Suport Curs ID Penal Gen - II 2023

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

II
- Suport de curs pentru învăţământul la distanţă -
Lector. univ. dr. Daniela

Czika Lector univ. dr. Marius
Aron
2023
CUPRINS
1. GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU… 2
2. PROCEDURA DE ÎNVÃŢARE 3
3. PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU… 6
4. CERINŢE DE FOND ŞI DE FORMĂ PRIVIND (TEHNO- REDACTAREA TEMELOR

DE CONTROL 8
5. CONŢINUTUL ANALITIC AL DISCIPLINEI DREPT PENAL GENERAL II
Unitate de studiu 1. Pluralitatea de infracțiuni. Concursul de infracțiuni 9

Unitate de studiu 2. Pluralitatea de infracțiuni. Recidiva 14
Unitate de studiu 3. Pluralitatea de infracțiuni. Pluralitatea intermediară 20
Unitate de studiu 4. Pluralitatea de infractori 24
Unitate de studiu 5. Sancțiunile de drept penal.Pedepsele 33
Unitate de studiu 6. Măsurile de siguranță 44
Unitate de studiu 7. Răspunderea penală 49
Unitate de studiu 8. Individualizarea judiciară a pedepsei 53
Unitate de studiu 9.Individualizarea judiciară a executării pedepselor 58
Unitate de studiu 10. Răspunderea penală a minorilor 66
Unitatea de studiu 11. Regimul sancționator al persoeni juridice 73
Unitatea de studiu 12.Cauzele care înlătură răspunderea penală 78
Unitatea de studiu 13. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei 82
Unitatea de studiu 14. Cauzele care înlătură consecințele condamnării 86
6. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ, SELECTIVĂ ŞI ACTUALIZATĂ RECOMANDATĂ

PENTRU TEMELE 1-14 90
ANEXE 91
1. GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU
Introducere
Dreptul penal general, ca știință și disciplină de studiu, este chemată sǎ ofere
studenţilor, ca specialişti ȋn devenire, o bază teoretică privind răspunderea penală, pedepsele și
alte categorii de sancțiuni penale, individualizarea pedepselor și a modalităților de executare a
acestora, răspunderea penală a minorilor și a persoanei juridice.
Prezentul manual de studiu reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei DREPT

PENAL GENERAL II, care este comună învăţământului la forma de zi şi la forma de
învăţământ la distanţă, conform planurilor de învăţământ în vigoare.
Manualul se adresează studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă (ID) şi

constituie materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea
disciplinei.
Structura cursului respectă standardele şi procedurile de uz larg în învăţământ naţional

şi internaţional, care se adresează învăţării individuale pe baze interactive. Parcurgerea
manualului, pe baza prezentelor instrucţiuni asigură reţinerea informaţiilor de bază,
înţelegerea fenomenelor fundamentale şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la rezolvarea unor
probleme specializate.
Manualul este împărțit pe unități de studiu, fiecare temă sau unitate de studiu
reprezentând o parte omogenă din componenţa manualului, caracterizată de un număr limitat
de termeni de referinţă (cuvinte-cheie), care poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort continuu
de concentrare intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore (intervalul se referă la conţinutul de
idei al modulului de studiu şi nu ia în calcul întrebările recapitulative, temele pentru acasă,
testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare).
Fiecare unitate de studiu are o structură proiectată din perspectiva exigenţelor

autoinstruirii.
Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele aşteptate

doar cu condiţia respectării întocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de studiu,
procedură care este prezentate în cele ce urmează.
Totalul general al orelor de studiu necesare parcurgerii şi înţelegerii unităților de

studiu este de 101 ore. Orele necesare studiului individual al disciplinei sunt cele
corespunzătoare numărului de credite transferabile alocate disciplinei înmulţite cu 25 ore
pentru fiecare credit.
2. PROCEDURA DE ÎNVÃŢARE
Utilizarea cursului reclamǎ respectarea unui program riguros de autoinstruire şi a unor

reguli de baza dintre care menţionam:
1. Parcurgerea şi ȋnţelegerea ȋn ordinea logicǎ a unităților de studiu pe capitole.
2. Capitolele conţin teste de evaluare şi de autoevaluare sau întrebări recapitulative pe

care studenţii trebuie sǎ le rezolve, cu scopul evaluǎrii nivelului de ȋntelegere a informațiilor
prezentate.
3. Intrebarile de autocontrol şi testele de evaluare nu sunt de perspicacitate şi de aceea nu

trebuie rezolvate contra cronometru. Rezolvarea acestora depinde de rigurozitatea acumulǎrii
cunoştintelor.
4. Ordinea logică de studiu este urmatoarea:
a. Se citesc obiectivele şi competenţele pe capitole
b. Se citesc termenii de referinţǎ(cuvintele cheie)
c. Se parcurg ideile principale ȋn rezumat
d. Se parcurge conţinutul dezvoltat de idei din capitol
e. Se rǎspunde la ȋntrebǎrile recapitulative, revǎzând dacǎ este necesar, conţinutul

dezvoltat de idei din capitolul studiat
f. Se efectueazǎ testul de autoevaluare şi se verificǎ, prin confruntare cu rǎspunsurile

date, corectitudinea rǎspunsurilor, sau
g. Se efectueazǎ testul de evaluare şi\sau tema pentru acasǎ sau de control (dupǎ caz)
OBS.: Este recomandabil ca, înainte de efectuarea testelor de autoevaluare, să se facă o pauză
de 30 de minute sau o oră. De asemenea este recomandabil ca la fiecare 2 ore de studiu să se
facă o pauză de 30 de minute.
5. Nu este recomandabil sǎ se parcurgǎ mai mult de un capitol pe zi, pentru a nu se

ȋngreuna ȋnsuşirea temeinicǎ şi structura logicǎ a materiei. În funcţie de programul de timp al
studentului, studiul poate fi fracţionat pe mai multe zile, dedicȃnd cel puţin douǎ ore pe zi
ȋnvǎţǎrii efective.
TEMA PENTRU ACASĂ (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

fiecare temă de studiu. Ea se constituie într-un instrument indispensabil de studiu individual
necesar înşirii şi mai ales înţelegerii temei. Rezolvarea ei se poate face în aprox. 1-2 ore.
TEMA DE CONTROL (TC): reprezintă un exerciţiu obligatoriu mai amplu, cu
caracter integrativ, care are rolul de a realiza un liant noţional şi cognitiv între temele studiate
anterior şi de a provoca capacitatea sitentică şi creativă a studentului. Pregătirea ei necesită un
efort mai îndelungat (aprox.10 ore), implică stăpânirea temelor anterioare precum şi
consultarea tutorelui de disciplină. Cele două teme de control se regăsesc pe parcursul
manualului astfel încât să acopere cele mai importante părţi ale acestuia.
COORDONATORI DE DISCIPLINĂ:
LECTOR UNIV. DR. DANIELA CZIKA
LECTOR UNIV. DR. MARIUS ARON

3. PREZENTAREA CURSULUI
Manualul de studiu , DREPT PENAL GENERAL II.” reprezintǎ o sintezǎ realizatǎ ȋn

maniera interactive a cursului corespondent utilizat la forma de ȋnvǎţǎmȃnt de zi.
I.Obiectivele cursului ,,DREPT PENAL GENERAL II”:

Cursul îşi propune ca obiectiv general:
⮚ Cunoaşterea, înţelegerea conceptelor, teoriilor şi a metodelor specific dreptului

penal; utilizarea lor adecvată în comunicarea profesională.
Obiective specifice ale cursului: Suportul de curs „Drept penal. Partea general II”
urmărește să permită înţelegerea, de către studenţii anului II, a instituțiilor de bază ale
dreptului penal, esențiale în abordarea celorlalte discipline corelative ( drept penal partea
specială, drept procesual penal, drept execuțional penal).
Din fisa de disciplina. Cursul își propune să permită studenților de anul II

cunoaşterea, înţelegerea conceptelor, teoriilor şi a metodelor specifice dreptului penal, precum
și utilizarea lor adecvată în rezolvarea unor situații concrete.
Competențe dobândite.În urma parcurgerii acestui curs, studenții vor fi capabili să să

stăpânească limbajul juridic, să definească conceptele de bază din domeniul dreptului penal,
să identifice relaţiile existente între această ramură de drept şi alte ramuri ale sistemului
juridic, să facă corelații și diferențe între instituțiile dreptului penal general, să interpreteze şi
să aplice un text de lege, să aplice cunoştinţele teoretice la o situaţie de fapt și să încadreze
corect din punct de vedere juridic o anumită situaţie de fapt;
Din fisa de disciplina:
-Utilizarea adecvată a termenilor, conceptelor din domeniul dreptului penal general

-Analizarea, corelarea şi compararea instituţiilor dreptului penal general
-Aplicarea cunoştinţelor privitoare la instituțiile dreptului penal în rezolvarea unei
probleme de drept concrete
-Utilizarea legislaţiei în vigoare în domeniul dreptului penal în analiza unor spețe
concrete
-Dezvoltarea abilităţii de cercetare ştiinţifică
-Aplicarea legislaţiei româneşti, a legislaţiei europene şi a celorlalte instrumente
juridice internaţionale în materie;
-Realizarea sarcinilor profesionale în mod eficient şi responsabil, cu respectarea
regulilor deontologice specifice domeniului
-Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă (cu elemente de
interdisciplinaritate), cu respectarea palierelor ierarhice
-Utilizarea eficientă a resurselor de comunicare şi a surselor de informare şi de
formare profesională asistată, atât în limba română, cât şi într-o limbă străină de circulaţie
internaţională
II. Descrierea structurii cursului
Cursul este structurat ȋn conformitate cu rigorile studiului individual(autoinstruire) pe

14 capitole, construite ȋntr-o structurǎ logicǎ, usor accesibilǎ. Structura fiecǎrui capitol este
urmǎtoarea:
I. Rezumatul ideilor principale
II. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)
III. Conţinutul temei de studiu
IV. Concluzii
V. Cuvinte cheie(termeni de referinţǎ)
VI. Întrebǎri recapitulative
VII. Teste grilǎ de evaluare /autoevaluare
VIII. Teme de casǎ/Teme de control
Problematica prezentatǎ ȋn curs constituie bibliografia generalǎ minimǎ obligatorie

pentru dobȃndirea unor cunoştinţe necesare ȋn domeniul disciplinei studiate.
III. Bibliografia este prezentatǎ la sfȃrşitul cursului
IV. Pentru realizarea unor studii ştiintifice, a temelor pentru acasǎ, a temelor de control
precum şi pentru aprofundarea disciplinei studentul va primi bibliografie suplimentarǎ de la
tutorele de disciplinǎ. Propuneri de teme se vor face şi ȋn cadrul cursurilor de sintezǎ. Se
acceptǎ şi propuneri de teme sau studii din partea studenţilor ȋn relaţie cu domeniile de
activitate şi preocupǎrile de studiu şi cercetare al acestora.
4. CERINŢE DE FOND ŞI DE FORMĂ PRIVIND (TEHNO- REDACTAREA
TEMELOR DE CONTROL/TEMEI DE EVALUARE FINALĂ:
Referatul final, cât și lucrările în care se tratează temele de control

trebuie să aibă o structură logică şi echilibrată care se va prezenta în cuprinsul acestuia.
Referatul trebuie să fie redactat într-un limbaj academic cu utilizarea corectă şi

riguroasă a conceptelor şi noţiunilor de specialitate.
Referatul va fi elaborat şi redactat cu utilizarea a cel puţin 3 surse bibliografice actuale

şi diferite, care vor fi identificate la sfârşitul lucrării precum şi cu utilizarea corectă a
trimiterilor bibliografice în subsolul paginilor.
Referatul se va tehnoredacta cu font Times New Roman CE, caractere de 14, la un
rand. Intinderea referatului va fi de 6 fără a depăși 15 pagini.
Temele de control, care sunt preponderent aplicative, sunt obligatorii și vor respecta
aceleași cerințe de formă și structură logică. Fiind teme aplicative este necesară parcurgerea
anterioară a aspecteleor teoretice, citirea cu atenție a cerințelor, în final studentul fiind
încurajat să își aducă partea de contribuție proprie prin formularea unor analize și opinii
personale privind problematica studiată.
Depunerea referatului/temelor de control se face electronic pe adresa tutorelui de

disciplină până cel mai târziu la data înscrisă în calendarul activităţilor didactice şi de
evaluare.
UNITATEA DE STUDIU 1.
Pluralitatea de infracțiuni.
Rezumat:
Pluralitatea de infracţiuni este o formă a pluralității care desemnează săvârșirea mai
multor infracțiuni de către aceeași persoană. Forme ei sunt: concursul de infracțiuni, recidiva,
pluralitatea intermediară, fiecare cu condiții specifice și cu un tratament sancționator distinct.
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infracţiuni;
2. Înţelegerea instituţiei concursului de infracţiuni;
3. Înţelegerea condiţiilor de existenţă ale concursului de infracţiuni;
Tema pentru acasă:
Comparație între concursul real de infracțiuni și concursul formal de infracțiuni.
Cuvinte cheie : pluralitate de infracțiuni, concurs de infracțiuni, concurs formal,

concurs real, conexitate, condamnare definitivă.
Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii temelor: 2 ore.

Pluralitatea de infracţiuni
Este o formă a pluralității care desemnează săvârșirea mai multor infracțiuni de către
aceeași persoană.
Forme: concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară.
1. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin existența a două sau mai
multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană anterior condamnării definitive pentru vreuna
din ele.
Condiții: -săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni. Acestea pot fi de aceeași
natură, de natură diferită, pot fi săvârșite cu aceeași formă de vinovăție sau cu diferite forme
de vinovăție, unele cu intenție altele din culpă, unele prin acțiune altele prin inacțiune, unele
în forma de bază altele în forma agravată, unele în formă consumată altele în forma tentativei
pedepsibile.
-săvârșirea infracțiunilor de aceeași persoană. Cerința identității subiectului activ
este de esența acestei instituții. Nu este necesar ca subiectul activ să aibă aceeași calitate
(autor, coautor, instigator, complice) el poate acționa în calități diferite. Nu e relevantă
comiterea unor infracțiuni în timpul minorității și a altor infracțiuni în perioada majoratului.
-toate infracțiunile să fie săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru
vreuna din ele. Această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de recidivă și de
pluralitatea intermediară.
Condamnare definitivă=hotărâre de condamnare ce nu mai poate fi atacată prin
intermediul căilor ordinare de atac. (apel). Această condiție se verifică prin raportarea datei
săvârșirii fiecărei infracțiuni la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
-cel puțin două dintre infracțiuni să poată fi supuse judecății, respectiv, să nu fie
incidente cauze care înlătură răspunderea penală (amnistie, prescripția răspunderii penale,
lipsa plângerii prealabile, împăcarea părților ) ori cauze generale de nepedepsire
(desistarea) ori cauze speciale (retragerea mărturiei).
Forme:-concurs real de infracțiuni (material)
-concurs formal de infracțiuni (ideal)
A.Concursul real de infracțiuni=formă a concursului în care o persoană

săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni distincte, mai înainte de a fi
fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Acțiunile /inacțiunile sunt distincte și pot fi
săvârșite în aceleași împrejurări ori în împrejurări diferite și la anumite intervale de timp .
Formele concursului real de infracțiuni:
-real simplu =între infracțiunile săvârșite nu există nicio legătură cu excepția
faptului că sunt săvârșite de aceeași persoană. Poate fi omogen ( infracțiunile sunt de aceeași
natură-mai multe furturi) sau eterogen (infracțiunile sunt de natură diferită –furt și violare de
domiciliu).
-real cu conexitate=între infracțiunile săvârșite există anumite legături, conexiuni
(concurs real caracterizat).
Conexitatea poate fi: cronologică (timp) topografică ( loc) etiologică ( legătură
cauză-efect) consecvențională (un fapt acoperă pe altul) accidentală ( legătură pur
întâmplătoare).
Conexitatea etiologică- art. 38 alin. 1 teza a II-a există atunci când o infracțiune
este comisă pentru a înlesni săvârșirea altei infracțiuni. Ambele infracțiuni trebuie săvârșite cu
intenție iar rezoluția infracțională este luată înaintea săvârșirii primei infracțiuni. Această
conexitate presupune o infracțiune mijloc și o infracțiune scop ( ex. infracțiunea de distrugere
pentru a săvârși infracțiunea de furt)
Conexitatea consecvențională-art. 38 alin. 1 teza a II-a c.p. există atunci când o
infracțiune este comisă pentru ascunderea altei infracțiuni. Nu este necesară aceeași formă de
vinovăție. Această conexitate presupune o infracțiune cauză și o infracțiune efect (uciderea
victimei și distrugerea cadavrului). Prima infracțiune poate fi comisă cu intenție sau din culpă
dar a doua infracțiune se comite doar cu intenție.
B. Concursul formal de infracțiuni -art. 38 alin. 2 c.p. =formă a concursului

care există atunci când o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor
în care a avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni.
Acțiunea/inacțiunea este unică .
Infracțiunile pot fi de aceeași natură (concurs formal omogen-vătămare corporală
din culpă) sau de natură diferită (concurs formal eterogen-vătămare corporală din culpă și
ucidere din culpă). Unele infracțiuni pot fi comise cu intenție altele din culpă.
Pedepsirea concursului de infracțiuni

Concursul de infracțiuni=cauză personală de agravare a pedepsei
-nu se răsfrânge asupra participanților
-aplicarea sporului este obligatorie
Sisteme:cumul aritmetic-se adună pedepsele aplicate- poate duce la pedepse ce
depășesc durata de viață a condamnatului. E incompatibil cu C.P.
Sistemul absorbției-execută pedeapsa cea mai grea, care le absoarbe pe celelalte. Poate
încuraja comiterea altor fapte.
Sistemul cumulului juridic-se aplică o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, urmând a se
executa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse –art.
39 alin. 1 c.p.
-detențiunea pe viață+ închisoarea=detențiunea pe viață
-mai multe pedepse cu închisoarea=ped cea mai grea+spor de 1/3 din suma celorlalte
-mai multe pedepse cu amenda=cea mai grea +spor de 1/3 din totalul celorlalte.
-închisoarea +amenda=închisoarea +amenda în întregime
-mai multe ped cu închisoarea =mai multe pedepse cu amenda=închisoarea calculată conf
celor de mai sus+amenda în întregime calculată conf celor de mai sus
Pedepsele complementare și accesorii-art. 45 alin.1-3 c.p.
Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară,
aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de
aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi
conţinut:
a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea
dintre acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă
la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa
complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata
pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse
accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până
la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Concluzii:Concursul de infracțiuni este acea formă a pluralității de

infracțiuni în cazul căriea o persoană săvârșește mai multe infracțiuni înainte de a fi
condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Întrebări recapitulative:
1. Ce este concursul real cu conexitate etiologică?
2. Ce este concursul formal de infracțiuni?
Test de autoevaluare
1. Există concurs formal de infracțiuni când:
a. o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni
distincte, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
b. o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor în care a
avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni
c. o persoană săvârșește două infracțiuni, dintre care una în minorat şi una după ce
devine major
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic, București,
2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck, București, 2022.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022.
Recidiva
Rezumat: Recidiva este o formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin

săvârșirea unei noi infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a
executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită anterior.
1. Înțelegerea instituției recidivei;
2. Diferențierea concursului de infracţiuni de recidivă.
3. Diferențierea celor două forme ale recidivei.
Tema pentru acasă:
Analizați condițiile recidivei postexecutorii.
Cuvinte cheie : recidivă, postcondamnatorie, postexecutorie

RECIDIVA .Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin
săvârșirea unei noi infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a
executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită anterior.
Se deosebește de concurs prin existența unei hotărâri judecătorești definitive de
condamnare pentru o infracțiune anterioară.
Recidiva –prezintă un grad ridicat de pericol
Art. 41 c.p. Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare
la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de
reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită,
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este
detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată
în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
-determină clasificarea infractorilor în infractori primari și recidiviști (aceștia din
urmă au un tratament penal mai restrictiv, neputând beneficia de amânarea aplicării pedepsei,
renunțarea la aplicarea pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere)
Condițiile recidivei: -condamnare definitivă pentru o infracțiune

-săvârșirea unei noi infracțiuni după ce prima condamnare a
rămas definitivă sau după ce pedeapsa a fost executată
-aceeași persoană care a fost condamnată sau a executat o
pedeapsă a săvârșit noua infracțiune
Forme: 1. generală-infracțiunile săvârșite sunt diferite
specială-infracțiunile săvârșite sunt de același
fel
2. absolută-există indiferent de gravitatea pedepsei pronunțate anterior
relativă-există doar dacă pedeapsă anterioară este de o anume gravitate.
C.P. consacră recidiva relativă
3. mare-există dacă prima pedeapsă este de o gravitate mai mare (primul
termen al recidivei
mică-există dacă primul termen este alcătuit din mai multe condamnări la
pedepse mai mici, de gravitate mai reducă. C.P. reglementează recidiva mare.
4. permanentă-există indiferent de durata timpului scurs de la prima
condamnare/executare până la săvârșirea noii infracțiuni
temporară-există dacă a doua infracțiune este săvârșită într-un anumit
interval de timp de la condamnare/executare
5. națională-condamnarea definitivă este pronunțată de o instanță
națională internațională-condamnarea este pronunțată de o instanță
străină
6. postcondamnatorie- a doua infracțiune este comisă după condamnare și
înainte de executarea pedepsei sau în timpul executării acesteia
postexecutorie- a doua infracțiune este comisă după executarea pedepsei
pentru prima infracțiune
C.P. reglementează recidiva mare postcondamnatorie și recidiva mare
postexecutorie, temporară, națională și internațională
Recidiva postcondamnatorie la persoana fizică-art. 41 alin. 1,2 c.p.=există

atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii
mai mare de 1 an, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție
depășită, penteu care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Condiții:
-pentru primul termen (prima condamnare):
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață
sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Dacă hotărârea de condamnare nu este
definitivă=concurs de infracțiuni. Dacă pedeapsa e mai mică de 1 an =nu e recidivă. Prima
condamnare poate fi aplicată pentru un concurs de infracțiuni –pedeapsa rezultantă mai mare
de 1 an.
-hotărârea de condamnare să fie pronunțată pentru o infracțiune comisă cu intenție
sau cu intenție depășită. Nu atrag recidiva condamnările pentru infracțiuni din culpă-art. 42 lit.
c c.p. ( condamnări pentru fapte dezincriminate, infracțiuni amnistiate, infracțiuni săvârșite
din culpă)
-hotărârea de condamnare să nu vizeze infracțiuni exceptate de la reținerea
stării de recidivă ( art. 42 c.p.) ori infracțiuni pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare.
Art. 42 c.p. –condiții negative ale recidivei:
-condamnări pt fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în legea penală
/dezincriminate pentru care toate consecințele penale încetează-art. 4 teza a II-a c.p.
-condamnări pt infracțiuni amnistiate-amnistia înlătură răspunderea penală chiar
dacă legea de amnistia fost adoptată ulterior executării condamnării
-condamnări pt infracțiuni săvârșite din culpă-ele sunt considerate de un pericol
social mai ușor decât infracțiunile intenționate
-pentru al doilea termen al recidivei (a doua infracțiune):
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție directă, indirectă ori cu intenție
depășită ( la baza acesteia stând intenția la care se adaugă culpa). Ambele infracțiuni pot fi de
aceeași natură, de natură diferită (recidivă generală) pot fi în formă consumată ori în forma
tentativei, inculpatul putând avea diferite calități ( autor, instigator, complice). Al doilea termen
poate fi un concurs de infracțiuni cu condiția ca cel puțin una din infracțiunile concurente să fie
pedepsită cu închisoarea de 1 an mai mare. Dacă mai multe infracțiuni concurente sunt
sancționate cu pedeapsa de 1 an sau mai mare=fiecare din ele constituie al doilea termen al
recidivei (o opinie) sau există o singură recidivă cu termen multiplu (altă opinie).
-pedeapsa pentru noua infracțiune=detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de 1
an. Se ia în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea tip, chiar dacă a fost
săvârșită o tentativă sancționată cu pedepse la jumătate. Se ia în considerare maximul special
la pedepsei nu pedeapsa concretă aplicată de instanță, chiar dacă aceasta din urmă e amenda
ori închisoare mai mică de 1 an.
-noua infracțiune să fie săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima și
până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei. Noua infracțiune poate
fi săvârșită: după condamnarea definitivă dar înainte de începerea executării pedepsei (dacă s-
a amânat executarea, dacă s-a exercitat o cale extraordinară de atac) în timpul executării
pedepsei ( în executarea efectivă, în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, în
perioada liberării condiționate), în stare de evadare.
. Recidiva postexecutorie la persoana fizică –art. 41 alin. 1, 2 c.p. =există atunci

când, după executarea pedepsei închisorii mai mare de un an ori după stingerea acesteia
printr- un od prevăzut de lege, fostul condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu
intenție/intenție depășită iar pedeapsa prevăzută pentru noua infracțiune este închisoarea de 1
an sau mai mare, ori detențiunea pe viață.
Condiții:
- Pentru primul termen al recidivei:
-să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an care

să fi fost executată/considerată ca executată ( grațiată total, grațiat restul de pedeapsă, ori s-a
împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei-art. 162 lit. a c.p.). Prima condamnare
poate fi la detențiunea pe viață dar condamnatul este liberat condiționat iar în termen de 10 ani
de la liberare nu săvârșește o altă infracțiune=se consideră executată.
-hotărârea de condamnare este pronunțată pentru o infracțiune cu intenție directă,
indirectă, depășită
-hotărârea nu vizează infracțiuni care nu atrag starea de recidivă –art. 42 c.p.
-pentru al doilea termen al recidivei:
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție/intenție depășită
-pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de
1 an (singură/alternativ cu amenda).
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea primei pedepse sau după
considerarea ca executată a acesteia ( suspendarea executării pedepsei care nu a fost revocată,
liberarea condiționată, grațierea condiționată) și până la reabilitare sau la împlinirea
termenului de reabilitare (art. 41 alin. 1 c.p. recidiva temporară).
Pedepsirea recidivei-art. 43 c.p.-Recidiva postcondamnatorie

Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se
săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă
la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta
Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată
sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de
recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de
infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul
rămas neexecutat din aceasta.
În cazul în care, prin însumarea pedepselor s-ar depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general
al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa
prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu
închisoarea se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită în
stare de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Recidiva postexecutorie-Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau

considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale
ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate-art. 43 alin. 5
c.p.
În cazul în care starea de recidivă este descoperită după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare pentru noua infracțiune, se vor aplica regulile privitoare la pedepsirea recidivei
postcondamnatorii sau post executorii-art. 43 alin. 6 c.p.
RECIDIVA INTERNAȚIONALĂ-art. 41 alin. 3 c.p. –la stabilirea stării de

recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă
prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit
legii
faptă prevăzută de legea penală
română 302/2004) -hotărârea străină să fie recunoscută

de o instanță română (Legea nr.
Condiții:-primul termen=hotărâre de
condamnare pronunțată de o instanță străină -recidiva internațională are caracter
-această condamnare să privească o obligatoriu, trebuie avută în vedere
de instanțele române
RECIDIVA PERSOANEI JURIDICE -art. 146 c.p. există dacă după

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică
săvârșește o nouă infracțiune cu intenție ori cu intenție depășită.
Forme: recidiva postcondamnatorie
recidiva postexecutorie
1. Recidiva postcondamnatorie-după rămânerea definitivă a unei hotărâri de

condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/ cu intenție depășită iar amenda
pentru infracțiunea anterioară nu a fost executată.
Condiții:-primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare
-hotărârea să fie pronunțată pentru o infracțiune intenționată/praeterintenționată
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării
de recidivă-art. 146 alin. 4 c.p. și art 42 c.p.
-al doilea termen=o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-P.J. să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată. Poate fi
intenție directă/indirectă
-noua infracțiune e săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima
infracțiune și până la executarea pedepsei
Recidiva postexecutorie –există atunci când după rămânerea definitivă a unei

hotărâri de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară a fost executată/considerată ca executată
Primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre de condamnare a P.J la pedeapsa amenzii
-hotărârea dată pt infracțiune intenționată/praeterintențioantă
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării
de recidivă
-al doilea termen=o nouă infracțiune intenționată/praeterintenționată săvârșită după
executarea unei condamnări anterioare la pedeapsa amenzii sau după considerarea ca
executată a pedepsei până la reabilitare.
-P.J să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea pedepsei amenzii, după
considerarea ca executată a acesteia (grațierea, împlinirea termenului de prescripție a
executării pedepsei) și până la împlinirea termenului de reabilitare.
Concluzii:
Spre deosebire de concursul de infracțiuni, în cazul recidivei cel care săvârșește o nouă
infracțiune a mai fost condamnat definitive pentru alte infracțiuni, condamnări care nu și-au
dovedit eficiența, astfel că acea persoană prezintă un grad mai ridicat de periculozitate.
1. Care sunt condițiile recidivei postcondamnatorii?
2. Ce reprezintă cei doi termeni ai recidivei
a. săvârșește mai multe infracțiuni înainte de
fi condamnat definitiv pentru vreuna
din ele
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a
1. Se află în stare de recidivă cel care: fost condamnat definitiv pentru o
infracțiune săvârșită anterior
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o infracțiune
săvârșită anterior
București, 2014.
1995.
2016.
Pluralitatea intermediară
Rezumat:
Pluralitatea intermediară este o formă a pluralității de infracțiuni ce există atunci când,
după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este
executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu
sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
1. Înțelegerea noțiunii de pluralitate intermediară.

2. Diferențierea pluralității intermediare de concursul de infracțiuni și de recidivă.
Tema pentru acasă:
Condițiile pluralității
intermediare.
Cuvinte cheie : pluralitate intermediară,

sancționator hotărâre definitive, tratament
Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii

temelor: 2 ore.
PLURALITATEA INTERMEDIARĂ-art. 44 c.p. =formă a pluralității de

infracțiuni ce există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și
până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul
săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea
de recidivă.
infracțiune este săvârșită după o condamnare
definitivă
Nu există- concurs-a pentru că a doua -recidivă pentru că nu sunt îndeplinite
condițiile ei sub aspectul pedepselor
(pedepse mai mici de 1 an, amenda) sub aspectul infracțiunilor ( infracțiuni săvârșite din
culpă) Pluralitatea intermediară poate exista și în cazul persoanei juridice
Condițiile pluralității intermediare în cazul persoanei fizice:
-existența unei hotărâri definitive de condamnare –la o pedeapsă mai mică de un an, cu
amenda, pentru o infracțiune din culpă
-săvârșirea unei noi infracțiuni până la data la care pedeapsa anterioară este executată
sau considerată ca executată
-pedeapsa pentru noua infracțiune este amenda sau închisoarea mai mică de un an ori a
doua faptă e săvârșită din culpă
Condițiile pruralității intermediare în cazul persoanei juridice:
- existența unei hotărâri definitive de condamnare
- faptă săvârșită din culpă
Pedepsirea pluralității intermediare-art. 44 alin. 2 c.p.- pedeapsa pentru noua

infracțiune și cea anterioară se contopesc după regulile concursului de infracțiuni. Ca atare, se
va contopi pedeapsa anterioară cu pedeapsa/pedepsele ulterioare, iar cee ace s-a executat se va
scădea din pedeapsa astfel rezultată.
În cazul pedepselor accesorii și complementare se aplică regulile articolului 45 c.p.
În cazul persoanei juridice se aplică regulile concursului de infracțiuni atât în cee ace
privesc pedepsele principale cât și în cee ace privesc pedepsele accesorii și complementare.
Concluzii:
Comiterea mai multor infracțiuni, de către aceeași persoană, înainte sau după o
condamnare definitivă sau după executarea unei pedespe pentru alte infracțiuni, denotă un
grad mai ridicat de periculozitate, cee ace determină și un tratament sancționator mai sever, în
funcție de momentul comiterii celei de a dosuă infracțiuni-după condamnarea definitive sau
după executarea unei pedepse.
3. Prin ce se deosebește pluralitatea intermediară de recidivă?
1. Se află în stare de pluralitate intermediară cel care:

a. săvârșește mai multe infracțiuni înainte de fi condamnat definitiv pentru vreuna
din ele;
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a fost condamnat definitiv pentru o
infracțiune din culpă;
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o infracțiune
din culpă;
București, 2014.
1995.
2016.
Pluralitatea de infractori.
Rezumat:
Pluralitate de infractori există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o
singură infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția
comună de a acționa. Participaţia penală proprie are ca forme: -coautoratul, instigarea şi
complicitatea. Participaţia penală improprie este o formă a participației în care persoanele care
săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași
formă de vinovăție, unii acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infractori;
2. Identificarea formelor de pluralitate de infractori;
3. Înţelegerea noţiunii de participaţie penală;
4. Înțelegerea condiţiilor de existenţă a instigării;
5. Înţelegerea condiţiilor de existenţă a complicităţii;
6. Înţelegerea noţiunii de participaţie improprie;
7. Determinarea formelor de participaţie improprie;
Tema pentru acasă:
Identificați infracțiunile care nu pot fi săvârșite în coautorat.
Cuvinte cheie : Pluralitate de infractori, autor, coautor, complice,

instigator,participaţie proprie, participaţie improprie
Pluralitatea de infractori
Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o singură
infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția
comună de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant săvârșește fapta cu
vinovăție Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate fi săvârșită doar
de mai multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest, bigamie) sau la care colaborează mai
multe persoane (încăierare).
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni-art.
367 alin. 1 c.p. grup infracțional organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare,
ierarhizare, pregătire
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane, între care s-a stabilit o
legătură subiectivă, cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași
infracțiuni, cooperarea nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de necesitatea unei executări
mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Condiții:-pluralitatea de făptuitori. La săvârșirea infracțiunii participă cel puțin două

persoane, fără ca acest lucru să fie necesar, iar cei care cooperează trebuie să poată răspunde
penal. Sunt făptuitori întrucât autorul poate acționa fără vinovăție, fiind deci făptuitor. ( minor,
iresponsabil, se află în eroare de fapt)
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală- pentru unii participanți fapta este
infracțiune pentru alții e doar o faptă prevăzută de legea penală
-cooperare efectivă la realizarea aceleiași fapte –cooperare materială/intelectuală,
principală/secundară, anterioară/în timpul executării acțiunii. Cooperarea se poate concretiza
și într-o inacțiune (deschiderea ușii de acces pentru a permite intrarea persoanei care va
sustrage bunul).
Cooperarea la infracțiunile continuate este posibilă la un act, la mai multe ori la toate actele.
La infracțiunile de obicei este posibilă cooperarea și la un singur act dacă se cunoștea faptul
că autorul săvârșește o infracțiune de obicei ( o opinie) sau la un număr suficient de acte care
să denote obișnuința și pentru participant ( altă opinie). La infracțiunile de omisiune-e posibilă
instigarea și complicitatea morală.
-legătura subiectivă dintre participanți=intenția lor de a acționa împreună, participantul
să știe că el contribuie la săvârșirea infracțiunii și dorește sau acceptă producerea urmării, e
conștient de acțiunea autorului și de urmările ei. Mobilul și scopul fiecăruia poate fi diferit.
Natura juridică a participației :

-teoria monistă=o infracțiune unică la care participă mai multe persoane =modalitate de
comitere a unei infracțiuni. E concepția consacrată de C.P.
-teoria pluralistă=exită atâtea infracțiuni câți participanți sunt.
Forme:-după atitudinea psihică a participanților-participație proprie/perfectă=toți participanții

acționează cu aceeași formă de vinovăție
-participație improprie/imperfectă=unii
participanți acționează cu intenție iar autorul din culpă sau fără vinovăție
-după contribuția participanților-materială -contribuie la realizarea laturii obiective
-morală-contribuie la realizarea laturii subiective

-după moment -anterioară-înainte de săvârșirea faptei
-concomitentă-în timpul comiterii faptei
-există când toți participanții săvârșesc cu intenție aceeași infracțiune
Forme: -coautoratul
-instigarea
-complicitatea
1. AUTORUL (nu este participant)=persoana care săvârșește în mod

nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală (art. 46 alin. 1 c.p.) El poate fi minor,
iresponsabil, poate beneficia de o cauză de neimputabilitate, săvârșind o faptă penală nu
neapărat o infracțiune.
El realizează acțiunea /inacțiunea din latura obiectivă
2. COAUTORUL(art. 46 alin. 2 c.p.) =persoană care săvârșește împreună cu

alta o faptă prevăzută de legea penală, cooperează la săvârșirea aceleiași fapte.( mai multe
lovituri aplicate de mai mulți agresori).
Condiții:-să existe o legătură subiectivă între coautori, cel puțin unul prevede că
acțiunea sa se alătură acțiunii altui coautor în vederea săvârșirii aceleiași infracțiuni
În lipsa legăturii subiective cooperarea materială nu are valoarea unui coautorat, faptele
rămânând conexe.( de ex. faptele au fost săvârșite în locuri diferite și la intervale de timp, fără
o înțelegere prealabilă). La infracțiunile ce prevăd un scop sau mobil, fiecare coautor trebuie
să urmărească scopul/mobilul , să aibă conștiința și voința ca activitatea sa să se alăture
activității celorlalți coautori.
-să existe cooperare la realizarea elementului material-latura obiectivă să fie realizată
împreună, deodată, în același loc, sau în comun, prin realizarea acțiunilor specifice
infracțiunii, chiar dacă coautorii acționează în locuri diferite. Cooperarea poate fi simultană
sau succesivă . ( la infr. continue/continuate nu este necesar ca toți coautorii să acționeze de la
începerea activității infracționale și până la epuizare. Actele de executare pot fi diferite dar
trebuie să se completeze reciproc la producerea rezultatului. (lovituri cu cuțit și cu
pumnii/picioarele).
Nu este posibil coautoratul:

-la infracțiunile cu autor unic (mărturie mincinoasă)
-la infracțiunile omisive (obligația de a face este personală )
-la infracțiunile din culpă (culpa exclude ideea de cooperare psihică)
Practica judiciară admite ideea coautoratului la infracțiunile praeterintenționate.
3.INSTIGATORUL –art. 47 c.p. =persoana care, cu intenție determină o altă

persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală: Este o formă a participației penale
caracterizată prin exercitarea unor acte de determinare a altei persoane să comită o faptă
penală. Instigatorul=persoana care determină pe altul la comiterea faptei și îndeplinește
condițiile legale pentru a răspunde penal
Instigatul=persoana care a fost determinată și care poate fi subiect activ al infracțiunii.
Condițiile instigării:-instigarea să se facă cu intenție. Nu există instigare din culpă.

Instigatorul concepe infracțiunea și transmite ideea de a o comite instigatului, el având
reprezentarea activității autorului și a urmărilor faptei. Instigatorul =autorul moral al faptei.
-să existe activitatea de instigare/de deteminare care constă în îndemnarea autorului să
comită fapta, insuflarea ideii infracționale. Instigarea este anterioară hotărârii autorului de a
comite fapta. Mijloacele de instigare: îndemnuri, rugăminți, argumentații, premii,beneficii…
Instigarea trebuie să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.
Instigarea trebuie să aibă ca efect însușirea ideii infracționale, în caz contrar există o instigare
neurmată de executare.
-instigatul să înceapă săvârșirea faptei la care a fost instigat
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți instigatori
(coinstigatori-acționează în comun, concurs de instigări-între instigatori nu există o înțelegere)
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată o singură persoană sau
persoane distincte,separate) instigare colectivă( este determinat un grup de persoane-ex.
instigare publică-art. 368 alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă) ascunsă (instigatul nu
realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și nereușită ( neurmată de
executare )
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și indirectă ( când se adresează
prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab) –situația intermediarului
care doar transmite mesajul instigatului, și care devine astfel complice la infracțiunea
autorului, nu complice la instigare.
4. COMPLICELE-art. 48 c.p.= Complice este persoana care, cu intenţie,

înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei,
că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după
săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Deci, complicele este persoana care ajută/înlesnește fapta autorului. Este o formă de
participație care constă în ajutorul dat de către o persoană altei persoane la comiterea unei
fapte prevăzute de legea penală. Este complice și cel care promite tăinuirea bunurilor
provenite din infracțiune sau cel care promite că va favoriza pe făptuitor chiar dacă nu-și mai
îndeplinește promisiunea. Este complice și cel care asigură paza, care dă sfaturi privitoare la
reușita infracțiunii.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei și contribuie la
fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau indirectă, praeterintenție, dacă complicele
a avut aceeași poziție subiectivă cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană (autor/coautori).
Dacă fapta autorului este intenționată=participație proprie. Dacă fapta autorului nu e săvârșită
cu vinovăție=participație improprie. Complicele răspunde în ambele situații.
-contribuția efectivă a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura obiectivă (acte de
înlesnire, ajutor, tăinuire)
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând în:procurare de instrumente,
de informații, acordarea de sfaturi pentru reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei, lăsarea deschisă a ușii
de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități anterioare săvârșirii infracțiunii
fără a fi relevantă îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii faptei
- concomitentă-în timpul executării acțiunii specifice laturii

obiective
după modul în care are loc contribuția-nemijlocită=ajutorul e dat direct complicelui
-mijlocită=ajutorul e dat prin intermediul altei persoane.
Doctrina identifică trei modalități: -complicitate la instigare=ajutorul dat de complice
instigatorului pentru a-l determina pe autor să comită fapta
-complicitate la complicitate=sprijinul dat de un
complice altuia pentru ca acesta din urmă să îl ajute pe autor
-instigare la complicitate=determinarea unei alte
persoane să faciliteze comiterea faptei de către autor
-după modul dinamic al contribuției complicelui -prin acțiune (comisivă)
-prin inacțiune-nu îndeplinește o
obligație legală sau de serviciu (paznicul nu închide poarta)
după natura contribuției-materială=punerea la dispoziția autorului a mijloacelor de comitere a
faptei. Ea poate fi anterioară/concomitentă realizării faptei.
-morală/intelectuală=întărirea/întreținerea ideii infracționale. Poate
fi anterioară/concomitentă faptei. (ex. promisiunea de tăinuire a bunurilor, promisiunea de
favorizare a autorului, acordarea de sfaturi, procurarea de informații, alegerea mijloacelor,
întărirea motivației).
PARTICIPAȚIA IMPROPRIE-art. 52 c.p. = Săvârşirea nemijlocită, cu

intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără
vinovăţie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de
către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
Este o formă a participației în care persoanele care săvârșesc prin voință comună o
faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu
intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa
infracțiunii=lipsa imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969 propune calificarea
faptei ca infracțiune în raport cu fiecare făptuitor determinând crearea un ei ficțiuni
juridice=teoria
autorului mediat-instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a folosit de autor
ca de un instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul, instigatorul
complicele acționează cu intenție, iar autorul din culpă sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte
prevăzute de legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de executare
o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă

persoană a unei fapte prevăzute de legea penală (art. 52 alin. 2 c.p.).
Autorul săvârșește fapta din culpă (nu se pedepsește dacă nu e incriminată) coautorul,
instigatorul și complicele acționează cu intenție (vor fi sancționați cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea intenționată la care au contribuit.
Forme: coautorat impropriu, instigare improprie, complicitate improprie
b) Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție –săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei

fapte prevăzute de legea penală la care contribuie, fără vinovăție, cu acte de executare o altă
persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de
către o persoană care comite fapta fără vinovăție (art.52 alin. 3 c.p.).
Autorul acționează fără vinovăție (eroare, constrângere fizică, morală, minor) și nu
răspunde penal, iar coautorul, instigatorul și complicele acționează cu intenție și vor fi
sancționați pentru fapta intenționată.
c) Modalitatea culpă și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea, ajutarea din

culpă la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu intenție.
Instigarea și complicitatea din culpă nu sunt incriminate sub forma participației
improprii.
d) Modalitatea lipsă vinovăție și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea,
ajutarea fără vinovăție la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu
intenție. Nu e formă de participație.
Tratamentul sancţionator al participaţiei.
1. Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția fiecărui
participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa prev. de
lege pt. infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul sancționator are în vedere
limitele de pedeapsă prev. de lege pt. fapta autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei
dar și criteriile prev. de art. 74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. (art. 50
alin.1 c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și asupra
participanților doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50 alin. 2 c.p.).
Art. 51 c.p.=reglementează o cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd
participantul denunță săvârșirea faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei
poate fi împiedicată ori împiedică el consumarea infracțiunii.
Astfel, participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă
săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă
împiedică el însuşi consumarea infracţiunii. Dacă actele îndeplinite până în momentul
denunţării sau împiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa
pentru această infracţiune.
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul intervine eficient , denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi
împiedicată consumarea ei ori împiedică el consumarea.
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
Este un caz de nepedepsire a participantului pentru tentativă =cauză personală ce nu profită
celorlalți.
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă infracțiune=pedeapsa pt acea
infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
C.P. consacră sistemul diversificării

pedepselor. La modalitatea intenție+culpă:
Coautorul+instigatorul+complicele=pedeapsa prev. de lege pt fapta comisă cu intenție .
Autorul-culpă=ped. pt. fapta din culpă sau nepedepsit dacă fapta din culpă nu e incriminată
La modalitatea intenție+lipsa de vinovăție=coautorul +instigatorul+complicele=ped. Prev. de
lege pt. fapta intenționată . Autorul-nu răspunde penal, acționează fără vinovăție-art. 51 alin. 1
teza a II-a c.p.
Concluzii:
Pluralitatea ocazională de infractori sau participația penală desemnează acea formă a

pluralității de infractori în cadrul căreia mai multe persoane participă la comiterea unei fapte
penale fără ca multitudienea persoanelor să fie cerută de natura faptei ori de voința
legiuitorului. Săvârșirea unei fapte penale în forma participației penale denotă o gravitate
sporită a acesteia și atrage un tratament sancționator al fiecărui participant în limita contribuției
acestuia la comiterea acelei fapte.
1. Ce este participația penală?
2. Care sunt formele acesteia?
3. Care sunt condițiile instigării?
4. Care sunt condițiile complicității?
5. Care este regimul sabcționator al prticipanților?
6. Care este tratamentul sancționator al participației improprii?
1. Participaţia penală proprie există:

a. când toţi participanții săvârşesc aceeaşi infracţiune cu intenţie
b. când unii participanţi acţionează cu intenție şi alţii din culpă
c. când unii participanţi acţionează cu intenţie şi alţii fără vinovăţie
București, 2014.
1995.
2016.
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H.Beck, București, 2022
Sancțiunile de drept penal
Rezumat:
Sancțiunile de drept penal sunt acele consecințe care intervin în cazul încălcării
noermelo penale prin ele urmărindu-se restabilirea ordinii de drept încălcate dar și prevenirea
săvârșirii altor fapte penale. Codul penal român prevede trei categorii de sancțiuni
penale:pedepsele, măsurile educative și măsurile de siguranță.
Pedepsele sunt acele categorii de sancțiuni penale care urmăresc restabilirea ordinii de
drept ce a fost încălcată prin săvârșirea unei infracțiuni. Ele sunt măsuri de constrângere și
reeducare prevăzute de lege și aplicate de instanța de judecată celui care a săvârșit o faptă
penală, și produc, fie o suferință acestuia, o privare de libertate sau de drepturi a acestuia sau
o privare de bunuri.
1. Înţelegerea noţiunii de sancțiune penală;
2. Înțelegerea scopului și funcțiilor sancțiunilor penale;
3. Delimitarea între diferitele categorii de sancțiuni penale;
4. Diferențierea măsurilor educative de măsurile de siguranță.
5. Înțelegerea scopului și funcțiilor pedepsei;
6. Delimitarea între diferitele categorii de pedepse;
7. Înțelegerea conținutului pedepselor accesorii și complementare;
8. Diferențierea pedepselor complementare de pedepsele accesorii;
9. Înţelegerea instituției liberării condiționate;
Tema pentru acasă:
Identificați categoriile de pedepse principale reglementate de codul penal român.

Cuvinte cheie : Sancțiune penală, pedeapsă, măsură educativă, măsură de
siguranță, pedeapsă principal, pedeapsă accesorie, pedeapsă complementară.
Sancțiunea penală este o instituție fundamentală a dreptului penal

Sancțiunile-penale sunt cuprinse în norma de incriminare =pedepsele
-de drept penal= măsuri de constrângere, reeducare și de înlăturare a unei stări de
pericol și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni ori fapte penale. Cuprind:
pedepse+măsuri de siguranță+măsuri educative. Ele au un caracter coercitiv, de înlăturare a
unei stări de pericol dar și rol educativ.
Sancțiuni de drept penal:-pedepsele
-măsurile de siguranță
-măsurile educative
Caracteristici:-măsuri de constrângere-restrâng drepturi și libertăți
-caracter legal-prevăzute de lege
-se aplică post delictum, după săvârșirea faptei
-se aplică persoanelor fizice care au discernământ
-scopul lor este restabilirea ordinii de drept încălcate și prevenirea altor

infracțiuni
Pedeapsa (poena)=măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată

condamnatului în scopul săvârșirii de noi infracțiuni.
Constrângerea=privare de libertate, de drepturi, impusă forțat, ce implică suferințe ce diferă ca
intensitate și durată în funcție de obiectul ei-libertate fizică, interese materiale, drepturi.
Scop:-prevenție specială-prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat
-prevenție generală-conformarea destinatarilor normei legale la comportamentul impus de
aceasta
Funcții:-de constrângere-suportarea unei privări de libertate, de drepturi, plata unei
amenzi,interzicerea unor drepturi
-de reducare-exercită o influență pozitivă asupra condamnatului care determină o
schimbare de atitudine față de valorile ocrotite
-de exemplaritate-atrage atenția membrilor comunității asupra consecințelor
nerespectării dispozițiilor legale
de eliminare-de izolare a condamnatului din societate
Condițiile pedepsei:-să fie legală-nulla poena sine lege –principiul legalității

-să fie personală-se aplică numai celui vinovat
-să fie adaptabilă-proporțională față de pericolul social concret al faptei, de
împrejurările acesteia
-să fie aflictivă și moralizatoare-să producă o anumită suferință care să ducă
la îndreptarea și reeducarea condamnatului
-egală pentru toți infractorii care au săvârșit aceeași faptă
-să fie inevitabilă-persoanele vinovate să știe că nu vor scăpa de pedeapsă
Categorii de pedepse:-după importanță:-principale-aplicate singure fără a depinde de alte

pedespe
-complementare-nu sunt de sine stătătoare, se aplică
alături de cele principale
-accesorii-sunt accesorii pedepselor principale
-după obiectul asupra căruia poartă-corporale-moartea, bătaia, schingiuirea…
-privative de libertate-detențiunea pe viață,
închisoarea civile
-restrictive
de drepturi-
drepturile
politice,
-pecuniare-
amenda,
confiscarea
-morale-
publicarea
hotărârii de
condamnar
e
-după gradul de determinare-determinate-
absolut (de 3 ani) relativ determinate
(închisoarea între 6 luni și 3 ani) încalcă
-nedeterminate-nu indică cuantumul –
principiul legalității neacceptate,
Categorii de pedepse conform codului penal:-principale:detențiunea pe viață, închisoarea,
amenda
-accesorii-interzic drepturi de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată a pedespei
-complementare:interzicerea unor drepturi de la 1 la 5
ani, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare
PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE
1. Detențiunea pe viață-cea mai grea pedeapsă principală ce constă în suprimarea

libertății persoanei pe toată durata vieții acesteia. (a înlocuit pedeapsa cu moartea conf.
Decr. Lege nr. 6/1990). Nu se aplică condamnaților care au împlinit 65 de ani, și se
înlocuiește cu închisoarea de 30 de ani dacă cel condamnat a împlinit 65 de ani în timpul
executării ei.Ea e alternativă cu închisoarea cu excepția genocidului săvârșit în timp de
război-art. 438 alin. 2 c.p.).
2. Închisoarea-constă în privarea de libertate a condamnatului pe o durată determinată

prin scoaterea sa din societate și plasarea într-un mediu închis unde este supus unui regim de
viață și de muncă impus.
Limitele generale ale pedepsei închisorii-de la 15 zile la 30 de ani
Poate fi pedeapsă unică sau alternativă cu detențiunea pe viață ori cu amenda
Executarea pedepselor privative de libertate-sistemul progresiv=permite trecerea dintr-un
regim de executare în altul cu îndeplinirea condițiilor prev. de legea de executare a
pedepselor.
Regimurile de executare :-regimul de maximă siguranță
-regimul închis
-regimul semideschis
-regimul deschis
-educarea condamnaților
-respectarea ordinii interioare la locurile de deținere
-stimularea și recompensarea celor stăruitori în
muncă, disciplinată și care dau dovadă de
îndreptare
Munca prestată este remunerată cu excepția celei cu caracter gospodăresc .
LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
Este un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei închisorii ce constă în

liberarea condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate cu respectarea
condițiilor prev. de lege.Este facultativă.
Condiții (art. 100 alin. 1 c.p.): Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care
nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de
ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în

societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu
depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari
de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două
treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin
jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Astfel, sunt condiții legale ale liberării condiționate:
-executarea unei părți din pedeapsă: pt. ped. mai mică de 10 ani=2/3 din durata ei, pt. ped.
mai mari de 10 ani=3/4 din durata ei dar nu mai mult de 20 de ani. La calcului acestor
fracțiuni se ține seama de munca prestată iar atunci liberarea se poate acorda după
executarea efectiva a jumătate din pedeapsă pt. ped. mai mici de 10 ani și după executarea
a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
Criterii de stabilire a regimului de executare:-posibilitatea și dorința de a presta o muncă
-cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis
-condamnatul să fi îndeplinit integral obligațiile din hotărârea de condamnare
în afară de cazul în care s-a aflat într-o imposibilitate de executare
-instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate
reintegra în societate.
La detențiunea pe viață-liberarea condiționată –după 20 de ani cu îndeplinirea celorlalte
condiții, și este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Condamnații peste 60 de ani-liberați condiționat după executarea a ½ din ped. mai mică de 10
ani și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
De la data liberării până la împlinirea duratei pedepsei=termen de supraveghere. Pot fi
impuse obligații-art.101, 103 c.p.
Efectele liberării condiționate:-punerea în libertate a condamnatului (ef. imediat)
-considerarea ca executată a pedepsei dacă în termenul de
supraveghere nu comite o altă infracțiune (ef. definitiv)
Revocarea liberării condiționate (art. 104 c.p.):
-nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse
-săvârșirea și descoperirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, cînd se va
dispune executarea restului de pedeapsă și pedeapsa pt noua infracțiune contopite după
regulile concursului de infracțiuni sau ale recidivei
Anularea liberării condiționate-descoperirea unei infracțiuni săvârșite până
la acordarea liberării, infracțiune pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii
3. AMENDA=constă în obligarea condamnatului la plata unei sume de bani în contul

statului. Se aplică pentru infracțiuni de pericol social mai redus.
Art. 61 c.p. consacră sistemul zilelor de amendă –numărul zilelor de amendă stabilite
de instanță ( între 30 și 400 zile) x cu suma de bani pt. o zi de amendă (între 10 lei și 500 lei).
Limita minimă a amenzii=300 lei limita maximă a amenzii=200.000 lei. Cuantumul sumei
unei zile de amendă se stabilește după obligațiile legale ale condamnatului.
Pentru infracțiuni sancționate doar cu amenda=60-180 zile amendă
Pentru infracțiuni sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mică de 2 ani=120-
140 zile de amendă
Pentru infracțiuni sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mare de 2 ani=180-300
zile de amendă
Înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii-dacă amenda nu se execută în tot/în parte cu
rea credință-nr. zilelor amendă neexecutate=nr. zile închisoare când amenda este pedeapsă
unică.
Când amenda însoțește pedeapsa închisorii-zilele de amendă neexecutate se înlocuiește
cu nr zile de închisoare egal cu nr. zilelor de amendă neexecutate care se adaugă la pedeapsa
închisorii.
Recipisa de pată a amenzii se depune la instanța de executare în 3 luni de la rămânerea
definitivă a hot. de condamnare.
Înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunității-amenda neexecutată din motive
neimputabile-înlocuiește cu zile de muncă în folosul comunității cu acordul condamnatului.
Ea poate fi înlocuită la rândul său cu închisoarea dacă nu se execută munca sau dacă este
săvârșită o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a muncii în folosul
comunității.
II. PEDEAPSA ACCESORIE APLICABILĂ PERSOANEI FIZICE
Def:Pedeapsa accesorie-art. 54 c.p.=interzicerea exercitării unor drepturi din
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca

executată a pedepsei privative de libertate.
-însoțește pedeapsa detențiunii pe viață și închisoarea
-are caracter accesoriu față de pedeapsa principală
-operează în temeiul legii-ope legis-este obligatorie dacă pedeapsa principală este detențiunea
pe viață sau închisoarea-art, 54 c.p.
-se află în relație de interdependență față de pedeapsa complementară-aceleași drepturi care au
fost interzise ca pedeapsa complementară vor fi interzise ca și ped. Accesorie
Durata-de la rămânerea definitivă a hot. de condamnare până la terminarea
excecutării/considerarea ca executată a pedepsei principale. Ea poate fi mai lungă dacă
executarea pedepsei principale nu poate fi efectuată la rămânerea definitivă a hotărârii
(sustragerea inculpatului,amânarea executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere) mai scurtă dacă judecarea cauzei s-a făcut în stare de arest preventiv când
acesta se deduce din pedeapsa aplicată .
Conținut:-art. 66 c.p. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora
dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu

care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de
acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
III. PEDEAPSA COMPLEMENTARĂ APLICABILĂ PERSOANEI FIZICE

Def.=constă în interzicerea unor drepturi civile, politice sau cetățenești, pe o durată de timp
cuprinsă între 1 și 5 ani.
Conținut:-art. 66 c.p. a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă

m)-dreptul de a se afla în anumite locuri, la anumite manifestări sportive, culturale, ori la
adunări publice, stabilite de instanță
n)-dreptul de a comunica cu victima, cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a
comis infracțiunea sau cu alte persoane stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea
o)-dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima
desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanță
Nu pot fi interzise toate aceste drepturi, instanța le va alege în funcție de infracțiunea
săvârșită, persoana inculpatului, necesități de protecție
Aplicarea este -obligatorie-când textul legal o impune
-facultativă-când pedeapsa principală e închisoarea sau amenda iar necesitatea
ei se impune față de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana inculpatului.
Se execută după executarea pedepsei principale –art. 68 alin. 1 lit. C c.p. Dacă
pedeapsa este amenda sau închisoarea cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-
se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În caz se revocare a
suspendării-se execută partea neexecutată.
Degradarea militară-art. 69 c.p.=pedeapsă complementară ce constă în pierderea

gradului și a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
-are un caracter perpetuu-drepturile nu mai pot fi dobândite-art. 169 alin. 2 c.p.
-se aplică obligatoriu militarilor, în activitate, în rezervă, în retragere, indiferent de grad dacă
pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.
-se aplică facultativ dacă infracțiunea e săvârșită cu intenție, pedeapsa aplicată este
închisoarea de 5 ani sau mai mare și până la 10 ani.
Publicarea hotărârii definitive de condamnare-art. 70 c.p. Publicarea hotărârii

definitive de condamnare se poate dispune când, ţinând seama de natura şi gravitatea
infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana condamnatului, instanţa apreciază că publicarea
va contribui la prevenirea săvârşirii altor asemenea infracţiuni.
Este o pedeapsă complementară ce constă în publicarea într-un cotidian local sau
național, a unui extras din hotărârea de condamnare, în forma stabilită de instanță, o singură
dată, pe cheltuiala celui condamnat.
Este facultativă- în funcție de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana
condamnatului, necesitatea prevenirii altor fapte asemănătoare.
Calculul pedepselor privative de libertate—art. 71 c.p. –se socotesc din ziua în care
începe executarea, indiferent de ora arestării, și se sfârșesc când a executat pedeapsa.
-perioada internării-intră în durata pedepsei, cu excepția bolilor autoprovocate, la fel și
permisiunile de ieșire din penitenciar acordate.
Reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu se scad din durata pedepsei
închisorii, chiar și în situația în care condamnatul a fost urmărit/judecat în același timp ori în
mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente , chiar dacă a fost condamnat pentru o
altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(art. 72 c.p.)
Scăderea se face și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii prin înlăturarea în tot/în
parte a zilelor de amendă
Se scad și măsurile preventive executate în afara țării –art. 73 c.p.care prevăd că, în
cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 8,art. 9,art. 10 sau art. 11c.p. sau partea din
pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara
teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune în România.
Concluzii:
Indiferent de natura sancțiunilor penale, ele vizează un singur scop-acela de a

prevenirea săvârșirii de noi fapte penale atât de către cel care a fost sancționat penal cât și de
către cei care au luat la cunoștință despre sancțiunea aplicată. Ele sunt necesare pentru a se
putea sigura apărarea valorilor sociale ocrotite de legea penală și urmează a fi stabilite și
applicate doar în condițiie și în limitele prevăzute de lege.
Scopul imediat al pedepsei este prevenția specială și cea generală, însă, cel mai
important rol al acesteia este cel de sancționare a infractorului. Pedepsele principale sunt
regmenentate de codul penal în funcție de gravitatea și efectul aflictiv al acestora, iar cele
accesorii și complementare vin să însoțească ori să completeze o pedeapsă principal.
1. Care sunt categoriile de sancțiuni penale reglementate de codul
penal? 2..Care sunt diferențele între pedepsele accesorii și cele

principale?
3.Ce relație există între pedeapsa principală și cea accesorie?

4.Care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice?
5.Ce este liberarea condiționată?
6.Care sunt condițiile liberării condiționate?
1. Sunt pedepse complementare:

a. interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă
b. confiscarea specială
c. internarea medicală
2. Minimul general al pedepsei închisorii este de:
a. 15 zile
b. 30 zile
c. o lună
3. Pot fi aplicate pedepse accesorii:
a. dacă nu se dispune o soluție de condamnare;
b. dacă se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere;
c.dacă nu s-au aplicat pedepse complementare;
București, 2014.
1995.
2016.
.
Măsurile de siguranță
Rezumat:
Măsurile de siguranță sunt acele sancțiuni de drept penal prevăzute de lege, cu caracter
preventiv, care se aplică de către instanța de judecată în cazul săvârșirii unor fapte prevăzute
de legea penală în scopul înlăturării unei stări de pericol și al preîntâmpinării săvârșirii
faptelor de natură penală.
1. Înțelegerea noțiunii de măsură de siguranță.

2. Delimitarea diferitelor categorii de măsuri de siguranță.
3. Identificarea deosebirilor între confiscarea specială și cea extinsă.
4. Înțelegerea condițiilor de luare a fiecărei măsuri de
siguranță. 5.
Tema pentru acasă:
Identificați categoriile de bunuri ce pot fi supuse confiscării speciale.
Cuvinte cheie : măsură de siguranță, obligare la tratament medical,

internare medical, confiscare specială, confiscare extinsă.

MĂSURILE DE SIGURANȚĂ
Scop:-art.107 alin. 1 c.p.- înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii
faptelor prevăzute de legea penală.
-se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
-se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Categorii:măsurile de siguranţă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
1. Obligarea la tratament medical-art. 209 c.p. –se ia față de făptuitorul care,

din cauza unei boli, a consumului cronic de alcool, de substanțe, substanţe psihoactive,
prezintă pericol pentru societate, el putând fi obligat să urmeze un tratament medical până la
însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Dacă nu urmează tratamentul =internarea medicală.
Dacă e condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în
timpul executării pedepsei
2. Internarea medicală-art. 110 c.p. Când făptuitorul este bolnav psihic,

consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi
prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de
specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea
de pericol.
Această măsură se ia dacă făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de
substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru
societate, poate fi internat într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până
la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Se ia pe perioadă nedeterminată și durează până la însănătoșire.
3. Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii-art.111
c.p. se ia atunci când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii/altor cauze
care îl fac inapt pentru ocuparea .
unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei
alte activităţi.
Măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se
constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât
după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
4. Confiscarea specială –art. 112 c.p. Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând
altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.(mijloace de transport).
bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
sau pentru a răsplăti pe făptuitor. (bani).
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.(bunuri furate,
bani obținuți din vânzare).
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală (arme, muniții, materiale
radioactive). Confiscarea = măsură personală
5. Confiscarea extinsă-se dispune pt persoana care este condamnată pentru

comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un
folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracţiuni privind frontiera de stat a
României; infracţiunea de spălare a banilor;
e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea
terorismului g)constituirea unui grup infracţional
organizat;
h) infracţiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind
operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi
al exportului, precum şi al introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri;
l) infracţiuni privind jocurile de noroc;
m)infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva
intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal;
p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;
q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.
Condiții:-valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5
ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii
actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod
licit;
- instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de
natura celor prevăzute la alin.1.
Concluzii:
Măsurile de siguranță pot fi luate chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă dat fiind
faptul că aceste măsuri sunt determinate de existența unei stări de pericol pe care o reprezintă
făptuitorul. Ele pot fi măsuri cu character medical, măsuri restrictive de drepturi ori restrictive
de bunuri și au un caracter nedeterminat.
1. Deosebiri între obligarea la tratament medical și internarea medicală.
2. Condițiile de luare a măsurii confiscării extinse.
1. Măsurile de siguranţă:
a. au un caracter represiv;
b. se iau indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă;
c. sunt sancţiuni cu caracter administrativ;
București, 2014.
1995.
2016.
Răspunderea penală
Rezumat:
Răspunderea penală este o instituție fundamentală a dreptului penal, alături de
infracțiune și pedeapsă. Ea este o formă a răspunderii juridice (alături de răspunderea civilă,
administrativă, contravențională) având un caracter legal, personal și unic.
1. Înţelegerea noţiunii de răspundere penală;
2. Înțelegerea principiilor care stau la baza răspunderii penale;
3. Identificarea criteriilor de individualizare a răspunderii penale;
4. Înțelegerea conținutului și efectelor circumstanțelor atenuante
și agravante;
5. Delimitarea cauzelor justificative de circumstanțele atenuante;
6. Diferențierea circumstanțelor reale de cele personale;
Tema pentru acasă:
Identificați circumstanțele atenuante legale.
Cuvinte cheie : Răspundere penală, circumstanțe atenuante, circumstanțe

agravante, stare de provocare, circumstanțe reale, circumstanțe personale.

Răspunderea penală=instituție fundamentală
pedeapsă) a dreptului penal (infracțiune,
=formă a răspunderii
juridice (răspunderea civilă,
administrativă,
contravențională)
Sens larg=dreptul statului de a aplica o sancțiune și obligația infractorului de a o suporta
Sens restrâns=obligația unei persoane de a suporta o sancțiune penală
Principii-legalitatea răspunderii=intervine pentru fapte ce constituie infracțiuni, în limitele
prevăzute de lege
-caracterul personal al răspunderii=revine celui care a săvârșit infracțiunea și
participanților, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia
-unicitatea răspunderii=o infracțiune=o răspundere penală, o sancționare (poate fi
închisoarea +amenda)
-inevitabilitatea răspunderii=orice infracțiune se cere a fi pedepsită
-prescriptibilitatea răspunderii penale=este înlăturată prin trecerea unui interval de
timp dacă nu intervine tragerea la răspundere
-individualizarea răspunderii-legală (legiuitorul-pericol social, valoarea socială),
judiciară (instanța - la aplicarea pedepsei) administrativă(locul de detenție –regimul de
executare).
CRITERII DE INDIVIDUALIZARE JUDICIARĂ A PEDEPSEI

Individualizarea judiciară este operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi
aplicată în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Criterii de individualizare=date/elemente prevăzute de lege pentru stabilirea în concret
a pedepselor
Caracteristicile criteriilor:-obligativitate-instanțele sunt obligate să țină seama de ele
-pluralitatea=vor fi avute în vedere toate criteriile
-generalitatea=se aplică la pedepse, măsuri educative și la cele de
siguranță
Criterii generale de individualizare-art. 74 alin. 1 c.p. :
-împrejurările, modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite
-starea de pericol creată
-natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii
-motivul săvârșirii și scopul urmărit
-natura și frecvența infracțiunilor din antecedența penală a inculpatului
-conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal
-nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
Circumstanțele atenuante și agravante=stări, situații, împrejurări de care nu depinde
realizarea conținutului legal al infracțiunii, în forma de bază, dar care contribuie la realizarea
gradului de pericol concret al infracțiunii, atenuând sau agravând răspunderea penală
După obiectul lor:-reale-legate de faptă
-personale-legate de infractor
După momentul săvârșirii infracțiunii:-anterioare (premeditarea, provocarea)
-concomitente( locul, timpul, modul, mijloacele)
-subsecvente (repararea prejudiciului, sustragerea de la

urmărire, prezentarea la organele de urmărire)
După atitudinea subiectivă:-cunoscute infractorului
-necunoscute
După modul de stabilire:-legale-stabilite prin lege
-judiciare-stabilite de judecător
După efect: -atenuante-ușurează tratamentul sancționator
-agravante-asprește tratamentul sancționator
Concluzii:
Operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei concrete ce va fi aplicată unui

infractor este atributul instanței de judecată care, având în vedere toate criteriile legale de
individualizare va aplica o pedeapsă care să reflecte gravitatea faptei săvârșite dar și
periculozitatea făptuitorului.
Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
1.La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere:
a.starea de pericol creată prin comiterea faptei;
b. vârsta inculpatului;
c. persoana victimei;
București, 2014.
1995.
2016.
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE. CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
Rezumat:
Alături de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei enumerate de articolul 74
c.p. instanța va avea în vedere și alte împrejurări care pot atenua sau agrava răspunderea
penală, anume, acele stări care se circumscriu circumstanțelor atenuante sau agravante, și care
pot avea influență asupra pedepsei ce va fi aplicată infractorului.
1. Înțelegerea noțiunii de ”circumstanțe”.

2. Delimitarea sferei circumstanțelor atenuante de cele agravante;
3. Înțelegerea efectului celor două categorii de circumstanțe;
Tema pentru acasă:
Deosebiri între excesul neimputabil și excesul scuzabil.
Cuvinte cheie : circumstanță atenuantă, circumstanță agravantă, stare

de provocare, exces scuzabil.

CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE
I. Legale-art. 75 alin. 1 c.p.1. Starea de provocare=circ. atenuantă ce constă în

săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de
o provocare din partea persoanei vătămate produse prin violență, prin atingerea gravă a
demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. (art. 75 alin. 1 lit. a c.p.)
Condiții:-act de provocare=violență-fizică, psihică (amenințare)
=atingerea gravă a demnității-insulte/calomnii, manifestări, gesturi
=altă acțiune ilicită gravă
-puternică tulburare, emoție
-raport de cauzalitate între actul de provocare și tulburare
2. Depășirea limitelor legitimei apărări=circumstanță atenuantă ce constă în săvârșirea
infracțiunii în legitimă apărare dar apărarea a depășit limitele, fără a exista o stare de temere
=exces scuzabil ( art. 75 alin. 1 lit. b c.p.). Nu se răsfrânge asupra celorlalți participanți.
3. Depășirea limitelor stării de necesitate=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea infracțiunii
pentru a înlătura un pericol și prin care s-au cauzat urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi
produs prin neînlăturarea stării de pericol.(art. 75 alin. 1 lit.c c.p.)
Condiții:-fapta comisă pentru înlăturarea unui pericol iminent
-consecințele sunt mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era
înlăturat
-făptuitorul e conștient de disproporția dintre faptă și urmări
4. Acoperirea integrală a prejudiciului-până la primul termen de judecată dacă făptuitorul nu

a mai beneficiat de această circumstanță în ultimii 5 ani anteriori comiterii faptei.Nu se
aplică infracțiunilor prev de art. 75 alin. 1 lit.d c.p.
II. Judiciare-art. 75 alin. 2 cp. –sunt facultative, au caracter personal
1. Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii
2. Împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii

sau periculozitatea infractorului
Efectele circumstanțelor atenuante-art. 76 c.p.=atrage reduceri sau schimbări ale pedepsei
la pedepsele cu închisoarea sau amenda în sensul că limitele speciale prevăzute de lege se
reduc cu o treime. Pentru detențiunea pe viață-se aplică închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Reducerea se face o singura dată, indiferent de numărul circumstanțelor.
CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
-art. 77 c.p. –sunt doar legale
1. Săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună (lit. a)-impune participarea
a trei sau mai mulți făptuitori, fiind suficient ca cel puțin unul din ei să fie infractor, iar
participantul căruia i se aplică să fi știut că la săvârșirea infracțiunii cooperează cel puțin două
persoane. Această circumstanță nu se reține dacă ea face parte din conținutul infracțiunii. Se
aplică și în cazul tentativei pedepsibile.
2. Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzimi sau prin supunerea victimei la
tratamente degradante (lit. b). Actele de cruzime=acte ce provoacă suferințe fizice, psihice,
chinuri prelungite. Nu se va reține dacă face parte din latura obiectivă a infracțiunii (omorul
prin cruzimi-art. 189 lit. h c.p.).
3. Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane, bunuri (lit. c). Metodele ori mijloacele folosite sunt apte să producă urmări grave
asupra unui număr mare de persoane sau bunurilor în masă (incendii, explozii, substanțe
otrăvitoare).
Dacă este prevăzută de textul de incriminare, ea nu mai poate fi reținută. (art. 253 alin. 4 c.p.).
4. Săvârșirea aceleiași infracțiuni de către un infractor major împreună cu un minor
(lit. d). Nu are importanță dacă minorul răspunde penal sau nu nici contribuția lui la săvârșirea
infracțiunii. Dacă majorul nu a cunoscut starea de minoritate, nu se aplică circumstanța
(eroare de fapt).
5. Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității, altor cauze (lit. e ).
Vulnerabilitate=stare de neputință fizică sau psihică, datorată vârstei, sănătății, infirmității.
6. Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu substanțe
psihoactive, consumate în vederea săvârșirii faptei (lit. f). Denotă a anumită premeditare care
conferă pericol ridicat faptei.
7. Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o
calamitate, stare de asediu, de urgență.(lit. g).Calamitate=incendiu, cutremur, catastrofă
aeriană, maritimă, feroviară, când persoanele sunt lipsite de apărare, bunurile nepăzite.
Stare de urgență, de asediu=restricționarea drepturilor și libertăților în împrejurări
excepționale (epidemii, inundații, amenințări armate).
8. Săvârșirea infracțiunii pentru motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, ori pentru alte împrejurări de același fel,
considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte . (lit.
h). În acord cu O.G nr. 137/2000 și cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965.
Efectele circumstanțelor agravante

Art. 78 alin. 1 c.p.-agravarea pedepsei este faculatativă- se aplică o pedeapsă până la
maximul special , dacă acesta nu e îndestulător, se poate adăuga un spor până la 2 ani care nu
poate depăși o treime din acest maxim, în cazul închisorii, iar în cazul amenzii se poate
adăuga un spor de cel mult o treime din maximul special.
Concurs între cauze de atenuare sau de agravare

Dacă pentru aceeași infracțiune sunt incidente două sau mai multe cauze de reducere-
limitele speciale se reduc prin aplicarea dispozițiilor tentativei, circumstanțe atenuante, cazuri
speciale de reducere.
Dacă sunt incidente mai multe cauze de agravare a răspunderii-se aplică circumstanțele
agravante, infracțiunea continuată, concursul, recidiva.
Dacă sunt incidente și cauze de atenuare și de agravare-limitele se reduc în ordinea de
mai sus.
Concluzii:
Individualizarea judiciară a unei pedepse permite instanței de judecată să evalueze și

să dea eficiență acelor elemente care conferă periculozitate faptei săvârșite dar și acelor
elemente care țin de persoana infractorului, pentru a realiza o justă echilibrare între valoarea
socială afectată prin infracțiune și sancțiunea concret aplicată infractorului. În acest scop,
instanța va avea în vedere circumstanțele atenuante, cele agravante, și va filtra fapta concretă
prin toate criteriile legale de individualizare a pedespei.
2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
3.Care sunt circumstanțele atenuante?
4. Ce este starea de provocare?
5. Care sunt circumstanțele agravante?
6. Care este regimul sancționator al tentativei?
7. Care este diferența dintre circumstanțele reale și cele personale?
1. În prezența circumstanțelor agravante:

a. limitele de pedeapsă se vor majora cu o treime;
b. pedeapsa se poate majora până la maximul ei special;
c. nu se impune o majorare de pedeapsă;
București, 2014.
1995.
2016.
Individualizarea judiciară a executării pedepsei
Rezumat:
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire în concret a
pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia. Criterii de individualizare: natura
infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în concret de instanță, circumstanțele
personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare ale acestuia. Modalități de
individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
1. Înţelegerea instituției renunțării la aplicarea pedepsei;
2. Înțelegerea instituției amânării aplicării pedepsei;
3. Identificarea condițiilor de acordare a suspendării executării
pedepsei sub supraveghere;
4. Diferențierea instituțiilor revocării și anulării;
7. Înțelegerea efectelor suspendării sub supraveghere;
Tema pentru acasă:
Analizați condițiile renunțării la aplicarea pedepsei.

Cuvinte cheie : Renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, revocare, anulare, termen de
supraveghere
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire în

concret a pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia.
Criterii de individualizare: natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în

concret de instanță, circumstanțele personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare
ale acestuia.
1.Renunțarea la aplicarea pedepsei-art. 80 c.p. =facultatea acordată instanței

de a nu aplica o pedeapsă și de a aplica o sancțiune nepenală
Condiții:-pentru infracțiune-prezintă gravitate redusă (natură, urmări produse, mijloace
folosite, mobil, scop)
-pedeapsa prevăzută de lege e închisoarea mai mică de 5 ani
-pentru infractor-nu a mai fost condamnat anterior cu excepția condamnărilor pentru
infracțiuni dezincriminate sau amnistiate, ori reabilitate, s-a împlinit termenul de reabilitate
-față de infractor nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei
în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracțiunii
-infractorul nu s-a sustras sau de urmărire penală sau judecată și nu a
încercat zădărnicirea aflării adevărului sau a identificării și tragerii la răspundere penala a
autorului sau a participanților
-persoana infractorului, conduita sa anterioară săvârșirii faptei,
eforturile depuse pentru înlăturarea/diminuarea urmărilor infracțiunii, posibilitățile sale de
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei este inoportună datorită
consecințelor pe care le-ar avea asupra acestuia.
Este facultativă, se poate dispune și pentru un concurs de infracțiuni dacă sunt
îndeplinite condițiile pentru fiecare infracțiune
Consecințe:-aplicarea unei sancțiuni administrative- avertismentul care constă în
prezentarea motivelor de renunțare și atenționarea infractorului asupra conduitei viitoare și
asupra consecințelor comiterii altor infracțiuni
Avertismentul se execută de îndată, în ședință ori după rămânerea definitivă a acesteia,
prin comunicarea copiei hotărârii
Efecte:-nu determină nicio decădere, interdicție sau incapacitate pentru infractor.
-nu produce efecte în ceea ce privește măsurile de siguranță și obligațiile civile
Anularea renunțării:-art. 82 c.p.- intervine la descoperirea unei fapte săvârșită anterior
rămânerii definitive a hotărârii, pentru o altă infracțiune pentru care s-a stabilit o pedeapsă, în
termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de renunțare, chiar după expirarea
acestui termen.
Astfel, dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a
dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această
măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a
stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunţarea la aplicarea pedepsei se
anulează şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la
aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de
infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
Efectele revocării-se aplică dispozițiile concursului de infracțiuni, recidivei sau
pluralității intermediare
2. Amânarea aplicării pedepsei –art. 83 c.p.=facultatea recunoscută de lege

instanței de a stabili o pedeapsă fără ca aceasta să fie aplicată
Condiții:-pentru infracțiune:-pedeapsa stabilită (inclusiv concurs) e amenda/închisoarea mai
mică de 2 ani
-pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să nu
depășească 7 ani închisoare
-pentru infractor:-nu a mai fost condamnat anterior cu excepția condamnărilor pt
infracțiuni dezincriminate, amnistiate, reabilitate/termenul de reabilitare împlinit
-infractorul și-a manifestat acordul de a preta o muncă neremunerată
în folosul comunității
-nu s-a sustras de la urmărire penală, judecată, nu a zădărnicit aflarea
adevărului, identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului/participanților
-persoana infractorului, conduita sa anterioară săvârșirii faptei,
eforturile depuse pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii, posibilitățile sale de
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei nu este necesară dar se impune
supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp.
Amânarea vizează și amenda care însoțește pedeapsa închisorii.
E obligatorie prezentarea motivelor acordării amânării, atenționarea infractorului
asupra conduitei viitoare, consecințelor comiterii altor infracțiuni și nerespectării măsurilor de
supraveghere și obligațiilor pe durata termenului de supraveghere
Termenul de supraveghere-art. 84 c.p.=interval de timp în care se exercită

supravegherea infractorului. Are durată fixă de 2 ani și se calculează de la data rămânerii
definitive a hotărârii de amânare. În acest interval trebuie respectate măsurile și obligațiile
impuse.
Măsurile de supraveghere-art. 85 c.p.=conduite obligatorii impuse pe durata termenului

de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi
întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existenţă.
Obligații-art. 85 alin. 2 c.p.:-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare
profesională;
-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi
60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate,
persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de
executare a pedepselor;
-să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul
de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
-să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanţă;
- să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
-să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei;
-să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii.
Obligațiile civile se execută integral cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea
termenului.
Supravegherea- Serviciul de probațiune- sesizează instanța dacă: intervin motive de

modificare/încetare a obligațiilor, nerespectarea măsurilor/obligațiilor stabilite, neîndeplinirea
obligațiilor civile la termen
Efectele amânării aplicării pedepsei-art. 90 c.p.=nu i se mai aplică pedeapsa, nu are
nicio interdicție, decădere, incapacitate , cu excepția măsurilor de siguranță și a obligațiilor
civile.
Revocarea amânării-art. 88 c.p.=nerespectarea măsurilor/obligațiilor cu rea credință,

neplata obligațiilor civile, săvârșirea unei infracțiuni intenționate descoperită în term. de
suraveghere pt care s-a pronunțat condamnarea/după expirarea acestui termen
Efectele revocării amânării:-executarea pedepsei care se va contopi cu pedeapsa
pentru noua infracțiune după regulile concursului de infracțiuni.
-dacă noua infracțiune e săvârșită din culpă=revocarea
amânării e facultativă
Anularea amânării aplicării pedepsei-art. 89 c.p.=pentru infracțiuni săvârșite până la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, infracțiuni descoperite pe
parcursul termenului de supraveghere sau după expirarea acestui termen.
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată
mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus
amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen,
amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de
În caz de concurs de infracţiuni, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei

rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 83. Dacă se dispune amânarea
aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei.
Efectele anulării amânării aplicării pedepsei=contopirea pedepselor după regulile

concursului de infracțiuni.
3.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-art. 91-98

c.p.=modalitate de individualizare judiciară a executării unei pedepse ce constă în
neexecutarea efectivă a pedepsei aplicate și supravegherea infractorului pe o perioadă de timp,
cu impunerea unor obligații și măsuri.
Condiții:-pentru infracțiune=pedeapsa aplicată, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, să

fie de cel mult 3 ani
-pentru infractor=nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an,
cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare;
-infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este
suficientă şi,
chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară
supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Amenda care însoțește închisoarea se va executa în caz de suspendare a executării
închisorii.
Nu se poate dispune suspendarea:-dacă pedeapsa aplicată este numai amenda;
- aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar
ulterior amânarea a fost revocată;
- infractorul s-a sustras de la urmărire penală
ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la
răspundere penală a autorului sau a participanţilor
Obligatorii:-motivele de suspendare, atenționarea condamnatului
Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum şi a
celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei şi atenţionarea condamnatului asupra
conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau
nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata
termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere-art. 92 c.p.-între 2 și 4 ani fără a putea fi mai mic decât

durata pedepsei aplicate, și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Măsuri de supraveghere-art. 93 alin. 1 c.p.-sunt toate obligatorii:

-să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existenţă
Obligații-art. 93 alin. 2 c.p.-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare
profesională;
-să frecventeze unul sau mai multe programe de
reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu
instituţii din comunitate;
medicală; instanţei. control, tratament sau îngrijire
- să se supună măsurilor de -să nu părăsească teritoriul

României, fără acordul
Nu se cere impunerea lor cumulativă, instanța stabilește obligațiile.
Art.93 alin. 3 c.p. Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o
muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în
condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate
presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor.
Această obligație de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o
perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în
care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, este obligatorie a fi
impusă.Numărul
zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Serviciul de probațiune
identifică instituțiile din comunitate unde se poate efectua munca.
Obligațiile civile se execută cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de
supraveghere.
Supravegherea condamnatului-art. 94 c.p.=Serviciul de probațiune care sesizează

instanța în caz de necesitate a modificării obligațiilor, încetării unora dintre acestea,
nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor, a obligațiilor civile.
Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se
comunică serviciului de probaţiune.
Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) şi lit. b), alin.
(3) şi alin. (5) se face de serviciul de probaţiune. Verificarea modului de îndeplinire a
obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. c) şi lit. d) se face de organele abilitate, care vor
sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice încălcare a acestora.
Serviciul de probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea
obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a) şi lit. b), precum şi alin. (3) într-un termen cât
mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are obligaţia să
sesizeze instanţa, dacă:
a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie
încetarea executării unora dintre acestea;
b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile
stabilite, obligaţiile care îi revin;
c) persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai
târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Efectele suspendării:-art.98 c.p.=pedeapsa se consideră executată
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere-art. 96 c.p.:

-nerespectarea măsurilor/obligațiilor cu rea credință, neplata obligațiilor civile, săvârșirea unei
infracțiuni intenționate descoperită până la împlinirea termenulul de supraveghere sau după
expirarea lui, și pt care s-a pronunțat condamnarea la ped închisorii.
Efectele revocării suspendării:-executarea pedepsei care se va contopi cu pedeapsa

pentru noua infracțiune după regulile recidivei/pluralității intermediare.
În cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la
expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor
de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
Dacă noua infracțiune e săvârșită din culpă=revocarea suspendării e facultativă
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere-art.97 c.p.=pentru

infracțiuni săvârșite până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea,
infracțiuni descoperite pe parcursul termenului de supraveghere sau după expirarea acestui
termen, și pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii.
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată
mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus
suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen,
suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de
În caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa poate dispune
suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.
91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de
supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care
s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Efectele anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere=contopirea

pedepselor după regulile recidivei sau pluralității intermediare
Anularea=remediu în raport de un eveniment anterior hotărârii de condamnare,
necunoscut de instanță
Revocarea intervine cu titlul de sancțiune
Concluzii:
După etapa individualizării judiciare a pedepsei urmează etapa individualizării

executării pedepsei, etapă în care instanța de judecată apreciază asupra oportunității și
necesității executării efective a pedepsei, luând în considerare o serie de criterii puse la
dispoziție de către legiuitor pentru a da eficiență maximă sancțiunii penale aplicate.
1. Ce sunt renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere?
2. Care sunt criteriile de individualizare judiciară a executării pedepsei?
3.Care sunt condițiile renunțării la aplicarea pedepsei?
4. Care sunt condițiile amânării aplicării pedepsei?
5. Care sunt condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei?
6.Care este diferența între revocare și anulare?
1. Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă:

a. pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani;
b. pedeapsa aplicată este amenda;
c. pedeapsa aplicată este de 4 ani;
București, 2014.
1995.
2016.
Răspunderea penală a
minorilor
Rezumat:
Codul penal reglementează o serie de sancțiuni specifice pentru minorii care comit
fapte penale, scopul acestora fiind acela de a asigura educarea sau reeducarea minorilor
infractori, lăsând în planul secund rolul sancționator al legii penale. În categoria acestor
măsuri specifice se înscriu măsurile educative care urmăresc formarea, în conștiința minorilor,
a respectului pentru valorile sociale dar și dobândirea unei pregătiri corespunzătoare pentru o
bună integrare în viața socială a minorului. Măsurile educative sunt neprivative de libertate
(stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea
zilnică) și privative de libertate (internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de
detenție)
1. Identificarea condițiilor în care intervine răspunderea penală

a minorilor;
2. Înțelegerea condițiilor măsurilor educative;
3. Înțelegerea obligațiilor impuse fiecărei măsuri educative;
4. Diferențierea măsurilor privative de libertate de cele neprivative
de libertate;
Tema pentru acasă:
Indicați condițiile legale pentru luarea unei măsuri preivative de libertate față de minor.
Cuvinte cheie : minori, măsuri educative, stagiu de formare civică,

supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică, centru educativ, centru
de detenție.
Condițiile răspunderii penale a minorilor

C.P. actual renunță la sistemul pedepselor aplicabile minorilor care săvârșesc infracțiuni și
adoptă un sistem de sancțiuni de drept penal care constă într-o serie de măsuri educative
menite să contribuie la reeducarea acestora.
Condiții: art. 113 c.p.- vârsta: 16 ani împliniți
-discernământul – pentru minorii cu vârsta între 14 și 16 ani. Se constată
pe bază de expertiză medico-legală.
Minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal.
Consecințele răspunderii penale
Art. 114 alin. 1 c.p.- regulă: față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta
cuprinsa între 14 si 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Art. 114 alin. 2 c.p.-excepția: față de minorul cu vârsta între 14 și 18 ani se ia o măsură
privativă de libertate dacă:
a) daca a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care
este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de
7 ani sau mai mare ori detențiunea pe
viață. Masurile educative pot fi: neprivative de libertate sau privative de
libertate.
1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:

a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârşit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea într-un centru educativ;
b) internarea într-un centru de detenţie.
Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face, în condiţiile art.
114, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74.
Individualizarea judiciară a măsurii educative:-după criteriile prev. de art. 74 c.p.
-cu respectarea condițiilor art. 114 c.p.
Referatul de evaluare-art. 116 c.p.- în vederea efectuării evaluării minorului, potrivit
criteriilor prevăzute în art. 74, instanţa va solicita serviciului de probaţiune întocmirea unui
referat care va cuprinde şi propuneri motivate referitoare la natura şi durata programelor de
reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum şi la alte obligaţii ce pot fi
impuse acestuia de către instanţă.
Referatul de evaluare privind respectarea condiţiilor de executare a măsurii educative
sau a obligaţiilor impuse se întocmeşte de către serviciul de probaţiune în toate cazurile în care
instanţa dispune asupra măsurii educative ori asupra modificării sau încetării executării
obligaţiilor impuse, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 126, când acesta va fi întocmit de
către centrul educativ ori de detenţie.
Acesta este un înscris întocmit de Serviciul de Probațiune care va cuprinde si
propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare socială pe
care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia
de către instanță.
În baza acestui referat instanța de judecată dispune asupra măsurii educative ori asupra
modificării sau încetării executării obligațiilor impuse.
1.STAGIUL DE FORMARE CIVICĂ

Art. 117= Măsura educativă care constă in obligația minorului de a participa la un program cu
o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa înțeleagă consecințele legale si sociale la care se
expune in cazul săvârșirii de infracțiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul său viitor.
Organizarea, asigurarea participării si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare
civică, se face sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul școlar
sau profesional al minorului.
Scopul măsurii-conștientizarea consecințelor faptelor penale și responsabilizarea
comportamentului viitor.
2. SUPRAVEGHEREA
Art. 118 c.p.-constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic,
pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a
asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării
unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de
îndreptare a acestuia. Scopul măsurii-participarea la cursuri și evitarea anturajului infracțional
3.CONSEMNAREA LA SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ

Art. 119 c.p. –constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi
duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această
perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi
impuse de instanţă.
Supravegherea acestei măsuri se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.
E o măsură restrictivă parțial de libertate.
4. ASISTAREA ZILNICĂ
Art. 120 c.p.-constă obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de
probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi
interdicţiile impuse minorului.
Se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea
serviciului de probaţiune.
Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanţa poate impune
minorului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
• a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
• b) să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită

de instanţă;
• c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la

alte adunări publice, stabilite de instanţă;
• d) să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia,

cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
• e) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
• f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
Impunerea obligațiilor este facultativă. Nu pot fi impune toate obligațiile, instanța va alege
în funcție de infracțiunea săvârșită, persoana minorului. Supravegherea respectării lor se face
de către Serviciul de Probațiune.
MĂSURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU EDUCATIV

Art. 124 c.p.- constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în
recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională
potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială.
Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani.
Dacă minorul dă dovezi de însușire a cunoștințelor și reintegrare socială, instanța poate
dispune, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Odată cu înlocuirea sau liberarea instanţa impune respectarea uneia sau mai multora
dintre obligaţiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării
zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada internării- se poate prelungi durata
acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau se poate înlocui cu măsura internării
într- un centru de detenţie.
În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii
internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi
dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării iniţiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b) internarea într-un centru de detenţie.
2. INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU DE DETENȚIE

ART. 125 C.P.-constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în
recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de
reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit
aptitudinilor sale.
-se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
Dacă minorul dă dovezi de îndreptare și își însușește cunoștințele, după executarea a
cel puţin jumătate din durata internării:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Instanţa poate impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute
în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării
zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada internării=prelungirea măsurii fără a
depăși maximul prevăzut de lege.
Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii
internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii
şi dispune:
• a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;
• b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3).
Concursul de infracțiuni –pt. infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia

o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de
criteriile prevăzute în art. 74.
Dacă sunt săvârșite două infracţiuni, una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru
infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea
săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea
=închisoarea, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii
educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise
după majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită după majorat este detenţiunea pe viaţă,
se execută numai această pedeapsă;
d) Dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda=măsura
educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de
lege pentru aceasta
În cazul săvârşirii după majorat a două sau mai multor infracţiuni concurente, care
sunt concurente și cu o infracțiune săvârșită în timpul minorității, se aplică mai întâi regulile
referitoare la concursul de infracţiuni, după care se face aplicarea dispoziţiilor de mai sus.
Pedeapsa stabilită astfel nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al
suspendării executării sub supraveghere
Dispozițiile privitoare la minoritate – se aplică și majorilor care, la data săvârșirii
infracțiunii avea vârsta între 14 și 18 ani.
Dacă la pronunțarea hotărârii prin care se aplică o măsură educativă minorul a împlinit
18 ani- se poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.
Concluzii:
Măsurile educative, deși nu atrag interdicții decăderi sau incapacități, impun minorului
o serie de obligații care urmăresc responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său
viitor, suprevegherea îndeplinirii acestor obligații fiind făcută de către Serviciul de probațiune
care va înștiința instanța de judecată despre respectarea acestor obligații. Sistemul măsurilor
educative este unul progresiv, dar și mobil, dând posibilitatea trecerii dintr-o măsură
neprivativă de libertate într-una privativă de libertate și invers.
1. Care sunt condițiile răspunderii penale a minorilor?
2.Care sunt măsurile educative neprivative de libertate?
3.Care sunt condițiile fiecărei măsuri educative?
4.Care sunt condițiile aplicării unei măsuri educative privative de
libertate?
1. Măsura asistării zilnice se ia:

a. pe o durată de 2 ani;
b. pe o durată cuprinsă între 3 și 6
luni; c.pe o durată de cel mult 4 luni;
București, 2014.
1995.
2016.
Daniela Maria Czika, Evoluția sistemului sancționator al minorilor în țara noastră, Acta Universitatis
nr. 1/2018.
Răspunderea penală a persoanei juridice
Rezumat:
Persoana juridică poate fi subiect activ al infracțiunilor, de principiu ea putând săvârși
orice tip de infracțiune. Ceea ce o deosebește de persoana fizică este cadrul legal al
răspunderii acesteia, în sensul că în cazul unei persoane juridice pedeapsa principală este
amenda iar pedepsele complementare sunt specifice.
1.Identificarea categoriilor de pedepse ce pot fi
aplicate persoanei juridice. 2.Diferențierea

fizice.
regimului sancționator al persoanei juridice
față de cel al persoanei
Tema pentru acasă:
Pedepsele complementare ce pot fi aplicate persoanei juridice.
Cuvinte cheie : Persoană juridică, dizolvare, lichidare, suspendarea activității,

achiziții publice, supraveghere judiciară.

Răspunderea persoanei juridice
Pentru ca o persoană juridică să poată răspunde din punct de vedere penal trebuie
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 c.p., anume:
1. Existența personalității juridice-a dobândit personalitate juridică în condițiile legii civile -PJ
aflată în proces de lichidare până la încetarea activității (art. 151 c.p.)
2. Infracțiunea săvârșită în realizarea obiectului de activitate /în interesul sau în numele PJ

( infracțiuni privind concurența, fiscale, protecția mediului).
- Pot fi infracțiuni comise de organele PJ ( adunare
generală,administratori). Să nu fie o PJ exceptată de la răspunderea penală
-statul-este titularul acțiunii penale deci nu poate fi subiect activ al infracțiunii
-autoritățile publice ( Parlament, Președinte, Guvern, ministere, consilii județene, instituția

prefectului, instanțele judecătorești, Curtea Constituțională)-date fiind consecințele negative
asupra societății
Persoane fizice ale căror acțiuni pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice-
conducerea PJ, prepus al PJ, persoană aflată sub autoritatea PJ.
Vinovăția PJ este aceeași cu vinovăția PF . Răspundere directă , pentru fapta proprie
O dispoziție care derogă de la caracterul persoanl al răspunderii penale este prevăzută

de codul penal în cazul persosnei juridice în cazul divizării ori comasării acesteia, când
răspunderea penală va fi antrenată în sarcina: persoanei juridice create prin fuziune, a
persoanei juridice create prin absorbție, persoanelor juridice create prin divizare sau care au
dobândit fracțiuni din patrimoniul persoanei divizate.
PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI JURIDICE
Pedeapsa principală-art. 136 c.p. este amenda care reprezintă suma de bani pe care PJ
o va plăti statului. Se stabilește în sistemul zilelor amendă –o zi amendă=între 100 și 5000 lei
care se înmulțește cu numărul zilelor amendă (între 30 zile și 600 zile).
Individualizarea sumei se face după cifra de afaceri, valoarea activului patrimonial,

alte obligații ale PJ
Limitele speciale ale amenzii PJ:-60-180 zile-amendă pt infracțiuni pedespeite numai

cu amenda
-120-240 zile-amendă-pt infr sancționate cu închisoarea de cel mult 5 ani unciă sau alternativ
cu amenda
-180-300 zile amendă-pt infr închisoarea de cel mult 10 ani
-240-420 zile amendă pt infr închisoarea de cel mult 20 ani

-360-510 zile amendă-pt infr închisoarea mai mare de 20 ani sau detențiunea pe viață
Pedeapsa complementară este obligatorie dacă o prevede legea. În celelalte cazuri ea
este facultativă-se aplică în funcție de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei . Se
pot aplica cumulativ mai multe pedespe complementare însă dizolvarea le exclude pe celelalte.
a)-dizolvarea-aplicată dacă PJ a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni ori dacă

obiectul ei de activitate a fost deturnat în scopul săvârșirii de infracțiuni iar pedeapsa prev. de
lege este închisoarea mai mare de 3 ani. Nu se aplică:instituțiilor publice, partidelor politice,
sindicatelor, organizațiilor religioase.
b)-suspendarea activității/ a uneia dintre activități pe o durată de la 3 luni la 3 ani
c)-închiderea unor puncte de lucru pe o durată de la 3 luni la 3 ani
d)-interzicerea de a participa la proceduri de achiziții publice pt 1-3 ani
e)-plasarea sub supraveghere judiciară -1la 3 ani-adminstrator judiciar
f)-afișarea/publicarea hotărârii de condamnare (max 10 apariții, max. 3 luni).
Recidiva persoanei juridice-art. 146 alin. 2 c.p.-limitele speciale ale pedepsei

prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate fără a putea depăși
maximul general al amenzii. Amenda/partea de amendă neexecutată se adaugă la amenda
stabilită pentru noua infracțiune.
În cazul concursului de infracțiuni, pluralității intermediare, a circumstanțelor

atenuante sau agravante, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru
persoana fizică. Pedepsele complementare, cu excepția dizolvării, se cumulează, iar pentu cele
de aceeași natură și conținut, se aplică cea mai grea.
Prescripția răspunderii penale e supusă regimului instituit de cod pentru persoana

fizică, iar executarea pedepsei principale a amenzii se prescrie în termen de 5 ani, în timp ce
pedepsele complementare se prescriu într-un termen de 3 ani de la data la care amenda a fost
executată sau considerată executată.
Concluzii:
Regimul sancționator derogator de la dreptul comun în cazul persoanei juridice este

determinat de specificul acestui subiect activ al infracțiunii, de nevoile și posibilitățile practice
de sancționare a acesteia, urmărindu-se crearea unui sistem unitary și coherent de sancționare a
acesteia, întemeiat pe o singură pedeapsă principal și pedepse complementare specifice.
Ce tipuri de pedepse pot fi aplicate persoanei juridice?
1. Pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice poate fi aplicată:
a. regiilor autonome;
b. sindicatelor;
c.partidelor politice;
București, 2014.
1995.
2016.
Cauzele care înlătură răspunderea penală.
Rezumat:
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt cause generale care înlătură posibilitatea
aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței victimei sau trecerii
unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau judecată. Cauzele care
înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii
prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.
1. Înțelegerea noțiunii de cauze care înlătură răspunderea penală;

2. Înțelegerea instituției amnistiei;
3. Înțelegerea condițiilor prescripției răspunderii penale;
4. Înțelegerea efectelor lipsei plângerii prealabile și ale
retragerii plângerii;
Tema pentru acasă:
Împăcarea părților.
Cuvinte cheie : înlăturarea răspunderii penale, amnistie, prescripția

răspunderii penale, plângere prealabilă, împăcare.
Cauzele care înlătură răspunderea penală-sunt cauze generale care înlătură

posibilitatea aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței victimei
sau trecerii unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau judecată.
-sunt posterioare săvârșirii infracțiunii
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii
penale, lipsa plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.
Nu se confundă cu cauzele speciale =cauza de nepdepsire/impunitate (desistarea,
împiedicarea producerii rezultatului, denunțarea mitei, retragerea mărturiei mincinoase).
1. AMNISTIA(amnesia=uitare)-art. 152 c.p.=act de clemență al autorității

legislative, luat prin lege, prin care se înlătură răspunderea penală pentru infracțiuni săvârșite
până la data apariției lui.
-înlătură consecințele penale, răspunderea penală și pedeapsa
-operează in rem-asupra tutror faptelor penale la care se referă, săvârșite anterior apariției ei
și profită tuturor participanților.
Feluri:-generală-se acordă pentru orice infracțiune

-specială-privește anumite infracțiuni
-necondiționată-nu depinde de îndeplinirea unei condiții
-condiționată-impune condiții privitoare la faptă, persoana infractorului, împrejurările
faptei, meximul special al pedepsei (din momentul actului de amnistie)
-înainte de condamnarea definitivă (proprie)
-după condamnarea definitivă (improprie)
Efecte:-înainte de condamnare=înlătură răspunderea penală pentru toți participanții, procesul

penal nu va mai începe/va înceta
-după condamnare=înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei, a celorlalte
consecințe ale condamnării (ped.complementare, recidiva).
Excepții:-amenda încasată nu se restituie

-nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor părții vătămate
Are caracter obligatoriu . Dacă intervine înainte de condamnare- făptuitorul poate cere
continuarea procesului penal
2. PRESCRIPȚIA RĂSPUNDERII PENALE =cauză extinctivă de

răspundere penală întemeiată pe trecerea timpului
Nu operează:pentru infracțiunile de genocid, contra umanității, de război, de omor, omor
calificat, infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei
Termene-art. 154 c.p.-15 ani-detenția pe viață/închisoare > 20 ani

-10 ani-închisoare >10 ani dar care nu depășește 20 ani
-8 ani-închisoare >5 ani dar care nu depășește 10 ani
-5ani-închisoare >1 an dar care nu depășește 5 ani
-3 ani-închisoare <1 an sau amenda
Calculul termenelor de presripție-pedeapsa prevăzută de lege nu cea aplicată.

Termenele se socotesc de la data săvârșirii infrcțiunii. Pt cele continue-de la data încetării
acțiunii/inacțiunii.Pt continuate-de la ultima ațiune/inacțiune. Pt cele de obicei-de la ultimul
act. Pt progresive-de la data savârșirii acțiunii/inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa
corespunzătoare rezultatului definitiv produs. În caz de concurs real-curge separat pt fiecare
infracțiune din momentul comiterii ei. În caz de concurs ideal-curge pt toate infracțiunile de la
data comiterii acțiunii/inacțiunii.
Întreruperea cursului prescripției-art. 155 c.p.-intervenirea unui act de tragere la răspundere

penală. După întrerupere-curge un nou termen de prescripție
Prescripția specială-art. 155 alin. 4 c.p.-depășirea termenului de prescripție cu încă o dată.

Suspendarea cursului prescripției-pe durata existenței unei dispoziții legale, împrejurări
neprevăzute, de neînlăturat care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale/continuarea
procesului penal. La încetarea cauzei de suspendare-prescripția își reia cursul.
La minori-termenele de prescripție se reduc la jumătate.
3. LIPSA PLÂNGERII PREALABILE

Plângerea prealabilă=înștiințarea organelor judiciare despre săvârșirea unei infracțiuni,
de către partea vătămată .
Condiții:-infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea

prealabilă a părții vătămate (lovire și alte violențe, amenințare, abuz de încredere).
-plângerea să fie făcută de partea vătămată/subiectul pasiv, în forma și condițiile
prev. de lege, în termenul legal.
Indivizibilitate activă=mai mulți subiecți pasivi-o plângere
Indivizibilitate mai mulți subiecți activi-e suficientă plângerea împotriva unuia dintre
participanți
4. RETRAGEREA PLÂNGERII PREALABILE-art.158 alin.1 c.p. =act de

voință unilateral al persoanei vătămate care revine asupra plângerii făcute.
Poate viza doar infrațiuni la care acțiunea penală se pune în mișcare la pângerea
prealabilă. Se face până la rămânerea definitivă a hotărârii. E totală și necondiționată (latura
penală și latura civilă).
5. ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR –art. 159 c.p.=act juridic bilateral ce conține

înțelegerea inervenită între partea vătămtă și infractor ce are ca efect încetarea procesului
penal și înlăturarea răspunderii penale.
E posibilă în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și dacă
legea o prevede în mod expres.
Condiții:-la infr la care legea prevede că împăcarea înătură răspunderea penală

-între partea vătămată și infractor (cei lipsiți de capacitate de exercițiu- prin
reprezentant legal)
-împăcarea=personală (între părțile care s-au înțeles să pună capăt conflictului)
-să fie totală (stinge conflictul sub aspect penal și civil) necondiționată, definitivă
-să inervină până la citirea actului de sesizare a instanței
Concluzii:
După săvârșirea unei infracțiuni pot apărea împrejurări care să ducă la concluzia că
tragerea la răspundere penalăa infractorului nu mai este necesară ori nu mia este posibilă, fie
datorită intervalului îndelungat de timp ce a trecut de la comiterea faptei, fie datorită relațiilor
existente între infractor și victimă, fie datorită schimbărilor social- politice care determină
legiuitorul să intervină în sensul înlăturării răspunderii penale.
Enumerați cauzele care înlătură răsunderea penală.
1. Amnistia:
a. Înlătură consecințele condamnării;
b. Înlătură executarea pedepsei;
c. Înlătură răspunderea penală;
București, 2014.
1995.
2016.
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei.
Rezumat:
Prin executarea pedepsei de către cel care a săvârșit o infracțiune se stinge raportul
penal de conflict, fiind realizată fucnția de apărare socială prin constrângerea și reeducarea
infractorului. Există situații în care pedepsele, deși aplicate, nu pot fi executate, fie datorită
trecerii ueni perioade îndelungate de timp, fie datorită intervenției statului care apreciază că
nu mia este necesară tragerea la răspundere penală a celui vinovat de comiterea unei
infracțiuni. Aceste cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei sunt: grațierea,
prescripția executării pedepsei.
1. Stabilirea distincției între cauzele care înlătură răspundrea penală șu cele care
înlătură sau modifică executarea ueni pedepse.
2. Înțelegerea noțiunii de ”grațiere”.
3. Diferențierea prescripției răspunderii penal de prescripția executării pedepsei.
Tema pentru acasă:
Analizați comparative prescripția răspunderii penale și prescripția execcutării pedepsei.
Cuvinte cheie : executarea pedepsei,

întrerupere. grațiere, prescripție, suspendare,
Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii

temelor: 2 ore.
1. GRAȚIEREA –art. 160 c.p. =măsură de clemență care constă în înlăturarea
totală sau parțială a pedepsei sau comutarea ei în alta mai ușoară.
Are caracter personal, nu se răsfrânge asupra participanților. Poate fi acordată in rem
(profită participanților). Se aplică infr consumate și celor în faza tentată.
Grațierea nu șterge condamnarea, ea va fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă.
Feluri:-colectivă-acordată de Parlament conf. Art.73 alin. 3 lit. I Constituție pt

anumite condamnări/anumite infracțiuni.
-individuală-acordată de Președintele României conf art. 94 lit. D Constituție prin
decret,la cerere/din oficiu după rămânerea definitivă a condamnării. Vizează pedepse
privative de libertate, una/mai multe pedepse, ori măsuri educative privative de libertate
-totală-înlătură pedeapsa principală în integralitate
-parțială-privește o parte de pedeapsă /restul rămas neexecutat.
Poate consta în comutarea unei pedepse mai grea cu una mai ușoară
-necondiționată-nu are condiții
-condiționată-afectată de condiții-exceptează recidiviștii, condamnații pentru anumite
infracțiuni(omor, viol) poate impune un termen în care să nu săvârșească alte infracțiuni.
Efecte:-înlătură pedeapsa principală (în întregime/parțial).

-nu are efecte asupra pedepselor complementare și accesorii și nici asupra măsurilor de
siguranță ori asupra drepturilor persoanei vătămate.
-nu are efect asupra măsurilor educative neprivative de libertate
Pt infracțiuni continue/continuate-operează dacă acțiunea a fost terminată la apariția actului de
grațiere.
2.PRESCRIPȚIA EXECUTĂRII PEDESPEI-art. 161 c.p. =înlăturarea

executării pedepsei dacă a trecut un timp de la data condamnării definitive iar infractorul s-a
sustras.
Efecte.-înlătură doar executarea pedepsei principale
-nu are efect asupra pedepselor complementare, măsurilor de siguranță
-nu se prescriu pedepsele pt infracțiuni de genocid, contra umanității, de război, omor,
omor calificat și cele intenționate care au avut ca urmare moartea victimei.
Termene:art. 162 c.p.-20 ani pt pedeapsa detențiunii pe viață/închisoarea > 15 ani
-5 ani plus pedeapsa ce urmează a fi executată dar nu mai
mult de 15 ani pentru celelalte ped cu închisoarea
-3 ani pt pedeapsa amezii
Concurs, recidivă postcondamnatorie, puralitate intermediară-prescripția se stabilește
în raport de pedeapsa rezultantă
Întreruperea cursului prescripției-art. 163 c.p.-prin începerea executării

pedepsei/săvârșirea unei noi infracțiuni, sustragerea de la executare după începerea pedepsei,
înlocuirea amenzii cu prestarea unei munci ăn folosul comunității. Determină curgerea unui
nou cur al prescripției.
Suspendarea cursului prescripției-art. 164 c.p.-în condițiile codului de procedură

penală. Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Măsurile educative neprivative de libertate-se prescriu în 2 ani de la rămânerea
definitivă a hotărârii.
Măsurile educative privative de libertate-se prescriu într-un termen egal cu durata
măurii luate, dar nu mai puțin de 2 ani. La înlocuirea măsurii-exectarea se prescrie în raport cu
măsura mai grea, de la data înlocuirii definitive.
Concluzii:
Similar cu situația cauzelor care înlătură răspunderea penală, pot exista împrejurări
ulterioare comiterii unei infracțiuni și ulterioare aplicării unei pedepse definitive, care fac
imposibilă executarea unei pedepse aplicate, datorită timpului îndelungat scurs de la data
aplicării acesteia sau datorită intervenției statului care apreciază că nu mai este oportună
executarea unei astfel de pedepse.
Prin ce se deosebește grațierea de amnistie?
1. Graţierea individuală se poate acorda:

a. în timpul urmăririi penale;
b. în timpul judecăţii;
c. după rămânerea definitivă a condamnării;
București, 2014.
1995.
2016.
Cauzele care înlătură
consecințele condamnării
Rezumat:
Persoana condamnată care a executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită se
poate reintegra în societate, mijlocul legal fiind cel al reabilitării, prin intermediul căruia
interdicțiile, incapacitățile și decăderile încetează pentru viitor, dându-se astfel posibilitatea ca
această persoană să fie repusă în deplinătatea drepturilor politice, sociale și economice avute
anterior condamnării.
1. Înțelegerea sferei și înțelesului noțiunii de ”reabilitare”.

2. Diferențierea celor două forme ale reabilitării.
3. Identificarea condițiile legale ale reabilitării.
4. Identificarea efectelor pe care le produce reabilitarea.
Tema pentru acasă:
Analizați comparative reabilitarea de drept și cea judecătorească.
Cuvinte cheie : consecințe ale condamnării, reabilitare.

REABILITAREA
Este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat în societate, din
punct de vedere juridic.
Ca efect al reabilitării -încetează toate decăderile, interdicțiile și incapacitățile care
rezultă din condamnare. Ea înlătură antecedența penală dar nu are efect asupra despăgubirilor
civile, cheltuielilor de judecată, măsurilor de siguranță și nu atrage obligația de reintegrare în
funcția avută anterior condamnării.
Felurile reabilitării:-de drept

-judecătorească
1. Reabilitarea de drept-art. 165 c.p.=operează în temeiul legii, fără a fi cerută sau constatată
de instanță.
Condiții:-condamnarea=amendă/închisoare mai mică de de 2 ani/închisoarea a cărei executare

a fost suspendată sub supraveghere
-în 3 ani de la executarea pedepsei, prescrierea ei, de la grațiere nu a mai comis o
altă infracțiune.
2. Reabilitarea judecătorească-art. 166 c.p. – se dispune de către instanță dacă sunt

îndeplinite condițiile legale.
3.
Termene:-art. 166 c.p.-4 ani pt condamnări la pedeapsa închisorii între 2-5 ani
-5 ani pentru condamnări la ped închisorii între 5-10 ani
-7 ani pt condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, sau
detențiunea pe viață comutată/înlocuită cu închisoarea
-10 ani pt detențiunea pe viață considerată executată ca urmare a
grațierii, împlinirii termenului de prescripție sau a liberării condiționate.
Termenele-se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale/de la data
când aceasta s-a prescris.
Amendă-termenul curge de la data achitării amenzii/stingerea executării
Suspendare sub supraveghere-termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
Condiții:-nu a săvârșit o altă infracțiune în termenul prev. de art. 166 c.p.

-a achitat integral cheltuielile de judecată, a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, cu excepția cazului în care s-a aflat în imposibilitate ori partea
civilă a renunțat la despăgubiri.
În cazul respingerii cererii- o nouă cerere se poate face după 1 an de la rămânerea definitivă a
hotărârii de respingere.
Anularea reabilitării-art. 171 c.p. –dacă se descoperă că cel reabilitat mai săvârșise o
infracțiune care ar fi dus la respingerea cererii.
Reabilitarea persoanei juridice –potrivit dispozițiilor art. 150 c.p. are loc de drept în
decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenziisau pedeapsa complementară a fost
executată sau considerate ca executată iar aceasta nu a ami săvârșit o altă infracțiune.
Concluzii:
Pentru a stimula efortul unei persoane condamnate de a se reintegra în societate,

legiuitorul roman reglementează instituția reabilitării prin intermediul căreia condamnarea
executată se șterge prin trecerea unui interval de timp și prin îndeplinirea unor condiții legale.
Care sunt condițiile reabilitării judecătorești?
1. Reabilitarea se dispune de către:

a. parlament
b. președintele României
c. instanţa de judecată
București, 2014.
1995.
2016. Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul
Daniela Maria Czika, Condițiile reabilitării judecătorești, Acta Universitatis Lucian Blaga nr.
2/2018.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ, SELECTIVĂ ŞI ACTUALIZATĂ RECOMANDATĂ
PENTRU TEMELE 1-14
Constituția României
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi, Monitorul
Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea nr. 30/1994
Legea nr. 302/2004
București, 2014.
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic,
București, 2016.
Matei Basarab, Drept penal. Partea general, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj Napoca, 1976.
Daniela Maria Czika, Condițiile reabilitării judecătorești, Acta Universitatis Lucian Blaga nr.
2/2018.
Daniela Maria Czika, Evoluția sistemului sancționator al minorilor în țara noastră, Acta Universitatis
nr. 1/2018.
Tudorel Toader și colectivul, Noul cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu,
București, 2014.
Tudorel Toader și colectivul, Noul cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu,
București, 2014.
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș, M.Dobrinoiu, Noul
cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic,
București, 2014
C. Niculeanu, Definiția și trăsăturile esențiale ale infrațiunii în reglementarea noului cod
penal,Dreptul 10/2010
G. Antoniu, Cauzele justificative în proieactul noului cod penal, RDP nr. 20/2204
M. Iordache, Reglementarea tentativei în Legea nr. 286/2009, Dreptul nr. 1/2010
ANEXE
RĂSPUNSURILE LA TESTELE DE AUTOEVALUARE
NOTA BENE: grilele pot avea o variantă corectă sau două variante corecte
UNITATEA DE STUDIU NR. 1

1. b
1. b şi c
1. b
1. a
1. a
2. a
3. b
1. b
1. a și b
1. b
1. a
1. b
1. a
1. c
1. c
1. c

Suport Curs ID Penal Gen - II 2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs ID Penal Gen - II 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

- Suport de curs pentru învăţământul la distanţă -

Lector. univ. dr. Daniela

1. GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU… 2

3. PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU… 6

4. CERINŢE DE FOND ŞI DE FORMĂ PRIVIND (TEHNO- REDACTAREA TEMELOR

5. CONŢINUTUL ANALITIC AL DISCIPLINEI DREPT PENAL GENERAL II

Unitate de studiu 1. Pluralitatea de infracțiuni. Concursul de infracțiuni 9

6. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ, SELECTIVĂ ŞI ACTUALIZATĂ RECOMANDATĂ

Prezentul manual de studiu reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei DREPT

Manualul se adresează studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă (ID) şi

Structura cursului respectă standardele şi procedurile de uz larg în învăţământ naţional

Fiecare unitate de studiu are o structură proiectată din perspectiva exigenţelor

Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele aşteptate

Totalul general al orelor de studiu necesare parcurgerii şi înţelegerii unităților de

Utilizarea cursului reclamǎ respectarea unui program riguros de autoinstruire şi a unor

1. Parcurgerea şi ȋnţelegerea ȋn ordinea logicǎ a unităților de studiu pe capitole.

2. Capitolele conţin teste de evaluare şi de autoevaluare sau întrebări recapitulative pe

3. Intrebarile de autocontrol şi testele de evaluare nu sunt de perspicacitate şi de aceea nu

4. Ordinea logică de studiu este urmatoarea:

a. Se citesc obiectivele şi competenţele pe capitole

b. Se citesc termenii de referinţǎ(cuvintele cheie)

c. Se parcurg ideile principale ȋn rezumat

d. Se parcurge conţinutul dezvoltat de idei din capitol

e. Se rǎspunde la ȋntrebǎrile recapitulative, revǎzând dacǎ este necesar, conţinutul

f. Se efectueazǎ testul de autoevaluare şi se verificǎ, prin confruntare cu rǎspunsurile

5. Nu este recomandabil sǎ se parcurgǎ mai mult de un capitol pe zi, pentru a nu se

TEMA PENTRU ACASĂ (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

LECTOR UNIV. DR. DANIELA CZIKA

LECTOR UNIV. DR. MARIUS ARON

Manualul de studiu , DREPT PENAL GENERAL II.” reprezintǎ o sintezǎ realizatǎ ȋn

I.Obiectivele cursului ,,DREPT PENAL GENERAL II”:

⮚ Cunoaşterea, înţelegerea conceptelor, teoriilor şi a metodelor specific dreptului

Din fisa de disciplina. Cursul își propune să permită studenților de anul II

Competențe dobândite.În urma parcurgerii acestui curs, studenții vor fi capabili să să

Din fisa de disciplina:

-Utilizarea adecvată a termenilor, conceptelor din domeniul dreptului penal general

II. Descrierea structurii cursului

Cursul este structurat ȋn conformitate cu rigorile studiului individual(autoinstruire) pe

I. Rezumatul ideilor principale

II. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

III. Conţinutul temei de studiu

V. Cuvinte cheie(termeni de referinţǎ)

VI. Întrebǎri recapitulative

VII. Teste grilǎ de evaluare /autoevaluare

VIII. Teme de casǎ/Teme de control

Problematica prezentatǎ ȋn curs constituie bibliografia generalǎ minimǎ obligatorie

III. Bibliografia este prezentatǎ la sfȃrşitul cursului

Referatul final, cât și lucrările în care se tratează temele de control

Referatul trebuie să fie redactat într-un limbaj academic cu utilizarea corectă şi

Referatul va fi elaborat şi redactat cu utilizarea a cel puţin 3 surse bibliografice actuale

Referatul se va tehnoredacta cu font Times New Roman CE, caractere de 14, la un

rand. Intinderea referatului va fi de 6 fără a depăși 15 pagini.

Depunerea referatului/temelor de control se face electronic pe adresa tutorelui de

Tema pentru acasă:

Comparație între concursul real de infracțiuni și concursul formal de infracțiuni.

Cuvinte cheie : pluralitate de infracțiuni, concurs de infracțiuni, concurs formal,

Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii temelor: 2 ore.

A.Concursul real de infracțiuni=formă a concursului în care o persoană

B. Concursul formal de infracțiuni -art. 38 alin. 2 c.p. =formă a concursului

Pedepsirea concursului de infracțiuni

Concluzii:Concursul de infracțiuni este acea formă a pluralității de