Curs ID II

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ II
SUPORT CURS ID
Lector. univ. dr. Daniela Czika

2019
Drept penal. Partea generală
_________________________________________________________________________
_ CUPRINS:
Ghid de utilizare a manualului
Unitatea de studiu 1.Unitatea de infracțiune.
Unitatea de studiu 2.Pluralitatea de infracțiuni.
Unitatea de studiu 3.Pluralitatea de infractori.
Unitatea de studiu 4. Sancțiunile penale.
Unitatea de studiu 5. Răspunderea penală.
Unitatea de studiu 6. Individualizarea judiciară a executării pedepsei.
Unitatea de studiu 7. Răspunderea penală a minorilor.
Unitatea de studiu 8. Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură sau
modifică executarea pedepsei. Cauzele care înlătură consecințele condamnării.
Răspunsuri corecte la testele grilă de autoevaluare
Bibliografie
_________________________________________________________________________
_ GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU
1.Introducere
Prezentul suport de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Drept penal -
Partea generală, fiind un ghid pentru modul în care trebuie parcursă şi însuşită această
disciplină, comună învăţămâtului la forma de zi cât şi la forma de învăţământ la distanţă,
conform planurilor de învăţământ în vigoare.
Prezentul suport de curs este destinat studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă
(ID) şi constituie un instrument util pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea disciplinei
Drept penal- Partea generală.
Suportul de curs este structurat într-o formă concisă care permite învăţarea individuală
și asigură reţinerea informaţiilor de bază, înţelegerea noțiunilor fundamentale ale acestei
discipline şi aplicarea cunoştinţelor dobândite în vederea rezolvării unor studii de caz. De
asemenea, suportul de curs stimulează studentul să abordeze bibliografia recomandată la
sfârşitul fiecărei teme, în vederea aprofundării acestei discipline.
Suportul de curs este structurat pe unităţi de studiu. Unitatea de studiu reprezintă o
parte omogenă din conţinutul manualului, caracterizată de un număr de termeni de referinţă
(cuvinte-cheie), care poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort continuu de concentrare
intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore ( conţinutul de idei al temei de studiu, exceptând
întrebările recapitulative, temele pentru acasă, testele de
autoevaluare sau de evaluare).
Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele
aşteptate doar cu condiţia respectării procedurii de parcurgere a modulelor de studiu,
procedură care este prezentată în cele ce urmează.
2.Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire
Utilizarea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire. Reguli de

bază în procedura de realizare a programului de autoinstruire pe baza suportului de
curs:
__________________________________________________________________________
a) Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar în cazul în
care studentul apreciază că ar putea să nu parcurgă o unitate şi că ar putea să înţeleagă
celelalte unităţi. Criteriile şi modalitatea de „înlănţuire” a temelor de studiu sunt prezentate la
fiecare temă de studiu şi ele trebuie respectate întocmai, sub sancţiunea nerealizării la
parametrii maximali a programului de autoinstruire.
b) Fiecare temă de studiu conţine şi un test de evaluare şi temă pentru acasă pe

care studentul trebuie să le realizeze cu scopul evaluării gradului şi corectitudinii
înţelegerii fenomenelor şi instituţiilor descrise sau prezentate în tema de studiu.
c) Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt

de perspicacitate, deci nu trebuie rezolvate contra cronometru
d) Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:
- se citesc obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – identificabile şi cu
ajutorul următoarei pictograme:
- se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie) – identificabili şi cu
ajutorul următoarei pictograme:
- se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat – identificabil identificabil
şi cu ajutorul următoarei pictograme:
-se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al temei de studiu – identificabile şi
cu ajutorul următoarelor pictograme: sau

__________________________________________________________________________
- se parcurge bibliografia recomandată – identificabilă şi cu ajutorul
următoarei pictograme:
- se răspunde la întrebările recapitulative - identificabile şi cu ajutorul următoarei
pictograme:
-prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul manualului – identificabil
şi cu ajutorul următoarei pictograme:
- se efectuează testul de evaluare sau/şi tema pentru acasă sau de control
(după caz) - identificabil şi cu ajutorul următoarelor pictograme: sau
Obervaţie: este recomandabil ca înaintea testelor de autoevaluare să se facă o pauză de 30

de min. sau de o oră. De asemenea, este recomandabil ca la fiecare 2 ore de studiu să se facă
o pauză de 30 de minute.
e) Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de o temă pe zi pentru a nu se periclita

însuşirea temeinică şi structurală a temei. În funcţie de necesităţile şi posibilităţile de studiu ale
unui student, studiul unei teme poate fi fracţionat pe mai multe zile dedicând cel puţin 30 de
minute pe zi studiului.
Tema pentru acasă (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

fiecare temă de studiu. Ea se constituie într-un instrument indispensabil de studiu
individual necesar însuşirii şi mai ales înţelegerii temei, Rezolvarea ei se poate face
în aproximativ 1-2 ore.
3. Prezentarea suportului de curs şi a disciplinei

__________________________________________________________________________
Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” reprezintă o sinteză a cursului

corespondent utilizat la forma de învăţământ de zi, conţinutul de idei fiind sintetizat și
prezentat într-o manieră enunțiativă, elementele de detaliu putând fi regăsite de către
student în bibliografia de specialitate recomandată.
3.1.Obiectul suportului de curs „Drept penal. Partea generală”
Obiectul suportului de curs îl reprezintă o introducere în dreptul penal, dar și o analiză
de ansamblu asupra instituţiilor fundamentale ale dreptului penal precum și asupra principiilor
care guvernează această materie. Sunt prezentate caracterele dreptului penal, principiile
fundamentale ale acestuia, normele de drept penal, infracțiunea, cauzele justificative și cele de
neimputabilitate, unitatea și pluralitatea de infracțiuni, pluralitatea de făptuitori, sancțiunile
penale, răspunderea penală a minorilor.
3.2.Obiectivele disciplinei
Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” are, ca obiectiv general, acela de a
permite înţelegerea, de către studenţii anului II, a instituțiilor de bază ale dreptului penal,
esențiale în abordarea celorlalte discipline corelative ( drept penal partea specială, drept
procesual penal, drept execuțional penal).
Obiective principale:
§ iniţierea în dreptul penal prin înțelegerea și însușirea noţiunilor, conceptelor şi instituţiilor
dreptului penal român;
§ aplicarea cunoştinţelor teoretice şi a textelor legale la spețe concrete;
§ dezvoltarea unui vocabular specific domeniului dreptului penal;
§ cultivarea spiritului civic și formarea unor atitudini pro sociale;
4.Descrierea structurii suportului de curs:

Suportul de curs este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual
(autoinstruire) şi este sistematizat în unităţi de studiu. Structura fiecărei unităţi de studiu
este următoarea:
__________________________________________________________________________
I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

II. Competenţele dobândite de student (utilitatea temei pentru student)
III. Termeni de referinţă (cuvinte-cheie)
IV. Durata de parcurgere a unității de studiu
V. Structura temei de studiu
VI. Rezumatul ideilor principale
VII. Conţinutul dezvoltat de idei al unității de studiu
VIII. Bibliografia recomandată
IX. Întrebări recapitulative
X. Teste de autoevaluare
XI. Teste de evaluare
Unitatea de studiu 1
Unitatea de infracțiune
I. Obiective specifice:
1. Identificarea formelor unităţii de infracţiune;
2. Analiza fiecărei categorii;
3. Înțelegerea diferenţelor între infracţiunea continuă şi cea continuată;
4. Înțelegerea instituției infracţiunii complexe;
5. Diferențierea dintre infracţiunea de obicei, infracţiunea progresivă.
II. Competenţe specifice dobândite de studenţi:

1. Diferențierea diferitelor tipuri de unitate de infracţiune;
2. Compararea infracțiunilor după diferite criterii;
3. Explicarea conţinutului infracţiunii complexe;
4. Diferențierea între infracţiunea continuă şi cea continuată;
5. Diferențierea dintre infracţiunea de obicei, infracţiunea progresivă;
III. Cuvinte cheie:

Unitate naturală de infracţiune, unitate legală de infracţiune, infracţiune
continuă, infracţiune continuată, infracțiune complexă, infracţiune de obicei;
IV. Structura unităţii de studiu:

1. Unitatea de infracţiune. Forme.

2. Infracţiunea simplă.
3. Infracţiunea continuă.
4. Infracţiunea deviată.
5. Infracțiunea continuată.
6. Infracțiunea complexă.
7. Infracţiunea progresivă.
8. Infracţiunea de obicei.
V. Rezumat:
Unitatea de infracţiune există atunci când activitatea desfășurată de

făptuitor realizează conținutul unei singure infracțiuni. Ea poate fi formată dintr-o singură
acțiune/inacțiune sau poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o singură
infracțiune datorită împrejurării de fapt în care au fost comise acțiunile sau datorită
dispozițiilor legale. Forme: unitate naturală ( infracţiunea simplă, infracţiunea continuă,
infracţiunea deviată) sau unitate legală ( infracţiunea continuată, complexă, progresivă, de
obicei).
VI. Conţinutul unităţii de studiu 1
Unitatea de infracţiune
există atunci când activitatea desfășurată de făptuitor realizează
conținutul unei singure infracțiuni.
-poate fi formată dintr-o singură acțiune/inacțiune
-poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o

singură infracțiune datorită împrejurării de fapt în care au fost comise acțiunile
sau datorită dispozițiilor legale
Importanță:-consecințele sub aspect sancționator-aplicarea unei singure
pedepse
-presupune o singură rezoluție infracțională
Forme:-unitate naturală de infracțiune- determinată de unitatea
acțiunii/inacțiunii, a rezultatului, a formei de vinovăție
-unitate legală de infracțiune-dată de voința legiuitorului,din
considerente de politică penală, și are la bază legătura strânsă dintre acțiuni sau
elementul subiectiv.
Unitatea naturală este o formă de unitate infracțională determinată de
unitatea acțiunii/inacțiunii, de unicitatea rezultatului, de unicitatea formei de
vinovăție. Ea există atunci când este săvârșită o singură acțiune/inacțiune, se
produce un rezultat unic, iar la baza activității infracționale se află o singură
formă de vinovăție
Formele unității naturale de infracțiune:-infracțiunea simplă
-infracțiunea continuă
-infracțiunea deviată
1. INFRACȚIUNEA SIMPLĂ-se prezintă, sub aspectul laturii obiective, într o

acțiune/inacțiune unică, cu o urmare unică, iar sub aspectul laturii subiective, într-o unică
formă de vinovăție, cu un singur subiect activ și un subiect pasiv, și cu un obiect juridic
unic.
Majoritatea infracțiunilor sunt infracțiuni simple:omor, furt, fals…
Mai multe acte identice comise în aceleași împrejurări conturează o infracțiune simplă
–unitate naturală colectivă (mai multe lovituri la cap, picioare=vătămare corporală). Actele de
executare multiple se concretizează într-o singură infracțiune dacă rezultatul este unic,
subiectul pasiv e unic și forma de vinovăție e aceeași
Pluralitatea de subiecte pasive poate determina o pluralitate de infracțiuni: -la
infracțiunile contra persoanei, cu excepția celor contra vieții și a infr. de vătămare corporală
din culpă, o singură acțiune care aduce atingere mai multor persoane, determină o pluralitate
de infracțiuni.
-mai multe victime ucise prin aceeași activitate
unică=omor calificat
-mai multe victime ale aceluiași accident=infracțiune
complexă
-la infracțiunile contra patrimoniului –furt-infracțiune unică,ce aduce atingere unei
valori sociale unice, patrimoniul. La infr. compexe(tâlhăria)=concurs de infracțiuni, dat fiind
obiectul juridic complex
O altă opinie apreciază că și în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cu pluralitate
de subiecți pasivi=pluralitate de infracțiuni
2.INFRACȚIUNEA CONTINUĂ=formă a unității naturale caracterizată

prin prelungirea în timp, în mod natural, a acțiunii/inacțiunii și a urmării până când infractorul
sau o altă persoană o întrerupe, moment la care se epuizează.
Întreruperea poate fi determinată de:voința făptuitorului, altă persoană, intervenția
autorităților.(lipsirea de libertate în mod ilegal, abandonul de familie, furtul de energie
electrică).
Elementul material-presupune o activitate ce durează în timp (deținerea, rămânerea,
purtarea…).
Forme:-infr. continue permanente=activitatea infracțională se desfășoară în timp fără
întrerupere
-infr. continue succesive=prezintă întreruperi ce țin de natura infracțiunii, sunt firești

și nu afectează unitatea infracțiunii continue ( conducerea unui vehicul fără permis de
conducere)
Are importanță ideea infractorului de a prelungi în timp activitatea infracțională
Se consideră săvârșită-la momentul încetării acțiunii/inacțiunii
Se epuizează la momentul încetării activității infracționale.
Abandon de familie-378 alin. 1 lit. C c.p. =infracțiune continuă, omisivă, care se
consumă la împlinirea termenului de 2 luni și durează tot timpul în care persoana care are
drept la pensie este lipsită de ea. La momentul efectuării plății sau la pronunțarea hotărârii de
condamnare se epuizează.
3.INFRACȚIUNEA DEVIATĂ=formă a unității naturale de

infracțiune
E infracțiunea săvârșită prin devierea acțiunii de la obiectul sau de la persoana
împotriva cărora era îndreptată, datorită greșelii făptuitorului, la un alt obiect sau la o altă
persoană, pe de o parte, sau prin îndreptarea acțiunii, din eroarea făptuitorului, asupra altui
obiect sau asupra altei persoane decât cele vizate inițial.
Modalități:-devierea acțiunii, din greșeala făptuitorului, asupra unui alt obiect sau
asupra altei persoane (aberratio ictus) –rănirea altei persoane decât cea vizată de făptuitor,
datorită lipsei calității de țintaș a făptuitorului.
-devierea acțiunii, datorită erorii făptuitorului, asupra altei persoane (error in
persona- rănirea altei persoane care este confundată cu cea vizată de făptuitor), sau asupra
altui obiect aparținând altei persoane decât cea căreia credea făptuitorul că îi aparține (error in
re-incendierea autoturismului altei persoane decât cea vizată).
În oricare dintre aceste modalități se săvârșește o infracțiune unică, fiind o singură

acțiune, un singur rezultat și o singură rezoluție infracțională.
O opinie doctrinară consideră că, în cazul devierii acțiunii aberratio ictus, când, pe
lângă infracțiunea consumată se realizează și o tentativă pedepsibilă, există o pluralitate de
infracțiuni în forma concursului. ( infractorul, în intenția de a-și ucide dușmanul, trage cu
arma asupra acestuia, dar nu-l nimerește și ucide o altă persoană-omor în formă consumată în
concurs cu tentativă de omor, prin luarea în considerație a atitudinii psihice a făptuitorului.
Unitatea legală de infracţiune este o formă a unității infracționale determinată

de voința legiuitorului, și întemeiată fie pe legătura existentă pe plan material între mai multe
acțiuni care ar putea constitui infracțiuni distincte, fie pe legătura subiectivă. Forme:-
infracțiunea continuată
-infracțiunea complexă
-infracțiunea de obicei
-infracțiunea progresivă
1. INFRACȚIUNEA CONTINUATĂ=formă a unității legale de infracțiune

ce constă în săvârșirea, de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiași subiect pasiv, a unor acțiuni/inacțiuni care
prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Decizia Curții Constituționale nr.
368/2017
Este creația legiuitorului și se întemeiază pe legătura dintre acțiunile infracționale –art.
35 alin. 1 c.p. (furtul unor bunuri dintr-un apartament prin acte repetate de sustragere)
Presupune existența unei unități multiple-unitate personală(același subiect activ)
-unitate psihică (aceeași rezoluție infracțională)

-unitate juridică (același conținut de infracțiune)
Condiții:-unitatea subiectului activ
-unitatea rezoluției infracționale
-pluralitate de acțiuni, săvârșite la intervale de timp, ce realizează conținutul aceleiași
infracțiuni
1.Unitatea subiectului activ-aceeași persoană săvârșește activitatea infracțională
indiferent de forma de participație a acestuia (autor, coautor, complice, instigator). Această
concluzie se deduce din unitatea rezoluției infracționale, care nu se schimbă prin schimbarea
rolului infractorului, el contribuind cu intenție la săvârșirea faptei, iar forma de participație
mai ușoară va fi absorbită în cea mai grea.
O altă opinie susține unicitatea calității infractorului la toate acțiunile (autor,
complice…) în cazul unei participații diferite existând un concurs de infracțiuni. Infracțiunea
este continuată și atunci când mai multe persoane comit împreună aceeași infracțiune, în
calitate de coautori .
2.Unicitatea rezoluției infracționale-privește latura subiectivă și este esențială pentru
existența infracțiunii continuate. În lipsa ei, faptele ar fi calificate ca fiind în concurs real
omogen de infracțiuni.
Rezoluția infracțională unică=reprezentarea generală de ansamblu a acțiunii
infracționale, a modului de operare, a urmărilor.
Condițiile rezoluției infracționale unice:-prealabilă/anterioară începerii activității
infracționale
-să dureze tot timpul cât se desfășoară activitatea
Infr. continuată se comite doar cu intenție directă (art. 35 ali. 1 c.p.
rezoluție=intenție). Criterii pentru a determina existența rezoluției infracționale unice:
-unitatea obiectului material
-unitatea locului
-unitatea persoanei vătămate
-alte elemente de fapt din care rezultă că, la momentul luării hotărârii infracționale,
făptuitorul a avut reprezentarea, în concret, a acțiunilor pe care le va săvârși (folosirea
acelorași procedee, intervalul de timp dintre actele de executate).
3.Pluralitatea de acțiuni –săvârșite la anumite intervale de timp și care realizează
fiecare, în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.(cel puțin două acte materiale). Condiție
privitoare la latura obiectivă a infracțiunii și vizează elementul material al infracțiunii.
Acțiunile pot fi identice sau asemănătoare, la intervale de timp nu prea îndelungate, fără a fi
necesar ca ele să fie omogene. (formă simplă-formă agravată=furt simplu și furt calificat,
formă consumată-formă tentată).
Momentul săvârșirii infracțiunii continuate-se consumă în momentul în care s-a
realizat ultima acțiune-o opinie
-se consumă după fiecare acțiune și se epuizează după ultima acțiune-altă opine
-se consumă după cea de a doua acțiune și se epuizează după ultima acțiune
Importanță:-termenul de prescripție curge de la data ultimei acțiuni

-se va aplica legea penală de la data ultimei acțiuni
-se stabilește regimul răspunderii penale a minorului care începe activitatea
infracțională în minoritate iar aceasta continuă după ce devine major=va răspunde ca major
Infracțiuni care nu pot fi săvârșite în formă continuată:
-infracțiunile din culpă-rezoluția infracțională (intenția) este incompatibilă cu
culpa -infracțiunile ce se execută instantaneu, nu pot fi divizate (omor)
-infracțiunile de obicei
4. Unitatea subiectului pasiv-cerință impusă de textul art. 35 alin. 1 c.p. dar
sancționată de Curtea Constituțională prin Dec. Nr. 368/2017 astfel că ea nu mai poate
constitui o cerință pentru calificarea unei infracțiuni ca fiind continuată
2. Infracțiunea complexă=infracțiunea în conținutul căreia intră,ca

element constitutiv sau element circumstanțial agravant, o acțiune/inacțiune ce constituie, prin
ea însăși, o faptă prevăzută de legea penală.
Constă în:-reunirea a două infracțiuni-tâlhăria=furt+lovire
-absorbția unei infracțiuni în conținutul alteia ca element circumstanțial agravant-furt
prin efracție=distrugere absorbită de furt
Între infracțiunile componente există legături de natură subiectivă și obiectivă, cu
relevanță penală
Rațiunea acestei categorii de infracțiuni-politică penală, tehnică legislativă, represiune
eficientă
Forme:infracțiune complexă simplă-include în conținutul ei ca element constitutiv o

altă infracțiune, fie în forma reunirii celor două infracțiuni distincte din care rezultă o terță
infracțiune, nouă, deosebită de componentele ei (tâlhăria) fie în forma includerii unei
infracțiuni în conținutul alteia, fără a se crea a treia infracțiune (ultraj-257 alin. 1 c.p. )
infracțiunea complexă calificată /în formă agravată-include în conținutul ei, ca
element circumstanțial, o altă infracțiune-furtul prin efracție, viol care a avut ca urmare
moartea victimei
Structură:
Obiectul:complex , în care unul este obiect juridic principal, altul este obiect juridic
secundar. La absorbție-obiectul principal este obiectul juridic al infracțiunii absorbante. La
reunire, obiectul juridic principal este dat de voința legiuitorului care introduce infracțiunea
complexă într-un anumit capitol din c.p. (tâlhăria- infracțiune contra patrimoniului, obiectul
juridic principal este patrimoniul)
Obiectele juridice incluse pot fi identice (art. 189 lit f. c.p.) sau diferite ( art. 233 c.p. ).
Poate exista unul ( furt prin amenințare) sau mai multe obiecte materiale, de aceeași natură
( art. 189 lit.f) sau de natură diferită (tâlhăria, obiect material principal-furt, obiect material
secundar-corpul victimei).
Subiecții: activ -orice persoană fizică sau juridică, la unele infracțiuni trebuie să aibă o
anumită calitate ( purtare abuzivă –art. 296 c.p. persoană aflată în exercițiul atribuțiilor de
serviciu).
pasiv –Pf sau PJ , la unele infracțiuni –anumită calitate (ultraj-art. 257 c.p. funcționar
public). Poate exista un subiect pasiv principal (PJ) și un subiect pasiv secundar (PF) în cazul
unei tâlhării comise în dauna unei persoane juridice, când actele de violență se exercită asupra
unei persoane fizice (paznic, cărăuș).
Latura obiectivă:-acțiunea infracțională ce presupune o singura acțiune sau mai multe
acțiuni.
La infr. prin absorbție-o singură acțiune infracțională (ultraj)
La infr. prin reunire- există acțiuni multiple
La infr. complexe prin absorbția unei alte infracțiuni ca element circumstanțial -există acțiuni
multiple .Acțiunile por fi identice (omor 189 lit. f) sau diferite
Urmarea-multiplă- atâtea urmări câte acțiuni au fost în compunerea ei
Latura subiectivă-intenție/praeterintenție . Intenția este directă, chiar dacă pentru una

dintre infracțiunile componente inculpatul acționează cu intenție indirectă. La infracțiunile
săvârșite în formă agravată (viol –moartea victimei) forma de bază e săvârșită cu intenție
directă iar forma agravată cu praeterintenție. Atenție la forma agravată a infracțiunii (viol) –
poate fi infr.complexă când moartea victimei e rezultatul culpei autorului, sau poate fi un
concurs de infracțiuni ( viol +omor) când moartea s-a datorat intenției făptuitorului.
Participați penală-pot fi săvârșite în coautorat (tâlhărie )

-instigarea și complicitatea-la infr. praeterintenționate
Tentativa-poate exista la infr. prin absorbție-se consumă când se aduce atingere

obiectului juridic principal, dacă se lezează doar obiectul secundar=tentativă. Altă opinie
există tentativă când începe executarea fiecăreia din acțiunile componente
Infr. prin absorbție-există tentativă dacă infr. absorbită este susceptibilă de tentativă
(ultraj-nu are tentativă).
3.Infracţiunea progresivă. Este o formă de unitate legală în care conținutul

obiectiv se amplifică în realizarea acțiunii sau în rezultat ceea ce duce la o infr. mai gravă sau
la o formă agravată a aceleiași infracțiuni
Este acea infracțiune care, după atingerea momentului consumării, își amplifică
progresiv urmarea fără intervenția făptuitorului, urmări care realizează conținutul unei
infracțiuni mai grave ( loviri-vătămare corporală-moartea victimei).
Infracțiunea mai ușoară este absorbită de cea mai gravă, fiind o absorbție legală .
Latura subiectivă=praeterintenția (intenție +culpă pentru rezultatul mai grav) =culpă

(accident auto-vătămare corporală din culpă-ucidere din culpă).
Săvârșirea infracțiunii:la data executării acțiunii
Epuizarea:la data producerii rezultatului (prescripția, legea aplicabilă)

4. Infracţiunea de obicei. Formă de unitate legală care se săvârșește prin

repetarea unei fapte de un număr de ori care denotă obișnuința (exercitarea unei profesii,
efectuarea de acte de comerț…)
Condiții:-pluralitate de acte materiale similare

-actele materiale individuale nu au caracter penal
-actele materiale denotă obișnuința, îndeletnicirea
Urmarea: rezultat unic

Se consumă când s-au produs un număr de acte ce indică obișnuința
Se epuizează la momentul încetării acțiunii infracționale
Latura subiectivă- intenție, o singură rezoluție infracțională ce presupune

reprezentarea tuturor faptelor
Nu e posibilă tentativa
Nu e posibil coautoratul dar e posibilă instigarea, complicitatea
VII. Bibliografie
C.Butiuc, Manual de drept penal. Partea generală, ed. a 2- a revăzută,
Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2014
F. Streteanu, D.Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul
Juridic, București, 2014
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Partea generală,
ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic, București, 2016 I.Pascu,
T.Dima, C.Păun, M.Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș, M.Dobrinoiu,
Noul cod penal comentat, Universul Juridic, București, 2014
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș,

M.Dobrinoiu, Noul cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută
și adăugită, Universul Juridic, București, 2014
Timpul necesar studiului: 2 ore
VIII. Întrebări recapitulative
1. Care sunt formele unităţii de infracţiune?

2. Ce este unitatea naturală de infracţiune?
3. Care sunt formele unităţii naturale de infracţiune?
4. Care sunt formele unităţii legale de infracţiune?
5. Care sunt condiţiile infracţiunii continuate?
6. Ce este infracţiunea de obicei?
7. Care sunt formele de vinovăţie în cazul infracţiunii progresive?
IX. Teste de autoevaluare
Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune:
a. infracţiunile continue
b. infracţiunile continuate
c. infracţiunile progresive
X. Teste de evaluare
Infracţiunea complexă:
a. reprezintă o formă a unităţii naturale de infracţiune b. se poate
săvârşi doar cu intenţie
c. cuprinde în conţinutul său constitutiv o acţiune sau inacțiune
Pluralitatea de infracțiuni.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infracţiuni;
2. Înţelegerea instituţiei concursului de infracţiuni;
3. Înţelegerea condiţiilor de existenţă ale concursului de
infracţiuni; 4. Înțelegerea instituției recidivei;
5. Diferențierea concursului de infracţiuni de recidivă.

1. Diferențierea formelor pluralităţii de infracţiuni;
2. Compararea concursului de infracţiuni cu recidiva;
3. Explicarea condiţiilor concursului de infracţiuni;
4. Explicarea condiţiilor recidivei;
III. Cuvinte cheie:

Pluralitate de infracţiuni, concurs de infracţiuni, conexitate etiologică,
conexitate consecvenţională, recidivă, pluralitate intermediară

1. Pluralitatea de infracţiuni. Forme.
2. Concursul de infracţiuni.
3. Recidiva. Condiţii. Forme.
4. Pluralitatea intermediară.
V. Rezumat:
Pluralitatea de infracţiuni este o formă a pluralității care desemnează
săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană. Forme: concursul de infracțiuni,
recidiva, pluralitatea intermediară.
__________________________________________________________________________
Pluralitatea de infracţiuni
formă a pluralității care desemnează săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași
persoană.
Forme: concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară.
1. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin existența a două sau mai
multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană anterior condamnării definitive pentru vreuna
din ele.
Condiții: -săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni. Acestea pot fi de aceeași
natură, de natură diferită, pot fi săvârșite cu aceeași formă de vinovăție sau cu diferite forme
de vinovăție, unele cu intenție altele din culpă, unele prin acțiune altele prin inacțiune, unele
în forma de bază altele în forma agravată, unele în formă consumată altele în forma tentativei
pedepsibile.
-săvârșirea infracțiunilor de aceeași persoană. Cerința identității subiectului activ

este de esența acestei instituții. Nu este necesar ca subiectul activ să aibă aceeași calitate
(autor, coautor, instigator, complice) el poate acționa în calități diferite. Nu e relevantă
comiterea unor infracțiuni în timpul minorității și a altor infracțiuni în perioada majoratului.
-toate infracțiunile să fie săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru

vreuna din ele. Această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de recidivă și de
pluralitatea intermediară. Condamnare definitivă=hotărâre de condamnare ce nu mai poate fi

atacată prin intermediul căilor ordinare de atac. (apel). Această condiție se verifică prin
raportarea datei săvârșirii fiecărei infracțiuni la momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
-cel puțin două dintre infracțiuni să poată fi supuse judecății, respectiv, să nu fie
incidente cauze care înlătură răspunderea penală (amnistie, prescripția răspunderii penale,
lipsa plângerii prealabile, împăcarea părților ) ori cauze generale de nepedepsire

(desistarea) ori cauze speciale (retragerea mărturiei).
Forme:-concurs real de infracțiuni (material)
-concurs formal de infracțiuni (ideal)
A.Concursul real de infracțiuni=formă a concursului în care o persoană

săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni distincte, mai înainte de a fi
fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Acțiunile /inacțiunile sunt distincte și pot fi
săvârșite în aceleași împrejurări ori în împrejurări diferite și la anumite intervale de timp .
Formele concursului real de infracțiuni:
-real simplu =între infracțiunile săvârșite nu există nicio legătură cu excepția

faptului că sunt săvârșite de aceeași persoană. Poate fi omogen ( infracțiunile sunt de aceeași
natură-mai multe furturi) sau eterogen (infracțiunile sunt de natură diferită –furt și violare de
domiciliu).
-real cu conexitate=între infracțiunile săvârșite există anumite legături, conexiuni

(concurs real caracterizat).
Conexitatea poate fi: cronologică (timp) topografică ( loc) etiologică ( legătură

cauză-efect) consecvențională (un fapt acoperă pe altul) accidentală ( legătură pur
întâmplătoare).
Conexitatea etiologică- art. 38 alin. 1 teza a II-a există atunci când o infracțiune
este comisă pentru a înlesni săvârșirea altei infracțiuni. Ambele infracțiuni trebuie săvârșite cu
intenție iar rezoluția infracțională este luată înaintea săvârșirii primei infracțiuni. Această
conexitate presupune o infracțiune mijloc și o infracțiune scop ( ex. infracțiunea de distrugere
pentru a săvârși infracțiunea de furt)
Conexitatea consecvențională-art. 38 alin. 1 teza a II-a c.p. există atunci când o

infracțiune este comisă pentru ascunderea altei infracțiuni. Nu este necesară aceeași formă de
vinovăție. Această conexitate presupune o infracțiune cauză și o infracțiune efect (uciderea
victimei și distrugerea cadavrului). Prima infracțiune poate fi comisă cu intenție sau din culpă
dar a doua infracțiune se comite doar cu intenție.
B. Concursul formal de infracțiuni -art. 38 alin. 2 c.p. =formă a concursului

care există atunci când o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor
în care a avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni.
Acțiunea/inacțiunea este unică .
Infracțiunile pot fi de aceeași natură (concurs formal omogen-vătămare corporală

din culpă) sau de natură diferită (concurs formal eterogen-vătămare corporală din culpă și
ucidere din culpă). Unele infracțiuni pot fi comise cu intenție altele din culpă.
RECIDIVA .Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin

săvârșirea unei noi infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a
executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită anterior.
Se deosebește de concurs prin existența unei hotărâri judecătorești definitive de

condamnare pentru o infracțiune anterioară.
Recidiva –prezintă un grad ridicat de pericol

Art. 41 c.p. Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de
reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită,
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este
detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată
în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
-determină clasificarea infractorilor în infractori primari și recidiviști (aceștia din
urmă au un tratament penal mai restrictiv, neputând beneficia de amânarea aplicării pedepsei,
renunțarea la aplicarea pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere)
Condițiile recidivei: -condamnare definitivă pentru o infracțiune
-săvârșirea unei noi infracțiuni după ce prima condamnare a rămas definitivă sau
după ce pedeapsa a fost executată
-aceeași persoană care a fost condamnată sau a executat o pedeapsă a săvârșit

noua infracțiune
Forme: 1. generală-infracțiunile săvârșite sunt diferite
specială-infracțiunile săvârșite sunt de același fel
2. absolută-există indiferent de gravitatea pedepsei pronunțate anterior
relativă-există doar dacă pedeapsă anterioară este de o anume gravitate. C.P.

consacră recidiva relativă
3. mare-există dacă prima pedeapsă este de o gravitate mai mare (primul

termen al recidivei
mică-există dacă primul termen este alcătuit din mai multe condamnări la pedepse
mai mici, de gravitate mai reducă. C.P. reglementează recidiva mare.
4. permanentă-există indiferent de durata timpului scurs de la prima

condamnare/executare până la săvârșirea noii infracțiuni
temporară-există dacă a doua infracțiune este săvârșită într-un anumit interval de

timp de la condamnare/executare
5. națională-condamnarea definitivă este pronunțată de o instanță națională
internațională-condamnarea este pronunțată de o instanță străină
6. postcondamnatorie- a doua infracțiune este comisă după condamnare și înainte

de executarea pedepsei sau în timpul executării acesteia
postexecutorie- a doua infracțiune este comisă după executarea pedepsei pentru

prima infracțiune
C.P. reglementează recidiva mare postcondamnatorie și recidiva mare

postexecutorie, temporară, națională și internațională
Recidiva mare postcondamnatorie la persoana fizică-art. 41 alin. 1,2

c.p.=există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
detențiunea pe viață sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cel condamnat săvârșește din
nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, înainte de începerea executării pedepsei,
Drept penal. Partea generală__________________________
în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută pentru noua
infracțiune este închisoarea de 1 an sau mai mare.
Condiții:
-pentru primul termen (prima condamnare):
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață

sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Dacă hotărârea de condamnare nu este
definitivă=concurs de infracțiuni. Dacă pedeapsa e mai mică de 1 an =nu e recidivă. Prima
condamnare poate fi aplicată pentru un concurs de infracțiuni –pedeapsa rezultantă mai mare
de 1 an.
-hotărârea de condamnare să fie pronunțată pentru o infracțiune comisă cu intenție

sau cu intenție depășită. Nu atrag recidiva condamnările pentru infracțiuni din culpă-art. 42
lit. c c.p.
-hotărârea de condamnare să nu vizeze infracțiuni exceptate de la reținerea

stării de recidivă ( art. 42 c.p.) ori infracțiuni pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare.
Art. 42 c.p. –condiții negative ale recidivei:
-condamnări pt fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în legea penală

/dezincriminate pentru care toate consecințele penale încetează-art. 4 teza a II-a c.p.
-condamnări pt infracțiuni amnistiate-amnistia înlătură răspunderea penală chiar

dacă legea de amnistia fost adoptată ulterior executării condamnării
-condamnări pt infracțiuni săvârșite din culpă-ele sunt considerate de un pericol

social mai ușor decât infracțiunile intenționate
-pentru al doilea termen al recidivei (a doua infracțiune):
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție directă, indirectă ori cu intenție

depășită ( la baza acesteia stând intenția la care se adaugă culpa). Ambele infracțiuni pot fi de
aceeași natură, de natură diferită (recidivă generală) pot fi în formă consumată ori în forma
tentativei, inculpatul putând avea diferite calități ( autor, instigator, complice). Al doilea
termen poate fi un concurs de infracțiuni cu condiția ca cel puțin una din infracțiunile
concurente să fie pedepsită cu închisoarea de 1 an mai mare. Dacă mai multe infracțiuni
concurente sunt sancționate cu pedeapsa de 1 an sau mai mare=fiecare din ele constituie al
doilea termen al recidivei (o opinie) sau există o singură recidivă cu termen multiplu (altă
opinie).
-pedeapsa pentru noua infracțiune=detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de 1
an. Se ia în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea tip, chiar dacă a fost
săvârșită o tentativă sancționată cu pedepse la jumătate. Se ia în considerare maximul special
la pedepsei nu pedeapsa concretă aplicată de instanță, chiar dacă aceasta din urmă e amenda
ori închisoare mai mică de 1 an.
-noua infracțiune să fie săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima și

până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei. Noua infracțiune poate
fi săvârșită: după condamnarea definitivă dar înainte de începerea executării pedepsei (dacă s a
amânat executarea, dacă s-a exercitat o cale extraordinară de atac) în timpul executării
pedepsei ( în executarea efectivă, în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, în
perioada liberării condiționate), în stare de evadare.
. Recidiva mare postexecutorie la persoana fizică –art. 41 alin. 1, 2 c.p. =există

atunci când, după executarea sau considerată ca executată pedeapsa detențiunii pe viață ori a
închisorii de 1 an și până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare, cel
condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar pedeapsa
prevăzută pentru noua infracțiune este închisoarea de 1 an sau mai mare.
Condiții:
- Pentru primul termen al recidivei:

-să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an care

să fi fost executată/considerată ca executată ( grațiată total, grațiat restul de pedeapsă, ori s-a
împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei-art. 162 lit. a c.p.). Prima condamnare
poate fi la detențiunea pe viață dar condamnatul este liberat condiționat iar în termen de 10 ani
de la liberare nu săvârșește o altă infracțiune=se consideră executată.
-hotărârea de condamnare este pronunțată pentru o infracțiune cu intenție directă,

indirect, depășită
-hotărârea nu vizează infracțiuni care nu atrag starea de recidivă –art. 42 c.p.
-pentru al doilea termen al recidivei:
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție/intenție depășită
-pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de

1 an (singură/alternativ cu amenda).
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea primei pedepse sau după
considerarea ca executată a acesteia ( suspendarea executării pedepsei care nu a fost revocată,
liberarea condiționată, grațierea condiționată) și până la reabilitare sau la împlinirea
termenului de reabilitare (art. 41 alin. 1 c.p. recidiva temporară).
RECIDIVA INTERNAȚIONALĂ-art. 41 alin. 3 c.p. –la stabilirea stării de

recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă
prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit
legii
Condiții:-primul termen=hotărâre de condamnare pronunțată de o instanță străină
-această condamnare să privească o faptă prevăzută de legea penală

română
-hotărârea străină să fie recunoscută de o instanță română (Legea nr.

302/2004)
-recidiva internațională are caracter obligatoriu, trebuie avută în vedere

de instanțele române
RECIDIVA PERSOANEI JURIDICE -art. 146 c.p. există dacă după

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică
săvârșește o nouă infracțiune cu intenție ori cu intenție depășită.
Forme: recidiva mare postcondamnatorie
recidiva mare postexecutorie
1. Recidiva mare postcondamnatorie-după rămânerea definitivă a unei hotărâri

de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/ cu intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară nu a fost executată.
Condiții:-primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare
-hotărârea să fie pronunțată pentru o infracțiune intenționată/praeterintenționată
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării

de recidivă-art. 146 alin. 4 c.p. și art 42 c.p.
-al doilea termen=o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-P.J. să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată. Poate fi

intenție directă/indirectă
-noua infracțiune e săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima

infracțiune și până la executarea pedepsei
Recidiva mare postexecutorie –există atunci când după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară a fost executată/considerată ca executată
Primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre de condamnare a P.J la pedeapsa amenzii
-hotărârea dată pt infracțiune intenționată/praeterintențioantă

-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării
de recidivă
-al doilea termen=o nouă infracțiune intenționată/praeterintenționată săvârșită

după executarea unei condamnări anterioare la pedeapsa amenzii sau după considerarea ca
executată a pedepsei până la reabilitare.
-P.J să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea pedepsei amenzii, după

considerarea ca executată a acesteia (grațierea, împlinirea termenului de prescripție a
executării pedepsei) și până la împlinirea termenului de reabilitare.
3.PLURALITATEA INTERMEDIARĂ-art. 44 c.p. =formă a pluralității de

infracțiuni ce există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și
până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul
săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea
de recidivă.
Nu există: -concurs-a doua infracțiune este săvârșită după o condamnare

definitivă
-recidivă-nu sunt îndeplinite condițiile ei sub aspectul pedepselor (pedepse mai

mici de 1 an, amenda) sub aspectul infracțiunilor ( infracțiuni săvârșite din culpă)
Pluralitatea intermediară poate exista și în cazul persoanei juridice.
VII. Bibliografie

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Partea
generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic, București, 2016
M.I.Grecu, Concursul de infracțiuni. Natura juridică, RDP nr. 2/2006

1. Care sunt condiţiile concursului de infracţiuni?

2. Care sunt formele concursului de infracţiuni?
3. Ce este recidiva?
4. Care sunt formele recidivei?
5. Care sunt condiţiile recidivei la persoana juridică?
6. Care sunt condiţiile pluralităţii intermediare?
Se află în stare de recidivă cel care:
a. săvârșește mai multe infracțiuni înainte de fi condamnat definitiv pentru vreuna din
ele
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a fost condamnat definitiv pentru o

infracțiune săvârșită anterior
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o infracțiune

săvârșită anterior
Există concurs formal de infracțiuni când:
a. o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni distincte,
mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
b. o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor în care a avut

loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni
c. o persoană săvârșește două infracțiuni, dintre care una în minorat şi una după ce
devine major
Sunt forme ale pluralităţii de infracţiuni:
a. recidiva
b. coautoratul
c. concursul ideal de infracţiuni

Pluralitatea de infractori.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infractori;
2. Identificarea formelor de pluralitate de infractori;
3. Înţelegerea noţiunii de participaţie penală;
4. Înțelegerea condiţiilor de existenţă a instigării;
5. Înţelegerea condiţiilor de existenţă a complicităţii;
6. Înţelegerea noţiunii de participaţie improprie;
7. Determinarea formelor de participaţie improprie;

1. Definirea pluralităţii de infractori;
2. Compararea formelor pluralităţii de infractori;
3. Explicarea condiţiilor instigării;
4. Explicarea condiţiilor complicităţii;
5. Diferenţierea participaţiei proprii de participaţia improprie;
III. Cuvinte cheie:

Pluralitate de infractori, autor, coautor, complice, instigator,
participaţie proprie, participaţie improprie
1. Pluralitatea de infractori. Forme. Participaţia penală.

2. Autorul.
3. Coautorul.
4. Instigatorul.
5. Complicele.
6. Participaţia improprie.
V. Rezumat:
Pluralitate de infractori există atunci când mai multe persoane săvârșesc

împreună o singură infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce
denotă intenția comună de a acționa. Participaţia penală proprie are ca forme: -coautoratul,
instigarea şi complicitatea. Participaţia penală improprie este o formă a participației în care
persoanele care săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează
cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Pluralitatea de infractori
Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o singură infracțiune. Ea
presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția comună de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant săvârșește fapta cu vinovăție

Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate fi săvârșită doar de mai

multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest, bigamie) sau la care colaborează mai multe
persoane (încăierare).
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni-art. 367

alin. 1 c.p. grup infracțional organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare,
ierarhizare, pregătire
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane, între care s-a stabilit o
legătură subiectivă, cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași
infracțiuni, cooperarea nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de necesitatea unei executări
mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Condiții:-pluralitatea de făptuitori. La săvârșirea infracțiunii participă cel puțin două

persoane, fără ca acest lucru să fie necesar, iar cei care cooperează trebuie să poată răspunde
penal. Sunt făptuitori întrucât autorul poate acționa fără vinovăție, fiind deci făptuitor.
( minor, iresponsabil, se află în eroare de fapt)
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală- pentru unii participanți fapta este
infracțiune pentru alții e doar o faptă prevăzută de legea penală
-cooperare efectivă la realizarea aceleiași fapte –cooperare materială/intelectuală,

principală/secundară, anterioară/în timpul executării acțiunii. Cooperarea se poate concretiza
și într-o inacțiune (deschiderea ușii de acces pentru a permite intrarea persoanei care va
sustrage bunul).
Cooperarea la infracțiunile continuate este posibilă la un act, la mai multe ori la toate actele.
La infracțiunile de obicei este posibilă cooperarea și la un singur act dacă se cunoștea faptul
că autorul săvârșește o infracțiune de obicei ( o opinie) sau la un număr suficient de acte care
să denote obișnuința și pentru participant ( altă opinie). La infracțiunile de omisiune-e posibilă
instigarea și complicitatea morală.
-legătura subiectivă dintre participanți=intenția lor de a acționa împreună, participantul
să știe că el contribuie la săvârșirea infracțiunii și dorește sau acceptă producerea urmării, e
conștient de acțiunea autorului și de urmările ei. Mobilul și scopul fiecăruia poate fi diferit.
Natura juridică a participației :
-teoria monistă=o infracțiune unică la care participă mai multe persoane =modalitate de
comitere a unei infracțiuni. E concepția consacrată de C.P.
-teoria pluralistă=exită atâtea infracțiuni câți participanți sunt.
Forme:-după atitudinea psihică a participanților-participație proprie/perfectă=toți

participanții acționează cu aceeași formă de vinovăție
-participație improprie/imperfectă=unii
participanți acționează cu intenție iar autorul din culpă sau fără vinovăție -după contribuția
participanților-materială -contribuie la realizarea laturii obiective
-morală-contribuie la realizarea laturii subiective -după moment -anterioară-înainte
de săvârșirea faptei
-concomitentă-în timpul comiterii faptei -există când toți participanții
săvârșesc cu intenție aceeași infracțiune
Forme: -coautoratul
-instigarea
-complicitatea
1. AUTORUL (nu este participant)=persoana care săvârșește în mod
nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală (art. 46 alin. 1 c.p.) El poate fi minor,
iresponsabil, poate beneficia de o cauză de neimputabilitate, săvârșind o faptă penală nu
neapărat o infracțiune.
El realizează acțiunea /inacțiunea din latura obiectivă
2. COAUTORUL(art. 46 alin. 2 c.p.) =persoană care săvârșește împreună cu

alta o faptă prevăzută de legea penală, cooperează la săvârșirea aceleiași fapte.( mai multe
lovituri aplicate de mai mulți agresori).
Condiții:-să existe o legătură subiectivă între coautori, cel puțin unul prevede că acțiunea sa
se alătură acțiunii altui coautor în vederea săvârșirii aceleiași infracțiuni
În lipsa legăturii subiective cooperarea materială nu are valoarea unui coautorat, faptele
rămânând conexe.( de ex. faptele au fost săvârșite în locuri diferite și la intervale de timp, fără
o înțelegere prealabilă). La infracțiunile ce prevăd un scop sau mobil, fiecare coautor trebuie
să urmărească scopul/mobilul , să aibă conștiința și voința ca activitatea sa să se alăture
activității celorlalți coautori.
-să existe cooperare la realizarea elementului material-latura obiectivă să fie realizată

împreună, deodată, în același loc, sau în comun, prin realizarea acțiunilor specifice
infracțiunii, chiar dacă coautorii acționează în locuri diferite. Cooperarea poate fi simultană
sau succesivă . ( la infr. continue/continuate nu este necesar ca toți coautorii să acționeze de la
începerea activității infracționale și până la epuizare. Actele de executare pot fi diferite dar
trebuie să se completeze reciproc la producerea rezultatului. (lovituri cu cuțit și cu
pumnii/picioarele).
Nu este posibil coautoratul:
-la infracțiunile cu autor unic (mărturie mincinoasă)
-la infracțiunile omisive (obligația de a face este personală )

-la infracțiunile din culpă (culpa exclude ideea de cooperare psihică)
Practica judiciară admite ideea coautoratului la infracțiunile praeterintenționate.
3.INSTIGATORUL –art. 47 c.p. =persoana care, cu intenție determină o altă

persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală: Este o formă a participației penale
caracterizată prin exercitarea unor acte de determinare a altei persoane să comită o faptă
penală.
Instigatorul=persoana care determină pe altul la comiterea faptei și îndeplinește condițiile

legale pentru a răspunde penal
Instigatul=persoana care a fost determinată și care poate fi subiect activ al infracțiunii.
Condițiile instigării:-instigarea să se facă cu intenție. Nu există instigare din culpă.

Instigatorul concepe infracțiunea și transmite ideea de a o comite instigatului, el având
reprezentarea activității autorului și a urmărilor faptei. Instigatorul =autorul moral al faptei.
-să existe activitatea de instigare/de deteminare care constă în îndemnarea autorului să

comită fapta, insuflarea ideii infracționale. Instigarea este anterioară hotărârii autorului de a
comite fapta. Mijloacele de instigare: îndemnuri, rugăminți, argumentații, premii,beneficii…
Instigarea trebuie să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.
Instigarea trebuie să aibă ca efect însușirea ideii infracționale, în caz contrar există o instigare
neurmată de executare.
-instigatul să înceapă săvârșirea faptei la care a fost instigat
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți instigatori
(coinstigatori-acționează în comun, concurs de instigări-între instigatori nu există o înțelegere)
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată o singură persoană sau

persoane distincte,separate) instigare colectivă( este determinat un grup de persoane-ex.
instigare publică-art. 368 alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă) ascunsă (instigatul nu

realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și nereușită ( neurmată de

executare )
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și indirectă ( când se adresează

prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab) –situația intermediarului

care doar transmite mesajul instigatului, și care devine astfel complice la infracțiunea
autorului, nu complice la instigare.
4. COMPLICELE-art. 48 c.p.= Complice este persoana care, cu intenţie,

înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (2) Este de
asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui
bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea
faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Deci, complicele este persoana care ajută/înlesnește fapta autorului. Este o formă de
participație care constă în ajutorul dat de către o persoană altei persoane la comiterea unei
fapte prevăzute de legea penală. Este complice și cel care promite tăinuirea bunurilor
provenite din infracțiune sau cel care promite că va favoriza pe făptuitor chiar dacă nu-și mai
îndeplinește promisiunea. Este complice și cel care asigură paza, care dă sfaturi privitoare la
reușita infracțiunii.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei și contribuie la

fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau indirectă, praeterintenție, dacă complicele
a avut aceeași poziție subiectivă cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană (autor/coautori).
Dacă fapta autorului este intenționată=participație proprie. Dacă fapta autorului nu e săvârșită
cu vinovăție=participație improprie. Complicele răspunde în ambele situații.
-contribuția efectivă a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura obiectivă (acte de

înlesnire, ajutor, tăinuire)
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând în:procurare de instrumente,

de informații, acordarea de sfaturi pentru reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei, lăsarea deschisă a ușii
de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități anterioare săvârșirii infracțiunii

fără a fi relevantă îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii faptei

- concomitentă-în timpul executării acțiunii specifice

laturii obiective
după modul în care are loc contribuția-nemijlocită=ajutorul e dat direct complicelui
-mijlocită=ajutorul e dat prin intermediul altei

persoane. Doctrina identifică trei modalități: - -complicitate la instigare=ajutorul dat de
complice instigatorului pentru a-l determina pe autor să comită fapta
-complicitate la complicitate=sprijinul dat de un complice altuia pentru ca acesta din

urmă să îl ajute pe autor
-instigare la complicitate=determinarea unei alte persoane să faciliteze comiterea

faptei de către autor
-după modul dinamic al contribuției complicelui -prin acțiune (comisivă)
-prin inacțiune-nu îndeplinește o

obligație legală sau de serviciu (paznicul nu închide poarta)
după natura contribuției-materială=punerea la dispoziția autorului a mijloacelor de comitere a

faptei. Ea poate fi anterioară/concomitentă realizării faptei.
-morală/intelectuală=întărirea/întreținerea ideii infracționale. Poate fi

anterioară/concomitentă faptei. (ex. promisiunea de tăinuire a bunurilor, promisiunea de
favorizare a autorului, acordarea de sfaturi, procurarea de informații, alegerea mijloacelor,
întărirea motivației).
PARTICIPAȚIA IMPROPRIE-art. 52 c.p. = Săvârşirea nemijlocită, cu

intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără
vinovăţie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de
către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
Este o formă a participației în care persoanele care săvârșesc prin voință comună o
faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu
intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa

infracțiunii=lipsa imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969 propune calificarea faptei
ca infracțiune în raport cu fiecare făptuitor determinând crearea un ei ficțiuni juridice=teoria
autorului mediat-instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a folosit de autor
ca de un instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul, instigatorul

complicele acționează cu intenție, iar autorul din culpă sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte

prevăzute de legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de executare
o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție, la săvârșirea

din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală (art. 52 alin. 2 c.p.).
Autorul săvârșește fapta din culpă (nu se pedepsește dacă nu e incriminată) coautorul,
instigatorul și complicele acționează cu intenție (vor fi sancționați cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea intenționată la care au contribuit.
Forme: coautorat impropriu, instigare improprie, complicitate improprie
b) Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție –săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei

fapte prevăzute de legea penală la care contribuie, fără vinovăție, cu acte de executare o altă
persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de
către o persoană care comite fapta fără vinovăție (art.52 alin. 3 c.p.).
Autorul acționează fără vinovăție (eroare, constrângere fizică, morală, minor) și nu

răspunde penal, iar coautorul, instigatorul și complicele acționează cu intenție și vor fi
sancționați pentru fapta intenționată.
c) Modalitatea culpă și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea, ajutarea din

culpă la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu intenție.
Instigarea și complicitatea din culpă nu sunt incriminate sub forma participației

improprii.
d) Modalitatea lipsă vinovăție și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea,

ajutarea fără vinovăție la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu
intenție. Nu e formă de participație.
Tratamentul sancţionator al participaţiei.
1.Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția fiecărui

participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa prev. de

lege pt. infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul sancționator are în vedere
limitele de pedeapsă prev. de lege pt. fapta autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei
dar și criteriile prev. de art. 74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. (art. 50

alin.1 c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și asupra

participanților doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50 alin. 2 c.p.).
Art. 51 c.p.=reglementează o cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd

participantul denunță săvârșirea faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei
poate fi împiedicată ori împiedică el consumarea infracțiunii.
Astfel, participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă

săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă
împiedică el însuşi consumarea infracţiunii. Dacă actele îndeplinite până în momentul
denunţării sau împiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa
pentru această infracţiune.
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul intervine eficient , denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi

împiedicată consumarea ei ori împiedică el consumarea.
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
Este un caz de nepedepsire a participantului pentru tentativă =cauză personală ce nu profită

celorlalți.
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă infracțiune=pedeapsa pt acea

infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
C.P. consacră sistemul diversificării pedepselor.
La modalitatea intenție+culpă:
Coautorul+instigatorul+complicele=pedeapsa prev. de lege pt fapta comisă cu intenție .

Autorul-culpă=ped. pt. fapta din culpă sau nepedepsit dacă fapta din culpă nu e incriminată
La modalitatea intenție+lipsa de vinovăție=coautorul +instigatorul+complicele=ped. Prev. de

lege pt. fapta intenționată . Autorul-nu răspunde penal, acționează fără vinovăție-art. 51 alin. 1
teza a II-a c.p.
VII. Bibliografie


Gh.Ivan, Criteriul distincției între actele de coautorat și cele de
complicitate, Dreptul nr. 1/2000
1. Ce este perticipația penală?

2. Care sunt formele acesteia?
3. Care sunt condițiile instigării?
4. Care sunt condițiile complicității?
5. Care este regimul sabcționator al prticipanților?
6. Care este tratamentul sancționator al participației improprii?
Participaţia penală proprie există:
a. când toţi participanții săvârşesc aceeaşi infracţiune cu intenţie b. când unii
participanţi acţionează cu intenție şi alţii din culpă c. când unii participanţi
acţionează cu intenţie şi alţii fără vinovăţie

Complicele acţionează cu:

a. intenţie directă sau indirectă
b. culpă cu prevedere sau fără prevedere
c. orice formă de vinovăţie
Sancțiunile penale.
1. Înţelegerea noţiunii de pedeapsă;
2. Înțelegerea scopului și funcțiilor pedepsei;
3. Delimitarea între diferitele categorii de pedepse;
4. Înțelegerea conținutului pedepselor accesorii și complementare;
5. Diferențierea pedepselor complementare de pedepsele accesorii;
6. Înţelegerea instituției liberării condiționate;

1. Definirea noțiunii de pedeapsă;
2. Diferențierea între categoriile de pedepse;
3. Explicarea conţinutului fiecărei pedepse complementare;
4. Înțelegerea condițiilor liberării condiționate;
III. Cuvinte cheie:

Sancțiune penală, pedeapsă, pedeapsă complementară, pedeapsă
accesorie, liberare condiționată

1. Sancțiunile penale. Pedepsele. Funcții, scop, feluri.
2. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice. Detențiunea pe
viață.
3. Închisoarea.
4. Liberarea condiționată.
5. Amenda.
6. Pedepse accesorii aplicabile persoanei fizice.
7. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice.
8. Pedepsele aplicabile persoanei juridice.
V. Rezumat:
Pedeapsa este o măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată condamnatului

în scopul săvârșirii de noi infracțiuni. Ele pot fi: principale (detențiunea pe viață, închisoarea,
amenda), complementare și accesorii.

Sancțiunile=instituție fundamentală a dreptului penal
Sancțiunile-penale- cuprinse în norma de incriminare =pedepsele
-de drept penal= măsuri de constrângere, reeducare și de înlăturare a unei stări de

pericol și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni ori fapte penale. Cuprind:
pedepse+măsuri de siguranță+măsuri educative. Ele au un caracter coercitiv, de înlăturare a
unei stări de pericol dar și rol educativ.
Sancțiuni de drept penal:-pedepsele
-măsurile de siguranță
-măsurile educative
Caracteristici:-măsuri de constrângere-restrâng drepturi și libertăți
-caracter legal-prevăzute de lege
-se aplică post delictum, după săvârșirea faptei
-se aplică persoanelor fizice care au discernământ

-scopul lor este restabilirea ordinii de drept încălcate și prevenirea altor infracțiuni
Pedeapsa (poena)=măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată

condamnatului în scopul săvârșirii de noi infracțiuni.
Constrângerea=privare de libertate, de drepturi, impusă forțat, ce implică suferințe ce diferă ca

intensitate și durată în funcție de obiectul ei-libertate fizică, interese materiale, drepturi.
Scop:-prevenție specială-prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat
-prevenție generală-conformarea destinatarilor normei legale la comportamentul impus de

aceasta
Funcții:-de constrângere-suportarea unei privări de libertate, de drepturi, plata unei
amenzi,interzicerea unor drepturi
-de reducare-exercită o influență pozitivă asupra condamnatului care determină o schimbare

de atitudine față de valorile ocrotite
-de exemplaritate-atrage atenția membrilor comunității asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor legale
de eliminare-de izolare a condamnatului din societate
Condițiile pedepsei:-să fie legală-nulla poena sine lege –principiul legalității
-să fie personală-se aplică numai celui vinovat
-să fie adaptabilă-proporțională față de pericolul social concret al faptei, de

împrejurările acesteia
-să fie aflictivă și moralizatoare-să producă o anumită suferință care să ducă la

îndreptarea și reeducarea condamnatului
-egală pentru toți infractorii care au săvârșit aceeași faptă
-să fie inevitabilă-persoanele vinovate să știe că nu vor scăpa de pedeapsă
Categorii de pedepse:-după importanță:-principale-aplicate singure fără a depinde de alte

pedespe
-complementare-nu sunt de sine stătătoare, se aplică

alături de cele principale
-accesorii-sunt accesorii pedepselor principale
-după obiectul asupra căruia poartă-corporale-moartea, bătaia, schingiuirea…

-privative de libertate-detențiunea pe viață,
închisoarea
-restrictive de drepturi-drepturile politice,

civile
-pecuniare-amenda, confiscarea
-morale-publicarea hotărârii de condamnare
-după gradul de determinare-determinate-absolut (de 3 ani) relativ determinate

(închisoarea între 6 luni și 3 ani)
-nedeterminate-nu indică cuantumul –neacceptate,

încalcă principiul legalității
Categorii de pedepse conform codului penal:-principale:detențiunea pe viață, închisoarea,

amenda
-accesorii-interzic drepturi de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată a
pedespei
-complementare:interzicerea unor drepturi de la 1 la

5 ani, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare
PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE
1.Detențiunea pe viață-cea mai grea pedeapsă principală ce constă în

suprimarea libertății persoanei pe toată durata vieții acesteia. (a înlocuit pedeapsa cu
moartea conf. Decr. Lege nr. 6/1990). Nu se aplică condamnaților care au împlinit 65 de
ani, și se înlocuiește cu închisoarea de 30 de ani dacă cel condamnat a împlinit 65 de ani
în timpul executării ei.Ea e alternativă cu închisoarea cu excepția genocidului săvârșit în
timp de război-art. 438 alin. 2 c.p.).
2. Închisoarea-constă în privarea de libertate a condamnatului pe o durată

determinată prin scoaterea sa din societate și plasarea într-un mediu închis unde este supus
unui regim de viață și de muncă impus.
Limitele generale ale pedepsei închisorii-de la 15 zile la 30 de ani
Poate fi pedeapsă unică sau alternativă cu detențiunea pe viață ori cu amenda

Executarea pedepselor privative de libertate-sistemul progresiv=permite trecerea dintr-un

regim de executare în altul cu îndeplinirea condițiilor prev. de legea de executare a
pedepselor.
Regimurile de executare :-regimul de maximă siguranță
-regimul închis
-regimul semideschis
-regimul deschis
-educarea condamnaților
-respectarea ordinii interioare la locurile de deținere
-stimularea și recompensarea celor stăruitori în muncă,

disciplinată și care dau dovadă de îndreptare
Munca prestată este remunerată cu excepția celei cu caracter gospodăresc .

LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
Este un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei închisorii ce constă în

liberarea condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate cu respectarea
condițiilor prev. de lege.Este facultativă.
Condiții (art. 100 alin. 1 c.p.): Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă,
dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care
nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de
ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,
afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în

societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu
depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari
de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două
treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o
treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate,
când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Astfel, sunt condiții legale ale liberării condiționate:
-executarea unei părți din pedeapsă: pt. ped. mai mică de 10 ani=2/3 din durata ei, pt. ped.
mai mari de 10 ani=3/4 din durata ei dar nu mai mult de 20 de ani. La calcului acestor
fracțiuni se ține seama de munca prestată iar atunci liberarea se poate acorda după
executarea efectiva a jumătate din pedeapsă pt. ped. mai mici de 10 ani și după executarea
a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
Criterii de stabilire a regimului de executare:-posibilitatea și dorința de a presta o muncă
-cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis

-condamnatul să fi îndeplinit integral obligațiile din hotărârea de condamnare
în afară de cazul în care s-a aflat într-o imposibilitate de executare
-instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate
reintegra în societate.
La detențiunea pe viață-liberarea condiționată –după 20 de ani cu îndeplinirea celorlalte

condiții, și este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Condamnații peste 60 de ani-liberați condiționat după executarea a ½ din ped. mai mică de 10
ani și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
De la data liberării până la împlinirea duratei pedepsei=termen de supraveghere. Pot fi impuse

obligații-art.101, 103 c.p.
Efectele liberării condiționate:-punerea în libertate a condamnatului (ef. imediat)
-considerarea ca executată a pedepsei dacă în termenul de

supraveghere nu comite o altă infracțiune (ef. definitiv)
Revocarea liberării condiționate (art. 104 c.p.):
-nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse -

săvârșirea și descoperirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, cînd se va
dispune executarea restului de pedeapsă și pedeapsa pt noua infracțiune contopite după
regulile concursului de infracțiuni sau ale recidivei
Anularea liberării condiționate-descoperirea unei infracțiuni săvârșite până la acordarea
liberării, infracțiune pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii
3. AMENDA=constă în obligarea condamnatului la plata unei sume de bani în

contul statului. Se aplică pentru infracțiuni de pericol social mai redus.
Art. 61 c.p. consacră sistemul zilelor de amendă –numărul zilelor de amendă stabilite
de instanță ( între 30 și 400 zile) x cu suma de bani pt. o zi de amendă (între 10 lei și 500 lei).
Limita minimă a amenzii=300 lei limita maximă a amenzii=200.000 lei. Cuantumul sumei
unei zile de amendă se stabilește după obligațiile legale ale condamnatului.
Pentru infracțiuni sancționate doar cu amenda=60-180 zile amendă
Pentru infracțiuni sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mică de 2 ani=120-

140 zile de amendă
Pentru infracțiuni sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mare de 2 ani=180-300

zile de amendă
Înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii-dacă amenda nu se execută în tot/în parte cu

rea credință-nr. zilelor amendă neexecutate=nr. zile închisoare când amenda este pedeapsă
unică.
Când amenda însoțește pedeapsa închisorii-zilele de amendă neexecutate se înlocuiește

cu nr zile de închisoare egal cu nr. zilelor de amendă neexecutate care se adaugă la pedeapsa
închisorii.
Recipisa de pată a amenzii se depune la instanța de executare în 3 luni de la rămânerea

definitivă a hot. de condamnare.
Înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunității-amenda neexecutată din motive

neimputabile-înlocuiește cu zile de muncă în folosul comunității cu acordul condamnatului.
Ea poate fi înlocuită la rândul său cu închisoarea dacă nu se execută munca sau dacă este
săvârșită o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a muncii în folosul
comunității.
II. PEDEAPSA ACCESORIE APLICABILĂ PERSOANEI FIZICE
Def:Pedeapsa accesorie-art. 54 c.p.=interzicerea exercitării unor drepturi din momentul

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată
a pedepsei privative de libertate.
-însoțește pedeapsa detențiunii pe viață și închisoarea
-are caracter accesoriu față de pedeapsa principală
-operează în temeiul legii-ope legis-este obligatorie dacă pedeapsa principală este detențiunea
pe viață sau închisoarea-art, 54 c.p.
-se află în relație de interdependență față de pedeapsa complementară-aceleași drepturi care

au fost interzise ca pedeapsa complementară vor fi interzise ca și ped. Accesorie
Durata-de la rămânerea definitivă a hot. de condamnare până la terminarea

excecutării/considerarea ca executată a pedepsei principale. Ea poate fi mai lungă dacă
executarea pedepsei principale nu poate fi efectuată la rămânerea definitivă a hotărârii
(sustragerea inculpatului,amânarea executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere) mai scurtă dacă judecarea cauzei s-a făcut în stare de arest preventiv când
acesta se deduce din pedeapsa aplicată .
Conținut:-art. 66 c.p. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora
dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii
de stat; c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu

care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de
acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
III.PEDEAPSA COMPLEMENTARĂ APLICABILĂ PERSOANEI

FIZICE
Def.=constă în interzicerea unor drepturi civile, politice sau cetățenești, pe o durată de timp
cuprinsă între 1 și 5 ani.
Conținut:-art. 66 c.p. a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă
m)-dreptul de a se afla în anumite locuri, la anumite manifestări sportive, culturale, ori la

adunări publice, stabilite de instanță
n)-dreptul de a comunica cu victima, cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a

comis infracțiunea sau cu alte persoane stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea
o)-dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima
desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanță
Nu pot fi interzise toate aceste drepturi, instanța le va alege în funcție de infracțiunea

săvârșită, persoana inculpatului, necesități de protecție
Aplicarea este -obligatorie-când textul legal o impune
-facultativă-când pedeapsa principală e închisoarea sau amenda iar necesitatea ei se impune

față de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana inculpatului.
Se execută după executarea pedepsei principale –art. 68 alin. 1 lit. C c.p. Dacă
pedeapsa este amenda sau închisoarea cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se
execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În caz se revocare a
suspendării-se execută partea neexecutată.
Degradarea militară-art. 69 c.p.=pedeapsă complementară ce constă în pierderea

gradului și a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
-are un caracter perpetuu-drepturile nu mai pot fi dobândite-art. 169 alin. 2 c.p.
-se aplică obligatoriu militarilor, în activitate, în rezervă, în retragere, indiferent de grad dacă
pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.
-se aplică facultativ dacă infracțiunea e săvârșită cu intenție, pedeapsa aplicată este
închisoarea de 5 ani sau mai mare și până la 10 ani.
Publicarea hotărârii definitive de condamnare-art. 70 c.p. Publicarea hotărârii

definitive de condamnare se poate dispune când, ţinând seama de natura şi gravitatea
infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana condamnatului, instanţa apreciază că publicarea
va contribui la prevenirea săvârşirii altor asemenea infracţiuni.
Este o pedeapsă complementară ce constă în publicarea într-un cotidian local sau

național, a unui extras din hotărârea de condamnare, în forma stabilită de instanță, o singură
dată, pe cheltuiala celui condamnat.
Este facultativă- în funcție de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana

condamnatului, necesitatea prevenirii altor fapte asemănătoare.
Calcului pedepselor privative de libertate—art. 71 c.p. –se socotesc din ziua în care
începe executarea, indiferent de ora arestării, și se sfârșesc când a executat pedeapsa.
-perioada internării-intră în durata pedepsei, cu excepția bolilor autoprovocate, la fel și
permisiunile de ieșire din penitenciar acordate.
Reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu se scad din durata pedepsei

închisorii, chiar și în situația în care condamnatul a fost urmărit/judecat în același timp ori în
mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente , chiar dacă a fost condamnat pentru o
altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(art. 72 c.p.)
Scăderea se face și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii prin înlăturarea în tot/în

parte a zilelor de amendă
Se scad și măsurile preventive executate în afara țării –art. 73 c.p.care prevăd că, în
cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 8,art. 9,art. 10 sau art. 11c.p. sau partea din
pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara
teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune în România.
PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI JURIDICE
Pedepse principale-art. 136 c.p. =amenda =suma de bani pe care PJ o va plăti statului.
Se stabilește în sistemul zilelor amendă –o zi amendă=între 100 și 5000 lei care se înmulțește
cu numărul zilelor amendă (între 30 zile și 600 zile).
Individualizarea sumei –cifra de afaceri, valoarea activului patrimonial, alte obligații ale PJ
Limitele speciale ale amenzii PJ:-60-180 zile-amendă pt infracțiuni pedespeite numai cu

amenda
-120-240 zile-amendă-pt infr sancționate cu închisoarea de cel mult 5 ani unciă sau alternativ
cu amenda
-180-300 zile amendă-pt infr închisoarea de cel mult 10 ani

-240-420 zile amendă pt infr închisoarea de cel mult 20 ani
-360-510 zile amendă-pt infr închisoarea mai mare de 20 ani sau detențiunea pe
viață Pedeapsa complementară- e obligatorie dacă o prevede legea
-e facultativă-în funcție de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei . Se pot aplica

cumulativ, dizolvarea le exclude pe celelalte
a)-dizolvarea-aplicată dacă PJ a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni ori dacă

obiectul ei de activitate a fost deturnat în scopul săvârșirii de infracțiuni iar pedeapsa prev. de
lege este închisoarea mai mare de 3 ani. Nu se aplică:instituțiilor publice, partidelor politice,
sindicatelor, organizațiilor religioase.
b)-suspendarea activității/ a uneia dintre activități pe o durată de la 3 luni la 3 ani
c)-închiderea unor puncte de lucru pe o durată de la 3 luni la 3 ani
d)-interzicerea de a participa la proceduri de achiziții publice pt 1-3 ani
e)-plasarea sub supraveghere judiciară -1la 3 ani-adminstrator judiciar
f)-afișarea/publicarea hotărârii de condamnare (max 10 apariții, max. 3 luni).
VII. Bibliografie


1.Care este scopul și funcțiile pedepselor?

2.Care sunt diferențele între pedepsele accesorii și cele principale?
3.Ce relație există între pedeapsa principală și cea accesorie?
4.Care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice?
5.Care sunt pedepsele aplicabile persoanei juridice?
6.Ce este liberarea condiționată?
7.Care sunt condițiile liberării condiționate?
Sunt pedepse complementare:
a. interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă
b. confiscarea specială
c. internarea medicală
1.Minimul general al pedepsei închisorii este de:
a. 15 zile
b. 30 zile
c. o lună
2.Pot fi aplicate pedepse accesorii:
a. dacă nu se dispune o soluție de condamnare;
b. dacă se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere
c.dacă nu s-au aplicat pedepse complementare;

Răspunderea penală.
1. Înţelegerea noţiunii de răspundere penală;
2. Înțelegerea principiilor care stau la baza răspunderii penale;
3. Identificarea criteriilor de individualizare a răspunderii penale;
4. Înțelegerea conținutului și efectelor circumstanțelor atenuante și
agravante;
5. Delimitarea cauzelor justificative de circumstanțele atenuante;
6. Diferențierea circumstanțelor reale de cele personale;
7. Înțelegerea modului de calcul a pedepselor principale în cazul
concursului de infracțiuni și în cazul recidivei;

1. Definirea noțiunii de răspundere penală;
2. Enunțarea criteriilor de individulizare a răspunderii penale;
3. Explicarea noțiunii de circumstanșă atenuantă și a efectelor ei;
4. Enumerarea circumstanțelor atenuante și agravante;
5. Calcularea unei pedepse concrete în cazul concursului de infracțiuni
și a recidivei.
III. Cuvinte cheie:

Răspundere penală, circumstanțe atenuante, circumstanțe agravante,
stare de provocare, circumstnțe reale, circumstanțe personale, contopirea
pedepselor

1. Răspunderea penală.Definiție.
2. Inividualizarea judiciară a pedepsei.
3. Circumstanțele atenuante.
4. Circumstanțele agravante.
5. Pedepsirea tentativei.
6. Pedepsirea participanților
7. Pedepsirea concursului de infracțiuni.
8. Pedepsirea recidivei.
V. Rezumat:
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
-operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi aplicată în cazul săvârșirii unei

infracțiuni. Circumstanțele atenuante atenuează răspunderea penală iar cele agravante o
agravează.
Răspunderea penală=instituție fundamentală a dreptului penal

(infracțiune, pedeapsă)
=formă a răspunderii juridice (răspunderea civilă, administrativă,

contravențională)
Sens larg=dreptul statului de a aplica o sancțiune și obligația infractorului de a o
suporta Sens restrâns=obligația unei persoane de a suporta o sancțiune penală
Principii-legalitatea răspunderii=intervine pentru fapte ce constituie infracțiuni, în limitele

prevăzute de lege
-caracterul personal al răspunderii=revine celui care a săvârșit infracțiunea și

participanților, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia
-unicitatea răspunderii=o infracțiune=o răspundere penală, o sancționare (poate fi

închisoarea +amenda)
-inevitabilitatea răspunderii=orice infracțiune se cere a fi pedepsită
-prescriptibilitatea răspunderii penale=este înlăturată prin trecerea unui interval de

timp dacă nu intervine tragerea la răspundere
-individualizarea răspunderii-legală (legiuitorul-pericol social, valoarea socială),

judiciară (instanța - la aplicarea pedepsei) administrativă(locul de detenție –regimul de
executare).
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
Este operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi aplicată în cazul săvârșirii

unei infracțiuni.
Criterii de individualizare=date/elemente prevăzute de lege pentru stabilirea în concret

a pedepselor
Caracteristicile criteriilor:-obligativitate-instanțele sunt obligate să țină seama de
ele -pluralitatea=vor fi avute în vedere toate criteriile
-generalitatea=se aplică la pedepse, măsuri educative și la cele de

siguranță
Criterii generale de individualizare-art. 74 alin. 1 c.p. :
-împrejurările, modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite
-starea de pericol creată
-natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii
-motivul săvârșirii și scopul urmărit
-natura și frecvența infracțiunilor din antecedența penală a inculpatului

-conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal
-nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
Circumstanțele atenuante și agravante=stări, situații, împrejurări de care nu depinde

realizarea conținutului legal al infracțiunii, în forma de bază, dar care contribuie la realizarea
gradului de pericol concret al infracțiunii, atenuând sau agravând răspunderea penală
După obiectul lor:-reale-legate de faptă

-personale-legate de infractor
După momentul săvârșirii infracțiunii:-anterioare (premeditarea, provocarea) -
concomitente( locul, timpul, modul, mijloacele)
-subsecvente (repararea prejudiciului, sustragerea de la

urmărire, prezentarea la organele de urmărire)
După atitudinea subiectivă:-cunoscute infractorului
-necunoscute
După modul de stabilire:-legale-stabilite prin lege
-judiciare-stabilite de judecător
După efect: -atenuante-ușurează tratamentul sancționator
-agravante-asprește tratamentul sancționator
CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE
I. Legale-art. 75 alin. 1 c.p.1. Starea de provocare=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din
partea persoanei vătămate produse prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei
sau prin altă acțiune ilicită gravă. (art. 75 alin. 1 lit. a c.p.)
Condiții:-act de provocare=violență-fizică, psihică (amenințare)
=atingerea gravă a demnității-insulte/calomnii, manifestări, gesturi
=altă acțiune ilicită gravă
-puternică tulburare, emoție

-raport de cauzalitate între actul de provocare și tulburare
2. Depășirea limitelor legitimei apărări=circumstanță atenuantă ce constă în săvârșirea

infracțiunii în legitimă apărare dar apărarea a depășit limitele, fără a exista o stare de temere
=exces scuzabil ( art. 75 alin. 1 lit. b c.p.). Nu se răsfrânge asupra celorlalți participanți.
3. Depășirea limitelor stării de necesitate=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea infracțiunii

pentru a înlătura un pericol și prin care s-au cauzat urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi
produs prin neînlăturarea stării de pericol.(art. 75 alin. 1 lit.c c.p.)
Condiții:-fapta comisă pentru înlăturarea unui pericol iminent
-consecințele sunt mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era
înlăturat
-făptuitorul e conștient de disproporția dintre faptă și urmări
4. Acoperirea integrală a prejudiciului-până la primul termen de judecată dacă făptuitorul nu

a mai beneficiat de această circumstanță în ultimii 5 ani anteriori comiterii faptei.Nu se aplică
infracțiunilor prev de art. 75 alin. 1 lit.d c.p.
II. Judiciare-art. 75 alin. 2 cp. –sunt facultative, au caracter personal
1. Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii
2. Împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau

periculozitatea infractorului
Efectele circumstanțelor atenuante-art. 76 c.p.=atrage reduceri sau schimbări ale pedepsei

la pedepsele cu închisoarea sau amenda în sensul că limitele speciale prevăzute de lege se
reduc cu o treime. Pentru detențiunea pe viață-se aplică închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Reducerea se face o singura dată, indiferent de numărul circumstanțelor.

CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
-art. 77 c.p. –sunt doar legale
1. Săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună (lit. a)-impune participarea a trei
sau mai mulți făptuitori, fiind suficient ca cel puțin unul din ei să fie infractor, iar participantul
căruia i se aplică să fi știut că la săvârșirea infracțiunii cooperează cel puțin două persoane.
Această circumstanță nu se reține dacă ea face parte din conținutul infracțiunii. Se aplică și în
cazul tentativei pedepsibile.
2. Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzimi sau prin supunerea victimei la tratamente
degradante (lit. b). Actele de cruzime=acte ce provoacă suferințe fizice, psihice, chinuri
prelungite. Nu se va reține dacă face parte din latura obiectivă a infracțiunii (omorul prin
cruzimi-art. 189 lit. h c.p.).
3. Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane, bunuri (lit. c). Metodele ori mijloacele folosite sunt apte să producă urmări grave
asupra unui număr mare de persoane sau bunurilor în masă (incendii, explozii, substanțe
otrăvitoare).
Dacă este prevăzută de textul de incriminare, ea nu mai poate fi reținută. (art. 253 alin. 4 c.p.).
4. Săvârșirea aceleiași infracțiuni de către un infractor major împreună cu un minor (lit. d).
Nu are importanță dacă minorul răspunde penal sau nu nici contribuția lui la săvârșirea
infracțiunii. Dacă majorul nu a cunoscut starea de minoritate, nu se aplică circumstanța
(eroare de fapt).
5. Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate,

datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității, altor cauze (lit. e ). Vulnerabilitate=stare de
neputință fizică sau psihică, datorată vârstei, sănătății, infirmității.
6. Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu substanțe

psihoactive, consumate în vederea săvârșirii faptei (lit. f). Denotă a anumită premeditare care
conferă pericol ridicat faptei.
7. Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o

calamitate, stare de asediu, de urgență.(lit. g).Calamitate=incendiu, cutremur, catastrofă
aeriană, maritimă, feroviară, când persoanele sunt lipsite de apărare, bunurile nepăzite.
Stare de urgență, de asediu=restricționarea drepturilor și libertăților în împrejurări

excepționale (epidemii, inundații, amenințări armate).
8. Săvârșirea infracțiunii pentru motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen,
orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, ori pentru alte împrejurări de același fel,
considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte . (lit.
h). În acord cu O.G nr. 137/2000 și cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965.
Efectele circumstanțelor agravante
Art. 78 alin. 1 c.p.-agravarea pedepsei este faculatativă- se aplică o pedeapsă până la

maximul special , dacă acesta nu e îndestulător, se poate adăuga un spor până la 2 ani care nu
poate depăși o treime din acest maxim, în cazul închisorii, iar în cazul amenzii se poate
adăuga un spor de cel mult o treime din maximul special.
Concurs între cauze de atenuare sau de agravare
Dacă pentru aceeași infracțiune sunt incidente două sau mai multe cauze de reducere
limitele speciale se reduc prin aplicarea dispozițiilor tentativei, circumstanțe atenuante, cazuri
speciale de reducere.
Dacă sunt incidente mai multe cauze de agravare a răspunderii-se aplică

circumstanțele agravante, infracțiunea continuată, concursul, recidiva.
Dacă sunt incidente și cauze de atenuare și de agravare-limitele se reduc în ordinea de

mai sus.
Pedepsirea tentativei
C.P consacră sistemul sancționării limitate a tentativei- doar la infracțiunile mai grave
–art. 33 alin. 1 c.p.
Sistemul sancționării nelimitate=tentativa se sancționează la toate infracțiunile, dat

fiind pericolul actelor de executare.
Tratamentul sancționator:-teza parificării=pedeapsa pt tentativă să fie în aceleași limite

cu ped. pentru infracțiunea consumată
-teza diversificării=tentativa să aibă limite mai reduse
C.P. consacră teza diversificării pedepsei , limitele fiind reduse la jumătate. La

detențiunea pe viață-închisoare de la 10-20 ani. Tentativa se pedepseşte numai când legea
prevede în mod expres aceasta.
Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea
prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se
sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Nepedepsirea tentativei:-desistarea=întreruperea actului de executare de către autor, de

bună voie, înainte de terminarea lui. Renunțarea- să fie voluntară, irevocabilă, făcută înainte
de descoperirea faptei.
-împiedicarea consumării infracțiunii voluntară prin încunoștințarea

autorităților despre comiterea faptei astfel încât să poată fi împiedicată consumarea ei, dacă: -
există un act de executare terminat
-încunoștiințează în termen util și voluntar.
Împiedicarea se poate face și de către autor care împiedică consumarea infracțiunii. (la
tentativa terminată).
Condiții:-să existe un act de executare terminat

-autorul să împiedice consumarea infracțiunii
-împiedicarea –de bună voie și anterior descoperirii faptei
Sistemul parificării-toți participanții sunt sancționați cu aceeași
pedeapsă Sistemul diversificării-pedepse diferite pentru participanți
C.P. adoptă un sistem mixt-participația propriu zisă-sistemul parificării
-participația improprie-sistemul diversificării
Pedepsirea participației proprii
Art. 49 c.p. –coautorul, instigatorul, complicele =pedeapsa prevăzută de lege pentru autor,
ținând cont și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei și de dispozițiile art. 74 c.p.
Pentru pedepse alternative-se pot aplica participanților diferite genuri de pedeapsă
Circumstanțe personale și circumstanțe reale
Circumstanțele personale=stări, situații, împrejurări care privesc persoana

făptuitorului-forma de vinovăție, scopul urmărit, antecedente penale, situație familială,
socială…Ele nu se răsfrâng asupra participanților-art. 50 alin. 1 c.p.
Circumstanțele reale=împrejurări ce țin de faptă. Ele se răsfrâng asupra participanților,

în măsura în care aceștia le-au cunoscut-art. 50 alin. 2 c.p. O circumstanță necunoscută nu
poate fi imputată. (ex. furtul urmat de violențe exercitate de unul dintre făptuitori determină
schimbarea încadrării doar pentru acesta în tâlhărie, celălalt necunoscând și neprevăzând
această împrejurare) .
Împiedicarea săvârșirii infracțiunii de către un participant=cauză de impunitate, nu va

determina aplicarea unei pedepse-art. 51 alin. 1 c.p.
Condiții:-autorul a început executarea acțiunii, împiedicarea o face orice participant,
fapta nu e descoperită, împiedicarea duce la neconsumarea faptei.
Pedepsirea participației improprii
Modalitatea intenție-culpă-sistemul diversificării=participanții se sancționează cu

pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție, iar autorul pentru fapta comisă din
culpă (ex. autorul-tentativă de omor, participanții-omor)-art. 52 alin. 1,2 c.p.
Modalitatea intenție-lipsă de vinovăție-sistemul parificării=instigatorul și complicele

sunt sancționați cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care au ajutat, iar autorul
nu se pedepsește-art. 52 alin. 3 c.p.
Pedepsirea concursului de infracțiuni
Concursul de infracțiuni=cauză personală de agravare a pedepsei
-nu se răsfrânge asupra participanților
-aplicarea sporului este obligatorie
Sisteme:cumul aritmetic-se adună pedepsele aplicate- poate duce la pedepse ce

depășesc durata de viață a condamnatului. E incompatibil cu C.P.
Sistemul absorbției-execută pedeapsa cea mai grea, care le absoarbe pe celelalte. Poate
încuraja comiterea altor fapte.
Sistemul cumulului juridic-se aplică o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, urmând a se

executa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse –art.
39 alin. 1 c.p.
-detențiunea pe viață+ închisoarea=detențiunea pe viață
-mai multe pedepse cu închisoarea=ped cea mai grea+spor de 1/3 din suma
celorlalte -mai multe pedepse cu amenda=cea mai grea +spor de 1/3 din totalul
celorlalte. -închisoarea +amenda=închisoarea +amenda în întregime
-mai multe ped cu închisoarea =mai multe pedepse cu amenda=închisoarea calculată conf
celor de mai sus+amenda în întregime calculată conf celor de mai sus
Pedepsele complementare și accesorii-art. 45 alin.1-3 c.p.
Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară,
aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de
aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi
conţinut:
a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre
acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la

pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa
complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata
pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse
accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până
la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Măsurile de siguranţă
Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut
diferit, luate în cazul infracţiunilor săvârşite, se cumulează.
Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut,
dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de
siguranţă luate conform art. 112 se cumulează
Contopirea pedepselor
Dacă infractorul a fost condamnat definitiv și este judecat ulterior pentru o infracţiune
concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39c.p. procedându-se la descontopirea pedepselor și o
nouă contopire care să cuprindă și noua infracțiune judecată.
La fel se procedează și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas

definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o
infracţiune concurentă.
În cazul în care infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin
hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru
infracţiunile concurente.

Curs ID II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ID II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ II

Lector. univ. dr. Daniela Czika

Ghid de utilizare a manualului

Unitatea de studiu 1.Unitatea de infracțiune.

Unitatea de studiu 2.Pluralitatea de infracțiuni.

Unitatea de studiu 3.Pluralitatea de infractori.

Unitatea de studiu 4. Sancțiunile penale.

Unitatea de studiu 5. Răspunderea penală.

Unitatea de studiu 6. Individualizarea judiciară a executării pedepsei.

Unitatea de studiu 7. Răspunderea penală a minorilor.

Răspunsuri corecte la testele grilă de autoevaluare

_ GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

2.Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire

Utilizarea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire. Reguli de

b) Fiecare temă de studiu conţine şi un test de evaluare şi temă pentru acasă pe

c) Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt

d) Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:

- se citesc obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – identificabile şi cu

ajutorul următoarei pictograme:

- se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie) – identificabili şi cu

ajutorul următoarei pictograme:

- se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat – identificabil identificabil

şi cu ajutorul următoarei pictograme:

-se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al temei de studiu – identificabile şi

cu ajutorul următoarelor pictograme: sau

Drept penal. Partea generală

- se parcurge bibliografia recomandată – identificabilă şi cu ajutorul

-prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul manualului – identificabil

şi cu ajutorul următoarei pictograme:

- se efectuează testul de evaluare sau/şi tema pentru acasă sau de control

(după caz) - identificabil şi cu ajutorul următoarelor pictograme: sau

Obervaţie: este recomandabil ca înaintea testelor de autoevaluare să se facă o pauză de 30

e) Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de o temă pe zi pentru a nu se periclita

Tema pentru acasă (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

3. Prezentarea suportului de curs şi a disciplinei

Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” reprezintă o sinteză a cursului

4.Descrierea structurii suportului de curs:

I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)

II. Competenţe specifice dobândite de studenţi:

III. Cuvinte cheie:

IV. Structura unităţii de studiu:

1. Unitatea de infracţiune. Forme.

Unitatea de infracţiune există atunci când activitatea desfășurată de

VI. Conţinutul unităţii de studiu 1

-poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o

1. INFRACȚIUNEA SIMPLĂ-se prezintă, sub aspectul laturii obiective, într o

2.INFRACȚIUNEA CONTINUĂ=formă a unității naturale caracterizată

-infr. continue succesive=prezintă întreruperi ce țin de natura infracțiunii, sunt firești

3.INFRACȚIUNEA DEVIATĂ=formă a unității naturale de

În oricare dintre aceste modalități se săvârșește o infracțiune unică, fiind o singură

Unitatea legală de infracţiune este o formă a unității infracționale determinată

1. INFRACȚIUNEA CONTINUATĂ=formă a unității legale de infracțiune

Presupune existența unei unități multiple-unitate personală(același subiect activ)

-unitate psihică (aceeași rezoluție infracțională)

Importanță:-termenul de prescripție curge de la data ultimei acțiuni

2. Infracțiunea complexă=infracțiunea în conținutul căreia intră,ca

Forme:infracțiune complexă simplă-include în conținutul ei ca element constitutiv o

Urmarea-multiplă- atâtea urmări câte acțiuni au fost în compunerea ei

Latura subiectivă-intenție/praeterintenție . Intenția este directă, chiar dacă pentru una

Participați penală-pot fi săvârșite în coautorat (tâlhărie )

-instigarea și complicitatea-la infr. praeterintenționate

Tentativa-poate exista la infr. prin absorbție-se consumă când se aduce atingere

3.Infracţiunea progresivă. Este o formă de unitate legală în care conținutul