +amenda)
-inevitabilitatea răspunderii=orice infracțiune se cere a fi pedepsită
-prescriptibilitatea răspunderii penale=este înlăturată prin trecerea unui interval de
timp dacă nu intervine tragerea la răspundere
-individualizarea răspunderii-legală (legiuitorul-pericol social, valoarea socială),
judiciară (instanța - la aplicarea pedepsei) administrativă(locul de detenție –regimul de
executare).
Concluzii:
Întrebări recapitulative:
Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
Test de autoevaluare
b. vârsta inculpatului;
c. persoana victimei;
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 8.
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE. CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
Rezumat:
Alături de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei enumerate de articolul 74
c.p. instanța va avea în vedere și alte împrejurări care pot atenua sau agrava răspunderea
penală, anume, acele stări care se circumscriu circumstanțelor atenuante sau agravante, și care
pot avea influență asupra pedepsei ce va fi aplicată infractorului.
Obiectivele principale:
CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
-art. 77 c.p. –sunt doar legale
1. Săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună (lit. a)-impune participarea
a trei sau mai mulți făptuitori, fiind suficient ca cel puțin unul din ei să fie infractor, iar
participantul căruia i se aplică să fi știut că la săvârșirea infracțiunii cooperează cel puțin două
persoane. Această circumstanță nu se reține dacă ea face parte din conținutul infracțiunii. Se
aplică și în cazul tentativei pedepsibile.
2. Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzimi sau prin supunerea victimei la
tratamente degradante (lit. b). Actele de cruzime=acte ce provoacă suferințe fizice, psihice,
chinuri prelungite. Nu se va reține dacă face parte din latura obiectivă a infracțiunii (omorul
prin cruzimi-art. 189 lit. h c.p.).
3. Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane, bunuri (lit. c). Metodele ori mijloacele folosite sunt apte să producă urmări grave
asupra unui număr mare de persoane sau bunurilor în masă (incendii, explozii, substanțe
otrăvitoare).
Dacă este prevăzută de textul de incriminare, ea nu mai poate fi reținută. (art. 253 alin. 4 c.p.).
4. Săvârșirea aceleiași infracțiuni de către un infractor major împreună cu un minor
(lit. d). Nu are importanță dacă minorul răspunde penal sau nu nici contribuția lui la săvârșirea
infracțiunii. Dacă majorul nu a cunoscut starea de minoritate, nu se aplică circumstanța
(eroare de fapt).
5. Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității, altor cauze (lit. e ).
Vulnerabilitate=stare de neputință fizică sau psihică, datorată vârstei, sănătății, infirmității.
6. Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu substanțe
psihoactive, consumate în vederea săvârșirii faptei (lit. f). Denotă a anumită premeditare care
conferă pericol ridicat faptei.
7. Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o
calamitate, stare de asediu, de urgență.(lit. g).Calamitate=incendiu, cutremur, catastrofă
aeriană, maritimă, feroviară, când persoanele sunt lipsite de apărare, bunurile nepăzite.
Stare de urgență, de asediu=restricționarea drepturilor și libertăților în împrejurări
excepționale (epidemii, inundații, amenințări armate).
8. Săvârșirea infracțiunii pentru motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, ori pentru alte împrejurări de același fel,
considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte . (lit.
h). În acord cu O.G nr. 137/2000 și cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965.
Concluzii:
Întrebări recapitulative:
2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
3.Care sunt circumstanțele atenuante?
4. Ce este starea de provocare?
5. Care sunt circumstanțele agravante?
6. Care este regimul sancționator al tentativei?
7. Care este diferența dintre circumstanțele reale și cele personale?
Test de autoevaluare
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 9.
Individualizarea judiciară a executării pedepsei
Rezumat:
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire în concret a
pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia. Criterii de individualizare: natura
infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în concret de instanță, circumstanțele
personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare ale acestuia. Modalități de
individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea instituției renunțării la aplicarea pedepsei;
2. Înțelegerea instituției amânării aplicării pedepsei;
3. Identificarea condițiilor de acordare a suspendării executării
pedepsei sub supraveghere;
4. Diferențierea instituțiilor revocării și anulării;
7. Înțelegerea efectelor suspendării sub supraveghere;
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei nu este necesară dar se impune
supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp.
Amânarea vizează și amenda care însoțește pedeapsa închisorii.
E obligatorie prezentarea motivelor acordării amânării, atenționarea infractorului
asupra conduitei viitoare, consecințelor comiterii altor infracțiuni și nerespectării măsurilor de
supraveghere și obligațiilor pe durata termenului de supraveghere
Concluzii:
Întrebări recapitulative:
1. Ce sunt renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere?
2. Care sunt criteriile de individualizare judiciară a executării pedepsei?
3.Care sunt condițiile renunțării la aplicarea pedepsei?
4. Care sunt condițiile amânării aplicării pedepsei?
5. Care sunt condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei?
6.Care este diferența între revocare și anulare?
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 10.
Răspunderea penală a
minorilor
Rezumat:
Codul penal reglementează o serie de sancțiuni specifice pentru minorii care comit
fapte penale, scopul acestora fiind acela de a asigura educarea sau reeducarea minorilor
infractori, lăsând în planul secund rolul sancționator al legii penale. În categoria acestor
măsuri specifice se înscriu măsurile educative care urmăresc formarea, în conștiința minorilor,
a respectului pentru valorile sociale dar și dobândirea unei pregătiri corespunzătoare pentru o
bună integrare în viața socială a minorului. Măsurile educative sunt neprivative de libertate
(stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea
zilnică) și privative de libertate (internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de
detenție)
Obiectivele principale:
Indicați condițiile legale pentru luarea unei măsuri preivative de libertate față de minor.
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de
7 ani sau mai mare ori detențiunea pe
viață. Masurile educative pot fi: neprivative de libertate sau privative de
libertate.
2. SUPRAVEGHEREA
Art. 118 c.p.-constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic,
pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a
asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării
unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de
îndreptare a acestuia. Scopul măsurii-participarea la cursuri și evitarea anturajului infracțional
4. ASISTAREA ZILNICĂ
Art. 120 c.p.-constă obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de
probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi
interdicţiile impuse minorului.
Se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea
serviciului de probaţiune.
Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanţa poate impune
minorului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
• a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
Impunerea obligațiilor este facultativă. Nu pot fi impune toate obligațiile, instanța va alege
în funcție de infracțiunea săvârșită, persoana minorului. Supravegherea respectării lor se face
de către Serviciul de Probațiune.
Concluzii:
Măsurile educative, deși nu atrag interdicții decăderi sau incapacități, impun minorului
o serie de obligații care urmăresc responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său
viitor, suprevegherea îndeplinirii acestor obligații fiind făcută de către Serviciul de probațiune
care va înștiința instanța de judecată despre respectarea acestor obligații. Sistemul măsurilor
educative este unul progresiv, dar și mobil, dând posibilitatea trecerii dintr-o măsură
neprivativă de libertate într-una privativă de libertate și invers.
Întrebări recapitulative:
1. Care sunt condițiile răspunderii penale a minorilor?
2.Care sunt măsurile educative neprivative de libertate?
3.Care sunt condițiile fiecărei măsuri educative?
4.Care sunt condițiile aplicării unei măsuri educative privative de
libertate?
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Daniela Maria Czika, Evoluția sistemului sancționator al minorilor în țara noastră, Acta Universitatis
nr. 1/2018.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 11.
Răspunderea penală a persoanei juridice
Rezumat:
Persoana juridică poate fi subiect activ al infracțiunilor, de principiu ea putând săvârși
orice tip de infracțiune. Ceea ce o deosebește de persoana fizică este cadrul legal al
răspunderii acesteia, în sensul că în cazul unei persoane juridice pedeapsa principală este
amenda iar pedepsele complementare sunt specifice.
Obiectivele principale:
Pentru ca o persoană juridică să poată răspunde din punct de vedere penal trebuie
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 c.p., anume:
1. Existența personalității juridice-a dobândit personalitate juridică în condițiile legii civile -PJ
aflată în proces de lichidare până la încetarea activității (art. 151 c.p.)
Persoane fizice ale căror acțiuni pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice-
conducerea PJ, prepus al PJ, persoană aflată sub autoritatea PJ.
Pedeapsa principală-art. 136 c.p. este amenda care reprezintă suma de bani pe care PJ
o va plăti statului. Se stabilește în sistemul zilelor amendă –o zi amendă=între 100 și 5000 lei
care se înmulțește cu numărul zilelor amendă (între 30 zile și 600 zile).
-120-240 zile-amendă-pt infr sancționate cu închisoarea de cel mult 5 ani unciă sau alternativ
cu amenda
-180-300 zile amendă-pt infr închisoarea de cel mult 10 ani
Concluzii:
Întrebări recapitulative:
Ce tipuri de pedepse pot fi aplicate persoanei juridice?
Test de autoevaluare
a. regiilor autonome;
b. sindicatelor;
c.partidelor politice;
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 12.
Rezumat:
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt cause generale care înlătură posibilitatea
aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței victimei sau trecerii
unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau judecată. Cauzele care
înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii
prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.
Obiectivele principale:
Împăcarea părților.
Concluzii:
După săvârșirea unei infracțiuni pot apărea împrejurări care să ducă la concluzia că
tragerea la răspundere penalăa infractorului nu mai este necesară ori nu mia este posibilă, fie
datorită intervalului îndelungat de timp ce a trecut de la comiterea faptei, fie datorită relațiilor
existente între infractor și victimă, fie datorită schimbărilor social- politice care determină
legiuitorul să intervină în sensul înlăturării răspunderii penale.
Întrebări recapitulative:
Enumerați cauzele care înlătură răsunderea penală.
Test de autoevaluare
1. Amnistia:
a. Înlătură consecințele condamnării;
b. Înlătură executarea pedepsei;
c. Înlătură răspunderea penală;
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 13.
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei.
Rezumat:
Prin executarea pedepsei de către cel care a săvârșit o infracțiune se stinge raportul
penal de conflict, fiind realizată fucnția de apărare socială prin constrângerea și reeducarea
infractorului. Există situații în care pedepsele, deși aplicate, nu pot fi executate, fie datorită
trecerii ueni perioade îndelungate de timp, fie datorită intervenției statului care apreciază că
nu mia este necesară tragerea la răspundere penală a celui vinovat de comiterea unei
infracțiuni. Aceste cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei sunt: grațierea,
prescripția executării pedepsei.
Obiectivele principale:
1. Stabilirea distincției între cauzele care înlătură răspundrea penală șu cele care
înlătură sau modifică executarea ueni pedepse.
Concluzii:
Similar cu situația cauzelor care înlătură răspunderea penală, pot exista împrejurări
ulterioare comiterii unei infracțiuni și ulterioare aplicării unei pedepse definitive, care fac
imposibilă executarea unei pedepse aplicate, datorită timpului îndelungat scurs de la data
aplicării acesteia sau datorită intervenției statului care apreciază că nu mai este oportună
executarea unei astfel de pedepse.
Întrebări recapitulative:
Prin ce se deosebește grațierea de amnistie?
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 14.
Cauzele care înlătură
consecințele condamnării
Rezumat:
Persoana condamnată care a executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită se
poate reintegra în societate, mijlocul legal fiind cel al reabilitării, prin intermediul căruia
interdicțiile, incapacitățile și decăderile încetează pentru viitor, dându-se astfel posibilitatea ca
această persoană să fie repusă în deplinătatea drepturilor politice, sociale și economice avute
anterior condamnării.
Obiectivele principale:
Este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat în societate, din
punct de vedere juridic.
Ca efect al reabilitării -încetează toate decăderile, interdicțiile și incapacitățile care
rezultă din condamnare. Ea înlătură antecedența penală dar nu are efect asupra despăgubirilor
civile, cheltuielilor de judecată, măsurilor de siguranță și nu atrage obligația de reintegrare în
funcția avută anterior condamnării.
1. Reabilitarea de drept-art. 165 c.p.=operează în temeiul legii, fără a fi cerută sau constatată
de instanță.
Reabilitarea persoanei juridice –potrivit dispozițiilor art. 150 c.p. are loc de drept în
decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenziisau pedeapsa complementară a fost
executată sau considerate ca executată iar aceasta nu a ami săvârșit o altă infracțiune.
Concluzii:
Întrebări recapitulative:
Care sunt condițiile reabilitării judecătorești?
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016. Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
Daniela Maria Czika, Condițiile reabilitării judecătorești, Acta Universitatis Lucian Blaga nr.
2/2018.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ, SELECTIVĂ ŞI ACTUALIZATĂ RECOMANDATĂ
PENTRU TEMELE 1-14
Constituția României
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi, Monitorul
Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea nr. 30/1994
Legea nr. 302/2004
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic,
București, 2016.
Matei Basarab, Drept penal. Partea general, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj Napoca, 1976.
Daniela Maria Czika, Condițiile reabilitării judecătorești, Acta Universitatis Lucian Blaga nr.
2/2018.
Daniela Maria Czika, Evoluția sistemului sancționator al minorilor în țara noastră, Acta Universitatis
nr. 1/2018.
Tudorel Toader și colectivul, Noul cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu,
București, 2014.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
Tudorel Toader și colectivul, Noul cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu,
București, 2014.
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș, M.Dobrinoiu, Noul
cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic,
București, 2014
C. Niculeanu, Definiția și trăsăturile esențiale ale infrațiunii în reglementarea noului cod
penal,Dreptul 10/2010
G. Antoniu, Cauzele justificative în proieactul noului cod penal, RDP nr. 20/2204
M. Iordache, Reglementarea tentativei în Legea nr. 286/2009, Dreptul nr. 1/2010
ANEXE
RĂSPUNSURILE LA TESTELE DE AUTOEVALUARE
NOTA BENE: grilele pot avea o variantă corectă sau două variante corecte