Curs ID Drept Penal General PDF

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU
FACULTATEA DE DREPT
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ
SUPORT CURS ID
Lector. univ. dr. Daniela Czika
2018
Drept penal. Partea generală
____________________________________________________________________________________
CUPRINS:
Ghid de utilizare a manualului
Unitatea de studiu 1. Dreptul penal. Definiție. Scop. Caractere. Izvoarele dreptului

penal.
Unitatea de studiu 2. Principiile dreptului penal român. Raportul de drept penal. Faptele
juridice penale.
Unitatea de studiu 3. Legea penală. Norma de drept penal.Interpretare.
Unitatea de studiu 4. Aplicarea legii penale în timp.
Unitatea de studiu 5. Aplicarea legii penale în spațiu. Extrădarea.
Unitatea de studiu 6. Infracțiunea. Definiție. Trăsături.
Unitatea de studiu 7. Conținutul constitutiv al infracțiunii.
Unitatea de studiu 8. Cauzele justificative.
Unitatea de studiu 9. Cauzele de neimputabilitate.
Unitatea de studiu 10. Clasificarea infracțiunilor. Formele infracțiunii.
Unitatea de studiu 11.Unitatea de infracțiune.
Unitatea de studiu 12.Pluralitatea de infracțiuni.
Unitatea de studiu 13.Pluralitatea de infractori.
Unitatea de studiu 14. Sancțiunile penale.
Unitatea de studiu 15. Răspunderea penală.
Unitatea de studiu 16. Individualizarea judiciară a executării pedepsei.
Unitatea de studiu 17. Răspunderea penală a minorilor.
Unitatea de studiu 18. Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură sau
modifică executarea pedepsei. Cauzele care înlătură consecințele condamnării.
_____________________________________________________________________________________
Răspunsuri corecte la testele grilă de autoevaluare
Bibliografie
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU
1.Introducere
Prezentul suport de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Drept

penal - Partea generală, fiind un ghid pentru modul în care trebuie parcursă şi însuşită
această disciplină, comună învăţămâtului la forma de zi cît şi la forma de învăţământ la
distanţă, conform planurilor de învăţământ în vigoare.
Prezentul suport de curs este destinat studenţilor de la forma de învăţământ la
distanţă (ID) şi constituie un instrument util pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea
disciplinei Drept penal- Partea generală.
Suportul de curs este structurat într-o formă concisă care permite învăţarea
individuală și asigură reţinerea informaţiilor de bază, înţelegerea noțiunilor
fundamentale ale acestei discipline şi aplicarea cunoştinţelor dobândite în vederea
rezolvării unor studii de caz. De asemenea, suportul de curs stimulează studentul să
abordeze bibliografia recomandată la sfârşitul fiecărei teme, în vederea aprofundării
acestei discipline.
Suportul de curs este structurat pe unităţi de studiu. Unitatea de studiu
reprezintă o parte omogenă din conţinutul manualului, caracterizată de un număr de
termeni de referinţă (cuvinte-cheie), care poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort
continuu de concentrare intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore ( conţinutul de idei
al temei de studiu, exceptând întrebările recapitulative, temele pentru acasă, testele de
autoevaluare sau de evaluare).
Rezultatele efective ale utilizării manualului se vor suprapune pe rezultatele
aşteptate doar cu condiţia respectării procedurii de parcurgere a modulelor de studiu,
procedură care este prezentată în cele ce urmează.
2.Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire
Utilizarea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire.

Reguli de bază în procedura de realizare a programului de
autoinstruire pe baza suportului de curs:
a) Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar

în cazul în care studentul apreciază că ar putea să nu parcurgă o unitate şi că ar putea
să înţeleagă celelalte unităţi. Criteriile şi modalitatea de „înlănţuire” a temelor de
studiu sunt prezentate la fiecare temă de studiu şi ele trebuie respectate întocmai, sub
sancţiunea nerealizării la parametrii maximali a programului de autoinstruire.
b) Fiecare temă de studiu conţine şi un test de evaluare şi temă pentru acasă pe

care studentul trebuie să le realizeze cu scopul evaluării gradului şi corectitudinii
înţelegerii fenomenelor şi instituţiilor descrise sau prezentate în tema de studiu.
c) Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de

perspicacitate, deci nu trebuie rezolvate contra cronometru
d) Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:
- se citesc obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – identificabile şi cu
ajutorul următoarei pictograme:
- se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie) – identificabili şi cu ajutorul
următoarei pictograme:
- se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat – identificabil identificabil
şi cu ajutorul următoarei pictograme:
-se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al temei de studiu – identificabile şi cu
ajutorul următoarelor pictograme: sau
- se parcurge bibliografia recomandată – identificabilă şi cu ajutorul următoarei
pictograme:
- se răspunde la întrebările recapitulative - identificabile şi cu ajutorul următoarei
pictograme:
-prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul manualului – identificabil şi
cu ajutorul următoarei pictograme:
- se efectuează testul de evaluare sau/şi tema pentru acasă sau de control (după
caz) - identificabil şi cu ajutorul următoarelor pictograme: sau
Obervaţie: este recomandabil ca înaintea testelor de autoevaluare să se facă o

pauză de 30 de min. sau de o oră. De asemenea, este recomandabil ca la fiecare 2
ore de studiu să se facă o pauză de 30 de minute.
e) Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de o temă pe zi pentru a nu se

__________________________________________________________________
periclita însuşirea temeinică şi structurală a temei. În funcţie de necesităţile şi
posibilităţile de studiu ale unui student, studiul unei teme poate fi fracţionat pe mai multe zile
dedicând cel puţin 30 de minute pe zi studiului.
Tema pentru acasă (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

fiecare temă de studiu. Ea se constituie într-un instrument indispensabil de studiu
individual necesar însuşirii şi mai ales înţelegerii temei, Rezolvarea ei se poate face în
aproximativ 1-2 ore.
3. Prezentarea suportului de curs şi a disciplinei
Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” reprezintă o sinteză a cursului

corespondent utilizat la forma de învăţământ de zi, conţinutul de idei fiind sintetizat și
prezentat într-o manieră enunțiativă, elementele de detaliu putând fi regăsite de către
student în bibliografia de specialitate recomandată.
3.1.Obiectul suportului de curs „Drept penal. Partea generală”

Obiectul suportului de curs îl reprezintă o introducere în dreptul penal, dar și o analiză
de ansamblu asupra instituţiilor fundamentale ale dreptului penal precum și asupra principiilor
care guvernează această materie. Sunt prezentate caracterele dreptului penal, principiile
fundamentale ale acestuia, normele de drept penal, infracțiunea, cauzele justificative și cele de
neimputabilitate, unitatea și pluralitatea de infracțiuni, pluralitatea de făptuitori, sancțiunile
penale, rîspunderea penală a minorilor.
3.2.Obiectivele disciplinei
Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” are, ca obiectiv general, acela de a
permite înţelegerea, de către studenţii anului II, a instituțiilor de bază ale dreptului penal,
esențiale în abordarea celorlalte discipline corelative ( drept penal partea specială, drept
procesual penal, drept execuțional penal).
Obiective principale:
§ iniţierea în dreptul penal prin înțelegerea și însușirea noţiunilor, conceptelor şi instituţiilor
dreptului penal român;
§ aplicarea cunoştinţelor teoretice şi a textelor legale la spețe concrete;
§ dezvoltarea unui vocabular specific domeniului dreptului penal;
§ cultivarea spiritului civic și formrea unor atitudini pro sociale;
4.Descrierea structurii suportului de curs:

Suportul de curs este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual
(autoinstruire) şi este sitematizat în unităţi de studiu. Structura fiecărei unităţi de studiu
este următoarea:
I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei)
II. Competenţele dobândite de student (utilitatea temei pentru student)
III. Termeni de referinţă (cuvinte-cheie)
IV. Durata de parcurgere a unității de studiu
V. Structura temei de studiu
VI. Rezumatul ideilor principale
__________________________________________________________________
VII. Conţinutul dezvoltat de idei al unității de studiu

VIII. Bibliografia recomandată
IX. Întrebări recapitulative
X. Teste de autoevaluare
XI. Teste de evaluare
___________________________________________________________________
Unitatea de studiu 1
Dreptul penal. Definiție. Scop. Caractere. Izvoarele dreptului penal.
I. Obiectivele specifice temei

1. Înțelegerea și însușirea definiției dreptului penal român;
2. Identificarea și înțelegerea caracterelor dreptului penal, în ansamblul ramurilor
dreptului;
3. Înţelegerea principiilor care stau la baza dreptului penal român;
II. Competenţe specifice dobândite de student

1. Formarea deprinderii de a lucra cu noțiunile specifice dreptului penal;
2. Dezvoltarea capacităţii de a distinge între diferitele instituții specifice dreptului penal;
3. Utilizarea corectă a limbajului juridic
III. Cuvinte cheie:

1. drept pubic, caracter autonom, unitar, izvor al dreptuui penal, lege organică, lege
complinitoare, cutumă
IV. Structura unităţii de studiu

1. Terminologia şi definirea dreptului penal
2. Scopul și funcțiile dreptului penal
3. Caracterele dreptului penal
4. Izvoarele dreptului penal român
V.Rezumat
Dreptul penal este o ramuă a dreptului care reglementează relațiile de apărare socială
prin incriminarea faptelor ce constituie infracțiuni, felul infracțiunilor, pedepsele, răspunderea
penală. Este o ramură a dreptului public, cu caracter autonom și unitar. Izvoarele dreptului
penal român sunt: Constituția, legile organice, legile complinitoare, legile penale speciale,
tratatele internaționale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursurile în interesul
legii, deciziile ÎCCJ date în interpretarea unor chestiuni de drept, ordonanțele de urgență ale
guvernului, decretele prezidențiale.
___________________________________________________________________
VI.Conţinutul unităţii de studiu 1
1. Noțiunea.
Noțiunea de drept penal –provine din latinescul ”poena” = pedeapsă

Definiție.
Dreptul penal este o ramură a dreptului public.
Cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile de apărare socială
prin incriminarea faptelor ce constituie infracțiuni, felul infracțiunilor, pedepsele, răspunderea
penală.
Necesitatea reglementării ca ramură distinctă- idea de răzbunare care avea un caracter
nelimitat în perioada prestatală
Ulterior, odată cu apariția micilor comunități și a ideii de utilitate socială- răzbunarea a

devenit limitată-legea talionului
-compoziția- înțelegere victimă-agresor

Odată cu formarea statelor- caracter etatizat
OBIECT. SCOP. FUNCȚII
Obiectul dreptului penal-relații de apărare socială
Scopul-Art. 1 VCP –apără statul, România , independența , suveranitatea ,

persoana , drepturile și libertățile ei , proprietatea , ordinea de drept.
Consacrate în Constituție
Funcții: 1.preventiv-educativă 1.protectoare
2.sancționatoare 2.educativă
CARACTERELE DREPTULUI PENAL
Caractere=trăsături care îl diferențiază de alte ramuri de drept
1. Caracterul de drept public

-stat –PF
- statul =subiectul dominant
__________________________________________________________________
statul=titularul funcției de apărare socială

Teoria caracterului sui generis-elem. dr. public+elem. dr.privat (Franța, Belgia).
2.Caracterul autonom-obiect propriu de reglementare:relații apărare socială.

-sistem propriu de reguli de conduită.
Are legătură cu:dr. penal special, procesual penal, execuțional penal, penal
internațional (reguli de cooperare judiciară), internațional penal(fapte incriminate ca
infracțiuni pe plan internațional).
3.Caracterul unitar-dispozițiile sale se aplică și faptelor sancționate în partea

specială sau în legi speciale.
Profesorul Florin Streteanu-Caracterul subsidiar- ultima rațio
-Caracterul selectiv-nu ocrotește orice atingerea unor valori sociale sau
orice încălcare a normelor morale
IZVOARELE DREPTULUI PENAL
Izvoare= sursa
=formele de exprimare ale dreptului penal
1. Constituția-legalitatea pedepsei- 23 alin. 12
-egalitatea în fața legii-16 alin.1
-pedeapsa cu moartea-22 alin. 3
-legalitatea incriminării-73 alin. 3 lit. H
Deciziile Curții Constituționale-excepții neconstituționalitate, obligatorii, opozabile erga

omnes
-nu creează norme de incriminare
-scot din vigoare norme de incriminare
2. Legile organice. Codul penal-1865-CPfrancez
-1937
-1969
-2009-vig. 2014 și care este structurat pe 10 titluri
3.Legile complinitoare – Lg. 302/2004
-Lg.254/2013 ped. Privative
-Lg. 253/2013 ped. Neprivative
4.Legi penale speciale-domenii distincte
Lg. 78/2000 corupția, Lg. 143/2000 traficul de droguri, Lg. 241/2005 evaziunea fiscală, Lg.
46/2008 codul silvic
5. Tratatele internaționale-izvoare directe-norme de asistență juridică internațională
-izvoare indirecte-care incriminează infracțiuni de drept
internațional
__________________________________________________________________
Ex. Convenția împotriva torturii New York 1984 ratificată de România prin Legea nr.
19/1990
6. Convenția Europeană a Drepturilor Omului Roma 1950 cu Protocoalele 4 și 6
7. Recursurile în interesul legii
8. Deciziile ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept- CHP – art. 474, 477 c.p.p.
9. Ordonanțele de urgența ale guvernului
10. Decrete prezidențiale –acordare a grațierii individuale prin care se stinge raportul juridic
penal
11. Cutuma –excepțional-cînd fapta nu e infracțiune. Precedentul judiciar nu e izvor.
VII. Bibliografie
Constituția României
Codul penal
Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea nr. 30/1994
C.Butiuc, Manual de drept penal. Partea generală, ed. a 2- a revăzută, Editura Universității
Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2014
F. Streteanu, D.Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic, București, 2014
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Partea generală, ediția a II-a
revăzută și adăugită, Universul Juridic, București, 2016
I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș, M.Dobrinoiu, Noul
cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic,
București, 2014
Timpul necesar studiului: 1 oră
VIII. Întrebări recapitulative:

1. Definiţi dreptul penal.
2. Scopul şi funcţiile dreptului penal.
3. Care sunt caracterele dreptului penal?
4. Care sunt izvoarele dreptului penal?
IX. Teste de Autoevaluare:

1. Dreptul penal este:
a) o ramură a dreptului privat;
b) o ramură a dreptului public;
c) o disciplină fundamentală a dreptului;
2. Dreptul penal are un caracter:

a) indivizibil;
____________________________________________________
b) autonom;
c) unitar;
X. Teste de evaluare
1. Izvoarele dreptului penal sunt:
a) legile organice;
b) ordonanțele de guvern;
c) decretele prezidențiale;
XI. Temă pentru acasă:

Scopul și funcțiile dreptului penal român.
Unitatea de studiu 2.
Principiile dreptului penal român. Raportul de drept penal. Faptele
juridice penale
I. Obiective specifice:
1. Identificarea principiilor dreptului penal român;
2. Înțelegerea conținutului fiecărui principiu;
3. Însușirea noțiunii de raport juridic de drept penal;
4. Compararea diferitelor tipuri de raporturi juridice penale;
5.Înțelegerea noțiunii de fapte juridice penale;
II. Competenţe specifice dobândite de studenţi:

1.Stabilirea conținutului fiecărui principiu al dreptului penal român;
2. Compararea diferitelor tipuri de raporturi juriice penale;
3. Stabilirea conținutului raportului juridic penal;
4. Definirea noțiunii de fapt juridic penal;
III. Cuvinte cheie:

Principiu, raport juridic penal, fapt juridic penal
IV. Structura unităţii de studiu:

1. Principiile dreptului penal român;
2. Raporturile juridice penale;
3. Faptele juridice penale;
V. Rezumat:
Principiile=idei călăuzitoare care guvernează materia dreptului penal.
Ele guvernează atât activitatea de elaborare a normelor penale cât și

activitatea de aplicare a normelor penale
Principiile pot fi fundamentale-guvernează întregul drept penal
ori speciale- au aplicabilitate restrânsă (ex. aplicarea legii penale în timp).
VI. Conţinutul unităţii de studiu 2
Principiile=idei călăuzitoare care guvernează materia dreptului penal.
Ele guvernează-activitatea de elaborare a normelor penale

-activitatea de aplicare a normelor penale
Principiile:- fundamentale-guvernează întregul drept penal
-speciale- au aplicabilitate restrânsă (ex. aplicarea legii penale în timp).
1.Principiul legalității-izvorăște din:
- Constituție-art. 23 alin. 12
- Convenții, pacte internaționale:Decl.Univ. a dr. omului-1948, Decl. Dr. omului și
cetățeanului-1789, Conv. Europeană a Dr. Omului-1950
- Codul penal –art. 1,2
Legalitatea incriminării(nullum crimen sine lege)-regula potrivit căreia infracțiunile sunt
reglementate doar prin lege organică-art. 1 c.p. art. 15 alin. 2 c.p.,art.73 alin. 3 lit.h
Constituție.
Se aplică:-activ. legislativă –material-ce fapte sunt infracțiuni și pedepsele pentru ele
-formal-se adoptă prin legi organice
Lex scripta-lege scrisă/cutumă

Lex certa-claritate și accesibilitate

-Activitatea jurisdicțională- lex stricta-lege de strictă interpretare și aplicare
Analogia este interzisă.A existat în per. 1949-1956 și în statele totalitare.
Legalitatea pedepselor(nulla poena sine lege)-pedeapsa se stabilește prin lege-art. 23 alin12

Constituție, art. 73 alin. 3 lit. H Constituție
Legalitatea răspunderii penale(nullum judicium sine lege)-15 alin. 2 c.p. -răspunderea penală
poate izvorâ doar din lege.
. 2.Principiul umanismului-regula-coerciția să respecte dr. omului și libertățile

fundamentale.
Art. 22 Constituție-interzice tortura, pedepsele corporale, tratamentele inumane, degradante și

ped. cu moartea.
Cauza TYRER c/a Marii Britanii
Aplicatii ale principiului : amânarea aplicării pedepsei
suspendarea executării pedepsei
3.Caracterul personal al răspunderii penale –nicio persoană nu poate

răspunde pentru o infracțiune a altei persoane.
Vizează – aplicarea pedepsei
- executarea pedepsei
Nu există răspundere pentru fapta altuia.
Excepție –art. 151 c.p. persoana juridică
4. Principiul individualizării răspunderii penale –regula potrivită căreia

sancțiunea trebuie să reflecte periculozitatea faptei și a făptuitorului
Individualizarea legală- legiuitorul stabilește pedepsele pentru diferite infracțiuni
-echilibru între valoarea socială ocrotită și sancțiunea prevăzută
Infr. contra vieții/infr. contra patrimoniului
Individualizarea judiciară-judecător –criterii- art. 72 c.p.
Individualizarea administrativă-executării pedespei –regimul de executare, drepturile
condamnatului
Principiul subsidiarității (Fl. Streteanu) –după alte forme de răspundere( contravențională,
administrativă).
Raportul juridic penal
Def. –relație de apărare socială reglementată de norma de drept penal.
1. R.J. de conformare- între stat-toți cetățenii –vizează respectarea legii penale

__________________________________________________________________
Subiecte: statul=titularul funcției de apărare socială

=subiectul dominant
Persoanele fizice în totalitate=obligația de a respecta norma penală
=subiect nedeterminat
Conținut:dr. statului –cere o anumită conduită
obligația persoanelor fizice de a se conforma conduitei cerute
Obiect-conduita pretinsă de stat=acțiunea/inacțiunea
-diferă în funcție de tipul fiecărei infracțiuni
Durata-naște-la intrarea în vigoare a legii-78 Constit.
-modifică- la modificarea legii penale
-stinge-ieșirea din vigoare a legii/la data săvârșirii infracțiunii
2. R.J. de conflict-naște în cazul săvârșirii unei infracțiuni
R.J de conflict nu poate exista fără R.J. de conformare
Subiecte:statul=titularul dreptului de a cere tragerea la răspundere penală
Persoana fizică determinată care a săvârșit infracțiunea.
Conținut:-dr. statului de a trage la răspundere penală infractorul
-obligația persoanei fizice de a suporta pedeapsa
Obiect:-pedeapsa și sancțiunile ce se vor aplica
Durata:- e legat de R.J. procesual penal
-de la săvârșirea infracțiunii-rămânerea definitivă a sentinței de condamnare=R.J.
afectat de condiție suspensivă
-stinge-executarea pedepsei
-înlăturarea răspunderii penale(deces, amnistie).
Faptele juridice penale

Def. Stări, situații, împrejurări care dau naștere, modifică, sting R.J. penale.
Constitutive:generează R.J. penale. Infracțiunea.
Modificatoare de R.J. penale-agravează/atenuează răspunderea penală(intervenția unei legi
care prevede alte forme de sancționare=modifică conținutul R.J, sau pedepse mai
ușoare=modifică durata R.J.).
Sting R.J. penale:extinctive-posterioare săvârșirii infracțiunii(executarea ped.,moartea,
amnistia, prescripția răsp. penale, dezincriminarea, împăcarea).
VII. Bibliografie
C.Butiuc, Manual de drept penal. Partea generală, ed. a 2- a revăzută,

Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2014
F. Streteanu, D.Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul
Juridic, București, 2014
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Partea
generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Universul Juridic, București, 2016
Timpul necesar studiului: 2 ore
VIII. Întrebări recapitulative

1. Care sunt principiile dreptului penal român?
2. Care este diferența dintre raportului juridic de conformare și cel de
conflict?
3. Ce sunt faptele juridice.
4. Care sunt elementele principiului legalității?
IX. Teste de autoevaluare

1. Principiile dreptului penal român sunt:
a) principiul legalității;
b) principiul universalității;
c) principiul umanismului;
1. Raportul juridic de conflict ia naștere:
a) la intrarea în vigoare a legii;
b) la momentul săvârșirii unei infracțiuni;
c) la data la care este cunoscut făptuitorul;
XI. Temă pentru acasă

Comparați cele două forme ale raportului juridic penal.
Legea penală. Norma de drept penal.Interpretare.
1. Înțelegerea definiției normei penale;
2. Clasificarea legilor penale;

3. Înțelegerea caracerelor normei de drept penal;
4. Clasificarea normelor penale;
5. Identificarea modalităților de interpretare a normelor penale;

1. Stabilirea conținutului noțiunii de normă penală;
2. Înțelegerea caracterelor normelor penale;
3. Clasificarea normelor penale;
4. Interpretarea unor norme penale concrete;
III. Cuvinte cheie:

Lege, normă penală, interpretare, extensivă, restrictivă, teleologică, a
fortiori, a pari, reductio ad absurdum, per a contrario

1. Legea penală;
2. Norma de drept penal;
3. Interpretarea normei penale;
V. Rezumat:
Legea penală în sens restrâns este actul normativ emis de parlament
după o procedură specială și care conține norme de drept penal.
Interpretarea normei penale este operațiunea de aflare a înțelesului legii

penale, a voinței legiuitorului.
Norma juridică
Def. –art. 173 c.p. sens larg
-sens restrâns=act normativ emis de parlament după o procedură specială și care conține
norme de drept penal
Clasificare:
1.Întinderea domeniului de reglementare:
-legi generale=dispoziții penale cu caracter de principiu-partea generală a CP
-legi speciale=reglementează anumite relații de apărare socială-partea specială aCP, legile
speciale
Importanță:-concurs-lg. Specială derogă de la lg. generală
-lg. Specială nu distinge, se completează cu lg. Generală (193 c.p. -61 alin.4 lit. B
c.p.)
2. Condițiile de adoptare:
-legi ordinare/obișnuite=adoptate în situații normale

-legi extraordinare/excepționale=adoptate în situații deosebite-stare de război, calamități (D-
lg. 5/1989 infr. Contra patrimonului)
Importanță:lg. excepțională derogă de la lg. ordinară
Durata aplicării lor:

-cu durată nedeterminată-CP
-temporare=aplicabilitate limitată în timp, indicată în cuprinsul legii (Lg. 50/1945, Lg.
51/1945 pedepsirea criminalilor de război).
Importanță: lg. penală temporară se aplică și după ieșirea ei din vigoare
Norma de drept penal
Def.=specie a normei juridice/reglementează relațiile de apărare socială/mai multe norme

juridice penale alcătuiesc legea penală
Caractere:- general=se adresează tuturor subiectelor de drept

-impersonal=nu se adresează anumitor persoane
-imperativ=obligă la un anumit comportament
Clasificare:
1. După conținut și sferă de incidență:
-norme generale-prevăd condițiile în care se nasc, modifică și sting rap. jur. penale
-au valoare de principii

-nu au caracter de incriminare (partea generală a CP)
-norme speciale –prevăd condițiile în care o faptă este infracțiuni și pedeapsa pentru
aceasta
-descriu conduita interzisă și sancțiunea (partea specială a CP).
După structura lor:
-complete-conține cele trei elemente:ipoteză, dispoziție, sancțiune- 228 c.p.

-divizate-au structură incompletă, unul din elemente se găsește în alt articol sau înaltă lege (
195 c.p. compl. 193, 194 c.p.)
Normele divizate sunt, la rândul lor,
-norme de incriminare cadru-norme în alb, nu cuprind faptele interzise ( 348 c.p. se
completează cu 387 lg. 95/2006, cu art. 26 lg. 51/1995
-norme de referință-lipsește dispoziția/sancțiunea
-se completează cu altă normă(322-320 c.p. , 290-289 c.p.)
Norma de referință e dependentă de norma complinitoare
-norme de trimitere-se completează cu elemente de la altă normă
-modificarea acesteia din urmă are efect și pt. norma de trimitere
-devine dependentă de norma completatoare. Dependența nu este însă
absolută-abrogarea normei completatoare nu determină abrogarea normei de trimitere
Excepție: art. 5 Legea nr. 187/2012
Structura normei penale- vizează norma specială
Trihotomică:-Ipoteza=descrie fapta incriminată

-Dispoziția=conduita impusă membrilor societății
-Sancțiunea=pedeapsa prevăzută pentru acea faptă
De multe ori dispoziția = ipoteza
Teoria structurii dihotomice: are două componente dispoziția și sancțiunea
Interpretarea=operațiunea de aflare a înțelesului legii penale, a voinței

legiuitorului
Forme:
1. După organul ce face interpretarea:
-legală=autentică, făcută de legiuitor (art. 172-187 c.p.) Ea poate fi:-contextuală=cu prilejul
adoptării legii
-posterioară- după elaborarea legii
-judiciară=organele judiciare
Precedentul judiciar.
-doctrinară=științifică,teoreticieni în studii, tratate
Metode de interpretare:
1.Literară/gramaticală-sensul sintactic, semantic, etimologic
2. Rațională/logică-folosirea raționamentelor logice
Raționamente:-a fortiori=dacă se interzice mai puțin se interzice și mai mult

-per a contrario=se referă la anumite împrejurări nu și la altele
-reducțio ad absurdum=altă interpretare ar duce la concluzii absurde
-a pari=stări de fapt identice= aceeași situație juridică. Să existe modalități ale
aceluiași caz și nu cazuri asemănătoare pentru că ar fi analogie=interzisă.
Sistematică-prin corelația normelor unele cu altele sau cu alte legi( 238 c.p.-dreptul civil).
5. Istorico- juridică-analiza condițiilor politice, sociale, economice în care a fost adoptată
norma-din analiza expunerii de motive
5.Teleologică-după scopul urmărit de legiuitor

6.Rezultat-dacă există concordanță între voința legiuitorului și cea exprimată=interpretare
declarativă
-dacă exprimă mai puțin decât s-a vrut=interpretare extensivă
-dacă exprimă mai mult decât s-a intenționat=interpretare restrictivă
Interpretarea legii prin analogie este permisă –nu extinde legea
Aplicarea legii prin analogie este interzisă, încalcă principiul legalității.
VII. Bibliografie


1. Cum se clasifică legile penale?
2. Ce este norma de drept penal?
3. Care este structura normei penale?
4. Cum se interpretează normele penale?

1. Legile penale pot fi:
a) generale;
b) specifice;
c) speciale;
1 Norma de drept penal are un caracter:
a) imperativ;
b) general;
c) special;

Interpretați din punct de vedere literar următorul text legal :
Art. 2 alin. 1 Legea nr. 143/2000 rep. ”Cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea
ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept, se pedepsesc cu închisoarea
de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Aplicarea legii penale în timp.
1. Înțelegerea noțiunii de aplicare a legii penale în timp;
2. Identificarea principiilor de aplicare a legii penale în timp;
3. Înțelegerea mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile;

1. Stabilirea legii penale aplicabile unei situații concrete;
2. Aplicarea principiilor ce stau la baza aplicării legii penale în timp;
3. Identificarea corectă a legii penale mai favorabile;
4. Aplicarea corectă a legii penale mai favorabile într-o situație
concretă;
III. Cuvinte cheie:

Aplicarea legii, neretroactivitate, ultraactivitate, mitior lex, abrogare,
dezincriminare, tacit

1. Principiul activității legii penale.
2. Principiul neretroactivității legii penale. Excepții.
3. Aplicarea legii penale mai favorabile.
V. Rezumat:
Art. 3 c.p. consacră regula potrivit căreia lg. penală se aplică
infracțiunilor săvârșite în timpul cât era în vigoare. Per a contrario- nu se aplică infr. săvârșite
înainte de intrarea ei în vigoare ( nu retroactiveazp) / după ieșirea ei din vigoare( nu
ultraactivează). Excepții: retroactivitatea și ultraactivitatea. Aplicarea legii penale de
dezincriminare. Aplicarea legii penale mai favorabile.

Aplicare legii penale în timp
Aplicarea legii penale=aducerea la îndeplinire a dispozițiilor ei.

Aplicarea – 4 elemente:timp-titlul 1 cap. 2-secț.1
spațiu-titlul1 cap.2-secț.2
persoane-militari
fapte-fapte cu intenție/culpă
Principiile aplicării legii penală în timp:
1. Principiul activității legii penale-art. 3 c.p.=regula potrivit căreia lg. penală se

aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât era în vigoare. Per a contrario- nu se aplică infr.
săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare ( nu retroactiveazp) / după ieșirea ei din vigoare( nu
ultraactivează).
-legi generale=dispoziții penale cu caracter de principiu-partea generală a CP
-legi speciale=reglementează anumite relații de apărare socială-partea specială aCP, legile
speciale
Importanță:-concurs-lg. Specială derogă de la lg. generală
-lg. Specială nu distinge, se completează cu lg. Generală (193 c.p. -61 alin
Legea este în vigoare de la intrarea ei în vigoare până la ieșirea ei din vigoare.
Intrarea în vigoare a legii-art. 78 Constituție-la 3 zile de la publicarea în M.Of. 3 zile =term.
de grație
-la data prevăzută în textul legii ( c.p. 2009).
OUG –după depunerea la camera competentă și publicarea în M.Of.-art. 115 alin. 5
Constituție
Ieșirea din vigoare a legii:
1. Abrogare=scoaterea din vigoare a legii vechi printr-o lege nouă
Abrogarea-expresă=prevede încetarea activității legii
-tacită=prin adoptarea unei legi noi care reglementează aceeași materie în alt mod
-totală=desființează în întregime lg.veche
-parțială=scoate din vigoare anumite articole
-specială=declararea neconstituționalității
Abrogarea- presupune înlocuirea unei legi cu alta.
Dezincriminarea-presupune pierderea caracterului ilicit penale al faptei.
2. Modificarea legii= schimbarea sau completarea cu o altă lege
3.Ajungerea la termen sau încetarea condițiilor excepționale= pentru legea temporară
Momentul săvârșirii infracțiunii=174 c.p.
Infracțiuni uno ictu, continue (lipsire de libertate în mod ilegal), continuate , de obicei (
exercitarea profesiei) –lg. aplicabilă este cea de la momentul epuizării, încetării acțiunii,
ultimul act de executare, la producerea rezultatului=concepția unității ilicitului penal.
Ea este incidentă și în cazul participației penale.
Concursul de legi penale=două sau mai multe acte normative în vigoare reglementează
aceeași materie.
Lg specială derogă de la legea generală
Lg specială se aplică cu prioritate față de legea generală.
2. Principiul neretroactivității legii penale-art. 15 al. 2 Constituție=legea penală nu

se aplică faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare. (principiul legalității
incriminării).
Fapta nou incriminată/faptă dezincriminată
Excepții de la principiu:
I.Ultraactivitatea=legea veche se aplică după ieșirea ei din vigoare dacă fapta săvârșită nu a
fost judecată. (Art. 7 c.p. pentru legi temporare).
E o excepție de la retroactivitatea legii penale mai favorabile.Nu se aplică art. 4, 5, 6 c.p.
pentru că nu s-ar produce efectul legii.
II. Retroactivitatea=legea nouă se aplică pentru trecut, după ieșirea ei din vigoare. (Art. 4,
5,6 c.p.).
Art. 4 c.p Aplicarea legii penale de dezincriminare

-fapte ce nu mai prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (cerșetoria).
Situații:-dacă fapta nu a fost judecată-nu va mai fi judecată

-dacă a fost judecată definitiv și se execută-se încetează executarea
-dacă s-a executat pedeapsa-se consideră că nu a existat condamnarea , nu există
antecedență penală.
Modalități de dezincriminare:-art. 4 alin. 1 teza1 c.p. –legea ce incrimina fapta a fost scoasă
din vigoare
-art. 3 alin. 1 Lg. 178/2012-modificarea elementelor
constitutive ale infracțiunii sau a formei de vinovăție
Nu există dezincriminare dacă fapta e sancționată sub altă denumire, ori dacă ea a fost
abrogată doar în legea specială și e reglementată în c.p.
Condițiile dezincriminării:
-fapta era prevăzută de lege la momentul săvârșirii ei
-legea nouă nu o mai prevede ca infracțiune
-se schimbă condițiile de incriminare
Efectele dezincriminării:-art. 4 teza II c.p.
Art. 5,6 Aplicarea legii penale mai favorabile (mitior lex).

-legea sancționează fapta dar conferă inculpatului o situație mai favorabilă
E o situație tranzitorie când o lege extraactivează-lg. veche ultraactivează/lg.nouă
retroactivează
1.Până la judecarea definitivă a cauzei –art. 5 c.p.
Condiții:
-există o succesiune de legi între data comiterii faptei și judecarea definitivă a cauzei
-fapta are caracter penal în ambele legi
-există diferențe de sancționare sau de tragere la răspundere
-pentru reglementări identice-se va aplica legea de la judecarea definitivă a cauzei
Criterii de apreciere a legii mai favorabile:
-condițiile de incriminare-elem. infracțiunii, circumstanțe
-condiții de tragere la răspundere penală
-condiții de sancționare-pedepsele principale
Lex terția=interzisă- D.C.C. nr. 265/2014
-pedepse de natură diferită-detențiunea pe viață/închisoarea, amendă/închisoare
-pedepse de aceeași natură-minimul mai mic/maximul mai mic
-pedepse asimetrice-circumstanțele care produc efecte mai largi
2. După judecarea definitivă a cauzei-art. 6 c.p.
-are la bază principiul umanismului și egalității în fața legii

Condiții de aplicare:
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare
-până la executarea pedepsei a intervenito lege nouă ce prevede pedepse mai ușoare
-pedeapsa aplicată e mai grea
Cazuri:art. 6 alin. 1 amendă/închisoare ce depășește maximul special din lg. nouă-se reduce la
maxim
-art. 6 alin. 2 –detențiunea pe viață-doar închisoare în noua lg-se apl. Închisoarea
-6 alin. 3-închisoarea-doar amenda în lg. nouă-se aplică amenda
-6 alin. 4 –măsurile educative neexecutate și neprevăzute în lg. Nouă-nu se mai execută ori se
execută în conținutul și limitele legii noi
-6 alin. 5-ped. Complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în lg.
Nouă-nu se mai execută/se execută în conținutul și limitele noii legi
-6 alin. 6 –lg. nouă mai favorabilă doar ped. compl. și măs. de siguranță-se execută în
conținutul și limitele legii noi
Aplicarea legii penale mai favorabile-înlătură efectele condamnării pentru viitor

- nu înseamnă întoarcerea executării
Legea mai favorabilă va fi avută în vedere la calcului termenului de reabilitare, la stabilirea
recidivei, la suspendarea executării pedepsei.
VII. Bibliografie


1. Care sunt modalitățile de ieșire din vigoare a legii penale?
2. Ce înseamnă abrogarea tacită?
3. Ce este principiul neretroactivității legii penale?
4. Care sunt excepțiile de la principiul neretroactivității legii penale?
5. Ce este legea penală de dezincriminare?
6. Cum se aplică legea penală mai favorabilă?

Aplicarea legii penale în spațiu se poate realiza în temeiul principiului:
a. universalității
b. oportunității
c. realității
1. Se va reține ultraactivitatea legii penale:
a. numai în cazul legii penale temporare
b. în cazul legii penale mai favorabile și al legii penale temporare
c. în cazul legii de grațiere
Aplicarea legii penale în spațiu. Extrădarea
1. Înțelegerea noțiunii de aplicare a legii penale în spațiu;
2. Identificarea principiilor de aplicare a legii penale în spațiu;
3. Înțelegerea teoriilor care stau la baza aplicării legii penale în spațiu;

1. Identificarea sferei noțiunii de ”spațiu” în sensul legii penale;
2. Aplicarea principiilor ce stau la baza aplicării legii penale în spațiu;
3. Înțelegerea conținutului fiecărui principiu;
4. Înțelegerea noțiunii de ”extrădare” ;
III. Cuvinte cheie:

Aplicarea legii în spațiu, teritoriu, ubicuitate, imunitate de jurisdicție

1. Aplicarea legii penale în spațiu. Teorii.
2. Principiul teritorialității legii penale.
3. Imunitatea de jurisdcicție.
4. Principiul realității legii penale.
5. Principiul universalității legii penale.
V. Rezumat:
Principiul teritorialității-art. 8 c.p.=lg penală română se aplică
infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României indiferent de cetățenia infractorului, domiciliu
său ori locul săvârșirii infracțiunii. Teritoriul e definit de art. 8 alin. 2 c.p.
Principiul personalității=art. 9 al. 1 c.p. legea se aplică pentru

infracțiuni săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean român/P.J. română dacă pedeapsa
prev de lg română e detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de 10 ani. Art. 9 alin. 2 c.p.
=pentru infracțiuni săvârșite de cetățeni români/P.J. române dacă fapta e prevăzută ca
infracțiune și de legea țării unde a fost săvârșită/loc nesupus vreunei jurisdicții.
Principiul realității- art. 10 c.p.=lg penală română se aplică

infracțiunilor săvârșite în afara țării, de un cetățean străin/persoană fără cetățenie împotriva
statului român/ unui cetățean român/PJ române.
Principiul universalității-art. 11 c.p. =lg penală română se aplică și altor

infracțiuni decât cele de la art. 10, săvârșite în afara țării, de un cetățean străin/persoană fără
cetățenie, care se află de buna voie pe teritoriul României .

Aplicare legii penale în spațiu
Lg. penală e destinată aplicării într-un anumit spațiu, suspus unei

anumite suveranități.
Teoriile aplicării legii penale în spațiu:

1.T. teritorialității absolute-lg penală se aplică numai pe teritoriul statului emitent.
-permite refugierea infractorilor în străinătate
2.T.personalității- lg penală se aplică tuturor cetățenilor săi și dacă aceștia comit
infracțiuni înstrăinătate
-permite nepedepsirea străinului ce comite o infracțiune pe teritoriul altui stat și îi creează un
regim privilegiat față de cetățenii săi
3.T.realității-lg penală se aplică oricărei persoane-cetățean/străin, care comite o

infracțiune contra unui stat, indiferent de locul săvârșirii infracțiunii
4.T. universalității-se aplică oricărui infractor care se află pe teritoriul unui stat,
indiferent de naționalitatea lui și de locul unde a săvârșit infracțiunea.
-permite o represiune excesivă dar are susținere în contextul integrării în UE
5.T mixtă-îmbină aceste teorii
-e consacrată în legislația românească
I.Principiul teritorialității-art. 8 c.p.=lg pen rom se aplică infr săvârșite pe

teritoriul României indiferent de cetățenia infractorului, domiciliu său ori locul săvârșirii
infracțiunii
Teritoriul-e definit de art. 8 alin. 2 c.p.

-suprafața terestră-întinderea de pămând dintre frontiere
-marea teritorială-fâșia de mare adiacentă țărmului pe 12 mile marine de la liniile de
bază(liniile celui mai mare reflux) –art. 2 Lg. 17/1990
-apele interioare-râuri, lacuri, golfuri, ape maritime interioare=între țărmul mării și liniile de
bază
-Subsolul-aferent întinderii de pământ, apelor, mării teritoriale, până unde poate ajunge omul
-Spațiul aerian-coloana de aer de deasupra României până la limita inferioară a spațiului
extraatmosferic-art. 6 OG29/1997. Cuprinde:spațiul de trafic aerian, culoare de zbor, terenuri
de aterizare, spațiu activ. aeronautice
Infracțiune săvârșită pe teritoriul României=comisă pe teritoriul țării/pe o navă sub
pavilion românesc/pe o aeronavă înmatriculată în România-art. 8 alin. 3 c.p.
-se extinde efectul legii penale și pe nave/aeronave
Art. 8 alin. 4 c.p.=se consideră infr săvârșită pe teritoriul României și efectuarea unui act de
executare/instigare/complicitate/producerea chiar în parte a rezultatului infracțiunii.
Infracțiunile comise în parte pe teritoriul României-se consideră comise pe teritoriul țării
Locul săvârșirii infracțiunii.
Teorii:
1.T acțiunii-se consideră săvârșită unde a avut loc activitatea materială, chiar dacă rezultatul
se produce înalt loc.
2. T. rezultatului- se consideră săvârșită unde s-a produs rezultatul
3. T. subiectivă- unde infractorul a urmărit să se producă rezultatul

4. T.preponderenței-unde s-a produs actul esențial al infracțiunii
5. T.ilegalității-unde s-a produs prima încălcare a legii penale
6. T. ubicuității-oriunde s-a desfășurat un act de executare, s-a produs vreun rezultat .
Ubique=pretutindeni
Ea este consacrată în art. 8 alin. 4 c.p. și în alte legislații penale
Consecințele principiului teritorialității
-faptele săvârșite pe teritoriul țării sunt considerate infracțiuni în raport cu legea penală
română care va guverna condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală
-lg penală română se va aplica cetățenilor români, străini, apatrizilor care nu pot invoca
necunoașterea legii
-art. 8 stabilește rezolvarea conflictului de legi între legea română și cea străină
Excepții=categorii de persoane care se bucură de imunitate de

jurisdicție
Art. 13 c.p. Imunitatea de jurisdicție vizează:
-reprezentanții diplomatici ( ambasadori, consilieri la ambasade, atașați, secretari de
ambasadă) Convenția de la Viena 1961.Nu pot fi anchetați, judecați, se supun legii statului
lor-persona non grata
Spațiile ambasadelor=inviolabile
-reprezentanții misiunilor consulare-Convenția de la Viena 1963
-reprezentanții organismelor internaționale –ONU
-șefii statelor străine-în țară sau în trecere
-membrii delegațiilor diplomatice străine la conferințe internaționale
-Militarii străini staționați/în trecere- NATO
-nave/aeronave militare străine aflate în porturi/ aeroporturi
Pentru navele comerciale străine aflate în trecere prin marea teritorială se aplică lg română
dacă:
-fapta e săvârșită de un cetățean român/fără cetățenie cu domiciliul pe teritoriul țării
-e săvârșită împotriva României/unui cetățean român
-tulbură liniștea publică
-vizează traficul de stupefiante
-asistența autorităților române a fost cerută în scris de căpitanul navei
Imunități relative:-președintele-art. 84 al. 2 Constituție
-deputații/senatorii-art. 72 al.1 Constituție pentru voturile/opiniile politice
exprimate în exercitarea mandatului
II. Principiul personalității=art. 9 al. 1 c.p. lg se aplică pentru infracțiuni

săvârșite în afara teritoriului țării de un cetățean român/P.J. română dacă pedeapsa prev de lg
română e detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de 10 ani
Art. 9 alin. 2 c.p. =pentru infracțiuni săvârșite de cetățeni români/P.J. române dacă fapta e
prevăzută ca infracțiune și de legea țării unde a fost săvârșită/loc nesupus vreunei jurisdicții
Cetățeanul român se bucură de protecția statului-e obligat să respecte legea țării și în
străinătate
Condiții:-făptuitorul =cetățean român/PJ română
-fapta săvârșită în afara țării
-dubla incriminare pt pedepse mai mici de 10 ani
-pedeapsa detențiunii pe viață/închisoarea mai mare de 10 ani
Art. 9 alin. 3 –dispoziții procedurale-punerea în mișcare a acțiunii penale cu autorizarea

prealabilă a procurorului general al parchetului C A /PÎCCJ
Excepțiile de la acest principiu sunt prevăzute în tratate /convenții internaționale
III.Principiul realității- art. 10 c.p.=lg penală română se aplică

infracțiunilor săvârșite în afara țării, de un cetățean străin/persoană fără cetățenie împotriva
statului român/ unui cetățean român/PJ române
Este o garanție a siguranței cetățenilor români

Condiții:-infracțiune săvârșită în afara țării
-autorul=cetățean străin/persoană fără cetățenie
-împotriva statului român/cet.român/PJ română
-fapta= infracțiune conform legii române
-fapta să nu facă obiectul unei proceduri în statul unde s-a comis pentru a evita
procedurile paralele
Art. 10 alin. 2 c.p. punerea în mișcare a acțiunii penale autorizarea procurorului general al
PÎCCJ
IV.Principiul universalității-art. 11 c.p. =lg penală română se aplică

și altor infracțiuni decât cele de la art. 10, săvârșite în afara țării, de un cetățean
străin/persoană fără cetățenie, care se află de buna voie pe teritoriul României
Condiții:-infracțiune săvârșită în afara țării-alta art. 10

-autorul=cetățean străin/pers. fără cetățenie
-statul român și-a asumat obligația de a reprima infracțiunea în temeiul unui tratat
internațional
-s-a cerut extrădarea /predarea infractorului și aceasta a fost refuzată
Principiul este o expresie a solidarității statelor în lupta împotriva criminalității, împotriva
infracțiunilor ce afectează interesele tuturor statelor( genocid, piraterie, sclavie, trafic droguri,
ființe umane…).
Excepții:-există o cauză ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale/continuarea
procesului penal/executarea pedepsei potrivit legii statului în care a fost săvârșită infracțiunea
-dacă pedeapsa a fost executată/considerată executată
-pedeapsa nu a fost executată/a fost executată în parte și se procedează la
recunoașterea hotărârilor străine
Extrădarea =formă a cooperării internaționale a statelor în lupta

împotriva criminalității
Def: actul juridic bilateral care constă în acceptarea remiterii unui infractor de către statul pe
teritoriul căruia acesta se află (stat solicitat) către statul solicitant, în vederea judecării sau
executării pedepsei.
Sisteme de acordare a extrădării:
1. Sistemul politic/guvernamental-act politic/se acordă de guvernul statului solicitat
2. Sistemul jurisdicțional-act jurisdicțional/se decide de către instanțele de judecată

3. Sistemul mixt-act politic și jurisdicțional-verificarea condițiilor se face de către organele
judiciare, se decide de autoritatea guvernamentală
Art. 19 alin 4 Constituție consacră sistemul jurisdicțional.
Art. 14 alin. 1 c.p. extrădarea se acordă/solicită în temeiul unui tratat internațional/pe bază de
reciprocitate
Legea nr. 302/2004-cooperarea judiciară în materie penală
Forme:activă-țara noastră solicită altui stat extrădarea unei persoane
pasivă-stat străin solicită țării noastre extrădarea unei persoane
Condiții:faptă-săvârșită pe teritoriul statului solicitant/împotriva acestuia/ de un cetățeanal
acestui stat
-dubla incriminare
-pedeapsa închisorii mai mare de 1 an
făptuitor-cetățean străin dacă România este statul solicitat
Nu pot fi extrădați din România:cetățenii români, pers cu drept de azil în România, pers cu
imunitate de jurisdicție, străine prezentate în fața unei autorități judiciare române pt audiere
Condiții privitoare la urmărirea penală/ executarea pedepsei-să nu fie infracțiune la
plângerea prealabilă
-să nu fi intervenit prescripția răspunderii/executării
-să nu fie amnistiată/grațiată
Condiții formale:-cerere scrisă/ Ministerul Justiției din România
-original/copie autentică a mandatului de arestare/hotărârii de condamnare
-expunerea faptelor, încadrarea juridică, textele legale aplicabile, date
privind executarea parțială a pedepsei.
Regula specialității extrădării=poate fi judecat doar pentru infracțiunea pentru care s-a
acordat extrădarea/execută doar pedeapsa pentru care a fost extrădat
Ordinea de preferință-art. 39 Lg. 302/2004
VII. Bibliografie


7. Ce se înțelege prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României?
8. Explicați principiul realității legii penale.
9. Explicați principiul personalității legii penale.
10. Explicați conținutul principiului universalității legii penale.
11. Ce este extrădarea?

Legea penală română se aplică, în temeiul principiului personalității:
a. numai infractorilor persoane fizice

b. infractorilor persoane juridice române
c. infractorilor apatrizi care au domiciliul în țară
Aplicarea legii penale în timp se realizează în temeiul principiului:
a. activităţii legii penale;

b. oportunității;
c. realității;
Infracțiunea. Definiție. Trăsături
1. Înțelegerea noțiunii de infracțiune;
2. Identificarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii;
3. Înțelegerea trăsăturilor infracțiunii;

1. Identificarea sferei noțiunii de ”infracțiune” ;
2. Explicarea fiecărei trăsături a infracțiunii;
3. Înțelegerea diferențelor între diferitele forme de vinovăție;
III. Cuvinte cheie:

Infracțiune, faptă prevăzută de legea penală, vinovăție,
neimputabilitate, justificată

1. Infracțiunea. Definiții.
2. Trăsăturile esențiale ale infracțiunii.
3. Tipicitatea.
4. Vinovăția.
5. Antijuridicitatea
6. Imputabilitatea.
V. Rezumat:
Codul penal –art. 15 alin. 1 definește infracțiunea ca fiind acea faptă
prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a
săvârșit-o. Trăsăturile acesteia sunt: tipicitatea, vinovăția, antijuridicitatea și imputabilitatea.
.

Infracțiunea. Definiție.
este una din instituțiile fundamentale ale dreptului penal ( alături de sancțiunile de drept penal
și de răspunderea penală)
-în lipsa ei, celelalte două instituții nu ar exista, sancțiunile de drept penal și răspunderea
penală fiind derivate și dependente de instituția infracțiunii
NOȚIUNE:-fenomen uman=rezultat al activității conștiente a omului
-fenomen social=afectează valori sociale și are efect pe pan social
-fenomen juridic=reglementată de norma penală, devine faptă juridică
generatoare de răspundere penală
-fenomen material=este o manifestare exterioară a conduitei individului. În lipsa
unei manifestări exterioare nu există infracțiune. ( gândul).
-fenomen moral politic=reprezintă atitudinea morală a făptuitorului față de faptă
dar este și o expresie a politicii penale a statului
Termenul de infracțiune =atât fapta descrisă de legea penală
=cât și fapta concretă săvârșită de o persoană
DEFINIȚII:
1.DOCTRINARE:I=acțiune/inacțiune care doloasă ori culpoasă, legiuitorul a sancționat-o
penalicește ( Ioan Tanoviceanu-1912).
I=faptă antijuridică și culpabilă sancționată penalicește ( Traian Pop-1923).
I=fapt incriminat de lege ( Vintilă Dongoroz-1939).
2.LEGALE:I=faptă ce prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea
penală ( Cod Penal din 1969)
Codurile penale din 1864, 1936 nu au definit infracțiunea.

Codul penal –art. 15 alin. 1 =faptă prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție,
nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Este definită prin trăsăturile ei esențiale.
Importanța definiției:-legiuitorul stabilește faptele care intră în categoria infracțiunilor
-diferențiază infracțiunea de alte fapte extrapenale
-permite verificarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii
Trăsături= caracteristici care se regăsesc în orice infracțiune
Trăsături:-să fie prevăzută de legea penală

-să fie săvârșită cu vinovăție
-să fie nejustificată
-să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o
-cele patru trăsături trebuie să fie întrunite cumulativ
-lipsa oricărei trăsături înlătură caracterul penal al faptei
-prima trăsătură este verificată cu prioritate. Lipsa ei împiedică verificarea celorlalte trăsături.
1. FAPTĂ PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ=TIPICITATE

-decurge din principiul legalității
-permite diferențierea infracțiunii de alte forme de ilicit juridic
-legea creează tiparul abstract al infracțiunii în funcție de care se vor verifica faptele concrete
Fapta –să fie de tipul celei descrisă în norma penală
- să corespundă modelului abstract descris de legiuitor= faptă tipică
Tipicitate= întrunirea elementelor obiective prevăzute în norma de incriminare
Alături de tipicitate se cer și celelalte trei trăsături. Orice infr. trebuie prevăzută de legea
penală dar nu orice faptă prev. de lg. penală este infracțiune.
2. FAPTĂ SĂVÂRȘITĂ CU VINOVĂȚIE
VINOVĂȚIA=atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta săvârșită și de urmările acesteia.

Vinovăția = trăsătură esențială a infracțiunii
=element în conținutul infracțiunii( proiectul NCP).
Fapta prev. de legea penală=condiția obiectivă
Vinovăția= condiția subiectivă
Vinovăția. Teorii.
Teoria psihologică. Vinovăția=ansamblul proceselor psihice (volitive, afective,intelective)
care stau la baza relației autor-faptăcomisă
Teoria normativă. Vinovăția exprimă un raport de contrarietate între voința autorului și norma
de drept.
Vinovăția -2 factori: conștiință (ideea faptei, împrejurările comiterii ei, rezultatul) și voință
(canalizarea activității pentru obținerea rezultatului). Ea trebuie să fie liberă și conștientă.
Pentru a exista vinovăție-cei doi factori să fie neviciați
Vinovăția - preponderența factorului intelectiv (de conștiință)asupra factorului volitiv
FORMELE VINOVĂȚIEI: -intenția

-culpa
-intenția depășită praeterintenția
Intenția-art. 16 alin. 3 c.p.=făptuitorul prevede rezultatul faptei și urmărește/acceptă
producerea lui.
Intenția are două modalități: intenția directă și intenția indirectă
Intenția directă(16 alin. 3 lit. a)=autorul prevede rezultatul faptei și urmărește acel
rezultat.Ea se deduce din împrejurările faptei, motivația acesteia, instrumentele folosite.
Intenția indirectă (16 alin. 3 lit. b)=autorul prevede rezultatul, nu îl urmărește dar acceptă
eventualitatea producerii lui.
Dacă rezultatul apare ca fiind inevitabil-intenția este directă.
Intenția premeditată=presupune acte de pregătire
Intenția spontană (repentină).
Importanța acestei clasificări –la individualizarea pedepsei.
Culpa (16alin. 4 c.p.)=autorul prevede rezultatul faptei, nu-l acceptă, socotind, fără temei, că
nu se va peoduce, ori nu prevede rezultatul deși putea și trebuia să-l prevadă.
Formele culpei: cu prevedere, simplă( fără prevedere)
Culpa cu prevedere(16 alin. 4 lit. a)=prevede rezultatul faptei, nu-l urmărește, nu-l acceptă,
apreciind fără temei că nu se va produce. (circulație pe drumurile publice).
Intenție indirectă(atitudine indiferentă față de rezultat) culpă cu prevedere (nu acceptă
rezultatul, speră că nu se va produce –elem.obiective/subiective
Culpa simplă (fără prevedere) art. 16 alin. 4 lit. b=nu prevede rezultatul faptei deși trebuia și
putea să îl prevadă.
Aprecierea vinovăției-două criterii: obiectiv(trebuia să prevadă rezultatul) și subiectiv( putea
să prevadă rezultatul). Criteriul obiectiv –împrejurările faptei, reacția oricărei persoane
normale.
Criteriul subiectiv-personalitatea făptuitorului, vârsta, experiența, pregătirea, dezvoltarea
intelectuală.
Intenția depășită (praeterintenția)16 alin. 5 c.p. =săvârșirea unei fapte cu intenție dar
rezultatul produs este mai grav decât cel urmărit sau acceptat. Rezultatul mai grav de
datorează culpei autorului, însă el acționează cu intenție directă pentru obținerea unui anumit
rezultat.
Ex. loviturile cauzatoare de moarte, violul ce are ca urmare moartea victimei.
3. FAPTĂ NEJUSTIFICATĂ=ANTIJURIDICĂ
Antijuridicitate=contradicție între fapta săvârșită și exigențele ordinii juridice.

Antijuridicitatea lipsește dacă fapta este permisă de legea penală(legitima apărare, starea de
necesitate, exercitarea unui drept, consimțământul victimei).
4. FAPTĂ IMPUTABILĂ PERSOANEI CARE A SĂVÂRȘIT-O
Imputabilitatea=capacitatea de a discerne valoarea etică și socială a actului său, de a aprecia
motivele care îl determina la acel act sau îl rețin, și de a se conforma acelei aprecieri.
4. Faptă imputabilă=aparține fizic și psihic persoanei care a săvârșit-o, ia

voința sa nu a fost constrânsă.
Fapta este imputabilă dacă nu este incidentă o cauză de neimputabilitate prevăzută de lege (
constrângerea fizică, morală, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația,
eroarea, cazul fortuit).
VII. Bibliografie


1. Ce se înțelege prin infracțiune?
2. Prin ce se deosebește infracțiunea de o faptă prevăzută de legea
penală?
3. Care sunt trăsăturile esențiale ale infracțiunii?
4. Care sunt formele vinovăției?
5. Ce înseamnă tipicitatea?
6. Ce semnifică antijuridicitatea?
7. Ce este imputabilitatea?
Sunt trăsături esențiale ale infracțiunii:
a. imputabilitatea
b. tipicitatea
c. pericolul social
Vinovăția este:
a. element constitutiv al infracțiunii

b. trăsătură esențială a infracțiunii
c. condiție pentru săvârșirea unei fapte penale

Conținutul constitutiv al infracțiunii.
1. Înțelegerea noțiunii de conținut constitutiv al unei infracțiuni;
2. Diferențierea între diferitele obiecte juridice;
3. Identificarea structurii laturii obiective a infracțiunii;
4. Definirea laturii subiective a infracțiunii;

1.Stabilirea conținutului unei infracțiuni concrete;
2. Compararea diferitelor tipuri de obiecte juridice;
3. Definirea diferitelor forme ale vinovăției cu stabilirea diferențelor
dintre acestea;
III. Cuvinte cheie:

Conținut constitutiv, latura obiectivă, latură subiectivă, mobil, scop

1. Definiția conținutului infracțiunii.
2. Obiectul infracțiunii.
3. Subiecții infracțiunii.
4. Latura obiectivă a infracțiunii.
5. Latura subiectivă a infracțiunii.
V. Rezumat:
Conținutul infracțiunii reprezintă totalitatea condițiilor prevăzute de
lege pentru a caracteriza o faptă ca infracțiune. Acesta cuprinde două elemente structurale
propriu zise- latura obiectivă (el. material) și latura subiectivă (el. subiectiv) alături de care
există două elemente preexistente-obiectul și subiectul infracțiunii.

Conținutul infracțiunii-elementele ce compun infracțiunea o diferențiază de alte tipuri de
infracțiuni.
Def. Conținutul infracțiunii=totalitatea condițiilor prevăzute de lege pentru a caracteriza o

faptă ca infracțiune.
-e prevăzut de norma de incriminare
Conținutul-legal-descris în norma de incriminare și vizează condițiile obiective și în care o

faptă devine infracțiune
-concret-vizează o anumită faptă determinată
Continutul – constitutiv-e dat de norma de incriminare și cuprinde condițiile cerute de lege cu

privire la actul de conduită interzis
- juridic- poate cuprinde, pe lângă conținutul constitutiv și condiții privitoare la

celelalte elemente
Conținutul generic al infracțiunii- cuprinde un ansamblu de condiții obiective și subiective,

comune conținuturilor infracțiunilor.
Structura conținutului – controversată
Opinia 1- două elemente structurale-latura obiectivă și latura subiectivă. Obiectul infracțiunii

(valoarea socială ocrotită) și subiectul infracțiunii (cel care săvârșește fapta) sunt elemente
extrinseci , ele fiind preexistente, astfel că pot fi calificate ca fiind factori/condiții
preexistente.
Opinia 2- patru elemente structurale- obiect, subiect, latură obiectivă și latură subiectivă.
Latura obiectivă ( elementul material) și latura subiectivă (elementul psihic) nu pot fi privite
separat de făptuitor și de valoarea socială lezată.
Definiția infracțiunii- două elemente structurale propriu zise- latura obiectivă (el. material) și
latura subiectivă (el. subiectiv). Întrucât există trăsături ce caracterizează obiectul și subiectul
infracțiunii și care apar în conținutul legal al unor infracțiuni, analiza celor două elemente
preexistente se impune în cadrul structurii infracțiunii.
Obiectul infracțiunii= valoarea socială și relațiile sociale create în jurul acestei

valori, care sunt vătămate prin fapta infracțională.
În funcție de întinderea relațiilor sociale legate de valoarea socială ocrotită, obiectul juridic
poate fi:
-General=totalitatea relațiilor sociale și a valorilor sociale ocrotite prin normele dreptului

penal.
- este prea generală
- o infracțiune lezează societatea, ordinea de drept.
Generic= totalitatea relațiilor sociale și a valorilor sociale de aceeași natură și care pot fi
lezate numai de anumite infracțiuni.
-este comun pentru un grup de infracțiuni
-permite sistematizarea infracțiunilor în partea specială a codului penal ( infr. contra

persoanei,contra patrimoniului, infr. de fals, etc.).
-Specific= valoarea socială și relațiile sociale atinse prin săvârșirea unei anumite infracțiuni.
- permite individualizarea unei infracțiuni din cadrul unui grup de infracțiuni.
- este o parte a obiectului juridic generic (ex. lipsirea de libertate în mod ilegal).
Obiectul juridic complex= relații sociale și valori sociale principale și secundare cărora li se
aduce atingere prin fapta infracțională.
- este specific infracțiunilor complexe, formate prin reunirea mai multor infracțiuni
sau prin absorbția uneia în alta.
- un obiect juridic este principal și unul este secundar. Este lezat prin două acțiuni
distincte. (tâlhăria).
Obiectul juridic multiplu=obiect juridic principal și secundar lezate prin aceeași acțiune (
delapidarea
Obiectul material al infracțiunii= lucrul sau ființa care încorporează valorile sociale ocrotite
de legea penală și împotriva cărora este îndreptată acțiunea infracțională.
Orice infracțiune are obiect juridic.
Nu orice infracțiune are obiect material.
Cele două nu se suprapun.(distrugere: O.J.= patrimoniul, O.M.=bunul afectat, Vătămare

corporală: O.J.=integritatea fizică a persoanei, O.M.=corpul persoanei).
Infracțiunile cu obiect material=infracțiuni materiale

Infracțiunile fără obiect material=infracțiuni formale
Pluralitate de obiecte materiale
Subiecții infracțiunii= persoanele implicate în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

fie prin săvârșirea acesteia, fie prin suportarea consecințelor acesteia. (PF sau PJ).
Subiectul activ=persoana fizică sau juridică care a săvârșit fapta în calitate de autor sau care a
participat la săvârșirea ei în calitate de instigator sau complice.
Cel care săvârșește infracțiunea=infractor
Infractor(persoană care săvârșește o infracțiune) /făptuitor (persoană care săvârșește o faptă

prevăzută de legea penală, dar căreia îi lipsește una din trăsături).
Persoana fizică- subiect al infracțiunii.
Condiții generale ( art. 15, 24, 25,27,113 c.p.):
1. Vârsta- 14 ani împliniți.
Până la 14 ani- prezumție absolută a lipsei de discernământ. ( lipsa capacității bio psihice de
a-și da seama de faptele sale, de consecințele acestora și de a fi stăpân pe ele).
- cauză de neimputabilitate
Între 14- 16 ani – poate fi subiect activ al infracțiunii dacă a avut discernământ la săvârșirea
faptei concrete.
- prezumție relativă ce poate fi înlăturată prin proba contrarie ( expertiză).
2. Responsabilitatea= aptitudinea persoanei de a-și da seama de faptele sale și de

rezultatul acestora precum și de a-și dirija în mod conștient voința în raport cu ceste fapte.
-factorul intelectiv-capacitatea de înțelegere
-factorul volitiv- capacitatea de a fi stăpân pe acțiunile /inacțiunile sale.
Lipsa factorului intelectiv=iresponsabilitate
Lipsa factorului volitiv=constrângere
2. Libertatea de voință și de acțiune=făptuitorul acționează în conformitate cu propria

voință, care nu este alterată.
Constrângerea fizică/morală=cauze de neimputabilitate
Subiectul activ calificat ( special, circumstanțiat) =subiectul activ care îndeplinește condiții
speciale pentru anumite infracțiuni( funcționar, militar) .
Persoana juridică subiect al infracțiunii
Condiții (art. 135 c.p.):
1. Existența personalității juridice-a dobândit personalitate juridică în condițiile legii

civile
-PJ aflată în proces de lichidare până la încetarea activității (art. 151 c.p.)
2. Infracțiunea săvârșită în realizarea obiectului de activitate /în interesul sau în numele PJ (

infracțiuni privind concurența, fiscale, protecția mediului).
- Pot fi infracțiuni comise de organele PJ ( adunare generală,administratori).
Să nu fie o PJ exceptată de la răspunderea penală
-statul-este titularul acțiunii penale deci nu poate fi subiect activ al infracțiunii
-autoritățile publice ( Parlament, Președinte, Guvern, mi stere, consilii județene, instituția

prefectului, instanțele judecătorești, Curtea Constituțională)-date fiind consecințele negative
asupra socierății
Persoane fizice ale căror acțiuni pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice-
conducerea PJ, prepus al PJ, persoană aflată sub autoritatea PJ
Vinovăția PJ este aceeași cu vinovăția PF . Răspundere directă , pentru fapta proprie
SUBIECTUL PASIV=Pf sau PJ titulară a valorii sociale ocrotite și care este vătămată prin
săvârșirea infracțiunii.
Subiectul pasiv=victima infracțiunii
=persoana vătămată/păgubită ( fără a exista întotdeauna o identitate între

aceștia- furt bun împrumutat).
Condiții generale: -suferă acțiunea infracțională
-poate fi titularul valorii sociale ocrotite
Condiții speciale:pentru a numite infracțiuni (nou născut, funcționar public)=subiect pasiv

special/calificat/circumstanțiat
Subiect pasiv multiplu/principal-secundar ( tâlhărie dauna avutului public).

Latura obiectivă= manifestarea exterioară de voință a omului care are drept

consecință atingerea adusă unor valori sociale
Structură: -elementul material (acțiune/inacțiune)
-urmarea imediată
-legătura de cauzalitate între acțiune/inacțiune și urmare
Împrejurări/condiții esențiale care privesc elementul material și care pot face parte din latura
obiectivă: loc, timp, mijloace de săvârșire. Ele au relevanță pentru existența infracțiunii doar
atunci când legiuitorul le prevede în mod expres.
1. Elementul material = actul de conduită-acțiune/inacțiune- care este impus sau

interzis de legiuitor= Verbum regens
Acțiunea= manifestare a făptuitorului prin care acesta face ceea ce legea interzice (încalcă
norma prohibitivă).
Poate consta în:-acte materiale (loviri, distrugere, luarea bunurilor…)
-cuvinte (amenințări, expresii jignitoare…)
-scris (falsificare, denunțare calomnioasă)
Acțiunea=comisiune
Unele infracțiuni presupun mai multe acțiuni identice (continuate/de obicei) sau diferite (
complexe).
Inacțiunea= atitudinea făptuitorului de a nu face ceea ce legea impune.(încalcă o normă

onerativă).
Obligația de a acționa –din lege (nedenunțarea, omisiunea sesizării)
-din contract ( abuz în serviciu)
Inacțiunea= omisiune
Comisiune-infracțiuni comisive
Omisiune-infracțiuni omisive
Infracțiune comisive=elementul material constă într-o acțiune (se comite ceea ce legea
interzice)
Infracțiune omisivă=elementul material constă într-o omisiune (nu se face ceea ce legea
pretinde)
Infracțiuni comisive săvârșite prin omisiune-art. 17 c.p.(uciderea prin lipsire de hrană)
Infracțiuni omisive săvârșite prin comisiune ( omisiunea de denunțare printr-un denunț

inexact).
Urmarea socialmente periculoasă=schimbarea intervenită în mediul înconjurător/atingerea

adusă valorilor sociale ocrotite
Urmarea-imediată /directă=urmarea concretă a acțiunii sau inacțiunii
Urmarea mediată/indirectă=atingerea adusă ordinii de drept
Urmarea =rezultat material –schimbarea, transformarea obiectului (vătămare

corporală)=infracțiuni materiale/de rezultat –rezultatul e prev. în conținutul incriminării
=stare de pericol-infracțiuni de pericol-/formale
Starea de pericol nu e prev. în conținutul incriminării
Urmarea –de bază-pentru infracțiunea de bază/tip
- agravată-prev. pentru forma agravată a infracțiunii
- atenuată- prev. pentru formele atenuate ale unor infracțiuni(202 alin. 3 c.p.)
Raportul de cauzalitate=relația care se stabilește între
elementul material (cauza) și urmarea socialmente periculoasă (efectul).
Stabilirea acestui raport este necesară pentru infr. de rezultat, la infr. de pericol el rezultând
din săvârșirea faptei-ex re
Mai multe cauze, acțiuni, împrejurări=urmarea periculoasă
Teorii:
1. Teza monistă=urmarea are o singură cauză, pluralitatea de contribuții umane=simple

condiții, fără semnificație penală
-teoria cauzei eficiente-cauza=cea care a generat producerea rezultatului
-teoria cauzei preponderente=cea care a contribuit cel mai mult la producerea rezultatului
-teoria cauzei adecvate-cea care este aptă să producă rezultatul
2. Teza pluralistă-rezultatul se poate datora unui concurs de cauze

-teoria echivalenței condițiilor-a condiției sine qua non- (Von Buri-1860)-cauze=toate

condițiile care au precedat și determinat rezultatul. Caracterul sine qua non se stabilește prin
eliminarea condiției de la producerea rezultatului în aceleași proporții
Această teorie nu diferențiază contribuția fiecărei condiții la producerea rezultatului
-teoria condiției necesare-cauza=orice condiție necesară pt producerea rezultatului.Ea nu face

distincție între cauze și condiții
teoria însumării condițiilor-cauza= însumarea tuturor condițiilor
Cauza=fenomenul care determină un alt fenomen
Condiția=fenomenul care ajută la apariția unui fenomen
Întâmplarea=fenomen imprevizibil care grăbește/întârzie un lanț cauzal, dar nu îl determină
Doctrina penală-teoria echivalenței condițiilor.Reguli:
-izolarea ipotetică a fiecărei contribuții pt a verifica producerea rezultatului în aceleași

condiții
Raport cauzal complex-mai multe acțiuni –un singur efect( coautorat)
Împrejurări ce pot face parte din latura obiectivă:
-loc-ex. în loc public
-timp-ex. în timp de război
-mod/mijloace de comitere-ex.prin incendiere
Acestea sunt prevăzute în norma de incriminare
Conduc la realizarea infracțiunii în forma agravată
ELEMENTUL SUBIECTIV=VINOVĂȚIA=atitudinea psihică a persoanei

care săvârșește o faptă prev. De legea penală față de faptă și de urmările acesteia.
Ea face parte din conținutul infracțiunii atunci când elementul material este săvârșit cu forma
de vinovăție cerută de lege-art. 16 C.p.=tipicitate subiectivă
Intenție directă-prevede și urmărește rezultatul
Intenție indirectă-prevede rezultatul, nu-l urmărește, îl acceptă

Intenție premeditată-caracter obiectiv(acte de pregătire) caracter subiectiv( chibzuire) interval
de timp
Intenția repentină/spontană=executarea faptei are loc după luarea hotărârii
Culpa cu prevedere=prevede rezultatul, nu-l acceptă,socotește că nu se va produce
Culpa fără prevedere=nu prevede rezultatul deși trebuia și putea să-l prevadă
Culpa in eligendo=alegere greșită, in vigilendo=lipsă de supraveghere, in agendo=comisiune,

in omitendo=omisiune
Culpa lata=gravă, levis=ușoară,levissima=foarte ușoară
Intenția depășită=praeterintenție=acțiune /inacțiune intenționată ce produce un rezultat mai

grav, datorat culpei făptuitorului
Fapta constând într-o acțiune/inacțiune constituie infracțiune când e săvârșită cu intenție.

Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.(art.
16 alin ultim c.p.).
Mobilul=cauza internă care determină luarea hotărârii infracționale (ură, răzbunare,

gelozie…).
Scopul=țelul urmărit prin săvârșirea faptei.Uneori este prevăzut în norma de incriminare-în

scopul însușirii pe nedrept. Permite individualizarea răspunderii penale.
VII. Bibliografie


8. Ce se înțelege prin conținut al infracțiunii?

9. Ce persoane pot fi subiecte active ale unei infracțiuni?
10. Cine este subiectul pasiv al infracțiunii?
11. Ce cuprinde latura obiectivă a infracțiunii?
12. Ce este mobilul și scopul?
Pot face parte din conținutul constitutiv al infracțiunii:
a. urmarea socialmente periculoasă;

b. locul și timpul săvârșirii infracțiunii;
c. pericolul social;
Latura subiectivă a infracțiunii cuprinde:
a. Intenția indirectă;
b. Culpa;
c. Interesul comiterii infracțiunii;
Cauzele justificative
1. Înțelegerea noțiunii de cauză justificativă;
2. Înțelegerea instituției legitimei apărări;
3. Înțelegerea instituției stării de necesitate;
4. Identificarea condițiilor consimțământului victimei;

1. Explicarea condițiilor legitimei apărări;
2. Explicarea condițiilor stării de necesitate;
3. Înțelegerea diferențelor dintre cauzele justificative și circumstanțele
atenuante;
4. Înțelegerea condițiilor de aplicare a cauzei consimțământului
victimei;
5.Determinarea conținutului noțiunilor ”exercitarea unui drept” și
”îndeplinirea unei obligații”.
III. Cuvinte cheie:

Cauză justificativă, cauză de neimputabilitate, legitimă apărare, stare
de necesitate, consimțământul victimei, exercitarea unui drept, îndeplinirea
unei obligații

1. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
2. Legitima apărare.
3. Starea de necesitate.
4. Exercitarea unui drept și îndeplinirea unei oblogații.
5. Consimțământul persoanei vătămate.
V. Rezumat:
Cauzele justificative sunt acele stări, situații, împrejurări care
autorizează săvârșirea unei fapte care e infracțiune și care au ca efect înlăturarea caracterului
nejustificat. Ele se extind asupra participanților și sunt: legitima apărare, starea de necesitate,
exercitarea unui drept, îndeplinirea unei obligații, consimțământul victimei.

Art. 15 alin.1 c.p. definește cauzele justificative ca fiind acele situații, stări,
împrejurări existente la momentul săvârșirii faptei care împiedică realizarea unei trăsături
esențiale a infracțiunii, astfel că exclud caracterul penal al faptei. Consecința=excluderea
răspunderii penale
Distincție: -cauze generale care înlătură răspunderea penală (amnistia, prescripția răspunderii
penale, lipsa/retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.) Fapta e infracțiune însă este
înlăturată răspunderea penală
-cauze de nepedepsire/impunitate-cauze subiective privitoare la conduita

făptuitorului în timpul și după săvârșirea faptei care înlătură aplicarea pedepsei. Fapta e infr.
însă e înlăturată răspunderea penală.( împiedicarea producerii rezultatului-art. c.p. retragerea
mărturiei mincinoase-art. alin. 3 c.p. )
Clasificare:-cauze privitoare la lipsa prevederii faptei în legea penală- tipicitate. Ea lipsește în

cazul dezincriminării faptei, a abrogării ei sau în cazul neîndeplinirii unui element constitutiv.
Înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea penală.
-cauze justificative-autorizează săvârșirea unei fapte care e infracțiune-înlătură

caracterul nejustificat. Se extind asupra participanților.
-cauze de neimputabilitate-alterează voința făptuitorului-înlătură caracterul

imputabil al faptei. Produc efecte doar asupra persoanei făptuitorului.
Cauze:-generale care înlătură caracterul penal al faptei. Sunt prev. în partea generală a
C.P.(justificative, de neimputabilitate)
-speciale care se aplică în cazul anumitor infracțiuni. Sunt prev. în partea specială a
C.P. (constrângerea la darea de mită-art. Alin.2 c.p.)
Cauze:-reale-privitoare la faptă și se răsfrâng asupra participanților (justificative)
-personale-privitoare la făptuitor, produc efecte numai față de el. (neimputabilitate)
1.Legitima apărare
Art. 19 c.p.=fapta săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care
pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea
este proporțională cu gravitatea atacului.
Prezumția legitimei apărări-art. 19 alin. 3 c.p.-se prezumă a fi în legitimă apărare cel care
comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință
sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie,efracție sau alte
asemenea modalități nelegale sau în timpul nopții.
-înlătură caracterul penal al faptei
Condiții:Atacul-material-concretizat în acțiuni fizice, prin folosirea forței fizice, a unor

instrumente apte să produsă o modificare a valorilor ocrotite
-direct-îndreptat asupra unei valori sociale pe care o pune în pericol ( nu e

direct dacă între agresor și victimă există un obstacol sau o distanță mare în spațiu)
Condiții: Atacul- imediat-este declanșat sau e pe cale de a fi declanșat, e iminent. Vizează

raportul în timp între atac și obiectul vizat și presupune un interval scurt de timp între
începutul atacului și momentul ivirii pericolului.( dacă intervalul e mare și există posibilitatea
înlăturării pericolului prin alte mijloace, atacul nu mai este imediat).
- injust – să nu aibă temei legal, să nu fie permis de lege să nu fie executat în

limitele legii ( executarea mandatului de arestare)
- îndreptat împotriva persoanei care se apără/altei persoane/interes general –

vizează viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, bunurile persoanei
- să pună în pericol persoana celui atacat sau un interes general, să producă un

rău ireparabil. ( nu îndeplinește această condiție un atac minor, o palmă, o ceartă…).
Condiții: Apărarea-se realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Înlătură
vinovăția.
- să fie precedată de atac- atacul să fie cert, iminent că se va produce,

simpla presupunere nu permite apărarea
- să fie îndreptată împotriva agresorului – împotriva vieții, sănătății,

libertății agresorului
- să fie necesară pentru înlăturarea atacului – atacul să nu poată fi înlăturat

altfel. Necesitatea se apreciază în raport cu gravitatea atacului dar și cu posibilitățile reale ale
celui atacat.
- să fie proporțională cu gravitatea atacului – sub aspectul modalității în

care se realizează apărarea ( la atac îndreptat împotriva integrității corporale se poate riposta
cu agresarea corporală a agresorului) dar și sub aspectul intensității ripostei ( se vor aprecia
aptitudinile celor două părți, relațiile anterioare dintre ele, eventuale conflicte anterioare)
Depășirea limitelor legitimei apărări = se întemeiază pe o stare de puternică tulburare sau

temere a făptuitorului în momentul comiterii faptei = exces neimputabil-înlătură caracterul
penal al faptei, dar ea nu este legitimă apărare întrucât lipsește condiția proporționalității
PREZUMȚIA EGITIMEI APĂRĂRI = 19 alin. 3 c.p. o aplicație particulară a legitimei

apărări în domeniul locativ
Condiții:-atacul=pătrunderea prin violență, viclenie, efracție, alte modalități, într-o locuință,

încăpere, dependință, loc împrejmuit
= în timpul nopții
apărarea – se realizează printr-o faptă pentru a respinge atacul
E o prezumție relativă, vizează ocrotirea integrității domiciliului și a vieții private.
2.Starea de necesitate
STAREA DE NECESITATE –art. 20 alin. 2 c.p. =fapta săvârșită pentru a salva de la un

pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa
ori a altei persoane, sau un bun important al său ori al altei persoane, sau un interes general,
dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în
care pericolul nu era înlăturat.
-înlătură caracterul penal al faptei pt. că nu există vinovăție ( spargerea unei uși pentru
salvarea unei persoane imobilizate, spargerea unui autovehicul pentru a lua trusa de prim
ajutor pentru o persoană accidentată)
Condiții: Pericolul- generat de un eveniment întâmplător ( accident, inundație, reacția unui

animal sălbatic…)
- imediat/iminent=pe cale de a se produce în viitorul apropiat, iar

producerea lui să fie certă și să creeze o serioasă temere că se va realiza.
- să amenințe viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane, un bun

important ( al făptuitorului sau al altei persoane) sau un interes general
Condiții: Pericolul- inevitabil= să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea faptei
prevăzute de legea penală. Se apreciază în raport de împrejurările în care a apărut pericolul
dar și de starea psiho-fizică a celui care acționează.
Condiții: Acțiunea de salvare-constă într-o faptă prevăzută de legea penală
-să fie singurul mod de înlăturare a pericolului . Dacă existau

alte mijloace de înlăturare a pericolului, făptuitorul era obligat la acestea.
Drept penal. Partea generală__________________________________________
- să fie săvârșită de cel aflat în pericol sau de o altă persoană
-să nu cauzeze urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi
putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. E necesară reprezentarea gravității pericolului,
a urmărilor acestuia dar și a urmărilor acțiunii de salvare.
Condiții: Acțiunea de salvare-dacă făptuitorul nu și-a dat seama că urmările vor fi mai grave=
exces neimputabil= cauză de neimputabilitate
Depășirea limitelor stării de necesitate= producerea urmărilor vădit mai grave . Fapta nu are
caracter nejustificat ci este imputabilă. Poate fi reținută circumstanța atenuantă a depășirii
limitelor stării de necesitate- art. 77 alin. 1 lit. C c.p.
- Fapta să nu fie săvârșită de către o persoană care avea

obligația de a înfrunta pericolul sau pentru a salva o astfel de persoană –pompier, medic,
militar.
Efecte: - nu atrage răspunderea penală
-poate antrena răspunderea civilă –1361 c.civ
3. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații
Art. 21 alin. 1 c.p. =Exercitarea unui drept recunoscut de lege=e justificată fapta prevăzută de
legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei
obligații impuse de lege cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.
Condiții:-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
-exercitarea unui drept prevăzut de lege =un drept permis în anumite împrejurări
(infracțiunea flagrantă)
Art. 21 alin. 2 c.p. =Îndeplinirea unei obligații impuse de lege=e justificată fapta prevăzută de
legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în
forma prevăzută de lege,dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.
Condiții:- săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
- îndeplinirea obligației să fie făcută cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute

de lege (violențe exercitate pentru menținerea ordinii publice, vătămarea unei persoane în
cazul intervenției chirurgicale).
- ordinul să fie dat în forma prevăzută de lege
-ordinul să nu fie vădit ilegal
Teoria consemnului-inferiorul execută întotdeauna ordinul dat

Teoria baionetelor inteligente-inferiorul are dreptul de examina legalitatea ordinului și de a

refuza să execute un ordin ilegal
Teoria controlului formal-inferiorul are obligația de a executa ordinul dacă emană de la

persoana competentă, e dat în forma prevăzută de lege și intră în atribuțiile sale de a-l executa
Teoria apelului la controlul ierarhic-inferiorul are dreptul să verifice ordinul pe fond cât și
formal și să semnaleze superiorului emitentului ilegalitatea acestuia.
Legiuitorul român adoptă teoria controlului formal.
4. Consimțământul persoanei vătămate
CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE- art. 22 c.p. e justificată fapta prevăzută

de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate dacă aceasta putea să dispună
în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
-nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții sau când legea exclude efectul
justificativ al acestuia
Condiții:-să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală ( luarea unui bun cu
consimțământul persoanei vătămate, raport sexual fără constrângere)
- victima să dispună legal de valoarea socială pusă în pericol
( nu dispune în mod legal în cazul traficului de persoane-art. 210 alin. 3 c.p. )
- consimțământul să fie valabil exprimat, să nu fie viciat . Poate fi dat în scris, oral,
poate fi expres sau tacit.
Efecte:-înlătură caracterul penal al faptei. Poate fi o cauză de atenuare a răspunderii

penale.(uciderea la cererea victimei-190 c.p.).
VII. Bibliografie

13. Ce sunt cauzele justificative?

14. Care sunt condițiile legitimei apărări?
15. Care sunt condițiile stării de necesitate?
16. Ce este consimțământul victimei?
17. Când poate înlătura răspunderea penală exercitarea unui drept sau
îndeplinirea unei obligații?
Legitima apărare este:
a. o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;

b. o cauză de neimputabilitate;
c. o cauză justificativă;
Starea de necesitate produce efecte:
a.In rem;
b.In personam;
c. se răsfrâng asupra tuturor participanților;

Cauzele de neimputabilitate.
1. Înțelegerea noțiunii de cauză de neimputabilitate;
2. Înțelegerea noțiunilor de constrângere fizică și morală;
3. Înțelegerea condițiilor în care acționeză eroarea;
4. Înțelegerea instituției cazului fortuit;

1. ;Diferențierea cauzelor de neimputabilitate și cauzele justificative
2. Explicarea condițiilor excesului neimputabil;
3. Înțelegerea condițiilor de incidență a constrângerii fizice și morale;
4. Înțelegerea condițiilor de aplicare a erorii;
5.Determinarea conținutului noțiunii de ”caz fortuit”;
III. Cuvinte cheie:

Cauză de neimputabilitate, constrângere fizică, constrângere morală,
eroare, caz fortuit, iresponsabilitate

1. Constrângerea fizică și morală.
2. Excesul neimputabil.
3. Minoritatea.
4. Iresponsabilitatea.
5. Intoxicația.
6. Eroarea.
7. Cazul fortuit.
V. Rezumat:
Cauzele de neimputabilitate înlătură caracerul penal al faptei întrucât în
prezența acestora fapta nu este imputabilă făptuitorului. Ele produc efecte doar in
personam.Cauzele de neimputabilitate sunt: contrângerea fizică, constrângerea morală,
minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, excesul neimputabil și cazul fortuit.

1. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ȘI MORALĂ -art. 24 C.P.=cauză de
neimputabilitate ce înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea penală.
Constrângerea fizică=săvârșirea unei fapte prev. de legea penală sub imperiul unei forțe
exercitată asupra energiei altei persoane astfel încât aceasta se află în imposibilitate fizică de a
acționa altfel.(imobilizarea medicului).
Condiții:- constrângere asupra fizicului unei persoane –poate proveni din partea altei
persoane(sechestrarea, imobilizarea) din partea unui animal (câine dresat) sau a unui
eveniment (incendiu, inundație) și răpește libertatea de mișcare a făptuitorului,oprindu-l de la
acțiune sau împingându-l la o activitate involuntară( leșin, criză de epilepsie).
- constrângerea să existe la momentul săvârșirii faptei-dacă ea a putut fi prevăzută și

înlăturată=actio libera in causa.
- constrângerea a avut caracter irezistibil. Se apreciază după criteriul obiectiv și

subiectiv, după natura și intensitatea forței de constrângere.
- să determine săvârșirea faptei prev. de legea penală
Constrângerea morală=art. 25 c.p.-înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea.
Constrângerea morală=săvârșirea unei fapte prev. de legea penală din cauza unei constrângeri
morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru făptuitor sau pentru altă persoană
și care nu poate fi înlăturată în alt mod.( amenințare cu pistolul).
Condiții:-săvârșirea faptei penale sub imperiul unei constrângeri exercitată prin amenințare
-acțiunea de constrângere e exercitată prin amenințare cu un pericol grav, ce creează

un sentiment de teamă. Amenințarea=orală, în scris, alt mod. Pericolul grav vizează viața,
integritatea corporală, libertatea, averea.
- pericolul nu poate fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei. Să nu existe altă
posibilitatea de a acționa. Caracterul inevitabil se apreciază în concret după împrejurări și
persoana făptuitorului.
2. EXCESUL NEIMPUTABIL-26 c.p. –depășirea limitelor legitimei

apărări și a stării de necesitate
26 alin. 1 c.p. –fapta săvârșită în legitimă apărare dar făptuitorul, din cauza tulburării sau
temerii, depășește limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Exces justificat.
Condiții:-condițiile pericolului
-condițiile acțiunii de salvare
-existența unei disproporții între urmările provocate și cele care s-ar fi putut produce
dacă pericolul nu era înlăturat. Exces neimputabil în acțiunea de salvare
-făptuitorul nu-și dă seama că produce urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi
putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Dacă făptuitorul și-a dat seama că pricinuiește urmări mai grave fapta e o circumstanță
atenuantă legală prev. de art. art.75 lit. C c.p.=Exces scuzabil în acțiunea de salvare.
3. MINORITATEA FĂPTUITORULUI –art. 27 c.p. cauză ce înlătură

imputabilitatea faptei. Minoritatea=starea făptuitorului minor care nu împlinise vârsta
răspunderii penale.
Nu răspund penal:-minorii care nu au împlinit 14 ani-prezumție absolută
-minorii între 14- 16 ani dacă au săvârșit fapta fără discernământ.Prezumție

relativă
Discernământul=capacitatea de a înțelege și de a-și manifesta conștient voința în raport cu un

anumit fapt
Condiții:-condițiile atacului
-condițiile apărării
-existența unei stări de tulburare/temere în care se află cel care se apără-pierderea

temporară a capacității de discerne. Fapta nu e infracțiune, este înlăturată și răspunderea civilă
În lipsa unei stări de tulburare/temere –fapta =infracțiune, atrage răspunderea penală cu

reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art.75 alin. 1 lit. b c.p. =exces scuzabil. Poate
antrena răspunderea civilă.
26 alin. 2 c.p. –fapta săvârșită în stare de necesitate când făptuitorul nu și-a dat seama, în
momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Condiții:-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
-făptuitorul să nu îndeplinească condițiile legale pentru a răspunde penal

E o cauză personală de impunitate, nu se răsfrânge asupra participanților
Efecte-înlăturarea răspunderii penale. Poate antrena răspunderea civilă
4. IRESPONSABILITATEA –art. 28 c.p. fapta e săvârșită de o

persoană care, în momentul comiterii faptei, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau
inacțiunile sale sau nu putea să le controleze din cauza unei boli psihice sau din alte cauze.
Făptuitorul nu își dă seama de semnificația socială a acțiunilor/inacțiunilor sale sau nu poate

fi stăpân pe ele (incapacitate psihică permanentă/temporară, congenitală/survenită, tulburare
psihică/maladie neuropsihică
Se stabilește prin concluzii medicale
Condiții:-fapta săvârșită în stare de iresponsabilitate-incapacitate intelectivă /volitivă
-starea de incapacitate să existe în momentul săvârșirii faptei
-starea de incapacitate să nu fie autoprovocată sau acceptată-hipnotizare, consum de

narcotice –actio libera in causa
-incapacitatea să se datoreze unei boli psihice/altor cauze –tulburări psihice

nepatologice (emotivitate gravă, extenuare, halucinații, leșin).
5. INTOXICAȚIA-art. 29 c.p. –fapta săvârșită de o persoană care, în

momentul comiterii ei, nu putea să-și dea seama de acțiunile/inacțiunile ei ori nu putea să le
controleze din cauza intoxicării involuntare cu alcool/substanțe psihoactive
Intoxicația:-involuntară-mediu cu vapori, consum substanțe fără știrea sa
-voluntară-consumă voit băuturi/substanțe psihoactive , uneori pentru a avea mai

mult curaj( circumstanța agravantă)
-completă-paralizează energia fizică și facultățile psihice
-incompletă-manifestată doar prin excitabilitate și impulsivitate
Condiții:-starea de intoxicație să existe la momentul săvârșirii faptei
-să fie involuntară
- să fie completă , astfel încât nu-și dă seama de acțiunile sale și nu le poate controla
-fapta săvârșită să fie prevăzută de legea penală
Efecte: -lipsa caracterului imputabil al faptei, lipsa răspunderii penale
6. EROAREA-art. 30 c.p. –fapta săvârșită de persoana care, la momentul

comiterii ei, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde
caracterul penal al faptei.
Eroarea=reprezentarea greșită a realității în momentul comiterii faptei, determinată de

necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realității
Eroarea-de fapt-necunoașterea poartă asupra unor date ale realității (stări, situații-stare civilă,
stare de sănătate, grad de rudenie, caracterul de loc public)
-de drept-de normă juridică
Eroare-esențială-asupra unor aspecte esențiale, exclude vinovăția
-neesențială-asupra unor aspecte minore, apare ca o scuză
-inexistența infracțiunii
-secundară-privește o stare, situație ce reprezintă un element circumstanțial agravant –

înlătură circumstanța agravantă
-invincibilă-nu poate fi înlăturată oricâtă diligență ar fi depusă
-vincibilă-poate fi înlăturată de un făptuitor mai atent
Condiții:-necunoașterea unei stări, situații, împrejurări de care depinde caracterul penal al

faptei =eroare de fapt
- să poarte asupra unei condiții de existența a infracțiunii ( nu asupra identității unei

persoane sau asupra elementului material al infracțiunii).
Condiții:-fapta să fie prevăzută de legea penală
Efecte:-când privește un element constitutiv al infracțiunii-pt infracțiunile intenționte- fapta

nu e infracțiune, nu există răspundere penală
-pentru infracțiunile din culpă- înlătură caracterul penal dacă eroarea nu e ea însăși
rezultatul culpei ( eroarea invincibilă înlătură caracterul penal al faptei)
- când privește o circumstanță agravantă-înlătură agravarea la infracțiunile intenționate,

la cele din culpă dacă ea nu e rezultatul culpei
-când privește o normă extrapenală- înlătură caracterul penal al faptei
-eroarea de drept penal-înlătură caracterul imputabil al faptei-cunoaște că fapta e infr.

dar crede eronat că e incidentă o cauză justificativă
7.CAZUL FORTUIT –art. 31 c.p. –fapta al cărei rezultat este

consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută
Împrejurarea fortuită-fenomene naturale( fulgere, cutremure), activități deficitare (defectarea

unui mecanism) conduita imprudentă a unei alte persoane( trecerea bruscă în fugă a străzii)
stare de boală a unei persoane( epilepsie, atac de cord).
Condiții:-rezultatul se datorează unei împrejurări străine
-împrejurarea nu putea fi prevăzută. Imposibilitatea=generală și obiectivă
-fapta să fie prevăzută de legea penală
Efecte:-fapta nu e imputabilă, înlătură răspunderea penală
-operează in rem-se răsfrânge asupra participanților
VII. Bibliografie


1. Ce sunt cauzele de neimputabilitate?

2. Care sunt condițiile excesului neimputabil?
3. În ce condiții se poate reține contrângerea fizică? Dar morală?
4. Care sunt condițiile cazului fortuit?
5. Ce este minoritatea?
Excesul neimputbile este :
a. o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;

b. o cauză de neimputabilitate;
c. o cauză justificativă;
Cazul fortuit poate fi reținut doar dacă:
a. nu a putut fi prevăzut de către făptuitor;
b. și în cazul în care putea fi prevăzut;
c. în orice împrejurare;

Realizați un studiu compartiv între legitima apărare și excesul
neimputabil.
Clasificarea infracțiunilor. Formele infracțiunii
1. Identificarea criteriilor de clasificare a infracțiunilor;
2. Analiza fiecărei categorii;
3. Înțelegerea fazelor pe care le parcurge o infracțiune;
4. Înțelegerea instituției tentativei;
5. Diferențierea dintre faptă consumată, faptă epuizată.

1. Diferențierea diferitelor tipuri de infracțiuni;
2. Compararea infracțiunilor după diferite criterii;
3. Explicarea fazelor pe care le parcurge infracțiunea;
4. Diferențierea tentativei de infracțiunea consumată și de actele
pregătitoare;
5.Explicarea noțiunilor de faptă consumată și faptă epuizată;
III. Cuvinte cheie:

Infracțiuni continue, continuate, epuizate, tentativă, acte
premergătoare, infracțiune consumată

1. Clasificarea infracțiunilor.Criterii.
2. Formele infracțiunii.
3. Actele preparatorii.
4. Tentativa. Forme.
5. Infracțiunea consumată.
6. Infracțiunea fapt epuizat.
V. Rezumat:
Clasificarea infracțiunilor se face după diferite criterii: obiect juridic,
subiecți, după latura obiectivă, după latura subiectivă, după gravitate.
Infracțiunea este un act de conduită care se desfășoară în timp și spațiu, parcurgând o

perioadă internă și una externă. În faza externă: actele preparatorii, tentativa, infracțiunea
consumată și infracțiunea fapt epizat.
Clasificarea infracțiunilor
1.După:- obiectul juridic generic-C.P. cuprinde 12 mari grupe de infracțiuni : contra

persoanei, contra patrimoniului, privitoare la autoritatea și frontiera de stat, contra înfăptuirii
justiției, de corupție și de serviciu, de fals, contra siguranței publice, privitoare la conviețuirea
socială, electorale, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, de
genocid, contra umanității și de război
- obiectul juridic specific-infracțiunile contra persoanei:contra vieții, contra integrității

corporale sau sănătății, asupra unui membru de familie, agresiuni asupra fătului, privitoare la
obligația de asistență a celor în primejdie, contra libertății persoanei, trafic și exploatarea
persoanelor vulnerabile, contra libertății și integrității sexuale, care aduc atingere domiciliului
și vieții private.
Importanță: regim sancționator
2. După subiect:-un singur subiect activ-unilaterale/singulare-majoritatea
-mai mulți subiecți activi-plurale/bilaterale-încăierarea
-cu un singur subiect pasiv-majoritatea
-cu mai mulți subiecți pasivi-genocidul
-cu subiect necalificat-comune-fără o anume calitate
-cu subiect calificat- proprii-militar, funcționar public-subiect activ
- nou născut-subiect pasiv
3. După latura obiectivă-de acțiune/comisive-săvârșirea unei fapte interzise
-de inacțiune/omisive-neîndeplinirea unei obligații legale
Importanță:-la infr. omisive nu este posibilă tentativa și sunt infracțiuni cu autor unic
-de rezultat/materiale-ating efectiv valorile sociale,se consumă în

momentul producerii rezultatului
-de pericol/formale-creează o stare de pericol pentru valorile sociale ,

se consumă în momentul realizării acțiunii
-momentane- se consumă instantaneu (amenințarea)
-continue-durează în timp (lipsirea de libertate în mod ilegal)
Importanță:-prescripția curge de la data săvârșirii infracțiunii la cele momentane, la cele

continue curge din momentul epuizării
-aplicarea legii penale
-amnistia-nu se aplică celor comise până la data apariției legii de amnistie
Infracțiuni complexe-ating mai multe valori sociale
de obicei
4. După latura subiectivă:-intenționate-cu intenție directă/indirectă
-din culpă-culpă cu prevedre/fără prevedere
-praeterintenționate-cu intenție depășită
Importanță:-infracțiunile intenționate pot fi săvârșite sub forma tentativei, în participație și

atrag starea de recidivă
- spontane-comise dintr-o pornire de moment sau din provocare
- premeditate-după acte de pregătire și chibzuire
Importanța:-regimul sancționator
- cu scop ( înșelăciunea)
- Fără scop-majoritatea
- Importanță:-scopul trebuie dovedit la cele cu scop, el este parte componentă a

infracțiunii
- Cu mobil special- omorul din interes material
- Fără mobil special-majoritatea
-
-calificate/agravate-comisă în împrejurări ce produc consecințe agravate

(omor calificat)
-ușoare-infracțiune tip săvârșită în împrejurări care îi conferă un pericol

social mai redus(uciderea din culpă)
Sistemul tripartit-Franța, Belgia, Gracia ( C.P. român din 1864):
-crime-muncă silnică pe viață, între 5-25 ani, temniță grea de la 3-10 ani
-delicte- închisoare de la 1-12 ani sau amendă
-contravenții-închisoare polițieneacă/amendă
Sistemul bipartit-Germania, Austria, Suedia, Norvegia:
-crime/delicte
-delicte/contravenții ( Italia, Spania)
Alte clasificări:-infr. de drept comun/politice
-militare/de drept comun
Formele infracțiunii
Infracțiunea-act de conduită - exterior-desfășurare în spațiu și timp
Desfășurarea în timp -perioadă internă
-perioadă externă
Perioada internă (la infracțiunile intenționate) –trei faze:
-nașterea/conceperea ideii infracționale-importanța pentru individualizarea pedepsei
-deliberarea/cântărirea motivelor pro și contra, a posibilităților de realizare, a

avantajelor/dezavantajelor
-luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea. Nu prezintă relevanță penală. Dacă comunicarea

hotărârii infracționale altor persoane se face cu scopul de a-i atrage și pe ei la săvârșirea
infracțiunii –poate fi asimilată infracțiunii consumate-constituirea unui grup infracțional
organizat. Dacă comunicarea hotărârii infracționale se face cu scopul de a ajunge la cunoștința
victimei=infracțiune de sine stătătoare-amenințarea
Perioada externă-cuprinde etape în desfășurarea activității infracționale, pe drumul

infracțional (iter criminis), începe cu prima manifestare exterioară și se sfârșește cu
producerea urmării socialmente periculoase. Cuprinde trei faze:
-faza actelor pregătitoare/actelor preparatorii-acte materiale sau spirituale ce pregătesc

începerea acțiunii propriu zise.(procurare de date, de informații, de instrumente…).
-faza actelor de executare-realizarea actului de conduită interzis de lege
-faza urmărilor-producerea urmărilor socialmente periculoase
Doctrina dreptului penal-forme ale infracțiunii =stadii pe care le poate avea infracțiunea:-
actele preparatorii
-tentativa
-faptul consumat
-faptul epuizat
Importanță:-unele faze dobândesc semnificație juridică doar atunci când infracțiunea nu s-a
consumat. La forma consumată,toate fazele anterioare sunt absorbite de ea. O formă
ulterioară le absoarbe pe cele anterioare. Forma consumată și cea epuizată sunt întotdeauna
sancționate. Celelalte faze sunt sancționate uneori, având un regim sancționator mai blând.
Fazele sunt posibile la infracțiunile de intenționate și de acțiune.
1. ACTELE PREPARATORII=acte materiale sau spirituale efectuate

pentru a înlesni comiterea elementului material al infracțiunii.
Timp-se situează după luarea rezoluției și înainte de începerea executării acțiunii din latura
obiectivă
Tipuri:-materiale-procurarea de instrumente, adaptarea acestora, ascunderea lor, înlăturarea

obstacolelor, asigurarea mijloacelor de transport.
- morale-culegerea de informații, studierea locului, victimei…
Condiții:-caracterul neechivoc- să exprime cu claritate existența rezoluției de a trece la

executare
-caracter obiectiv-activitate obiectivă
-caracter intenționat-cu scopul săvârșirii infracțiunii
-să nu facă parte din actele de executare ale infracțiunii

Loc:-pot fi executate la locul săvârșirii infracțiunii sau în alt loc
Regim incriminator:-Teza incriminării-pedepsirea actelor preparatorii:
-incriminare nelimitată-la toate infracțiunile la care sunt posibile
-incriminare limitată-la infracțiunile de gravitate sporită
-Teza neincriminării-nesancționarea actelor preparatorii datorită echivocității

lor, lipsei lor de gravitate, lipsei rezultatului socialmente periculos.
Legislația penală română-adoptă teza neincriminării actelor preparatorii.Excepții:-la

infracțiunile grave sunt asimilate tentativei-art.412 alin. 2 c.p. art. 12 alin. 2 Lg. Nr. 143/2000-
tentativă=procurarea instrumentelor…
-incriminate ca infracțiuni de sine stătătoare-art. 314 c.p.
2. TENTATIVA-art. 32 alin. 1 c.p. =punerea în executare a intenției de

a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Tentativa este definită de legiuitor pentru că ea este sancționată.
Timp-se situează în faza actelor de executare între începutul executării acțiunii ce constituie
elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos.Este
precedată de actele preparatorii și urmată de forma consumată a infracțiunii. Această ordine
nu este obligatorie.
Condiții:-existența intenției de a săvârși infracțiunea-formele intenției cu care se comite

tentativa-intenție directă și indirectă
-punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea-începe executarea acțiunii

incriminate de lege. Actul de executare trebuie să fie apt să producă rezultatul (idoneu) -
amenințarea cu un cuțit fără a efectua mișcări de punere în executare a intenției
-întreruperea executării/neproducerea rezultatului-datorită unor cauze independente de

voința făptuitorului (surprinderea acestuia) sau datorate voinței acestuia
(desistarea=întreruperea executării acțiunii din inițiativa făptuitorului-art. 34 c.p. cauza de
impunitate).
Delimitarea tentativei de actele preparatorii.
Importanță:-criteriul sancționator-actele preparatorii=neincriminate
-tentativa=sancționată la anumite infracțiuni

-confuzia între cele două faze ale infracțiunii
Teorii:-subiective=activitatea=act de executare dacă singură sau în corelație cu alte

împrejurări pune în evidență rezoluția infracțională. În caz contrar=act preparator.
Reprezentativă=teoria echivocității=actul de pregătire=echivoc, actul de executare=univoc, e
săvârșit pentru realizarea conținutului infracțiunii.(cumpărare cheie=lipsă intenție furt,
deschiderea casei=act de executare, făcut cu scop de furt).
-obiective=poziția actului în ansamblul activității.Reprezentativă-
Teoria cauzalității inerte=act de executare=cel îndreptat împotriva valorii sociale ce face

obiectul juridic al infracțiunii, și este capabil, prin el însusi, să realizeze elementul material al
laturii obiective, fără a fi nevoie și de alte acte, poate afecta obiectul infractiunii. Celelalte
acte=preparatorii, ele nu pot afecta, prin ele însele obiectul infracțiunii, fiind necesare și alte
acte ulterioare.(procurarea otrăvii=act preparator, punerea ei în mâncare=act de executare).
-teorii formale-act de executare=acțiunea incriminată prin norma penală -verbum regens.

(confecționarea unei chei false=act preparator, pătrunderea în imobil=act de executare ).
-teoriile mixte= se pleacă de la teoriile formale care se completează cu teoria echivocității

și cea a cauzalității inerte.
Practica judiciară îmbrățișează criteriul mixt.
FORMELE TENTATIVEI:
I.-după gradul de realizare a acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective:-

tentativa imperfectă/întreruptă
- tentativa perfectă/terminată
II.-după cauzele ce determină neproducerea rezultatului :-tentativa idonee
-tentativa neidonee
I.Tentativa imperfectă/întreruptă=punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea,

executare care este întreruptă din cauze exterioare sau datorită făptuitorului (pătrunderea într-
o locuință în scop de sustragere, făptuitorul fiind surprins, ori se răzgândește văzând camerele
video). E posibilă la infracțiunile de rezultat dar și la unele de pericol (evadarea).
Tentativa perfectă /terminată=acțiunea specifică laturii obiective este dusă până la capăt dar
nu se produce rezultatul datorită unor cauze exterioare sau datorită unor cauze ce țin de
făptuitor ( împușcarea victimei care se ferește sau lipsa abilităților făptuitorului). Este posibilă
la infracțiunile de rezultat. La infracțiunile formale executarea acțiunii în întregime consumă

fapta, fără a fi necesar un rezultat.
II.Tentativa proprie /idonee=mijloacele folosite sunt proprii producerii rezultatului,obiectul

e la locul săvârșirii faptei, rezultatul nu se produce din cauze independente de aceste condiții.
Tentativa improprie/neidonee=nu se consumă datorită caracterului inapt al mijloacelor

folosite sau lipsei obiectului de la locul faptei. Mijloacele folosite sunt apte, în principiu a
produce rezultatul, dar în situația concretă ele sunt insuficiente sau defectuoase.(cantitate mică
de otravă) sau obiectul material lipsește de la locul unde făptuitorul credea că se află.
Tentativa absolut improprie (absurdă)=creație a teoriei dreptului penal=executarea hotărârii

infracționale este dusă la capăt dar nu se produce rezultatul datorită modului greșit de
concepere a infracțiunii. Mijloacele sunt inapte prin natura lor, a produce rezultatul.(otrăvire
prin farmece)sau obiectul material lipsește în realitate.(împușcarea unui manechin).
Infracțiunea/fapta putativă=are caracter infracțional numai în mintea făptuitorului (căsătoria

unei persoane care se crede căsătorită deși soțul său era mort).
Delimitarea tentativei de fapta consumată. Importanță:-existența sancționării-fapta consumată

e totdeauna sancționată, tentativa numai când legea o prevede. Pedeapsa pentru tentative este
mai blândă.
Tentativa-întreruperea acțiunii/neproducerea rezultatului
Fapta consumată-finalizarea acțiunii/producerea rezultatului(sustragerea de pe raft, aruncarea

bunului sustras=fapte consumate).
Infracțiuni la care nu este posibilă tentativa:
-din cauza elementului obiectiv:
-omisive-se consumă în momentul în care nu se execută obligația impusă
-imediate-se consumă la primul act de executare (amenințare,mărturie mincinoasă).
-de obicei-consumarea presupune repetarea acțiunii de un număr de ori care indică

obiceiul. Un act nu are relevanță juridică și nu poate constitui tentativă.
-din cauza elementului subiectiv:
-din culpă-ele exclus ideea de pregătire, încercare
-praeterintenționate-rezultatul mai grav se produce din culpă

3. INFRACȚIUNEA CONSUMATĂ=forma perfectă a infracțiunii
-este pedepsită întotdeauna
-este momentul ultim al perioadei externe
-este momentul la care actele de executare sunt finalizate și se produce urmarea prevăzută de
lege
Infr. materiale-se consumă atunci când se produce rezultatul prev. De norma de

incriminare(moartea victimei).
Infr. formale-se consumă în momentul săvârșirii activității descrisă în norma de incriminare

(momentul pătrunderii fără drept-violare domciliu)
Infr. omisive-se consumă la momentul neîndeplinirii obligației sau la expirarea termenului

pentru executarea ei.(abandon de familie)
Infr. execuție promptă-la executarea primului act (amenințarea).
Importanță:tentativa absorbită în forma consumată, legea aplicabilă
4. INFRACȚIUNEA FAPT EPUIZAT=formă derivată atipică ,

întâlnită la anumite tipuri de infracțiuni .
-presupune producerea unor noi urmări, prin amplificarea rezultatului inițial sau prin
continuarea activității infracționale,după momentul consumării.
Infr. continue- lipsirea de libertate-se consumă la momentul privării de libertate și se

epuizează la momentul punerii în libertate
Infr. continuate-se consumă la primul act de executare dar se epuizează după ultimul act de
executare (înșelăciune)
Infr. de obicei-se consumă după un anumit număr de acte ce denotă obișnuința dar se
epuizează la terminarea întregii activități infracționale.
Infr. progresive-după realizarea conținutului unei infr. se produc urmări noi care conturează
rezultatul unei infr. mai grave(lovituri cauzatoare de moarte). Se consumă la producerea
rezultatului inițial, se epuizează la încetarea definitivă a întregii activități și le producerea
rezultatului mai grav.
VII. Bibliografie

1. Care sunt formele infracțiunii?

2. Ce este tentativa?
3. Ce este infracțiunea consumată?
4. Ce este infracțiunea fapt epuizat?
5. Care sunt formele tentativei?
Tentativa este sancţionată :
a. pentru orice infracţiune;

b. pentru anumite infracţiuni ;
c. atunci când apreciază judecătorul;
Tentativa se pedepseşte:
a. cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată;
b. cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată ale cărei limite

se reduc la jumătate;
c. cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată ale cărei limite

se reduc cu o treime;
Unitatea de infracțiune
1. Identificarea formelor unităţii de infracţiune;
2. Analiza fiecărei categorii;
3. Înțelegerea diferenţelor între infracţiunea continuă şi cea continuată;
4. Înțelegerea instituției infracţiunii complexe;
5. Diferențierea dintre infracţiunea de obicei, infracţiunea progresivă.

1. Diferențierea diferitelor tipuri de unitate de infracţiune;
2. Compararea infracțiunilor după diferite criterii;
3. Explicarea conţinutului infracţiunii complexe;
4. Diferențierea între infracţiunea continuă şi cea continuată;
5. Diferențierea dintre infracţiunea de obicei, infracţiunea progresivă;
III. Cuvinte cheie:

Unitate naturală de infracţiune, unitate legală de infracţiune, infracţiune
continuă, infracţiune continuată, infracțiune complexă, infracţiune de obicei;

1. Unitatea de infracţiune. Forme.
2. Infracţiunea simplă.
3. Infracţiunea continuă.
4. Infracţiunea deviată.
5. Infracțiunea continuată.
6. Infracțiunea complexă.
7. Infracţiunea progresivă.
8. Infracţiunea de obicei.
V. Rezumat:
Unitatea de infracţiune există atunci când activitatea desfășurată de
făptuitor realizează conținutul unei singure infracțiuni. Ea poate fi formată dintr-o singură
acțiune/inacțiune sau poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o singură
infracțiune datorită împrejurării de fapt în care au fost comise acțiunile sau datorită
dispozițiilor legale. Forme: unitate naturală ( infracţiunea simplă, infracţiunea continuă,
infracţiunea deviată) sau unitate legală ( infracţiunea continuată, complexă, progresivă, de
obicei).
Unitatea de infracţiune
există atunci când activitatea desfășurată de făptuitor realizează

conținutul unei singure infracțiuni.
-poate fi formată dintr-o singură acțiune/inacțiune
-poate fi formată din mai multe acțiuni/inacțiuni care constituie o
singură infracțiune datorită împrejurării de fapt în care au fost comise acțiunile
sau datorită dispozițiilor legale
Importanță:-consecințele sub aspect sancționator-aplicarea unei singure
pedepse
-presupune o singură rezoluție infracțională
Forme:-unitate naturală de infracțiune- determinată de unitatea
acțiunii/inacțiunii, a rezultatului, a formei de vinovăție
-unitate legală de infracțiune-dată de voința legiuitorului,din
considerente de politică penală, și are la bază legătura strânsă dintre acțiuni sau
elementul subiectiv.
Unitatea naturală este o formă de unitate infracțională determinată de
unitatea acțiunii/inacțiunii, de unicitatea rezultatului, de unicitatea formei de
vinovăție. Ea există atunci când este săvârșită o singură acțiune/inacțiune, se

produce un rezultat unic, iar la baza activității infracționale se află o singură
formă de vinovăție
Formele unității naturale de infracțiune:-infracțiunea simplă
-infracțiunea continuă
-infracțiunea deviată
1. INFRACȚIUNEA SIMPLĂ-se prezintă, sub aspectul laturii obiective, într-

o acțiune/inacțiune unică, cu o urmare unică, iar sub aspectul laturii subiective, într-o
unică formă de vinovăție, cu un singur subiect activ și un subiect pasiv, și cu un obiect
juridic unic.
Majoritatea infracțiunilor sunt infracțiuni simple:omor, furt, fals…
Mai multe acte identice comise în aceleași împrejurări conturează o infracțiune simplă
–unitate naturală colectivă (mai multe lovituri la cap, picioare=vătămare corporală).
Actele de executare multiple se concretizează într-o singură infracțiune dacă rezultatul
este unic, subiectul pasiv e unic și forma de vinovăție e aceeași
Pluralitatea de subiecte pasive poate determina o pluralitate de infracțiuni:
-la infracțiunile contra persoanei, cu excepția celor contra vieții și a infr.
de vătămare corporală din culpă, o singură acțiune care aduce atingere mai multor persoane,
determină o pluralitate de infracțiuni.
-mai multe victime ucise prin aceeași activitate
unică=omor calificat
-mai multe victime ale aceluiași accident=infracțiune
complexă
-la infracțiunile contra patrimoniului –furt-infracțiune unică,ce aduce atingere unei
valori sociale unice, patrimoniul. La infr. compexe(tâlhăria)=concurs de infracțiuni, dat fiind
obiectul juridic complex
O altă opinie apreciază că și în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cu pluralitate
de subiecți pasivi=pluralitate de infracțiuni
2.INFRACȚIUNEA CONTINUĂ=formă a unității naturale caracterizată

prin prelungirea în timp, în mod natural, a acțiunii/inacțiunii și a urmării până când infractorul
sau o altă persoană o întrerupe, moment la care se epuizează.
Întreruperea poate fi determinată de:voința făptuitorului, altă persoană, intervenția
autorităților.(lipsirea de libertate în mod ilegal, abandonul de familie, furtul de energie
electrică).
Elementul material-presupune o activitate ce durează în timp (deținerea, rămânerea,
purtarea…).
Forme:-infr. continue permanente=activitatea infracțională se desfășoară în timp fără
întrerupere
-infr. continue succesive=prezintă întreruperi ce țin de natura infracțiunii, sunt
firești și nu afectează unitatea infracțiunii continue ( conducerea unui vehicul fără permis de
conducere)
Are importanță ideea infractorului de a prelungi în timp activitatea infracțională
Se consideră săvârșită-la momentul încetării acțiunii/inacțiunii
Se epuizează la momentul încetării activității infracționale.

Abandon de familie-378 alin. 1 lit. C c.p. =infracțiune continuă, omisivă, care se
consumă la împlinirea termenului de 2 luni și durează tot timpul în care persoana care are
drept la pensie este lipsită de ea. La momentul efectuării plății sau la pronunțarea hotărârii de
condamnare se epuizează.
3.INFRACȚIUNEA DEVIATĂ=formă a unității naturale de

infracțiune
E infracțiunea săvârșită prin devierea acțiunii de la obiectul sau de la persoana
împotriva cărora era îndreptată, datorită greșelii făptuitorului, la un alt obiect sau la o altă
persoană, pe de o parte, sau prin îndreptarea acțiunii, din eroarea făptuitorului, asupra altui
obiect sau asupra altei persoane decât cele vizate inițial.
Modalități:-devierea acțiunii, din greșeala făptuitorului, asupra unui alt obiect sau
asupra altei persoane (aberratio ictus) –rănirea altei persoane decât cea vizată de făptuitor,
datorită lipsei calității de țintaș a făptuitorului.
-devierea acțiunii, datorită erorii făptuitorului, asupra altei persoane (error
in persona- rănirea altei persoane care este confundată cu cea vizată de făptuitor), sau asupra
altui obiect aparținând altei persoane decât cea căreia credea făptuitorul că îi aparține (error in
re-incendierea autoturismului altei persoane decât cea vizată).
În oricare dintre aceste modalități se săvârșește o infracțiune unică, fiind o singură

acțiune, un singur rezultat și o singură rezoluție infracțională.
O opinie doctrinară consideră că, în cazul devierii acțiunii aberratio ictus, când, pe
lângă infracțiunea consumată se realizează și o tentativă pedepsibilă, există o pluralitate de
infracțiuni în forma concursului. ( infractorul, în intenția de a-și ucide dușmanul, trage cu
arma asupra acestuia, dar nu-l nimerește și ucide o altă persoană-omor în formă consumată în
concurs cu tentativă de omor, prin luarea în considerație a atitudinii psihice a făptuitorului.
Unitatea legală de infracţiune este o formă a unității infracționale determinată

de voința legiuitorului, și întemeiată fie pe legătura existentă pe plan material între mai multe
acțiuni care ar putea constitui infracțiuni distincte, fie pe legătura subiectivă.
Forme:-infracțiunea continuată
-infracțiunea complexă
-infracțiunea de obicei
-infracțiunea progresivă
1. INFRACȚIUNEA CONTINUATĂ=formă a unității legale de infracțiune

ce constă în săvârșirea, de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea
aceleiași rezoluții infracționale, împotriva aceluiași subiect pasiv, a unor acțiuni/inacțiuni care
prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Decizia Curții Constituționale nr.
368/2017
Este creația legiuitorului și se întemeiază pe legătura dintre acțiunile infracționale –art.
35 alin. 1 c.p. (furtul unor bunuri dintr-un apartament prin acte repetate de sustragere)
Presupune existența unei unități multiple-unitate personală(același subiect activ)
-unitate psihică (aceeși rezoluție infracțională)
-unitate juridică (același conținut de

infracțiune)
Condiții:-unitatea subiectului activ
-unitatea rezoluției infracționale
-pluralitate de acțiuni, săvârșite la intervale de timp, ce realizează conținutul
aceleiași infracțiuni
1.Unitatea subiectului activ-aceeași persoană săvârșește activitatea infracțională
indiferent de forma de participație a acestuia (autor, coautor, complice, instigator). Această
concluzie se deduce din unitatea rezoluției infracționale, care nu se schimbă prin schimbarea
rolului infractorului, el contribuind cu intenție la săvârșirea faptei, iar forma de participație
mai ușoară va fi absorbită în cea mai grea.
O altă opinie susține unicitatea calității infractorului la toate acțiunile (autor,
complice…) în cazul unei participații diferite existând un concurs de infracțiuni.
Infracțiunea este continuată și atunci când mai multe persoane comit împreună aceeași
infracțiune, în calitate de coautori .
2.Unicitatea rezoluției infracționale-privește latura subiectivă și este esențială pentru
existența infracțiunii continuate. În lipsa ei, faptele ar fi calificate ca fiind în concurs real
omogen de infracțiuni.
Rezoluția infracțională unică=reprezentarea generală de ansamblu a acțiunii
infracționale, a modului de operare, a urmărilor.
Condițiile rezoluției infracționale unice:-prealabilă/anterioară începerii activității
infracționale
-să dureze tot timpul cât se desfășoară
activitatea
Infr. continuată se comite doar cu intenție directă (art. 35 ali. 1 c.p. rezoluție=intenție).
Criterii pentru a determina existența rezoluției infracționale unice:
-unitatea obiectului material
-unitatea locului
-unitatea persoanei vătămate
-alte elemente de fapt din care rezultă că, la momentul luării hotărârii infracționale,
făptuitorul a avut reprezentarea, în concret, a acțiunilor pe care le va săvârși (folosirea
acelorași procedee, intervalul de timp dintre actele de executate).
3.Pluralitatea de acțiuni –săvârșite la anumite intervale de timp și care realizează
fiecare, în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.(cel puțin două acte materiale).
Condiție privitoare la latura obiectivă a infracțiunii și vizează elementul material al
infracțiunii. Acțiunile pot fi identice sau asemănătoare, la intervale de timp nu prea
îndelungate, fără a fi necesar ca ele să fie omogene. (formă simplă-formă agravată=furt
simplu și furt calificat, formă consumată-formă tentată).
Momentul săvârșirii infracțiunii continuate-se consumă în momentul în care s-a
realizat ultima acțiune-o opinie
-se consumă după fiecare acțiune și se
epuizează după ultima acțiune-altă opinie
-se consumă după cea de a doua acțiune și
se epuizează după ultima acțiune
Importanță:-termenul de prescripție curge de la data ultimei acțiuni

-se va aplica legea penală de la data ultimei acțiuni
-se stabilește regimul răspunderii penale a minorului care începe activitatea

infracțională în minoritate iar aceasta continuă după ce devine major=va răspunde ca major
Infracțiuni care nu pot fi săvârșite în formă continuată:
-infracțiunile din culpă-rezoluția infracțională (intenția) este incompatibilă cu culpa
-infracțiunile ce se execută instantaneu, nu pot fi divizate (omor)
-infracțiunile de obicei
4. Unitatea subiectului pasiv-cerință impusă de textul art. 35 alin. 1 c.p. dar
sancționată de Curtea Constituțională prin Dec. Nr. 368/2017 astfel că ea nu mai poate
constitui o cerință pentru calificarea unei infracțiuni ca fiind continuată
2. Infracțiunea complexă=infracțiunea în conținutul căreia intră,ca

element constitutiv sau element circumstanțial agravant, o acțiune/inacțiune ce constituie, prin
ea însăși, o faptă prevăzută de legea penală.
Constă în:-reunirea a două infracțiuni-tâlhăria=furt+lovire
-absorbția unei infracțiuni în conținutul alteia ca element circumstanțial
agravant-furt prin efracție=distrugere absorbită de furt
Între infracțiunile componente există legături de natură subiectivă și obiectivă, cu
relevanță penală
Rațiunea acestei categorii de infracțiuni-politică penală, tehnică legislativă, represiune
eficientă
Forme:infracțiune complexă simplă-include în conținutul ei ca element constitutiv o
altă infracțiune, fie în forma reunirii celor două infracțiuni distincte din care rezultă o terță
infracțiune, nouă, deosebită de componentele ei (tâlhăria) fie în forma includerii unei
infracțiuni în conținutul alteia, fără a se crea a treia infracțiune (ultraj-257 alin. 1 c.p. )
infracțiunea complexă calificată /în formă agravată-include în conținutul ei, ca
element circumstanțial, o altă infracțiune-furtul prin efracție, viol care a avut ca urmare
moartea victimei
Structură:
Obiectul:complex , în care unul este obiect juridic principal, altul este obiect juridic
secundar. La absorbție-obiectul principal este obiectul juridic al infracțiunii absorbante. La
reunire, obiectul juridic principal este dat de voința legiuitorului care introduce infracțiunea
complexă într-un anumit capitol din c.p. (tâlhăria- infracțiune contra patrimoniului, obiectul
juridic principal este patrimoniul)
Obiectele juridice incluse pot fi identice (art. 189 lit f. c.p.) sau diferite ( art. 233 c.p. ).
Poate exista unul ( furt prin amenințare) sau mai multe obiecte materiale, de aceeași
natură ( art. 189 lit.f) sau de natură diferită (tâlhăria, obiect material principal-furt, obiect
material secundar-corpul victimei).
Subiecții: activ -orice persoană fizică sau juridică, la unele infracțiuni trebuie să aibă o
anumită calitate ( purtare abuzivă –art. 296 c.p. persoană aflată în exercițiul atribuțiilor de
serviciu).
pasiv –Pf sau PJ , la unele infracțiuni –anumită calitate (ultraj-art. 257 c.p.
funcționar public). Poate exista un subiect pasiv principal (PJ) și un subiect pasiv secundar
(PF) în cazul unei tâlhării comise în dauna unei persoane juridice, când actele de violență se
exercită asupra unei persoane fizice (paznic, cărăuș).
Latura obiectivă:-acțiunea infracțională ce presupune o singura acțiune sau mai multe
acțiuni.
La infr. prin absorbție-o singură acțiune infracțională (ultraj)
La infr. prin reunire- există acțiuni multiple
La infr. complexe prin absorbția unei alte infracțiuni ca element circumstanțial -există acțiuni
multiple .Acțiunile por fi identice (omor 189 lit. f) sau diferite
Urmarea-multiplă- atâtea urmări câte acțiuni au fost în compunerea ei

Latura subiectivă-intenție/praeterintenție . Intenția este directă, chiar dacă pentru una
dintre infracțiunile componente inculpatul acționează cu intenție indirectă.
La infracțiunile săvârșite în formă agravată (viol –moartea victimei) forma de bază e
săvârșită cu intenție directă iar forma agravată cu praeterintenție. Atenție la forma agravată a
infracțiunii (viol) –poate fi infr.complexă când moartea victimei e rezultatul culpei autorului,
sau poate fi un concurs de infracțiuni ( viol +omor) când moartea s-a datorat intenției
făptuitorului.
Participați penală-pot fi săvârșite în coautorat (tâlhărie )
-instigarea și complicitatea-la infr. praeterintenționate
Tentativa-poate exista la infr. prin absorbție-se consumă când se aduce atingere
obiectului juridic principal, dacă se lezează doar obiectul secundar=tentativă. Altă opinie-
există tentativă când începe executarea fiecăreia din acțiunile componente
Infr. prin absorbție-există tentativă dacă infr. absorbită este susceptibilă de tentativă
(ultraj-nu are tentativă).
3.Infracţiunea progresivă. Este o formă de unitate legală în care conținutul

obiectiv se amplifică în realizarea acțiunii sau în rezultat ceea ce duce la o infr. mai gravă sau
la o formă agravată a aceleiași infracțiuni
Este acea infracțiune care, după atingerea momentului consumării, își amplifică
progresiv urmarea fără intervenția făptuitorului, urmări care realizează conținutul unei
infracțiuni mai grave ( loviri-vătămare corporală-moartea victimei).
Infracțiunea mai ușoară este absorbită de cea mai gravă, fiind o absorbție legală .
Latura subiectivă=praeterintenția (intenție +culpă pentru rezultatul mai grav)
=culpă (accident auto-vătămare corporală din culpă-ucidere din
culpă).
Săvârșirea infracțiunii:la data executării acțiunii
Epuizarea:la data producerii rezultatului (prescripția, legea aplicabilă)
4. Infracţiunea de obicei. Formă de unitate legală care se săvârșește prin

repetarea unei fapte de un număr de ori care denotă obișnuința (exercitarea unei profesii,
efectuarea de acte de comerț…)
Condiții:-pluralitate de acte materiale similare
-actele materiale individuale nu au caracter penal
-actele materiale denotă obișnuința, îndeletnicirea
Urmarea: rezultat unic
Se consumă când s-au produs un număr de acte ce indică obișnuința
Se epuizează la momentul încetării acțiunii infracționale
Latura subiectivă- intenție, o singură rezoluție infracțională ce presupune
reprezentarea tuturor faptelor
Nu e posibilă tentativa
Nu e posibil coautoratul dar e posibilă instigarea, complicitatea
VII. Bibliografie

I.Pascu, T.Dima, C.Păun, M. Gorunescu, V.Dobrinoiu, M.Hotca, I.Chiș,
M.Dobrinoiu, Noul cod penal comentat, Partea generală, ediția a II-a revăzută
și adăugită, Universul Juridic, București, 2014
1. Care sunt formele unităţii de infracţiune?

2. Ce este unitatea naturală de infracţiune?
3. Care sunt formele unităţii naturale de infracţiune?
4. Care sunt formele unităţii legale de infracţiune?
5. Care sunt condiţiile infracţiunii continuate?
6. Ce este infracţiunea de obicei?
7. Care sunt formele de vinovăţie în cazul infracţiunii progresive?
Sunt forme ale unităţii naturale de infracţiune:
a. infracţiunile continue
b. infracţiunile continuate
c. infracţiunile progresive
Infracţiunea complexă:
a. reprezintă o formă a unităţii naturale de infracţiune
b. se poate săvârşi doar cu intenţie
c. cuprinde în conţinutul său constitutiv o acţiune sau inacțiune
Pluralitatea de infracțiuni.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infracţiuni;
2. Înţelegerea instituţiei concursului de infracţiuni;
3. Înţelegerea condiţiilor de existenţă ale concursului de infracţiuni;
4. Înțelegerea instituției recidivei;
5. Diferențierea concursului de infracţiuni de recidivă.

1. Diferențierea formelor pluralităţii de infracţiuni;
2. Compararea concursului de infracţiuni cu recidiva;
3. Explicarea condiţiilor concursului de infracţiuni;
4. Explicarea condiţiilor recidivei;
III. Cuvinte cheie:

Pluralitate de infracţiuni, concurs de infracţiuni, conexitate etiologică,
conexitate consecvenţională, recidivă, pluralitate intermediară

1. Pluralitatea de infracţiuni. Forme.
2. Concursul de infracţiuni.
3. Recidiva. Condiţii. Forme.
4. Pluralitatea intermediară.
Drept penal. Partea generală__________________________
V. Rezumat:
Pluralitatea de infracţiuni este o formă a pluralității care desemnează
săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană. Forme: concursul de infracțiuni,
recidiva, pluralitatea intermediară.
Pluralitatea de infracţiuni
formă a pluralității care desemnează săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași
persoană.
Forme: concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară.
1. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin existența a două sau mai
multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană anterior condamnării definitive pentru vreuna
din ele.
Condiții: -săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni. Acestea pot fi de aceeași
natură, de natură diferită, pot fi săvârșite cu aceeași formă de vinovăție sau cu diferite forme
de vinovăție, unele cu intenție altele din culpă, unele prin acțiune altele prin inacțiune, unele
în forma de bază altele în forma agravată, unele în formă consumată altele în forma tentativei
pedepsibile.
-săvârșirea infracțiunilor de aceeași persoană. Cerința identității subiectului activ

este de esența acestei instituții. Nu este necesar ca subiectul activ să aibă aceeași calitate
(autor, coautor, instigator, complice) el poate acționa în calități diferite. Nu e relevantă
comiterea unor infracțiuni în timpul minorității și a altor infracțiuni în perioada majoratului.
-toate infracțiunile să fie săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru

vreuna din ele. Această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de recidivă și de
pluralitatea intermediară. Condamnare definitivă=hotărâre de condamnare ce nu mai poate fi
atacată prin intermediul căilor ordinare de atac. (apel). Această condiție se verifică prin
raportarea datei săvârșirii fiecărei infracțiuni la momentul rămânerii definitive a

hotărârii de condamnare.
-cel puțin două dintre infracțiuni să poată fi supuse judecății, respectiv, să nu fie
incidente cauze care înlătură răspunderea penală (amnistie, prescripția răspunderii penale,
lipsa plângerii prealabile, împăcarea părților ) ori cauze generale de nepedepsire (desistarea)
ori cauze speciale (retragerea mărturiei).
Forme:-concurs real de infracțiuni (material)
-concurs formal de infracțiuni (ideal)
A.Concursul real de infracțiuni=formă a concursului în care o persoană

săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni/inacțiuni distincte, mai înainte de a fi
fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Acțiunile /inacțiunile sunt distincte și pot fi
săvârșite în aceleași împrejurări ori în împrejurări diferite și la anumite intervale de timp .
Formele concursului real de infracțiuni:
-real simplu =între infracțiunile săvârșite nu există nicio legătură cu excepția

faptului că sunt săvârșite de aceeași persoană. Poate fi omogen ( infracțiunile sunt de aceeași
natură-mai multe furturi) sau eterogen (infracțiunile sunt de natură diferită –furt și violare de
domiciliu).
-real cu conexitate=între infracțiunile săvârșite există anumite legături, conexiuni

(concurs real caracterizat).
Conexitatea poate fi: cronologică (timp) topografică ( loc) etiologică ( legătură

cauză-efect) consecvențională (un fapt acoperă pe altul) accidentală ( legătură pur
întâmplătoare).
Conexitatea etiologică- art. 38 alin. 1 teza a II-a există atunci când o infracțiune
este comisă pentru a înlesni săvârșirea altei infracțiuni. Ambele infracțiuni trebuie săvârșite cu
intenție iar rezoluția infracțională este luată înaintea săvârșirii primei infracțiuni. Această
conexitate presupune o infracțiune mijloc și o infracțiune scop ( ex. infracțiunea de distrugere
pentru a săvârși infracțiunea de furt)
Conexitatea consecvențională-art. 38 alin. 1 teza a II-a c.p. există atunci când o

infracțiune este comisă pentru ascunderea altei infracțiuni. Nu este necesară aceeași formă de
vinovăție. Această conexitate presupune o infracțiune cauză și o infracțiune efect (uciderea
victimei și distrugerea cadavrului). Prima infracțiune poate fi comisă cu intenție sau din culpă
dar a doua infracțiune se comite doar cu intenție.
B. Concursul formal de infracțiuni -art. 38 alin. 2 c.p. =formă a concursului

care există atunci când o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită împrejurărilor
în care a avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor infracțiuni.
Acțiunea/inacțiunea este unică .
Infracțiunile pot fi de aceeași natură (concurs formal omogen-vătămare corporală

din culpă) sau de natură diferită (concurs formal eterogen-vătămare corporală din culpă și
ucidere din culpă). Unele infracțiuni pot fi comise cu intenție altele din culpă.
RECIDIVA .Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin

săvârșirea unei noi infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a
executat o pedeapsă pentru o infracțiune săvârșită anterior.
Se deosebește de concurs prin existența unei hotărâri judecătorești definitive de

condamnare pentru o infracțiune anterioară.
Recidiva –prezintă un grad ridicat de pericol
Art. 41 c.p. -determină clasificarea infractorilor în infractori primari și

recidiviști (aceștia din urmă au un tratament penal mai restrictiv, neputând beneficia de
amânarea aplicării pedepsei, renunțarea la aplicarea pedepsei ori suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere)
Condițiile recidivei: -condamnare definitivă pentru o infracțiune
-săvârșirea unei noi infracțiuni după ce prima condamnare a

rămas definitivă sau după ce pedeapsa a fost executată
-aceeași persoană care a fost condamnată sau a executat o

pedeapsă a săvârșit noua infracțiune
Forme: 1. generală-infracțiunile săvârșite sunt diferite
specială-infracțiunile săvârșite sunt de același fel
2. absolută-există indiferent de gravitatea pedepsei pronunțate anterior
relativă-există doar dacă pedeapsă anterioară este de o anume gravitate.

C.P. consacră recidiva relativă
2. mare-există dacă prima pedeapsă este de o gravitate mai mare (primul

termen al recidivei
mică-există dacă primul termen este alcătuit din mai multe condamnări
la pedepse mai mici, de gravitate mai reducă. C.P. reglementează recidiva mare.
4. permanentă-există indiferent de durata timpului scurs de la prima

condamnare/executare până la săvârșirea noii infracțiuni
temporară-există dacă a doua infracțiune este săvârșită într-un anumit

interval de timp de la condamnare/executare
5. națională-condamnarea definitivă este pronunțată de o instanță națională
internațională-condamnarea este pronunțată de o instanță străină
6. postcondamnatorie- a doua infracțiune este comisă după condamnare și

înainte de executarea pedepsei sau în timpul executării acesteia
postexecutorie- a doua infracțiune este comisă după executarea pedepsei

pentru prima infracțiune
C.P. reglementează recidiva mare postcondamnatorie și recidiva mare

postexecutorie, temporară, națională și internațională
Recidiva mare postcondamnatorie la persoana fizică-art. 41 alin. 1,2

c.p.=există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
detențiunea pe viață sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cel condamnat săvârșește din
nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, înainte de începerea executării pedepsei,
în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută pentru noua
infracțiune este închisoarea de 1 an sau mai mare.
Condiții:
-pentru primul termen (prima condamnare):
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață

sau la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Dacă hotărârea de condamnare nu este
definitivă=concurs de infracțiuni. Dacă pedeapsa e mai mică de 1 an =nu e recidivă. Prima
condamnare poate fi aplicată pentru un concurs de infracțiuni –pedeapsa rezultantă mai mare
de 1 an.
-hotărârea de condamnare să fie pronunțată pentru o infracțiune comisă cu intenție

sau cu intenție depășită. Nu atrag recidiva condamnările pentru infracțiuni din culpă-art. 42
lit. c c.p.
-hotărârea de condamnare să nu vizeze infracțiuni exceptate de la reținerea

stării de recidivă ( art. 42 c.p.) ori infracțiuni pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare.
Art. 42 c.p. –condiții negative ale recidivei:
-condamnări pt fapte care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în legea penală

/dezincriminate pentru care toate consecințele penale încetează-art. 4 teza a II-a c.p.
-condamnări pt infracțiuni amnistiate-amnistia înlătură răspunderea penală chiar

dacă legea de amnistia fost adoptată ulterior executării condamnării
-condamnări pt infracțiuni săvârșite din culpă-ele sunt considerate de un pericol

social mai ușor decât infracțiunile intenționate
-pentru al doilea termen al recidivei (a doua infracțiune):
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție directă, indirectă ori cu intenție

depășită ( la baza acesteia stând intenția la care se adaugă culpa). Ambele infracțiuni pot fi de
aceeași natură, de natură diferită (recidivă generală) pot fi în formă consumată ori în forma
tentativei, inculpatul putând avea diferite calități ( autor, instigator, complice). Al doilea
termen poate fi un concurs de infracțiuni cu condiția ca cel puțin una din infracțiunile
concurente să fie pedepsită cu închisoarea de 1 an mai mare. Dacă mai multe infracțiuni
concurente sunt sancționate cu pedeapsa de 1 an sau mai mare=fiecare din ele constituie al
doilea termen al recidivei (o opinie) sau există o singură recidivă cu termen multiplu (altă
opinie).
-pedeapsa pentru noua infracțiune=detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de 1

an. Se ia în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea tip, chiar dacă a fost
săvârșită o tentativă sancționată cu pedepse la jumătate. Se ia în considerare maximul special
la pedepsei nu pedeapsa concretă aplicată de instanță, chiar dacă aceasta din urmă e amenda
ori închisoare mai mică de 1 an.
-noua infracțiune să fie săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima și

până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei. Noua infracțiune poate
fi săvârșită: după condamnarea definitivă dar înainte de începerea executării pedepsei (dacă s-
a amânat executarea, dacă s-a exercitat o cale extraordinară de atac) în timpul executării
pedepsei ( în executarea efectivă, în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, în
perioada liberării condiționate), în stare de evadare.
. Recidiva mare postexecutorie la persoana fizică –art. 41 alin. 1, 2 c.p.

=există atunci când, după executarea sau considerată ca executată pedeapsa detențiunii pe
viață ori a închisorii de 1 an și până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare,
cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar pedeapsa
prevăzută pentru noua infracțiune este închisoarea de 1 an sau mai mare.
Condiții:
- Pentru primul termen al recidivei:
-să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an care

să fi fost executată/considerată ca executată ( grațiată total, grațiat restul de pedeapsă, ori s-a
împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei-art. 162 lit. a c.p.). Prima condamnare
poate fi la detențiunea pe viață dar condamnatul este liberat condiționat iar în termen de 10
ani de la liberare nu săvârșește o altă infracțiune=se consideră executată.
-hotărârea de condamnare este pronunțată pentru o infracțiune cu intenție directă,

indirect, depășită
-hotărârea nu vizează infracțiuni care nu atrag starea de recidivă –art. 42 c.p.
-pentru al doilea termen al recidivei:
-noua infracțiune să fie săvârșită cu intenție/intenție depășită
-pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață/închisoarea mai mare de

1 an (singură/alternativ cu amenda).
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea primei pedepse sau după
considerarea ca executată a acesteia ( suspendarea executării pedepsei care nu a fost revocată,
liberarea condiționată, grațierea condiționată) și până la reabilitare sau la împlinirea
termenului de reabilitare (art. 41 alin. 1 c.p. recidiva temporară).
RECIDIVA INTERNAȚIONALĂ-art. 41 alin. 3 c.p.
Condiții:-primul termen=hotărâre de condamnare pronunțată de o instanță străină
-această condamnare să privească o faptă prevăzută de legea penală română
-hotărârea străină să fie recunoscută de o instanță română (Legea nr. 302/2004)
-recidiva internațională are caracter obligatoriu, trebuie avută în vedere de

instanțele române
RECIDIVA PERSOANEI JURIDICE -art. 146 c.p. există dacă după

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică
săvârșește o nouă infracțiune cu intenție ori cu intenție depășită.
Forme: recidiva mare postcondamnatorie
recidiva mare postexecutorie
1. Recidiva mare postcondamnatorie-după rămânerea definitivă a unei hotărâri

de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/ cu intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară nu a fost executată.
Condiții:-primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre definitivă de condamnare
-hotărârea să fie pronunțată pentru o infracțiune intenționată/praeterintenționată
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării

de recidivă-art. 146 alin. 4 c.p. și art 42 c.p.
-al doilea termen=o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-P.J. să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată. Poate fi

intenție directă/indirectă
-noua infracțiune e săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima

infracțiune și până la executarea pedepsei
Recidiva mare postexecutorie –există atunci când după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar
amenda pentru infracțiunea anterioară a fost executată/considerată ca executată
Primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre de condamnare a P.J la pedeapsa amenzii
-hotărârea dată pt infracțiune intenționată/praeterintențioantă
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării

de recidivă
-al doilea termen=o nouă infracțiune intenționată/praeterintenționată săvârșită

după executarea unei condamnări anterioare la pedeapsa amenzii sau după considerarea ca
executată a pedepsei până la reabilitare.
-P.J să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea pedepsei amenzii, după

considerarea ca executată a acesteia (grațierea, împlinirea termenului de prescripție a
executării pedepsei) și până la împlinirea termenului de reabilitare.
3.PLURALITATEA INTERMEDIARĂ-art. 44 c.p. =formă a pluralității de

infracțiuni ce există atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și
până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul
săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea
de recidivă.
Nu există: -concurs-a doua infracțiune este săvârșită după o condamnare

definitivă
-recidivă-nu sunt îndeplinite condițiile ei sub aspectul pedepselor

(pedepse mai mici de 1 an, amenda) sub aspectul infracțiunilor ( infracțiuni săvârșite din
culpă)
Pluralitatea intermediară poate exista și în cazul persoanei juridice.
VII. Bibliografie

1. Care sunt condiţiile concursului de infracţiuni?

Drept penal. Partea generală_________________________
2. Care sunt formele concursului de infracţiuni?

3. Ce este recidiva?
4. Care sunt formele recidivei?
5. Care sunt condiţiile recidivei la persoana juridică?
6. Care sunt condiţiile pluralităţii intermediare?
Se află în stare de recidivă cel care:
a. săvârșește mai multe infracțiuni înainte de fi condamnat definitiv

pentru vreuna din ele
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a fost condamnat definitiv

pentru o infracțiune săvârșită anterior
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o

infracțiune săvârșită anterior
Există concurs formal de infracțiuni când:
a. o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin

acțiuni/inacțiuni distincte, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
b. o persoană săvârșește o acțiune/inacțiune care, datorită

împrejurărilor în care a avut loc ori a urmărilor produse, întrunește elementele mai multor
infracțiuni
c. o persoană săvârșește două infracțiuni, dintre care una în minorat şi

una după ce devine major
Sunt forme ale pluralităţii de infracţiuni:
a. recidiva
b. coautoratul
c. concursul ideal de infracţiuni

Pluralitatea de infractori.
1. Înţelegerea noţiunii de pluralitate de infractori;
2. Identificarea formelor de pluralitate de infractori;
3. Înţelegerea noţiunii de participaţie penală;
4. Înțelegerea condiţiilor de existenţă a instigării;
5. Înţelegerea condiţiilor de existenţă a complicităţii;
6. Înţelegerea noţiunii de participaţie improprie;
7. Determinarea formelor de participaţie improprie;

1. Definirea pluralităţii de infractori;
2. Compararea formelor pluralităţii de infractori;
3. Explicarea condiţiilor instigării;
4. Explicarea condiţiilor complicităţii;
5. Diferenţierea participaţiei proprii de participaţia improprie;
III. Cuvinte cheie:

Pluralitate de infractori, autor, coautor, complice, instigator,
participaţie proprie, participaţie improprie

1. Pluralitatea de infractori. Forme. Participaţia penală.
2. Autorul.
3. Coautorul.
4. Instigatorul.
5. Complicele.
6. Participaţia improprie.
V. Rezumat:
Pluralitate de infractori există atunci când mai multe persoane săvârșesc

împreună o singură infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce
denotă intenția comună de a acționa. Participaţia penală proprie are ca forme: -coautoratul,
instigarea şi complicitatea. Participaţia penală improprie este o formă a participației în care
persoanele care săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează
cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Pluralitatea de infractori
Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o singură infracțiune. Ea
presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția comună de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant săvârșește fapta cu vinovăție
Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate fi săvârșită doar de mai

multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest, bigamie) sau la care colaborează mai multe
persoane (încăierare).
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni-art.

367 alin. 1 c.p. grup infracțional organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare,
ierarhizare, pregătire
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane, între care s-a stabilit o
legătură subiectivă, cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași
infracțiuni, cooperarea nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de necesitatea unei executări
mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Condiții:-pluralitatea de făptuitori. La săvârșirea infracțiunii participă cel puțin două

persoane, fără ca acest lucru să fie necesar, iar cei care cooperează trebuie să poată răspunde
penal. Sunt făptuitori întrucât autorul poate acționa fără vinovăție, fiind deci făptuitor. (
minor, iresponsabil, se află în eroare de fapt)
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală- pentru unii participanți fapta este
infracțiune pentru alții e doar o faptă prevăzută de legea penală
-cooperare efectivă la realizarea aceleiași fapte –cooperare materială/intelectuală,

principală/secundară, anterioară/în timpul executării acțiunii. Cooperarea se poate concretiza
și într-o inacțiune (deschiderea ușii de acces pentru a permite intrarea persoanei care va
sustrage bunul).
Cooperarea la infracțiunile continuate este posibilă la un act, la mai multe ori la toate actele.
La infracțiunile de obicei este posibilă cooperarea și la un singur act dacă se cunoștea faptul
că autorul săvârșește o infracțiune de obicei ( o opinie) sau la un număr suficient de acte care
să denote obișnuința și pentru participant ( altă opinie). La infracțiunile de omisiune-e posibilă
instigarea și complicitatea morală.
-legătura subiectivă dintre participanți=intenția lor de a acționa împreună, participantul

să știe că el contribuie la săvârșirea infracțiunii și dorește sau acceptă producerea urmării, e
conștient de acțiunea autorului și de urmările ei. Mobilul și scopul fiecăruia poate fi diferit.
Natura juridică a participației :
-teoria monistă=o infracțiune unică la care participă mai multe persoane =modalitate de
comitere a unei infracțiuni. E concepția consacrată de C.P.
-teoria pluralistă=exită atâtea infracțiuni câți participanți sunt.
Forme:-după atitudinea psihică a participanților-participație proprie/perfectă=toți

participanții acționează cu aceeași formă de vinovăție
-participație improprie/imperfectă=unii
participanți acționează cu intenție iar autorul din culpă sau fără vinovăție
-după contribuția participanților-materială -contribuie la realizarea laturii obiective
-morală-contribuie la realizarea laturii subiective
-după moment -anterioară-înainte de săvârșirea faptei
-concomitentă-în timpul comiterii faptei
-există când toți participanții săvârșesc cu intenție aceeași infracțiune
Forme: -coautoratul
-instigarea
-complicitatea
1. AUTORUL (nu este participant)=persoana care săvârșește în mod

nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală (art. 46 alin. 1 c.p.) El poate fi minor,
iresponsabil, poate beneficia de o cauză de neimputabilitate, săvârșind o faptă penală nu
neapărat o infracțiune.
El realizează acțiunea /inacțiunea din latura obiectivă
2. COAUTORUL(art. 46 alin. 2 c.p.) =persoană care săvârșește împreună cu

alta o faptă prevăzută de legea penală, cooperează la săvârșirea aceleiași fapte.( mai multe
lovituri aplicate de mai mulți agresori).
Condiții:-să existe o legătură subiectivă între coautori, cel puțin unul prevede că acțiunea sa
se alătură acțiunii altui coautor în vederea săvârșirii aceleiași infracțiuni
În lipsa legăturii subiective cooperarea materială nu are valoarea unui coautorat, faptele
rămânând conexe.( de ex. faptele au fost săvârșite în locuri diferite și la intervale de timp, fără
o înțelegere prealabilă). La infracțiunile ce prevăd un scop sau mobil, fiecare coautor trebuie
să urmărească scopul/mobilul , să aibă conștiința și voința ca activitatea sa să se alăture
activității celorlalți coautori.
-să existe cooperare la realizarea elementului material-latura obiectivă să fie realizată

împreună, deodată, în același loc, sau în comun, prin realizarea acțiunilor specifice
infracțiunii, chiar dacă coautorii acționează în locuri diferite. Cooperarea poate fi simultană
sau succesivă . ( la infr. continue/continuate nu este necesar ca toți coautorii să acționeze de
la începerea activității infracționale și până la epuizare. Actele de executare pot fi diferite dar
trebuie să se completeze reciproc la producerea rezultatului. (lovituri cu cuțit și cu
pumnii/picioarele).
Nu este posibil coautoratul:
-la infracțiunile cu autor unic (mărturie mincinoasă)
-la infracțiunile omisive (obligația de a face este personală )
-la infracțiunile din culpă (culpa exclude ideea de cooperare psihică)
Practica judiciară admite ideea coautoratului la infracțiunile praeterintenționate.

3.INSTIGATORUL –art. 47 c.p. =persoana care, cu intenție determină o altă

persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală: Este o formă a participației penale
caracterizată prin exercitarea unor acte de determinare a altei persoane să comită o faptă
penală.
Instigatorul=persoana care determină pe altul la comiterea faptei și îndeplinește condițiile

legale pentru a răspunde penal
Instigatul=persoana care a fost determinată și care poate fi subiect activ al infracțiunii.
Condițiile instigării:-instigarea să se facă cu intenție. Nu există instigare din culpă.

Instigatorul concepe infracțiunea și transmite ideea de a o comite instigatului, el având
reprezentarea activității autorului și a urmărilor faptei. Instigatorul =autorul moral al faptei.
-să existe activitatea de instigare/de deteminare care constă în îndemnarea autorului să

comită fapta, insuflarea ideii infracționale. Instigarea este anterioară hotărârii autorului de a
comite fapta. Mijloacele de instigare: îndemnuri, rugăminți, argumentații,
premii,beneficii…Instigarea trebuie să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.
Instigarea trebuie să aibă ca efect însușirea ideii infracționale, în caz contrar există o instigare
neurmată de executare.
-instigatul să înceapă săvârșirea faptei la care a fost instigat
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți instigatori
(coinstigatori-acționează în comun, concurs de instigări-între instigatori nu există o
înțelegere)
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată o singură persoană sau

persoane distincte,separate) instigare colectivă( este determinat un grup de persoane-ex.
instigare publică-art. 368 alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă) ascunsă (instigatul nu

realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și nereușită ( neurmată de

executare )
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și indirectă ( când se adresează

prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab) –situația intermediarului

care doar transmite mesajul instigatului, și care devine astfel complice la infracțiunea
autorului, nu complice la instigare.
4. COMPLICELE-art. 48 c.p.=persoana care ajută/înlesnește fapta autorului.

Este o formă de participație care constă în ajutorul dat de către o persoană altei persoane la
comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Este complice și cel care promite tăinuirea
bunurilor provenite din infracțiune sau cel care promite că va favoriza pe făptuitor chiar dacă
nu-și mai îndeplinește promisiunea. Este complice și cel care asigură paza, care dă sfaturi
privitoare la reușita infracțiunii.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei și contribuie la

fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau indirectă, praeterintenție, dacă complicele
a avut aceeași poziție subiectivă cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană (autor/coautori).
Dacă fapta autorului este intenționată=participație proprie. Dacă fapta autorului nu e săvârșită
cu vinovăție=participație improprie. Complicele răspunde în ambele situații.
-contribuția efectivă a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura obiectivă (acte de

înlesnire, ajutor, tăinuire)
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând în:procurare de instrumente,

de informații, acordarea de sfaturi pentru reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei, lăsarea deschisă a ușii
de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități anterioare săvârșirii infracțiunii

fără a fi relevantă îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii faptei
concomitentă-în timpul executării acțiunii specifice laturii

obictive
după modul în care are loc contribuția-nemijlocită=ajutorul e dat direct complicelui

-mijlocită=ajutorul e dat prin intermediul altei

persoane. Doctrina identifică trei modalități: - -complicitate la instigare=ajutorul
dat de complice instigatorului pentru a-l determina pe autor să comită fapta
-complicitate la complicitate=sprijinul dat de un complice altuia pentru ca acesta din

urmă să îl ajute pe autor
-instigare la complicitate=determinarea unei alte persoane să faciliteze comiterea

faptei de către autor
-după modul dinamic al contribuției complicelui-prin acțiune (comisivă)
-prininacțiune-nu îndeplinește o
obligație legală sau de serviciu (paznicul nu închide poarta)
după natura contribuției-materială=punerea la dispoziția autorului a mijloacelor de comitere a

faptei. Ea poate fi anterioară/concomitentă realizării faptei.
-morală/intelectuală=întărirea/întreținerea ideii infracționale. Poate

fi anterioară/concomitentă faptei. (ex. promisiunea de tăinuire a bunurilor, promisiunea de
favorizare a autorului, acordarea de sfaturi, procurarea de informații, alegerea mijloacelor,
întărirea motivației).
PARTICIPAȚIA IMPROPRIE-art. 52 c.p. =formă a participației în care

persoanele care săvârșesc prin voință comună o faptă prevăzută de legea penală nu acționează
cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa infracțiunii=lipsa

imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969 propune calificarea faptei ca infracțiune în
raport cu fiecare făptuitor determinând crearea un ei ficțiuni juridice=teoria autorului mediat-
instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a folosit de autor ca de un
instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul, instigatorul complicele

acționează cu intenție, iar autorul din culpă sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte prevăzute de

legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de executare o altă persoană (art. 52 alin. 1
c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție, la săvârșirea

din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală (art. 52 alin. 2 c.p.).
Autorul săvârșește fapta din culpă (nu se pedepsește dacă nu e incriminată) coautorul,
instigatorul și complicele acționează cu intenție (vor fi sancționați cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracțiunea intenționată la care au contribuit.
Forme: coautorat impropriu, instigare improprie, complicitate improprie
b) Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție –săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte

prevăzute de legea penală la care contribuie, fără vinovăție, cu acte de executare o altă
persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
-determinarea, înlesnirea, ajutarea cu intenție la săvârșirea unei fapte prev. de

legea penală de către o persoană care comite fapta fără vinovăție (art.52 alin. 3 c.p.).
Autorul acționează fără vinovăție (eroare, constrângere fizică, morală, minor) și nu răspunde
penal, iar coautorul, instigatorul și complicele acționează cu intenție și vor fi sancționați
pentru fapta intenționată.
c) Modalitatea culpă și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea, ajutarea din culpă la

săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu intenție.
Instigarea și complicitatea din culpă nu sunt incriminate sub forma participației improprii.
d) Modalitatea lipsă vinovăție și intenție-nereglementată=determinarea, înlesnirea, ajutarea

fără vinovăție la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care comite fapta cu intenție.
Nu e formă de participație.
Tratamentul sancţionator al participaţiei.
1.Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția fiecărui

participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa prev. de lege pt.
infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul sancționator are în vedere limitele de
pedeapsă prev. de lege pt. fapta autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei dar și
criteriile prev. de art. 74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. (art. 50 alin.1
c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și asupra participanților

doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50 alin. 2 c.p.).
Art. 51 c.p.=cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd participantul denunță săvârșirea

faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei poate fi împiedicată ori împiedică
el consumarea infracțiunii.
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul intervine eficient , denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi

împiedicată consumarea ei ori împiedică el consumarea.
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
Este un caz de nepedepsire a participantului pentru tentativă =cauză personală ce nu profită

celorlalți.
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă infracțiune=pedeapsa pt acea

infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
C.P. consacră sistemul diversificării pedepselor.
La modalitatea intenție+culpă:
Coautorul+instigatorul+complicele=pedeapsa prev. de lege pt fapta comisă cu intenție .

Autorul-culpă=ped. pt. fapta din culpă sau nepedepsit dacă fapta din culpă nu e incriminată
La modalitatea intenție+lipsa de vinovăție=coautorul +instigatorul+complicele=ped. Prev. de

lege pt. fapta intenționată . Autorul-nu răspunde penal, acționează fără vinovăție-art. 51 alin. 1
teza a II-a c.p.
VII. Bibliografie

1. Ce este perticipația penală?

2. Care sunt formele acesteia?
3. Care sunt condițiile instigării?
4. Care sunt condițiile complicității?
5. Care este regimul sabcționator al prticipanților?
6. Care este tratamentul sancționator al participației improprii?
Participaţia penală proprie există:
a. când toţi participanții săvârşesc aceeaşi infracţiune cu intenţie
b. când unii participanţi acţionează cu intenție şi alţii din culpă
c. când unii participanţi acţionează cu intenţie şi alţii fără vinovăţie
Complicele acţionează cu:

a. intenţie directă sau indirectă
b. culpă cu prevedere sau fără prevedere
c. orice formă de vinovăţie
Sancțiunile penale.
1. Înţelegerea noţiunii de pedeapsă;
2. Înțelegerea scopului și funcțiilor pedepsei;
3. Delimitarea între diferitele categorii de pedepse;
4. Înțelegerea conținutului pedepselor accesorii și complementare;
5. Diferențierea pedepselor complementare de pedepsele accesorii;
6. Înţelegerea instituției liberării condiționate;

1. Definirea noțiunii de pedeapsă;
2. Diferențierea între categoriile de pedepse;
3. Explicarea conţinutului fiecărei pedepse complementare;
4. Înțelegerea condițiilor liberării condiționate;
III. Cuvinte cheie:

Sancțiune penală, pedeapsă, pedeapsă complementară, pedeapsă
accesorie, liberare condiționată

1. Sancțiunile penale. Pedepsele. Funcții, scop, feluri.
2. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice. Detențiunea pe
viață.
3. Închisoarea.
4. Liberarea condiționată.
5. Amenda.
6. Pedepse accesorii aplicabile persoanei fizice.
7. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice.
8. Pedepsele aplicabile persoanei juridice.
V. Rezumat:
Pedeapsa este o măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată condamnatului

în scopul săvârșirii de noi infracțiuni. Ele pot fi: principale (detențiunea pe viață, închisoarea,
amenda), complementare și accesorii.
Sancțiunile=instituție fundamentală a dreptului penal
Sancțiunile-penale- cuprinse în norma de incriminare =pedepsele
-de drept penal= măsuri de constrângere, reeducare și de înlăturare a unei stări de

pericol și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni ori fapte penale. Cuprind:
pedepse+măsuri de siguranță+măsuri educative. Ele au un caracter coercitiv, de înlăturare a
unei stări de pericol dar și rol educativ.
Sancțiuni de drept penal:-pedepsele
-măsurile de siguranță
-măsurile educative
Caracteristici:-măsuri de constrângere-restrâng drepturi și libertăți
-caracter legal-prevăzute de lege
-se aplică post delictum, după săvârșirea faptei
-se aplică persoanelor fizice care au discernământ
-scopul lor este restabilirea ordinii de drept încălcate și prevenirea altor

infracțiuni
Pedeapsa (poena)=măsură de constrângere și mijloc de reeducare aplicată

condamnatului în scopul săvârșirii de noi infracțiuni.
Constrângerea=privare de libertate, de drepturi, impusă forțat, ce implică suferințe ce diferă

ca intensitate și durată în funcție de obiectul ei-libertate fizică, interese materiale, drepturi.
Scop:-prevenție specială-prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat

-prevenție generală-conformarea destinatarilor normei legale la comportamentul impus

de aceasta
Funcții:-de constrângere-suportarea unei privări de libertate, de drepturi, plata unei

amenzi,interzicerea unor drepturi
-de reducare-exercită o influență pozitivă asupra condamnatului care determină o

schimbare de atitudine față de valorile ocrotite
-de exemplaritate-atrage atenția membrilor comunității asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor legale
de eliminare-de izolare a condamnatului din societate
Condițiile pedepsei:-să fie legală-nulla poena sine lege –principiul legalității
-să fie personală-se aplică numai celui vinovat
-să fie adaptabilă-proporțională față de pericolul social concret al faptei, de

împrejurările acesteia
-să fie aflictivă și moralizatoare-să producă o anumită suferință care să

ducă la îndreptarea și reeducarea condamnatului
-egală pentru toți infractorii care au săvârșit aceeași faptă
-să fie inevitabilă-persoanele vinovate să știe că nu vor scăpa de pedeapsă
Categorii de pedepse:-după importanță:-principale-aplicate singure fără a depinde de alte

pedespe
-complementare-nu sunt de sine stătătoare, se aplică

alături de cele principale
-accesorii-sunt accesorii pedepselor principale
-după obiectul asupra căruia poartă-corporale-moartea, bătaia, schingiuirea…
-privative de libertate-detențiunea pe viață,

închisoarea
-restrictive de drepturi-drepturile politice,

civile
-pecuniare-amenda, confiscarea
-morale-publicarea hotărârii de condamnare
-după gradul de determinare-determinate-absolut (de 3 ani) relativ determinate

(închisoarea între 6 luni și 3 ani)
-nedeterminate-nu indică cuantumul –neacceptate,

încalcă principiul legalității
Categorii de pedepse conform codului penal:-principale:detențiunea pe viață, închisoarea,

amenda
-accesorii-interzic drepturi de la data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată a
pedespei
-complementare:interzicerea unor drepturi de la 1 la

5 ani, degradarea militară, publicarea hotărârii de condamnare
PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE
1.Detențiunea pe viață-cea mai grea pedeapsă principală ce constă în

suprimarea libertății persoanei pe toată durata vieții acesteia. (a înlocuit pedeapsa cu
moartea conf. Decr. Lege nr. 6/1990). Nu se aplică condamnaților care au împlinit 65 de
ani, și se înlocuiește cu închisoarea de 30 de ani dacă cel condamnat a împlinit 65 de ani
în timpul executării ei.Ea e alternativă cu închisoarea cu excepția genocidului săvârșit în
timp de război-art. 438 alin. 2 c.p.).
2. Închisoarea-constă în privarea de libertate a condamnatului pe o durată

determinată prin scoaterea sa din societate și plasarea într-un mediu închis unde este supus
unui regim de viață și de muncă impus.
Limitele generale ale pedepsei închisorii-de la 15 zile la 30 de ani
Poate fi pedeapsă unică sau alternativă cu detențiunea pe viață ori cu amenda
Executarea pedepselor privative de libertate-sistemul progresiv=permite trecerea dintr-un

regim de executare în altul cu îndeplinirea condițiilor prev. de legea de executare a
pedepselor.
Regimurile de executare :-regimul de maximă siguranță
-regimul închis
-regimul semideschis
-regimul deschis
-educarea condamnaților
-respectarea ordinii interioare la locurile de deținere
-stimularea și recompensarea celor stăruitori în muncă, disciplinață și

care dau dovadă de îndreptare
Munca prestată este remunerată cu excepția celei cu caracter gospodăresc .
LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
=mijloc de individualizare administrativă a pedepsei închisorii ce constă în liberarea

condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate cu respectarea
condițiilor prev. de lege.Este facultativă.
Condiții (art. 100 alin. 1 c.p.):-executarea unei părți din pedeapsă: pt. ped. mai mică de 10
ani=2/3 din durata ei, pt. ped. mai mari de 10 ani=3/4 din durata ei dar nu mai mult de 20
de ani. La calcului acestor fracțiuni se ține seama de munca prestată iar atunci liberarea se
poate acorda după executarea efectiva a jumătate din pedeapsă pt. ped. mai mici de 10 ani
și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
Criterii de stabilire a regimului de executare:-posibilitatea și dorința de a presta o muncă
-cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis

-condamnatul să fi îndeplinit integral obligațiile din hotărârea de condamnare
în afară de cazul în care s-a aflat într-o imposibilitate de executare
-instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate
reintegra în societate.
La detențiunea pe viață-liberarea condiționată –după 20 de ani cu îndeplinirea celorlalte

condiții, și este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Condamnații peste 60 de ani-liberați condiționat după executarea a ½ din ped. mai mică de 10
ani și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
De la data liberării până la împlinirea duratei pedepsei=termen de supraveghere. Pot fi impuse

obligații-art.101, 103 c.p.
Efectele liberării condiționate:-punerea în libertate a condamnatului (ef. imediat)

-considerarea ca executată a pedepsei dacă în termenul

de supraveghere nu comite o altă infracțiune (ef. definitiv)
Revocarea liberării condiționate (art. 104 c.p.):
-nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse

-săvârșirea și descoperirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, cînd se va
dispune executarea restului de pedeapsă și pedeapsa pt noua infracțiune contopite
după regulile concursului de infracțiuni sau ale recidivei
Anularea liberării condiționate-descoperirea unei infracțiuni săvârșite până la acordarea

liberării, infracțiune pt care s-a aplicat ped. Închisorii
3. AMENDA=constă în obligarea condamnatului la plata unei sume de bani în

contul statului. Se aplică pentru infracțiuni de pericol social mai redus.
Art. 61 c.p. –sistemul zilelor de amendă –numărul zilelor de amendă stabilite de instanță (
între 30 și 400 zile) x cu suma de bani pt. o zi de amendă (între 10 lei și 500 lei). Limita
minimă a amenzii=300 lai limita maximă a amenzii=200.000 lei. Cuantumul sumei unei zile
de amendă se stabilește după obligațiile legale ale condamnatului.
Pt infr. sancționate doar cu amenda=60-180 zile amendă
Pt infr. sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mică de 2 ani=120-140 zile de

amendă
Pt infr. . sancționate cu amenda alternativ cu închisoarea mai mare de 2 ani=180-300 zile de

amendă
Înlocuirea amenzii cu ped. închisorii-dacă amenda nu se execută în tot/în parte cu rea

credință-nr. zilelor amendă neexecutate=nr. zile închisoare când amenda este ped unică.
Când amenda însoțește ped. închisorii-zilele de amendă neexecutate se înlocuiește cu nr zile

de închisoare egal cu nr. zilelor de amendă neexecutate care se adaugă la ped. închisorii.
Recipisa de pată a amenzii se depune la instanța de executare în 3 luni de la rămânerea

definitivă a hot. de condamnare.
Înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunității-amenda neexecutată din motive

neimputabile-înlocuiește cu zile de muncă în folosul comunității cu acordul condamnatului.
Ea poate fi înlocuită la rândul său cu închisoarea dacă nu se execută munca sau dacă este
săvârșită o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea integrală a muncii în folosul
comunității.
II. PEDEAPSA ACCESORIE APLICABILĂ PERSOANEI FIZICE
Def:Pedeapsa accesorie-art. 54 c.p.=interzicerea exercitării unor drepturi din momentul

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea/considerarea ca executată
a pedepsei privative de libertate.
-însoțește pedeapsa detențiunii pe viață și închisoarea
-are caracter accesoriu față de pedeapsa principală
-operează în temeiul legii-ope legis-este obligatorie dacă pedeapsa principală este detențiunea
pe viață sau închisoarea-art, 54 c.p.
-se află în relație de interdependență față de pedeapsa complementară-aceleași drepturi care

au fost interzise ca pedeapsa complementară vor fi interzise ca și ped. Accesorie
-Durata-de la rămânerea definitivă a hot. de condamnare până la terminarea

excecutării/considerarea ca executată a pedepsei principale. Ea poate fi mai lungă dacă
executarea pedepsei principale nu poate fi efectuată la rămânerea definitivă a hotărârii
(sustragerea inculpatului,amânarea executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere) mai scurtă dacă judecarea cauzei s-a făcut în stare de arest preventiv când
acesta se deduce din pedeapsa aplicată .
Conținut:-art. 66 c.p.
III.PEDEAPSA COMPLEMENTARĂ APLICABILĂ PERSOANEI

FIZICE
Def.=constă în interzicerea unor drepturi civile, politice sau cetățenești, pe o durată de timp
cuprinsă între 1 și 5 ani.
Conținut:-art. 66 c.p.
a)-dreptul de a fi ales în autorități publice /alte funcții publice (senator, deputat, consilier)
b)-dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (ministru,

prefect).Literele a și b se interzic cumulativ.
c)-dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României ( nu se aplică în caz de suspendare sub

supraveghere)
d)-dreptul de a alege
e)-depturile părintești-în cazul infracțiunilor împotriva minorilor

f)-dreptul de a fi tutore sau curator-infracțiuni de natură sexuală împotriva minorilor
g)-dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie sau meserie ori de a desfășura
activitatea de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii (pt infracțiuni ce au legătură cu
serviciul)
h)-dreptul de a purta și folosi orice categorie de arme
i)-dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță
j)-dreptul de a părăsi teritoriul României (pt cetățenii străini sau apatrizi)
k)-dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public
l)-dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță
m)-dreptul de a se afla în anumite locuri, la anumite manifestări sportive, culturale, ori la

adunări publice, stabilite de instanță
n)-dreptul de a comunica cu victima, cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a

comis infracțiunea sau cu alte persoane stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea
o)-dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima
desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanță
Nu pot fi interzise toate aceste drepturi, instanța le va alege în funcție de infracțiunea

săvârșită, persoana inculpatului, necesități de protecție
Aplicarea este -obligatorie-când textul legal o impune
-facultativă-când pedeapsa principală e închisoarea sau amenda iar necesitatea

ei se impune față de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana inculpatului.
Se execută după executarea pedepsei principale –art. 68 alin. 1 lit. C c.p. Dacă pedeapsa este
amenda sau închisoarea cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-se execută de la
data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În caz se revocare a suspendării-se
execută partea neexecutată.
Degradarea militară-art. 69 c.p.=pedeapsă complementară ce constă în pierderea

gradului și a dreptului de a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
-are un caracter perpetuu-drepturile nu mai pot fi dobândite-art. 169 alin. 2 c.p.
-se aplică obligatoriu militarilor, în activitate, în rezervă, în retragere, indiferent de grad dacă
pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.
-se aplică facultativ dacă infracțiunea e săvârșită cu intenție, pedeapsa aplicată este
închisoarea de 5 ani sau mai mare și până la 10 ani.
Publicarea hotărârii definitive de condamnare-art. 70 c.p.=pedeapsă

complementară ce constă în publicarea într-un cotidian local sau național, a unui extras din
hotărârea de condamnare, în forma stabilită de instanță, o singură dată, pe cheltuiala celui
condamnat.
Este facultativă- în funcție de natura, gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana

condamnatului, necesitatea prevenirii altor fapte asemănătoare.
Calcului pedepselor privative de libertate—art. 71 c.p. –se socotesc din ziua în care începe
executarea, indiferent de ora arestării, și se sfârșesc când a executat pedeapsa.
-perioada internării-intră în durata pedepsei, cu excepția bolilor autoprovocate, la fel și

permisiunile de ieșire din penitenciar acordate.
Reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu se scad din durata pedepsei închisorii, chiar
și în situația în care condamnatul a fost urmărit/judecat în același timp ori în mod separat
pentru mai multe infracțiuni concurente , chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât
cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(art. 72 c.p.)
Scăderea se face și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii prin înlăturarea în tot/în parte a
zilelor de amendă
Se scad și măsurile preventive executate în afara țării –art. 73 c.p.
PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI JURIDICE
Pedepse principale-art. 136 c.p. =amenda =suma de bani pe care PJ o va plăti

statului. Se stabilește în sistemul zilelor amendă –o zi amendă=între 100 și 5000 lei care se
înmulțește cu numărul zilelor amendă (între 30 zile și 600 zile).
Individualizarea sumei –cifra de afaceri, valoarea activului patrimonial, alte obligații ale PJ
Limitele speciale ale amenzii PJ:-60-180 zile-amendă pt infracțiuni pedespeite numai cu

amenda
-120-240 zile-amendă-pt infr sancționate cu închisoarea de cel mult 5 ani unciă sau alternativ
cu amenda
-180-300 zile amendă-pt infr închisoarea de cel mult 10 ani
-240-420 zile amendă pt infr închisoarea de cel mult 20 ani

-360-510 zile amendă-pt infr închisoarea mai mare de 20 ani sau detențiunea pe viață
Pedeapsa complementară- e obligatorie dacă o prevede legea
-e facultativă-în funcție de natura, gravitatea infracțiunii,

împrejurările cauzei . Se pot aplica cumulativ, dizolvarea le exclude pe celelalte
a)-dizolvarea-aplicată dacă PJ a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni ori dacă

obiectul ei de activitate a fost deturnat în scopul săvârșirii de infracțiuni iar pedeapsa prev. de
lege este închisoarea mai mare de 3 ani. Nu se aplică:instituțiilor publice, partidelor politice,
sindicatelor, organizațiilor religioase.
b)-suspendarea activității/ a uneia dintre activități pe o durată de la 3 luni la 3 ani
c)-închiderea unor puncte de lucru pe o durată de la 3 luni la 3 ani
d)-interzicerea de a participa la proceduri de achiziții publice pt 1-3 ani
e)-plasarea sub supraveghere judiciară -1la 3 ani-adminstrator judiciar
f)-afișarea/publicarea hotărârii de condamnare (max 10 apariții, max. 3 luni).
VII. Bibliografie


1.Care este scopul și funcțiile pedepselor?

2.Care sunt diferențele între pedepsele accesorii și cele principale?
3.Ce relație există între pedeapsa principală și cea accesorie?
4.Care sunt pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice?
5.Care sunt pedepsele aplicabile persoanei juridice?
6.Ce este liberarea condiționată?
7.Care sunt condițiile liberării condiționate?
Sunt pedepse complementare:
a. interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi stabilite de

instanţă
b. confiscarea specială
c. internarea medicală
1.Minimul general al pedepsei închisorii este de:
a. 15 zile
b. 30 zile
c. o lună
2.Pot fi aplicate pedepse accesorii:
a. dacă nu se dispune o soluție de condamnare;
b. dacă se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere;
c. dacă nu s-au aplicat pedepse complementare;

Răspunderea penală.
1. Înţelegerea noţiunii de răspundere penală;
2. Înțelegerea principiilor care stau la baza răspunderii penale;
3. Identificarea criteriilor de individualizare a răspunderii penale;
4. Înțelegerea conținutului și efectelor circumstanțelor atenuante și
agravante;
5. Delimitarea cauzelor justificative de circumstanțele atenuante;
6. Diferențierea circumstanțelor reale de cele personale;
7. Înțelegerea modului de calcul a pedepselor principale în cazul
concursului de infracțiuni și în cazul recidivei;

1. Definirea noțiunii de răspundere penală;
2. Enunțarea criteriilor de individulizare a răspunderii penale;
3. Explicarea noțiunii de circumstanșă atenuantă și a efectelor ei;
4. Enumerarea circumstanțelor atenuante și agravante;
5. Calcularea unei pedepse concrete în cazul concursului de infracțiuni
și a recidivei.
III. Cuvinte cheie:

Răspundere penală, circumstanțe atenuante, circumstanțe agravante,
stare de provocare, circumstnțe reale, circumstanțe personale, contopirea
pedepselor

1. Răspunderea penală.Definiție.
2. Inividualizarea judiciară a pedepsei.
3. Circumstanțele atenuante.
4. Circumstanțele agravante.
5. Pedepsirea tentativei.
6. Pedepsirea participanților
7. Pedepsirea concursului de infracțiuni.
8. Pedepsirea recidivei.
V. Rezumat:
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
-operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi aplicată în cazul săvârșirii unei

infracțiuni. Circumstanțele atenuante atenuează răspunderea penală iar cele agravante o
agravează.
Răspunderea penală=instituție fundamentală a dreptului penal

(infracțiune, pedeapsă)
=formă a răspunderii juridice (răspunderea civilă, administrativă,

contravențională)
Sens larg=dreptul statului de a aplica o sancțiune și obligația infractorului de a o suporta
Sens restrâns=obligația unei persoane de a suporta o sancțiune penală
Principii-legalitatea răspunderii=intervine pentru fapte ce constituie infracțiuni, în limitele

prevăzute de lege
-caracterul personal al răspunderii=revine celui care a săvârșit infracțiunea și

participanților, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia
-unicitatea răspunderii=o infracțiune=o răspundere penală, o sancționare (poate fi

închisoarea +amenda)
-inevitabilitatea răspunderii=orice infracțiune se cere a fi pedepsită
-prescriptibilitatea răspunderii penale=este înlăturată prin trecerea unui interval de

timp dacă nu intervine tragerea la răspundere
-individualizarea răspunderii-legală (legiuitorul-pericol social, valoarea socială),

judiciară (instanța - la aplicarea pedepsei) administrativă(locul de detenție –regimul de
executare).
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
-operațiunea de stabilire, în concret, a pedepsei ce va fi aplicată în cazul săvârșirii unei

infracțiuni.
Criterii de individualizare=date/elemente prevăzute de lege pentru stabilirea în concret a

pedepselor
Caracteristicile criteriilor:-obligativitate-instanțele sunt obligate să țină seama de ele
-pluralitatea=vor fi avute în vedere toate criteriile
-generalitatea=se aplică la pedepse, măsuri educative și la cele de

siguranță
Criterii generale de individualizare-art. 74 alin. 1 c.p. :
-împrejurările, modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite
-starea de pericol creată
-natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii
-motivul săvârșirii și scopul urmărit
-natura și frecvența infracțiunilor din antecedența penală a inculpatului
-conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal
-nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
Circumstanțele atenuante și agravante=stări, situații, împrejurări de care nu depinde realizarea

conținutului legal al infracțiunii, în forma de bază, dar care contribuie la realizarea gradului de
pericol concret al infracțiunii, atenuând sau agravând răspunderea penală
După obiectul lor:-reale-legate de faptă
-personale-legate de infractor
După momentul săvârșirii infracțiunii:-anterioare (premeditarea, provocarea)
-concomitente( locul, timpul, modul, mijloacele)

Drept penal. Partea generală____________________________________
-subsecvente (repararea prejudiciului, sustragerea de la urmărire, prezentarea la organele de

urmărire)
După atitudinea subiectivă:-cunoscute infractorului
-necunoscute
După modul de stabilire:-legale-stabilite prin lege
-judiciare-stabilite de judecător
După efect:-atenuante-ușurează tratamentul sancționator
-agravante-asprește tratamentul sancționator
CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE
I. Legale-art. 75 alin. 1 c.p.1. Starea de provocare=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din
partea persoanei vătămate produse prin violență, prin atingerea gravă a demnității persoanei
sau prin altă acțiune ilicită gravă. (art. 75 alin. 1 lit. a c.p.)
Condiții:-act de provocare=violență-fizică, psihică (amenințare)
=atingerea gravă a demnității-insulte/calomnii, manifestări, gesturi
=altă acțiune ilicită gravă
-puternică tulburare, emoție
-raport de cauzalitate între actul de provocare și tulburare
2. Depășirea limitelor legitimei apărări=circ atenuantă ce constă în
săvârșirea infracțiunii în legitimă apărare dar apărarea a depășit limitele, fără a exista o stare
de temere =exces scuzabil ( art. 75 alin. 1 lit. b c.p.). Nu se răsfrânge asupra celorlalți
participanți.
3. Depășirea limitelor stării de necesitate=circ. atenuantă ce constă în săvârșirea infracțiunii

pentru a înlătura un pericol și prin care s-au cauzat urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi
produs prin neînlăturarea stării de pericol.(art. 75 alin. 1 lit.c c.p.)
Condiții:-fapta comisă pentru înlăturarea unui pericol iminent
-consecințele sunt mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era
înlăturat
-făptuitorul e conștient de disproporția dintre faptă și urmări
4. Acoperirea integrală a prejudiciului-până la primul termen de judecată dacă făptuitorul nu

a mai beneficiat de această circumstanță în ultimii 5 ani anteriori comiterii faptei.Nu se aplică
infracțiunilor prev de art. 75 alin. 1 lit.d c.p.
. Judiciare-art. 75 alin. 2 cp. –sunt facultative, au caracter personal
1. Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii
2. Împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau

periculozitatea infractorului
Efectele circumstanțelor atenuante-art. 76 c.p.=atrage reduceri sau schimbări ale pedepsei , la

pedepsele cu închisoarea sau amenda-limitele speciale prevăzute de lege se reduc cu o treime.
Pentru detențiunea pe viață-se aplică închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Reducerea se face o singura dată, indiferent de numărul circumstanțelor
CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
-art. 77 c.p. –sunt doar legale
1. Săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună (lit. a)-impune participarea a trei
sau mai mulți făptuitori, fiind suficient ca cel puțin unul din ei să fie infractor, iar
participantul căruia i se aplică să fi știut că la săvârșirea infracțiunii cooperează cel puțin două
persoane. Această circumstanță nu se reține dacă ea face parte din conținutul infracțiunii. Se
aplică și în cazul tentativei pedepsibile.
2. Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzimi sau prin supunerea victimei la tratamente
degradante (lit. b). Actele de cruzime=acte ce provoacă suferințe fizice, psihice, chinuri
prelungite. Nu se va reține dacă face parte din latura obiectivă a infracțiunii (omorul prin
cruzimi-art. 189 lit. h c.p.).
3. Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane, bunuri (lit. c). Metodele ori mijloacele folosite sunt apte să producă urmări grave
asupra unui număr mare de persoane sau bunurilor în masă (incendii, explozii, substanțe
otrăvitoare).
Dacă este prevăzută de textul de incriminare, ea nu mai poate fi reținută. (art. 253 alin. 4 c.p.).
4. Săvârșirea aceleiași infracțiuni de către un infractor major împreună cu un minor (lit. d).
Nu are importanță dacă minorul răspunde penal sau nu nici contribuția lui la săvârșirea
infracțiunii. Dacă majorul nu a cunoscut starea de minoritate, nu se aplică circumstanța
(eroare de fapt).
5. Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate,

datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității, altor cauze (lit. e ). Vulnerabilitate=stare de
neputință fizică sau psihică, datorată vârstei, sănătății, infirmității.
6. Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu substanțe

psihoactive, consumate în vederea săvârșirii faptei (lit. f). Denotă a anumită premeditare care
conferă pericol ridicat faptei.
7. Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o

calamitate, stare de asediu, de urgență.(lit. g).Calamitate=incendiu, cutremur, catastrofă
aeriană, maritimă, feroviară, când persoanele sunt lipsite de apărare, bunurile nepăzite.
Stare de urgență, de asediu=restricționarea drepturilor și libertăților în împrejurări

excepționale (epidemii, inundații, amenințări armate).
8. Săvârșirea infracțiunii pentru motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen,
orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, ori pentru alte împrejurări de același fel,
considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte . (lit.
h). În acord cu O.G nr. 137/2000 și cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965.
Efectele circumstanțelor agravante
Art. 78 alin. 1 c.p.-agravarea pedepsei este faculatativă-pedeapsă până la maximul special ,

dacă acesta nu e îndestulător, se poate adăuga un spor până la 2 ani care nu poate depăși o
treime din acest maxim, în cazul închisorii, iar în cazul amenzii se poate adăuga un spor de cel
mult o treime din maximul special.
Concurs între cauze de atenuare sau de agravare
Dacă pentru aceeași infracțiune sunt incidente două sau mai multe cauze de reducere-limitele
speciale se reduc prin aplicarea disp tentativei, circumstanța atenuante, cazuri speciale de
reducere.
Dacă sunt incidente mai multe cauze de agravare a răspunderii-se aplică circumstanțele
agravante, infracțiunea continuată, concursul, recidiva.
Dacă sunt incidente și cauze de atenuare și de agravare-limitele se reduc în ordinea de mai

sus.
Pedepsirea tentativei
C.P consacră sistemul sancționării limitate a tentativei- doar la infracțiunile mai grave –art. 33
alin. 1 c.p.
Sistemul sancționării nelimitate=tentativa se sancționează la toate infracțiunile, dat fiind

pericolul actelor de executare.
Tratamentul sancționator:-teza parificării=pedeapsa pt tentativă să fie în aceleași limite cu

ped. pentru infracțiunea consumată
-teza diversificării=tentativa să aibă limite mai reduse
C.P. consacră teza diversificării pedepsei , limitele fiind reduse la jumătate. La detențiunea pe
viață-închisoare de la 10-20 ani.
Nepedepsirea tentativei:-desistarea=întreruperea actului de executare de către autor, de bună

voie, înainte de terminarea lui. Renunțarea- să fie voluntară, irevocabilă, făcută înainte de
descoperirea faptei.
-împiedicarea consumării infracțiunii voluntară prin încunoștințarea

autorităților despre comiterea faptei astfel încât să poată fi împiedicată consumarea ei, dacă:-
există un act de executare terminat
-încunoștiințează în termen util și voluntar.
Împiedicarea se poate face și de către autor care împiedică consumarea infracțiunii. (la
tentativa terminată).
Condiții:-să existe un act de executare teminat
-autorul să împiedice consumarea infracțiunii
-împiedicarea –de bună voie și anterior descoperirii faptei
Sistemul parificării-toți participanții sunt sancționați cu aceeași pedeapsă
Sistemul diversificării-pedepse diferite pentru participanți
C.P. adoptă un sistem mixt-participația propriu zisă-sistemul parificării
-participația improprie-sistemul diversificării
Pedepsirea participației proprii
Art. 49 c.p. –coautorul, instigatorul, complicele =pedeapsa prevăzută de lege pentru autor,
ținând cont și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei și de dispozițiile art. 74 c.p.
Pentru pedepse alternative-se pot aplica participanților diferite genuri de pedeapsă
Circumstanțe personale și circumstanțe reale
Circumstanțele personale=stări, situații, împrejurări care privesc persoana făptuitorului-forma

de vinovăție, scopul urmărit, antecedente penale, situație familială, socială…Ele nu se
răsfrâng asupra participanților-art. 50 alin. 1 c.p.
Circumstanțele reale=împrejurări ce țin de faptă. Ele se răsfrâng asupra participanților, în

măsura în care aceștia le-au cunoscut-art. 50 alin. 2 c.p. O circumstanță necunoscută nu poate
fi imputată. (ex. furtul urmat de violențe exercitate de unul dintre făptuitori determină
schimbarea încadrării doar pentru acesta în tâlhărie, celălalt necunoscând și neprevăzând
această împrejurare) .
Împiedicarea săvârșirii infracțiunii de către un participant=cauză de impunitate, nu va

determina aplicarea unei pedepse-art. 51 alin. 1 c.p.
Condiții:-autorul a început executarea acțiunii, împiedicarea o face orice participant, fapta nu

e descoperită, împiedicarea duce la neconsumarea faptei.
Pedepsirea participației improprii
Modalitatea intenție-culpă-sistemul diversificării=participanții se sancționează cu pedeapsa

prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție, iar autorul pentru fapta comisă din culpă
(ex. autorul-tentativă de omor, participanții-omor)-art. 52 alin. 1,2 c.p.
Modalitatea intenție-lipsă de vinovăție-sistemul parificării=instigatorul și complicele sunt

sancționați cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care au ajutat, iar autorul nu
se pedepsește-art. 52 alin. 3 c.p.
Pedepsirea concursului de infracțiuni
Concursul de infracțiuni=cauză personală de agravare a pedepsei
-nu se răsfrânge asupra participanților
-aplicarea sporului este obligatorie
Sisteme:cumul aritmetic-se adună pedepsele aplicate- poate duce la pedepse ce depășesc

durata de viață a condamnatului. E incompatibil cu C.P.
Sistemul absorbției-execută pedeapsa cea mai grea, care le absoarbe pe celelalte. Poate
încuraja comiterea altor fapte.
Sistemul cumulului juridic-se aplică o pedeapsă pentru fiecare infracțiune, urmând a se

executa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse –art.
39 alin. 1 c.p.
-detențiunea pe viață+ închisoarea=detențiunea pe viață
-mai multe pedepse cu închisoarea=ped cea mai grea+spor de 1/3 din suma celorlalte
-mai multe pedepse cu amenda=cea mai grea +spor de 1/3 din totalul celorlalte.
-închisoarea +amenda=închisoarea +amenda în întregime
-mai multe ped cu închisoarea =mai multe pedepse cu amenda=închisoarea calculată conf
celor de mai sus+amenda în întregime calculată conf celor de mai sus
Pedepsele complementare și accesorii-art. 45 alin.1-3 c.p.
Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară,
aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de
aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi
conţinut:
a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre
acestea;
b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la

pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
(4) În cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa
complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din durata
pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.
Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se
aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea
sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Măsurile de siguranţă
Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit,
luate în cazul infracţiunilor săvârşite, se cumulează.
Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut,
dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de
siguranţă luate conform art. 112 se cumulează.
Contopirea pedepselor
Dacă infractorul a fost condamnat definitiv și este judecat ulterior pentru o infracţiune
concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39c.p. procedându-se la descontopirea pedepselor și o
nouă contopire care să cuprindă și noua infracțiune judecată.
La fel se procedează și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă,

se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune
concurentă.
În cazul în care infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin
hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru
infracţiunile concurente.
În cazul contopirii pedepselor se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre

de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică

şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită
cu pedeapsa închisorii.
Pedepsirea recidivei-art. 43 c.p.-Recidiva postcondamnatorie
Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se

săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă
la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta
Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt
săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de
recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de
infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul
rămas neexecutat din aceasta.
În cazul în care, prin însumarea pedepselor s-ar depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general
al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută
de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate
aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Când pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită în stare
de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Recidiva postexecutorie-Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca

executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate-art. 43 alin. 5 c.p.
În cazul în care starea de recidivă este descoperită după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare pentru noua infracțiune, se vor aplica regulile privitoare la pedepsirea recidivei
postcondamnatorii sau post executorii-art. 43 alin. 6 c.p.
Recidiva persoanei juridice-art. 146 alin. 2 c.p.-limitele speciale ale pedepsei prevăzute de
lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate fără a putea depăși maximul general al
amenzii. Amenda/partea de amendă neexecutată se adaugă la amenda stabilită pentru noua
infracțiune.
Pedepsirea pluralității intermediare-art. 44 alin. 2 c.p.- pedeapsa pentru noua infracțiune și

cea anterioară se contopesc după regulile concursului de infracțiuni.
Pedepsirea infracțiunii continuate-art. 36 alin. 1 c.p.-se sancționează cu pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani la
închisoare ori cu o treime la amendă.
Pedepsirea infracțiunii complexe-art. 36 alin. 2 c.p.-se sancționează cu pedeapsa prevăzută

de lege pentru acea infracțiune.
VII. Bibliografie

1.Care sunt principiile răspunderii penale?

2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
3.Care sunt circumstanțele atenuante?
4.Ce este starea de provocare?
5.Care sunt circumstanțele agravante?
6.Care este regimul sancționator al tentativei?
7.Care este diferența dintre circumstanțele reale și cele personale?
În prezența circumstanțelor agravante:
a. limitele de pedeapsă se vor majora cu o treime;
b. pedeapsa se poate majora până la maximul ei special;
c. nu se impune o majorare de pedeapsă;
Concursul de infracțiuni se va sancționa:
a. Prin aplicarea cumulului juridic;

b. Prin aplicarea cumulului aritmetic;

c. Prin aplicarea sistemului absorbției;
Individualizarea judiciară a executării pedepsei
1. Înţelegerea instituției renunțării la aplicarea pedepsei;
2. Înțelegerea instituției amânării aplicării pedepsei;
3. Identificarea condițiilor de acordare a suspendării executării pedepsei
sub supraveghere;
4. Diferențierea instituțiilor revocării și anulării;
7. Înțelegerea efectelor suspendării sub supraveghere;

1. Definirea noțiunii de renunțare la aplicarea pedepsei;
2. Definirea noțiunii de amânare a executării pedepsei;
3. Enunțarea condițiilor de acordare a amânării;
3. Înțelegerea efectelor suspendării executării pedepsei sub
supraveghere;
4. Enunțarea condițiilor suspendării sub supraveghere;
5. Diferențierea între revocare și anulare;
III. Cuvinte cheie:

Renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, revocare, anulare, termen
de supraveghere

1. Renunțarea la aplicarea pedepsei.
2. Amânarea aplicării pedepsei.
3. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
V. Rezumat:
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire în

concret a pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia. Criterii de individualizare:
natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în concret de instanță, circumstanțele
personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare ale acestuia. Modalități de
individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire

în concret a pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia.
Criterii de individualizare: natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în concret

de instanță, circumstanțele personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare ale
acestuia.
1.Renunțarea la aplicarea pedepsei-art. 80 c.p. =facultatea acordată instanței

de a nu aplica o pedeapsă și de a aplica o sancțiune nepenală
Condiții:-pentru infracțiune-prezintă gravitate redusă (natură, urmări produse, mijloace

folosite, mobil, scop)
-pedeapsa prevăzută de lege e închisoarea mai mică de 5 ani
-pentru infractor-nu a mai fost condamnat anterior cu excepția condamnărilor pentru

infracțiuni dezincriminate sau amnistiate, ori reabilitate, s-a împlinit termenul de reabilitate
-față de infractor nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2

ani anterior datei comiterii infracțiunii
-infractorul nu s-a sustras sau de urmărire penală sau judecată și nu a încercat

zădărnicirea aflării adevărului sau a identificării și tragerii la răspundere penala a autorului
sau a participanților
-persoana infractorului, conduita sa anterioară săvârșirii faptei, eforturile

depuse pentru înlăturarea/diminuarea urmărilor infracțiunii, posibilitățile sale de îndreptare,
permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei este inoportună datorită consecințelor pe care
le-ar avea asupra acestuia.
Este facultativă, se poate dispune și pentru un concurs de infracțiuni dacă sunt îndeplinite
condițiile pentru fiecare infracțiune
Consecințe:-aplicarea unei sancțiuni administrative- avertismentul care constă în prezentarea

motivelor de renunțare și atenționarea infractorului asupra conduitei viitoare și asupra
consecințelor comiterii altor infracțiuni
Avertismentul se execută de îndată, în ședință ori după rămânerea definitivă a acesteia, prin
comunicarea copiei hotărârii
Efecte:-nu determină nicio decădere, interdicție sau incapacitate pentru infractor.
-nu produce efecte în ceea ce privește măsurile de siguranță și obligațiile civile
Anularea renunțării:-art. 82 c.p.- descoperirea unei fapte săvârșită anterior rămânerii

definitive a hotărârii, pentru o altă infracțiune pentru care s-a stabilit o pedeapsă, în termen de
2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de renunțare, chiar după expirarea acestui termen.
Efectele revocării-se aplică dispozițiile concursului de infracțiuni, recidivei sau pluralității

intermediare
2. Amânarea aplicării pedepsei –art. 83 c.p.=facultatea recunoscută de lege

instanței de a stabili o pedeapsă fără ca aceasta să fie aplicată
Condiții:-pentru infracțiune:-pedeapsa stabilită (inclusiv concurs) e amenda/închisoarea mai

mică de 2 ani
-pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să nu

depășească 7 ani închisoare
-pentru infractor:-nu a mai fost condamnat anterior cu excepția condamnărilor pt

infracțiuni dezincriminate, amnistiate, reabilitate/termenul de reabilitare împlinit
-infractorul și-a manifestat acordul de a preta o muncă neremunerată

în folosul comunității
-nu s-a sustras de la urmărire penală, judecată, nu a zădărnicit aflarea

adevărului, identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului/participanților
-persoana infractorului, conduita sa anterioară săvârșirii faptei,

eforturile depuse pentru înlăturarea/diminuarea consecințelor infracțiunii, posibilitățile sale de
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei nu este necesară dar se impune
supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp.
Amânarea vizează și amenda care însoțește pedeapsa închisorii.
E obligatorie prezentarea motivelor acordării amânării, atenționarea infractorului asupra

conduitei viitoare, consecințelor comiterii altor infracțiuni și nerespectării măsurilor de
supraveghere și obligațiilor pe durata termenului de supraveghere
Termenul de supraveghere-art. 84 c.p.=interval de timp în care se exercită supravegherea

infractorului. Are durată fixă de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a
hotărârii de amânare. În acest interval trebuie respectate măsurile și obligațiile impuse.
Măsurile de supraveghere-art. 85 c.p.=conduite obligatorii impuse pe durata termenului de

supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi
întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existenţă.
Obligații-art. 85 alin. 2 c.p.:-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare

profesională;
-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi

60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate,
persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de
executare a pedepselor;
-să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul
de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
-să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a

comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări
publice, stabilite de instanţă;
- să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

-să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei;
-să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit
pentru săvârşirea infracţiunii.
Obligațiile civile se execută integral cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului.
Supravegherea- Serviciul de probațiune- sesizează instanța dacă: intervin motive de

modificare/încetare a obligațiilor, nerespectarea măsurilor/obligațiilor stabilite, neîndeplinirea
obligațiilor civile la termen
Efectele amânării aplicării pedepsei-art. 90 c.p.=nu i se mai aplică pedeapsa, nu are nicio
interdicție, decădere, incapacitate , cu excepția măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile.
Revocarea amânării-art. 88 c.p.=nerespectarea măsurilor/obligațiilor cu rea credință, neplata

obligațiilor civile, săvârșirea unei infracțiuni intenționate descoperită în term. de suraveghere
pt care s-a pronunțat condamnarea/după expirarea acestui termen
Efectele revocării amânării:-executarea pedepsei care se va contopi cu pedeapsa pentru noua

infracțiune după regulile concursului de infracțiuni.
-noua infracțiune e săvârșită din culpă=revocarea amânării e

facultativă
Anularea amânării aplicării pedepsei-art. 89 c.p.=pentru infracțiuni săvârșite până la

rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, infracțiuni descoperite pe
parcursul termenului de supraveghere sau după expirarea acestui termen.
Efectele anulării amânării aplicării pedepsei=contopirea pedepselor după regulile

concursului d
3.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-art. 91-98

c.p.=modalitate de individualizare judiciară a executării unei pedepse ce constă în
neexecutarea efectivă a pedepsei aplicate și supravegherea infractorului pe o perioadă de timp,
cu impunerea unor obligații și măsuri.
Condiții:-pentru infracțiune=pedeapsa aplicată, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, să

fie de cel mult 3 ani
-pentru infractor=nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an,
cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit termenul de reabilitare;
-infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de

eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii,
precum și de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este
suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni,
însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Amenda care însoțește închisoarea se va executa în caz de suspendare a executării închisorii.
Nu se poate dispune suspendarea:dacă pedeapsa aplicată este numai amenda;
- aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior

amânarea a fost revocată;
infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată

sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală
a autorului sau a participanţilor
Obligatorii:-motivele de suspendare, atenționarea condamnatului
Termenul de supraveghere-art. 92 c.p.-între 2 și 4 ani fără a putea fi mai mic decât durata
pedepsei aplicate, și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Măsuri de supraveghere-art. 93 alin. 1 c.p.-toate obligatorii:
-să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existenţă
Obligații-art. 93 alin. 2 c.p.-să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare

profesională;
să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul
de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
-să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.
Nu se cere impunerea lor cumulativă, instanța stabilește obligațiile.

-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi

120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de
sănătate, nu poate presta această muncă. (este obligatorie a fi impusă).Numărul zilnic de ore
se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Serviciul de probațiune identifică instituțiile
din comunitate unde se poate efectua munca.
Obligațiile civile se execută cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de
supraveghere.
Supravegherea condamnatului-art. 94 c.p.=Serviciul de probațiune care sesizează instanța în

caz de necesitate a modificării obligațiilor, încetării unora dintre acestea, nerespectării
măsurilor de supraveghere, a obligațiilor, a obligațiilor civile.
Efectele suspendării:-art.98 c.p.=pedeapsa se consideră executată
Revocarea suspendării executării ped sub supraveghere-art. 96 c.p.:
-nerespectarea măsurilor/obligațiilor cu rea credință, neplata obligațiilor civile, săvârșirea unei

infracțiuni intenționate descoperită până la împlinirea term. de supraveghere sau după
expirarea lui, și pt care s-a pronunțat condamnarea la ped închisorii.
Efectele revocării suspendării:-executarea pedepsei care se va contopi cu pedeapsa pentru

noua infracțiune după regulile recidivei/pluralității intermediare.
-noua infracțiune e săvârșită din culpă=revocarea suspendării e facultativă
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere-art.97 c.p.=pentru infracțiuni

săvârșite până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, infracțiuni
descoperite pe parcursul termenului de supraveghere sau după expirarea acestui termen, și
pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii.
Efectele anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere=contopirea pedepselor

după regulile recidivei sau pluralității intermediare
Anularea=remediu în raport de un eveniment anterior hotărârii de condamnare, necunoscut de

instanță
Revocarea=sancțiune
VII. Bibliografie


1.Ce sunt renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere?
2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a executării pedepsei?
3.Care sunt condițiile renunțării la aplicarea pedepsei?
4.Care sunt condițiile amânării aplicării pedepsei?
5.Care sunt condițiile suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei?
6.Care este diferența între revocare și anulare?
Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

dacă:
a. pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani;
b. pedeapsa aplicată este amenda;
c. pedeapsa aplicată este de 4 ani;

Se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:
a. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 7 ani;

b. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 5 ani;
c. Pedeapsa prevăzută de lege este amenda;
Răspunderea penală a minorilor
1. Identificarea condițiilor în care intervine răspunderea penală a
minorilor;
2. Înțelegerea condițiilor măsurilor educative;
3. Înțelegerea obligațiilor impuse fiecărei măsuri educative;
4. Diferențierea măsurilor privative de libertate de cele neprivative de
libertate;
7. Înțelegerea instituției măsurilor de siguranță;

3. Enumerarea condițiilor răspunderii penale a minorilor;
4. Explicarea condițiilor fiecărei măsuri educative;
3. Enumerarea obligațiior fiecărei măsuri educative;
3. Explicarea instituției internării într-un centru de reeducare;
4. Explicarea condițiilor internării într-un centru de detenție;
5. Diferențierea măsurilor de siguranță față de celelalte sancțiuni
penale;
6. Explicarea condițiilor internării medicale;
7. Explicarea instituției confiscării speciale;
8. Explicarea condițiilor confiscării extinse;
III. Cuvinte cheie:

Măsuri educative, stagiul de formare civică, asistare zilnică,
consemnare la sfârșit de săptămână, supreveghere, măsură de siguranță,
confiscare specială, confiscare extinsă, degradare militară

1. Răspunderea penală a minorilor. Condiții. Efecte.
2. Stagiul de formare civică.
3. Supravegherea.
4. Consemnarea la sfârșit de săptămână.
5. Asistarea zilnică.
6. Internarea într-un centru educativ.
7. Internarea într-un centru de detenție.
8. Măsurile de siguranță. Internarea medicală. Obligarea la tratament
medical. Interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării unei
profesii.Confiscarea specială. Confiscarea extinsă.
V. Rezumat:
Actualul cod penal renunță la sistemul pedepselor aplicabile minorilor care

săvârșesc infracțiuni și adoptă un sistem de sancțiuni de drept penal care constă într-o serie de
măsuri educative menite să contribuie la reeducarea acestora. Măsuriel educative sunt
neprivative de libertate (stagule de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de
săptămână, asistarea zilnică) și privative de libertate (inernarea într-un centru educative,
internarea într-un centru de detenție). Măsurile de siguranță sunt luate pentru înlăturarea unei
stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Acestea sunt:
obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau
exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă.
Condițiile răspunderii penale a minorilor
C.P. actual renunță la sistemul pedepselor aplicabile minorilor care săvârșesc infracțiuni și
adoptă un sistem de sancțiuni de drept penal care constă într-o serie de măsuri educative
menite să contribuie la reeducarea acestora.
Condiții: art. 113 c.p.- vârsta: 16 ani împliniți
-discernământul – pentru minorii cu vârsta între 14 și 16 ani. Se constată

pe bază de expertiză medico-legală.
Minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal.

Consecințele răspunderii penale
Art. 114 alin. 1 c.p.- regulă: față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta
cuprinsa între 14 si 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
Art. 114 alin. 2 c.p.-excepția: față de minorul cu vârsta între 14 și 18 ani se ia o măsură
privativă de libertate dacă:
a) daca a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care
este judecat;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea
de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.
Masurile educative pot fi: neprivative de libertate
privative de libertate.
Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civică;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfârșit de săptămână;
d) asistarea zilnică.
Masurile educative privative de libertate sunt:

a) internarea într-un centru educativ
) internarea într-un centru de detenție.

Individualizarea judiciară a măsurii educative:-după criteriile prev. de art. 74 c.p.
-cu respectarea condițiilor art. 114 c.p.
Referatul de evaluare-art. 116 c.p.=înscris întocmit de Serviciul de Probațiune care va

cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare
socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse
acestuia de către instanță.
În baza acestui referat instanța de judecată dispune asupra măsurii educative ori asupra
modificării sau încetării executării obligațiilor impuse.
1.STAGIUL DE FORMARE CIVICĂ
Art. 117= Măsura educativă care constă in obligația minorului de a participa la un program cu
o durata de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta sa înțeleagă consecințele legale si sociale la care se
expune in cazul săvârșirii de infracțiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul său viitor.

Organizarea, asigurarea participării si supravegherea minorului, pe durata cursului de
formare civică, se face sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul
școlar sau profesional al minorului.
Scopul măsurii-conștientizarea consecințelor faptelor penale și responsabilizarea

comportamentului viitor.
2. SUPRAVEGHEREA
Art. 118 c.p.-constă în controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic,
pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a
asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării
unor activităţi sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de
îndreptare a acestuia. Scopul măsurii-participarea la cursuri și evitarea anturajului infracțional
3.CONSEMNAREA LA SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ
Art. 119 c.p. –constă în obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi
duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această
perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi
impuse de instanţă.
Supravegherea acestei măsuri se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.
E o măsură restrictivă parțial de libertate.
4. ASISTAREA ZILNICĂ
Art. 120 c.p.-constă obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de

probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi
interdicţiile impuse minorului.
Se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea

serviciului de probaţiune.
Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanţa poate impune

minorului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
• a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;

Drept penal. Partea generală_______________________________________
• b) să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită

de instanţă;
• c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la

alte adunări publice, stabilite de instanţă;
• d) să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia,

cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
• e) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
• f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
Impunerea obligațiilor este facultativă. Nu pot fi impune toate obligațiile, instanța va alege în
funcție de infracțiunea săvârșită, persoana minorului. Supravegherea respectării lor se face de
către Serviciul de Probațiune.
MĂSURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU EDUCATIV
Art. 124 c.p.- constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea
minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit
aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială.
Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani.
Dacă minorul dă dovezi de însușire a cunoștințelor și reintegrare socială, instanța poate

dispune, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata

internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Odată cu înlocuirea sau liberarea instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre
obligaţiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării

zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada internării- se poate prelungi durata

acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau se poate înlocui cu măsura internării
într-un centru de detenţie.
În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii
internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi
dispune:
) executarea restului rămas din durata măsurii internării iniţiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b) internarea într-un centru de detenţie.
2. INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU DE DETENȚIE
ART. 125 C.P.-constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea

minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare
socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor
sale.
-se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori
detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
Dacă minorul dă dovezi de îndreptare și își însușește cunoștințele,
după executarea a cel puţin jumătate din durata internării:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata

internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de 18 ani;
b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Instanţa poate impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art.
121, până la împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice

sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea
restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada internării=prelungirea măsurii fără a depăși

maximul prevăzut de lege.
Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o
persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii
internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii
şi dispune:
• a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;
• b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3).
Concursul de infracțiuni –pt. infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o

singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de criteriile
prevăzute în art. 74.
Dacă sunt săvârșite două infracţiuni, una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru
infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea
săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b)dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea
=închisoarea, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii
educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după
majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită după majorat este detenţiunea pe viaţă,
se execută numai această pedeapsă;
d) Dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda=măsura
educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de
lege pentru aceasta
În cazul săvârşirii după majorat a două sau mai multor infracţiuni concurente, care sunt
concurente și cu o infracțiune săvârșită în timpul minorității, se aplică mai întâi regulile
referitoare la concursul de infracţiuni, după care se face aplicarea dispoziţiilor de mai sus.
Pedeapsa stabilită astfel nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării
executării sub supraveghere
Dispozițiile privitoare la minoritate – se aplică și majorilor care, la data săvârșirii infracțiunii

avea vârsta între 14 și 18 ani.
Dacă la pronunțarea hotărârii prin care se aplică o măsură educativă minorul a împlinit 18 ani-
se poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar.
MĂSURILE DE SIGURANȚĂ Scop:-art.107 alin. 1 c.p.- înlăturarea unei

stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
-se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
-se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Categorii:măsurile de siguranţă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
1. Obligarea la tratament medical-art. 209 c.p. –se ia față de făptuitorul care,

din cauza unei boli, a consumului cronic de alcool, de substanțe, substanţe psihoactive,
prezintă pericol pentru societate, el putând fi obligat să urmeze un tratament medical până la
însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Dacă nu urmează tratamentul =internarea medicală.
Dacă e condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în timpul

executării pedepsei
2. Internarea medicală-art. 110 c.p. dacă este bolnav psihic, consumator

cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol
pentru societate, poate fi internat într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire
sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Se ia pe perioadă nedeterminată și durează până la însănătoșire
3. Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii-art.111

c.p. se ia atunci când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii/altor cauze
care îl fac inapt pentru ocuparea
unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei
alte activităţi.
Măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se
constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât
după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
4. Confiscarea specială –art. 112 c.p. Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor
c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau
păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând
altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.(mijloace de transport).
bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
sau pentru a răsplăti pe făptuitor. (bani).
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.(bunuri furate,
bani obținuți din vânzare).
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală (arme, muniții, materiale
radioactive).
Confiscarea = măsură personală
5. Confiscarea extinsă-se dispune pt persoana care este condamnată pentru

comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un
folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracţiuni privind frontiera de stat a României;
infracţiunea de spălare a banilor;

e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului
g)constituirea unui grup infracţional organizat;
h) infracţiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind

operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi
al exportului, precum şi al introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri;
l) infracţiuni privind jocurile de noroc;
m)infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva

intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal;
p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;
q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.
Condiții:-valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5

ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii
actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod
licit;
- instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de

natura celor prevăzute la alin.1.
VII. Bibliografie


1.Care sunt condițiile răspunderii penale a minorilor?

2.Care sunt măsurile educative neprivative de libertate?
3.Care sunt condițiile fiecărei măsuri educative?
4.Care sunt condițiile aplicării unei măsuri educative privative de
libertate?
5.Ce sunt măsurile de siguranță?
6.Care este diferența între confiscarea specială și cea extinsă?
Măsurile de siguranţă:
a. au un caracter represiv;
b. se iau indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă;
c. sunt sancţiuni cu caracter administrativ;

Internarea medicală :
a. se dispune pe o perioadă nedeterminată;
b. se poate dispune până la însănătoşire;
c. nu poate fi aplicată alături de măsura obligării la tratament medical;
Cauzele care înlătură răspunderea penală. Cauzele care înlătură sau modifică
executarea pedepsei. Cauzele care înlătură consecințele condamnării.
1. Înțelegerea noțiunii de cauze care înlătură răspunderea penală;
2. Înțelegerea instituției amnistiei;
3. Înțelegerea condițiilor prescripției răspunderii penale;
4. Înțelegerea efectelor lipsei plângerii prealabile și ale retragerii
plângerii;
7. Înțelegerea instituției grațierii;
8. Înțelegerea noțiunii de reabilitare.

1.Enumerarea cauzelor care înlătură răspunderea penală;
2.Diferențierea cauzeor care înlătură răspunderea penală, de cele care
înlătură executarea pedespei si a celor care înlătură efectele
condamnării;
3. Explicarea amnistiei;
4. Explicarea condițiilor prescripției răspunderii penale;
5. Explicarea condițiilor acordării grațierii;

6. Explicarea reabilitării;
III. Cuvinte cheie:

Amnistie, grațiere, prescripție, plângere prealabilă, reabilitate

9. Cauzele care înlătură răspunderea penală.
10. Amnistia.
11. Prescripția răspunderii penale.
12. Lipsa plângerii prealabile.
13. Retragerea plângerii prealabile.
14. Împăcarea părților.
15. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei.Grațierea.
16. Prescripția executarea pedespei.
17. Reabilitarea.
V. Rezumat:
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt cause generale care înlătură
posibilitatea aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței victimei
sau trecerii unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau judecată.
Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa
plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților. Cauzele care înlătură
sau modifică executarea pedepsei sunt: grațierea, prescripția executării pedepsei. Cauzele care
înlătură consecințele condamnării-reabilitarea.
Cauzele care înlătură răspunderea penală-sunt cauze generale care

înlătură posibilitatea aplicării sancțiunilor penale și se pot datora clemenței statului, voinței
victimei sau trecerii unei perioade mai lungi de timp în care fapta nu a fost urmărită sau
judecată.
-sunt posterioare săvârșirii infracțiunii

Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt:-amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa
plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților.
Nu se confundă cu cauzele speciale =cauza de nepdepsire/impunitate (desistarea,
împiedicarea producerii rezultatului, denunțarea mitei, retragerea mărturiei mincinoase).
1. AMNISTIA(amnesia=uitare)-art. 152 c.p.=act de clemență al autorității

legislative, luat prin lege, prin care se înlătură răspunderea penală pentru infracțiuni săvârșite
până la data apariției lui.
-înlătură consecințele penale, răspunderea penală și pedeapsa
-operează in rem-asupra tutror faptelor penale la care se referă, săvârșite anterior apariției ei și
profită tuturor participanților.
Feluri:-generală-se acordă pentru orice infracțiune
-specială-privește anumite infracțiuni
-necondiționată-nu depinde de îndeplinirea unei condiții
-condiționată-impune condiții privitoare la faptă, persoana infractorului, împrejurările
faptei, meximul special al pedepsei (din momentul actului de amnistie)
-înainte de condamnarea definitivă (proprie)
-după condamnarea definitivă (improprie)
Efecte:-înainte de condamnare=înlătură răspunderea penală pentru toți participanții, procesul
penal nu va mai începe/va înceta
-după condamnare=înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei, a celorlalte
consecințe ale condamnării (ped.complementare, recidiva).
Excepții:-amenda încasată nu se restituie
-nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor părții vătămate
Are caracter obligatoriu . Dacă intervine înainte de condamnare- făptuitorul poate cere
continuarea procesului penal
2. PRESCRIPȚIA RĂSPUNDERII PENALE =cauză extinctivă de

răspundere penală întemeiată pe trecerea timpului
Nu operează:pentru infracțiunile de genocid, contra umanității, de război, de omor, omor
calificat, infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei
Termene-art. 154 c.p.-15 ani-detenția pe viață/închisoare > 20 ani
-10 ani-închisoare >10 ani dar care nu depășește 20 ani
-8 ani-închisoare >5 ani dar care nu depășește 10 ani
-5ani-închisoare >1 an dar care nu depășește 5 ani
-3 ani-închisoare <1 an sau amenda
Calculul termenelor de presripție-pedeapsa prevăzută de lege nu cea aplicată.
Termenele se socotesc de la data săvârșirii infrcțiunii. Pt cele continue-de la data încetării
acțiunii/inacțiunii.Pt continuate-de la ultima ațiune/inacțiune. Pt cele de obicei-de la ultimul
act. Pt progresive-de la data savârșirii acțiunii/inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa
corespunzătoare rezultatului definitiv produs. În caz de concurs real-curge separat pt fiecare
infracțiune din momentul comiterii ei. În caz de concurs ideal-curge pt toate infracțiunile de la
data comiterii acțiunii/inacțiunii.
Întreruperea cursului prescripției-art. 155 c.p.-intervenirea unui act de tragere la răspundere

penală. După întrerupere-curge un nou termen de prescripție
Prescripția specială-art. 155 alin. 4 c.p.-depășirea termenului de prescripție cu încă o dată.
Suspendarea cursului prescripției-pe durata existenței unei dispoziții legale, împrejurări
neprevăzute, de neînlăturat care împiedică punerea în mișcare .. a ațiunii penale/continuarea
procesului penal. La încetarea cauzei de suspendare-prescripția își reia cursul.
La minori-termenele de prescripție se reduc lajumătate.
3. LIPSA PLÂNGERII PREALABILE

Plângerea prealabilă=înștiințarea organelor judiciare despre săvârșirea unei infracțiuni, de
către partea vătămată .
Condiții:-infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
părții vătămate (lovire și alte violențe, amenințare, abuz de încredere).
-plângerea să fie făcută de partea vătămată/subiectul pasiv, în forma și condițiile
prev. de lege, în termenul legal.
Indivizibilitate activă=mai mulți subiecți pasivi-o plângere
Indivizibilitate mai mulți subiecți activi-e suficientă plângerea împotriva unuia dintre
participanți
4. RETRAGEREA PLÂNGERII PREALABILE-art.158 alin.1 c.p. =act de

voință unilateral al persoanei vătămate care revine asupra plângerii făcute.
Poate viza doar infrațiuni la care acțiunea penală se pune în mișcare la pângerea prealabilă. Se
face până la rămânerea definitivă a hotărârii. E totală și necondiționată (latura penală și latura
civilă).
5. ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR –art. 159 c.p.=act juridic bilateral ce conține

înțelegerea inervenită între partea vătămtă și infractor ce are ca efect încetarea procesului
penal și înlăturarea răspunderii penale.
E posibilă în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și dacă
legea o prevede în mod expres.
Condiții:-la infr la care legea prevede că împăcarea înătură răspunderea penală
-între partea vătămată și infractor (cei lipsiți de capacitate de exercițiu- prin
reprezentant legal)
-împăcarea=personală (între părțile care s-au înțeles să pună capăt conflictului)
-să fie totală (stinge conflictul sub aspect penal și civil) necondiționată, definitivă
-să inervină până la citirea actului de sesizare a instanței
1.GRAȚIEREA –art. 160 c.p. =măsură de clemență care constă în înlăturarea

totală sau parțială a pedepsei sau comutarea ei în alta mai ușoară.
Are caracter personal, nu se răsfrânge asupra participanților. Poate fi acordată in rem (profită
participanților). Se aplică infr consumate și celor în faza tentată.
Grațierea nu șterge condamnarea, ea va fi avută în vedere la stabilirea stării de recidivă.
Feluri:-colectivă-acordată de Parlament conf. Art.73 alin. 3 lit. I Constituție pt anumite
condamnări/anumite infracțiuni.
-individuală-acordată de Președintele României conf art. 94 lit. D Constituție prin

decret,la cerere/din oficiu după rămânerea definitivă a condamnării. Vizează pedepse
privative de libertate, una/mai multe pedepse, ori măsuri educative privative de libertate
-totală-înlătură pedeapsa principală în integralitate
-parțială-privește o parte de pedeapsă /restul rămas neexecutat.
Poate consta în comutarea unei pedepse mai grea cu una mai ușoară
-necondiționată-nu are condiții
-condiționată-afectată de condiții-exceptează recidiviștii, condamnații pentru anumite
infracțiuni(omor, viol) poate impune un termen în care să nu săvârșească alte infracțiuni.
Efecte:-înlătură pedeapsa principală (în întregime/parțial).
-nu are efecte asupra pedepselor complementare și accesorii și nici asupra măsurilor
de siguranță ori asupra drepturilor persoanei vătămate.
-nu are efect asupra măsurilor educative neprivative de libertate
Pt infracțiuni continue/continuate-operează dacă acțiunea a fost terminată la apariția actului de
grațiere.
2.PRESCRIPȚIA EXECUTĂRII PEDESPEI-art. 161 c.p. =înlăturarea

executării pedepsei dacă a trecut un timp de la data condamnării definitive iar infractorul s-a
sustras.
Efecte.-înlătură doar executarea pedepsei principale
-nu are efect asupra pedepselor complementare, măsurilor de siguranță
-nu se prescriu pedepsele pt infracțiuni de genocid, contra umanității, de război,
omor, omor calificat și cele intenționate care au avut ca urmare moartea victimei.
Termene:art. 162 c.p.-20 ani pt pedeapsa detențiunii pe viață/închisoarea > 15 ani
-5 ani plus pedeapsa ce urmează a fi executată dar nu mai
mult de 15 ani pentru celelalte ped cu închisoarea
-3 ani pt pedeapsa amezii
Concurs, recidivă postcondamnatorie, puralitate intermediară-prescripția se stabilește în raport
de pedeapsa rezultantă
Întreruperea cursului prescripției-art. 163 c.p.-prin începerea executării pedepsei/săvârșirea
unei noi infracțiuni, sustragerea de la executare după începerea pedepsei, înlocuirea amenzii
cu prestarea unei munci ăn folosul comunității. Determină curgerea unui nou cur al
prescripției.
Suspendarea cursului prescripției-art. 164 c.p.-în condițiile codului de procedură penală.
Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Măsurile educative neprivative de libertate-se prescriu în 2 ani de la rămânerea definitivă a
hotărârii.
Măsurile educative privative de libertate-se prescriu într-un termen egal cu durata măurii
luate, dar nu mai puțin de 2 ani. La înlocuirea măsurii-exectarea se prescrie în raport cu
măsura mai grea, de la data înlocuirii definitive.
REABILITAREA-încetează toate decăderile, interdicțiile și incapacitățile care

rezultă din condamnare. Ea înlătură antecedența penală dar nu are efect asupra despăgubirilor
civile, cheltuielilor de judecată, măsurilor de siguranță și nu atrage obligația de reintegrare în
funcția avută anterior condamnării.
Feluri:-de drept
-judecătorească
1. Reabilitarea de drept-art. 165 c.p.=operează în temeiul legii, fără a fi cerută sau
constatată de instanță.
Condiții:-condamnarea=amendă/închisoare mai mică de de 2 ani/închisoarea a cărei executare
a fost suspendată sub supraveghere
-în 3 ani de la executarea pedepsei, prescrierea ei, de la grațiere nu a mai comis o
altă infracțiune.
2. Reabilitarea judecătorească-art. 166 c.p. – se dispune de către instanță dacă sunt
îndeplinite condițiile legale.
Termene:-art. 166 c.p.-4 ani pt condamnări la pedeapsa închisorii între 2-5 ani
-5 ani pentru condamnări la ped închisorii între 5-10 ani
-7 ani pt condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, sau
detențiunea pe viață comutată/înlocuită cu închisoarea
-10 ani pt detențiunea pe viață considerată executată ca urmare a
grațierii, împlinirii termenului de prescripție sau a liberării condiționate.
Termenele-se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale/de la data
când aceasta s-a prescris.
Amendă-termenul curge de la data achitării amenzii/stingerea executării
Suspendare sub supraveghere-termenul curge de la data împlinirii termenului de
supraveghere.
Condiții:-nu a săvârșit o altă infracțiune în termenul prev. de art. 166 c.p.
-a achitat integral cheltuielile de judecată, a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, cu excepția cazului în care s-a aflat în imposibilitate ori partea
civilă a renunțat la despăgubiri.
În cazul respingerii cererii- o nouă cerere se poate face după 1 an de la rămânerea definitivă a
hotărârii de respingere.
Anularea reabilitării-art. 171 c.p. –dacă se descoperă că cel reabilitat mai săvârșise o
infracțiune care ar fi dus la respingerea cererii.
VII. Bibliografie

1.Care sunt cauzele care înlătură răspunderea penală?

2.Care sunt cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei?
3.Care sunt cauzele care înlătură efectele condamnării?
4.Care sunt condițiile grațierii?
5.Ce este prescripția răspunderii penale?
6.Care sunt diferențele între reabilutarea de drept și cea judecătorească?
Sunt cauze care înlătură răspunderea penală:
a. prescripţia răspunderii penale şi prescripţia executării pedepsei
b. amnistia şi graţierea
c. împăcarea şi retragerea plângerii prealabile

1.Graţierea individuală se poate acorda:
a. în timpul urmăririi penale;
b. în timpul judecăţii;
c. după rămânerea definitivă a condamnării;
2. Reabilitarea se dispune de către:
a. Parlament
b. Președintele României
c. Instanţa de judecată
RĂSPUNSURILE LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

NOTA BENE: grilele pot avea o variantă corectă sau două variante
corecte
UNITATEA DE STUDIU NR. 1

Test de autoevaluare 1. b şi c
2. b şi c
Test de evaluare
1.a şi c
Test de autoevaluare
1. a şi c
Test de evaluare
1.b
1. a şi c
Test de evaluare
1.a şi b

1. a şi c
Test de evaluare
1. b
1. b
Test de evaluare
1. a
1. a şi b
Test de evaluare
1. a şi b
1. a şi b
Test de evaluare
1. a şi b
1. a şi c
Test de evaluare
1. a şi c
1. a şi b
Test de evaluare
1. a
1. b
Test de evaluare
1. b
1. a
Test de evaluare
1.c

1. b şi c
Test de evaluare
1. b
1. a
Test de evaluare
1. a
1. a
Test de evaluare
1. a
2. b
1. b
Test de evaluare
1. a
1. a şi b
Test de evaluare
1. c
1. b
Test de evaluare
1. a şi b
1. c
Test de evaluare
1. c
2. c

Curs ID Drept Penal General PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ID Drept Penal General PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” din SIBIU

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

Lector. univ. dr. Daniela Czika

Ghid de utilizare a manualului

Unitatea de studiu 1. Dreptul penal. Definiție. Scop. Caractere. Izvoarele dreptului

Unitatea de studiu 3. Legea penală. Norma de drept penal.Interpretare.

Unitatea de studiu 4. Aplicarea legii penale în timp.

Unitatea de studiu 5. Aplicarea legii penale în spațiu. Extrădarea.

Unitatea de studiu 6. Infracțiunea. Definiție. Trăsături.

Unitatea de studiu 7. Conținutul constitutiv al infracțiunii.

Unitatea de studiu 8. Cauzele justificative.

Unitatea de studiu 9. Cauzele de neimputabilitate.

Unitatea de studiu 10. Clasificarea infracțiunilor. Formele infracțiunii.

Unitatea de studiu 11.Unitatea de infracțiune.

Unitatea de studiu 12.Pluralitatea de infracțiuni.

Unitatea de studiu 13.Pluralitatea de infractori.

Unitatea de studiu 14. Sancțiunile penale.

Unitatea de studiu 15. Răspunderea penală.

Unitatea de studiu 16. Individualizarea judiciară a executării pedepsei.

Unitatea de studiu 17. Răspunderea penală a minorilor.

Răspunsuri corecte la testele grilă de autoevaluare

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Prezentul suport de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Drept

2.Procedura de învăţare în sistem de autoinstruire

Utilizarea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire.

a) Temele de studiu se parcurg în ordinea în care sunt prezentate în manual, chiar

b) Fiecare temă de studiu conţine şi un test de evaluare şi temă pentru acasă pe

c) Întrebările de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acasă nu sunt de

d) Ordinea logică a parcurgerii unităţii de studiu este următoarea:

- se citesc obiectivele şi competenţele unităţii de studiu – identificabile şi cu

ajutorul următoarei pictograme:

- se citesc termenii de referinţă (cuvintele cheie) – identificabili şi cu ajutorul

- se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate în rezumat – identificabil identificabil

şi cu ajutorul următoarei pictograme:

-se parcurge conţinutul dezvoltat de idei al temei de studiu – identificabile şi cu

ajutorul următoarelor pictograme: sau

- se parcurge bibliografia recomandată – identificabilă şi cu ajutorul următoarei

- se răspunde la întrebările recapitulative - identificabile şi cu ajutorul următoarei

-prin confruntare cu răspunsurile date la sfârşitul manualului – identificabil şi

cu ajutorul următoarei pictograme:

Obervaţie: este recomandabil ca înaintea testelor de autoevaluare să se facă o

e) Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de o temă pe zi pentru a nu se

Tema pentru acasă (TA) reprezintă un exerciţiu obligatoriu de reflecţie pentru

3. Prezentarea suportului de curs şi a disciplinei

Suportul de curs „Drept penal. Partea generală” reprezintă o sinteză a cursului

3.1.Obiectul suportului de curs „Drept penal. Partea generală”

4.Descrierea structurii suportului de curs:

VII. Conţinutul dezvoltat de idei al unității de studiu

I. Obiectivele specifice temei

II. Competenţe specifice dobândite de student

III. Cuvinte cheie:

IV. Structura unităţii de studiu

VI.Conţinutul unităţii de studiu 1

Noțiunea de drept penal –provine din latinescul ”poena” = pedeapsă

Ulterior, odată cu apariția micilor comunități și a ideii de utilitate socială- răzbunarea a

-compoziția- înțelegere victimă-agresor

OBIECT. SCOP. FUNCȚII

Obiectul dreptului penal-relații de apărare socială

Scopul-Art. 1 VCP –apără statul, România , independența , suveranitatea ,

CARACTERELE DREPTULUI PENAL

Caractere=trăsături care îl diferențiază de alte ramuri de drept

1. Caracterul de drept public

statul=titularul funcției de apărare socială