Drept Penal. Partea Generală 1+1 1: Mihai Adrian Hotca Radu 6lăvriu

Mihai Adrian Hotca
Radu 6lăvRiu
Drept penal. Partea generală

1+1
1
- suport de curs -
ED1TURA UNIVER6ITĂŢII „N1COLAE T1TULESCU"

BUCURESTI
2013
Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de ~nvăţământ la
distanţă.
&onţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului /autorilor; designul, machetarea
si transpunerea ~n format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă
al Universităţii ~Nicolae Titulescu" din Bucuresti.
Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea
sau
difuzarea conţinutului sub orice formă.
UNIVERSITATEA ~NICOLAE TITULESCU" DIN BUCURESTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ
Mihai Adrian Hotca; Radu Slăvoiu

Drept penal. Partea generală I+II
Editura Universităţii ~Nicolae Titulescu"
Calea Văcăresti, nr. 185, sector 4, Bucuresti

Tel./fax: 0213309032/0213308606
Email: editura@univnt.ro
ISBN: 978-606-8517-97-1
CUPRINS
DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ I
Unitatea de învǎţare nr. 1
INTRODUCERE iN STUDIUL DREPTULUI PENAL
§1. Obiective
§2. &ompetenţele unităţii de invăţare
§3. Dreptul penal - ramură de drept (pozitiv)
§4. ùtiinţa dreptului penal
§5. lzvoarele dreptului penal
§6. Raportul juridic penal
§7. Faptele penale
§8. (voluţia stiinţei dreptului penal
§9. Rezumat
§10. Test
§11. Bibliografie specifică

LEGEA PENALĂ SI LIMITELE EI DE APLICARE
§1. Obiective
§3. *eneralităţi despre legea penală
§4. Structura si conţinutul legii penale
§5. lnterpretarea legii penale
§6. Aplicarea legii penale in timp
§7. Aplicarea legii penale in spaţiu
§8. (xtrădarea
§9. Aplicaţii practice
§10. Rezumat
§11. Temă de control
§12. Test

IN)RACŢIUNEA
§1. Obiective
§3. &onsideraţii introductive
§4.Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
§5. &onţinutul infracţiunii
§6. Obiectul, subiecţii, situaţia premisă, locul si timpul săvârsirii infracţiunii
§7. Laura obiectivă si latura subiectivă
§8. Formele infracţiunii intenţionate după fazele desfăsurării activităţii infracţionale
§10. Rezumat
§12. Test
5
CAUZELE CARE EXCLUD INFRACŢIUNEA
§1. Obiective
§2. Competenţele unităţii de invăţare
§3. *eneralităţi privind cauzele care exclud infracţiunea
§4. Analiza cauzelor care exclud infracţiunea
§5. Noul Cod penal: cauze justificative si cauze de neimputabilitate
§7. Rezumat
§9. Test

UNITATEA SI PLURALITATEA IN)RACŢI2NALĂ
§1. Obiective
§3. Consideraţii generale
§4. Unitatea naturală de infracţiune
§5. Unitatea legală de infracţiune
§6. Noţiunea si formele pluralităţii de infracţiuni
§7. Concursul de infracţiuni
§8. Recidiva
§9. Pluralitatea intermediară
§11. Rezumat
§13. Test

PLURALITATEA DE INFRACTORI
§1. Obiective
§4. Participaţia penală proprie
§5. Participaţia penală improprie
§6. Tratamentul sancţionator al participaţiei penale
§8. Rezumat
§10. Test
DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ II

RĂ6PUNDEREA PENALĂ
§1. Obiective
§3. Consideraţii generale privind răspunderea penală
6
§4. Principiile răspunderii penale
§5. Cauzele care exclud răspunderea penală
§7. Rezumat
§9. Test

GENERALITĂŢI PRIVIND 6ANCŢIUNILE DE DREPT PENAL
§1. Obiective
§3. Noţiunea de sancţiune de drept penal
§4. Felurile sancţiunilor de drept penal
§5. Caracterele sancţiunilor de drept penal
§6. Principiile sancţiunilor de drept penal
§7. Rezumat
§8. Test

PEDEPSELE
§1. Obiective
§3. Noţiunea de pedeapsă
§4. Funcţiile pedepsei
§5. Scopul pedepsei
§6. Categoriile si limitele generale ale pedepselor
§7. Pedepsele principale
§8. Pedepsele complementare si accesorii
§9. Pedepsele in reglementarea noului Cod penal
§10. Liberarea condiţionată
§12. Rezumat
§14. Test

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
§1. Obiective
§3. Conceptul de individualizare a pedepsei
§4. Criteriile si mijloacele generale de individualizare judiciară a pedepsei
§5. Circumstanţele
§6. lndividualizarea judiciară a executării pedepsei
§8. Rezumat
§10. Test
7
MINORITATEA SI MĂSURILE DE SIGURANŢĂ
§1. Obiective
§3. Consideraţii generale referitoare la sancţiunile penale aplicabile a minorilor
§4. Tratamentul penal al minorilor
§5. Analiza sancţiunilor aplicabile minorilor infractori
§6. Tratamentul penal al minorilor in reglementarea noului Cod penal
§7. Consideraţii generale referitoare la măsurile de siguranţă
§8. Regimul măsurilor de siguranţă
§10. Rezumat
§12. Test

CAUZELE CARE iNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI ORI
CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
§1. Obiective
§3. Prescripţia executării pedepsei
§4. *raţierea
§5. Reabilitarea
§7. Rezumat
§9. Test
8
A. Obiectivele cursului
Suportul de curs prezentat in r~ndurile ce urmează se adresează studenţilor
din invăţăm~ntul universitar la distanţă - av~nd ca finalitate explicarea
principalelor instituţii ale Dreptului penal - partea generală I Ji II.
Lucrarea este concepută pentru a trata aspectele fundamentale ale dreptului
penal, astfel inc~t studenţi să-si insusească noţiunile si termenii de specialitate.
Cursul de faţă isi propune:
1. Să analizeze instituţiile fundamentale ale dreptului penal si conexiunile
existente intre ele;
2. Să transmită studenţilor informaţiile necesare pentru interpretarea si
aplicarea corecte a legii penale;
3. Să transmită studenţilor cunostinţele de Drept penal - Partea
generală necesare inţelegerii Dreptului penal - partea specială si formării
unor buni specialisti in domeniu;
4. Abordarea instituţiilor dreptului penal in str~nsă legătură cu jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii Constituţionale, a Inaltei Curţi de
Casaţie si -ustiţie, precum si a altor organe judiciare.
Conform fisei disciplinei, competenţele specifice acesteia sunt:
• Cunoasterea din punct de vedere stiinţific a conţinutului normelor penale
generale, precum si a jurisprudenţei referitoare la aplicarea acestora;
• Inţelegerea instituţiilor Părţii generale a Dreptului penal;
• Insusirea unui mod de g~ndire logico-juridic corect;
• Inţelegerea corelaţiilor existente intre normele Părţii speciale si cele
ale
Părţi generale ale Dreptului penal;
• Explicarea instituţiilor Părţii generale a Dreptului penal;
• Explicarea si interpretarea normelor penale generale;
• Explicarea corelaţiilor intre Partea specială a Dreptului penal si instituţiile
cuprinse in Partea generală a Dreptului penal;
• Explicarea si inţelegerea soluţiilor pentru problemele apărute in practică;
• lnterpretarea corectă a normelor penale generale;
• Formarea unei atitudini pozitive faţă de stiinţa dreptului penal;
• Dezvoltarea abilităţilor de g~ndire juridico-penală;
• lncitarea pentru o abordare multidisciplinară a instituţiilor Dreptului penal;
• Obisnuinţa de a interpreta corect normele penale generale si
aplicarea sistematică a acestora.
Suportul de curs este structurat in două părţi: Drept penal. Partea generală I
si Drept penal. Partea generală II. Cele două părţi cuprind mai multe
capitole asezate, de regulă, in conformitate cu succesiunea existentă in Codul
penal.
Analiza instituţiilor s-a realizat pornind de la Codul penal actualmente in
vigoare, dar au fost avute in vedere si dispoziţiile noului Cod penal al Rom~niei,
adoptat prin Legea nr.286/2009. in cadrul fiecărei unităţi de invăţare,
noţiunile
teoretice sunt dublate de aplicaţii practice, concepute in raport de
dispoziţiile
actualului Cod penal.
Insusirea temeinică a Dreptului penal - partea generală presupune, pe l~ngă
activităţile didactice programate, un efort consistent din partea studenţilor in
ceea ce priveste studiul individual pe baza bibliografiei minime obligatorii
recomandate in prezenta lucrare.
De asemenea, fiecare student are o b liga ţia in to cm irii, in f ieca re sem e
stru, a unui referat, care să aibă ca obiect tratarea unei instituţii sau teme
din cadrul disciplinei. Referatul nu poate avea mai puţin de 10 pagini si nici mai
mult de 25
9
de pagini si trebuie să aibă elemente de originalitate. Depunerea referatului se va
face cel mai t~rziu la ultimul tutorial. Pentru a nu exista incălcări ale legislaţiei
drepturilor de autor, studenţii vor prezenta odată cu lucrarea si o declaraţie pe
proprie răspundere că nu au adus atingere normelor juridice care
protejează dreptul de autor.
Suportul de curs redat in r~ndurile următoare trebuie completat prin
studierea bibliografiei obligatorii.
Evaluarea
Aprecierea nivelului de pregătire a studenţilor se realizează astfel:
1. Evaluarea parţială, prin intermediul unei lucră ri d e co n trol p
rogram a te
conform calendarului disciplinei (al doilea tutorial).
2. Evaluarea Iinală, prin examen la sf~rsitul fiecărui semestru. Examenul este
scris, iar notarea se face de la 1 la 10. Stabilirea notei finale va avea loc in felul
următor:
1. Răspunsurile la examen 60%;
2. Activităţi in cadrul int~lnirilor tutoriale
(referate, participări la dezbateri etc.) 20%;
3. Lucrare de control 20%;
Promovarea examenului presupune obţinerea unei note mai mari sau egale
cu 5, in care trebuie să aibă o pondere de cel puţin 30% nota de la examenul
propriu-zis. Studenţii care nu au obţinut cel puţin nota 3 (30%) la
examenul propriu-zis nu pot promova examenul pe baza notării făcute la
evaluarea parţială.
Grila de Evaluare
Grila de evaluare pentru examen cuprinde:
1. Două subiecte teoretice, care trebuie tratate analitic;
2. 10 teste scurte care pot cuprinde si aplicaţii practice.
Suntem GescKisi oricăror sugestii si recomanGări Ge imEunătăţire

si actualizare a materialului si mulţumim anticipat celor care se vor
implica in acest sens.
Mihai Adrian Hotca
10
PARTEA GENERALĂ
I
11
UNITATEA DE iNVǍŢARE 1.
INTRODUCERE iN STUDIUL DREPTULUI PENAL
Cuprins:
§1. Obiective
§2. Competenţele unităţii de fnvăţare
$4. ùtiinţa dreptului penal
§7. Faptele penale
$8. Evoluţia stiinţei dreptului penal
§9. Rezumat
§10. Test de autoevaluare a cunostinţelor
$11. Bibliografie specifică
§1. Obiective
In această unitate se vor prezenta noţiunea si izvoarele dreptului
penal, principiile acestei ramuri de drept, precum si faptele si raporturile juridice
penale.
Dup! studiul acestei unit!ţi de fnv!ţare veţi reusi s!:

= definiţi dreptul penal, ca ramură de drept, si stiinţa dreptului penal;
= definiţi scopul, obiectul si funcţiile dreptului penal;
= prezentaţi corelaţia stiinţei dreptului penal cu alte stiinţe juridice;
= enumeraţi si descrieţi principiile dreptului penal;
= enumeraţi izvoarele dreptului penal;
= prezentaţi elementele raportului juridic penal;
= prezentaţi faptele penale;
= prezentaţi principalele repere ale evoluţiei stiinţei dreptului penal
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de fnvăţare: 1 oră.

3.1. DeIiniţia, obiectul si sarcinile dreptului penal
a) Preliminarii
Expresia drept penal are două accepţiuni importante: de ramură a stiinţei
dreptului si de ramură a sistemului dreptului pozitiv. In doctrină, ca expresii
echivalente celei de „drept penal", se mai utilizează sintagmele:
1
„drept criminal" sau, mai rar, „dreptul apărării sociale".
1
Această denumire provine din cuv~ntul latin crimen (crimă, infracţiune, delict). Expresia drept
criminal este utilizată fn doctrina anglo-saxonă, dar si fn cea europeană. De pildă, lucrarea autorilor G.
STEFANI si G. LEVASSEUR, apărută fn anul 1967, fn Franţa, este intitulată "Trait~ de droit
criminel". In lucrările de limbă engleză este folosită expresia "Criminal Law".
12
in dreptul statelor europene (de exemplu, Franţa, Spania, Italia etc.), cea
mai folosită denumire pentru desemnarea ramurii de drept care
reglementează relaţiile de apărare esenţiale este expresia „drept penal".
Denumirea de ~drept penal" derivă din cuv~ntul latin poena (pedeapsă).
in prezent, sintagma ~drept penal" apare ca fiind parţial depăsită de realităţile
contemporane, av~nd in vedere faptul că funcţia aflictivă (de constr~ngere)
a dreptului penal nu este at~t de evidentă ca in perioada clasică a dreptului penal
(secolele XVIII-XIX). Pe de altă parte, legislaţiile penale contemporane
insistă, cel puţin la fel de mult ca in privinţa funcţiei represive, si asupra altor
funcţii ale dreptului penal, respectiv asupra funcţiilor preventivă si educativă.
insă, av~nd in vedere faptul că celelalte expresii folosite pentru
denumirea
dreptului penal nu sunt nici ele la adăpost de critică si imprejurarea că sintagma
~drept penal" este foarte răsp~ndită, credem că este cea mai nimerită pentru a
denumi materia (ansamblul) normelor care reglementează relaţiile de
apărare socială generate de prevenirea si săv~rsirea infracţiunilor.
b) DeIiniţia dreptului penal pozitiv (ca ramură de drept)
Pentru definirea unei ramuri de drept trebuie avute in vedere anumite
elemente, respectiv: obiectul de reglementare, metoda de reglementare,
subiectele si scopul edictării normelor specifice.
Pornind de la aceste elemente, definim dreptul penal, ca fiind ramura
de drept ce cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează
relaţiile de apărare socială esenţiale (fundamentale), născute ~n jurul
valorilor sociale ocrotite prin interzicerea săvârsirii faptelor ce le aduc
atingere, fapte calificate de lege ca infracţiuni, si cele referitoare la
sancţiunile aplicabile persoanelor care săvârsesc infracţiuni, ~n
scopul protecţiei societăţii ~mpotriva infracţiunilor.
Definiţia dreptului penal relevă anumite caracteristici, respectiv:
1) dreptul penal este un ansamblu (unitar) de norme juridice care, alături de
normele aparţin~nd celorlalte ramuri de drept, reprezintă o componentă a
sistemul dreptului rom~nesc, ceea ce inseamnă că este o parte a acestui sistem;
2) relaţiile sociale reglementate de normele dreptului penal sunt relaţii
de apărare socială e se n ţia le (fundamentale). Le-am denumit esenţiale pentru
că ele se nasc in jurul celor mai importante valori sociale (viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea, libertatea, siguranţa statului, patrimoniul etc.). in al
doilea r~nd, subliniem faptul că si alte ramuri de drept reglementează relaţii
de apărare socială, dar numai cele disciplinate de normele penale pot fi
considerate esenţiale. De pildă, dreptul contravenţional reglementează relaţii
de apărare socială, dar acestea nu sunt at~t de importante pentru
societate precum sunt cele care intră in obiectul dreptului penal;
3) dreptul penal descrie faptele ce constituie infracţiuni si sa n
cţiun ile
corespunzătoare acestora, ca expresie a principiului legalităţii.
Destinatarii trebuie să cunoască at~t infracţiunile, c~t si consecinţele
comiterii lor. in caz contrar, dreptul penal ar fi unul arbitrar, despotic si inuman;
4) dreptul penal reglementează relaţii sociale in cadrul cărora sta tu l pa
rticip ă
intotdeauna. in cazul raporturilor penale de conformare, statul este implicat
prin impunerea conduitei ce rezultă din normele de incriminare, iar in cazul celor
de conflict, statul intervine prin aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege
celor care săv~rsesc infracţiuni;
5) dreptul penal are ca scop p rote cţia so cietă ţii impotriva infracţiunilor,
prin
prevenirea săv~rsirii acestora sau, dacă activitatea preventivă nu este eficientă,
prin sancţionarea celor care comit asemenea fapte ilicite.
13
c) Sarcinile dreptului penal
Teoria de specialitate nu este unitară in ceea ce priveste identitatea si
relaţiile dintre funcţiile (sarcinile) dreptului penal. Remarcăm insă tendinţa
majorităţii autorilor de specialitate de a separa funcţiile dreptului penal de rolul
2
sancţiunilor din această ramură juridică .
In literatura de specialitate rom~nească, majoritatea autorilor care
tratează tema sarcinilor sau funcţiilor dreptului penal se situează pe poziţia
reţinerii unui număr de trei funcţii ale dreptului penal, respectiv funcţia
preventivă, funcţia normativă si funcţia asigurării dezvoltării sistemului de valori
3
sociale .
intr-o altă optică, se apreciază că dreptul penal are două funcţii: funcţia
4
protectoare si funcţia educativă . In această opinie, funcţia protectoare se referă
la protecţia valorilor sociale esenţiale si la ocrotirea infractorului impotriva unei
5
eventuale disproporţii intre faptă si reacţia puterii de stat .
In cea ce ne priveste, apreciem că dreptul penal are trei funcţii: funcţia
normativă, funcţia preventiv-educativă si funcţia sancţionatoare. In
continuare vom prezenta elementele acestor funcţii.
)un cţia n o rma tivă constă in sarcina statului, indeplinită prin
intermediul
legiuitorului, să reglementeze toate relaţiile de apărare socială
esenţiale (fundamentale). Legiuitorul este obligat să identifice in realitate
care fapte trebuie incriminate, sistemul de sancţiuni aplicabile făptuitorilor si să
disciplineze relaţiile sociale referitoare la reacţia statului prin organele sale
competente. Desi legiuitorul are obligaţia de a regla relaţiile sociale esenţiale, nici
o autoritate nu poate cenzura opţiunea acestuia pentru a reglementa anumite
raporturi sociale, născute in jurul unor valori sociale, in detrimentul altora, sub
singura rezervă a respectării normelor Constituţiei.
)un cţia p reven tiv -e duca tivă constă in sarcina statului de formare
a unei constiinţe colective si specifice de respect a valorilor sociale proteguite
de legea
penală. Prin inscrierea in legea penală a faptelor ce constituie infracţiuni si
a
sancţiunilor aplicabile infractorilor se realizează at~t schimbarea atitudinii
destinatarilor legii penale faţă de valorile sociale ocrotite, c~t si avertizarea
acestora că sunt pasibili de sancţiuni, in cazul in care comportamentul lor
ar atenta la aceste valori.
Dreptul penal previne comportamentele (o parte din ele) care ar putea aduce
atingere valorilor sociale importante si realizează, totodată, o reconsiderare
a conduitei destinatarilor si beneficiarilor legii penale. Fără a ignora
funcţia sancţionatoare a dreptului penal, se poate afirma că dreptul penal
actual a căpătat un rol preventiv-educativ pronunţat, c~stig~nd poziţii noi in
terenul clasic al sarcinii punitive preeminente a dreptului penal al mileniului
trecut. Desi
2
Pentru o prezentare a unora din punctele de vedere exprimate in doctrina străină, a se vedea FL.
STRETEANU,
3
Drept penal. Partea generală. Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 16-18.
Pentru această orientare, a se vedea C. BULAI, Manual de drept penal, Ed. AllBeck,
Bucuresti,1997, p. 17; C. MITRACHE, Drept penal rom~n, ed. a III-a, Ed. Casa de editură si presă
Sansa, Bucuresti, 1997, p. 14; V. DOBRINOIU, W. BRÂNZĂ, Drept penal, partea generală, Bucuresti,
Ed. Lumina Lex, 2003, p. 10 si urm.; T. DIMA, Drept penal, partea generală, Vol. I, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 2001, p. 11. In doctrina străină, majoritatea autorilor reţin, ca funcţii ale dreptului penal, trei
asemenea funcţii. De pildă, A. PAGLIARO (in Principii di diritto penale. Parte generale, Editura
Giuffre, Milano, 2000, p. 8 si urm) consideră că sunt funcţii ale dreptului penal: Iuncţia de orientare a
conduitei umane (descurajarea comportamentelor interzise); Iuncţia de intimidare (aflicţiunea
pronunţată a sancţiunilor penale); Iuncţia de reeducare (determinarea reconsiderării conduitei
prin
4
executarea sancţiunilor).
FL. STRETEANU, op. cit., p. 18.
5
Idem, p. 18-20.
14
necesară in zile noastre, cresterea rolului educativ-preventiv a dreptului
penal poate avea loc numai dacă normele acestei materii sunt ancorate in
realităţile contemporane, care se află intr-o continuă evoluţie. in literatura de
specialitate se susţine că dreptul penal are efecte simbolice ce constau in
capacitatea de a transmite membrilor societăţii mesajul că trebuie să respecte
6
normele penale .
)un cţia sa n cţion a to a re a dreptului penal constă in sarcina pe care
o are această ramură de drept de a aplica infractorilor pedepsele sau de a lua
faţă de
acestia măsurile prevăzute de lege, necesare pentru disciplinarea conduitei lor.
Operativitatea derulării activităţii procesual penale si promptitudinea aplicării
sancţiunilor de drept penal sunt factori implicaţi in această funcţie a
dreptului penal. Fără a susţine că dreptul penal este numai un mijloc de
represiune al faptelor antisociale grave, nu putem totusi nega rolul
sancţionator al acestei ramuri de drept (jus puniendi). Bineinţeles că dreptul
penal contemporan nu mai poate avea exclusiv o funcţie sancţionatoare, dar
aceasta nici nu poate fi contestată sau neglijată, deoarece statul are in
continuare prerogativa aplicării sancţiunilor penale persoanelor care săv~rsesc
infracţiuni, iar executarea lor produce volens nolens suferinţe celor condamnaţi.
Funcţia sancţionatoare a dreptului penal nu exclude, ci chiar presupune,
pentru realizarea sa eficientă, luarea in considerare a unor principii menite
să estompeze caracterul represiv al dreptului penal clasic si să
garanteze persoanelor care urmează a răspunde penal că nu vor fi
victimele arbitrariului organelor judiciare.
3.2. Scopul si caracterele dreptului penal
a) Scopul dreptului penal
Scopul dreptului penal il constituie apărarea societăţii contra celor
mai grave fapte antisociale (omor, viol, t~lhărie etc.). Corespunzător
gravităţii faptelor interzise de dreptul penal, sancţiunile de drept penal sunt
cele mai severe sancţiuni juridice existente in cadrul unui sistem de drept.
Intervenţia legiuitorului in domeniul protecţiei societăţii, prin instrumente de drept
penal, contra faptelor antisociale are loc numai in cazul in care se constată că
acestea prezintă un pericol social deosebit de grav. Legiuitorul are
obligaţia social-politică să incrimineze numai acele fapte care prezintă
pericol social si care nu pot fi combătute eficient prin alte mijloace juridice
sau nejuridice. in schimb, dacă se constată că anumite fapte
incriminate nu mai prezintă relevanţă penală, ele trebuie dezincriminate
(scoase) din domeniul
dreptului penal.
7
in acest context, menţionăm faptul că nu suntem de acord cu opinia ,
exprimată in doctrină, că dreptul penal are caracter subsidiar, deoarece ar trebui
să acceptăm faptul că dreptul penal este un drept accesoriu al celorlalte ramuri,
adică pe planul secund. Or, dreptul penal este o ramură de drept care are un loc
bine conturat in cadrul sistemului dreptului, reglement~nd relaţii sociale
specifice. Desi, in literatura de specialitate se subliniază faptul că trăsătura
subsidiarităţii nu se confundă cu asa-zisa teorie a naturii secundare sau
accesorii a dreptului penal, in fapt caracterul subsidiar afirmat in doctrină
se
6
A se vedea FL. STRETEANU, op. cit., p. 20 si notele de trimitere ale acestui autor.
7
in doctrina străină se apreciază că dreptul penal este mijlocul care intervine c~nd celelalte ramuri
juridice nu sunt eficiente sau c~nd acestea nu sunt suficiente pentru combaterea fenomenului faptelor
antisociale grave (Cu titlu de exemplu, a se vedea G. FIANDACA, E. MUSCO, Diritto penale, parte
generale, Editura Zanichelli, Bologna, 2001, p. 29; F. MUNOZ CONDE, M. GARCIA ARAN, Derecho
penal. Parte general, Editura Tirant Io Blanch, Valencia, 1998, p. 81-82). Pentru
doctrina rom~nească, a se vedea FL. STRETEANU, op. cit., p. 26-28.
15
suprapune ca sferă peste cel sancţionator (secundar sau accesoriu).
Cu toate că dreptul penal reglementează numai cele mai periculoase fapte
dintr-o societate, si chiar dacă el intervine numai ~n cazul ~n care celelalte
ramuri de drept sunt ineficiente, nu se poate aprecia că el are caracter subsidiar,
pentru că el are un loc determinat de la ~nceput, care constă ~n combaterea
celor mai grave fapte care aduc atingere valorilor sociale esenţiale.
Pe de altă parte, remarcăm aspectul că anumite fapte antisociale au
fost incriminate ~ncă din cele mai vechi timpuri. Omorul, furtul, violul,
vătămarea corporală, trădarea etc., au fost reprimate de la formarea
colectivităţilor umane. Prin urmare, dreptul penal a avut si are o poziţie exclusivă
~n domeniul apărării valorilor sociale. Ceea ce se modifică, ~n funcţie de
evoluţia societăţii, este numai justificarea sau fundamentarea reacţiei penale
si conţinutul acesteia. Scopul dreptului penal poate fi realizat numai prin
crearea unui cadru juridic autonom ancorat ~n realităţile existente ~n societate.
De asemenea, faptul că si alte ramuri de drept ocrotesc, ~n moduri specifice,
aceleasi tip de relaţii sociale, nu ~nseamnă că dreptul penal trece pe un
plan secund, ci el contribuie intr-o altă modalitate la apărarea
acestora, prin incriminarea faptelor antisociale grave.
b) Caracterele dreptului penal
Literatura de specialitate din ţara noastră, de regulă, reţine trei caractere ale
dreptului penal: caracterul autonom, caracterul de drept public si caracterul
unitar. Sunt si autori rom~ni care contestă anumite caractere agreate ~n opinia
8
majoritară. De pildă, ~ntr-o opinie , nu se acceptă că dreptul penal are caracter
9
unitar, dar sunt adăugate alte caractere, iar ~n altă opinie se contestă caracterul
autonom al dreptului penal.
3.3. Necesitatea dreptului penal, structura dreptului penal si legătura sa
cu alte ramuri de drept
a) Necesitatea dreptului penal
Dreptul penal este ramura de drept a cărei fiinţă este justificată de existenţa
fenomenului infracţional. C~t timp ~n societate se vor săv~rsi fapte antisociale
grave dreptul penal este necesar deoarece răm~ne singura ramură de
drept care oferă mijloacele adecvate pentru prevenirea si combaterea
criminalităţii.
Ocrotirea persoanelor lezate prin infracţiuni si prevenirea victimizării se
pot realiza ~n mod eficient numai dacă fenomenul infracţional este
cunoscut sub toate aspectele sale. Fenomenul infracţional poate fi denumit
si prin termenul
,criminalitate" sau ,infracţionalitate". Mai pe larg, se poate vorbi
despre fenomenul delictual sau delincvenţă. Criminalitatea
(infracţionalitatea) cuprinde totalitatea infracţiunilor săv~rsite ~ntr-o anumită
10
perioadă de timp pe un teritoriu determinat . Criminalitatea este un fenomen
social care, cel puţin ~n stadiul actual al evoluţiei societăţii, nu poate fi
determinat cu precizie, ci numai aproximat, deoarece nu sunt cunoscute toate
faptele care constituie infracţiuni. in teorie se face departajarea ~n mai multe
forme ale criminalităţii, respectiv:
8
Idem, op. cit., p. 21-29. Autorul consideră că dreptul penal are patru caractere: caracterul autonom,
caracterul
9
de drept public, caracterul subsidiar si caracterul selectiv.
I. OANCEA, Drept penal, partea generală, Ed. Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1971.
10
in sens criminologic, criminalitatea este identificată cu noţiunea de devianţă socială, adică un
comportament interzis de legea penală, indiferent dacă poate fi considerat ca fiind infracţiune
sau
numai ca ,faptă prevăzută de legea penală". in cel mai larg sens, devianţa socială cuprinde
orice
conduită umană contrară normelor sociale, ~nsă, din punct de vedere criminologic,
criminalitatea reprezintă suma faptelor prevăzute de legea penală săv~rsite ~ntr-o perioadă de timp pe
un teritoriu determinat.
16
11
criminalitate legală , criminalitate aparentă (relevată), criminalitate reală,
12
cifra neagră a criminalităţii . Doctrina conţine si alte delimitări, cum ar fi
criminalitatea (delincvenţa) juvenilă, criminalitatea gulerelor albe (white collar
criminality), criminalitatea organizată etc.
Criminalitatea judecată (denumită in doctrină si legală sau
judiciară) cuprinde totalitatea faptelor prevăzute de legea penală săv~rsite pentru
care s- au pronunţat hotăr~ri definitive de condamnare. Se observă că această
formă a criminalităţii include numai o parte din suma faptelor prevăzute de legea
penală săv~rsite in realitatea obiectivă. Din diverse motive, anumite fapte ce
constituie infracţiuni nu ajung in faţa organelor judiciare. Spre exemplu,
infracţiunile necunoscute de organele competente.
Criminalitatea aparentă (cunoscută, descoperită, relevată) cuprinde
suma faptelor prevăzute de legea penală cunoscute de organele competente
(parchet, instanţe, poliţie etc.). Cifra acestor fapte este mai mare dec~t cea a
13
infracţiunilor pentru care există hotăr~ri definitive de condamnare . Este de
remarcat faptul că infracţionalitatea aparentă, in sensul de sumă a faptelor
inregistrate la
organele competente, nu este o parte a criminalităţii reale, cum sunt
criminalitatea judecată si cifra neagră a criminalităţii, deoarece anumite sesizări
sunt soluţionate in sensul constatării inexistenţei infracţiunii sau faptei. Prin
urmare, raportul intre cele două noţiuni - criminalitate reală si criminalitate
aparentă - este de intersectare, iar nu de subordonare. Pentru evitarea oricăror
confuzii, expresia potrivită este aceea de criminalitate cunoscută.
Criminalitatea reală cuprinde totalitatea infracţiunilor săv~rsite pe un teritoriu
intr-o perioadă de timp determinată, indiferent dacă sunt cunoscute
ori inregistrate in evidenţele organelor competente. Cifra criminalităţii reale nu
este stiută cu certitudine, ci ea este numai apreciată pe baza unor criterii relative.
Prin cercetări criminologice poate fi stabilită mai aproape de adevăr cifra
totală a infracţiunilor.
Cifra neagră a criminalităţi cuprinde diferenţa dintre criminalitatea reală si
cea cunoscută (relevată). Această formă de criminalitate poartă denumirea
de
,cifră neagră" datorită faptului că ea nu este cunoscută cert, ci este
ocultă, nedescoperită, iar dimensiunile sale răm~n practic discutabile. Prin
urmare, se poate spune că in prezent este, obiectiv, imposibil să se tragă
concluzii sigure cu privire la cresterea sau scăderea numărului infracţiunilor.
Astfel, chiar dacă numărul condamnărilor ar creste, iar cel al faptelor
inregistrate la organele judiciare ar spori si el, nu inseamnă că infracţionalitatea
reală a crescut, după cum nici in ipoteza inversă nu s-ar putea trage
concluzia că numărul infracţiunilor a scăzut. Cresterea numărului infracţiunilor
relevate poate insemna o mai mare eficienţă a organelor implicate in
activitatea de realizare a justiţiei sau, realmente, poate reprezenta o
crestere a infracţionalităţii. Tot astfel, scăderea numărului infracţiunilor
descoperite nu este echivalentă cu diminuarea criminalităţii, ci poate fi pusă
pe seama ineficienţei sistemului judiciar existent. Prin urmare, afirmaţia
generală că in prezent există o ,recrudescenţă a
11
Denumirea de criminalitate legală apare ca improprie dacă avem in vedere sensul obisnuit
al cuv~ntului ,legală". In ceea ce ne priveste, pentru denumirea acestei forme de criminalitate,
in continuare vom utiliza expresia ,criminalitate judecată".
12
T. AMZA, Criminologie teoretică, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 44-48. Precizăm faptul
că
noţiunea de ,crimă", folosită in domeniul criminologiei, are o accepţiune mai extinsă dec~t in sfera
dreptului penal [unde se identifică cu infracţiunea sau cu o specie de infracţiune (omuciderea)]. A se
vedea si V. CIOCLEI, Criminologia etiologică, Ed. Actami, Bucuresti, 1996, p. 11-15.
13
In doctrină se apreciază că, potrivit statisticilor, 50-60% din faptele prevăzute de legea penală au
rămas cu făptuitori necunoscuţi (T. AMZA, op. cit., p. 45).
17
fenomenului infracţional" trebuie privită cu rezerve c~t timp nu avem
,instrumente" sigure pentru stabilirea cifrei reale a infracţiunilor. Numărul crescut
al condamnărilor si cresterea gradului de ocupare ~n penitenciare nu constituie
dec~t indicii că infracţionalitatea se află pe un trend crescător, iar nicidecum nu
poate fi vorba de o certitudine. Volens nolens trebuie să acceptăm că nu numai
cifra neagră a criminalităţii este necunoscută, ci si cifra criminalităţii reale,
deoarece dacă o parte dintr-un ~ntreg (cifra neagră) nu este cunoscut, nici
intregul (cifra totală a infracţiunilor) nu poate fi determinat.
Răm~ne astfel o sarcină foarte grea, respectiv aceea a determinării ,cifrelor"
diferitelor tipuri de criminalitate. Din punctul nostru de vedere, mijlocul care poate
să indice (c~t mai aproape de adevăr, iar nu cert) cifra criminalităţii reale este
cercetarea sociologică, pe baza sondajelor si a interviurilor la scară largă. Insă
precizăm că si ~n acest caz va exista o marjă de eroare, numai că aceasta se
~ncadrează ~n limitele a 1-3%. Cunoasterea criminalităţii ~nseamnă,
implicit, si cunoasterea cifrei victimelor infracţiunilor.
Asa cum se poate vorbi despre cifra criminalităţii, tot asa se poate vorbi despre
cifra infractorilor sau a victimelor acestora. In general, se poate spune că există o
oarecare corespondenţă ~ntre numărul infracţiunilor săv~rsite ~ntr-o
perioadă determinată, pe un anumit areal, si numărul persoanelor care le
săv~rsesc sau le suportă efectele. Astfel, dacă cifra criminalităţii este
ridicată, atunci si cifra infractorilor este mare, după cum tot ridicată este si cea
a victimelor infracţunii.
b)Structura dreptului penal
Autonomia si unitatea dreptului penal nu exclud posibilitatea structurării
normelor juridice ce alcătuiesc această ramură de drept. Folosind anumite
criterii, fără a afecta unitatea sau autonomia dreptului penal, ansamblul normelor
juridice penale poate fi structurat ~n mod corespunzător criteriilor utilizate. Cea
mai cunoscută diviziune are la bază criteriul domeniului de aplicare,
conform căruia dreptul penal este alcătuit din două părţi: partea generală
si partea specială. De altfel, si Codul penal este divizat ~n două părţi, partea
generală si partea specială.
Un alt criteriu este cel referitor la apartenenţa sursei (izvorului), potrivit căruia
distingem: dreptul penal naţional, dreptul penal internaţional si dreptul
internaţional penal. De asemenea, lato sensu - incluz~nd si normele procesual
penale - dreptul penal cuprinde dreptul penal substanţial (material) si
dreptul penal formal (procesual) in fine, in accepţiunea cea mai extinsă se
consideră că
14
dreptul penal cuprinde si dreptul execuţional penal . Pe l~ngă aceste
criterii, mai ales ~n doctrina străină, sunt utilizate si altele, dar care nu
15
prezintă importanţă practică .
1) Drept penal - partea generală Ji Drept penal - partea specială
Partea generală a dreptului penal substanţial cuprinde regulile aplicabile
tuturor infracţiunilor reglementate de legislaţia penală, care delimitează
cadrul general de aplicare a legii penale, definesc infracţiunea, prevăd trăsăturile
sale
14
Sunt state care au Coduri privind executarea pedepselor. De pildă, Polonia. Este preferabilă
această soluţie deoarece ~n prezent normele dreptului execuţional penal au sporit ca volum,
iar obiectul reglementării s-a extins.
15
De pildă, drept penal comun si drept penal special; drept penal fundamental si drept penal
complementar etc. De asemenea, ~n doctrina străină se vorbeste despre existenţa dreptului penal al
afacerilor, dreptului penal al minorului, dreptului penal social sau de dreptul penal al mediului
(F.
DESPORTESP, F. GUNEHEC, Editura Economica, Paris, 1994, p. 9). Pentru doctrina rom~nească, a
se vedea, V. DOBRINOIU, op. cit., p. 15. Pentru mai multe date, a se vedea FL. STRETEANU, op. cit.,
p. 36.
18
generale si elementele constitutive, stabilesc condiţiile generale de tragere
la răspundere penală, sancţiunile si modul lor de aplicare. Sediul materiei acestor
norme se găseste, ca regulă, in Partea generală a Codului penal. Pe
l~ngă normele generale cuprinse in Codul penal, int~lnim asemenea norme si in
legile penale complinitoare (Legea nr. 302/2004, de exemplu). Altfel spus,
Partea generală este alcătuită din grupul normelor care reglementează
nasterea, modificarea si stingerea raporturilor juridice penale.
in literatura de specialitate străină, ca expresie echivalentă sintagmei ~drept
16
penal - partea generală", este folosită si sintagma ~drept penal general" . Unii
autori afirmă chiar existenţa a două ramuri de drept penal material: dreptul penal
17
general si dreptul penal special .
Partea specială a dreptului penal material este alcătuită din
subansamblul normelor de incriminare si a celor care reglementează relaţii
sociale născute din săv~rsirea unei singure infracţiuni sau a unor infracţiuni
determinate.
Acestea sunt cuprinse in Partea specială a Codului penal, in legile penale
speciale si in legile nepenale cu norme penale (de regulă, de incriminare). in
doctrină, ca expresie analogă sintagmei ~drept penal - partea specială",

este
utilizată expresia ~drept penal
18
special" .
Dreptul penal - partea generală si Dreptul penal - partea specială constituie
două subansambluri de norme juridice penale care alcătuiesc
impreună subsistemul (ramura) dreptului penal, cu toate că majoritatea
facultăţilor de drept au in planul de invăţăm~nt două discipline de studiu,
una care se ocupă de normele penale generale si alta care are ca obiect
normele penale speciale. impărţirea in cele două discipline s-a făcut din
considerente didactice.
2) Drept penal material (substanţial) Ji drept penal formal (procedural,
procesual)
Asa cum am văzut mai sus, dreptul penal privit lato sensu cuprinde dreptul
penal formal si dreptul penal material. Dreptul penal formal este de fapt dreptul
procesual penal si cuprinde ansamblul normelor juridice privitoare
19
la reglementarea procesului penal si activitatea de tragere la răspundere
penală a infractorilor. Procesul penal este ~activitatea reglementată de lege,
desfăsurată de organele competente, cu participarea părţilor si a altor
persoane, in scopul
constatării la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca
orice persoană care a săv~rsit o infracţiune să fie pedepsită potrivit
vinovăţiei sale si nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
20
penală" .
Dreptul penal substanţial se identifică cu dreptul penal stricto sensu.
3) Dreptul penal naţional (intern), dreptul penal internaţional Ji dreptul
internaţional public
Dreptul penal naţional (intern) cuprinde subansamblul normelor juridice
ce reglementează raporturile (de apărare) sociale interne, fără elemente
de extraneitate.
16
A se vedea, spre exemplu, G. STEFANI, G. LEVASSEUR, Droit p~nal g~n~ral et proc~dure p~nale,
Paris, Ed. Dalloz, 1964; C. HENNAU, J. VERHAEGEN, Droit p~nal general, Ed. Bruylant, Bruxelles,
1995.
17
Fără a mai insista asupra acestei dispute, considerăm că recunoasterea unei ramuri de drept sau
acceptarea unei expresii este o chestiune parţial convenţională. Pe de altă parte, nu poate fi negată
dependenţa fundamentală reciprocă a normelor penale speciale faţă de normele penale
generale,
ceea ce inseamnă că indiferent de denumire normele generale si cele speciale sunt un tot unitar.
18
A se vedea, de pildă, R. VOUIN, Droit p~nal sp~cial, Paris, Ed. Sirey, 1968.
19
I. NEAGU, Drept procesual penal, tratat, Ed. Global Lex, Bucuresti, 2002, p. 53.
20
Idem, p. 43.
19
Dreptul penal internaţional cuprinde grupul de norme juridice penale
care reglementează relaţiile sociale privind cooperarea si asistenţa
judiciară internaţionale din domeniul combaterii infracţionalităţii. Sunt
asemenea norme, de pildă, normele penale cuprinse in Convenţia
europeană referitoare la transferul condamnaţilor.
Dreptul internaţional penal este alcătuit din grupul de norme juridice penale care
reglementează răspunderea penală determinată de infracţiuni prevăzute in
izvoare de drept externe. De pildă, prin normele Statului Curţii
Penale Internaţionale sunt incriminate mai multe fapte, printre care:
genocidul, agresiunea etc. In general este vorba despre infracţiuni contra
21
umanităţii (păcii si omenirii) . Aceste infracţiuni incalcă ordinea penală
22
internaţională .
Astfel, in funcţie de specificul obiectului reglementării, normele penale
ale părţii generale pot fi grupate in instituţii de drept penal (identificate prin
titluri, capitole, secţiuni etc.). De pildă, sunt instituţii ale părţii generale,
instituţia infracţiunii, instituţia sancţiunilor de drept penal etc.
De asemenea, in ultima perioadă, se afirmă din ce in ce mai tare necesitatea
recunoasterii unor noi subramuri de drept penal, care să reglementeze anumite
categorii de relaţii de apărare socială. Astfel, se vorbeste despre: dreptul penal
al minorilor, dreptul penal al afacerilor, dreptul penal al muncii, dreptul
penal economic, dreptul penal al securităţii sociale, dreptul penal european,
dreptul penal al mediului, dreptul penal al drogurilor etc.
De lege lata, in dreptul penal rom~n nu poate fi acceptată teza potrivit căreia
există mai multe ramuri de drept penal.
c) Legăturile dreptului penal cu alte ramuri de drept
Desi dreptul penal este o ramură de drept, ceea ce inseamnă că este alcătuit
dintr-un ansamblu autonom de norme juridice, există anumite legături pe
care această ramură a sistemului dreptului le are cu celelalte ramuri ale
dreptului pozitiv. De fapt, dreptul penal, ca de altfel toate ramurile dreptului,
nu are o autonomie absolută, in inţeles de izolare totală faţă de celelalte ramuri
de drept. Intre ramurile sistemului de drept rom~nesc există legături de
intensitate diferită, in funcţie de afinităţile intre diferitele ramuri. Interacţiunile
dreptului penal cu alte ramuri de drept prezintă interes practic deosebit, mai
ales dacă ele privesc ramuri din domeniul dreptului public. Dintre ramurile
de drept cu care dreptul penal are relaţii str~nse, amintim: dreptul procesual
penal, dreptul constituţional, dreptul contravenţional si dreptul civil.
3.4. Principiile fundamentale ale dreptului penal
Reglementările din ultimii ani au adus schimbări substanţiale in peisajul
dreptului penal roman, dintre care unele au caracter de noutate, iar altele
constituie numai modificări ale normelor si instituţiilor juridice penale anterioare.
Modificările legislative aduse vor contribui, probabil, la o mai eficientă combatere
a fenomenului infracţional, care in ultimii ani a căpătat proporţii ingrijorătoare.
O lege penală ori c~t de avansată ar fi nu poate de la sine să-si
atingă finalitatea, ci ea trebuie transpusă in realitate de persoanele
implicate in activitatea de aplicare a legii. Scopul legii penale poate fi atins, cel
puţin in limite rezonabile, numai dacă in opera de aplicare a normelor
juridice organele
21
Statul Curţii penale internaţionale (adoptat de O.N.U. in anul 1998) a fost ratificat de statul roman
prin Legea nr. 111/2002. Acest tratat conţine at~t norme de drept penal material, c~t si norme
de procedură.
22
Pentru mai multe date, a se vedea G. GEAMĂNU, Dreptul penal internaţional si inIracţiunile
internaţionale, Ed. Academiei Rom~ne, Bucuresti, 1977, p. 23; B. ONICA-JARKA,
Jurisdicţia internaţională penală, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 3 si urm.
20
judiciare imbină tehnica cu stiinţa dreptului penal, cu luarea in considerare
a faptului că actul de justiţie este un act de artă a dreptului. Prin urmare, nu este
importantă simpla expunere a scopului legii penale in cadrul
dispoziţiilor generale ale Codului penal, ci, esenţială este, organizarea pe baze
23
stiinţifice a represiunii penale .
Dreptul penal, poate mai mult dec~t oricare altă ramură de drept, trebuie să
fie c~rmuit de anumite principii care să traverseze intreaga sa materie, precum si
de unele reguli instituţionale. Cum era de altfel firesc, Codul penal rom~n inscrie
prin intermediul primelor sale norme principiul legalităţii incriminării Ji a
sancţiunilor de drept penal, principiu fundamental al dreptului si al
dreptului penal.
in sistemele de drept penal contemporane, principiul legalităţii nu este singurul
principiu de drept penal desi este, de regulă, unicul inscris expresis verbis in
legislaţiile penale. Principiul legalităţii fiinţează alături de alte principii. Faptul că
24
in Codul penal nu sunt alocate norme exprese si altor principii fundamentale nu
inseamnă că dreptul penal este c~rmuit numai de principiul legalităţii. intr-
adevăr, lectur~nd legea penală si legea fundamentală constatăm că, alături de
principiul legalităţii, dreptul penal se supune si altor idei (principii) fundamentale.
Principiile fundamentale ale dreptului penal reprezintă subcategorii
ale principiilor dreptului. Principiile fundamentale ale dreptului penal roman
sunt ideile esenţiale ce guvernează dreptul penal rom~n. Sunt principii ale
dreptului penal, de pildă: principiul legalităţii incriminării si a
sancţiunilor, principiul umanismului etc.
Principiul legalităţii infracţiunii si a sancţiunilor de drept penal este acel
principiu fundamental al dreptului penal potrivit căruia numai faptele
prevăzute de lege la momentul săv~rsirii lor constituie infracţiuni, iar represiunea
acestora va consta numai in aplicarea sau luarea sancţiunilor prevăzute de lege
25
la data săv~rsirii lor .
in statul de drept, acesta are limitat dreptul de sancţionare ( jus
puniendi), astfel că el trebuie să nu sancţioneze dec~t acele fapte care erau
prevăzute ca infracţiuni la data comiterii lor si să aplice exclusiv sancţiunile
existente in cadrul sistemului sancţionator la data săv~rsirii infracţiunii, cu
excepţia cazului in care p~nă la stingerea raportului penal de conflict intră in
vigoare o lege penală mai bl~ndă. Desi principiul legalităţii este un principiu al
intregului sistem de drept, el este si principiu fundamental al dreptului penal si
trebuie tratat in chip special, deoarece legalitatea in materia dreptului penal are
anumite elemente distinctive. Aspectele particulare ale legalităţii, in domeniul
dreptului penal, sunt date de două elemente: legalitatea prevederii faptei ce
constituie ilicit penal si legalitatea sancţiunilor.
a) Conceptul de legalitate a incriminării
Legalitatea incriminării isi are originea in adagiul latin nullum crimen
sine lege praevia, care inseamnă că o faptă nu este infracţiune
dec~t dacă
/egea(actul normativ) o prevedea ca atare la momentul c~nd a fost comisă.
O
cerinţă inerentă a existenţei infracţiunii este, asadar, prevederea elementelor
23
G. ANTONIU, in Reforma legislaţiei penale, G. ANTONIU, E. DOBRESCU, T. DIANU, GHE.
STROE, T. AVRIGEANU, Editura Academiei, Bucuresti, 2003, p. 79.
24
in contextul temei principiilor dreptului penal, expresia "principiu fundamental" este folosită
convenţional. Am făcut această precizare pentru că principiul este o idee ,fundamentală".
25
Expresia "legalitatea infracţiunii" pare a fi o contradicţie in termeni, dar in contextul
principiului analizat, termenul ,legalitate" are accepţiunea de prevedere sau descriere in lege (a
faptei ce constituie infracţiune).
21
faptei, considerată infracţiune, ~ntr-o lege scrisă (lex scripta). Dreptul rom~nesc
- membru al familiei dreptului romano-germanic - nu acceptă, ca regulă,
alte izvoare formale (cutuma, precedentul). Este firesc să fie asa
pentru că destinatarul legii este obligat să-si racordeze comportamentul său
la normele juridice ~n vigoare ~n momentul c~nd desfăsoară conduita.
Legalitatea incriminării ~nseamnă descrierea clară si precisă a faptelor
ce constituie infracţiuni (nulum crimen sine lege certa).
Conform Codului penal, numai legea penală prevede faptele care constituie
infracţiuni si nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu
era prevăzută de legea penală la data c~nd a fost săv~rsită.
b) Conceptul de legalitate a sancţiunilor de drept penal

Legea penală trebuie să determine clar si precis nu numai faptele ce
constituie infracţiuni, ci si sancţiunile aplicabile acestora. In domeniul sancţiunilor
de drept penal intră pedepsele, măsurile educative si măsurile de
siguranţă. Conform art. 7 pct. 1 teza a II-a din Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale prevede că ~nu
se poate aplica o pedeapsă mai severă dec~t aceea care era aplicabilă fn
momentul săv~rsirii infracţiunii".
Potrivit Codului penal, legea penală prevede pedepsele aplicabile si măsurile
educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săv~rsit infracţiuni, precum si
măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis
fapte prevăzute de legea penală. Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate
lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era
prevăzută de legea penală la data c~nd fapta a fost săv~rsită. Nicio
pedeapsă nu poate fi stabilită si aplicată ~n afara limitelor generale ale
acesteia.
Cu excepţia cazului c~nd ar fi mai favorabile infractorului, ~n toate
cazurile sancţiunile penale aplicabile sunt cele prevăzute de lege la data
săv~rsirii infracţiunii. Instanţele nu pot aplica sancţiunile prevăzute de legea nouă
si nici sancţiuni neprevăzute de legea activă, cu singura excepţie a legii
penale mai favorabile.
Sancţiunile penale se aplică numai după ce se stabileste că a fost comisă o
infracţiune si că este incidentă răspunderea penală. In cazul ~n care există cauze
care ~mpiedică punerea ~n miscare a acţiunii penale sau cauze de
nesancţionare, aplicarea sancţiunilor de drept penal este exclusă.
$4. Stiinţa dreptului penal

4.1. Definiţia, obiectul si sarcinile stiinţei dreptului penal
a) Definiţia stiinţei dreptului penal
Stiinţa (doctrina, literatura, teoria) dreptului penal este acea ramură a
stiinţelor juridice care cuprinde ideile, teoriile sau concepţiile referitoare la
dreptul penal pozitiv si principiile care-I c~rmuiesc. Sediul materiei
stiinţei dreptului penal se află ~n lucrările de specialitate si ~n soluţiile
jurisprudenţiale. Stiinţa dreptului penal poate fi denumită si prin alte expresii, cum
ar fi: doctrina dreptului penal; literatura dreptului penal; teoria dreptului penal;
enciclopedia dreptului penal etc. Stiinţa dreptului penal trebuie să justifice
apariţia, conţinutul si structura normelor penale, precum si realităţile sociale
care impun apărarea valorilor sociale contra faptelor ce le aduc atingere.
De asemenea, doctrina dreptului penal studiază impactul ~n jurisprudenţă a
legilor penale si formulează propuneri referitoare la luarea de măsuri legale si de
22
imbunătăţire a legilor penale.
In cadrul stiinţei dreptului penal sunt folosite mai multe metode de studiere a
dreptului pozitiv si a conexiunilor sale cu alte categorii juridice si sociale. Printre
metodele - specifice sau generale - folosite in cadrul stiinţei dreptului
penal, amintim: metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă etc.
b) Obiectul dreptului penal

Obiectul stiinţei dreptului penal il reprezintă tocmai dreptul penal
pozitiv, adică normele juridice penale. Toate ramurile dreptului formează
obiect de studiu al stiinţelor juridice. Astfel, dreptul penal (pozitiv) este obiect de
studiu al stiinţei dreptului penal, dreptul procesual penal este obiect de
studiu al stiinţei dreptului procesual penal etc.
c) Sarcinile stiinţei dreptului penal
Stiinţa dreptului penal trebuie să justifice apariţia, conţinutul si structura
realităţilor sociale care impun apărarea valorilor sociale contra faptelor grave
ce le aduc atingere. De asemenea, doctrina dreptului penal studiază
impactul legilor penale in jurisprudenţă si formulează propuneri referitoare la
luarea de măsuri legale si de imbunătăţire a legilor penale.
4.2. Delimitarea stiinţei dreptului penal de alte stiinţe
Stiinţa dreptului penal face parte din genul stiinţelor penale. In acest gen intră
două categorii de stiinţe penale: stiinţele juridice penale, care au ca obiect de
studiu ramuri ale dreptului pozitiv (dreptul penal, dreptul execuţional penal
si dreptul procesual penal), si stiinţele penale nejuridice (psihologia
judiciară, criminalistica, criminologia etc.), care au ca obiect de studiu aspecte
extrajuridice ale fenomenului penal.
Stiinţele penale nejuridice cuprind: criminologia, criminalistica, poliţia
stiinţifică, psihologia judiciară, medicina legală, sociologia
criminală, antropologia criminală, etnografia si demografia criminală,
penologia, stiinţa penitenciară, politica penală etc. Stiinţele penale sunt
denumite 1n doctrină si prin expresia „stiinţe criminale".
Dreptul execuţional penal este ramura stiinţelor juridice ce cuprinde
totalitatea teoriilor, conceptelor, ideilor si explicaţiilor privitoare la ramura
dreptului
execuţional penal, mai precis cele referitoare la executarea sancţiunilor de drept
26
penal .
Sociologia criminală este stiinţa penală nejuridică ce studiază mediul social
care favorizează criminalitatea sau care poate ajuta la combaterea
acesteia.
Sociologia criminală isi obţine datele, pe care apoi le furnizează dreptului penal,
prin investigaţii sociologice asupra factorilor din societate.
Penologia este stiinţa penală (nejuridică) care se ocupă de
studierea
pedepselor sau, mai larg, de studiul mijloacelor represive, ce pot fi folosite
1n lupta contra infracţiunilor. Penologia studiază evoluţia pedepselor in
societate, apariţia unor noi sancţiuni, oferă si propune dreptului
execuţional penal schimbări in sistemul executiv penal apte să apere
eficient societatea de infracţiuni si care să contribuie la perfecţionarea
mijloacelor de modificare a
27
conduitei răufăcătorilor in societate .
26
Pentru definţii ale stiinţei dreptului execuţional penal, a se vedea I. OANCEA, Drept
execuţional penal, Ed. AllBeck, Bucuresti, 1998, p. 20; I. CHIS, R.D. NIŢĂ, Fundamente de
drept execuţional penal, Ed. A.N.I., Bucuresti, 2004, p. 27-30.
27
J. PINATEL, Trait~ ~l~mentaire de science p~nitentiare et la defence sociale, Ed. Sirey,
Paris,
1950; a vedea si I. OANCEA, Drept execuţional penal, p. 25.
23
Stiinţa dreptului penal nu se confundă cu politica penală. Politica penală este
o ramură stiinţifică ce aparţine deopotrivă stiinţelor penale si celor politice si care
studiază mijloacele de contracarare a fenomenului infracţional, cu luarea in
considerare a genezei acestui fenomen si a factorilor social-politici. Politica
penală, parte a politicii generale, este stiinţa si arta privind mijloacele si metodele
propuse legiuitorului, sau care sunt folosite de stat, fntr-o anumită perioadă
28
pentru prevenirea si combaterea criminalităţii .
Folosirea unor instrumente eficiente pentru combaterea criminalităţii,
fundamentate stiinţific, relevă caracterul de stiinţă al politicii penale. Stiinţa
politicii penale are funcţia (sarcina) de a elabora principiile si de a
propune factorilor statali mijloacele necesare activităţii politice penale
desfăsurate pentru prevenirea si combaterea fenomenului criminalităţii.
Politica penală normativă este realizată de legiuitor, iar aplicarea acesteia se
efectuează de organele judiciare, de entităţi apolitice sau autorităţi
administrative. Organele judiciare care participă la activitatea de transpunere in
practică a politicii penale sunt, indeosebi: judecătorii, procurorii, organele
de cercetare penală (de drept comun sau specializate) etc. Dintre
autorităţile administrative, menţionăm: Garda Financiară, inspecţiile de
specialitate ale diferitelor autorităţii executive etc. La aceste organe se alătură,
uneori, anumite organizaţii neguvernamentale sau alte entităţi din societatea
civilă (gen LADO, APADOR-CH) etc.
ùtiinţa penitenciară este stiinţa penală nejuridică care studiază
executarea
pedepselor privative de libertate, mai precis condiţiile in care
executarea pedepselor in inchisori este mai eficienţă pentru societate si individul
ce se află incarcerat. Se poate spune că stiinţa penitenciară studiază
organizarea sistemului penitenciarelor si regimul de viaţă al condamnaţilor
fn locurile de detenţie, precum si măsura in care executarea pedepsei
29
contribuie la reeducarea condamnaţilor .
Criminologia este stiinţa penală nejuridică (social-penală) care are ca obiect
30
de studiu cauzele, combaterea si profilaxia criminalităţii . Criminologia oferă
dreptului penal ,diagnostice" pentru adoptarea unor norme penale apte să
contribuie la limitarea fenomenului criminalităţii.
Psihologia criminală (judiciară) este stiinţa nejuridică care se ocupă de studierea
31
motivaţiilor si trăsăturilor psihice ale persoanelor condamnate la pedepse .
Psihologia criminală identifică, prin mijloace specifice de investigaţie, cauzele si
remediile căderii in criminalitate. Alături de stiinţele enumerate mai sus, pot
fi identificate si alte stiinţe cu care dreptul penal are legături str~nse. De exemplu,
medicina legală, pedagogia condamnatului (inadaptatului), poliţia stiinţifică etc.
28
Sintagma "politică penală" se pare că a fost intrebuinţată prima dată in secolul IXX, de către A.
Feuerbach. Iar prima lucrare referitoare la politica penală aparţine lui Henke (Handbuch des
Kriminalsrechts and des Kriminalpolitik, Berlin, 1923). Pentru discuţiile din doctrină privitoare la
recunoasterea dublului caracter al politicii penale - de artă si stiinţă - a se vedea S. DANES,
V. PAPADOPOL, Individualizarea judiciară a pedepselor, Editura -uridică, Bucuresti, 2003, p. 5 si urm.
29
D. CLOCOTICI, Aspecte de principiu privitoare la stiinţa penitenciară, in B.P. nr. 2/1982, p. 17 si
urm.;
30
I. OANCEA, Drept execuţional penal, p. 25-26.
R.M. STĂNOIU, V. NECIULESCU, Rolul criminologiei in realizarea obiectivelor politici penale, fn
S.C.J. nr. 2/1982; T. AMZA, op. cit., p. 68 si urm.
31
Pentru o definiţie de specialitate, a se vedea N. MITROFAN, V. ZDRENGHEA, T. BUTOI,
Psihologie judiciară, Casa de editură si presă ,Sansa", Bucuresti, 1994, p. 5.
24
4.3. Legăturile stiinţei dreptului penal cu alte stiinţe penale (criminale)
La fel cum ramura dreptului penal are legături cu toate celelalte ramuri ale
sistemului dreptului si stiinţa dreptului penal are relaţii cu toate ramurile stiinţelor
juridice, dar ~ndeosebi cu cele ale stiinţelor penale.
Relaţiile stiinţei dreptului penal cu stiinţele penale sunt apreciate ca
~profunde", consider~ndu-se chiar că toatele stiinţele penale pot fi denumite la
singular prin expresia stiinţa penală (criminală), deoarece fiecare contribuie
32
finalmente la realizarea dreptului penal substanţial si a politicii penale . De
pildă, criminologia are, ca si dreptul penal, finalitatea prevenirii infracţiunilor,
criminalităţii. Ceea ce diferă ~nsă la cele două ramuri ale stiinţelor penale este
conţinutul obiectului de studiu. Astfel, ~n timp ce dreptul penal se ocupă
de studierea abstractă a normelor penale, criminologia are ca obiect de studiu
33
fapta prevăzută de legea penală ca fenomen socio-natural .
Materia izvoarelor dreptului este abordată at~t ~n cadrul teoriei generale
a dreptului, c~t si ~n materia stiinţelor juridice care au ca obiect diversele ramuri
de drept. In doctrină, noţiunii de izvor de drept i se dau mai multe
sensuri. De asemenea, izvoarele dreptului sunt clasificate ~n funcţie de mai
multe criterii.
Dreptul, de regulă, este interesat de două dintre sensurile noţiunii de izvor de
drept, respectiv: izvor drept in sens material si izvor de drept in sens formal.
Pe l~ngă aceste accepţiunii, noţiunea de izvor de drept se poate referi la
34
necesităţile sociale care determină instituirea de reguli juridice , autoritatea care
35
edictează regulile juridice etc.
lzvoarele materiale ale dreptului penal sunt realităţile extrajuridice care
determină legiuitorul să edicteze norme juridice sau creează ele ~nsele norme de
36
conduită obligatorie (obiceiul sau cutuma) . lzvoarele materiale ale
dreptului sunt sursele substanţei dreptului.
lzvoarele formale ale dreptului sunt modalităţile de exprimare a normelor juridice,
adică formele prin care regulile sociale devin drept pozitiv. lzvoarele formale ale
dreptului penal sunt, de regulă, legile care cuprind norme juridice cu
caracter penal. Termenul lege, in materia dreptului penal, este folosit de obicei in
sensul de act normativ adoptat de Parlament, după procedura
reglementată de Constituţie. Inseamnă că exced calităţii de izvor de drept penal
formal hotăr~rile Guvernului, ordinele ministrilor si alte acte normative emise
de autorităţile publice centrale sau locale. Pe l~ngă Parlament, singura
autoritate care poate legifera in domeniul dreptului penal este Guvernul, care
poate emite ordonanţe de urgenţă, ~n cazuri excepţionale.
Din punct de vedere pragmatic, cea mai importantă accepţiune a noţiunii de izvor de
drept este cea referitoare la modalitatea de exteriorizare a normelor juridice, adică sensul
formal.
32
33
C. BULAl, op. cit., p. 25.
Pentru alte explicaţii, a se vedea T. AMZA, op. cit., p. 67-69.
34
In acest sens se vorbeste de "izvoare naturale".
35
36
In această accepţiune se vorbeste de "izvoare creatoare".
lzvoarele materiale ale dreptului mai sunt denumite surse materiale ale dreptului, izvoare reale ale
dreptului sau surse substanţiale ale dreptului.
25
6.1. Noţiunea raportului juridic penal
Am inţeles să ne ocupăm pe scurt de raportul juridic penal deoarece,
in doctrină, se pune in discuţie chiar existenţa acestei categorii juridice
37
penale . Autorii care afirmă lipsa caracterul normativ al normelor penale de
incriminare neagă existenţa unui raport juridic penal. in opoziţie, in opinia
majoritară se recunoaste fiinţa unor raporturi juridice generate de normele
penale. in acest sens prof. V. Dongoroz afirma că normele dreptului penal
dau nastere la raporturi juridice incă din momentul intrării lor in vigoare,
numite raporturi de
38
,conformaţiune" sau ,submisiune" . in cadrul acestor raporturi
societatea
pretinde o anumită conduită de la destinatari iar o parte dintre acestia se
conformează sau, in cazul destinatarilor care nu se conformează, societatea are
dreptul să aplice sancţiunea.
Potrivit acestei concepţii, normele penale, ca specie de norme
imperative, dau nastere la două feluri de raporturi juridice: raportul juridic de
39
conformare si raportul juridic de conflict . intr-o altă opinie, minoritară, se
apreciază că dreptul penal generează numai o specie de raport juridic,
anume raportul juridic de conflict (contradicţie, represiune, răspundere). in
această concepţie, se afirmă că
singurele raporturi juridice care există in dreptul penal sunt cele născute in
40
momentul săv~rsirii infracţiunii .
Raportul juridic penal este o relaţie socială esenţială reglementată de o
normă juridică penală. Asa cum am arătat deja, există două specii de
raport juridic penal: raportul penal de conformare si raportul penal de conflict.
Raportul penal de conflict este raportul juridic ce se naste ca urmare a
săv~rsirii unei infracţiuni, iar raportul penal de conformare este raportul
juridic ce naste ca urmare a intrării legii penale in vigoare.
6.2. Elementele raportului juridic penal
a) Elementele raportului juridic penal de conformare

Elementele raportului penal de conformare, ca in cazul oricărui alt tip
41
de raport juridic, sunt: subiectele, obiectul si conţinutul . in cadrul raportului
penal de conformare, elementele au un anumit specific, determinat de
particularităţile relaţiilor sociale reglementate.
37
M. KETTY GUIU, R.D.P nr. 4/1996, p. 35. Autoarea afirmă că ,puterea statului de a
impune precepte sancţionate - de a impune ordinea juridică - are o origine prejuridică, fiind doar un
atribut al suveranităţii, căreia ii corespunde o datorie generală a cetăţenilor de a se supune preceptelor
legale, inclusiv acelora care ordonă aplicarea ei, respectiv suportarea pedepsei".
38
V. DONGOROZ, Drept penal, Bucuresti, 1939, p. 28;
39
V. DONGOROZ, Drept penal, Bucuresti, 1939, p. 28; C. MITRACHE, op. cit., p. 37; V. DOBRINOIU
si colab., op. cit., p. 64; M. ZOLYNEAK, Drept penal, Iasi, 1994, p. 73; C. BULAI, Drept
penal, Bucuresti, 1979, p. 112; AL. BOROI, GH. NISTOREANU, Drept penal. Partea generală, Ed. All
Beck, Bucuresti, 2004, p. 72; M.I. RUSU, Drept penal, Partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,
2006, p.
22
40
s.a.
M. BASARAB, Drept penal. Partea generală, Volumul I, Editura Chemarea, Iasi, 1995, p. 21;
I.
OANCEA, op. cit., p. 175 s.a. De asemenea, sunt autori care neagă in totalitate caracterul normativ al
dreptului penal.
41
P. DUNGAN, Structura raportului juridic penal, R.D.P. nr. 4/1996, p. 37-39.
26
Subiectele acestui raport sunt statul, ca subiect activ, si destinatarii normelor
penale, ca subiecte pasive. Destinatari sunt persoanele - fizice sau juridice
- cărora le incumbă obligaţia de conformare.
Obiectul raportului penal de conformare este constituit din conduita
subiectelor, respectiv acţiunile sau inacţiunile la care sunt indreptăţite ori de care
ele sunt ţinute. in cazul normelor penale onerative, destinatarii trebuie să
indeplinească o activitate (să denunţe, să sesizeze etc.), iar in cazul celor
prohibitive destinatarii trebuie să aibă o conduită de inacţiune (să nu violeze, să
nu ucidă, să nu fure etc.).
Conţinutul raportului penal de conformare il reprezintă drepturile si obligaţiile
subiectelor acestuia, si anume dreptul statului de a impune o anumită conduită
destinatarilor si obligaţia corelativă a acestora de a o respecta. Statul are dreptul
suveran de a interzice comportamentele pe care le apreciază ca
fiind periculoase pentru valorile sociale, iar destinatarii normelor penale au
obligaţia conformării.
b) Elementele raportului juridic penal de conflict
Elementele raportului penal de conflict sunt, de asemenea trei, respectiv:
subiectele, obiectul si conţinutul.
Subiectele acestui raport sunt statul, ca subiect activ, si infractorul, ca subiect
pasiv. Sunt infractori numai acei destinatari ai normelor penale care nesocotesc
obligaţia de conformare, adică cei care săv~rsesc infracţiuni.
Obiectul raportului penal de conflict il constituie aplicarea si executarea
sancţiunilor de drept penal. Aplicarea sancţiunilor de drept penal este atributul
satului, exercitat prin puterea judecătorească. Prin intermediul obiectului
raportului penal de conflict se realizează funcţia sancţionatoare si cea preventiv-
educativă.
Conţinutul raportului de conflict este constituit din dreptul statului de aplicare
si impunere a sancţiunii de drept penal si obligaţia corelativă a infractorului de a o
executa. Cu toate că, prin incălcarea normei de incriminare raportul penal de
conformare se transformă dialectic intr-un raport de conflict, simultan
cu incălcarea ia nastere un alt raport penal de conformare. Prin urmare,
comiterea unei infracţiuni de către subiectul pasiv al raportului de
conformare nu stinge obligaţia acestuia de a se conforma in continuare
preceptelor normelor de incriminare Nesocotirea multiplă a obligaţiei de
conformare de către destinatar generează mai multe raporturi penale de
conflict, imprejurare care va produce efecte juriice pe planul tratamentului penal,
determin~nd existenţa unei pluralităţi de infracţiuni.
6.3. Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic penal
a) Nasterea raportului juridic penal
Nasterea raportului penal de conformare are loc, ca regulă, in momentul intrării in
vigoare a legii penale, iar a raportului penal de conflict la data săv~rsirii
infracţiunii. Sunt si situaţii in care raportul penal de conformare se naste ulterior
intrării in vigoare a normei incriminatoare, cum este in cazul minorilor, in privinţa
cărora acest raport se naste la data c~nd minorul dob~ndeste capacitate penală
(14 ani). De asemenea, in situaţia in care norma de incriminare pretinde
existenţa unei calităţi pentru destinatarii săi, raportul penal de conformare se
27
naste in momentul dob~ndirii calităţii cerute. De pildă, infracţiunea de abuz in
serviciu presupune existenţa calităţii de funcţionar a destinatarului.
b) Modificarea raportului juridic penal
Modificarea raportului penal de conformare are loc in cazul in care pe durata
existenţei acestuia au loc schimbări referitoare la elementele sale. De exemplu,
se modifică norma de incriminare prin ridicarea sau impunerea unor
condiţii referitoare la subiectul activ sau la victima infracţiunii. Modificarea
raportului penal de conflict constă in schimbarea unor aspecte legate de
elementele sale. Spre exemplu, in timpul executării sancţiunii intervine o lege
penală mai bl~ndă.
Modificarea raportului penal poate privi subiectele, conţinutul sau obiectul. in
situaţia in care se modifică raportul penal de conflict, se va pune
problema aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex).
c) Stingerea raportului juridic penal
Stingerea raportului penal are loc in cazul in care incetează efectele
(consecinţele) de natură penală ce rezultă din existenţa acestuia. Raportul penal
de conformare se stinge prin decesul unui destinatar, pierderea calităţii pretinse
de lege, abrogarea normei de incriminare si a capacităţii penale. Raportul penal
de conflict incetează prin executarea sancţiunii sau prin incidenţa unor cauze de
stingere a executării pedepsei (graţiere, prescripţie, dezincriminare etc.).
Pentru a vorbi despre stingerea unui raport de conflict este necesar ca,
in prealabil, să se fi stabilit că acesta s-a născut. Constatarea existenţei
acestui raport penal aparţine organelor judiciare prevăzute de lege. Actul
prin care se constată comiterea unei infracţiuni este, fără excepţie, o hotăr~re
judecătorească definitivă. Efectuarea activităţilor procesuale premergătoare
(urmărirea penală si judecata) pronunţării hotăr~rii judecătoresti definitive au
menirea de a ajuta la soluţionarea justă a cazului. in situaţia in care actul
jurisdicţional intrat in puterea lucrului judecat constată faptul că există vreuna
dintre cauzele care exclud existenţa raportului penal de conflict, nu poate
fi vorba despre stingerea
acestuia, ci despre inexistenţa sa, deoarece efectele hotăr~rii judecătoresti
se produc ex tunc, adică incep~nd cu momentul bănuielii că s-a comis o
infracţiune.
Constatarea existenţei unor cauze de stingere a raportului penal de conflict
determină incetarea oricăror efecte de natură penală in privinţa celui in cauză.
Dacă asemenea cauze nu există, după răm~nerea definitivă a hotăr~rii de
condamnare, se trece la punerea in executare a actului jurisdicţional. Raporturile
juridice născute după punerea in executare a hotăr~rii judecătoresti
de condamnare, determinate de executarea sancţiunilor de drept penal,
aparţin dreptului execuţional penal.
Raportul penal de conflict incetează in momentul in care este
stinsă executarea sancţiunilor de drept penal care au intrat in obiectul său
(pedepse, măsuri educative si măsuri de siguranţă, după caz), iar nu in
42
momentul intervenirii reabilitării sau in alte momente .
42
Unii autori consideră că raportul penal de conflict se stinge in momentul aplicării sancţiunilor
penale, iar alţii in momentul reabilitării. Pentru aceste opinii, a se vedea T. DIMA, Drept penal, partea
generală, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 48; M. ZOLYNEAK, Drept penal, partea generală, Vol. I,
Centrul de multiplicare al Universităţii AL. I. CUZA, Iasi, 1973, p. 129 si urm.
28
6.4. Raportul juridic penal si răspunderea penală
Raportul juridic penal nu se confundă cu răspunderea penală, chiar
dacă intre cele două noţiuni există o str~nsă legătură, deoarece răspunderea
penală poate fi identificată, intr-o anumită accepţiune, numai cu raportul
penal de conflict, iar nu cu raportul penal in integralitate. intr-adevăr, dacă
se dă răspunderii penale semnificaţia de raport juridic, aceasta se
identifică cu drepturile si obligaţiile corelative ale subiectelor raportului penal de
constr~ngere (conflict), motiv pentru care, uneori, raportul penal de conflict este
denumit raport penal de răspundere.
Din punct de vedere substanţial, răspunderea penală, in sensul de formă a
constr~ngerii, nu poate fi concepută dec~t in cadrul unui raport juridic unde se
stabileste fapta ilicită, vinovăţia făptuitorului si sancţiunile corespunzătoare.
6.5. Raportul penal de conflict si raportul juridic procesual penal
Raportul penal de conflict nu se confundă cu raportul juridic procesual penal,
intruc~t acesta din urmă este un raport reglementat de o normă juridică
procesual penală, care apare si se manifestă in cursul procesului penal. Dreptul
penal material nu poate fi transpus in practică dec~t cu ajutorul dreptului
procesual penal, mai exact prin intermediul raporturilor de drept procesual penal.
Dreptul penal apare ca un ~drept potenţial" care isi realizează funcţia sa socială
prin intermediul dreptului procesual penal.
§7. Faptele penale
a) Noţiunea faptului juridic penal
Faptul juridic penal este o imprejurare de care legea penală leagă geneza,
modificarea sau stingerea unui raport juridic de răspundere
penală concret. Orice specie de răspundere juridică presupune existenţa
unei norme juridice care impune o anumită conduită subiectului de drept si
neconformarea acestuia din urmă potrivit conduitei stabilite de norma
juridică. Faptele juridice penale pot fi generatoare de raporturi juridice (numite
fapte juridice constitutive), modificatoare de raporturi juridice sau extinctive de
raporturi juridice.
b) Faptele juridice constitutive de raporturi juridice penale
Faptele juridice constitutive de raporturi penale sunt acele imprejurări
care generează raporturi penale de conflict sau de conformare. De pildă, sunt
fapte juridice constitutive de raporturi juridice penale implinirea v~rstei de 14 ani
sau dob~ndirea unei calităţi cerute de norma de incriminare. Raporturile juridice
de conflict se nasc numai prin comiterea unei infracţiuni.
c) Faptele juridice modificatoare de raporturi juridice penale
Faptele juridice modificatoare de raporturi juridice penale sunt acele
imprejurări care determină schimbări la nivelul elementelor acestora. Spre
exemplu, constituie o faptă juridică de modificare a raportul juridic penal
de conformare schimbarea conţinutului unei norme de incriminare. Un exemplu
de faptă juridică de modificare a raportului penal de conflict il reprezintă graţierea
prin comutarea pedepsei.
d) Faptele juridice penale extinctive de raporturi juridice penale
Ca orice raport juridic si raportul penal poate inceta in cazul in care apar
29
anumite fapte extinctive. De pildă, este o faptă care stinge raportul penal
de conformare abrogarea normei ce prevede o faptă ca fiind infracţiune.
Un exemplu de faptă juridică extinctivă de raport penal de conflict il
reprezintă intrarea in vigoare a unui act de clemenţă (amnistie sau graţiere).
68. Evoluţia stiinţei dreptului penal
8.1. Aspecte introductive
Faptele antisociale si sancţionarea făptuitorilor sunt fenomene a căror
apariţie este legată de geneza grupurilor sociale. Din punct de
vedere cronologic, se apreciază aproape unanim că primele acte antisociale
sunt localizate in comuna primitivă, odată cu apariţia primelor nuclee
43
(grupuri) de persoane fizice .
Una dintre condiţiile esenţiale ale existenţei societăţii umane este apărarea
valorilor sociale care, cu unele modificări determinate de evoluţia relaţiilor
sociale, sunt aceleasi, in orice colţ al lumii. Existenţa societăţii umane nu poate fi
concepută dec~t prin recunoasterea unor drepturi in favoarea
membrilor societăţii. Dar, drepturile subiective nu pot fi exercitate dec~t in
anumite limite determinate de lege, deoarece in cazul in care drepturile ar
fi nelimitate s-ar ajunge la haos. Chiar inainte de apariţia statului, in
cadrul comunităţilor omenesti, au fost stabilite anumite reguli de
comportament. Aceste reguli de convieţuire erau respectate de către o parte a
membrilor comunităţii respective si incălcate de către cealaltă parte. in
caz de nesocotire a normei de comportament, persoana titulară a valorii
sociale lezate avea dezlegare din partea grupului social să se răzbune.
Răzbunarea era individuală sau colectivă.
In prima parte a societăţii primitive, răzbunarea nu cunostea limite deoarece
comunitatea in cauză nu instituise incă regula proporţionalităţii intre agresiune si
ripostă. Abia mai t~rziu, c~nd membrii grupului si-au dat seama că răzbunarea
nelimitată este in detrimentul lor, a fost introdusă regula
proporţionalităţii (echivalenţei) intre valoarea lezată de agresor si cea lezată cu
ocazia răzbunării. Limitarea răzbunării este prima modalitate prin care grupul
social intervine in actul de justiţie primitivă.
Această primă modalitate de mărginire a reacţiei victimei agresate poartă
denumirea de regula talionului exprimată prin formula ~ochi pentru ochi,
44
dinte pentru dinte" .
43
S. RANIERI, Origini svilupo e fuzioni dell diritto penale, 1924 (apud T. AMZA, op. cit., p. 28 nota 3)
apreciază că in societatea primitivă este de neconceput un drept punitiv.
44
Regula talionului a devenit mai t~rziu legea talionului odată cu inscrierea ei in Codul lui Hammurabi.
In art. 200 este specificată regula ~dinte pentru dinte"; in art. 196 este inscrisă regula ~ochi pentru
ochi" etc. Regula talionului se aplica numai in cazul oamenilor liberi. Sclavii si iobagii erau subiecte de
drept aflate pe picior de inferioritate comparativ cu oamenii liberi. Astfel, conform art. 198 din Codul lui
Hammurabi:"Dacă acesta (un om liber, n.n.) scoate ochiul unui iobag sau rupe oasele unui iobag; el
va plăti un maneh de argint. Mai mult, in cazul in care victima era un om liber, iobagii si sclavii erau
sancţionaţi mai sever dec~t oamenii liberi si disproporţionat faţa de leziunea suferită. Spre exemplu,
potrivit art. 205 din acelasi cod: "Dacă sclavul unui om liber loveste obrazul unui om liber, i se va tăia
urechea".
30
Limitarea răzbunării persoanei vătămate nu a satisfăcut insă nevoile apărării
sociale. S-a observat că valorile sociale vătămate reciproc in cadrul conflictului
45
social aveau importanţă diferită pentru persoanele implicate . in plus
grupul social suferea două pierderi: una ca urmare a agresiunii si alta ca
urmare a ripostei victimei. Mai mult, cu toată aparenţa de echitate, regula
talionului era
aplicată subiectiv ceea ce a determinat apariţia conflictelor sociale in lanţ si
a ripostelor la riposte. Aceste stări conflictuale de multe ori degenerau
in adevărate războaie intre familii sau clanuri, determin~nd compromiterea ideii
de justiţie socială. Faţă de aceste neajunsuri, regula talionului a fost
inlocuită, la inceput facultativ iar apoi obligatoriu, cu tranzacţia intre părţi.
Această inţelegere a purtat denumirea de compoziţie. Sigur că, si
compoziţia, ca si precedentele modalităţi de restabilire a ordinii sociale,
avea mai multe neajunsuri (spre exemplu, cei bogaţi obţineau mai usor
inţelegerea cu persoana lezată) care au determinat găsirea unor noi forme
de ripostă socială la actele agresive indreptate impotriva grupului social
sau membrilor acestuia.
Pe fondul acestor date sociale a apărut statul ca formă nouă de
organizare a puterii obstesti (sociale). In acelasi context a apărut si dreptul ca
instrument de exprimare si impunere a voinţei sociale, cu efecte majore asupra
relaţiilor sociale deoarece statul a preluat de la indivizii umani funcţia
restabilirii ordinii sociale. Bineinţeles că impunerea dreptului, ca funcţie a
statului, a avut mai multe etape in evoluţia sa istorică, ajung~nd in prezent la
stadiul conceptului de stat de drept.
Poate fi vorba despre apariţia unui ~drept penal" in accepţiune similară celei
actuale abia in antichitate, c~nd apar primele incriminări si sancţiuni inscrise in
legi. Cu toate acestea, stiinţa dreptului penal este cvasiinexistentă in
46
această perioadă istorică . In antichitate, dreptul penal avea caracter
represiv si nu existau preocupări in ceea ce priveste atitudinea psihică a
făptuitorului faţă de actul antisocial sau referitor la scopul pedepsei.
incep~nd cu secolul al XlX-lea apar mai multe scoli si curente de
g~ndire juridico-penală, pe care le vom examina succint in continuare.
8.2. Scoala clasică
$coala clasică a dreptului penal a apărut in al treilea sfert al secolului

47
XVlll . Părintele doctrinei penale clasice este Cesare Beccaria, care a
scris dreptului penal modern. ldeile sale, alături de cele ale lui Montesquieu si ale
altor oameni de stiinţă ai vremii, au fost preluate si dezvoltate de g~nditorii
ce i-au succedat, au fost cuprinse in documentele Revoluţiei franceze din
1979, iar unele se găsesc, in prezent, inscrise in legislaţiile penale. Dintre
principiile scolii clasice, valabile si astăzi, amintim: principiul legalităţii,
principiul răspunderii penale personale si subiective (intemeiate pe vinovăţie),
principiul umanismului si principiul egalităţii.
45
Spre exemplu, dacă agresorul sau victima au avut inainte de agresiune doar un ochi sau o m~na,
regula talionului nu se poate aplica pentru că extirparea celuilalt ochi sau tăierea celeilalte m~ini are
efecte mai grave dec~t cele produse prin agresiune.
46
Sunt si unele excepţii, printre care se numără, de pildă, lucrarea "Republica", scrisă de
filozoful
Platon.
47
Denumirea de scoală clasică a fost dată de Enrico Ferri.
31
Ideea in jurul căreia gravita intreaga doctrină clasică a dreptului penal
era aceea că omul este dotat naturalmente cu liber arbitru, deoarece are
capacitatea de a distinge binele de rău si libertatea de a-si alege conduita pe
care o doreste. Av~nd facultatea de a deosebi ceea ce este interzis de
ceea ce este permis, agentul va răspunde din punct de vedere moral
pentru faptele sale contrare normelor juridice. Se considera că dreptul penal nu
are ca finalitate prevenirea săv~rsirii infracţiunilor, ci numai aplicarea unor
pedepse proporţionale celor care comit asemenea fapte antisociale (reacţiunea
represivă).
Cu toate că anumite idei ale doctrinei clasice sunt valabile si astăzi,
fără unele neput~ndu-se concepe dreptul penal (legalitatatea, de pildă), ea
are anumite minusuri. Ceea ce i se poate reprosa scolii clasice este faptul că nu
si-a concentrat atenţia in privinţa subiectului activ al infracţiunii, adică
asupra persoanei care intră in conflict cu legea penală.
intr-adevăr, in doctrina clasică pedeapsa era privită ca o ~retribuţie" cu
rol reparator al răului cauzat prin săv~rsirea infracţiunii. Se aprecia că
odată cu stingerea executării pedepsei condamnatul era indreptat. Efectul unei
asemenea concepţii a fost unul negativ, criminalitatea a crescut, iar dreptul
penal s-a dovedit inapt să facă faţă realităţii.
Ceea ce i se poate reprosa scolii clasice a dreptului penal este faptul că si-a
concentrat analiza exclusiv asupra infracţiunii si pedepsei, ignor~nd cauzele
săv~rsirii infracţiunilor si prevenirea acestora.
Lu~nd act de criticele pertinente ce au fost aduse scolii clasice, doctrinarii clasici
au incercat să corecteze neajunsurile sesizate si să adapteze concepţia clasică
realităţilor sociale, determin~nd astfel apariţia doctrinei neoclasice. Continuatorii
ideilor clasice au inceput să se aplece cu atenţie asupra persoanei
răufăcătorului, au acceptat necesitatea cercetării cauzelor criminalităţii si a
48
individualizării sancţiunilor penale .
8.3. Scoala pozitivistă
Din cauza faptului că nu a fost ancorată in realităţile epocii, doctrina clasică

nu a avut urmările vizate de Beccaria si ceilalţi ideologi. Astfel, ca o replică la
doctrina clasică, in ultimul sfert al secolului XVIII, apare doctrina pozitivistă
49
a dreptului penal .
Nasterea acestei doctrine este legată de publicarea lucrării lui Cesare
Lombroso, numită ~L′ Uomo delinquene" (1876). Acestei lucrări i-au urmat
~Sociologia criminale" (1881), a lui Enrico Ferri, si ~Il delitto
naturale" si
~Criminologia" (1885), ale lui Rafaele
50
Garofalo .
in cadrul doctrinei pozitiviste, infracţiunea este văzută ca entitate

natural- socială, iar infractorul o persoană deviantă, care nu este liberă in
manifestările sale, deoarece este determinată de diversi factori (biologici,
spre exemplu), adică de o "extensie certă a cauzelor comportamentului
51
non-criminal" . Spre deosebire de ~clasici", care susţineau ideea că
omul este absolut liber,
~pozitivistii" au pornit de la ideea că toate acţiunile umane sunt
determinate
48
C. BULAI, op. cit., p. 30. Unul dintre cei mai importanţi neoclasici a fost R. Saleilles, carre a scris
remarcabila lucrare Individualizarea pedepselor, Paris, 1898.
49
Denumirea acestei doctrine provine de la metoda pozitivă care era folosită in cercetare de către
adepţii doctrinei.
50
Doctrina include printre fondatorii pozitivismului, alături de cei trei menţionaţi, pe Aguste Comte, iar
printre precursori pe Charles Darwin.
51
T. AMZA, op. cit., p. 133.
32
absolut de diversi factori.
in concepţia pozitivistă, infracţiunea este considerată mai int~i un
fenomen socio-natural si abia apoi ea este văzută ca un fenomen juridic.
Consider~nd că omul, departe de a beneficia de un absolut liber arbitru, este
determinat in actele sale, fundamentul aplicării sancţiunilor penale il constituie
apărarea socială, iar nu responsabilitatea morală a infractorului.
Doctrina pozitivistă a propus, in cazul anumitor categorii de
criminali (inăscuţi, alienaţi etc.), eliminarea definitivă din societate, iar in
cazul altora aplicarea unor măsuri de tratament (pasionali sau de ocazie). A
fost avansată chiar teza că anumite categorii de criminali pot fi identificate
inainte de comiterea infracţiunilor, iar pentru preint~mpinarea săv~rsirii
unor infracţiuni să fie prevăzută posibilitatea luării anumitor măsuri de
siguranţă antedelictum.
in viziunea pozitivistă, pedeapsa era apreciată ca fiind ultima soluţie (ultima
ratio) si, in orice caz, ea trebuie să fie adaptată cu luarea in considerare
a gradului de pericol social al persoanei făptuitorului.
Scoala pozitivistă are anumite merite incontestabile, respectiv că a orientat
cercetarea stiinţifică asupra cauzelor criminalităţii, a introdus in vizorul
judecătorului persoana infractorului, care nu acţionează absolut liber, si a
promovat pentru prima dată ideea necesităţii luării, alături de pedepse sau
separat, a unor măsuri de siguranţă.
Doctrina pozitivistă a fost criticată pentru propunerea conform căreia ar
trebui
luate impotriva anumitor categorii de persoane fizice măsuri de siguranţă
antedelictum si pentru concepţia absolut deterministă referitoare la
comportamentul uman. Fiind receptivi la criticile formulate si realiz~nd
importanţa unor principii ale doctrinei clasice, continuatorii doctrinei pozitiviste au
reformulat o parte dintre tezele acestei doctrine, apropiind mult
doctrina
52
pozitivistă de cea clasică, mai exact neoclasică .
8.4. Alte curente si scoli de drept penal

Fără a ne propune să fim exhaustivi, in continuare prezentăm, succint, alte
scoli si curente de g~ndire juridico-penală. Este vorba despre: scoala
pragmatică, doctrina apărării sociale, doctrina socialistă, doctrina socială, teoria
gulerelor albe etc.
Scoala pragmatică - scoală intemeiată de Q. Saldana, care propunea să se
recurgă la experienţă, iar pedeapsa să fie stabilită astfel inc~t să schimbe
conduita celui condamnat.
Scoala psihologică - scoală apărută in secolul IXX - consideră că dreptul

penal trebuie să se ocupe exclusiv de aspectele de natură psihică, exager~nd
relevanţa fenomenelor subiective in procesul creării si aplicării normelor juridice.
Dintre reprezentanţii acestei scoli, amintim pe F. Klein.
Scoala sociologică a dreptului - scoală apărută in secolul al IXX-lea,
insistă pe caracterul social al dreptului, explic~nd cauzele criminalităţii prin
factori de natură socială, dar conferă rolul esenţial in crearea si evoluţia
dreptului, in special unor factori individuali psihologici.
Scoala istorică - doctrină juridică apărută in Germania, la sf~rsitul secolului
al XVIII-lea, conform căreia izvorul dreptului il reprezintă tradiţiile, obiceiurile si
52
O parte dintre criminologii contemporani sunt pozitivisti, iar alţii sunt adepţii unor doctrine diferite
(clasică, eclectice etc.) .
33
instinctele juridice formate in constiinţa fiecărei naţiuni.
Doctrinele apărării sociale - curente de g~ndire juridico-penale, care
reprezintă de fapt variante ale pozitivismului. Acestea se bazează pe ideea de
apărare socială prin măsuri sau mijloace vizand gradul de pericol social al
infractorului. 0 primă variantă este doctrina propusă de A. Prins, conform căruia
reacţia socială impotriva infractorilor trebuie să se realizeze printr-un sistem
53
complex de sancţiuni - pedepse si măsuri de apărare (de siguranţă) .
0 variantă extremistă a doctrinei apărării sociale o constituie
cea
promovată de F. Gramatica, care propune inlocuirea dreptului penal cu ~dreptul
apărării sociale", deoarece - apreciază el - ceea ce este relevant
54
este personalitatea si antisocialitatea făptuitorului .
0 variantă moderată a doctrinei apărării sociale o reprezintă cea care a
aparţinut lui M. Ancel. Acesta considera persoana infractorului ca fiind elementul
principal care trebuie analizat, propun~nd constituirea unui dosar
55
de personalitate cu ajutorul unor specialisti din diverse domenii .
Doctrina socialistă (marxistă) - apare in fosta URSS si se răspandeste apoi
~n mai multe state, printre care si Romania. In prezent se constată diminuarea
accentuată a acesteia ca urmare a schimbărilor politice de la finele
secolului trecut. Conform ideologiei marxiste, criminalitatea este considerată
ca fiind un produs al societăţii burgheze (capitaliste) care urma să fie eliminată
treptat, pe măsură ce comunismul va fi instalat deplin. Conform doctrinei marxist-
leniniste, infracţionalitatea există din cauza faptului că in societatea capitalistă
are două clase antagonice, cei care muncesc si cei care nu muncesc.
§9. Rezumat
Dreptul penal este acea ramură de drept ce cuprinde ansamblul
normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială esenţiale
(fundamentale), născute in jurul valorilor sociale ocrotite prin interzicerea
săvarsirii faptelor ce le aduc atingere, fapte calificate de lege ca infracţiuni,
si cele referitoare la sancţiunile aplicabile persoanelor care săvarsesc
infracţiuni, in scopul protecţiei societăţii impotriva infracţiunilor.
Dreptul penal are trei funcţii: funcţia normativă, funcţia preventiv-educativă si
funcţia sancţionatoare.
Scopul dreptului penal il constituie apărarea societăţii contra celor mai
grave fapte antisociale.
Ramura dreptului penal este justificată de existenţa
fenomenului infracţional. Criminalitatea (infracţionalitatea) cuprinde
totalitatea infracţiunilor săvarsite intr-o anumită perioadă de timp pe un
teritoriu determinat. Criminalitatea cunoaste mai multe forme:
criminalitatea judecată, criminalitatea aparentă, criminalitatea reală, cifra
neagră a criminalităţi.
Dreptul penal este structurat ~n drept penal general si drept penal special,
după cum poate fi impărţit si in dreptul penal naţional, dreptul
penal internaţional si dreptul internaţional penal.
Principiile fundamentale ale dreptului penal sunt principiul legalităţii
incriminării si principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal.
53
A. PRINS a scris două lucrări mai importante (Science penale et droit positif si La defense sociale et
les transformations du droit penal).
54
F. GRAMATICA si-a expus tezele (respinse de toată lumea) in lucrarea Principii de apărare socială.
55
M. ANCEL a avut chiar si adepţi, iar ideile sale au fost preluate intr-o formă modificată in unele
legislaţii. De pildă, ancheta socială in cazul minorilor este o formă mult schimbată a ~dosarului
de personalitate" .
34
Raportul juridic penal este o relaţie socială esenţială reglementată de
o normă juridică penală.
Faptele penale sunt imprejurări de care legea penală leagă geneza,
modificarea sau stingerea unui raport juridic de răspundere penală concret.
610. Test de autoevaluare a cunostinţelor

Exemple de subiecte de sinteză
1. Definiţi dreptul penal, ca stiinţă si ramură a sistemului dreptului;
2. Analizaţi funcţiile dreptului penal;
3. Care sunt izvoarele formale ale dreptului penal?
4. Ce este faptul juridic penal?
5. Definiţi si analizaţi raportul juridic penal.
Exemplu de test tip grilă
Dreptul penal poate fi denumit si prin expresia:
a) drept contravenţional;
b) drept execuţional;
c) drept criminal.
M.A. HOTCA, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck,
Bucuresti,
2007;
T. DIMA, Drept penal. Partea generală, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007;
V. DOBRINOIU, W. BRÂNZĂ, Drept penal. Partea generală, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2003;
M.A. HOTCA, Noul Cod penal si Codul penal anterior. Aspecte diferenţiale si
tranzitorii (Partea generală), Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009.
35
LEGEA PENALĂ SI LIMITELE EI DE APLICARE
Cuprins:
§1. Obiective
§3. Generalităţi despre legea penală
§4. Structura si conţinutul legii penale
§8. Extrădarea
§10. Rezumat
§1. Obiective
in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate categoriile de legi penale, modul

de
interpretare a acestora si principiile de aplicare a legii penale in timp si spaţiu.
Dup! studiul acestei unit!ţi de inv!ţare veţi reusi s!:
= definiţi legea penală;
= prezentaţi structura si conţinutul legii penale;
= aplicaţi legea penală in timp si spaţiu;
= interpretaţi legea penală;
= prezentaţi extrădarea.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de invăţare: 2 ore si 1/2.

§3. Generalităţi despre legea penală
3.1. Noţiunea de lege penală
Legea este atribuită statului, mai exact puterii legislative a statului, deoarece
aceasta este organul care reprezintă voinţa colectivă. inţelesul propriu al noţiunii
de "lege" este acela de act normativ purt~nd această denumire, adoptat
de Parlamentul Rom~niei cu respectarea procedurii prevăzută de
Constituţie. Potrivit art. 73 din Constituţie, legile sunt de trei feluri: constituţionale,
organice si ordinare. Legile constituţionale sunt cele de revizuire a
Constituţiei. Legile organice sunt cele care reglementează domeniile
prevăzute in art. 73 alin. (3) din Constituţie si alte domenii pentru care, in
legea fundamentală, se prevede adoptarea de legi organice. Legile ordinare
reglementează toate domeniile, cu excepţia domeniilor rezervate legilor
constituţionale si celor organice.
36
Noţiunea de lege are si un inţeles mai extins cuprinz~nd totalitatea actelor
normative in vigoare, indiferent de organul ori instituţia care le-au edictat .
in materia dreptului penal, insă, legile organice sunt principalele izvoare.
Alte acte normative nu au mare importanţă, cu excepţia ordonanţelor Guvernului
si a actelor normative care cuprind norme extrapenale, la care fac trimitere
sau referire legile penale propriu-zise.
Sensul cel mai larg al noţiunii de lege cuprinde totalitatea normelor juridice in
vigoare indiferent de forma de exprimare a izvorului de drept. in această
accepţiune legea cuprinde at~t actele normative care conţin norme
penale, c~t si oricare din normele penale cuprinse fin acestea.
3.2. Categorii de legi penale
A. Clasificarea legilor penale după obiect
a) Constituţia. Constituţia ţării reglementează anumite aspecte esenţiale ale
dreptului, in general, care se răsfr~ng asupra tuturor ramurilor dreptului.
Legea fundamentală prevede si unele norme juridice cu implicaţii in dreptul
penal, dintre care unele cu valoare de principiu. Normele constituţionale cuprind
dispoziţii referitoare la principiul legalităţii (art. 23 alin. 12 si 13), principiul
egalităţii in faţa legii (art. 16), principiul neretroactivităţii legilor (art. 15), principiul
umanismului dreptului penal (art. 23 alin. 3), principiul garantării drepturilor
si libertăţilor fundamentale ale omului (art. 49) s.a. Constituţia statuează că
infracţiunea, pedepsele, regimul executării acestora, amnistia si
graţierea colectivă pot fi reglementate numai prin lege organică etc.
b) Codul penal. Gel mai amplu izvor al dreptului penal este Godul penal, care
reuneste majoritatea normelor penale generale si de incriminare. Codul
penal are două părţi: Partea generală si Partea specială.
c) Legile penale complinitoare. Legile penale complinitoare sunt acele
legi penale care dezvoltă sau completează anumite norme penale din
Partea generală a Codului penal. Legile penale complinitoare nu sunt si nu
trebuie să fie
o constantă a legislaţiei penale, deoarece normele din cuprinsul lor sunt norme
juridice generale, care ar fi indicat să se găsească in Partea generală a Codului
penal. Dreptul penal roman cuprinde mai multe legii penale complinitoare,
un exemplu fiind Legea nr. 302/2004.
d) Legile penale speciale. Legile penale speciale sunt acele legi penale care
cuprind norme penale de incriminare a unor fapte din alte domenii ale relaţiilor
sociale dec~t cele reglementate in Partea specială a Codului penal. Spre
exemplu, Legea nr. 241 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
56
e) Legile nepenale cu norme penale . Legile nepenale cu norme
penale
sunt legi care reglementează domenii extrapenale dar, pe l~ngă normele
specifice materiei reglementate, cuprind si una sau mai multe norme penale (de
regulă de incriminare). Sunt asemenea legii, de pildă: Legea nr. 51/1995 privind
exercitarea profesiei de avocat, Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială,
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei s.a.
56
Menţionăm faptul că, in raport de Codul penal, celelalte legi care cuprind norme penale
sunt considerate legi penale speciale. De altfel, in doctrină si practică expresia ~lege penală specială"
este folosită si in această accepţiune.
37
57
f) Tratatele internaţionale . Tratatele internaţionale pot constitui izvoare ale
dreptului penal in cazul in care conţin norme cu caracter penal, aplicabile
pe teritoriul Romaniei. Actele normative internaţionale pot cuprinde norme
juridice prin care statul rom~n se obligă să incrimineze anumite infracţiuni,
indreptate
58
impotriva relaţiilor internaţionale (delicta juris gentium) , norme prin care statul
rom~n isi asumă anumite angajamente internaţionale referitoare la respectarea
drepturilor si libertăţilor omului sau norme juridice referitoare la asistenţa juridică
internaţională in materie penală. Tratatele internaţionale prin care Rom~nia
se obligă să reprime delictele penale internaţionale sunt izvoare indirecte,
deoarece numai după ce statul rom~n isi indeplineste obligaţia de a le incrimina
ele devin eficiente. De exemplu, Convenţia din 1984, de la New York, impotriva
torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime, la care Romania a aderat in
anul 1990, urmare căreia a fost incriminată fapta de tortură. Un loc aparte il
ocupă Statutul
59
Curţii Penale Internaţionale de la Roma .
Tratatele de asistenţă juridică internaţională sau cele privind drepturile omului
incheiate de Romania, la nivel bilateral sau multilateral, sunt izvoare
directe pentru că sunt de aplicare nemijlocită. La fel sunt tratatele privind
drepturile si libertăţile omului. Un tratat internaţional foarte important in materia
drepturilor si libertăţilor subiectelor de drept este Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului. Rom~nia a
aderat la această
60
convenţie prin Legea nr. 30/1994 . Un rol important in materia drepturilor omului
il au, de asemenea, Pactul privind drepturile civile si politice si Convenţia
referitoare la drepturile copilului.
g) Alte acte normative. Guvernul Romaniei poate adopta acte normative - ce
nu imbracă forma legii dar care au forţă juridică echivalentă acesteia -
care cuprind norme de incriminare sau norme penale generale. Este vorba
despre ordonanţe. De pildă, O.U.G. nr. 18/2003, O.U.G. nr. 207/2000 etc.
B. Clasificarea legilor penale după sfera de aplicare

După domeniul (sfera) de aplicare, legile se clasifică in legi penale generale si
legi penale speciale.
Legile penale generale sunt legile penale care cuprind norme penale
ce reglementează nasterea, modificarea si incetarea raporturilor juridice penale
ori norme penale de incriminare cu sferă mare de aplicare (dacă acelasi fascicul
de relaţii de apărare socială este reglementat de mai multe norme penale
de incriminare, dintre care unele au o sferă de incidenţă mai restr~nsă
61
dec~t celelalte). Sunt legi penale generale Codul penal si legile penale
complinitoare. De asemenea, dintr-un alt punct de vedere (aici avem in vedere
clasificarea
57
58
Termenul "tratat" este folosit aici in accepţiunea dreptului internaţional public.
Pentru delimitarea "crimelor internaţionale" sau ,infracţiunilor internaţionale", a se vedea monografia
Jurisdicţia internaţională penală, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 3 si urm. (B. ONICA-JARKA). A se
vedea, de asemenea, V. CREŢU, Drept internaţional penal, Ed. Societăţii Tempus Rom~nia,
Bucuresti, 1996, p. 142; M.M. PIVNICERU, Răspunderea penală in dreptul internaţional, Ed. Polirom,
Iasi, 1999, p. 36 si urm.
59
Pentru analiza acestui statut, a se vedea B. ONICA-JARKA, op. cit., p. 3 si urm
60
C.E.D.O. cuprinde mai multe norme cu aplicare in materia dreptului penal.
61
Sunt state care, pe l~ngă Codul penal general, au si unul sau mai multe coduri penale speciale, cum
ar fi Codul justiţiei militare. In perioada interbelică si in Rom~nia exista Codul justiţiei militare.
38
normelor penale in interiorul uneia din cele două părţi ale dreptului penal), sunt
legi penale generale normele din Partea generală a Codului penal in raport cu
normele din Partea specială si normele de incriminare cuprinse in Partea
specială a Codului penal faţă de normele de incriminare cuprinse in alte legi.
Legile penale speciale sunt legile penale care cuprind norme de incriminare
(cu sferă de aplicare mare ori restr~nsă) sau norme generale derogatorii de la
cele din Codul penal. Sensul expresiei lege penală, folosit aici, nu se confundă
cu cel utilizat mai sus, care vizează particularitatea unor legi penale, altele dec~t
Codul penal, de a reglementa exclusiv relaţii de apărare penală. in acest
context, intr-o primă accepţiune, prin lege penală specială inţelegem orice lege
care cuprinde norme penale, cu excepţia Codului penal si a legilor complinitoare.
Dintr-o altă perspectivă, sunt legi penale speciale si normele din Partea specială
a Codului penal, in raport de normele penale de incriminare cuprinse in alte acte
normative dec~t Codul penal. Pot fi considerate legi penale speciale si normele
generale care derogă de la normele generale comune.
Legile penale speciale trebuie interpretate in spiritul celor generale (lex
specialia derogant lex generalia; lex generalia non derogant lex specialia),
cu
excepţia normelor penale care derogă de la normele generale comune
(care sunt ca esenţă legi generale si care se interpretează in sens diferit de
normele de la care derogă).
C. Clasificarea legilor penale după alte criterii

1) in raport de criteriul duratei lor legile penale sunt permanente si temporare.
Legile penale permanente sunt legile penale obisnuite, care nu au o
durată temporală predeterminată. Legile penale temporare sunt legile
penale cu aplicare limitată in timp (determinată sau determinabilă).
Legea penală temporară prevede data iesirii din vigoare sau ea rezultă din
situaţia excepţională care a impus adoptarea sa. Calificarea unei legi ca
fiind temporară se face prin verificarea conţinutului acesteia sau a situaţiei
care a făcut necesară adoptarea sa. Dacă legea cercetată are cuprinsă o
normă de autoabrogare sau edictarea sa a fost determinată de o situaţie
excepţională ea este o lege temporară. in toate celelalte cazuri legea este
permanentă. Legile penale permanente sunt regula, in timp ce legile
temporare sunt excepţia. Asadar, legile penale temporare sunt ca natură legi
speciale.
Sunt legi penale temporare legile excepţionale si legile obisnuite (ordinare)
care prevăd data iesirii lor din vigoare. Legile excepţionale sunt cele adoptate in
situaţii de război, cutremur, alte calamităţi naturale etc., iar legi penale
temporare obisnuite legile penale care reglementează situaţii tranzitorii
62
sau relaţii sociale determinate de situaţii temporare . Un exemplu de lege
penală temporară il reprezintă Decretul-lege nr. 5/1989 privind urmărirea,
63
judecarea si pedepsirea unor infracţiuni . Un alt caz de lege penală temporară
64
este Legea de punere in vigoare a Codului penal .
62
De pildă, sunt legi penale temporare obisnuite, legile electorale care conţin incriminări legate de
desfăsurarea alegerilor. Aceste legi se pot aplica numai pe durata alegerilor.
63
Prin acest act normativ au fost sporite pedepsele la unele infracţiuni referitoare la patrimoniu cum ar
fi: furtul, furtul calificat, t~lhăria etc.
64
Legea nr. 30/1968, publicată in Buletinul Oficial din 30.12.1968.
39
Interesul deosebirii in legi penale permanente si legi penale temporare este
acela că legile penale temporare au o durată de aplicare predeterminată, fixată
sau determinabilă, in timp ce legile permanente nu sunt limitate in timp.
Apoi, legile temporare excepţionale se aplică si după iesirea lor din vigoare
faptelor comise c~t timp au fost fn vigoare.
2) După natura realităţii care a determinat adoptarea lor legile penale
sunt legi ordinare (obisnuite) si legi excepţionale. Legile ordinare sunt legile
penale adoptate in condiţii normale de evoluţie a relaţiilor de apărare
socială. Legile penale excepţionale sunt legile penale edictate in situaţii iesite
din comun sau neobisnuite privind derularea relaţiilor de apărare
65
socială impotriva criminalităţii .
Legile excepţionale sunt, din punctul de vedere al duratei in timp, legi
temporare si reglementează relaţiile de apărare socială intr-un chip diferit
comparativ cu legile obisnuite, cuprinz~nd incriminări temporare sau
instituirea unei răspunderi penale mai severe. Aceste legii fiind legi penale
temporare au regimul juridic al acestora. insă, ori de c~te ori nu este posibil să se
determine care este data iesirii din vigoare a legii penale excepţionale este
necesară
66
intervenţia legiuitorului .
3.3. Principiile aplicării legii penale
Principiile aplicării legii penale sunt reguli care diriguiesc aplicarea legii
penale in timp, spaţiu, asupra persoanelor si faptelor. Aplicarea corectă a legii
penale nu poate avea loc dec~t dacă sunt prevăzute si respectate anumite
principii, pe care organele implicate fn opera de aplicare a legii penale le
transpun in activitatea de interpretare si aplicare a legii penale. Sunt principii de
aplicare a legii penale, spre exemplu: principiul realităţii, principiul teritorialităţii,
principiul personalităţii, principiul aplicării legii penale mai favorabile etc.
64. Structura si conţinutul legii penale

4.1. Legea penală generală (Codul penal)
Codul penal este considerat legea penală generală pentru că el
cuprinde majoritatea normelor penale generale si o parte importantă a
normelor penale speciale (de incriminare). Cod penal rom~n este principalul
izvor al dreptului penal. El este alcătuit din două părţi, Partea generală si
Partea specială, mai multe titluri, care se impart, la r~ndul lor, in capitole,
secţiuni, articole, alineate.
4.2 Conţinutul normativ al legii penale, noţiune si clasificarea normelor

penale
A. Conţinutul normativ al legii penale. Legea este alcătuită din norme. De
regulă, normele juridice au o structură trihotomică, in cadrul căreia se identifică
cele trei elemente: ipoteza, dispoziţia si sancţiunea. lpoteza normei de drept este
65
P~nă la abrogarea sa, prin Legea nr. 1/1992, practica judiciară nu a fost unitară in ceea ce priveste
caracterul Decretului-lege nr. 5/1989.
66
In caz contrar s-ar ajunge la o practică neunitară. Pe de altă parte, sunt si legi excepţionale care se
pot aplica si după incetarea situaţiei speciale care a determinat adoptarea sa. Este vorba, de pildă,
despre legea privind declararea stării de necesitate.
40
elementul care descrie condiţiile in care norma penală devine activă. Dispoziţia
este acel element al normei juridice care cuprinde drepturile si obligaţiile
subiectelor intre care fiinţează relaţiile sociale. Sancţiunea este elementul
normei de drept care prevede consecinţele (efectele, urmările) ce intervin
in cazul incălcării dispoziţiei acesteia.
C~t priveste normele dreptului penal, inainte de a stabili care
sunt elementele structurii sale, facem precizarea că structura acestora este
diferită in funcţie de categoria de norme din care face parte norma in
cauză. Astfel, structura normelor penale generale diferă de cea a normelor de
incriminare.
Normele penale generale au o structură neomogenă, care diferă de la o
normă la alta. Astfel, de pildă, normele interpretative nu impun nici un fel
de conduită subiectelor de drept, ci numai explică sau definesc conţinutul
unor termeni sau expresii din legea penală. De fapt, marea majoritate a
normelor penale generale au finalitatea de contura conţinutul unor instituţii,
concepte sau precepte comune. Normele generale sunt destinate intregirii
normelor speciale, cu care acestea din urmă se completează. Deci, normele
penale generale (care nu incriminează) nu prescriu, de regulă, conduite sau
comportamente, motiv pentru care nu se poate vorbi de o structură comună a
acestora.
in schimb, normele penale de incriminare au o structură omogenă, deoarece
orice asemenea normă are cel puţin un precept ( praeceptum legis -
conduita impusă) si o sancţiune (sanctio legis - consecinţa incălcării
preceptului). Cu toate că majoritatea autorilor recunosc, intr-o manieră sau
alta, existenţa dispoziţiei (preceptului) si a sancţiunii, nu toţi sunt de acord in
ceea ce priveste
67
existenţa celui de-al treilea element - ipoteza .
in ceea ce ne priveste, considerăm că normele penale de incriminare au trei
68
elemente: ipoteza, dispoziţia si sancţiunea . Ipoteza constă in descrierea
condiţiilor in care se aplică sancţiunea. De pildă, in cazul infracţiunii de
furt, ipoteza constă in descrierea elementelor obiective si subiective ale
faptei interzise (element material, element subiectiv, urmarea imediată etc.).
Dispoziţia
constă in obligaţiile si drepturile destinatarilor, pe de o parte, si ale victimei si ale
statului, pe de altă parte. De exemplu, in cazul infracţiunii de furt, legea penală il
obligă pe destinatar să nu fure, iar persoanelor care au bunuri mobile le acordă
dreptul de a nu li se lua pe nedrept. in fine, sancţiunea normei penale constă in
măsurile de constr~ngere si reeducare care se pot dispune in cazul in
care a fost nesocotită dispoziţia, respectiv: aplicarea unor pedepse, a unor
măsuri educative sau a unor măsuri de siguranţă. De pildă, in cazul furtului
sancţiunea constă in aplicarea unei pedepse privative de libertate si,
eventual, a unor măsuri de siguranţă sau a unor măsuri educative, dacă
făptuitorul este minor.
Norma de drept penal este acea specie de normă juridică care
reglementează relaţiile de apărare socială generate de săv~rsirea infracţiunilor
(uneori a faptelor prevăzute de legea penală). Normele penale ocrotesc valorile
67
Pentru punctul de vedere că norma de incriminare are numai două elemente: dispoziţia si
sancţiunea, a se vedea, spre exemplu, C. BULAI, op. cit., p. 78; V. DONGOROZ, op. cit., p. 10.
68
in acest sens, a se vedea, V. DOBRINOIU, W. BRÂNZĂ, op. cit., p. 45; AL. BOROI, Drept penal.
Partea generală, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, p. 39; M.I. RUSU, op. cit., p. 29;
FL. STRETEANU, op. cit., p. 120. Cum s-a remarcat (V. DOBRINOIU, op. cit., p. 45), trebuie
făcută
distincţie intre structura tehnico-legislativă (care este dihotomică) si cea logico-juridică (care este
trihotomică).
41
sociale impotriva celor mai periculoase fapte antisociale, de aceea ele au
in cvasitotalitatea cazurilor caracter imperativ. Existenţa faptelor grave de
vătămare a valorilor sociale determină adoptarea normelor de drept
penal. Pentru apărarea vieţii, demnităţii, siguranţei naţionale, proprietăţii sau
altor valori sociale ale persoanelor apare ca necesară incriminarea faptelor
periculoase pentru acestea. lar normele cuprinse in partea generală
a dreptului penal reglementează instituţiile comune normelor de incriminare.
Obiectul reglementării normelor juridice penale il constituie intotdeauna
relaţiile de apărare socială esenţiale, adică expresia reacţiei sau luptei
sociale impotriva celor mai grave fapte ce pot fi săv~rsite in cadrul
societăţii. Norma penală nu trebuie identificată cu articolele sau alineatele sub
forma cărora este redactată legea penală, deoarece pot fi articole sau
alineate care cuprind mai multe norme penale, după cum sunt si situaţii in care
o normă penală poate fi exprimată in cuprinsul a două asemenea texte.
B. Categorii de norme penale. a) Norme penale generale si norme penale
speciale. După criteriul mixt, al conţinutului si intinderii domeniului de aplicare,
normele penale sunt generale si speciale. Normele penale generale sunt
normele penale care reglementează condiţiile genezei, existenţei (modificării,
transformării) si incetării raporturilor juridice penale. Normele penale
speciale (denumite si norme de incriminare) sunt normele penale care descriu
condiţiile in care o faptă constituie infracţiune.
Normele penale generale au vocaţie de incidenţă referitor la toate
normele speciale sau la o parte (marea majoritate) a acestora. Utilitatea
diferenţierii in norme penale generale si norme penale speciale rezidă in aceea
că, o eventuală suprapunere a sferei de aplicare a acestor două specii de
norme penale, se rezolvă de regula exprimată in adagiul specialia generalibus
derogant. Normele
penale speciale se vor aplica cu precădere si se vor completa cu cele generale,
in măsura in care prin lege nu se dispune altfel. Folosind criteriul felului
legii penale care constituie sediul normei - generală sau altă lege - chiar si
normele de incriminare pot fi norme generale, dacă raportul se face cu
alte norme speciale. Normele Codului penal sunt norme cu caracter general
in raport de cele cuprinse in alte acte normative. Astfel, dacă o
relaţie socială este reglementată de o normă din Codul penal si de una
cuprinsă in altă lege, această normă are prioritate in aplicare. in această
accepţiune categoriile de norme penale examinate sunt folosite in sens derivat.
in doctrina penală străină, normele penale generale (care nu
cuprind incriminări si nu impun comportamente) sunt numite norme
69
integratoare . La r~ndul lor, normele integratoare sunt impărţite in norme
interpretative (care definesc anumiţi termeni sau expresii din alte norme),
norme directive (care
prevăd regulile aplicării legii intr-o anumită materie), norme de conflict
(care prevăd rezolvarea situaţiilor c~nd mai multe norme au vocaţie la
incidenţă) si norme tranzitorii (prin care se soluţionează raporturile juridice care
70
fiinţează sub imperiul mai multor legi succesive) .
69
70
F. ANTOLISEI, op. cit., p. 55.
Idem, p. 83.
42
b) Norme penale prohibitive si norme penale onerative. După criteriul modului
de reglementare a conduitei, normele juridice se impart in norme imperative si
norme dispozitive. Normele juridice imperative pot fi onerative si prohibitive, iar
71
cele dispozitive sunt permisive si supletive.
Avand in vedere faptul că aproape toate normele penale sunt norme imperative
ne vom referi, in principal, la subspeciile acestor norme, respectiv la
72
normele penale onerative si prohibitive . Normele penale onerative (onus,
-eris) sunt normele penale care obligă destinatarii să iasă din pasivitate, să
efectueze o
anumită activitate. Normele penale prohibitive sunt normele penale care obligă
destinatarii să nu efectueze o anumită activitate, adică să se abţină de la
o anume conduită.
Infracţiunile reglementate prin norme penale onerative se numesc infracţiuni
omisive, iar cele prevăzute de norme penale prohibitive sunt denumite infracţiunii
comisive. Interesul distincţiei in norme penale onerative si prohibitive există
in
cazul stabilirii vinovăţiei, in cazul formelor infracţiunii etc.
c) Norme penale unitare (complete) si norme penale divizate
(incomplete).
După criteriul cuprinderii sau nu in cadrul aceluiasi text a tuturor
elementelor, normele penale sunt unitare si divizate. Normele penale
divizate sunt normele penale cărora le lipseste din textul legal unul dintre
elemente. Normele penale unitare sunt acelea care conţin in textul legal toate
elementele. O normă penală este completă chiar dacă elementele acesteia
nu se găsesc in acelasi loc in cuprinsul aceleiasi legi, dacă ele nu pot
exista independent. Doctrina clasifică
73
normele divizate in norme fn alb, norme de trimitere si norme de referire .
Normele penale in alb numite si norme de incriminare cadru sunt
normele penale care conţin sancţiunea si o dispoziţie sau ipoteză abstracte,
acestea urm~nd a fi completate prin norme de trimitere. Unii autori, impart
normele penale in alb in două subcategorii: norme fn alb proprii si norme
74
fn alb improprii . Normele penale de trimitere sunt norme penale divizate
cărora le
lipsesc unele elemente, pe care le preiau definitiv din conţinutul altor
norme. Normele penale de referire sunt norme penale divizate cărora le lipsesc
unele elemente, pe care le preiau temporar din cadrul altor norme. Cat priveste
criteriul de distincţie al normelor de trimitere si de referire, in doctrină se
recomandă a fi cel al elementului preluat. in cazul normelor de trimitere
elementul imprumutat este sancţiunea, in timp ce in cazul normelor de referire
elementul preluat este dispoziţia
Doctrina apreciază că interesul distincţiei in norme de trimitere si norme de
referire constă in faptul că in cazul normelor de trimitere elementul lipsă
este preluat in mod definitiv si in conţinutul avut la momentul preluării, in timp ce
71
in doctrină se apreciază că normele penale permisive se adresează numai organelor judiciare (V.
PASCA, Prolegomene fn studiul dreptului penal, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 83.
72
Desi sunt foarte rare, legislaţia noastră penală cuprinde si norme dispozitive. De exemplu,
sunt norme permisive cele prevăd circumstanţele judiciare sau cele referitoare la măsurile
de individualizare a executării pedepsei.
73
Deosebirea in norme de trimitere si referire a fost făcută la noi, se pare, de către V. DONGOROZ in
Drept
74
penal, Bucuresti, 1939, p. 92.
FL. STRETEANU, op. cit., p. 125. Sunt considerate norme in alb proprii cele care se completează
printr-o dispoziţie cuprinsă intr-un act normativ inferior, iar norme in alb improprii cele care se
completează cu dispoziţii cuprinse in acte normative de forţă juridică egală. Pentru mai multe
elemente, a se vedea acelasi autor, op. cit., p. 125-126.
43
in situaţia normelor de referire operează numai un imprumut subordonat, in
sensul că orice modificări ale normei de la care se face preluarea temporară vor
afecta si conţinutul normei de referire. Constatăm insă că speciile de
norme penale incomplete, de trimitere si referire, sunt greu de delimitat
practic. Legiuitorul nu poate da unui termen, folosit intr-o normă incompletă,
dec~t acea accepţiune ce exista la momentul c~nd s-a făcut preluarea
elementului lipsă. Fără intervenţia directă a legiuitorului nu se poate schimba in
nici un fel inţelesul iniţial al unei norme juridice sau a unui element al
acesteia, dec~t in cazul in care realitatea reglementată a suferit unele
modificări.
Din punctul nostru de vedere, apreciem că impărţirea normelor divizate
in norme de referire si de trimitere, dincolo de subtilitatea ei, nu este necesară si
nici utilă, considerente pentru care susţinem ideea eliminării reglementării
prin norme divizate.
c) Alte clasificări. Literatura de specialitate face si alte clasificări ale normelor
penale cum ar fi: norme cu ipoteză simplă si descriptivă; norme cu
sancţiune absolut determinată; norme cu sancţiune relativ determinată si
75
norme cu pedepse alternative sau cumulative .
De asemenea, normele penale ar putea fi clasificate in norme penale
principale si norme penale subsidiare. Normele penale principale sunt acele
norme penale care se aplică cu precădere faţă de alte norme de aceeasi natură,
aplicabile subsidiar. Normele penale subsidiare sunt acele norme penale care se
aplică numai dacă alte norme de aceeasi natură nu sunt aplicabile. Identificarea
normelor juridice principale si subsidiare se face prin verificarea dispoziţiilor legii
penale, care utilizează formulări de genul: ~dacă nu constituie o infracţiune mai
gravă"; ~dacă nu se pedepseste cu o pedeapsă mai severă"
76
etc .
5.1. Interpretarea si problemele interpretării legii penale
Interpretarea legii penale este operaţiunea efectuată pentru aplicarea, in

conformitate cu voinţa legiuitorului, a normelor juridice penale. Prealabil aplicării
legii penale, la cazurile ce trebuie soluţionate de organele judiciare, este
necesară operaţiunea de stabilire a sensului normelor de drept penal incidente.
Interpretul legii are in faţă un ansamblu de norme juridice impersonale si
generale pe care trebuie să le aplice la situaţii de fapt concrete si unor persoane
determinate. Realizarea dreptului penal presupune stabilirea sensului legilor
penale.
Necesitatea relevării voinţei legiuitorului, exprimată in normele dreptului
penal, este dată de imprejurarea că, oric~t de precis ar fi formulate aceste
norme, ele privesc fapte tipice, iar faptele faţă de care trebuie aplicate
sunt intotdeauna concrete si foarte variate. Pe de altă parte, cu toate că, datorită
75
Pentru aceste clasificări, a se vedea N. GIURGIU, Legea penală si infracţiunea, Editura Gama, Iasi,
1995, p. 55.
76
De exemplu, conform art. 144 alin. (2) din Legea nr. 85/2006: "Infracţiunea de gestiune
frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. (2) din Codul penal, se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la
12 ani, atunci c~nd este săv~rsită de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si
de orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă".
44
specificului său, legea penală este una dintre speciile cele mai riguroase de legi,
ca orice creaţie umană este uneori nesatisfăcătoare in conţinut. Apoi, sancţiunile
penale fiind cele mai severe sancţiuni ale unui sistem de drept, faptele
care atrag incidenţa normelor penale si aplicarea sancţiunilor specifice
trebuie
~ncadrate corect din punct de vedere juridic, deoarece orice greseală
in
activitatea de aplicare a legii poate avea efecte nefaste.
Activitatea de interpretare a legii penale, ~n majoritatea cazurilor, este relativ
simplă, dar sunt si situaţii in care legiuitorul nu s-a exprimat corespunzător
deoarece: limbajul utilizat este neclar, sunt folosiţi termeni cu mai
multe accepţiuni, cazul poate fi incadrat in mai multe norme etc.
Asemenea cazuri determină indoială cu privire la sensul corect al normelor de
drept penal si fac necesară interpretarea acestora. Actorul cel mai important al
operei de interpretare a legii este judecătorul, care in demersul său judiciar
77
trebuie să facă dreptul o parte din viaţa socială .
5.2. Formele interpretării
lnterpretarea legii penale imbracă mai multe forme, in funcţie de

anumite criterii. Ţin~nd seama de calitatea celui care face interpretarea legii
penale, această activitate poate fi: oficială sau neoficială. lnterpretarea oficială
este cea efectuată de către organele judiciare si legiuitor. lnterpretarea neoficială
78
numită si doctrinară sau stiinţifică este opera autorilor de specialitate.
Interpretarea oficială este autentică dacă este făcută de legiuitor, in textul legii, si
este cauzală c~nd este efectuată de organele judiciare, cu prilejul aplicării legii
penale intr-o
speţă. Dacă interpretarea oficială autentică se regăseste in corpul actului
normativ ce conţine norma interpretată autentică se numeste contextuală, iar ~n
cazul in care are loc prin norme juridice ulterioare poartă denumirea de
interpretare autentică oficială posterioară.
Av~nd in vedere dezideratul accesibilităţii legii, legiuitorul trebuie să
folosească cuvinte din limbajul comun. In cazul in care sunt, totusi, folosiţi
termeni tehnici sau ~ntr-o accepţiune diferită de cea proprie este recomandabil
ca interpretarea oficială să fie inclusă in cuprinsul actului normativ ce
conţine normele juridice interpretate. Codul penal cuprinde mai
multe norme interpretative, at~t in Partea generală c~t si in Partea specială.
Norme penale interpretative sunt cuprinse si in alte legi. De exemplu, Codul
aerian. Legile interpretative posterioare se aplică retroactiv numai dacă sunt mai
favorabile, deoarece Constituţia permite exclusiv retroactivitatea legii penale mai
favorabile.
5.3 Metodele de interpretare
a) Metoda interpretării literale sau gramaticale

Metoda interpretării literale sau gramaticale constă in dezvăluirea
voinţei legiuitorului prin analiza etimologică, sintactică si stilistică a
cuvintelor cu care sunt exprimate normele penale interpretate. Metoda
interpretării literale este
77
78
Asa cum spunea Aristotel, ~judecătorul este dreptul care trăieste".
AL. BOROI, GH. NISTOREANU, op. cit., p. 29.
45
prima metodă care trebuie folosită de interpret deoarece legiuitorul inainte
de toate vrea să exprime prin cuvinte voinţa sa. Dacă nu există norme
interpretative care să deroge de la sensul obisnuit al cuvintelor utilizate de
legiuitor, inţelesul acestora va fi cel din limbajul obisnuit, pentru că legea
penală se adresează tuturor membrilor societăţii. Asa cum am văzut
accesibilitatea legii penale este una dintre finalităţile urmărite la adoptarea noului
Cod penal.
Analiza sintactică a textului normelor penale presupune cercetarea modului
cum sunt utilizate cuvintele in conţinutul normei penale. Verbele sunt luate
in considerare laolaltă cu complementele lor, iar substantivele impreună
cu atributele. Singularul implică si pluralul, masculinul include si femininul etc.
In esenţă, această metodă vizează imbinarea cuvintelor in propoziţii si fraze,
precum si stabilirea sensului acestora. Dacă prin utilizarea metodei literale,
interpretul nu poate determina sensul legii penale, el va folosi celelalte metode
de interpretare, pe care le prezentăm mai jos.
b) Metoda interpretării logice

Metoda interpretării logice (raţionale) constă in relevarea voinţei legiuitorului
prin utilizarea argumentelor sau raţionamentelor logice. Folosirea acestei
metode are loc numai dacă interpretarea literală este nesatisfăcătoare. Această
metodă presupune cunoasterea finalităţii legii penale, adică a realităţilor sociale
care au determinat adoptarea sa (ratio legis - raţiunea legii) si a principiilor de
politică penală conţinute in legea penală (mens legis - ideiilor
fundamentale). Raţionamentele logice cele mai folosite in cadrul operaţiunii
de dezvăluire a voinţei legiuitorului sunt:
1) Raţionamentul a fortiori. Potrivit acestui raţionament, dacă legea interzice
mai puţin, ea interzice implicit si mai mult (a minori ad majus) sau dacă legea
permite mai mult, ea ingăduie implicit si mai puţin (a majori ad minus).
2) Raţionamentul per a contrario. Conform acestui raţionament dacă norma
de incriminare descrie si sancţionează anumite fapte numai in anumite condiţii,
inseamnă că ea exclude de la incidenţă celelalte situaţii faptice. Sau, dacă
norma generală reglementează numai anumite situaţii, inseamnă că
celelalte sunt excluse.
3) Raţionamentul reductio ad absurdum. Acest raţionament are la bază ideea
că numai interpretarea propusă poate fi luată in considerare deoarece
toate celelalte sunt nelegale si absurde.
4) Raţionamentul a pari. Argumentul pe care se intemeiază acest
raţionament este că la situaţii identice se impune aceeasi soluţie ( ubi
eadem ratio, ibi idem jus) sau că legea reglementează cazurile mai
frecvente (de eo quod plerumque accidit; de eo quod plerumque fit ).
Acest argument de
interpretare logică este nerecomandat, in dreptul penal, din cauza riscului
extinderii aplicării legii penale.
c) Metoda interpretării sistematice

Metoda interpretării sistematice a legii penale constă in descoperirea voinţei
legiuitorului prin corelarea normei penale supuse interpretării cu celelalte norme
penale. De fapt, această metodă este o variantă a metodei logice si presupune
interpretarea normei cu luarea in considerare a inţelesului altor norme din legea
care o cuprinde sau din altele care conţin norme de drept penal. Astfel, normele
46
din Partea specială a Codului penal se interpretează in corelaţie cu
celelalte norme de incriminare, cu cele ale Părţii generale sau cu alte
79
norme penale cuprinse in alte acte normative .
d) Metoda interpretării istorico-teleologice

Metoda interpretării istorico-teleologice este constă in relevarea
voinţei legiuitorului prin cercetarea imprejurărilor sociale, economice, politice si
juridice care au determinat adoptarea legii penale interpretate. Metoda
interpretării istorico-teleologice acordă interpretului posibilitatea desprinderii
surselor care au determinat adoptarea legii, scopul reglementării sau
mijloacele de realizare a scopului.
e) Metoda interpretării prin analogie

Metoda interpretării legii penale prin analogie este acea metodă prin
care interpretul stabileste voinţa legiuitorului exprimată in norma penală
interpretată cu sprijinul altei norme penale ce reglementează un caz
asemănător cu cel descris de norma interpretată, dar care nu este la fel de clară
(de similibus ad similia). Această metodă nu se confundă cu extinderea aplicării
legii penale prin analogie, care presupune aplicarea legii penale la fapte
80
neincriminate . Fără nici o indoială, aplicarea legii prin analogie nu
poate fi admisă in dreptul
penal, indiferent dacă s-ar concretiza in analogia legii sau a dreptului.
Avem rezerve si in ceea ce priveste utilizarea metodei analizate, deoarece
poate aduce atingere principiului legalităţii.
5.4. Felurile interpretării după rezultat
Rezultatul interpretării legii penale este sensul acesteia, la care a

ajuns interpretul prin folosirea metodelor de interpretare. Rezultatul
interpretării legii penale coincide cu cel al legiuitorului numai dacă
interpretul a utilizat in mod corect metodele de interpretare. Dacă
interpretarea este in concordanţă cu voinţa legiuitorului interpretarea este
declarativă (lex dixit quam voluit). Dar nu in toate cazurile interpretul stabileste un
sens care coincide cu voinţa legiuitorului, ci inţelesul la care a ajuns interpretul
poate fi mai extins sau mai restr~ns dec~t cel vizat de legiuitor. in prima
ipoteză, interpretarea este extensivă (lex dixit minus quam voluit), iar in cea
de a doua interpretarea este restrictivă (lex dixit plus quam voluit).
Faţă de necesitatea accesibilităţii legii penale, legiuitorul trebuie să
acorde foarte mare atenţie exprimării in textele legale. Abuzul de interpretare nu
poate fi acceptat in dreptul penal (in claris non fit interpretatio). Prin
urmare, in toate cazurile in care un comportament nu este interzis prin
incriminare de legea penală, oric~t de periculos ar fi pentru relaţiile sociale el nu
poate fi sancţionat penal (Non omne quod licet, honestum est, licet tamen).
79 1
80
De pildă, art. 180 se interpretează in corelaţie cu art. 149 din Codul penal.
C. MITRACHE, op. cit., p. 49; AL. BOROI, GH. NISTOREANU, op. cit., p. 31; I. PASCU,
Drept penal. Partea generală, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 2001, p. 52.
47
5.5. Limitele interpretării
Interpretarea extensivă si cea restrictivă sunt efectul unor neconcordanţe
intre ceea ce a urmărit legiuitorul si ceea ce a exprimat. Faţă de rigoarea
principiului legalităţii, credem că interpretarea extensivă nu poate fi admisă
in dreptul nostru penal. in cazurile in care s-ar impune un rezultat extensiv,
soluţia trebuie să fie intervenţia legislativă, iar nu extinderea accepţiunii normei
penale interpretate. Apreciem că normele penale care nu permit in urma
interpretării dec~t un inţeles mai restr~ns, comparativ cu voinţa legiuitorului, nu
pot fi extinse, pentru că legea penală se interpretează strict si in favoarea
infractorului (poenalia sunt strictissimae interpretationis; poenalia sunt
restringenda).
5.6. Tendinţe actuale si perspectiva interpretării legii penale
Faţă de necesitatea accesibilităţii legii penale, afirmată si in expunerea
de motive a proiectului Codului penal, legiuitorul trebuie să acorde foarte
mare atenţie exprimării in textele legale. Abuzul de interpretare nu poate fi
acceptat in dreptul penal (in claris non fit interpretatio).
Prin urmare, in toate cazurile in care un comportament nu este interzis prin
incriminare de legea penală, oric~t de periculos ar fi pentru relaţiile sociale el nu
poate fi sancţionat penal.
5.7. Aplicarea legii penale
A. Noţiune. Aplicarea legii penale este indeplinirea prevederilor normelor de
drept penal prin conformarea subiectelor pasive ale raporturilor penale de
cooperare sau prin constr~ngerea celor care săv~rsesc infracţiuni.
Realizarea legii penale demarează odată cu intrarea sa in vigoare, pentru
că din acest moment ea este obligatorie si, in ceea ce-i priveste pe
destinatarii care s-au conformat, ea are eficienţă activă, iar privitor la celelalte
subiecte de drept, care nu s-au conformat (infractorii), eficienţa este reactivă.
Desi majoritatea legilor penale nu au o durată predeterminată, după c~teva
decenii de existenţă, sau chiar mai devreme, ele se schimbă pentru că relaţiile
sociale se modifică prin trecerea timpului. Legile penale se aplică pe o anumită
zonă teritorială, intr-o anumită perioadă de timp, si privesc faptele comise
de anumite persoane fizice sau juridice. Aceste entităţi - spaţiul, timpul, faptele si
persoanele - sunt elementele in funcţie de care se stabileste domeniul aplicării
legii penale si limitele acesteia.
Vom examina in continuare instituţia aplicării legii penale lu~nd ca elemente
de referinţă timpul si spaţiul, urm~nd reglementarea din Codul penal, dar
examinarea aplicării legii penale in raport de aceste elemente presupune si
referirea la celelalte două - persoanele si faptele.
B. lmunităţi personale. Pe l~ngă cazurile comune de neaplicare a legii
rom~ne faptelor săv~rsite pe teritoriul Rom~niei, in considerarea unor raţiunii de
politică penală, legea consacră anumite imunităţi personale. in acest
context
imunitatea este un tratament juridic derogator aplicabil unor categorii
de persoane. in raport de originea legii care prevede imunitatea,
distingem: imunităţi interne si imunităţi internaţionale. Fiecare dintre aceste două
specii de imunitate poate fi absolută (care exclude răspunderea penală a
persoanei) sau relativă (care exclude răspunderea c~t timp lipseste autorizarea
organului
48
competent). Intr-o altă abordare se deosebeste in: imunităţi funcţionale (pentru
fapte in legătură cu funcţia persoanei in cauză) si imunităţi extrafuncţionale (se
81
referă la orice fapte) .
Imunităţile ar mai putea fi clasificate in: imunităţi de jurisdicţie si
imunităţi substanţiale. Imunităţile de jurisdicţie privesc numai excluderea
competenţei soluţionării unei cauze referitoare la o infracţiune, in timp
ce imunităţile substanţiale (penale) privesc at~t judecarea cauzei, c~t si
răspunderea penală. Imunităţile de jurisdicţie si cele substanţiale pot fi relative
sau absolute.
a) lmunitatea parlamentară. Potrivit art. 72 din Constituţie, deputaţii si
senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile
politice exprimate in exercitarea mandatului. Deputaţii si senatorii pot fi urmăriţi si
trimisi in judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu
opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi,
reţinuţi sau arestaţi fără incuviinţarea Camerei din care fac parte,
după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea in judecată penală se pot face numai
de către Parchetul de pe l~ngă Inalta Curte de Casaţie si -ustiţie. Competenţa de
judecată aparţine Inaltei Curţi de Casaţie si -ustiţie.
In caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi si supusi
percheziţiei. Ministrul justiţiei il va informa neint~rziat pe presedintele
Camerei asupra reţinerii si a percheziţiei. In cazul in care Camera sesizată
constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea
acestei măsuri. In privinţa imunităţii parlamentare trebuie să se facă distincţie in:
imunitate relativă sau formală si imunitate substanţială sau absolută. In
cadrul imunităţii relative intră faptele de natură penală si contravenţională
comise de senatori sau deputaţi. Senatorii si deputaţii nu pot fi supusi
regulilor procesuale dec~t dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de
textele constituţionale. Parlamentarii se bucură insă si de o imunitate
absolută referitor la modul de votare si opiniile politice exprimate in
exercitarea mandatului. Această imunitate este una funcţională.
b) lmunitatea Presedintelui Rom~niei. In conformitate cu art. 84 alin. (3) din
Constituţie, Presedintele Rom~niei se bucură de imunitate ca si
parlamentarii. Sfera faptelor la care se aplică imunitatea prezidenţială
include numai faptele ilicite desprinse din exerciţiul atribuţiilor Presedintelui
Rom~niei. Nu intră sub incidenţa imunităţii faptele ilicite care au numai
conexitate cu atribuţiile prezidenţiale. De pildă, faptele de corupţie legate se
exercitarea atribuţiilor legale (luare de mită, trafic de influenţă etc.).
Există o singură excepţie de la imunitatea pentru faptele ilicite comise
in exercitarea mandatului de Presedinte al Republicii, respectiv c~nd este vorba
de inaltă trădare.
C~t priveste celelalte infracţiuni, de drept comun, care ar putea fi comise de
Presedintele Republicii, desi Constituţia nu reglementează procedura de punere
sub acuzare, fntr-o primă opinie exprimată in literatura de specialitate, se
apreciază că se vor aplica prin analogie dispoziţiile prevăzute in cazul săv~rsirii
82
inaltei trădări .
81
FL. STRETEANU, op. cit., p. 192. De asemenea, menţionăm că, in doctrină se face distincţie intre
inviolabilităţi si imunităţi.
82
V. PASCA, Prolegomene in studiul dreptului penal, p. 134.
49
in doctrină se consideră că este aplicabil art. 84 din Constituţie, care implică
si faptul că Presedintele, pe durata mandatului său, nu poate fi reţinut, arestat,
perchiziţionat sau judecat pentru infracţiuni neacoperite de
imunitatea funcţională, dar va putea fi tras la răspundere penală pentru
83
faptele ce exced atribuţiilor sale . in schimb, se precizează că pentru celelalte
fapte, comise in
exercitarea mandatului prezidenţial, cu excepţia inaltei trădări,
84
imunitatea materială si procesuală este perpetuă .
c) Imunitatea judiciară. Conform art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 privind
organizarea si exercitarea profesiei de avocat: ~Avocatul nu răspunde
penal pentru susţinerile făcute oral sau in scris, in forma adecvată si cu
respectarea prevederilor alin. (5), in faţa instanţelor de judecată, a
organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie
si numai dacă aceste susţineri sunt in legătură cu apărarea in acea cauză si
sunt necesare stabilirii adevărului".
Imunitatea avocatului este o imunitate funcţională absolută si perpetuă,
in sensul că acesta nu poate fi tras la răspundere penală, chiar după
incetarea calităţii sale, pentru pledoaria din timpul judecării sau instrumentării
unor cauze in care are calitatea de avocat, ales sau din oficiu. Este
posibilă, in schimb, angajarea răspunderii civile.
d) Imunitatea Avocatului Poporului si a adjuncţilor acestuia. in
conformitate
cu art. 27 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si funcţionarea
instituţiei Avocatului Poporului: ~Avocatul poporului si adjuncţii săi nu
răspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru actele pe care le
indeplinesc, cu respectarea legii, in exercitarea atribuţiilor prevăzute de
prezenta lege". Imunitatea materială este funcţională, absolută si perpetuă, iar
cea procesuală este funcţională, relativă si temporară.
e) Alte imunităţi. Pe l~ngă imunităţile examinate, consemnăm si altele, cum ar
85
fi: imunităţile diplomatice, imunităţile militarilor armatelor străine etc. .

6.1. Principiul activităţii penale
Principiul activităţii legii penale constă in aplicarea legii penale infracţiunilor
săv~rsite fn timpul c~t ea se află fn vigoare. Legea penală se aplică
exclusiv
raporturilor penale de conflict născute ca urmare a comiterii unei infracţiuni
in perioada c~t legea penală este activă. Din perspectiva principiilor
dreptului penal, principiul activităţii legii penale este o aplicaţie particulară a
principiului legalităţii. Dacă este firesc ca o faptă să nu fie considerată
infracţiune dec~t dacă era incriminată de lege la momentul săv~rsirii sale este la
fel de normal ca legea penală să se aplice deindată tuturor infracţiunilor săv~rsite
după momentul intrării ei in vigoare.
lntrarea in vigoare a legii are loc, de regulă, in termen de 3 zile de la data

publicării in Monitorul Oficial (art. 78 din Constituţie), dar aceasta poate intra in
vigoare si la o dată ulterioară, prevăzută in cuprinsul legii nou adoptate. Legile
penale importante, si in special codurile penale, de regulă, intră in vigoare la o
dată ulterioară, după trecerea unui interval de timp mai mare,
necesar cunoasterii conţinutului legii de către organele judiciare si destinatarii
acesteia.
83
84
FL. STRETEANU, op. cit., p. 197.
ldem, p. 197.
85
Vom examina aceste imunităţi in cadrul principiului teritorialităţii.
50
Intervalul de timp scurs de la data publicării legii penale si p~nă la
momentul intrării sale in acţiune este denumit repausul legii (vacatio legis).
Acţiunea legii este perioada de timp c~t o lege este in vigoare, adică durata
temporală cuprinsă intre momentul intrării legii in vigoare si cel al scoaterii sale
din activitate. in perioada acţiunii sale legea se aplică tuturor cazurilor care se
inscriu in ipotezele normelor sale.
Legea penală isi incetează efectele la momentul scoaterii sale din vigoare,
care se poate realiza prin mai multe modalităţi. Modurile de iesire din vigoare a
legii penale sunt:
a) abrogarea expresă sau implicită. Abrogarea este expresă sau tacită,
in funcţie de modul de exprimare al legiuitorului. Abrogarea este expresă
c~nd
legiuitorul indică anume (expresis verbis) care lege sau normă este scoasă din
vigoare. Abrogarea este tacită dacă legea penală sau norma penală scoase din
vigoare sunt determinate implicit sau virtual (datorită acestei particularităţi
86
abrogarea tacită este denumită si abrogare virtuală sau implicită) ;
b) modificarea. Modificarea legii penale este un alt mod de scoatere
din vigoare a acesteia si constă in schimbarea legii penale prin
completarea sau inlocuirea unei norme penale cu altă normă. Modificarea
legii penale poate fi expresă sau tacită, in funcţie de modalitatea in care se
exprimă legiuitorul.;
c) incetarea situaţiilor extraordinare care au determinat adoptarea legii
penale excepţionale;
d) implinirea termenului prevăzut de lege;
e) declararea neconstituţionalităţii unei legi penale de către Curtea
Constituţională. Constatarea neconstituţionalităţi unei legi penale anterioare
Constituţiei este de competenţa instanţelor de judecată obisnuite, iar nu a Curţii
Constituţionale, care verifică conformitatea cu legea fundamentală numai a
87
legilor intrate in vigoare după adoptarea Constituţiei .
Sunt cazuri c~nd aceeasi relaţie sau fascicul de relaţii sociale
sunt reglementate in acelasi timp de două sau mai multe legi sau norme
penale, cazuri desemnate prin expresiile ~concurs de legi penale", ~concurs de
calificări",
respectiv ~concurs de norme de drept penal". Concursul de legi penale
pune
problema determinării legii aplicabile cazului, dintre legile penale care
disciplinează aceeasi relaţie socială. Codul penal rom~n nu prevede
dispoziţii exprese care să reglementeze aceste situaţii juridice, iar
doctrina nu se preocupă, de regulă, de această problemă.
in dreptul nostru, această situaţie se soluţionează după regula priorităţii

in aplicare a legii penale speciale, care derogă de la legea penală
generală. in cazul normelor penale de trimitere, iesirea din vigoare a
normei penale de imprumut nu afectează conţinutul primei. Soluţia trebuie
88
să fie aceeasi si in cazul normelor numite de referire .
86
Poate fi considerat un caz de abrogare implicită parţială, de exemplu, cazul art. 280 din Codul
penal anterior, care a fost abrogat tacit prin art. 31 din Legea nr. 126/1995. Art. 31 din Legea nr.
126/1995, a fost la r~ndul său abrogat subinţeles prin Legea nr. 140/1996, care a introdus in Codul
1
penal art. 279 .
87
Totusi, Curtea Constituţională a declarat ca neconstituţionale norme penale intrate in vigoare
anterior intrării in vigoare a Constituţiei. De pildă, prin Decizia nr. 1/1993, a Plenului Curţii
Constituţionale,
88
s-a declarat neconstituţionalitatea Titlului IV din Codul penal.
Pentru punctul de vedere contrar, a se vedea T. VASILIU, G. ANTONIU, S. DANES, GH.
DĂRiNGĂ, D. LUCINESCU, V. PAPADOPOL, D. PAVEL, D. POPESCU, V. RĂMUREANU, Codul
penal comentat si adnotat, Ed. Stiinţifică, Bucuresti, 1972, p. 49.
51
6.2. Principiul neretroactivităţii legii penale
Principiul neretroactivităţii legii penale poate fi definit ca fiind neaplicarea legii
penale noi pentru relaţiile sociale născute inaintea intrării sale in vigoare. Ca si
principiul activităţii legii penale, principiul neretroactivităţii legii penale este
un aspect al principiului legalităţii, deoarece legea penală nu se poate
aplica faptelor care la data c~nd au fost săv~rsite nu erau infracţiuni
(nullum crimen sine lege praevia). De altfel, d~nd eficienţă acestei realităţi,
noul Cod penal consacră regula neretroactivităţii legii penale in chiar
cuprinsul principiului general al legalităţii incriminării, statu~nd că ~nicio
persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută
de legea penală la data c~nd a fost săv~rsită".
Sunt anumite infracţiuni care nu se comit instantaneu, ci au o anumită
derulare temporală. Legea penală nouă, care intră in vigoare in
timpul desfăsurării activităţii infracţionale, se aplică infracţiunilor in curs de
săv~rsire, fără a se putea spune că retroactivează, dacă este vorba despre
infracţiuni care au o desfăsurare in timp mai mare dec~t o zi si numai in cazul in
care elementul material al acestora nu se efectuase in intregime inainte ca legea
penală nouă să intre in vigoare.
Soluţionarea acestor cazuri se face conform regulii unicităţii ilicitului penal.
Această regulă, consider~nd ca moment al aplicării legii penale momentul
incetării activităţii infracţionale, determină incidenţa legii penale noi pentru fapta
incepută dar neconsumată, cel puţin din punctul de vedere al elementului
material, sub imperiul legii vechi.
6.3. Extraactivitatea legii penale
A. Noţiunea de extraactivitate a legii penale. Extraactivitatea legii penale se
infăţisează ca o excepţie de la principiile activităţii si neretroactivităţii legii penale
si constă in aplicarea legii penale unor situaţii petrecute anterior intrării sale in
vigoare sau unor situaţii posterioare iesirii ei din acţiune. Extraactivitatea
legii penale este aplicabilă situaţiilor de succesiune in timp a legilor penale.
Fiind o excepţie de la principiul aplicării legii penale active si de la principiul
neretroactivităţii legii, extraactivitatea este admisă numai in cazurile expres
prevăzute de lege. Derogarea de la aceste principii ale aplicării legii penale se
poate manifesta in două ipostaze, respectiv aplicarea legii penale unor raporturi
juridice născute după scoaterea sa din vigoare sau unor raporturi de drept ce au
luat fiinţă inainte de intrarea in vigoare a legii penale.
52
B. Situaţiile tranzitorii. Situaţiile tranzitorii sunt acele cazuri cand, de la
săv~rsirea infracţiunii si p~nă la incetarea efectelor hotăr~rii de condamnare, se
succed mai multe legi penale care reglementează aceeasi relaţie socială.
Regula care s-a impus in aceste cazuri este aceea a aplicării legii penale mai
favorabile sau mitior lex.
De lege lata, at~t extraactivitatea legii penale, c~t si aplicarea legii
penale mai blande (mitior lex) privesc numai situaţiile tranzitorii. Extraactivitatea
si mitior lex nu se aplică in cazul incidenţei principiilor activităţii si
neretroactivităţii legii penale. Practic, extractivitatea legii penale si
aplicarea legii penale mai favorabile au ca domeniu de aplicare următoarele
situaţii:
a) retroactivitatea legii penale dezincriminatoare;
b) retroactivitatea legii penale mai favorabile c~nd aceeasi faptă are un regim
juridic diferit in cuprinsul diferitelor legii penale succesive;
c) retroactivitatea legii penale interpretative mai favorabile.
a) Retroactivitatea legii penale care nu mai prevede fapta ca infracţiune
Retroactivitatea legii penale care dezincriminează (abolitio
criminis) reprezintă o derogare de la principiul neretroactivităţii legii penale
si constă in aplicarea legii penale noi relaţiilor sociale născute inainte de
intrarea sa in vigoare. In acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor de
siguranţă si a măsurilor educative, pronunţate in baza legii vechi, precum si
toate consecinţele penale ale hotăr~rilor judecătoresti privitoare la aceste
fapte, incetează prin intrarea in vigoare a legii noi.
Aplicarea retroactivităţii legii penale dezincriminatoare nu produce nici un
efect asupra răspunderii civile. in privinţa acestei forme de răspundere se
vor aplica regulile specifice materiei dreptului civil.
1. Aplicarea legii penale care dezincriminează dacă procesul penal
a luat sf~rsit, dar executarea sancţiunii nu s-a stins incă. Prin intrarea
in vigoare a legii penale care dezincriminează se stinge executarea
pedepselor,
precum si a măsurilor de siguranţă sau a măsurilor educative care nu au
corespondent in legea nouă. Dacă făptuitorul se află in executarea unei pedepse
privative de libertate va fi pus deindată in libertate. in cazul in care s-a dispus
confiscarea specială, bunurile nepreluate de la cel condamnat nu mai pot
fi preluate. Retroactivitatea legii penale nu are consecinţe asupra obligaţiilor civile
stabilite prin hotăr~rea penală.
2. Aplicarea legii penale care dezincriminează in cazul
c~nd condamnatul a executat sancţiunea, dar nu a fost incă reabilitat.
Prin
intrarea in vigoare a legii penale dezincriminatoare incetează ope legis
orice
efect (decădere, interdicţie sau incapacitate) care ar putea decurge din existenţa
unei condamnări executate, aceasta fiind radiată din cazierul judiciar
al condamnatului.
3. Aplicarea legii penale dezincriminatoare care prevede măsuri
de siguranţă sau educative. Din redactarea textului legal rezultă că
numai executarea măsurilor de siguranţă incetează sau consecinţele
hotăr~rilor judecătoresti, dar nu se poate admite restituirea bunurilor confiscate,
pentru că ar echivala cu intoarcerea executării, adică repunerea in situaţia
anterioară săv~rsirii faptei. Doctrina susţine acest punct de vedere. in schimb, nu
vor putea
53
fi preluate bunurile confiscate, dacă măsura de siguranţă nu fusese pusă in
executare.
b) Aplicarea legii penale mai favorabile (~n cazul ~n care fapta ~si
păstrează caracterul infracţional sub toate legile succesive)
in soluţionarea situaţiilor tranzitorii se face deosebire de regim juridic in
funcţie de etapa evoluţiei raportului juridic penal de constr~ngere (conflict) sau de
diferenţele de natură sau cuantum a pedepselor prevăzute de legile penale
succesive. in funcţie de criteriul momentului existenţei raportului penal de
constr~ngere, deosebim: aplicarea legii penale mai favorabile in cazul
infracţiunilor nejudecate definitiv si aplicarea legii penale mai favorabile in cazul
sancţiunilor definitive. De asemenea, există si situaţii speciale de aplicare a legii
penale mai favorabile. La aplicarea legii penale mai favorabile, in
cazul succesiunilor de legi penale (in accepţiunea de norme juridice penale),
organul judiciar trebuie să aleagă numai una dintre acestea, in integralitate,
iar nu să combine elemente ale conţinutului normelor penale aplicabile cazului.
lnadmisibilitatea combinării elementelor nomelor mai favorabile, ale
legilor penale succesive, opreste organul judiciar să creeze norme noi, care
nu se găsesc in nici una din legile penale succesive. Altfel spus, practicianul nu
poate crea o lege nouă (lex tertia). in fine, menţionăm că, in contextul instituţiei
aplicării legii penale mai favorabile, termenul lege penală trebuie avut in vedere
in sensul de normă de drept penal.
1. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul faptelor nedefinitiv judecate.
In cazul in care de la săv~rsirea infracţiunii p~nă la judecarea definitivă a cauzei
au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Noul
Cod penal, menţin~nd această regulă, arată că ea se aplică si actelor normative
ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum si ordonanţelor
de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori
respinse, dacă in timpul c~nd acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispoziţii
penale mai favorabile.
Pentru a fi in prezenţa aplicării legii penale mai favorabile in cazul
unor infracţiuni in privinţa cărora nu a intervenit o hotăr~re de
definitivă de condamnare, trebuie intrunite următoarele condiţii:
a) fapta să fie infracţiune conform legii contemporane datei săv~rsirii;
b) infracţiunea să nu fi fost judecată definitiv;
c) p~nă la judecarea definitivă a infracţiunii raportul de răspundere penală să
fie reglementat de două sau mai multe legi penale;
d) dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
2. Aplicarea legii penale mai favorabile ~n cazul sancţiunilor definitive. C~nd

după răm~nerea definitivă a hotăr~rii de condamnare si p~nă la
executarea completă a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care
prevede o pedeapsă mai usoară, sancţiunea aplicată, dacă depăseste
maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săv~rsită, se reduce
la acest maxim.
Dacă după răm~nerea definitivă a hotăr~rii de condamnare la detenţiune pe
viaţă si p~nă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi
faptă numai pedeapsa inchisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se inlocuieste cu
54
maximul inchisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
Dacă legea nouă prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda,
pedeapsa aplicată se inlocuieste cu amenda, fără a se putea depăsi
maximul special prevăzut in legea nouă. Ţin~ndu-se seama de partea
executată din pedeapsa inchisorii, se poate inlătura in totul sau in parte
executarea amenzii.
Măsurile educative neexecutate si neprevăzute in legea nouă nu se mai
execută, iar cele care au corespondent in legea nouă se execută in conţinutul si
limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
C~nd legea nouă este mai favorabilă, pedepsele complementare si măsurile
de siguranţă neexecutate si neprevăzute in legea nouă nu se mai execută, iar
cele care au corespondent in legea nouă se execută in conţinutul si
limitele prevăzute de aceasta.
Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul
pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută in
conţinutul si limitele prevăzute de legea nouă.
C~nd o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se
ţine seama, in cazul pedepselor executate p~nă la data intrării in vigoare
a acesteia, de pedeapsa redusă sau inlocuită potrivit regulilor de mai sus.
Aplicarea legii penale mai favorabile conform regulilor mai sus arătate este
obligatorie. Precizăm că actualul Cod penal prevede si situaţii de aplicare
facultativă a legii penale mai favorabile, in acestea nu au mai fost preluate prin
noul Cod penal.
c) Retroactivitatea legii penale interpretative mai favorabile
Legea penală interpretativă este legea penală prin care legiuitorul defineste,
de regulă, posterior intrării in vigoare a legii interpretate, anumiţi termeni
sau unele expresii utilizate in cuprinsul legii penale. in cazul in care
interpretarea este contextuală, adică este efectuată in corpul legii penale
interpretate, nu există nici un fel de problemă referitoare la aplicarea legii
penale, dar dacă interpretarea este posterioară se pune problema efectelor
normelor interpretative faţă de raporturile penale de conflict născute.
intruc~t normele interpretative posterioare explică conţinutul unor norme
intrate deja in vigoare ele ar trebui să aibă efect retroactiv, insă acest efect (ex
tunc) il pot avea, in temeiul art. 15 din Constituţie, numai dacă ele sunt
mai favorabile.
7.1. Teritorialitatea legii penale romane
A. Principiul teritorialităţii legii penale. Conform principiului teritorialităţii, legea
penală rom~nă se aplică faptelor săv~rsite pe teritoriul Rom~niei sub toate
aspectele, respectiv aprecierea existenţei infracţiunilor, aplicării sancţiunilor
penale, executării sancţiunilor si referitor la efectele juridice ale
condamnărilor pentru infracţiuni săv~rsite pe teritoriul ţării.
Prin ~teritoriul Rom~niei" se inţelege intinderea de păm~nt, marea teritorială
si apele cu solul, subsolul si spaţiul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.
Prin ~infracţiune săv~rsită pe teritoriul Rom~niei" se inţelege orice infracţiune
comisă pe teritoriul arătat mai sus ori pe o navă sub pavilion rom~nesc sau pe o
aeronavă inmatriculată in Rom~nia.
55
lnfracţiunea se consideră săv~rsită pe teritoriul Rom~niei si atunci c~nd
pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion rom~nesc sau pe o aeronavă
inmatriculată in Rom~nia, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de
complicitate, ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infracţiunii.
Principiul teritorialităţii se fundamentează pe un alt principiu, de
drept internaţional, suveranitatea statului. lncidenţa principiului teritorialităţii
legii penale presupune aplicarea exclusivă si necondiţionată a legii penale
rom~ne,
faptelor săv~rsite pe teritoriul Rom~niei. Spre exemplu, nu se poate
invoca, pentru a exclude de la incidenţă legea penală rom~nă, faptul că
legea de cetăţenie a făptuitorului este mai bl~ndă. Dar activitatea acestui
principiu nu trebuie privită in mod absolut, deoarece sunt cazuri care impun
derogări justificate prin raţiuni superioare celor ce au determinat instituirea
principiului teritorialităţii legii penale. Aceste situaţii fac parte din categoria
excepţiilor de la teritorialitatea legii penale. Pe de altă parte, fapta săv~rsită pe
teritoriul Rom~niei trebuie să indeplinească toate condiţiile cerute de
lege pentru existenţa infracţiunii.
Legea prevede si anumite excepţii de la incidenţa principiului
teritorialităţii
legii penale rom~ne, respectiv:
a) lmunitatea de jurisdicţie diplomatică
lmunitatea de jurisdicţie este o excepţie de la principiul teritorialităţii
legii penale ce constă in neaplicarea legii penale infracţiunilor comise de
personalul diplomatic al altor state sau al organizaţiilor internaţionale, potrivit
tratatelor si uzanţelor internaţionale. lmunitatea de jurisdicţie diplomatică nu este
o imunitate penală (substanţială), ci ea apare numai ca o excepţie de procedură
pentru că, de cele mai multe ori, fapta agentului diplomatic sau consular va
angaja răspunderea sa penală in statul de naţionalitate.
Dacă se află in situaţia comiterii unei infracţiuni de către un
reprezentant diplomatic, statul acreditar poate oric~nd, si fără a trebui să
motiveze hotăr~rea, să informeze statul acreditant că seful sau orice alt
membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau
că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. in acest
caz, statul acreditant va rechema persoana in cauză sau va pune capăt
funcţiilor sale in cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non
grata sau inacceptabilă si inainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar. De
exemplu, un viitor membru al unei misiuni diplomatice a săv~rsit anumite
infracţiuni contra statului rom~n.
Dacă statul acreditant refuză să execute sau nu execută intr-un termen
rezonabil obligaţiile care ii incumbă, statul acreditar poate refuza să recunoască
persoanei in cauză calitatea de membru al misiunii.
b) lnfracţiunile săv~rsite la bordul navelor si aeronavelor străine
Există unele excepţii de la principiul teritorialităţii legii penale si in cazul
infracţiunilor săv~rsite la bordul navelor care arborează pavilion sau steag
rom~nesc si aeronavelor rom~ne. Cercetarea acestor excepţii
presupune deosebirea in nave si aeronave utilizate in scopuri civile sau
comerciale, pe de o parte, si nave sau aeronave folosite in scopuri militare sau
oficiale, pe de altă parte.
1. lnfracţiunile săv~rsite la bordul navelor si aeronavelor militare sau oficiale
56
străine. Aceste infracţiuni nu intră sub incidenţa legii rom~ne
deoarece mijloacele de transport respective reprezintă statele sau
organizaţiile internaţionale cărora aparţin si se află pe teritoriul Rom~niei cu
aprobare guvernamentală din partea statului rom~n.
2. lnfracţiuni săv~rsite la bordul navelor si aeronavelor civile sau
comerciale
străine. Regula in cazul acestor infracţiuni este că li se aplică legea rom~nă, dar
sunt si anumite excepţii. -urisdicţia penală a Rom~niei se aplică cu privire
la orice infracţiune săv~rsită pe teritoriul rom~n de către persoane
~mbarcate la bordul navelor străine folosite in scopuri comerciale, precum si cu
privire la orice infracţiune săv~rsită la bordul unei asemenea nave, pe timpul
c~nd aceasta se află in porturile rom~nesti sau in apele maritime interioare.
-urisdicţia penală a Rom~niei nu se va exercita la bordul unei nave străine
folosite in scopuri comerciale, care trece prin marea teritorială, cu privire la o
infracţiune săv~rsită la bordul acesteia dec~t in următoarele cazuri: a)
infracţiunea a fost săv~rsită de un cetăţean rom~n sau de o persoană fără
cetăţenie care are domiciliul pe teritoriul Rom~niei; b) infracţiunea este
indreptată impotriva intereselor Rom~niei sau impotriva unui cetăţean rom~n,
ori a unei persoane rezidente pe teritoriul Rom~niei; c) infracţiunea este de
natură să tulbure ordinea si linistea publică in ţară sau ordinea in marea
teritorială; d) exercitarea jurisdicţiei rom~ne este necesară pentru reprimarea
traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope; e) asistenţa
autorităţilor rom~ne a fost cerută, in scris, de căpitanul navei ori de un agent
diplomatic sau un funcţionar consular al cărui pavilion il arborează nava.
-urisdicţia penală a Rom~niei se aplică si in cazul incălcării prevederilor legii,
cu privire la zona economică exclusivă a Rom~niei, de către persoane imbarcate
la bordul navelor străine folosite in scopuri comerciale, dacă faptele sunt
săv~rsite in astfel de condiţii inc~t, potrivit legii penale, sunt considerate
infracţiuni.
-urisdicţia penală la bordul unei nave sub pavilionul unui stat cu care
Rom~nia a incheiat tratat consular sau un alt acord similar se exercită cu
respectarea prevederilor acestora. Aplicarea jurisdicţiei statului rom~n
acordă acestuia o serie de drepturi, prevăzute de Legea nr. 17/1990.
c) lnfracţiunile comise de personalul armatelor străine aflate pe teritoriul
Rom~niei
Armatele străine se pot afla pe teritoriul ţării in temeiul unor
tratate internaţionale, bilaterale sau multilaterale. Dacă personalul acestor
armate, staţionate sau aflate in trecere pe teritoriul ţării, săv~rseste
infracţiuni, ele nu cad, de regulă, sub jurisdicţia penală a statului rom~n. Legea
aplicabilă in aceste cazuri este legea statului căruia aparţine personalul militar
respectiv.
Rom~nia si-a dat acordul ca armate străine să se afle pe teritoriul său
in cazul ultimului război din Golful Persic, in cazul războiului din fosta Yugoslavie
sau lrak etc. De asemenea, trupe străine s-au aflat pe teritoriul statului nostru cu
ocazia desfăsurării unor exerciţii militare din cadrul N.A.T.0.
d) lnfracţiunile comise ~n localurile misiunilor diplomatice cu sediul
pe
teritoriul Rom~niei
Potrivit normelor dreptului internaţional, sediile misiunilor diplomatice străine
sunt inviolabile, ceea ce inseamnă că dacă in aceste localuri se comit infracţiuni
57
autorităţile rom~ne nu pot intervenii dec~t cu acordul sau la cererea
sefului misiunii diplomatice in al cărei sediu s-a săv~rsit infracţiunea.
7.2. Aplicarea legii penale romane unor infracţiuni comise in străinătate

a) Principiul personalităţii legii penale
Conform acestei reguli, exprimată la art.4 din actualul Cod penal, legea
penală rom~nă se aplică infracţiunilor săv~rsite in afara teritoriului ţării de
un cetăţean rom~n sau de o persoană fără cetăţenie care are domiciliul in
Rom~nia.
Noul Cod penal aduce modificări semnificative acestui principiu.
in primul r~nd, de lege ferenda, aplicarea acestui principiu este limitată
exclusiv la cetăţenii rom~ni si persoanele juridice rom~ne care comit infracţiuni
in străinătate, iar nu si pentru apatrizi.
In al doilea r~nd, pentru ca legea penală rom~nă să fie incidentă infracţiunilor
comise in afara teritoriul ţării se impune, de principiu, condiţia dublei incriminări.
Cu alte cuvinte, legea penală rom~nă se va aplica infracţiunilor comise in afara
teritoriului ţării de cetăţeni rom~ni numai in cazul in care fapta este incriminată si
de legea penală a ţării unde a fost săv~rsită. Prin excepţie insă, condiţia dublei
incriminări nu este necesară dacă, potrivit legii penale rom~ne, fapta este
sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu pedeapsa inchisorii
mai mare de 10 ani (asadar, in cazul infracţiunilor grave).
In al treilea r~nd, se introduce o condiţie procedurală inexistentă in actuala
reglementare: pentru aplicarea legii penale rom~ne conform principiului
personalităţii este necesară autorizarea prealabilă a procurorului general al
parchetului de pe l~ngă curtea de apel sau, după caz, a procurorului general al
Parchetului de pe l~ngă Inalta Curte de Casaţie si -ustiţie.
b) Principiul realităţii legii penale
0 altă regulă, cu rang de principiu, ce funcţionează in cazul aplicării
legii penale in raport cu infracţiunile săv~rsite in afara teritoriului ţării, este
principiul realităţii legii penale (art.5 din actualul Cod penal), care presupune
aplicarea legii rom~ne si infracţiunilor săv~rsite extra teritorium, de către
cetăţeni străini sau apatrizi care nu domiciliază in Rom~nia, dar care sunt
indreptate contra statului ori contra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii unui
cetăţean rom~n etc.
Si acestui principiu i se aduc modificări prin noul Cod penal. Astfel,
legea penală rom~nă se va aplica tuturor infracţiunilor comise in străinătate
contra unui cetăţean rom~n (iar nu numai pentru cele contra vieţii, integrităţii
corporale sau sănătăţii), si indiferent dacă acestea au fost săv~rsite de un
cetăţean străin sau de orice apatrid, domiciliat ori nu in Rom~nia. De
asemenea, noul Cod penal menţine regula că punerea in miscare a acţiunii
penale in cazul acestor infracţiuni se face cu autorizarea prealabilă a
procurorului general al Parchetului de pe l~ngă Inalta Curte de Casaţie si
-ustiţie, dar pretinde, suplimentar, ca fapta să nu facă deja obiectul unei
proceduri judiciare in statul pe teritorului căruia s-a comis.
c) Principiul universalităţii legii penale
Potrivit regulii universalităţii legii penale, legea penală se aplică si altor
infracţiuni dec~t celor in privinţa cărora este incident principiul realităţii, săv~rsite
in afara teritoriului ţării, de un cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază pe
58
teritoriul Rom~niei (art. 6 din actualul Cod penal).
Noul Cod penal reformulează acest principiu, limit~ndu-i 1n mod drastic
aplicabilitatea. Astfel, legea penală rom~nă se va aplica conform principiului
universalităţii in numai două ipoteze:
- c~nd statul rom~n, in temeiul unui tratat internaţional, si-a asumat obligaţia
de a reprima respectiva infracţiune;
- c~nd s-a cerut eetrădarea infractorului aflat de bună voie pe teritoriul
Rom~niei si aceasta a fost refuzată.
§8. Extrădarea
8.1. Noţiune, caracterizare si feluri
Confrunt~ndu-se cu un fenomen infracţional ce depăseste frontiera propriilor
teritorii, statele lumii si organizaţiile internaţionale implicate in contracararea
infracţionalităţii caută impreună soluţii pentru a putea stăp~ni sau controla acest
fenomen. Terorismul internaţional ameninţă in prezent pacea si securitatea
intregii planete, traficul de droguri a depăsit de mult localizarea intr-o
anumită zonă geografică, traficul de femei si copii s-a proliferat 1n ultimul
timp cu increngături pe teritoriile mai multor state, in multe părţi ale globului
acţionează reţele sau organizaţii internaţionale de infractori in domeniul
afacerilor, sistemelor informatice etc.
Toate aceste specii ale crimei organizate sunt greu de combătut prin
eforturile unui singur stat sau ale unor state izolate. Este necesară o cooperare a
tuturor statelor lumii pentru a putea avea un control asupra infracţionalităţii
transfrontaliere, cu at~t mai mult că, nu rareori, factori politici sprijină acte
teroriste, traficul de droguri sau actele de contrabandă.
Eetrădarea este una dintre cele mai importante si vechi forme de cooperare
internaţională a statelor lumii si cea mai răsp~ndită specie de asistenţă juridică
internaţională din materia dreptului penal. Fiind un act bilateral, eetrădarea are
intotdeauna doi (cel puţin) participanţi, două subiecte. Subiectul care cere
eetrădarea se numeste stat solicitant (sau instanţă solicitantă), iar cel căruia i se
cere să acorde eetrădarea se numeste stat solicitat.
Termenul ,eetrădare" este susceptibil de două accepţiuni, una de instituţie a
dreptului penal si alta de formă a cooperării juridice internaţionale. Ca instituţie a
dreptului penal, eetrădarea cuprinde normele juridice care
reglementează relaţiile sociale referitoare la condiţiile in care Rom~nia
acordă sau solicită eetrădarea. in cealaltă accepţiune, substanţială, eetrădarea
este o manifestare de voinţă a două state, sau unui stat si unei instanţe
internaţionale, prin care statul, pe al cărui teritoriu se află un infractor, il predă
statului solicitant sau unei instanţe internaţionale, la cererea acestora.
Subiect al cererii de eetrădare poate fi si o instanţă internaţională, cum este
Curtea Penală lnternaţională, care a solicitat eetrădarea criminalilor de război din
fosta Yugoslavie.
in sfera subiectelor care solicită eetrădarea intră: a) statul pe al cărui teritoriu
s-a săv~rsit infracţiunea; b) statul al cărui cetăţean este infractorul; c) statul
1mpotriva intereselor căruia s-a săv~rsit infracţiunea sau pe al cărui teritoriu
este rezidentă persoana vătămată; d) instanţele penale internaţionale.
59
in funcţie de rolul jucat in activitatea de extrădare, deosebim: extrădare
activă (procedura este efectuată de statul sau instituţia solicitante) si extrădare
pasivă (procedura este desfăsurată de statul solicitat).
in raport de atitudinea extrădatului, deosebim: extrădare voită, numită si
voluntară (c~nd cel extrădat nu se opune) si extrădare forţată, numită si
involuntară sau impusă (c~nd extrădatul se opune extrădării sale).
in funcţie de organul implicat in activitatea de extrădare, distingem: extrădare
administrativă (c~nd competenţa extrădării este atribuită unui organ
administrativ), extrădare judiciară (c~nd competenţa aparţine justiţiei) si
extrădare mixtă (c~nd competenţa aparţine at~t puterii judecătoresti, c~t si unei
autorităţi administrative).
in Rom~nia extrădarea este judiciară at~t in cazurile c~nd este efectuată in
baza unui tratat internaţional, c~t si in cazurile in care operează in baza
legii interne.
8.2. lzvoarele si principiile extrădării
A. lzvoarele formale ale extrădării. Sediul reglementării instituţiei extrădării se
89
află, in principal, in Legea nr. 302/2004 . Norme de principiu se mai găsesc in
Constituţie si Codul penal. De asemenea, tratatele internaţionale pot
constitui izvoare ale instituţiei extrădării. Conform Codului penal, extrădarea
poate fi acordată sau solicitată in temeiul unui tratat internaţional la care
Rom~nia este parte, ori pe bază de reciprocitate, in condiţiile legii. Condiţiile in
care se solicită sau se acordă extrădarea prevăzute in convenţii internaţionale
sau declaraţii de
reciprocitate se completează cu cele prevăzute in legea specială. Asadar, Legea
nr. 302/2004 are caracter subsidiar de aplicare, deoarece ea se aplică
numai dacă printr-un tratat internaţional la care Rom~nia este parte nu se
dispune altfel sau prin declaraţie de reciprocitate nu s-a derogat de la legea
internă.
Rom~nia este parte la numeroase tratate internaţionale - bilaterale sau
multilaterale - privind asistenţa juridică internaţională in materie de
extrădare. De pildă, Convenţia europeană privind extrădarea.
B. Principiile extrădării. Principiile extrădării se desprind din normele care
reglementează această materie. Examin~nd aceste norme juridice, se desprinde
ideea că instituţia extrădării este guvernată de principiul preeminenţei (priorităţii)
dreptului internaţional si principiul specialităţii extrădării.
8.3. Condiţiile extrădării
A. Condiţiile de fond. Condiţiile de solicitare sau acordare a extrădării pot fi
grupate in mai multe categorii, respectiv: condiţii referitoare la faptă,
condiţii referitoare la făptuitor, condiţii referitoare la pedeapsă, condiţii
referitoare la competenţă si condiţii referitoare la procedură.
a) Condiţiile referitoare la făptuitor
Sunt supuse extrădării persoanele a căror predare este solicitată de un
alt stat in care sunt urmărite penal sau sunt trimise in judecată pentru săv~rsirea
unei infracţiuni ori sunt căutate in vederea executării unei pedepse penale.
Nu pot fi extrădate de către Rom~nia persoanele care beneficiază de
imunitate la extrădare, respectiv:
89
Legea nr. 302/2004 a abrogat Legea nr. 296/2000.
60
1. &etăţenii rom~ni. Prin excepţie, de la regula de mai sus, cetăţenii rom~ni
pot fi extrădaţi in baza convenţiilor internaţionale la care Rom~nia este parte, in
condiţiile legii si pe bază de reciprocitate;
2. Persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil in Romania. Dreptul de
azil se acordă străinilor persecutaţi de către un alt stat si constă in
anumite măsuri de protecţie;
3. Persoanele străine care se bucură ~n Rom~nia de imunitate de
jurisdicţie, in condiţiile si in limitele conferite prin convenţii sau prin alte
inţelegeri internaţionale. lmunitatea de jurisdicţie nu este opozabilă insă statului
acreditant;
4. Persoanele străine citate din străinătate ~n vederea audierii ca părţi,
martori sau experţi in faţa unei autorităţi judiciare rom~ne solicitante, in limitele
imunităţilor conferite prin convenţie internaţională. Cererea de extrădare poate fi
respinsă si c~nd există anumite situaţii excepţionale in care se află persoana a
cărei extrădare se solicită. De pildă, este grav bolnav, se află in stare de
dependenţă socio-materială cu persoane aflate pe teritoriul ţării.
b) Condiţii referitoare la faptă

1. Dubla incriminare. Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care
este invinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se cere este
prevăzută ca infracţiune at~t de legea statului solicitant, c~t si de legea statului
solicitat. Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legislaţia statului
solicitat nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip
de reglementare in materie de taxe si impozite, de vamă sau de schimb valutar
ca legislaţia statului solicitant. Prin urmare, de principiu, infracţiunile fiscale
nu exclud extrădarea.
2. Să nu fie vorba de infracţiuni politice. Extrădarea nu se acordă
dacă infracţiunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitat
ca infracţiune politică sau ca faptă conexă unei asemenea infracţiuni.
Aceeasi regulă se aplică dacă statul solicitat are motive temeinice de a crede că
cererea de extrădare motivată printr-o infracţiune de drept comun a fost
prezentată in vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane din
considerente de rasă, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice, ori
că situaţia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul
dintre aceste motive. Nu sunt considerate infracţiuni politice: a) atentatul la
viaţa unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale; b) crimele impotriva
umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea si reprimarea crimei de
genocid, adoptată la 9 decembrie
1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite; c) infracţiunile prevăzute la art.
50 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru imbunătăţirea soartei răniţilor si
bolnavilor din forţele armate in campanie, la art. 51 din Convenţia de la Geneva
din 1949 pentru imbunătăţirea soartei răniţilor, bolnavilor si naufragiaţilor forţelor
armate maritime, la art. 130 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la
tratamentul prizonierilor de război si la art. 147 din Convenţia de la Geneva din
1949 cu privire la protecţia persoanelor civile in timp de război; d) orice violări
similare ale legilor războiului, aplicabile la data intrării in vigoare a Protocolului
adiţional la Convenţia europeană de extrădare, si ale cutumelor războiului
existente in acel moment, care nu sunt prevăzute de dispoziţiile din convenţiile
de la Geneva menţionate la lit. c).
61
3. Să nu fie vorba de infracţiuni militare. Extrădarea motivată de
infracţiuni militare care nu constituie infracţiuni de drept comun este exclusă din
c~mpul de aplicare a legii privind extrădarea. Nu intră infracţiunile de drept
comun comise de militari - omor, t~lhărie, viol, vătămare corporală etc.
c) Condiţii privitoare la pedeapsă
1. Gravitatea pedepsei. Extrădarea este cerută si, respectiv, acordată
de Rom~nia, in vederea urmăririi sau judecării, numai pentru fapte a căror
săv~rsire atrage, potrivit legii statului solicitant si celei a statului solicitat, o
pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani, iar in vederea executării unei
sancţiuni penale, numai dacă pedeapsa aplicată este mai mare de un an.
2. Să nu fie vorba de pedeapsa capitală. Dacă fapta pentru care se cere
extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului
solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată dec~t cu condiţia ca statul respectiv
să dea asigurări considerate ca indestulătoare de către statul rom~n că
pedeapsa capitală nu se va executa, urm~nd să fie comutată.
3. Să nu fie vorba de o pedeapsă cu suspendarea executării. Persoana
condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a
executării poate fi extrădată in caz de suspendare parţială, dacă fracţiunea de
pedeapsă rămasă de executat răspunde exigenţelor de gravitate prevăzute de
lege si nu există alte impedimente legale la extrădare.
d) Condiţii privitoare la competenţă
Rom~nia poate refuza să extrădeze persoana a cărei extrădare se cere
pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei rom~ne, a fost săv~rsită in totul sau in
parte pe teritoriul său. La luarea deciziei se vor examina si cazurile in care
urmărirea si judecata pe teritoriul statului solicitant sunt justificate fie de aflarea
adevărului, fie de posibilitatea de a aplica o sancţiune potrivită sau de a asigura
reintegrarea socială a persoanei extrădabile.
C~nd infracţiunea pentru care s-a formulat cererea de extrădare a fost
săv~rsită in afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va putea fi
refuzată numai dacă legislaţia statului rom~n nu autorizează urmărirea unei
infracţiuni de acelasi fel, săv~rsită in afara teritoriului său, ori nu
autorizează extrădarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii.
e) Condiţii privitoare la procedură
1. Urmăriri in paralel. Statul rom~n poate refuza să extrădeze o persoană
reclamată, dacă aceasta se află si sub urmărirea autorităţilor judiciare
rom~ne pentru fapta sau faptele in legătură cu care se cere extrădarea, ori
pentru orice alte fapte. Statul solicitant va fi instiinţat la timpul potrivit despre
modul in care autorităţile rom~ne au soluţionat cauza, in situaţia in care
extrădarea a fost refuzată.
2. Să nu fie vorba de infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune in
miscare la pl~ngerea pl~ngerii prealabile, iar aceasta lipseste.
Extrădarea nu se acordă in cazul in care, potrivit legislaţiei ambelor state,
acţiunea penală poate fi angajată numai la pl~ngerea prealabilă a persoanei
vătămate, iar această persoană se opune extrădării.
62
3. Să fi fost respectat dreptul la apărare. Romania nu va acorda extrădarea
in cazurile in care persoana reclamată ar fi judecată in statul solicitant de
un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură si de protecţie a
drepturilor la apărare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru
cazul respectiv, ori dacă extrădarea este cerută in vederea executării unei
pedepse pronunţate de acel tribunal.
4. Judecarea in lipsă. in cazul in care se solicită extrădarea unei persoane in
vederea executării unei pedepse pronunţate printr-o hotărare dată in lipsă
impotriva sa, statul roman poate refuza extrădarea in acest scop,
dacă apreciază că procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de
drepturi la apărare recunoscute oricărei persoane invinuite de o
infracţiune. Totusi, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări
apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este
cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să ii salvgardeze
drepturile la apărare. Această hotărare indreptăţeste statul solicitant fie să
treacă la o nouă judecată in cauză, in prezenţa condamnatului, dacă acesta nu
se impotriveste, fie să il urmărească pe extrădat, in caz contrar. Cand statul
roman comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărarea dată in
lipsă impotriva sa, statul solicitant nu va considera această comunicare ca o
notificare care atrage efecte faţă de procedura penală in acest stat.
5. Să nu existe o Kotăr~re definitivă de condamnare pronunţată de
instanţele rom~ne - non bis in idem.
6. Să nu fi intervenit prescripţia. Extrădarea nu se acordă in cazul in care
prescripţia acţiunii penale sau prescripţia pedepsei este implinită
potrivit legislaţiei, fie a statului solicitant, fie a statului solicitat. Depunerea
cererii de extrădare intrerupe prescripţia neimplinită anterior.
7. Să nu fi intervenit amnistia. Extrădarea nu se admite pentru o infracţiune
acoperită de amnistie in statul solicitat, dacă acesta avea competenţa să
urmărească această infracţiune, potrivit propriei sale legi penale.
8. Să nu fi intervenit graţierea totală a pedepsei. Actul de graţiere adoptat
de statul solicitant face inoperantă cererea de extrădare, chiar dacă
celelalte condiţii ale extrădării sunt indeplinite.
f) Condiţiile extrădării aparente
Extrădarea aparentă constă in actul juridic dintre o instanţă
internaţională penală si un stat, in baza căruia acesta din urmă remite un
infractor acuzat de o infracţiune gravă spre a fi judecat de instanţa
internaţională. Este cazul, de exemplu, al remiterii criminalilor de război din
fosta Yugoslavie.
1. Cetăţeanul italian M.P., aflat in excursie turistică in ţara
noastră, conduc~nd neatent autoturismul proprietate personală pe o stradă din
Bucuresti, a produs un accident de circulaţie in care a fost ucis cetăţeanul
german K.W., aflat si el ca turist in Romania.
Să se arate dacă fapta cade sau nu sub incidenţa legii penale romane.
Soluţie:
Potrivit art.3 din Codul penal, legea penală romană se aplică
infracţiunilor săvarsite pe teritoriul Romaniei. In consecinţă, in condiţiile in care
infracţiunea
63
s-a săv~rsit la Bucuresti, este aplicabilă legea penală rom~nă, indiferent
de cetăţenia infractorului.
2. I.C., M.A. si G.I., marinari pe un cargou rom~nesc, in timpul unei escale in
portul Singapore, au sustras de la bordul navei, care transporta mărfuri din
Coreea de Sud, un număr de 8 bare de zinc pe care le-au v~ndut unor localnici.
Să se arate dacă fapta celor trei marinari cade sau nu sub incidenţa
legii penale rom~ne si pe cei temei legal.
Soluţie:
Potrivit art.3 din Codul penal, legea penală rom~nă se aplică
infracţiunilor săv~rsite pe teritoriul Rom~niei. Prin infracţiune săv~rsită pe
teritoriul ţării se inţelege, conform art.143 alin.1 din Codul penal, orice
infracţiune săv~rsită pe teritoriul arătat in art.142 sau pe o navă ori aeronavă
rom~nă.
in consecinţă, chiar dacă cargoul se afla in apele teritoriale ale unui
stat străin, infracţiunea de furt, fiind săv~rsită la bordul unei nave
rom~nesti, se
consideră a fi infracţiune săv~rsită pe teritoriul Rom~niei. Prin urmare,
fapta cade sub incidenţa legii penale rom~ne.
3. Inculpata V.E. a fost trimisă in judecată pentru tentativă la infracţiunea de
pruncucidere, prevăzută si pedepsită de Codul penal din 1937. P~nă
la răm~nerea definitivă a hotăr~rii de condamnare, a intrat in vigoare actualul
Cod penal, care nu mai pedepseste tentativa la infracţiunea de pruncucidere.
In dreptul penal rom~n, tentativa se pedepseste numai c~nd legea prevede
expres aceasta.
Care sunt consecinţele intrării in vigoare a actualului Cod penal cu privire la
fapta comisă de inculpata V.E.?
Soluţie:
Conform art.12 alin.1 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săv~rsite
sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Cu alte cuvinte,
legea penală care dezincriminează o faptă, retroactivează.
in speţă, la data săv~rsirii faptei de către inculpată, aceasta constituia
infracţiune, dar ulterior, prin intrarea in vigoare a actualului Cod penal, fapta a
fost dezincriminată (nu mai constituie infracţiune).
in consecinţă, intruc~t actualul Cod penal nu mai incriminează
(dezincriminează) tentativa la pruncucidere, inculpata va fi achitată.
4. Numitul I.V., desi nu are autorizaţie legală in acest sens, imprumută
in mod repetat către diferite persoane diverse sume de bani, practic~nd
dob~nzi cămătăresti, ce variază intre 60% si 70%.
Actualul Cod penal nu incriminează această faptă. Noul Cod penal, ce
urmează a intra in vigoare, prevede infracţiunea de camătă, const~nd in darea
de bani cu dob~ndă, ca indeletnicire, de către o persoană neautorizată.
La intrarea in vigoare a noului Cod penal, numitul I.V. renunţă să mai practice
cămătăria.
Arătaţi dacă noul Cod penal i se va aplica lui I.V. pentru faptele de cămătărie
comise in prezent.
Soluţia:
Potrivit art.1 alin.2 din noul Cod penal, nicio persoană nu poate fi sancţionată
penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data c~nd a fost
săv~rsită. Acelasi principiu este prevăzut la art.11 din actualul Cod penal.
64
Este vorba despre principiul conform căruia legea penală care incriminează o
faptă nu se aplică pentru faptele de acel tip comise inainte de intrarea sa
in vigoare.
in cosecinţă, noul Cod peanl nu se va aplica faptelor de cămătărie comise de
I.V. sub imperiul actualului Cod penal.
5. Inculpatul P.G. a săv~sit, sub imperiul Codului penal de la 1937, o
infracţiune de fals in acte publice. P~nă la judecarea definitivă a cauzei a intrat in
vigoare actualul Cod penal, care incriminează in continuare fapta.
in Codul penal din 1937, pentru infracţiunea de fals in acte publice, pedeapsa
era inchisoarea de la 2 la 5 ani, iar in actualul Cod penal, fapta este pedepsită cu
inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.
Arătaţi care dintre cele două legi penale (Codul penal de la 1937 sau actualul
Cod penal) trebuie aplicată in cauză.
Soluţia:
Conform art.13 alin.1 Cod penal, in cazul in care de la săv~rsirea infracţiunii
p~nă la judecarea definită a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,
se aplică legea mai favorabilă.
in speţă, legea penală mai favorabilă este actualul Cod penal, intruc~t pentru
aceeasi infracţiune prevede un minim special (3 luni) si un maxim special (3 ani)
mai scăzute faţă de Codul penal din 1937.
§10. Rezumat
Legea penală cuprinde at~t actele normative care conţin norme penale, c~t si
oricare din normele penale cuprinse in acestea.
Legea penală generală este Codul penal. Codul penal roman este principalul
izvor al dreptului penal, fiind alcătuit din două părţi: Partea generală si
Partea specială.
Legea penală este alcătuită din norme penale. Norma penală este
acea specie de normă juridică care reglementează relaţiile de apărare
socială generate de săv~rsirea infracţiunilor.
Normele penale se clasifică in: norme penale generale si norme penale
speciale; norme imperative si norme dispozitive; unitare si divizate.
Interpretarea legii penale este operaţiunea prin care se stabileste
sensul normelor de drept penal. Interpretarea legii penale imbracă mai
multe forme: oficială sau neoficială. Interpretarea oficială poate fi, la r~ndul ei,
autentică sau cazuală.
in operaţiunea de interpretare a normei penale se utilizează mai multe
metode: metoda interpretării literale sau gramaticale, metoda interpretării logice
(raţionamentele a fortiori, per a contrario, reductio ad absurdum), metoda
interpretării sistematice, metoda interpretării istorico-teleologice,
metoda interpretării prin analogie.
Aplicarea legii penale presupune indeplinirea prevederilor normelor penale
prin conformarea subiectelor pasive ale raporturilor penale de cooperare sau
prin constr~ngerea celor care săv~rsesc infracţiuni. Legea penală are eficienţă
activă, in ceea ce-i priveste pe destinatarii care s-au conformat, si
eficienţă reactivă, privitor la subiecţii de drept care nu s-au conformat (infractorii).
Aplicarea legii penale se examinează in funcţie de spaţiu, timp, fapte si
persoane.
Aplicarea legii penale in timp este guvernată de anumite
principii: principiul activităţii legii penale, principiul neretroactivităţii legii penale,
principiul retroactivităţii legii penale, principiul aplicarea legii penale mai
favorabile,
65
principiul ultractivităţii legii penale temporare.
Aplicarea legii penale in spaţiu este guvernată de anumite principii:
principiul teritorialităţii legii penale rom~ne, principiul personalităţii legii
penale, principiul realităţii legii penale, principiul universalităţii legii penale.
Extrădarea este o manifestare de voinţă a două state, sau unui stat si unei
instanţe internaţionale, prin care statul, pe al cărui teritoriu se află un infractor, il
predă statului solicitant sau unei instanţe internaţionale, la cererea acestora.
Inculpatul N.O. a fost trimis in judecată pentru săv~rsirea unei infracţiuni de
remuneraţie injustă, in baza Codului penal din 1937. in fapt, s-a reţinut că
inculpatul, după ce a aprobat, in cadrul atribuţiilor sale de serviciu, livrarea unei
cantităţi suplimentare de azotat de amoniu unor ageni economici cu profil
agricol, a primit cadouri din partea reprezentanţilor acestor unităţi agricole.
P~nă la judecarea definitivă a cauzei, a intrat in vigoare actualul Cod penal,
care incriminează fapta comisă de inculpat, dar sub denumirea de primire
de foloase necuvenite.
in aceste condiţii, instanţa de judecată l-a achitat in recurs pe inculpat prin
aplicarea art.12 Cod penal, consider~nd că infracţiunea de remuneraţie injustă
nu mai este prevăzută in actualul Cod penal.
Aratăţi motivat dacă soluţia instanţei este corectă.
$12. Test de autoevaluare a cunostinţelor

1. Care sunt categoriile de legi penale după obiect si sfera de aplicare?
2. Ce este aplicarea legii penale?
4. Examinaţi principiile (regulile) de aplicare legii penale in timp?
5. Analizaţi regulile aplicării legii penale in spaţiu si excepţiile de la
regula teritorialităţii
6. Analizaţi extrădarea
Exemple de teste tip grilă

1. Activitatea legii penale este un principiu:
a) de aplicare a legii penale in timp;
b) de aplicare a legii penale in spaţiu;
c) de aplicare a legii penale asupra persoanelor.
2. Extrădarea este:
a) o formă de cooperare juridică internaţională penală;
b) o modalitate de aplicare a legii penale extra teritorium;
c) o formă de tragere la răspundere penală.

Bucuresti,
2007;
66
INFRACŢIUNEA
Cuprins:
§1. Obiective
§3. Consideraţii introductive
§4.Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
§5. Conţinutul infracţiunii
§6. Obiectul, subiecţii, situaţia premisă, locul si timpul săv~rsirii infracţiunii
§7. Laura obiectivă si latura subiectivă
§8. Formele infracţiunii intenţionate după fazele desfăsurării activităţii infracţionale
§10. Rezumat
§1. Obiective
in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate noţiunea, trăsăturile esenţiale, structura

si formele infracţiunii in raport de evoluţia acesteia in timp.

= definiţi infracţiunea in general;
= analizaţi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii;
= prezentaţi obiectul, subiecţii si alte elemente din structura infracţiunii;
= prezentaţi latura obiectivă si latura subiectivă ale conţinutului infracţiunii;
= explicaţi actele preparatorii;
= explicaţi tentativa;
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de invăţare: 3 ore.

§3. Consideraţii introductive
Potrivit Codului penal (art. 17), infracţiunea este fapta prevăzută de legea
penală, care prezintă pericol social si este săvarsită cu vinovăţie. Termenul
infracţiune are pe planul dreptului penal (sub specie juris) trei accepţiuni, al căror
conţinut rezultă in funcţie de punctul de vedere din care este privit. Dintre aceste
sensuri, două sunt inţelesuri abstracte, iar unul este concret.
In abstracto, infracţiunea poate fi privită in raport cu alte forme de ilicit sau
pentru delimitarea speciilor de ilicit penal. Văzută lato sensu si
abstract,
infracţiunea este o faptă prevăzută de lege săv~rsită cu vinovăţie (si care
prezintă pericol social, potrivit Codului penal).
Tot general, dar stricto sensu, infracţiunea poate fi definită ca fiind o
faptă
prevăzută de legea penală. Este folosită in acest sens noţiunea de infracţiune
67
dacă se afirmă, de pildă, că ,violul este infracţiune" sau ,trădarea
este infracţiune". Toate normele care stabilesc infracţiunile au ca raţiune
supoziţia că fapta interzisă, care s-a vădit periculoasă pentru societate, anterior
incriminării, s-ar putea repeta; infracţiunea fiind din această perspectivă o
specie de ilicit ipotetic. Presupun~nd că norma care stabileste si
sancţionează fapta penală este respectată de toţi destinatarii, infracţiunea se va
infăţisa numai in manieră formală.
In concreto, infracţiunea este o faptă a unei persoane, săv~rsită cu vinovăţie
prin care se incalcă o normă ce interzice această faptă ca infracţiune sub
sancţiuni specifice. De pildă, c~nd se afirmă că primus a săv~rsit un
omor. in
această accepţiune, infracţiunea este o faptă săv~rsită in lumea inconjurătoare
care poate fi incadrată in tiparul legii, adică o acţiune sau inacţiune care incalcă o
normă de incriminare.
Analiz~nd conceptul de infracţiune, prin prisma dreptului penal si a altor
stiinţe conexe, observăm că infracţiunea este un fenomen complex, av~nd
următoarele aspecte: material, uman, social, moral-politic si juridic.
intr-o altă ordine de idei, ca orice ramură a sistemului dreptului, dreptul penal
se subdivide in instituţii juridice, dintre care unele sunt fundamentale. Instituţiile
fundamentale ale dreptului penal sunt: infracţiunea, răspunderea penală si
sancţiunile penale. Aceste trei instituţii sunt denumite fundamentale
deoarece toate normele dreptului penal gravitează in jurul lor.
Infracţiunea, ca instituţie fundamentală a dreptului penal, este un ansamblu
de norme juridice penale care reglementează condiţiile de existenţă si
inexistenţă a infracţiunii, adică de activitate imputabilă (comisă cu vinovăţie) unei
persoane contrară unei norme de incriminare.
intre infracţiune si celelalte instituţii ale dreptului penal există, fără orice
indoială, interdependenţă. Fără infracţiune insă nu există o problemă a dreptului
penal; fără infracţiune nu poate fi angajată răspunderea penală si nici aplicate
sancţiuni de drept penal.
§4. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
4.1. Prevederea faptei in legea penală
Examinarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni trebuie să inceapă, in

toate cazurile, cu verificarea normei care descrie infracţiunea si a celorlalte
norme penale posibil incidente, inclusiv a celor generale. Dacă se ajunge
la concluzia că fapta nu este prevăzută de vreuna din normele de
incriminare in vigoare, orice demers in continuare devine inutil, deoarece
ceea ce nu este interzis de legea penală per a contrario este permis (Non
omne quod licet, honestum est, licet tamen). in schimb, in situaţia in care
se constată că fapta este prevăzută de legea penală se trece la
examinarea celorlalte elemente - vinovăţia (elementul subiectiv sau moral) si
componenta (latura) obiectivă.
Normele de stabilire si sancţionare a infracţiunilor nu trebuie să
fie interpretate izolat de normele generale, pentru că ele se completează
cu acestea din urmă. Prin urmare, cu ocazia verificării elementului
legal al infracţiunii, se vor lua in considerare normele generale referitoare la
cauzele de inexistenţă a infracţiunii, la participaţie, la pluralitatea de
infracţiuni etc., in măsura in care au efecte asupra normelor penale speciale (de
incriminare).
in multe situaţii, normele de incriminare se completează cu norme
extrapenale cuprinse in alte acte normative. De pildă, in cazul infracţiunii
de
68
nerespectare a regimului armelor si muniţiilor, norma penală incriminatoare
se intregeste cu normele care definesc armele si muniţiile.
0 faptă este prevăzută de legea penală indiferent dacă ea se prezintă sub
forma conţinutului integral sau a celui imperfect (tentativă, acte
preparatorii), dacă legiuitorul incriminează si formele imperfecte ale faptei.
4.2. Pericolul social al faptei
Conform Codului penal, o altă trăsătură esenţială a infracţiunii este pericolul

social al faptei. Fapta care prezintă pericol social in inţelesul legii penale este
orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre
valorile arătate in art. 1 din Codul penal si pentru sancţionarea căreia este
necesară aplicarea unei pedepse.
in cazul in care fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ea
nu poate angaja răspunderea penală a făptuitorului. Nu constituie infracţiune
fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia
din valorile apărate de lege si prin conţinutul ei concret, fiind lipsită in mod vădit
de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul si
mijloacele de săv~rsire a faptei, de scopul urmărit, de imprejurările in care fapta a
fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de
persoana si conduita făptuitorului.
in cazul faptelor care nu prezintă pericol social, procurorul sau instanţa aplică
una dintre următoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea; b)
mustrarea cu avertisment; c) amendă de la 100 lei la 2.500 lei.
4.3. Vinovăţia
A. Noţiune. Vinovăţia este atitudinea făptuitorului, care se manifestă fără

constr~ngere pe planul relaţiilor sociale, de prefigurare a rezultatului acţiunii sau
inacţiunii sale ori care are posibilitatea reală a reprezentării acestuia. Vinovăţia
este acea componentă a infracţiunii care cuprinde totalitatea condiţiilor cerute de
lege referitoare la atitudinea psihică făptuitorului - sub raportul constiinţei si
voinţei sale - faţă de materialitatea faptei săv~rsite (acţiune sau inacţiune,
rezultat, raport de cauzalitate) pentru ca aceasta să constituie infracţiune.
in dreptul rom~n, vinovăţia este reglementată intr-o modalitate apropiată
90
concepţiei psihologice , ceea ce impune luarea in considerare a doi factori:
91
factorul intelectiv (constiinţa) si factorul volitiv (voinţa) . Sigur că, pe l~ngă acesti
factori, vinovăţia mai presupune si alte procese morale, care preced sau
insoţesc conduita infracţională, dar acestea nu au mare importanţă pe
planul dreptului penal, fapt pentru care nu le vom analiza.
a) Constiinţa sau factorul intelectiv. Factorul intelectiv este acel factor al
90
in doctrina noastră se susţine că legea penală rom~nă nu este incompatibilă cu teoria normativă, in
forma ei originară, care admite că intenţia si culpa fac parte at~t din conţinutul vinovăţiei c~t si din cel al
tipicităţii. in această opinie se consideră că, pe l~ngă intenţie sau culpă, vinovăţia trebuie să
intrunească si alte trei condiţii: responsabilitatea, cunoasterea antijuridicităţii si exigibilitatea unei
conduite conforme normei juridice (FL. STRETEANU, Drept penal. Partea generală, Vol. I,
Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 455-456). Responsabilitatea presupune existenţa factorului
volitiv si a celui intelectiv; cunoasterea antijuridicităţii presupune inexistenţa erorii; exigibilitatea este
posibilitatea de a-i pretinde subiectului să se supună preceptului normei.
91
in doctrina italiană, factorul volitiv si cel intelectiv sunt desemnaţi prin termenul "responsabilitate",
care este in această viziune o condiţie a existenţei vinovăţiei (G. FIANDACA, E. MUSC0).
69
vinovăţiei ce constă ~n facultatea psihică a omului de a avea sau putea
avea reprezentarea activităţii sale si a consecinţelor acesteia. Altfel spus,
factorul intelectiv este aptitudinea psihică numită constiinţă. Constiinţa este
factorul subiectiv ~n care se regăseste ideea comiterii faptei ce constituie
infracţiune si prefigurarea rezultatului acesteia.
In forul constiinţei are loc apariţia ideii săv~rsirii infracţiunii, c~ntărirea
motivelor săv~rsirii infracţiunii si rezoluţia infracţională. Constiinţa
creează cauzalitatea psihică a faptei. Conturarea relevanţei juridice a factorului
intelectiv
~ncepe cu apariţia ideii de a săv~rsi infracţiunea, continuă cu etapa deliberării si
se finalizează ~n momentul luării deciziei de a comite infracţiunea. Apariţia ideii
de a săv~rsi o infracţiune se poate datora celor mai diverse motive, put~nd fi o
idee proprie sau o idee ~nsusită de la altă persoană. In cadrul etapei deliberării,
făptuitorul c~ntăreste motivele favorabile sau nefavorabile ideii de a săv~rsi
infracţiunea, iar ca urmare a apariţiei unui mobil determinant, el ia
rezoluţia infracţională.
b) Voinţa sau factorul volitiv. Factorul volitiv este acel factor al vinovăţiei ce
constă ~n posibilitatea orientării libere a energiei fizice pentru realizarea scopului
urmărit. Altfel spus, factorul volitiv ~nsemnă capacitatea psiho-fizică a făp-
tuitorului de a se autodetermina si de a fi stăp~n pe activitatea sa. Voinţa este
facultatea care propulsează activitatea fizică a făptuitorului. Dacă fapta
persoanei reprezintă numai o eliberare de energie fizică, fără legătură cu voinţa
acesteia, ea nu-i va putea fi imputată dec~t din punct de vedere fizic, caz ~n care
dreptul nostru penal nu acceptă răspunderea penală.
Pe de altă parte, existenţa voinţei făptuitorului nu este dec~t una dintre
cerinţele existenţei factorului volitiv, pe l~ngă aceasta mai este necesar ca
făptuitorul să-si manifeste voinţa ~n mod liber. Libertatea determinării
voinţei presupune că făptuitorul a avut posibilitatea chibzuirii conduitei sale, iar
procesul volitiv s-a derulat ~n condiţii firesti. Voinţa declansează
cauzalitatea fizică a faptei.
Existenţa factorului volitiv, ca si a celui intelectiv, fiind o stare normală,
se prezumă relativ. Făptuitorul va putea ~nsă să probeze că, la momentul
săv~rsirii faptei, i-au lipsit cei doi factori ai vinovăţiei, ori a lipsit numai unul dintre
acestia, indiferent care. Factorul intelectiv lipseste dacă: făptuitorul s-a aflat ~n
eroare de fapt sau de drept, este iresponsabil, s-a aflat ~n stare de beţie, a fost
constr~ns sau a comis fapta datorită existenţei unui caz fortuit. Factorul volitiv,
lipseste de regulă, dacă făptuitorul a fost constr~ns să comită fapta si ~n toate
cazurile c~nd
~i lipseste capacitatea de autodeterminare si control a activităţii sale. Spre
deosebire de factorul intelectiv, care poate fi de intensităţi diferite, factorul volitiv
este ~ntotdeauna invariabil, deoarece el nu cunoaste grade de intensitate,
~n acest sens put~ndu-se afirma că, factorul volitiv ori există ori lipseste.
B. Formele si modalităţile vinovăţiei. Vinovăţia are trei forme: intenţia, culpa
si intenţia depăsită. Acestea sunt si ele susceptibile de anumite modalităţi.
Potrivit Codului penal, fapta prevăzută de legea penală este săv~rsită cu
vinovăţie c~nd este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăsită.
1. Intenţia. Fapta este săv~rsită cu intenţie c~nd infractorul: a) prevede
rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săv~rsirea acelei fapte
(intenţie directă); b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmăreste,
acceptă posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă sau eventuală).
2. Culpa. Fapta este săv~rsită din culpă c~nd infractorul: a) prevede
rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va
produce (culpa cu previziune sau cu prevedere); b) nu prevede rezultatul faptei
70
sale, desi trebuia si putea să-l prevadă (culpa simplă).
3. Intenţia depăsită (praeterintenţia). Există intenţie depăsită c~nd rezultatul
mai grav produs printr-o acţiune sau inacţiune intenţionată se datorează culpei
făptuitorului.
Faptele prevăzute de legea penală devin infracţiuni numai atunci c~nd sunt
comise cu forma de vinovăţie cerută de lege. Uneori, normele de
incriminare arată in mod expres care este forma de vinovăţie cu care trebuie
comisă o faptă prevăzută de legea penală pentru ca aceasta să devină
infracţiune. Spre exemplu, art.219 C.pen. incriminează in mod expres
distrugerea din culpă.
De cele mai multe ori insă, pentru a asigura textelor claritate si concizie in
exprimare, legiuitorul nu a indicat in mod expres forma de vinovăţie in cuprinsul
normei de incriminare. Spre a suplini această lipsă, in partea generală a Codului
Penal sunt inscrise două reguli cu valoare de principiu care servesc
la identificarea formei de vinovăţie. Aceste reguli sunt concepute după cum
conduita interzisă prin norma penală este reprezentată de o acţiune sau
de o inacţiune umană.
Astfel, conform art.19 alin.2 C.pen., fapta const~nd intr-o acţiune
săv~rsită din culpă constituie infracţiune numai atunci c~nd in lege se
prevede in mod expres aceasta. De aici rezultă două consecinţe:
- faptele prevăzute de legea penală const~nd in acţiuni constituie infracţiuni
intotdeauna c~nd sunt comise cu intenţie. In cazul acestui tip de fapte,
dacă legea nu indică expres forma de vinovăţie, aceasta va fi intenţia si
nu culpa. Spre exemplu, furtul este definit ca luarea unui bun mobil din
posesia sau detenţia altuia, fără consimţăm~ntul acestuia, in scopul de a
si-l insusi pe nedrept (art.208 C.pen.). Norma de incriminare nu indică
forma de vinovăţie. Dar, intruc~t actul de conduită interzis (luarea bunului) este
o acţiune, inseamnă că furtul se poate comite numai cu intenţie, nu si din culpă;
- dacă o faptă prevăzută de legea penală, const~nd intr-o acţiune, este
comisă din culpă, ea constituie infracţiune numai dacă legea prevede in
mod expres aceasta. Inseamnă că, dacă o faptă prevăzută de legea penală,
const~nd intr-o acţiune, a fost comisă de autor din culpă, ea va constitui
infracţiune numai atunci c~nd legea prevede in mod expres că acea faptă comisă
din culpă este infracţiune. Dacă legea nu prevede aceasta in mod expres, fapta
din culpă nu este infracţiune. Spre exemplu, soferul unui autoturism circulă
neatent si, la trecerea pe l~ngă un grup de copii, accidentează pe unul dintre
acestia, provoc~ndu-i moartea. Acţiunea s-a comis din culpă, dar ea
constituie infracţiune, pentru că art.178 alin.1 C.pen. prevede expres că uciderea
din culpă a unei persoane se pedepseste. Invers: cu ocazia constatării unui
accident de circulaţie, poliţistul ajuns la faţa locului, din neatenţie,
consemnează in mod gresit in procesul-verbal numele conducătorului auto
vinovat de producerea accidentului (in loc de Ionascu scrie Ionescu). In urma
acestei neatenţii rezultă un inscris oficial fals, care poate genera consecinţe
juridice defavorabile unei persoane nevinovate de accident (numitul
Ionescu). Acţiunea s-a comis din culpă. Ea nu constituie insă infracţiune
intruc~t norma de incriminare ce prevede această faptă (art.289 C.pen. - falsul
intelectual) nu face referire la culpă ca formă de vinovăţie.
Conform art.19 alin.3 C.pen., fapta const~nd intr-o inacţiune constituie
infracţiune fie că este săv~rsită cu intenţie, fie din culpă, afară de cazul in care
legea sancţionează numai săv~rsirea ei cu intenţie. De aici rezultă două
consecinţe:
- dacă autorul a săv~rsit o inacţiune prevăzută de legea penală (nu a făcut
71
ceva ce legea il obliga să facă) si norma de incriminare nu prevede nimic
referitor la forma de vinovăţie, acea inacţiune constituie infracţiune
indiferent dacă autorul a comis fapta intenţionat sau din culpă. Spre
exemplu, art.170
C.pen. (nedenunţarea) pedepseste omisiunea de a denunţa de indată săv~rsirea
unor infracţiuni contra siguranţei statului. Dacă, lu~nd cunostinţă
despre comiterea unei asemenea infracţiuni, o persoană nu o denunţă de
indată, ea comite infracţiunea de nedenunţare indiferent dacă inacţiunea sa
a fost una intenţionată sau una din culpă;
- dacă autorul a săv~rsit din culpă o inacţiune prevăzută de legea penală, dar
legea penală prevede expres că acea inacţiune constituie infracţiune numai dacă
este intenţionată, atunci fapta comisă nu constituie infracţiune. Spre
exemplu, fapta funcţionarului public care, in execiţiul atribuţiilor sale de
serviciu, nu indeplineste un act si prin aceasta cauzează o vătămare intereselor
legale ale unei persoane constituie infracţiune de abuz in serviciu contra
intereselor
persoanelor numai atunci c~nd se comite ~cu stiinţă" (adică, cu intenţie). Dacă
funcţionarul nu-si indeplineste atribuţia de serviciu, dar din culpă, fapta sa
nu constituie infracţiune de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Precizăm că noul Cod penal simplifică regulile de determinare a formei
de vinovăţie. Astfel, conform noului Cod penal:
- fapta care constă fie intr-o acţiune, fie intr-o inacţiune constituie infracţiune
numai c~nd este săv~rsită cu intenţie;
- fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai c~nd in lege se prevede
aceasta.
Spre exemplu, in aplicarea regulilor noului Cod penal, omisiunea de a
denunţa comiterea unei infracţiuni contra securităţii naţionale se poate
săv~rsi numai cu intenţie, iar nu si din culpă, pentru că norma de
incriminare nu face referire la culpă (reamintim că, potrivit actualului Cod
penal, această faptă constituie infracţiune at~t in cazul in care este comisă cu
intenţie c~t si atunci c~nd este comisă din culpă).
Există unele incriminări in conţinutul cărora legiuitorul impune anumite cerinţe
pe care elementul subiectiv (vinovăţia) trebuie să le realizeze. Aceste condiţii pot
privi fie o finalitate specială urmărită de către făptuitor, fie o anumită motivaţie a
acestuia. Stiinţa dreptului numeste finalitatea specială vizată de agent cu
termenul scop, iar motivaţiei speciale existentă in mintea făptuitorului i-a atribuit
termenul mobil. In cazurile c~nd scopul si mobilul sunt cerinţe ale normei
de stabilire si sancţionare a infracţiunii, ele capătă calitatea de cerinţe esenţiale
ale
92
elementului subiectiv al infracţiunii .
4.4. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii in concepţia noului Cod penal
După cum s-a arătat mai sus, conform art.17 din actualul Cod penal in
vigoare, infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săv~rsită
cu vinovăţie si prevăzută de legea penală, acestea trei fiind trăsăturile esenţiale
ale infracţiunii.
Noul Cod penal dă infracţiunii o altă definiţie. Astfel, infracţiunea este fapta
prevăzută de legea penală, săv~rsită cu vinovăţie, nejustificată si
imputabilă persoanei care a săv~rsit-o (art.15 alin.1 din noul Cod penal).
Compar~nd trăsăturile esenţiale ale infracţiunii in concepţia actualului si
a noului Cod penal, constatăm următoarele:
- două dintre trăsăturile esenţiale existente in actualul Cod penal sunt
92
De pildă, abuzul in serviciu prin ingrădirea unor drepturi.
72
menţinute si in noul Cod penal, anume: infracţiunea este o faptă prevăzută de
legea penală (tipică) si este o faptă săv~rsită cu vinovăţie;
- trăsătura esenţială a infracţiunii de a fi o faptă care prezintă pericol social nu
a mai fost preluată in noul Cod penal;
- noul Cod penal adaugă două trăsături esenţiale in definiţia infracţiunii,
inexistente in actualul Cod, anume: infracţiunea este o faptă nejustificată si este
o faptă imputabilă persoanei care a comis-o.
Prin urmare, in concepţia noului Cod penal, trăsăturile esenţiale
ale infracţiunii sunt in număr de patru, după cum urmează: infracţiunea esre o
faptă prevăzută de legea penală, este o faptă săv~rsită cu vinovăţie, este
o faptă nejustificată si este o faptă imputabilă celui care a comis-o.
Av~nd in vedere că două dintre aceste trăsături (prevederea in legea penală
si săv~rsirea cu vinovăţie) au fost analizate mai sus, vom face in cele ce
urmează c~teva consideraţii asupra celorlalte două.
a) infracţiunea este o faptă nejustificată. Caracterul nejustificat al faptei
prevăzute de legea penală (numit si antijudiciaritate) presupune că aceasta nu
este permisă de ordinea juridică. Este posibil ca o faptă, desi prevăzută de legea
penală, să fie totusi ingăduită.
Prevederea faptei in legea penală (tipicitatea) este numai un indiciu de
93
antijudiciaritate . Norma de incriminare nu desemnează dec~t un tipar abstract
de comportament uman, care este interzis. Organele judiciare sunt insă chemate
să verifice dacă anumite fapte concrete, comise in realitatea obiectivă si
care prezintă felurite particularităţi, constituie sau nu infracţiuni. O faptă concretă
care corespunde tiparului abstract de incriminare poate prezenta
anumite particularităţi care să-i excludă caracterul infracţional. in raport de
anumite imprejurări concrete din realitatea obiectivă, o faptă ce corespunde
formal normei de incriminare poate să nu apară in contradicţie, ci chiar in
concordanţă cu ordinea juridică, deci să fie justificată iar nu infracţională.
Spre exemplu, uciderea unei persoane este o faptă prevăzută de legea
penală. ,Uciderea unei persoane" este tiparul abstract de incriminare. Dar,
in concret, X ucide o persoană din dorinţa de a se răzbuna pentru un afront, in
timp ce Y ucide victima spre a se apăra intruc~t il atacase cu un cuţit. At~t fapta
lui X c~t si a lui Y reprezintă o ucidere a unei persoane, deci ambele
corespund tiparului abstract de incriminare. Dar, fapta lui X este nejustificată
si constituie infracţiune, pe c~nd fapta lui Y este justificată prin legitima apărare
si, deci, nu constituie infracţiune. Fapta lui X nu numai că este prevăzută de
legea penală dar este contrară si ordinii juridice, astfel că devine infracţiune, pe
c~nd fapta lui Y, desi prevăzută de legea penală, este comisă in legitimă
apărare si, deci, conformă cu ordinea juridică in ansamblu (căci ordinea
juridică permite individului să se apere impotriva unui atac).
Trăsătura esenţială a infracţiunii de a fi o faptă nejustificată este inlăturată
in prezenţa cauzelor justificative. Conform noului Cod penal, cauzele
justificative sunt in număr de patru, anume: legitima apărare, starea
de necesitate, consimţăm~ntul persoanei vătămatate si exercitarea unui drept
sau indeplinirea unei obligaţii.
b) infracţiunea este o faptă imputabilă celui ce a comis-o. Infracţiunea este o
faptă de care poate fi invinuit, care poate fi reprosată persoanei care a săv~rsit-
o. Trăsătura esenţială a imputabilităţii există ori de c~te ori nu ne aflăm in
prezenţa cauzelor de neimputabilitate. Cauzele de neimputabilitate
exclud infracţiunea si sunt următoarele: constr~ngerea fizică, constr~ngerea
morală,
93
FL. STRETEANU, Tratat de drept penal, Ed. C.H. Beck, 2008, pag.470.
73
excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea,
intoxicaţia, eroarea si cazul fortuit.
§5. Conţinutul infracţiunii
5.1. Generalităţi
Prin structura infracţiunii ~nţelegem elementele sau componentele infracţiunii

si relaţiile dintre acestea. Infracţiunea - ca instituţie juridică - are aptitudinea de a
94
fi structurată conform regulilor oricărui sistem .
Desi activitatea infracţională se ~nfăţisează ca un tot unitar, acest
~ntreg - infracţiunea - are anumite elemente intrinseci sau extrinseci. intr-adevăr,
fiind o faptă umană, infracţiunea, este atribuită unei persoane - subiect activ - si
este orientată ~mpotriva unor valori sociale - obiect -, care aparţin altei
persoane - subiect pasiv. in al doilea r~nd, legalitatea incriminării
presupune preexistenţa unei norme care să prevadă fapta ca infracţiune -
elementul legal. 0 faptă antisocială nu poate fi considerată infracţiune si nici
temei al răspunderii penale, dec~t dacă o normă de incriminare o descrie,
interzice si sancţionează. Normele de incriminare reflectă politica penală a
statului, conţin exigenţele societăţii faţă de conduita destinatarilor normei si
permit trasarea deosebirilor ~ntre ele. Pe de altă parte, infracţiunea este o
descărcare de energie pe planul relaţiilor sociale, este o manifestare externă a
individului uman - latura obiectivă -, exteriorizare
faţă de care făptuitorul a avut o anumită reprezentare - elementul

subiectiv
(moral sau vinovăţia).
Apoi, manifestarea exterioară de voinţă a făptuitorului se grefează, uneori, pe
o situaţie preexistentă - situaţie premisă -, se desfăsoară ~n spaţiu si timp
si presupune, de multe ori, folosirea unor mijloace sau instrumente.
Toate aceste elemente sau părţi componente ale sistemului infracţiunii -
subiecţii infracţiunii, obiectul infracţiunii, locul si timpul comiterii infracţiunii,
situaţia premisă, modul si mijloacele săv~rsirii infracţiunii, elementul legal, latura
obiectivă si elementul subiectiv - au relevanţă pentru stabilirea existenţei
sau inexistenţei unei infracţiuni, put~nd fi considerate elemente sau
factori ai infracţiunii, după caz.
5.2. Tipuri de conţinuturi ale infracţiunii
Condiţiile preexistente infracţiunii (obiectul, subiecţii, locul comiterii etc.)

~mpreună cu conţinutul constitutiv (latura obiectivă si latura subiectivă) formează
conţinutul juridic al infracţiunii. Conţinutul juridic poate fi perfect (integral)
sau imperfect (trunchiat). Este imperfect acel conţinut care realizează doar
forma actelor de pregătire sau a tentativei. Conţinutul este perfect dacă
~ntruneste toate condiţiile cerute de norma de incriminare.
După criteriul structurii juridice, conţinuturile juridice sunt simple si complexe.
Conţinutul este simplu c~nd condiţiile normei de incriminare se referă la
un singur element material, la un singur rezultat si la o singură formă de
vinovăţie. Conţinutul este complex c~nd norma de incriminare cuprinde condiţii
privitoare la mai multe elemente materiale, mai multe rezultate sau mai
multe forme sau modalităţi de vinovăţie.
94
Aici prin sistem ~nţelegem un ansamblu de elemente dependente ~ntre ele care alcătuiesc un ~ntreg
organizat (care pune ordine intr-un domeniu de g~ndire teoretică).
74
In funcţie de criteriul variantelor de incriminare conţinutul poate fi tipic
(de bază), atenuat sau agravat. Conţinutul tipic este acela referitor la
condiţiile particulare ~n care o faptă este infracţiune. Dacă norma de incriminare
descrie o variantă mai puţin periculoasă (sancţionată mai bland) a variantei
de bază a infracţiunii conţinutul este atenuat. Conţinutul este agravat dacă
norma de incriminare prevede o variantă mai periculoasă (sancţionată mai
sever) a variantei tip.
Analiza factorilor si elementelor infracţiunii poate fi făcută din două puncte de
vedere, respectiv din punct de vedere general (elementele generale si
factorii preexistenţi generici) si din perspectiva speciilor de infracţiuni
(elementele speciale si factorii preexistenţi specifici). In prima ipoteză conţinutul
este denumit general - conţinut generic de incriminare - iar in cea de a doua
conţinutul este numit concret - conţinut specific de incriminare.
Aspectul general al elementelor si factorilor infracţiuni, cuprinde
totalitatea elementelor comune ale incriminărilor (caracteristicile comune
ale tuturor infracţiunilor). Aspectul special are ~n vedere elementele si factorii
unei anumite infracţiuni (caracteristicile existente ~ntr-o normă de incriminare).
66. Obiectul, subiecţii, situaţia premisă, locul si timpul

săvarsirii infracţiunii
6.1. Obiectul si subiecţii infracţiunii
6.1.1. Obiectul infracţiunii

Obiectul infracţiunii este acel factor al infracţiunii ce constă ~n valoarea
socială si relaţiile sociale generate de aceasta, vătămate prin fapta (acţiunea sau
inacţiunea) interzisă de norma de incriminare.
Dreptul penal, mai mult sau mai puţin, ocroteste toate valorile sociale
importante. Legea penală apără valorile sociale esenţiale ale omului,
ale persoanelor juridice private si ale statului sau altor subiecte de drept public.
lnteresant este că, uneori, obiectul material al infracţiunii se confundă
cu subiectul pasiv al acesteia. Este vorba, ~n principal, de infracţiunile
contra persoanei, care au ca obiect material corpul persoanei fizice. Nu trebuie,
~nsă, asimilat corpul delict (corpus delicti) cu obiectul infracţiunii pentru că
primul
constă ~n bunul folosit sau destinat să servească la săvarsirea infracţiunii, ~n
timp ce secundul este valoarea socială ~mpotriva căreia se ~ndreaptă
elementul material al infracţiunii. Corpul delict nu este o valoare socială apărată
de normele penale de incriminare.
a) Formele obiectului infracţiunii. 1. Obiect juridic generic si obiect
juridic
95
specific . Obiectul juridic generic este specia de obiect al infracţiunii ce constă
~n valoarea socială care naste un fascicol de relaţii sociale si reprezintă criteriul
folosit de legiuitor pentru asocierea mai multor infracţiuni ~ntr-un grup.
Altfel spus, obiectul juridic generic este valoarea socială ce formează obiectul
ocrotirii mai multor norme de incriminare. Este obiect juridic de grup, spre
exemplu,
95
In doctrină se menţionează si existenţa unei a treia forme de obiect juridic - obiectul juridic general
care constă ~n ansamblul valorilor sociale apărate de dreptul penal. Nu am menţionat această
categorie de obiect juridic, deoarece ea poate crea confuzie si este inutilă din punct de
vedere pragmatic. Este nefolositoare intruc~t nu poate contribui la opera de aplicare a legii
penale. De asemenea, recunoasterea unui asemenea obiect ar putea crea confuzie cu obiectul
generic, deoarece, semantic, expresia "obiect juridic generic" este echivalentă cu expresia
"obiect juridic general" .
75
proprietatea, persoana fizică, demnitatea etc. Obiectul juridic specific (individual,
special) este categoria de obiect al infracţiunii care constă in valoarea
socială particulară ocrotită de o anumită normă de incriminare si relaţiile
sociale generate de aceasta. Obiectul juridic specific se subsumează celui
generic, deoarece corelaţia intre cele două categorii este una specie-gen.
Se poate spune că orice infracţiune vatămă at~t obiectul juridic special, c~t
si pe cel generic. Este insă de neacceptat afirmaţia că o infracţiune vatămă
toate valorile sociale si relaţiile sociale generate de acestea.
2. Obiect juridic si obiect material. Obiectul juridic al infracţiunii - generic
sau specific - este valoarea socială ocrotită de normele de incriminare si relaţiile
sociale generate de aceasta. Obiectul material al infracţiunii este entitatea fizică
impotriva căreia este orientat elementul material al infracţiunii.
3. Obiect juridic unic (sau simplu) si obiect juridic complex. De regulă,
infracţiunile au un singur obiect juridic (si un singur obiect material, in
cazul infracţiunilor care au obiect material), dar in cazul infracţiunilor
complexe deosebim două sau mai multe obiecte juridice specifice. Obiectul
juridic complex este specia de obiect al infracţiunii ce cuprinde două sau
mai multe obiecte juridice simple (uneori chiar complexe) reunite. Dintre
aceste obiecte specifice unul este principal, iar celelalte (sau celălalt) sunt
secundare sau adiacente. De exemplu, infracţiunea de t~lhărie - infracţiune
complexă - are mai multe obiecte juridice speciale, respectiv: relaţiile sociale
patrimoniale, relaţiile sociale privind libertatea psihică a persoanei, relaţiile
sociale referitoare la integritatea fizică etc. Obiectul principal al infracţiunii de
t~lhărie este constituit din relaţiile sociale patrimoniale, iar celelalte relaţii
sociale reprezintă obiecte secundare.
Calificarea unui obiect juridic ca fiind principal sau secundar se face ţin~nd
seama de obiectul juridic generic al infracţiunii respective. De pildă, in
cazul infracţiunii de t~lhărie obiectul juridic generic il reprezintă relaţiile
sociale patrimoniale. Precizăm că in cazul infracţiunilor complexe nu
intotdeauna obiectul juridic principal este dat de valoarea socială mai importantă.
Astfel, in situaţia infracţiunii de t~lhărie, relaţiile sociale de natură
patrimonială sunt mai puţin importante dec~t cele referitoare la integritatea
corporală, sănătatea sau viaţa victimei.
4. Obiectul infracţiunii in norma de incriminare. Obiectul infracţiunii rezultă
direct sau indirect din normele de incriminare. Nu in cazul tuturor normelor de
incriminare obiectul infracţiunii este prevăzut expresis verbis, ci numai in cazul
unora dintre acestea. Obiectul infracţiunii reiese expres din norma de
incriminare, de pildă, in cazul infracţiunii de pruncucidere, sau rezultă
numai indirect, din descrierea faptei, urmarea infracţiunii sau finalitatea
urmărită de făptuitor. in cazul anumitor infracţiuni, legiuitorul prevede
necesitatea realizării unor condiţii referitoare la obiectul infracţiunii (spre
exemplu, una dintre condiţiile infracţiunii de sustragere sau distrugere de
inscrisuri este ca obiectul - inscrisul
- să se afle in păstrarea sau deţinerea unui organ sau instituţii de stat;
una dintre condiţiile de existenţă a infracţiunii de abuz de incredere este ca bunul
să se afle in deţinerea făptuitorului etc.).
6.1.2. Subiecţii infracţiunii
A. Noţiune. lnfracţiunea fiind o activitate ilicită este atribuită unei persoane,

care a incălcat obligaţia de conformare. Represiunea penală, ca de altfel orice
formă de răspundere juridică, de regulă, nu poate fi stabilită dec~t dacă există o
legătură intre acea persoană si o faptă. Cu excepţia minorilor sub v~rsta de 14
76
ani, a iresponsabililor permanenţi, si a persoanelor juridice care nu au capacitate
penală, toate subiectele de drept sunt susceptibile de a săv~rsi infracţiuni. Pe de
altă parte, toate subiectele de drept sunt titulare de valori sociale care pot
fi vătămate prin infracţiuni. Asadar, fie activ, fie pasiv, toate subiectele de drept
pot fi angrenate in săv~rsirea unei infracţiunii prin comiterea sau
suportarea consecinţelor acesteia.
Subiecţii infracţiunii sunt infractorul (subiectul activ) si victima (subiectul
pasiv, persoana vătămată). Noţiunea de subiect al infracţiunii nu
trebuie
confundată cu cea de subiect de drept penal, deoarece aceasta constituie genul
proxim al speciei subiect al infracţiunii. Diferenţa specifică, o
reprezintă
subiectele raporturilor penale de conformare. Raporturile penale de conformare
sunt acele raporturi juridice care se nasc prin intrarea in vigoare a legii penale
incriminatoare, intre stat, alături de titularii valorilor sociale protejate,
si persoanele obligate să se conformeze conduitei prevăzute de norma
de incriminare. Subiectele de drept penal sunt persoanele intre care
există raporturile juridice penale de conformare (cooperare) si cele de
conflict
(contradicţie, represiune, constr~ngere sau răspundere).
Faţă de aceste precizări, rezultă că subiecţii infracţiunii sunt subiecţii de drept
penal care apar in calitate de părţi ale raportului juridic penal de conflict, adică
persoanele implicate in comiterea infracţiunii, prin săv~rsirea acesteia sau prin
suportarea consecinţelor infracţiunii.
Nu pot avea calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii dec~t persoanele fizice si
juridice. Alte entităţi sau fiinţe nu pot fi subiecţi ai raportului penal de conflict. in
dreptul mai vechi - antic - erau pedepsite, nu numai persoanele fizice sau
juridice, ci si obiectele (lemnele, pietrele etc., cu excepţia trăsnetului) sau
animalele (porci, roiuri de albine, omizi etc.).
B. Subiectul activ al infracţiunii. a) Noţiune. Este subiect activ al infracţiunii
sau infractor persoana fizică sau juridică care săv~rseste o faptă ce constituie
infracţiune, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate.
Altfel spus, este infractor persoana fizică sau juridică care participă la săv~rsirea
unei infracţiunii in calitate de autor, instigator sau complice, indiferent dacă faptă
este consumată sau a rămas intr-o stare imperfectă pedepsibilă.
Subiectul activ al infracţiunii nu se confundă cu făptuitorul, deoarece calitatea
de făptuitor (penal) este dată de imprejurarea comiterii unei fapte prevăzute de
legea penală, care poate sau nu să fie infracţiune. Raportul intre cele
două noţiuni este unul de subordonare. Făptuitorul devine infractor numai dacă
fapta pe care a comis-o realizează toate condiţiile obiective si subiective de
existenţă a infracţiunii. Altfel spus, corelaţia intre noţiunea de făptuitor si infractor
este una gen-specie.
De asemenea, subiectul activ al infracţiunii nu trebuie confundat cu ,subiectul
de drept penal", noţiune mai largă, care cuprinde toate persoanele implicate in
raporturi juridice penale, respectiv subiectele active si pasive ale
raporturilor juridice penale de conformare si conflict.
Dintre subiectele raporturilor juridice penale, infractorul se identifică numai cu
subiectul pasiv al raportului penal de conflict.
b) Subiectul activ persoană fizică. Este subiect activ (persoană fizică) al
infracţiunii sau infractor persoana fizică care săv~rseste o faptă ce
constituie
infracţiune, prin acte de executare, de determinare sau de complicitate.
Pentru existenţa calităţii de subiect activ persoană fizică trebuie
indeplinite mai multe condiţii, generale (comune) si speciale (specifice): 1.
Condiţiile generale ale subiectului activ persoană fizică. Condiţiile pe care
trebuie să le
77
~ndeplinească orice subiect activ al infracţiunii sunt denumite condiţii generale.
Cerinţele referitoare la anumiţi subiecţi sunt numite condiţii speciale.
Condiţiile generale ale subiectului activ persoană fizică sunt: capacitatea
juridică, responsabilitatea si libertatea de voinţă. Capacitatea juridică a
făptuitorului (v~rsta) presupune ca făptuitorul persoană fizică să fi ~mplinit la data
săv~rsirii infracţiunii v~rsta de 14 ani si să aibă discernăm~nt. Calitatea de
subiect activ al infracţiunii ~ncetează la data decesului persoanei
infractorului. Răspunderea penală nu se transmite pe cale de succesiune.
Responsabilitatea făptuitorului este starea psihofizică a unei persoane de a avea
capacitatea reprezentării conduitei sale si a urmărilor acesteia, orient~ndu-si ~n
mod voit energia s-a fizică
~n raport cu această conduită. Libertatea de voinţă si acţiune este aptitudinea
omului de a lua liber decizia infracţională si de săv~rsire neconstr~nsă a faptei.
2. Condiţiile speciale ale subiectului activ persoană fizică.

Legiuitorul, uneori, din raţiuni de politică penală sau a particularităţilor unor
categorii de subiecţi activi ai infracţiunii, impune si ~ndeplinirea unor
condiţii speciale referitoare la subiectul activ al infracţiunii. Calitatea respectivă
este fie o cerinţă esenţială, fie un element circumstanţial de calificare. in funcţie
de existenţa sau inexistenţa unor condiţii speciale, infractorii se pot
clasifica ~n mai multe categorii. După criteriul v~rstei, deosebim: infractori
maturi (peste v~rsta de 22 de ani), infractori tineri (18-22 de ani) si infractori
minori (14-18 ani). După criteriul numărului persoanelor care pot comite
~mpreună prin acte de executare infracţiunea, distingem: infractori unici (un
singur autor - in persona propria) si infractori plurali (infracţiunea poate fi
comisă si ~n coautorat). Infractorii cărora legea nu le impune alte condiţii
dec~t cele generale, sunt numiţi infractori simpli, iar cei cărora legea le
pretinde realizarea unor condiţii speciale se numesc infractori calificaţi. in
doctrină, subiecţii infracţiunii referitor la care legea penală nu pretinde nici un fel
de condiţii speciale sunt numiţi subiecţi activi generali, iar ceilalţi sunt numiţi
subiecţi activi speciali. La r~ndul lor, subiecţii activi speciali pot fi: subiecţi
activi speciali proprii, c~nd legea pretinde calitatea respectivă ca element
esenţial, si subiecţi activi speciali improprii, ~n cazurile c~nd legea leagă de o
anumită calitate a subiectului existenţa sau inexistenţa unei agravante sau
atenuante.
Nerealizarea condiţiei speciale determină excluderea făptuitorului din
calitatea de subiect activ al infracţiunii la care subiectul activ este circumstanţiat.
Totusi este posibilă dob~ndirea de către subiectul care nu ~ndeplineste cerinţa
esenţială a calităţii de participant sub forma instigării sau complicităţii.
b) Subiectul activ persoană juridică. 1. Aspecte introductive. Prin legea
de
modificare a Codului penal (Legea nr. 278/2006) a fost prevăzută răspunderea
penală a persoanei juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice si a
instituţiilor publice care desfăsoară o activitate ce nu poate face obiectul
domeniului privat. Persoanele juridice răspund penal pentru infracţiunile
săv~rsite ~n realizarea obiectului de activitate sau ~n interesul ori ~n
numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săv~rsită cu forma de vinovăţie
prevăzută de legea penală. Răspunderea penală a persoanei juridice
nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, ~n
orice mod, la săv~rsirea aceleiasi infracţiuni.
2. Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice. a) Capacitatea juridică a
persoanei juridice. Conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954: ,Persoana juridică
~si exercită drepturile si ~si ~ndeplineste obligaţiile prin organele sale.
Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, ~n limitele puterilor ce
le-au fost
78
conferite, sunt actele persoanei juridice ~nsăsi. Faptele ilicite săv~rsite de
organele sale obligă ~nsăsi persoana juridică, dacă au fost ~ndeplinite cu prilejul
exercitării funcţiei lor.
Faptele ilicite atrag si răspunderea personală a celui ce le-a săv~rsit, at~t faţă
de persoana juridică, c~t si faţă de cel al treilea".
Persoanele juridice care sunt supuse ~nregistrării au capacitatea de a

avea drepturi si obligaţii de la data ~nregistrării lor. Celelalte persoane
juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligaţii, după caz, de la data
actului de dispoziţie care le ~nfiinţează, de la data recunoasterii, ori a autorizării
~nfiinţării lor sau de la data ~ndeplinirii oricărei alte cerinţe, prevăzute de lege.
Răspunderea penală a persoanei juridice este directă si personală, ceea ce
~nseamnă că eventualul drept de regres al persoanei juridice
~mpotriva prepusului său excede raportului juridic penal de conflict. Dreptul
de regres al persoanei juridice ~mpotriva persoanei fizice care este
răspunzătoare de comiterea infracţiunii este exercitabil ~n temeiul răspunderii
civile delictuale.
b) Legea penală să prevadă răspunderea persoanei juridice. Nu toate
persoanele juridice răspund penal. Persoana juridică, cu excepţia statului, a
autorităţilor publice si a instituţiilor publice, răspunde penal, ~n cazurile prevăzute
de lege, pentru infracţiunile săv~rsite ~n numele său ~n interesul
persoanei juridice, de către organele sau reprezentanţii acesteia.
Răspunderea penală a persoanei juridice nu o exclude pe cea a persoanei
fizice care a săv~rsit ~n mod nemijlocit
infracţiunea.
3. Particularităţile noului Codul penal ~n privinţa persoanei juridice
subiect activ al infracţiunii. Noul Cod penal menţine regula conform căreia
nu pot fi
subiecţi activi ai infracţiunii statul si autorităţile publice, dar modifică
reglementarea ~n privinţa instituţiilor publice. Dacă, potrivit Codului penal actual,
nu răspund penal instituţiile publice care desfăsoară o activitate ce nu poate face
obiectul domeniului privat, ~n noua reglementare se arată că acestea nu răspund
penal ~pentru infracţiunile săv~rsite ~n exercitarea unei activităţi ce nu poate
face
obiectul domeniului privat". Noul Cod penal leagă deci imunitatea de specificul
infracţiunii săv~rsite, astfel că instituţiile publice - chiar si cele care desfăsoară o
activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat - vor răspunde penal
pentru acele infracţiuni comise ~n desfăsurarea unei activităţi deschise iniţiativei
private (spre exemplu, o instituţie publică ce efectuează ~n principal o activitate
exclusă domeniului privat va răspunde penal pentru infracţiuni comise
~n desfăsurarea unei activităţi secundare, permisă domeniului privat - cum
ar fi activitatea de asigurare a hranei pentru personalul angajat).
C. Subiectul pasiv al infracţiunii (victima). a) Noţiunea subiectului pasiv
(victima) al infracţiunii. Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana fizică
sau juridică titulară a valorii sociale vătămate prin infracţiune. Altfel spus,
subiectul pasiv al infracţiunii este victima acesteia. Spre deosebire de infractor,
victima nu trebuie să ~ndeplinească alte condiţii dec~t aceea de a i se cauza o
vătămare materială sau morală prin infracţiune. Nu trebuie ~nsă să se confunde,
chiar dacă de cele mai multe ori este asa, persoana vătămată prin infracţiune cu
persoana prejudiciată prin aceasta. Persoana prejudiciată, care de cele mai
multe ori se identifică cu subiectul pasiv al infracţiunii, este cea care a suferit un
prejudiciu material sau moral prin infracţiune. Această persoană este, sub
aspectul laturii civile a cauzei, subiect de drept civil, adică titulara acţiunii civile ce
rezultă din săv~rsirea infracţiunii. Spre exemplu, ~n cazul infracţiunii de omor
subiectul pasiv al infracţiunii este persoana ucisă, iar subiectul de drept civil este
soţul sau ruda
79
apropiată a victimei.
Din punct de vedere procesual, victima infracţiunii poate avea mai calităţi,
respectiv de: persoană vătămată, parte vătămată sau parte civilă.
b) Condiţiile speciale ale subiectului pasiv si categoriile de subiecţi
pasivi.
Cum am precizat anterior, subiectul pasiv al infracţiunii nu trebuie să
indeplinească anumite condiţii generale, dar unele norme de incriminare impun,
pentru existenţa infracţiunii sau a unei variante calificate a acesteia, ca subiectul
pasiv să aibă unele calităţi sau insusiri. De exemplu, pentru existenţa infracţiunii
de ultraj subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de funcţionar public.
in doctrină, se consideră că pot avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii
chiar si o persoană concepută insă nenăscută sau o entitate colectivă care nu
are personalitate juridică. De pildă, in cazul infracţiunii de avort.
Subiecţii pasivi ai infracţiunii pot fi clasificaţi după mai multe criterii. Astfel, in
funcţie de importanţa subiectului, deosebim subiecţi pasivi principali si subiecţi
pasivi secundari. Subiectul pasiv principal este persoana titulară a valorii sociale
mai importante, iar subiectul pasiv secundar este titularul valorii sociale mai puţin
importante.
in cazul in care lege impune subiectului pasiv al infracţiunii unele
condiţii speciale, subiecţii pasivi sunt subiecţi calificaţi, iar in lipsa oricăror
condiţii
subiecţii sunt simpli.
in teorie se fac si alte clasificări, cum ar fi: subiecţi pasivi determinaţi
si subiecţi pasivi nedeterminaţi; infracţiuni fără victimă; subiect pasiv unic si
subiect pasiv multiplu.
6.3. Alţi factori ai infracţiunii
A. Locul săv~rsirii infracţiunii. Infracţiunea, act de conduită umană, se
desfăsoară intotdeauna intr-un anumit spaţiu. Locul comiterii infracţiunii, de
regulă, nu prezintă importanţă, aceasta fiind pedepsită indiferent de teritoriul in
care fost realizată. Uneori, legiuitorul prevede in norma de incriminare
condiţii referitoare la locul comiterii infracţiunii. Condiţiile privind locul
săv~rsirii infracţiunii pot avea rolul unei cerinţe esenţiale sau a unui
element circumstanţial. Locul săv~rsirii infracţiunii reprezintă acea zonă din
spaţiu unde se desfăsoară activitatea infracţională. Este posibil ca
infracţiunea să nu se plaseze intr-un singur loc, ci in mai multe locuri, situaţie
care ridică problema de a stabili care este locul săv~rsirii infracţiunii. De pildă,
acţiunea este realizată pe teritoriul unui anumit stat, iar rezultatul se produce pe
teritoriul altuia. Sau, este vorba de o infracţiune continuă care se desfăsoară pe
teritoriul mai multor state.
Tot in funcţie de locul săv~rsirii infracţiunii se determină si competenţa
procesuală a organelor judiciare, care de regulă aparţine organelor
teritoriale locului comiterii infracţiunii.
B. Timpul săv~rsirii infracţiunii. Timpul săv~rsirii infracţiunii reprezintă
inter-
valul de cronologic in care s-a desfăsurat activitatea infracţională. Timpul
comiterii unei infracţiuni coincide de regulă cu data c~nd s-au epuizat acţiunea
sau inacţiunea. Dacă infracţiunea sa derulat intr-o zonă temporală mai mare de o
zi, ea va fi considerată săv~rsită in ziua c~nd a luat sf~rsit actul de conduită. in
raport de această dată se vor aplica toate normele dreptului penal, mai
puţin cele care reglementează instituţia recidivei, revocării liberării
condiţionate, revocării măsurilor de individualizare a executării
pedepselor si măsurilor educative, inlăturarea beneficiului graţierii,
intreruperea termenului prescripţiei si a celui de reabilitare. Aceste instituţii sunt
incidente in raport de data consumării infracţiunii.
80
C. Situaţia premisă. Pentru realizarea conţinutului anumitor
infracţiuni, legiuitorul impune preexistenţa unor date ale realităţii, pe care
trebuie să se suprapună săv~rsirea infracţiunii. Aceste date se referă la anumite
stări, situaţii, relaţii sau calităţi, in lipsa cărora este exclusă existenţa infracţiunii.
Asadar, situaţia premisă sau preexistentă este realitatea pe care trebuie să
se grefeze săv~rsirea infracţiunii, in lipsa căreia aceasta nu poate subzista.
in cazul infracţiunilor ce presupun existenţa unei situaţii preexistente analiza
infracţiunii trebuie să inceapă cu verificarea acesteia, pentru că orice demers in
continuare este lipsit de interes, dacă situaţia premisă nu este realizată.
De pildă, in cazul infracţiunii de abuz de incredere este necesară
preexistenţa unei relaţii juridice intre subiecţii faptei. La fel, in cazul infracţiunii de
inselăciune in varianta emiterii de cecuri fără acoperire este necesară existenţa
anterioară a unor raporturi juridice.
S7. Latura obiectivă si latura subiectivă ale conţinutului infracţiunii
7.1. Latura obiectivă

Latura obiectivă a infracţiunii este aspectul exterior al acesteia, adică
acea latură a actului de conduită interzis, care se poate observa de către
ceilalţi si constă in acţiunea sau inacţiunea descrisă si interzisă de norma
incriminatoare, rezultatul produs si raportul cauzal dintre acestea.
Aspectul obiectiv al conţinutului constitutiv al infracţiunii este alcătuit din mai
multe elemente. Elementele oricărui act de conduită obiectiv sunt:
elementul material, urmarea imediată (rezultatul) si raportul de cauzalitate dintre
elementul material si urmarea imediată. Latura obiectivă mai poate fi denumită
latura fizică, perioada externă, conţinutul constitutiv obiectiv sau aspectul
fizic. Necesitatea existenţei laturii obiective a infracţiunii rezultă si din
definiţia legală generală a infracţiunii. Fiind o ,faptă", infracţiunea trebuie să
se obiectivizeze, deoarece orice faptă are o exteriorizare, adică este
perceptibilă in lumea obiectivă, fizică.
a) Elementul material (acţiunea sau inacţiunea). Elementul material al laturii
obiective a infracţiunii este activitatea interzisă de norma de
96
incriminare (acţiunea sau inacţiunea interzise) . Una dintre
componentele aspectului obiectiv este acţiunea sau inacţiunea interzisă
de norma de incriminare. Exteriorizarea manifestării de voinţă a agentului
este momentul in care se
transpune in practică rezoluţia infracţională (mala cogitatio). Din perspectiva
conţinutului său, conduita infracţională exterioară se poate manifesta printr-
un comportament activ (pozitiv) sau intr-o activitate de abstinenţă (negativă,
de abţinere). in funcţie de stadiul evoluţiei manifestării exteriorizate, aceasta
poate să ajungă in faza pregătirii, executării sau epuizării. in norma de
incriminare, pentru prevederea elementului material, legiuitorul foloseste
două tehnici de reglementare.
Acţiunea, in sens restr~ns, este o activitate prin care corpul unei persoane
iese din pasivitate. lesirea din pasivitate poate avea loc prin orice mijloace
ce determină miscarea corpului persoanei făptuitorului, cum ar fi:
schimbarea poziţiei anterioare a membrelor superioare sau inferioare, gesturi,
cuvinte etc.
96
in doctrină, unii autori pun semnul egalităţii intre elementul material al infracţiunii, ca aspect obiectiv
(latura obiectivă), si componenta laturii obiective numită ,element material" (acţiunea sau inacţiunea).
81
Lato sensu, prin acţiune se inţelege si abstenţiunea (inacţiunea),
adică omisiunea derulării unui comportament prevăzut de lege.
Inacţiunea (omisiunea, abstenţiunea) constă ~ntr-un comportament pasiv pe
care o persoană il are desi ea trebuia să iasă din starea de pasivitate in care se
află. Omisiunea poate constitui element material al unei infracţiuni numai dacă
legea impune agentului un anumit comportament activ, in sensul că acesta
trebuie să efectueze o activitate, iar acesta răm~ne in inactivitate.
Infracţiunile al căror verbum regens obligă destinatarul să nu aibă o anumită
conduită se numesc infracţiuni comisive, deoarece cel obligat desfăsoară o
activitate oprită de lege, iar infracţiunile al căror verbum regens
obligă
destinatarul să iasă din pasivitate si să indeplinească o anumită activitate, sunt
denumite infracţiuni omisive.
Infracţiunile comisive nu-si pierd această particularitate chiar dacă incălcarea
normei de incriminare imbracă forma inacţiunii pentru că, denumirea este dată de
caracterul prohibitiv al normei penale de incriminare. De exemplu,
infracţiunea de omor răm~ne o infracţiune comisivă chiar dacă moartea victimei
este rezultatul unei omisiuni a făptuitorului. La fel, in cazul infracţiunilor omisive,
dacă nesocotirea normei de incriminare are loc printr-o acţiune, acestea isi
păstrează specificul de infracţiuni omisive, deoarece norma incălcată este una
onerativă. Infracţiunile comisive săv~rsite prin inacţiune sunt numite
infracţiuni comisive prin omisiune. in cazul acestor specii de infracţiuni se
poate discuta, sub imperiul actualului Cod penal, dacă nu aduc atingere
principiului legalităţii incriminări, deoarece admiterea faptului ca si inacţiunea
să facă parte din elementul material al unei asemenea infracţiuni poate fi
considerată o extindere a aplicării legii penale prin analogie. Majoritatea autorilor
consideră insă că nu este o formă de analogie.
Spre a elimina această carenţă a actualului Cod penal, legiuitorul a decis ca
- prin noul Cod penal - să facă vorbire expresă despre noţiunea de infracţiune
comisivă prin omisiune. Conform art.17 din noul Cod Penal,
infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră
săv~rsită si prin omisiune, in două cazuri:
a) cand există o obilgaţie legală sau contractuală de a acţiona. Spre
exemplu, omorul este o infracţiune comisivă, dar ea poate fi săv~rsită si printr-o
inacţiune (dorind să-si ucidă copilul de v~rstă fragedă, mama refuză să-l
alăpteze si copilul moare);
b) cand autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a
creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a inlesnit
producerea rezultatului. Spre exemplu, o persoană lasă liber un c~ine periculos
intr-un parc, iar acesta vatămă un copil.
Interesul distincţiei intre infracţiunile comisive si cele omisive priveste in
principal forma vinovăţiei, regulile de determinare a acesteia fiind
prezentate anterior (in cadrul secţiunii referitoare la trăsăturile esenţiale ale
infracţiunii).
in cazul unor infracţiuni, legiuitorul impune ca acţiunea sau inacţiunea să
indeplinească unele cerinţe (esenţiale), in lipsa cărora fapta nu este infracţiune.
Cerinţele esenţiale atasate elementului material pot privi: comiterea faptei intr-un
anumit loc, ~ntr-un anumit timp, prin anumite mijloace etc. Cerinţele
esenţiale sunt legate de factorii obiectivi, fără care actul de conduită exteriorizat
nu poate realiza conţinutul juridic al infracţiunii.
82
Sunt cazuri in care normele de incriminare pretind ca elementul material al
faptei interzise să se exteriorizeze intr-o anumită formă, caz in care sunt excluse
alte moduri de realizarea a acestuia. Aceste infracţiuni sunt numite infracţiuni in
formă inchisă, iar cele care pot fi realizate in orice formă sunt denumite
infracţiuni in formă liberă
b) Urmarea imediată. Urmarea imediată este acea componentă a laturii
obiective a infracţiunii ce constă in consecinţa (efectul, rezultatul),
prevăzută
(sau dedusă) de norma de incriminare, pe care acţiunea sau inacţiunea a
produs-o valorii sociale lezate si relaţiilor sociale generate de aceasta.
Normele de incriminare au ca finalitate preint~mpinarea si combaterea unor
efecte negative ce ar putea surveni asupra valorilor sociale si relaţiilor
sociale generate de acestea. Rezultatul nociv vizat a fi prevenit sau
contracarat de normele de incriminare se poate infăţisa ca o schimbare
fizică, materială, a realităţii inconjurătoare sau ca o modificare de ordin
spiritual, moral. Valoarea socială ocrotită poate fi lezată efectiv, cum
este in cazul infracţiunii de distrugere, sau poate fi numai periclitată,
cum este in cazul infracţiunii de
ameninţare, funcţie de imprejurarea dacă valoarea socială vizată are sau nu o
existenţă materială. Urmarea imediată nu se confundă cu efectele subsecvente
sau ulterioare realizării infracţiunii, deoarece acestea nu intră in latura obiectivă a
infracţiunii. Urmarea imediată este o componentă a laturii obiective de care
depinde fiinţa infracţiunii, in timp ce consecinţele ulterioare sunt doar elemente
circumstanţiale, cu caracter accidental, care pot fi prezente sau nu. Lipsa
acestor elemente circumstanţiale va avea ca efect doar excluderea
existenţei conţinutului agravat sau atenuat al infracţiunii.
in cazul infracţiunilor pentru care legea pretinde un rezultat fizic, acesta
trebuie să se producă, deoarece altfel fapta nu va fi infracţiune, sau va răm~ne in
stare de tentativă. Doctrina numeste aceste infracţiuni, infracţiuni de rezultat
(numite si infracţiuni materiale). In schimb, in cazul infracţiunilor pentru existenţa
cărora legea nu impune producerea unui rezultat material, fapta respectivă va fi
infracţiune fără ca in lumea inconjurătoare să aibă loc vreo modificare
fizică. Literatura de specialitate denumeste aceste infracţiuni, infracţiuni de
pericol (numite si infracţiuni formale).
c) Legătura de cauzalitate. Legătura de cauzalitate intre elementul material si
urmarea imediată este acea componentă a laturii obiective ce constă in relaţia
(raportul, legătura) de la cauză la efect ce trebuie să existe intre cele
două
elemente ale laturii obiective. Desi legiuitorul nu prevede expres
această componentă in cadrul laturii obiective a conţinutului infracţiunii, existenţa
sa este dedusă din normele incriminatoare care, mai ales in cazul
infracţiunilor ce produc vătămări fizice (infracţiunile materiale), o presupun
implicit. Relaţia cauzală (nexum cauzal) este acel raport intre două
fenomene in care unul precede si determină pe celălalt. Primul fenomen poartă
denumirea de fenomen- cauză, iar cel de-al doilea este denumit fenomen-efect.
Legătura de cauzalitate nu se confundă cu raportul de interdependenţă si nici
cu raportul de condiţionare. Raportul de interdependenţă este acea specie
de legătură intre două fenomene ce presupune că unul dintre ele este dependent
de celălalt. Raportul de condiţionare este acea relaţie intre două fenomene, in
cadrul căreia unul dintre fenomene ajută, inlesneste sau favorizează
apariţia celuilalt fenomen.
83
Raportul de cauzalitate trebuie cercetat numai in cazul infracţiunilor
indreptate impotriva unor valori sociale ce au existenţă materială
(infracţiunile materiale). in schimb, in cazul infracţiunilor ce aduc atingere unor
valori sociale neexprimate material (infracţiunile formale), legătura de
cauzalitate rezultă din săv~rsirea faptei (ex re).
Stabilirea raportului de cauzalitate, in majoritatea cazurilor, nu ridică
dificultăţi, dar sunt unele speţe care pun problema determinării existenţei
acestuia datorită condiţiilor speciale in care sunt săv~rsite faptele in cauză.
7.2. Latura subiectivă
Elementul subiectiv (vinovăţia) al infracţiunii a fost deja examinat in

cadrul temei ~trăsăturile esenţiale ale infracţiunii", motiv pentru care face
trimitere la acel paragraf.
Ne mărginim aici să arătăm că, dacă in norma de incriminare este prevăzută
o anumită condiţie referitoare la latura subiectivă a infracţiunii, lipsa
acesteia poate conduce la inexistenţa infracţiunii sau a formei, variantei ori
modalităţii respective. De pildă, pentru intrunirea elementelor infracţiunii de abuz
in serviciu prin ingrădirea unor drepturi trebuie indeplinită condiţia ca discrimina-
rea să se facă pe temei de rasă, naţionalitate etc.
$8. Formele infracţiunii intenţionate după fazele desfăsurării

activităţii infracţionale
8.1. Aspecte generale
Procesul săv~rsirii unei infracţiuni intenţionate parcurge două perioade:

perioada internă (psihică) si perioada externă (fizică). Perioada internă are trei
momente sau etape cu relevanţă penală, respectiv: etapa apariţiei ideii comiterii
infracţiunii, etapa deliberării si etapa deciziei sau rezoluţiei infracţionale.
Fiind o specie de comportament uman, infracţiunea are o derulare
spaţio-
temporală. Procesul infracţional incepe odată cu ~ncolţirea g~ndului de a săv~rsi
o infracţiune. Subsecventă momentului apariţiei ideii de a săv~rsi
infracţiunea
este etapa deliberării. in această etapă făptuitorul c~ntăreste motivele favorabile
sau nefavorabile săv~rsirii infracţiunii. Momentul cumpănirii motivelor pro si
contra săv~rsirii infracţiunii este unul de ~luptă psihică", care se soldează
cu trecerea la ultima etapă a perioadei interne a infracţiunii - rezoluţia
infracţională.
Hotăr~rea infracţională este etapa finală a laturii subiective a infracţiunii
si constă in luarea deciziei de săv~rsire a acesteia. Perioada internă are, uneori,
si o exteriorizare fie prin asa-numita ~fază oratorie", fie prin faptul că
luarea rezoluţiei delictuale s-a făcut in comun de către mai multe persoane.
intr-adevăr, unii infractori aduc la cunostinţa altor persoane rezoluţia lor
infracţională. Faza oratorie constă in comunicarea deciziei infracţionale altor
persoane. Această fază oratorie, adiacentă perioadei interne, nu este una
obligatorie cum sunt cele trei etape analizate anterior. in cazurile cand la
săv~rsirea unei infracţiuni participă mai multe persoane, momentul luării hotăr~rii
infracţionale are si o manifestare externă. Precizăm insă că perioada internă are
loc numai in cazul infracţiunilor săv~rsite cu intenţie.
84
Dacă totul se opreste la perioada internă, procesele psihice ce au avut loc
răm~n in afara interesului dreptului penal. Numai in cazul fazei oratorii si
in situaţia luării rezoluţiei infracţionale de către mai multe persoane,
perioada internă poate avea relevanţă juridică penală. Spre exemplu, dacă faza
publică imbracă haina unei infracţiuni de sine stătătoare, cum este cazul
infracţiunii de instigare publică si apologia infracţiunilor.
Desi, din punct de vedere metodologic, analiza conţinutului infracţiunii
se face prin divizarea sa ~n cele două laturi - obiectivă si subiectivă - acestea nu
trebuie considerate ca entităţi izolate, deoarece ele se condiţionează
reciproc, neput~nd exista o infracţiune fără vreuna dintre ele. Chiar dacă, latura
morală poate fiinţa fără latura obiectivă, in lipsa acesteia din urmă prima răm~ne
fără nici un efect pe planul dreptului penal.
Pe de altă parte, simpla existenţă obiectivă a unei fapte este
nerelevantă penal dacă nu are corespondenţă subiectivă, pentru că fapta
ce constituie infracţiune nu este o simplă manifestare exterioară, ci este o
activitate constientă si voită. Conduita omului insă nu are relevanţă
penală dec~t dacă se exteriorizează prin vătămarea sau periclitarea valorilor
sociale. Aspectul extern al infracţiunii se numeste perioada externă a infracţinnii
(actus reus).
Perioada externă a infracţiunii poate fi divizată in trei faze, respectiv:
faza pregătirii infracţinnii, faza execntării infracţinnii si faza nrmărilor infracţinnii.
Faza actelor preparatorii (actelor de pregătire sau premergătoare) constă in
activitatea făptuitorului de creare a condiţiilor săv~rsirii infracţiunii prin pregătirea
materială sau morală a acesteia. Actele de pregătire a infracţiunii desi
marchează debutul drumului infracţional (iter criminis), dar nu cuprinde
activităţi de executare a elementului material al infracţiunii.
Faza executării infracţiunii este cea de a doua fază a drumului infracţiunii si
constă in transpunerea in practică a deciziei săv~rsirii infracţiunii prin realizarea
laturii obiective sub aspectul elementului material al acesteia. Această fază
a infracţiunii poate ajunge in două stadii de evoluţie, respectiv de realizare
parţială
(tentativă intreruptă) sau totală (tentativă terminată) a elementului material.
Faza urmărilor este aceea in care se produc efectele sau consecinţele
acţiunii ori inacţiunii făptuitorului. Această fază incepe după executarea in
intregime a elementului material si se finalizează in momentul
producerii rezultatului infracţiunii.
Precizăm că nu toate infracţiunile permit cele trei faze de derulare a activităţii
infracţionale. De exemplu, faza actelor de pregătire nu este posibilă in
cazul infracţiunilor de inacţiune, iar faza urmărilor lipseste in cazul tentativei.
in funcţie de gradul evoluţiei perioadei externe, infracţiunea poate
imbrăca patru forme: forma actelor de pregătire; forma tentativei; forma
consnmată si forma epnizată.
8.2. Actele preparatorii (de pregătire)
A. Noţinne. Actele preparatorii reprezintă prima fază a perioadei externe

a infracţiunii si constau ~n activităţile desfăsurate de persoana care vrea
să săv~rsească o infracţiune prin care creează condiţiile prielnice
(favorabile) săv~rsirii acesteia.
Actele preparatorii sunt o formă atipică sau imperfectă a infracţiunii, deoarece
85
iter criminis (drumul infracţional) nu este străbătut in intregime, ci numai
in parte, respectiv p~nă la limita inferioară a actelor de executare.
Pentru desemnarea activităţilor de creare a condiţiilor favorabile
săv~rsirii infracţiunii in teorie si practică se mai folosesc expresiile ~acte de
pregătire" sau
~acte premergătoare săv~rsirii infracţiunii". Activitatea prealabilă
săv~rsirii infracţiunii se compune din acte de procurare de mijloace sau
instrumente, de adaptare a acestora, de culegere de date despre locul si
timpul săv~rsirii infracţiunii etc. Menirea activităţii de pregătire a infracţiunii
este de a facilita săv~rsirea infracţiunii prin crearea condiţiilor ca aceasta să
aibă loc cu succes.
Activitatea de pregătire, desi posibilă la majoritatea infracţiunilor, nu
este
int~lnită la orice infracţiune.
B. Condiţiile actelor preparatorii. Desi instituţia actelor preparatorii nu
este reglementată, totusi, din analiza instituţiei tentativei si a altor instituţii
de drept
penal, se pot desprinde si trasa condiţiile pe care trebuie să le indeplinească un
anumit act pentru a fi act de pregătire a infracţiunii. Condiţiile actelor preparatorii
sunt: actul să constea intr-o activitate de pregătire a săv~rsirii infracţiunii; actul să
aibă caracter univoc; actul să constea intr-o activitate care nu intră in
cuprinsul elementului material al infracţiunii; actul să fie realizat cu intenţie
directă; actul preparator să fie efectuat de către cel care va săv~rsi infracţiunea.
C. Felurile actelor preparatorii. După criteriul naturii lor actele preparatorii pot
fi: acte preparatorii materiale si acte preparatorii morale.
Actele preparatorii materiale constau in activităţi fizice de procurare, adaptare
sau producere a mijloacelor sau instrumentelor pentru săv~rsirea
infracţiunii,
precum si in luarea unor măsuri de ingreunare a descoperirii faptei sau pentru
asigurarea folosului infracţiunii. De exemplu, adaptarea unei chei,
procurarea unei substanţe letale , producerea unui instrument tăietor etc.
Actele preparatorii morale constau in activităţi de culegere de date sau
informaţii despre locul, timpul sau obiectul infracţiunii, despre subiectul pasiv al
infracţiunii sau imprejurările săv~rsirii infracţiunii, precum si luarea unor măsuri
de ingreunare a descoperirii faptei sau pentru asigurarea folosului infracţiunii. De
pildă, culegerea unor informaţii despre orarul schimbării pazei de la locul unde
urmează să se comită infracţiunea, culegerea unor date despre starea materială
a victimei etc.
in funcţie de criteriul tratamentului penal actele preparatorii sunt: acte
preparatorii neincriminate si acte preparatorii incriminate.
D. Tratamentul penal al actelor preparatorii. At~t legislaţiile c~t si autorii au
poziţii diferite faţă de tratamentul penal al actelor preparatorii. Unii autori susţin
teza incriminării actelor preparatorii, invoc~nd următoarele argumente: actele de
pregătire creează condiţii favorabile producerii rezultatului periculos; multe dintre
actele de pregătire au caracter univoc; activitatea periculoasă ar fi curmată din
fasă; prin neincriminarea actelor preparatorii ar fi incurajaţi infractorii inrăiţi care,
stiind că aceste acte nu sunt sancţionate, isi pot pregăti cu răbdare
si perseverenţă comiterea infracţiunii etc.
Majoritatea autorilor si legislaţiilor nu acceptă, de principiu, teza incriminării
actelor preparatorii. in combaterea punctului de vedere ce susţine incriminarea -
nelimitată sau limitată - a actelor preparatorii se invocă următoarele argumente:
de cele mai multe ori actele preparatorii sunt echivoce; actele de pregătire
a infracţiunii nu prezintă o periculozitate sporită; in multe cazuri făptuitorul care a
86
efectuat acte de pregătire renunţă la săv~rsirea infracţiunii etc. Cel mai important
argument, care poate fi invocat impotriva neincriminării de principiu a actelor de
pregătire, este acela că incriminarea actelor de pregătire ar fi o ,stimulare" la
comiterea infracţiunii, at~ta timp c~t activitatea de pregătire este
oricum sancţionată.
Codul penal rom~n nu incriminează actele preparatorii dec~t in
mod excepţional, c~nd vădesc o periculozitate socială sporită. Aceste cazuri
sunt următoarele:
a) lncriminarea actelor de complicitate anterioară. Dacă alături de autor (sau
coautori) au mai participat si alte persoane care au inlesnit
săv~rsirea infracţiunii, activitatea acestora imbracă forma complicităţii
anterioare si se sancţionează;
b) lncriminarea actelor preparatorii prin asimilare cu tentativa. in cazul unor
infracţiuni deosebit de periculoase, legiuitorul incriminează actele de
pregătire prin asimilare cu tentativa. De exemplu, in cazul infracţiunii de lipsire de
libertate in mod ilegal, se sancţionează si producerea sau procurarea
mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii
faptei de lipsire de libertate in mod ilegal;
c) lncriminarea actelor preparatorii prin integrarea in conţinutul infracţiunii pe
care subiectul si-a propus să o comită sau ca infracţiuni de sine stătătoare.
A
treia modalitate de incriminare utilizată de legiuitor este cea de incriminare prin
integrarea in conţinutul infracţiunii pe care subiectul si-a propus să o comită sau
ca infracţiuni autonome.
E. lnfracţiuni la care nu sunt posibile actele preparatorii. Actele preparatorii
nu sunt posibile in cazul următoarelor infracţiuni:
a) Cazul infracţiunilor al căror element material imbracă forma inacţiunii.
in
cazul infracţiunilor de inacţiune actele preparatorii nu sunt posibile
deoarece pregătirea comiterii infracţiunii presupune activităţi care imbracă forma
acţiunii. De exemplu, nu sunt posibile actele de pregătire in cazul
infracţiunii de nedenunţare sau omisiunii incunostinţării organelor judiciare etc.;
b) Cazul infracţiunilor săv~rsite din culpă, cu intenţie indirectă sau cu
praeterintenţie. in cazul acestor infracţiuni nu sunt posibile activităţi de pregătire
deoarece efectuarea unor acte de creare a condiţiilor favorabile săv~rsirii unei
infracţiuni exclude indiferenţa sau neglijenţa faţă de rezultatul infracţiunii. Dacă
făptuitorul nu prevede sau nu urmăreste un anumit scop nu există o activitate de
pregătire a infracţiunii;
c) Cazul infracţiunilor al căror element material constă intr-o activitate
de
pregătire. in cazul infracţiunilor al căror element material constă intr-o activitate
preparatorie nu sunt posibile actele de pregătire.
8.3. Tentativa
A. Noţiune. Tentativa este acea formă a infracţiunii, după fazele desfăsurării

acesteia in timp, care constă in punerea in executare a hotăr~rii (intenţiei) de a
săv~rsi infracţiunea, executare care este intreruptă sau nu-si produce efectul.
Tentativa face parte din faza executării infracţiunii, deoarece ea
presupune realizarea in intregime sau in mod parţial a elementului material al
infracţiunii. Alături de actele de pregătire, tentativa este cea de a doua formă
imperfectă a
87
infracţiunii, dar care se află intr-un stadiu superior al evoluţiei
comiterii infracţiunii. Tentativa este singura dintre formele infracţiunii, in funcţie de
criteriul fazelor de derulare, care este reglementată in Partea generală a Codului
penal. Fiind o faptă realizată parţial, tentativa are un tratament penal diferit faţă
de cel al infracţiunii consumate.
Precizăm că exprimări de genul ~tentativă nereusită", ~tentativă esuată" etc.,
folosite in limbajul curent sunt pleonastice in contextul instituţiei analizate, motiv
pentru care nu pot fi acceptate in dreptul penal.
B. Condiţiile tentativei. Din definiţia tentativei reiese că pentru existenţa
acestei forme a infracţiunii trebuie indeplinite următoarele condiţii:
a) Existenţa intenţiei de a săv~rsi infracţiunea. Tentativa presupune ca
făptuitorul să fi prevăzut rezultatul activităţii sale si să-l fi urmărit;
b) Punerea ~n executare a intenţiei de a săv~rsi infracţiunea. Condiţia punerii
in executare a intenţiei de a comite infracţiunea presupune efectuarea unei
activităţi de realizare a elementului material al infracţiunii. Sunt activităţi de
realizare a elementului material al infracţiunii numai acelea care sunt orientate,
direct sau indirect, spre obiectul infracţiunii si care sunt univoce in privinţa
finalităţii agentului. Dacă orientarea acţiunii nu este clară spre obiectul
infracţiunii, activitatea in cauză este fie un act de pregătire, fie o activitate de altă
natură, dar nu una de executare a intenţiei infracţionale;
c) Intreruperea executării elementului material ori neproducerea rezultatului.
Fiind o formă intermediară de infracţiune, tentativa presupune ca, după punerea
in executare a intenţiei de a săv~rsi infracţiunea, din motive ce exced
voinţei făptuitorului, executarea să fie curmată sau, desi dusă p~nă la capăt,
rezultatul să nu survină. Deci, cauzele intreruperii executării sau neproducerii
efectului să fie independente de voinţa făptuitorului. in cazul in care făptuitorul
intrerupe de bună voie rezultatul ori impiedică apariţia lui, el va beneficia
de incidenţa desistării sau impiedicării rezultatului - cauză de nepedepsire;
d) lncriminarea tentativei. Fără a intra aici in detalii, arătăm că una
dintre
condiţiile de existenţă a tentativei este si ca aceasta să fie prevăzută de legea
penală, adică să fie incriminată. in caz contrar, desi există o punere in executare
a comiterii infracţiunii (tentativă, in sens curent), intreruptă sau lipsită de efect,
aceasta nu are relevanţă penală, deci nu există tentativă in sens penal, adică
sancţionată.
E. Modalităţile tentativei. in funcţie gradul de realizare a elementului material,
tentativa poate fi intreruptă (imperfectă, neterminată) sau perfectă (fără
efect,
fără rezultat, terminată). in funcţie de caracterul cauzelor ce
determină
neconsumarea infracţiunii tentativa este: tentativă proprie, tentativă
relativ improprie si tentativă absolut improprie.
a) Tentativa ~ntreruptă. Tentativa intreruptă este acea modalitate a tentativei
ce constă in punerea in executare a intenţiei de a săv~rsi infracţiunea, executare
care este intreruptă inainte de efectuarea in intregime a elementului material. De
exemplu, o persoană smulge arma din m~na celui care incepuse să apese pe
trăgaci pentru a ucide victima, intervenţie care a oprit continuarea acţiunii
de tragere asupra victimei.
Cauzele care opresc continuarea executării elementului material al infracţiunii
pot fi dintre cele mai diverse, dar trebuie să excludă voinţa făptuitorului. Cauzele
ce opresc continuarea realizării elementului material al infracţiunii pot fi grupate
88
in: cauze de natură umană, c~nd intreruperea executării se datorează activităţii
unei persoane fizice; cauze privind reacţia animalelor; cauze naturale. De pildă:
declansarea unui sistem de alarmă, rezistenţa unor obiecte, apariţia paznicului, o
alunecare de teren, apariţia unui c~ine etc.
b) Tentativa fără efect (perfectă). Tentativa fără efect este acea modalitate a
tentativei ce constă in executarea in intregime a elementului material
al infracţiunii, insă nu se produce rezultatul. Ca si in cazul tentativei intrerupte, si
in cazul tentativei perfecte consumarea infracţiunii nu are loc din
cauze independente de voinţa făptuitorului. De pildă, după administrarea unei
cantităţi de otravă victimei, aceasta foloseste un antidot si se salvează.
c) Tentativa proprie. Tentativa proprie este acea modalitate a tentativei
ce
constă in punerea in executare a intenţiei de a săv~rsi infracţiunea, folosindu-se
instrumente sau mijloace idonee, dar infracţiunea nu se consumă datorită
apariţiei unei cauze independente de voinţa făptuitorului. Asadar, in cazul
tentativei proprii, cu toate că există condiţiile executării si producerii rezultatului,
acesta nu survine totusi.
Neconsumarea infracţiunii, in cazul tentativei proprii, se datorează unor
cauze independente de instrumentele sau mijloacele utilizate ori de voinţa
făptuitorului. De exemplu, făptuitorul execută foc asupra victimei dar
aceasta reuseste in extremis să evite impuscarea, deoarece sesizase intenţia
agentului.
d) Tentativa relativ improprie. Tentativa relativ improprie este acea modalitate
a tentativei ce constă in punerea in executare a intenţiei de a
săv~rsi infracţiunea, executare care nu-si produce rezultatul din cauza
defectuozităţii sau insuficienţei mijloacelor folosite ori din cauza lipsei obiectului
de la locul de unde credea făptuitorul că se află. in cazul tentativei
relativ improprii, neconsumarea infracţiunii este relativă, iar nu sigură,
pentru că desăv~rsirea infracţiunii putea avea loc.
Defectuozitatea mijloacelor inseamnă o imperfecţiune materială sau morală a
mijloacelor utilizate de infractor la săv~rsirea infracţiunii, care altminteri ar fi fost
apte să conducă la consumarea infracţiunii.
lnsuficienţa mijloacelor inseamnă că acestea nu sunt indeajuns pentru
realizarea elementului material sau pentru producerea rezultatului
infracţiunii, desi prin natura lor sunt idonee să determine consumarea infracţiunii
proiectate.
in cazul c~nd obiectul lipseste de la locul unde credea făptuitorul că se află,
lipsa acestuia este relativă, in sensul că obiectul nu găseste la locul crezut de
făptuitor, insă el se află intru-un alt loc. Dacă obiectul nu se mai află in
fiinţă atunci tentativa devine absolut improprie.
e) Tentativa absolut improprie (actele de executare fără relevanţă
penală).
Tentativa absolut improprie există in cazul in care imposibilitatea
consumării infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
Am folosit denumirea de tentativă absolut improprie pentru faptul că este o
utilizată in literatura de specialitate, insă expresia nu este riguroasă,
deoarece tentativă există, dar nu este incriminată. Pentru a evita folosirea unei
expresii inadecvate, s-ar putea utiliza expresia ~acte de executare
nerelevante penal". Expresia legală ~nu există tentativă" este neadecvată.
Formularea legală nu acoperă intreaga gamă de cazuri care ar fi trebuit incluse
in noţiunea de tentativă absolut improprie, de aceea credem că
imposibilitatea consumării se datorează: insuficienţei absolute a mijloacelor
folosite; defectuozităţii absolute a mijloacelor
89
utilizate; inexistenţei absolute a obiectului infracţiunii; modalităţii absurde de
concepere a executării infracţiunii.
Relativ la modalităţile tentativei, precizăm că - except~nd tentativa
absolut improprie - ele nu mai sunt prevăzute in noul Cod penal. Legiuitorul a
considerat că menţinerea lor este inutilă cată vreme, sub aspect practic,
sunt irelevante motivele pentru care nu se produce rezultatul, dacă aceste
motive nu ţin de voinţa făptuitorului. Această opţiune a noului Cod penal nu
semnifică, desigur, că tentativă intreruptă sau cea perfectă, tentativa proprie sau
cea relativ improprie nu s-ar mai sancţiona, ci denotă doar o simplificare a
cadrului normativ in materie.
F. lnfracţiuni la care tentativa nu este posibilă. a) lmposibilitatea
existenţei tentativei datorită specificului elementului material:
1. lnfracţiunile omisive nu permit existenţa tentativei deoarece
nerealizarea
obligaţiei legale echivalează cu intrunirea laturii obiective a infracţiunii
respective. De exemplu, omisiunea sesizării organelor judiciare;
2. lnfracţiunile instantanee, fiind infracţiuni care nu au o desfăsurare in timp,
nu permit tentativa.
In doctrină s-a discutat dacă infracţiunile continue si de obicei pot fi săvarsite
si in forma atipică a tentativei. Dacă se stabileste voinţa agentului de a continua
activitatea pornită sau de a repeta actul se realizează intregul conţinut al
tentativei.
b) lmposibilitatea existenţei tentativei datorită specificului elementului
subiectiv. Tentativa nu este posibilă, din cauza particularităţilor elementului
subiectiv, la următoarele categorii de infracţiuni: infracţiunile din culpă;
infracţiunile praeterintenţionate; infracţiunile săv~rsite cu intenţie indirectă. In
ceea ce priveste posibilitatea existenţei tentativei la infracţiunile comise cu
intenţie indirectă, opinia majoritară este in sensul că la aceste infracţiuni
tentativa este posibilă.
c) Alte cazuri. Alte infracţiuni nu permit existenţa tentativei din cauza
specificului acestora sau voinţei legiuitorului. Sunt asemenea infracţiuni:
infracţiunile ale căror acte preparatorii au fost incriminate ca infracţiuni autonome
(de pildă, infracţiunea de luare de mită); infracţiunile a căror fază de executare
este asimilată cu fapta consumată (de exemplu infracţiunea de atentat
contra unei colectivităţi); infracţiunile de rezultat potenţial.
G. Tratamentul penal al tentativei. Legiuitorul rom~n a adoptat sistemul
incriminării limitate a tentativei, adică incriminarea tentativei doar la infracţiunile
foarte periculoase social.
8.4. Desistarea si ~mpiedicarea producerii rezultatului
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire

constand in renunţarea de bună voie la continuarea executării elementului
material sau in zădărnicirea producerii rezultatului infracţiunii după
terminarea executării. Nu se pedepseste făptuitorul care s-a desistat ori a
~mpiedicat, din proprie iniţiativă, mai inainte de descoperirea faptei,
producerea rezultatului. Dacă actele indeplinite pană in momentul desistării
sau impiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se
aplică pedeapsa pentru acea infracţiune.
90
La cele două ipoteze mai sus arătate, in care făptuitorul nu se pedepseste,
noul Cod penal adaugă o a treia: cea in care, mai inainte de descoperirea faptei,
făptuitorul incunostiinţează autorităţile de comiterea acesteia, astfel inc~t
consumarea să poată fi impiedicată. Reţine atenţia că, in această ipoteză,
pentru nepedepsirea autorului nu se cere ca infracţiunea să nu se fi consumat.
Legea pretinde doar ca, urmare a anunţării autorităţilor de către
autor, impiedicarea consumării faptei să fie posibilă sub aspect
obiectiv. Dacă impiedicarea consumării infracţiunii este posibilă, dar in
concret ea nu s-a realizat (spre exemplu, din neglijenţă, organul de
urmărire penală acţionează tardiv), autorul nu se va pedepsi intruc~t el a
incunostiinţat autorităţile, iar consumarea infracţiunii a fost posibilă.
8.5. Infracţiunea consumată
A. Noţiune. Prin infracţiune consumată se inţelege acea formă a infracţiunii

care realizează conţinutul tipic al infracţiunii, adică conţinutul integral al acesteia.
Desi nu este reglementată, ca instituţie autonomă, indirect, toate instituţiile Părţii
generale a Codului penal vizează infracţiunea consumată, care este
etalonul infracţiunilor.
lnfracţiunea este consumată dacă peste latura subiectivă a conţinutului
constitutiv se pliază perfect latura obiectivă, cu elementele sale - elementul
material, urmarea imediată si raportul de cauzalitate intre elementul material si
urmarea imediată.
B. Momentul consumării infracţiunii. in cazul oricărei infracţiuni este
foarte
important să se determine momentul c~nd aceasta s-a consumat.
Momentul consumării infracţiunii diferă la infracţiunile de rezultat faţă de
infracţiunile de pericol. lnfracţiunile de pericol (formale) au ca moment al
consumării momentul c~nd s-a terminat executarea elementului material al
infracţiunii, deoarece in această zonă temporală survine si starea de pericol
social. De exemplu, infracţiunea de violare a domiciliului se consumă in
momentul c~nd s-a terminat acţiunea de pătrundere in domiciliul altuia. Dacă
infracţiunea formală este una de inacţiune, consumarea are loc in clipa c~nd
obligaţia de a iesi din pasivitate a fost incălcată. lnfracţiunile de rezultat
(materiale) se consumă in momentul producerii urmării fizice specifice
infracţiunii respective.
Consumarea infracţiunii nu se confundă cu data săv~rsirii acesteia,
deoarece, desi in majoritatea cazurilor cele două momente se suprapun, sunt si
cazuri in care acestea nu coincid. De pildă, in cazul infracţiunilor de
rezultat, c~nd acesta survine ulterior realizării elementului material al laturii
obiective (diferenţa temporală fiind de cel puţin o zi), data săv~rsirii infracţiunii
este cea din momentul realizării in intregime a elementului material, pe c~nd
momentul consumării se extinde si fapta se epuizează abia la data apariţiei
rezultatului.
8.6. Infracţiunea epuizată
A. Noţiune. lnfracţiunea epuizată - sau fapt epuizat - este acea formă atipică a
infracţiunii care, după momentul consumării, prin prelungirea elementului
material sau in cadrul unui proces firesc, produce urmări noi. lnfracţiunea fapt
91
epuizat este o specie de infracţiune care depăseste momentul consumării
infracţiunii, desfăsur~ndu-se in timp, in continuare, p~nă la un alt moment, numit
momentul epuizării.
B. Momentul epuizării infracţiunilor susceptibile de epuizare.
Momentul
epuizării infracţiunilor susceptibile de epuizare este cel c~nd orice urmare
a infracţiunii, survenită după momentul consumării, a incetat să mai apară. Altfel
spus, epuizarea infracţiunii are loc la data la care au incetat consecinţele
imediate ale infracţiunii.
Au moment al epuizării toate infracţiunile care au o desfăsurare in timp peste
momentul consumării. lnfracţiunile continue se consumă in momentul in care s-a
realizat in totalitate latura obiectivă a infracţiunii respective si se epuizează
in clipa in care a luat sf~rsit executarea, adică a incetat acţiunea sau
inacţiunea specifică. lnfracţiunile progresive se consumă in momentul producerii
rezultatului iniţial si se epuizează in momentul in care se produce ultima urmare
imediată. lnfracţiunile de obicei se consumă in momentul in care făptuitorul
a realizat suficiente acte ca să realizeze elementul material al infracţiunii si se
epuizează c~nd făptuitorul incetează activitatea specifică. lnfracţiunile
continuate se consumă la data c~nd s-au comis cel puţin două fapte care
fiecare in parte realizează conţinutul aceleasi infracţiuni si se epuizează in
momentul in care s-a realizat latura obiectivă a ultimei fapte de aceeasi specie.
Momentul epuizării infracţiunii este foarte important pentru că, uneori, in
funcţie de acest moment se apreciază si efectele juridice, consider~ndu-se
că infracţiunea fapt epuizat a fost săv~rsită la data c~nd s-a produs ultimul
rezultat.
8.7. Formele, variantele si modalităţile infracţiunii
A. Forma tip sau de bază a infracţiunii. Forma tip a infracţiunii este

configuraţia de bază a unei infracţiuni in raport de care legiuitorul construieste
variante agravate, atenuate sau calificate ale acesteia. Forma tipică a infracţiunii
mai este denumită formă de bază sau simplă. Pentru incriminarea faptelor
periculoase din punct de vedere social, legiuitorul descrie elementele acestora in
normele de incriminare, in forma conţinutului tipic al infracţiunii.
Orice normă de incriminare cuprinde cel puţin o formă a infracţiunii si,
eventual, una sau mai multe variante, care incriminează fapta respectivă
cu luarea in considerare a gradului de pericol social mai ridicat sau mai scăzut, al
faptei ori făptuitorului.
Forma tip a infracţiunii se află inscrisă in primul alineat al articolului de lege,
ea fiind modelul in funcţie de care vor fi incriminate variaţiunile acesteia. Forma
de bază a infracţiunii reflectă un grad de pericol social mediu.
B. Variantele infracţiunii. Variantele infracţiunii sunt aspecte accidentale ale
acesteia, construite prin derivaţie de la forma tipică a infracţiunii. Variantele
infracţiunii, de regulă, sunt mai periculoase socialmente comparativ cu forma de
bază a acesteia, caz in care poartă denumirea de variante agravante. in situaţia
in care varianta infracţiunii este mai puţin periculoasă dec~t forma de bază ea se
numeste variantă atenuantă. in cazul in care legiuitorul stabileste si
sancţionează varianta agravată intr-un articol separat, varianta infracţiunii se
numeste variantă calificată.
92
Construcţia variantelor derivate ale infracţiunii se realizează prin adăugarea
la conţinutul variantei de bază a unor condiţii referitoare la obiectul
infracţiunii, subiecţii infracţiunii, locul sau timpul săv~rsirii infracţiunii, situaţia
premisă etc.. In funcţie de imprejurarea, dacă este agravantă sau atenuantă,
legiuitorul sporeste, scade sau schimbă natura sancţiunii penale aplicabile
respectivei variante a infracţiunii.
C. Modalităţile infracţiunii. Modalităţile infracţiunii sunt felurile in care poate fi
realizat elementul material al infracţiunii. Fiecare variantă sau formă
ale
infracţiunii poate fi săv~rsită in una sau mai multe modalităţi. Modalităţile
infracţiunii sunt: normative si de fapt. Modalităţile normative ale sunt formele de
realizare a infracţiunii, prevăzute de lege. Modalităţile normative ale infracţiunii
pot fi plurale sau unice, in funcţie de diversele specii de infracţiuni prevăzute de
lege. Realizarea mai multor modalităţi ale elementului material nu atrage
o
pluralitate de infracţiuni si nici de sancţiuni penale. Modalităţile faptice ale
infracţiunii sunt acelea in care se prezintă obiectiv fapta ce constituie infracţiune.
1. Conform art.197 alin.1 Cod penal, violul constă in actul sexual de

orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex, prin
constr~ngerea acesteia sau profit~nd de imposibilitatea ei de a se apăra
ori de a-si exprima voinţa.
in fapt, s-a reţinut că numitul C.N., după ce a luat hotăr~rea de a avea raport
sexual cu numita D.E., a incercat să iabă un astfel de raport, propun~nd femeii
să se deplaseze la el acasă in acest scop. Numita D.E. a refuzat in mod ferm.
Numitul C.N. a insistat, dar D.E. a reacţionat, injur~ndu-l, moment in care C.N. a
abandonat hotăr~rea luată. Ulterior, numita D.E. a mers la o unitate de poliţie,
unde a depus pl~ngere prealabilă impotriva numitului C.N. pentru comiterea
tentativei la infracţiunea de viol.
Să se arate dacă numitul C.N. a comis sau nu această infracţiune.
Soluţia:
Conform art.17 Cod penal, infracţiunea este fapta care prezintă pericol social,
săv~rsită cu vinovăţie si prevăzută de legea penală.
In speţă, inculpatul C.N. si-a propus si a incercat să aibă raport sexual
cu numita D.E., insă nu a folosit constr~ngerea. Dimpotrivă, a cerut
consimţ~m~ntul victimei, insist~nd in acest sens. Fiind refuzat, a abandonat
hotăr~rea luată.
Intruc~t legea penală sancţionează ca tentativă la viol incercarea de a avea
raport sexual, dar numai dacă se realizează prin constr~ngerea victimei
sau profit~nd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-si exprima
voinţa, fapta numitului C.N. nu constituie infracţiune intruc~t nu este o faptă
prevăzută de legea penală.
2. in sarcina inculpatului G.F. s-a reţinut că, in seara zilei de

22.08.2009, fiindu-i teamă că imobilul in care locuia ar putea fi vizat de hoţi, a
conectat la tensiunea electrică de 220 V gardul de s~rmă ce ii imprejmuia
casa. Despre aceasta, inculpatul a incunostiinţat vecinii. In ziua următoare,
inculpatul G.F. a părăsit localitatea in care domicilia, plec~nd in concediu in
străinătate impreună cu familia.
93
in ziua de 25.08.2009, copilul S.M. (ai cărui părinţi erau vecini cu inculpatul) s-
a jucat ~n apropierea casei lui G.F. si, ating~nd s~rma, a fost electrocutat si a
murit.
lnculpatul a fost trimis ~n judecată pentru comiterea infracţiunii de omor.
lnstanţa a schimbat ~ncadrarea juridică ~n infracţiunea de ucidere din culpă si
a condamnat pe inculpat pentru această din urmă infracţiune.
Arătaţi dacă soluţia instanţei este sau nu corectă.
Soluţia:
Hotăr~rea instanţei este gresită. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea
victimei, ci doar protejarea casei de eventuali hoţi, modul său de a
acţiona si mijloacele pe care le-a folosit dovedesc că a prevăzut si a acceptat
posibilitatea producerii morţii unei persoane, prin atingerea gardului conectat
la reţaua de tensiune electrică de 220 V. insusi faptul că a informat vecinii
asupra măsurii pe care a luat-o pentru protejarea locuinţei denotă că a prevăzut
rezultatul periculos si, ~nţeleg~nd să nu renuţe la măsura luată, l-a acceptat.
in consecinţă, fapta constituie omor comis cu intenţie indirectă.
3. In sarcina numitului D.O. s-a reţinut că, după ce a luat cunostinţă despre
faptul că numitul R.H. avea de v~nzare un sistem audio-video foarte performant,
~n scopul de a sustrage acel bun, s-a informat asupra familiei acestuia si a aflat
că avea un copil care era elev ~n clasa a ll-a la o scoală generală din mun. Cluj-
Napoca. Cu intenţia de a fura bunul, D.O. a mers la scoala unde ~nvăţa copilul
numitului R.H. si, d~ndu-se drept rudă a acestuia si, invoc~nd un
eveniment tragic produs ~n familie, a cerut ~nvăţătoarei să permită copilului să
meargă cu el acasă.
D~ndu-si seama că D.O. nu ~l cunoastea pe copil, ~nvăţătoarea a refuzat să
~l
~nvoiască
.
Să se arate cum trebuie calificată fapta numitului D.O.
Soluţia:
Conform art.20 Cod penal, tentativa constă ~n punerea ~n executare a
hotăr~rii de a săv~rsi infracţiunea, executare care a fost ~nsă ~ntreruptă sau nu
si-a produs efectul. Cu alte cuvinte, tentativa presupune un ~nceput de executare
a acţiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii, deci un
act de executare a conduitei interzise de legea penală.
in cazul furtului (art.208 Cod penal), elementul material este dat de acţiunea
de luare a unui bun.
in speţă, numitul D.O. nu a ~ntreprins nici un act material specific luării
bunului, ci a efectuat numai activităţi menite a crea condiţiile optime pentru
sustragerea sistemului audio-video: informarea asupra familiei viitoarei victime,
~ncercarea de a determina copilul victimei să-l ~nsoţească la domiciliul acesteia.
in sarcina sa nu se poate reţine ~nsă niciun act de executare a acţiunii de luare a
unui bun.
in consecinţă, fapta numitului D.O. constituie acte preparatorii neicriminate,
iar nu tentativă la infracţiunea de furt.
4. in sarcina numiţilor C.S., M.V. si A.V. s-a reţinut că, intenţion~nd să
aibă raport sexual prin constr~ngere cu numita N.D., care se plimba pe sosea cu
un
94
prieten, după lovirea si ~ndepărtarea acestuia, au prins-o de m~ini,
trăg~nd-o spre o vie din apropiere. După unele ~ncercări de a trece victima peste
un gard, N.D. a reusit să se smulgă din m~inile celor trei, care ~nsă au urmărit-o,
au prins- o si au lovit-o. In acest timp, la locul faptei a apărut un autoturism, iar
pasagerii i- au alungat pe agresori si au luat-o pe N.D. cu ei, merg~nd la o unitate
de poliţie. Fiind ~nvinuiţi pentru tentativă de viol, C.S., M.V. si A.V. au susţinut că
faptele lor constituie acte preparatorii la infracţiunea de viol, nefiind incriminate.
Care este soluţia legală ~n speţă?
Soluţie:
Conform art.197 alin.1 Cod penal, violul constă ~n actul sexual de
orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex, prin
constr~ngerea acesteia sau profit~nd de imposibilitatea ei de a se apăra
ori de a-si exprima voinţa.
Actele de violenţă constituie forme de constr~ngere fizică. Prin urmare, dacă
ele sunt exercitate spre a facilita raportul sexual cu victima, fac parte din latura
obiectivă a infracţiunii de viol.
In speţă, exercit~nd asupra victimei actele de violenţă ~n acest scop,
inculpaţii au depăsit faza actelor preparatorii, ~ncep~nd executarea elementului
material al laturii obiective a infracţiunii de viol, activitate care ~nsă a fost
~ntreruptă si rezultatul (actul sexual) nu s-a
produs.
In consecinţă, faptele constituie tentativă la infracţiunea de viol.
5. Afl~ndu-se ~ntr-un tramvai, inculpatul D.G. a introdus m~na ~n

buzunarul unei persoane, de unde a sustras mai multe h~rtii fără valoare,
crez~nd că sunt bani.
Arătaţi cum trebuie calificată fapta inculpatului.
Soluţie:
Conform art.20 alin.2 Cod penal, există tentativă si ~n cazul ~n
care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau
defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită ~mprejurării că, ~n timpul c~nd s-
au săv~rsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea
că se află.
In speţă, inculpatul a efectuat un act tipic de luare: introducerea m~inii
~n buzunarul victimei si sustragerea bunurilor aflate ~n acel loc. Imprejurarea că,
~n acel moment, ~n buzunarul victimei nu se găseau bani, ci numai h~rtii
fără valoare, nu ~nlătură semnificaţia de act de executare pe care o are
fapta inculpatului, buzunarul ~mbrăcăminţii fiind un loc unde, ~n mod obisnuit,
persoana păstrează sume de bani.
in consecinţă, fapta constituie tentativă la infracţiunea de furt calificat.
§10. Rezumat
Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol

social si este săv~rsită cu vinovăţie. Acestea sunt cele trei trăsături esenţiale
ale infracţiunii.
Conform noului Cod penal, infracţiunea este fapta prevăzută de legea
penală, săv~rsită cu vinovăţie, nejustificată si imputabilă persoanei care a
săv~rsit-o.
Structura infracţiunii desemnează componentele infracţiunii si
relaţiile
dintre acestea.
95
Conţinutul juridic al infracţiunii este alcătuit din condiţiile preexistente
infracţiunii (obiectul, subiecţii, locul si timpul comiterii, situaţiile premisă) si
conţinutul constitutiv (latura obiectivă si latura subiectivă).
Obiectul infracţiunii este acel factor al infracţiunii ce constă in valoarea
socială si relaţiile sociale generate de aceasta, vătămate prin fapta interzisă de
norma de incriminare.
Subiecţii infracţiunii sunt infractorul (subiectul activ) si victima (subiectul
pasiv).
Locul săvarsirii infracţiunii nu prezintă, de regulă, importanţă, aceasta fiind
pedepsită indiferent de teritoriul in care fost realizată. Uneori, legiuitorul prevede
insă in norma de incriminare condiţii referitoare la locul comiterii infracţiunii.
Timpul săvarsirii infracţiunii reprezintă intervalul de cronologic in care s-a
desfăsurat activitatea infracţională. Uneori, legea penală prevede unele condiţii
speciale de timp pentru comiterea infracţiunii.
Situaţia premisă. Pentru realizarea conţinutului anumitor infracţiuni,
legiuitorul impune preexistenţa unor date ale realităţii, pe care trebuie să
se suprapună săvarsirea infracţiunii, date care se referă la anumite stări,
situaţii, relaţii sau calităţi.
Latura obiectivă este aspectul exterior al infracţiunii, adică acea latură
a actului de conduită interzis care se poate observa de către ceilalţi.
Latura obiectivă este alcătuit din mai multe elemente: elementul
material, urmarea imediată si raportul de cauzalitate dintre elementul material si
urmarea imediată.
Elementul material este activitatea interzisă de norma de
incriminare (acţiunea sau inacţiunea interzise). in cazul unor infracţiuni, legiuitorul
impune ca acţiunea sau inacţiunea să indeplinească unele cerinţe esenţiale
(de loc, de timp, de mijloace etc.), in lipsa cărora fapta nu este infracţiune.
Urmarea imediată desemnează consecinţa (efectul, rezultatul), prevăzută de
norma de incriminare, pe care acţiunea sau inacţiunea a produs-o valorii sociale
lezate si relaţiilor sociale generate de aceasta.
Legătura de cauzalitate constă in relaţia (raportul, legătura) de la cauză
la efect ce trebuie să existe intre elementul material si urmarea imediată.
Latura subiectivă desemnează totalitatea condiţiilor cerute de lege cu
privire la atitudinea constiinţei si voinţei infractorului faţă de faptă si de urmările
acesteia, pentru ca fapta comisă să constituie infracţiune.
Latura subiectivă cuprinde vinovăţia, mobilul si scopul urmărit de infractor.
Formele infracţiunii intenţionate, după fazele desfăsurării
activităţii infracţionale, sunt: forma actelor de pregătire; forma tentativei; forma
consumată; forma epuizată.
Actele preparatorii (de pregătire) constau ~n activităţile desfăsurate de
persoana care vrea să săvarsească o infracţiune prin care creează
condiţiile favorabile comiterii acesteia. Ca regulă, legislaţia penală
romană nu incriminează actele preparatorii.
Tentativa constă in punerea in executare a hotărarii (intenţiei) de a săvarsi
infracţiunea, executare care este intreruptă sau nu-si produce efectul. In dreptul
nostru penal, pentru a putea fi sancţionată, tentativa la o infracţiune trebuie să fie
expres incriminată prin legea penală.
Infracţiunea consumată este acea formă a infracţiunii care realizează
conţinutul tipic al infracţiunii, adică conţinutul integral al acesteia.
Infracţiunea epuizată este acea formă atipică a infracţiunii care, după
momentul consumării, prin prelungirea elementului material sau in cadrul
unui
96
proces firesc, produce urmări noi.
1. Conform art.289 C.pen., infracţiunea de fals intelectual constă

in falsificarea unui inscris oficial, cu prilejul intocmirii acestuia, de
către un funcţionar aflat in exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor
fapte sau imprejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu
stiinţă de a insera unele date sau imprejurări.
in raport de această normă de incriminare, se cere:
a) identificaţi elementul material al laturii obiective si indicaţi dacă
acesta constă intr-o acţiune sau o inacţiune;
b) identificaţi subiectul activ al acestei infracţiuni;
c) identificaţi forma de vinovăţie cu care poate fi comisă această infracţiune;
d) identificaţi condiţiile de timp la această infracţiune.
2. in fapt, s-a reţinut că inculpatul F.I., salariat al unei ferme zootehnice, avea
indatorirea de a transporta in fiecare seară, cu o căruţă, sticle de lapte la
locuinţele unor clienţi de pe raza satelor din comuna Pielesti, jud. Dolj.
Unii salariaţi ai acelei ferme zootehnice, cunosc~nd traseul inculpatului,
aveau obiceiul ca la terminarea programului să meargă spre propriile locuinţe cu
căruţa condusă de acesta.
in aceste imprejurări, in seara zilei de 17.04.2002, inculpatul, fiind gata
de plecare si văz~nd că victima B.G. (care mergea cu el spre casă in fiecare
seară) nu vine, s-a enervat si s-a deplasat spre atelierul din cadrul fermei unde
aceasta lucra, cer~ndu-i să se urce in căruţă. Victima, care se afla in stare de
ebrietate, s-a urcat, iar inculpatul a ~njurat-o si a ameninţat-o că ~va zbura din
căruţa si-ţi rupi g~tul".
Inculpatul a condus căruţa cu viteză excesivă pe un drum de ţară cu pietris si,
după trecerea unui pod, a făcut o schimbare bruscă de direcţie, după care a
continuat cu cotituri frecvente si bruste. Pe acest fond, la o altă schimbare
bruscă a direcţiei, victima B.G. a fost aruncată din căruţă, in cădere lovindu-se la
cap. Victima a fost internată in spital si, desi i s-au acordat ~ngrijiri medicale, a
decedat la 30.04.2002.
Argumentaţi dacă inculpatul a fost vinovat sau de moartea victimei si,
in cazul unui răspuns afirmativ, arătaţi care a fost forma de vinovăţie a acestuia.
3. in ziua de 13.02.2000, inculpaţii R.V. si M.V., afl~ndu-se ~ntr-un tren care
circula pe ruta Bucuresti-Pitesti, au văzut pe A.G., cu care anterior
avuseseră unele incidente. Au plecat in urmărirea acestuia pe culoarul vagonului
in care se aflau, prinz~ndu-l in spaţiul dintre vagoane si aplic~ndu-i mai
multe lovituri. in continuare, cei doi inculpaţi au t~r~t victima spre usa de
urcare-cobor~re din vagon si au aruncat-o din tren. Trenul circula la acel
moment cu circa 110 km/oră. in cădere, victima si-a fracturat gamba piciorului
st~ng, ceea ce a necesitat 103 zile de ~ngrijiri medicale pentru vindecare.
Conform art.174 C.pen, infracţiunea de omor constă in uciderea
unei persoane. Tentativa la această infracţiune se pedepseste.
Conform art.182 C.pen., infracţiunea de vătămare corporală gravă constă in
fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare
care necesită pentru vindecare ~ngrijiri medicale mai mult de 60 de zile.
Av~nd in vedere cele două norme de incriminare, arătaţi argumentat
cum trebuie incadrată fapta inculpaţilor R.V. si M.V.
97

1. Analizaţi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
2. Prezentaţi obiectul infracţiunii
3. Prezentaţi subiecţii infracţiunii
4. Analizaţi latura obiectivă a infracţiunii
5. Analizaţi tentativa
6. Analizaţi actele preparatorii
1. Elementele laturii obiective a infracţiunii sunt:

a) vinovăţia, obiectul si subiecţii;
b) situaţia premisă, locul si timpul;
c) elementul material, urmarea imediată si legătura de cauzalitate.
2. Formele vinovăţiei sunt:

a) intenţia depăsită, intenţia si culpa;
b) intenţia si culpa;
c) praeterintenţia, intenţia depăsită si culpa.

Bucuresti,
2007;
T. DIMA, Drept penal. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007;
98
CAUZELE CARE EXCLUD INFRACŢIUNEA
Cuprins:
§1. Obiective
§2. Competenţele unităţii de ~nvăţare
§3. Generalităţi privind cauzele care exclud infracţiunea
§5. Noul Cod penal: cauze justificative si cauze de neimputabilitate
§7. Rezumat
§1. Obiective
In cadrul acestei unităţi vor fi prezentate ~mprejurările ~n care fapta, desi
prevăzută de lege penală, nu constituie totusi infracţiune.
§2. Competenţele unităţii de
~nvăţare
Dup! studiul acestei unit!ţi de ~nv!ţare veţi reusi s!:
= explicaţi conceptul de cauză care exclude infracţiunea;
= prezentaţi cauzele care ~nlătură caracterul penal al faptei (legitima
apărare, starea de necesitate, constr~ngerea fizică, constr~ngerea
morală, beţia, iresponsabilitatea, minoritatea, eroarea si cazul fortuit).
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de ~nvăţare: 3 ore.
§3. Generalităţi privind cauzele care exclud infracţiunea
Cauzele care exclud infracţiunea sunt ~mprejurări ce ~mpiedică

~ntrunirea elementelor sau condiţiilor de existenţă a infracţiunii. In lipsa
stabilirii preexistenţei unei infracţiuni este exclusă fiinţa unui raport penal de
conflict. Singurul temei al răspunderii penale fiind infracţiunea.
Cauzele care exclud infracţiunea sunt, din punct de vedere instituţional,
categorii ale instituţiei infracţiunii.
a) Cauze generale si cauze speciale. După criteriul sferei de incidenţă si al
sediului reglementării, deosebim: cauze generale si cauze speciale.
Cauzele generale au un domeniu de aplicare ce cuprinde mai multe infracţiuni
si sunt reglementate, de regulă, ~n partea generală a Codului penal. Sunt cauze
generale de inexistenţă a infracţiunii, spre exemplu: legitima apărare, starea de
necesitate, cazul fortuit, minoritatea etc.
Cauzele speciale au aplicabilitate la o singură infracţiune sau la un grup
determinat de infracţiuni si sunt reglementate, de obicei, ~n partea specială a
99
Codului penal sau in alte legi. De pildă, constr~ngerea mituitorului (in cazul luării
de mită) etc.
b) Cauze justificative si cauze de neimputabilitate. Cauzele justificative
(bazate pe dreptul de a săv~rsi anumite fapte, numite si cauze obiective
de neresponsabilitate sau care inlătură ilegalitatea ori caracterul ilicit al
faptei) exclud trăsătura esenţială a caracterului nejustificat si produc efecte
in rem. Cauzele de neimputabilitate (numite si cauze de neculpabilitate sau
cauze subiective de neresponsabilitate) exclud imputabilitatea si produc
efecte in personam (cu excepţia cazului fortuit, care produce efecte in
rem). Această clasificare este consacrată de noul Cod penal al Rom~niei.

4.1. Legitima apărare
Potrivit art. 44 C. pen., este in stare de legitimă apărare acela care
săv~rseste fapta pentru a inlătura un atac material, direct, imediat si injust,
~ndreptat ~mpotriva sa, a altuia sau ~mpotriva unui interes general, si care pune
~n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul
general.
Se prezumă că este in legitimă apărare si acela care săv~rseste fapta pentru
a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie
sau prin alte asemenea mijloace, ~ntr-o locuinţă, incăpere, dependinţă sau
loc imprejmuit ţin~nd de acestea.
Este, de asemenea, in legitimă apărare si acela care, din cauza tulburării sau
temerii, a depăsit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului si cu
imprejurările in care s-a produs atacul.
Pentru existenţa legitimei apărări trebuie indeplinite două categorii
de condiţii: condiţii referitoare la atac si condiţii referitoare la apărare.
Condiţiile atacului sunt:
- să fie material, direct, imediat si injust;
- să fie indreptat contra unei persoane, drepturilor unei persoane sau
~mpotriva unui interes
general;
- să pună in pericol grav drepturile vizate sau interesul general.
Condiţiile ripostei sunt:
- să fie necesară;
- să fie orientată impotriva agresorului;
- să fie proporţională cu gravitatea pericolului;
- să imbrace forma unei fapte prevăzute de legea penală.
in cazul in care apărarea nu este proporţională cu gravitatea pericolului
suntem in prezenţa depăsirii limitelor legitimei apărări, care se poate exterioriza
fie sub forma excesului justificat, fie sub forma excesului scuzabil. in cazul
excesului justificat de apărare, cel care se apără incalcă regula proporţionalităţii
dintre gravitatea atacului si consecinţele apărării datorită unei alterări
a facultăţilor sale mintale, survenită pe fondul unei pierderi parţiale a
controlului energiei fizice. Codul penal asimilează excesul justificat cu
legitima apărare. Excesul de apărare este scuzabil c~nd depăsirea
proporţiei dintre apărare si atac nu se datorează temerii sau tulburării
făptuitorului, ci altor cauze. De pildă, depăsirea condiţiei proporţionalităţii are
drept cauză dorinţa de răzbunare a făptuitorului.
100
0 faptă comisă in legitimă apărare nu are caracter ilicit. Legitima
apărare este o cauză care exclude ilicitul de orice natură - penal sau
extrapenal. Această cauză, desi nereglementată dec~t in materia răspunderii
penale, este imprumutată in toate ramurile dreptului din materia dreptului
penal, astfel că, mutatis mutandis, condiţiile de incidenţă prevăzute de
legea penală sunt aceleasi si in celelalte ramuri ale dreptului.
Dacă anterior agresiunii cel care s-a apărat il provocase pe agresor
atunci victima va suporta prejudiciul suferit proporţional cu gradul vinovăţiei
sale. Excesul justificat de apărare inlătură caracterul ilicit al faptei si
exclude răspunderea civilă. insă, in cazul excesului scuzabil, răspunderea
civilă va fi exclusă numai proporţional cu prejudiciul produs p~nă in
momentul depăsirii echivalenţei agresiunii.
Legitima apărare este o cauză de inexistenţă a infracţiunii si produce,
de regulă, efecte in rem, ceea ce inseamnă că dacă s-a probat existenţa legitimei
apărări, consecinţele sale se vor extinde asupra tuturor participanţilor
la săv~rsirea faptei, ci numai referitor la cei care s-au aflat in această stare.
Efectele legitimei apărări sunt generale, in sensul că determină
inexistenţa oricărei forme de ilicit, penal, civil, disciplinar, administrativ etc.
Efectele generale ale legitimei apărări se produc numai in cazul legitimei
apărări pure si simple, ceea ce inseamnă că, in cazul excesului justificat
sau scuzabil, cel care a efectuat activitatea de apărare poate fi răspunzător in
sfera altor ramuri de drept. De asemenea, este posibilă răspunderea juridică
in alte forme dacă legitima apărare intră in conexitate cu alte cauze de
excludere a infracţiunii.
Legitima apărare poate veni in concurs cu alte cauze care exclud
răspunderea penală. Cel mai adesea legitima apărare poate coexista cu starea
de necesitate sau cu eroarea de fapt.
4.2. Starea de necesitate
Conform art. 45 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală săv~rsită de o persoană pentru a salva de la un pericol iminent si
care nu putea fi inlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general.
Se află in stare de necesitate si acela care in momentul săv~rsirii faptei nu si-
a dat seama că pricinuieste urmări vădit mai grave dec~t cele care s-ar fi putut
produce daca pericolul nu era inlăturat.
Pentru existenţa stării de necesitate trebuie indeplinite două categorii de
condiţii: condiţii referitoare la starea de pericol si condiţii privind activitatea
de salvare. Condiţiile referitoare la pericol sunt:
- să fie iminent;
- să ameninţe viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane
ori
un bun important sau vreun interes general;
- să fie inevitabil. in doctrină, pe l~ngă cele trei condiţii, se apreciază că mai
trebuie indeplinită una, respectiv ca pericolul să nu fi fost creat in mod
intenţionat de cel care invocă starea de necesitate.
Condiţiile privind activitatea de salvare sunt.
- să fie necesară;
- să nu cauzeze urmări vădit mai grave dec~t cele ce s-ar fi produs
dacă pericolul nu era inlăturat;
101
- să nu fie efectuată de către o persoană sau pentru a salva o persoană care
aveau obligaţia să infrunte pericolul;
- să se materializeze intr-o faptă prevăzută de legea penală.
Constatarea existenţei stării de necesitate determină, de regulă, excluderea
răspunderii penale si a oricărei alte forme de răspundere juridică a făptuitorului
penală, contravenţională, civilă, disciplinară etc. in cazul in care fapta de salvare
cauzează un prejudiciu in patrimoniul unui terţ, persoana titulară a valorii sociale
salvate va putea fi obligată să răspundă civilmente faţă de victimă, in
temeiul principiilor dreptului civil.
Dacă o persoană aflată in stare de necesitate apreciază fals pericolul
această cauză intră in concurs cu eroarea de fapt etc.
4.3. Constr~ngerea fizică
in conformitate cu art. 46 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune
fapta prevăzută de legea penală săv~rsită din cauza unei constr~ngeri
fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Constr~ngerea fizică (vis absoluta)
este o cauză de excludere a vinovăţiei care constă in săv~rsirea unei fapte
prevăzute de legea penală sub imperiul unei forţe exterioare exercitate asupra
energiei fizice a făptuitorului, căruia acesta nu i-a putut rezista. De pildă, un
conducător auto produce un accident ce are ca urmare moartea unei
persoane datorită imprejurării că pasagerul din dreapta sa, inaintea unei curbe,
a ţinut volanul in poziţie dreaptă, fără ca primul să poată opune rezistenţă.
Constr~ngerea fizică este o cauză de excludere a vinovăţiei deoarece dintre
cei doi factori ai elementului moral (vinovăţiei), lipseste factorul volitiv, dar spre
deosebire de constr~ngerea morală (la care subiectul are si o altă posibilitate de
a acţiona), in cazul constr~ngerii fizice subiectul nu are o altă posibilitate fie ea si
foarte dăunătoare.
Constr~ngerea fizică este denumită si forţă majoră (vis major), dar această
denumire ar fi aplicabilă numai c~nd ea provine de la forţe naturale, iar nu de alt
gen. Dacă presiunea exercitată este evitată prin comiterea unei fapte prevăzute
de legea penală, atunci sunt realizate condiţiile stării de necesitate. Faptele cele
mai frecvente, comise sub imperiul constr~ngerii, sunt fapte de inacţiune. Sunt si
cazuri c~nd constr~ngerea imbracă forma acţiunii. De exemplu, o persoană este
impinsă, se dezechilibrează, si vatămă corporal o altă persoană.
Pentru existenţa constr~ngerii fizice trebuie indeplinite următoarele
condiţii: fapta să fie comisă sub imperiul unei energii exterioare orientată asupra
fizicului făptuitorului; făptuitorul să nu poată rezista constr~ngerii; fapta
săv~rsită de persoana constr~nsă să fie prevăzută de legea penală.
Stabilirea existenţei ori inexistenţei constr~ngerii fizice se va face ţin~ndu-se
seama de persoana făptuitorului, de intensitatea constr~ngerii, de mijloacele de
rezistenţă ale făptuitorului si de datele si imprejurările cauzei.
4.4. Constr~ngerea morală
Potrivit art. 46 alin. (2) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală săv~rsită din cauza unei constr~ngeri morale, exercitată prin
ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia si care
nu putea fi inlăturat in alt mod.
102
Constr~ngerea psihică este acea cauză de excludere a vinovăţiei ce constă in
comiterea unei fapte prevăzute de legea penală sub imperiul unei forţe
exterioare indreptată impotriva energiei psihice a făptuitorul, căruia acesta nu-i
poate rezista. De exemplu, un funcţionar public este ameninţat cu incendierea
case si maltratarea copiilor dacă nu falsifică un inscris oficial. in
cazul constr~ngerii morale energia externă lucrează asupra psihicului
agentului, determin~nd in mintea acestuia o stare morală ce-l obligă să
comită o faptă prevăzută de legea penală. in cazul incidenţei acestei cauze,
făptuitorul se află in imposibilitate de a se comporta altfel, fiind constrans
din punct de vedere psihic (vis compulsiva).
Pentru existenţa constr~ngerii fizice trebuie indeplinite următoarele
condiţii: fapta prevăzută de legea penală să fie comisă sub imperiul unei forţe
exterioare indreptată impotriva psihicului făptuitorului; făptuitorul să fie expus
unui pericol grav, imediat si real; făptuitorul să nu poată inlătura pericolul
dec~t prin săv~rsirea faptei prevăzute de legea penală (nu a putut rezista
constr~ngerii prin mijloace extrapenale); fapta săv~rsită de persoana constr~nsă
să fie prevăzută de legea penală.
Ori de c~te ori făptuitorul putea acţiona in alt mod dec~t prin comiterea faptei
prevăzute de legea penală constr~ngerea psihică este exclusă. Spre deosebire
de constr~ngerea fizică, constr~ngerea morală se caracterizează prin aceea că
energia exterioară are conţinutul unei ameninţări. Ameninţarea poate fi
făcută prin gesturi, in scris sau oral. Constr~ngerea psihică poate intra in
conjuncţiune cu alte cauze care inlătură caracterul penal al faptei (eroarea
si starea de necesitate).
C~nd starea de necesitate intră in concurs cu ameninţarea, persoana
constr~nsă poate riposta impotriva celui care il constr~nge prin opunerea unei
rezistenţe eficace.
Pe de altă parte, persoana ameninţată poate subevalua (aprecia eronat)
natura si intensitatea forţei exterioare, caz in care suntem in
prezenţa constr~ngerii psihice, dacă sunt intrunite si condiţiile de existenţă
ale erorii de fapt. in acest caz constr~ngerea morală intră in conjuncţiune cu
eroarea de fapt. Dacă eroarea era evitabilă, subiectul va răspunde penal, cu
excepţia cazului in care fapta este incriminată numai dacă este săv~rsită cu
intenţie.
in situaţia in care presiunea psihică este exercitată prin activităţi de violenţă
fizică, indreptate contra agentului sau o altă persoană.
4.5. Cazul fortuit

Potrivit art. 47 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală al cărei rezultat este consecinţa unei imprejurări care nu
putea fi prevăzută. Cazul fortuit este acea cauză de excludere a vinovăţiei ce
constă in comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ce produce un rezultat
datorită apariţiei unei forţe a cărei intervenţie nu putea fi prevăzută. Cazul fortuit
(casus) este o imprejurare imprevizibilă care determină producerea unei
consecinţe fără ca vreunei persoane să i se poată reţine vinovăţia (quidam est
casus fortuitus qui previderi non potest). Cazul fortuit incepe unde incetează
culpa si sf~rseste acolo unde incepe forţa majoră.
Cazul fortuit este singura cauză ce exclude elementul moral al infracţiunii ale
103
cărei efecte se produc in rem. Recunoasterea cazului fortuit drept cauză
care exclude vinovăţia ~nseamnă repudierea concepţiei potrivit căreia
cel care desfăsoară o anumită activitate răspunde de toate consecinţele
conduitei sale, fiind fals adagiul: qui in re illicita versatur, tenetur etiam pro casu.
Cazul fortuit nu trebuie confundat cu forţa majoră (constr~ngerea fizică lato
sensu) desi, mulţi autori au susţinut că nu există nici o deosebire ~ntre cele două
specii de cauze de neimputabilitate. Intre forţa majoră si cazul fortuit
există deosebire de esenţă, motiv pentru care cele două noţiuni pot si
trebuie delimitate. Deosebirea ~ntre cazul fortuit si constr~ngerea fizică reiese
din faptul
că, ~n timp ce la constr~ngere agentul este silit să desfăsoare activitatea
descrisă de legea penală, la cazul fortuit făptuitorul efectuează activitatea
de bună voie. Deci, persoana constr~nsă fizic, desi prevede rezultatul ilicit, nu
poate opune rezistenţă, c~tă vreme cel care acţionează sub imperiul cazului
fortuit nu poate să prevadă apariţia rezultatului socialmente periculos
deoarece peste activitatea făptuitorului s-a suprapus o imprejurare imprevizibilă.
Pentru existenţa cazului fortuit trebuie ~ndeplinite următoarele
condiţii: rezultatul faptei prevăzute de legea penală să fie consecinţa unei
~mprejurări imprevizibile (~nt~mplătoare, accidentală; ~mprejurarea imprevizibilă
să fi intrat in conjuncţiune cu fapta a cărei consecinţă (prejudiciu) a determinat-
o; fapta care a produs rezultatul socialmente periculos datorită intervenirii
~mprejurării fortuite să fie o faptă prevăzută de legea penală.
intrucat fortuitul este o imprejurare obiectivă, examinarea subiectivă nu este
necesară deoarece ea nu prezintă relevanţă penală. Această cercetare prezintă
interes numai ~n cazul faptelor săv~rsite din culpă, dar care sunt
incriminate numai dacă sunt săv~rsite cu intenţie. De exemplu, ~n cazul
infracţiunii de calomnie, fapta săv~rsită datorită unei imposibilităţi subiective
de a prevedea apariţia rezultatului specific acestei infracţiuni exclude vinovăţia
pretinsă pentru existenţa infracţiunii de calomnie.
4.6. Minoritatea făptuitorului
Conform art. 50 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală săv~rsită de un minor care la data comiterii acesteia nu
~ndeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal. Minoritatea făptuitorului
este acea cauză care exclude vinovăţia făptuitorului datorită ~mprejurării că
acesta nu a
~mplinit la data comiterii faptei prevăzute de legea penală, v~rsta minimă cerută
de lege.
Capacitatea de reprezentare a comportamentului propriu poate fi afectată nu
numai din cauza unor alterări ale facultăţilor psihice, ci si din cauza imaturităţii
firesti a celui care săv~rseste fapta prevăzută de legea penală. Dintre cele patru
etape ale vieţii omului - copilăria, adolescenţa, maturitatea si bătr~neţea -
numai ultimele trei pot pune problema răspunderii penale, deoarece din
sfera subiecţilor activi ai infracţiunii sunt excluse persoanele aflate ~n etapa
copilăriei. Copilăria este o incapacitate bio-psihofizică normală, firească.
Pentru a fi cauză de excludere a caracterului penal al faptei,
minoritatea trebuie să ~ndeplinească următoarele condiţii: făptuitorul să nu fi
~mplinit v~rsta de 14 ani ori să fi avut ~ntre 14-16 ani si să fi lucrat fără
discernăm~nt; făptuitorul să aibă v~rsta sub 14 ani sau ~ntre 14-16 ani in
momentul comiterii faptei; fapta comisă ~n stare de minoritate să fie prevăzută de
legea penală.
104
Fapta săv~rsită de un minor care nu indeplineste condiţiile pentru a fi subiect
activ al infracţiunii nu constituie infracţiune. in cazul minorilor sub 16 ani,
răspunderea penală nu poate fi stabilită dec~t dacă se constată că au săv~rsit
fapta cu discernăm~nt. Minoritatea este o cauză personală de inlăturare a
caracterului infracţional al faptei. Ea nu se răsfr~nge asupra celorlalţi participanţi
dec~t dacă si acestia se află in stare de minoritate.
Pe de altă parte, considerăm că minoritatea este o cauză de excludere
a infracţiunii ce are un caracter subsidiar faţă de celelalte cauze de acelasi gen,
dacă minoritatea se află in raport de subordonare, din perspectiva efectelor
juridice. De exemplu, dacă minorul a ripostat la un atac, in condiţiile stării
de legitimă apărare, se va da eficienţă acestei din urmă cauze. insă, nu
este exclusă aplicarea a două dintre cauzele de excludere a infracţiunii in
cazurile in care raportul dintre ele (din punctul de vedere al efectelor) este
unul de incrucisare (suprapunere parţială).
Minorul care nu răspunde penal, va răspunde insă civil ori de c~te ori acesta
a acţionat cu discernăm~nt. De asemenea, alături sau pentru minor
vor răspunde civil părinţii acestuia, in temeiul art. 1000 alin. (2) din Codul
civil, raportat la art. 1003 din acelasi cod.
4.7. lresponsabilitatea
in temeiul art. 48 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală dacă făptuitorul, in momentul săv~rsirii faptei, fie din cauza
alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-si dea seama de acţiunile sau
inacţiunile sale ori nu putea fi stăp~n pe ele.
lresponsabilitatea presupune indeplinirea următoarelor condiţii:
făptuitorului să-i lipsească factorul intelectiv sau volitiv; lipsa celor doi
factori să existe in timpul comiterii infracţiunii; starea de iresponsabilitate să nu
se datoreze beţiei, minorităţii sau erorii de fapt; fapta comisă in stare de
iresponsabilitate să fie prevăzută de legea penală.
in toate cazurile iresponsabilitatea făptuitorului trebuie stabilită pe baza
concluziilor unui raport medico-legal de expertiză psihiatrică.
Diagnosticul medico-legal este necesar să includă at~t procesele psihice
cognitive c~t si pe cele de natură volitivă. Concluziile acestui raport trebuie să se
refere la: boala psihică de care suferă făptuitorul, cadrul sindromatic psihic
sau simptomele evidente; tulburările psihice generate de boala subiectului,
legătura cauzală dintre acestea si elementul material al faptei si motivaţia
psihopatologică; dacă subiectul supus expertizei a avut discernăm~ntul
păstrat, scăzut sau abolit; recomandări referitoare la măsurile de siguranţă.
Există iresponsabilitate in toate cazurile in care agentul a avut afectată
capacitatea psiho-fizică in sensul că acesta nu a avut fie
prefigurarea comportamentului său, fie nu a putut să-si controleze conduita
sa, din cauza unei tulburări psihice ce a determinat funcţionarea anormală a
funcţiilor cognitv- volitive ale făptuitorului. in procesul evaluării psihice a
făptuitorului trebuie luate in considerare at~t elementele specifice factorilor
vinovăţiei, c~t si activitatea afectivă a acestuia.
De asemenea, pentru existenţa iresponsabilităţii, nu este necesar ca voinţa si
constiinţa să fie abolite, suficient fiind ca acestea să afecteze capacitatea penală
105
a făptuitorului. Mai mult, nu este obligatoriu ca ambii factori a vinovăţiei să
fie afectaţi, ci este suficientă alterarea unui dintre acestia.
lresponsabilitatea este o cauză personală de nevinovăţie, care exclude
intrunirea unuia dintre elementele esenţiale ale infracţiunii, vinovăţia agentului.
4.8. Beţia
Conform art. 49 c. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală dacă făptuitorul, in momentul săv~rsirii faptei, se găsea,
datorită unor imprejurări independente de voinţa sa, in stare de beţie
completă produsă de alcool sau de alte substanţe.
Beţia accidentală completă este cauză care exclude vinovăţia
făptuitorului datorită imprejurării că el se afla in momentul săv~rsirii faptei
prevăzute de legea penală in stare de beţie involuntară totală produsă de alcool
sau alte substanţe. Sub denumirea de beţie, Codul penal acoperă o plajă foarte
largă de forme de intoxicare
După gradul de intoxicaţie, beţia poate fi totală sau parţială. Beţia totală este
de trei feluri: psihopatică (delirium tremens sau alcoolism cronic - adică alterare
mintală), epileptiformă (intoxicarea alcoolică este persistentă dar latentă) si
completă (paralizia energiei musculare insoţită de stingerea totală a facultăţilor
psihice). Delirium tremens este o stare de beţie care se manifestă in cazul
etilicilor cronici inveteraţi, in special la cei lipsiţi de aportul in substanţe alcoolice,
caracterizată prin delir si halucinaţie. Dintre aceste trei feluri de beţie
totală, primele două feluri aparţin psihopatologiei si ţin de incapacitatea
sau iresponsabilitatea penală, pentru că sunt specii de alienaţie mintală.
Beţia
completă (magna ebrietas) este singura dintre formele beţiei, după criteriul
intoxicaţiei, care intră in sfera cauzei de inlăturare a vinovăţiei analizate.
Beţia parţială sau incompletă (parva ebrietas) este acea specie de beţie ce
constă intr-o stare de surescitare dublată de o slăbire a mecanismului
psihic
superior si de excitare a psihicului inferior. Precizăm că, in cazul beţiei complete
letargice problema existenţei vinovăţiei se pune numai in cazul infracţiunilor
al căror element material se infăţisează in forma inacţiunii.
După rolul voinţei făptuitorului, beţia poate fi accidentală (fortuită involuntară)
si voluntară. Beţia voluntară este premeditată (preordinată) si simplă. Beţia
voluntară mai poate fi ocazională si cronică.
in funcţie de substanţa care a cauzat starea de beţie avem beţie caldă
(alcoolică) si beţie rece (cauzată de alte substanţe). Cele mai int~lnite aspecte
ale etilismului sunt etilismul acut si cel cronic. Formele cronice ale alcoolismului
sunt: etilismul cronic (ingestia cotidiană a de băuturi alcoolice); dipsomania
(necesitatea periodică de consum a băuturilor alcoolice); delirium tremens;
psihoza etilică (plurietiologie, dar nu este acceptată de toţi autorii). Formele
etilismului acut sunt: beţia acută voluntară (existentă in special in cazurile
in
o
care cantitatea ingerată depăseste 2 /oo); intoxicaţia accidentală;
o
beţia intenţionată; beţia patologică. in jurisprudenţa germană, alcoolemia de 2 /oo
este
considerată că afectează intr-un mod considerabil aptitudinile
o
psihice, alcoolemia de peste 2,5 /oo este considerată ca fiind cu efect probabil de
o
abolire a discernăm~ntului, iar dacă depăseste 3 /oo discernăm~ntul este
considerat abolit in totalitate.
106
Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe
nu exclude caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz,
o circumstanţă atenuantă sau agravantă.
4.9. Eroarea
Potrivit art. 51 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală c~nd făptuitorul, in momentul săv~rsirii acesteia, nu cunoaste
existenţa unei stări, situaţii sau imprejurări de care depinde caracterul penal al
faptei. Nu constituie o circumstanţă agravantă imprejurarea pe care
făptuitorul nu a cunoscut-o in momentul săv~rsirii infracţiunii. De asemenea,
necunoasterea sau cunoasterea gresită a legii penale din cauza unei
imprejurări care nu putea fi evitată in nici un mod inlătură caracterul penal al
faptei. Dacă eroarea de drept penal putea fi evitată sunt aplicabile prevederile.
Eroarea este cauza de inexistenţă a vinovăţiei ce constă in falsa
reprezentare a făptuitorului, la momentul comiterii faptei prevăzute de legea
penală, a unor date ale realităţii de care depinde caracterul penal al faptei.
Eroarea deformează factorul intelectiv p~nă la abolire, av~nd in acelasi timp
consecinţe indirecte si asupra factorului volitiv. Persoana aflată in eroare nu are
capacitatea psihică de reprezentare a conduitei sale, incapacitate datorată
necunoasterii sau cunoasterii gresite a unor stări, situaţii sau
imprejurări referitoare la elementele unei fapte prevăzute de legea penală.
După obiectul asupra căruia poartă eroarea este de fapt (ignorantia
facti,
error juris) si de drept (ignorantia juris, error juris). Eroarea de fapt are ca obiect
elemente sau date din lumea materială (de exemplu se referă la calitatea unei
persoane sau la particularităţile unui bun). Eroarea de drept - numită si de
normă - are ca obiect o normă juridică (de exemplu se referă
regulile desfăsurării unei activităţi). in doctrină se face distincţie intre eroarea de
drept (al cărei obiect este o regulă juridică) si eroarea de normă (al cărei obiect
priveste orice regulă, juridică sau extrajuridică).
Eroarea de drept poate fi: de drept penal (c~nd falsa reprezentare se referă la
o normă penală) si de drept extrapenal (c~nd falsa reprezentare se referă la o
normă extrapenală). in această materie este aplicabil adagiul: ~ nemo
censetur legem ignorare". Sigur că, in pofida acestei reguli, sunt mulţi
oameni care nu
cunosc nici măcar legea domeniului lor de activitate. De fapt chiar juristii
nu cunosc toate legile. Necunoasterea sau cunoasterea gresită a legilor
este, in ciuda teoriei, un fenomen ce cuprinde aproape toţii destinatarii legii,
deoarece cunoasterea tuturor legilor, de către toată lumea, este o utopie.
Eroarea - de fapt si de drept - poate fi principală sau secundară. Este
principală eroarea care are ca obiect fiinţa realităţii sau normei asupra
cărora poartă, iar secundară eroarea care are ca obiect numai un aspect al
entităţii sau
regulii asupra cărora există.
in funcţie de factorii care au determinat falsa reprezentare a realităţii eroarea
este prin necunoastere sau prin amăgire. Necunoasterea este o ignoranţă
determinată, de regulă, de lipsa de cultură referitoare la elementele faptei
prevăzute de legea penală. Amăgirea este inducerea in eroare a făptuitorului de
către o altă persoană.
107
in raport de mijloacele sau posibilităţile de impiedicare, eroarea
este invincibilă sau inlăturabilă. Eroarea invincibilă este de neinlăturat, adică nu
poate impiedicată in nici fel. Eroarea ~nlăturabilă poate fi evitată dacă agentul
este mai prudent sau mai diligent.
in funcţie de consecinţe eroarea poate fi: esenţială si neesenţială, dintr-
un
punct de vedere si, principală sau secundară, dintr-un alt punct de vedere.
Eroarea este esenţială c~nd exclude vinovăţia agentului. Eroarea este
neesenţială c~nd are rolul unei circumstanţe atenuante, deoarece nu justifică, ci
numai scuză comportamentul făptuitorului.
Eroarea poate fi provocată (de o altă persoană) sau neprovocată (nu există
acte de inducere in eroare, din partea altei persoane). in cazul inducerii in
eroare cel care a determinat eroarea răspunde penal. Se mai poate distinge in
eroare asupra identităţii persoanei vătămate (error in persona) si
eroare
aberativă (aberratio ictus, aberratio causae si aberratio delicti)
Eroarea trebuie deosebită de cunoasterea dubitativă sau de lipsa
de pregătire. in cazul c~nd cunoasterea este incertă, agentul care a săv~rsit
fapta prevăzută de norma de incriminare a avut reprezentarea specifică
intenţiei indirecte, iar in cazul lipsei de pregătire, de regulă, prefigurarea
realităţii este specifică culpei.
65. Noul Cod penal: cauze justificative si cauze de neimputabilitate

Pornind de la definiţia pe care o consacră infracţiunii (fapta prevăzută
de legea peană, comisă cu vinovăţie, nejustificată si imputabilă persoanei
care a săv~rsit-o), noul Cod penal imbunătăţeste cadrul cauzelor care
exclud infracţiunea, impărţindu-le in două categorii: cauze justificative si
cauze de neimputabilitate.
5.1. Cauzele justificative
Cauzele justificative desemnează anumite imprejurări in care o faptă,
desi prevăzută de legea penală, devine conformă ordinii juridice in ansamblul ei
si, astfel, nu constituie infracţiune.
in categoria cauzelor justificative regăsim legitima apărare si starea de
necesitate, reglementate cu unele particularităţi faţă de actualul Cod penal,
precum si două cauze inexistente in actuala reglementare, anume: exercitarea
unui drept sau indeplinirea unei obligaţii si consimţăm~ntul persoanei vătămate.
Cauzele justificative operează in rem, efectelor lor extinz~ndu-se si
asupra
participanţilor la comiterea faptei prevăzute de legea penală.
5.1.1. Legitima apărare
Definiţia legitimei apărări nu a suferit modificări de substanţă, noul Cod penal
renunţ~nd doar la condiţia ca pericolul generat de atac să fie grav. S-a
considerat că gravitatea pericolului trebuie apreciată pe tăr~mul proporţionalităţii
atacului cu apărarea.
De asemenea, in materia prezumţiei de legitimă apărare s-au
reconceput condiţiile atacului, acesta fiind reprezentat de pătrunderea fără
drept intr-o locuinţă, incăpere, dependinţă sau loc imprejmuit ţin~nd de acestea,
nu numai prin violenţă, viclenie sau efracţie, dar si prin alte asemenea modalităţi
nelegale (spre exemplu, prin ameninţarea personalului de pază) sau in timpul
nopţii.
108
Pe de altă parte, excesul justificat de legitimă apărare nu mai
este reglementat in cadrul cauzelor justificative, ci constituie o
cauză de neimputabilitate distinctă.
5.1.2. Starea de necesitate
Condiţiile stării de necesitate nu sunt modificate in reglementarea noului Cod
penal.
Totusi, excesul justficat de stare de necesitate (situaţia persoanei aflată
in stare de necesitate, care nu si-a dat seama, la momentul comiterii
faptei, că pricinuieste urmări vădit mai grave dec~t cele care s-ar fi putut
produce dacă pericolul nu era inlăturat) nu constituie cauză justificativă, ci
se regăseste in cadrul cauzelor de neimputabilitate.
5.1.3. Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligaţii
Această cauză de excludere a infracţiunii nu se regăseste in actualul
Cod penal, insă ea a fost reglementată in Codul penal din 1936 si in Codul
justiţiei militare.
Conform noului Cod penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală
constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei
obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor si limitelor prevăzute de
aceasta. Este asa-numita autorizare a legii.
Raţiunea acestei cauze justificative rezidă in aceea că nu poate fi
sancţionată o activitate pe care legea o permite subiectului sau o activitate
la care legea il obligă pe subiect. Dacă legea conferă individului un drept, ar fi o
contradicţie in terminis ca, in acelasi timp, să-l pedepsească pentru exercitarea
acelui drept in limitele legale. De asemenea, ~c~nd o activitate este impusă de
lege, acea activitate nu poate fi socotită ilicită, fiindcă ea nu este contrarie
97
dreptului, ci conformă lui" .
Spre exemplu, legea penală incriminează ameninţarea unei persoane cu
săv~rsirea unei fapte păgubitoarea indreptată impotriva sa, dacă este de natură
să-i producă o stare de temere. Totusi, va fi justificată si, deci, nu va constitui
infracţiune, fapta creditorului de a-l ameninţa pe debitor cu introducerea
unei acţiuni in justiţie pentru recuperarea creanţei sale. O atare ameninţare, desi
este de natură a crea debitorului o stare de temere (spre exemplu, că
bunurile proprietatea sa vor fi executate silit in baza hotăr~rii instanţei), nu
constituie totusi infracţiune, reprezent~nd exercitarea unui drept pe care
legea civilă il recunoaste creditorului pentru situaţia in care debitorul nu-si
indeplineste de bună voie obligaţia. Tot astfel, legea penală incriminează
actele de lovire cauzatoare de suferinţe fizice; dar, cel care practică in mod
autorizat box-ul isi loveste adversarul, in cadrul unei intreceri sportive, in
exercitarea unui drept, deci lovirea este justificată si nu constituie infracţiune.
De asemenea, legea penală incriminează lipsirea de libertate in mod ilegal.
Totusi, nu constituie infracţiune, fiind justificată, fapta poliţistului de a priva
de
libertate o persoană in privinţa căreia instanţa competentă a emis mandat
de arestare preventivă, aceasta reprezent~nd aducerea la indeplinire a
unei obligaţii impusă de lege.Codul penal incriminează si pătrunderea fără drept
intr-o
97
V. DONGOROZ, Curs de drept penal, 1942, pag.449-450.
109
locuinţă, incăpere, dependinţă sau loc imprejmuit ţin~nd de acestea, fără
consimţăm~ntul persoanei care le foloseste (violarea de domiciliu), dar va
fi justificată fapta poliţistului de a intra intr-un apartament in executarea
unui mandat de percheziţie emis de judecător. Tot astfel, legea sancţionează
penal actul de violenţă care cauzează unei persoane o infirmitate
(vătămarea corporală); insă, nu constituie infracţiune, fiind justificată, fapta
medicului de a amputa un braţ unui pacient, care altfel ar fi murit datorită
extinderii cangrenei către organele vitale ale corpului. Medicul are obligaţia legală
de a depune toate diligenţele necesare pentru salvarea vieţii pacientului,
deci fapta sa va fi justificată.
Spre a justifica comiterea faptei prevăzute de legea penală, at~t exercitarea
dreptului c~t si indeplinirea obligaţiei trebuie să se menţină in limitele legale. Prin
urmare, raport~ndu-ne la exemplele de mai sus, nu va fi justificată - si va
constitui asadar infracţiune - fapta boxerului de a-si ascunde in mănusă un
obiect metalic dur si de a-si lovi adversarul, cauz~ndu-i astfel leziuni, sau fapta
poliţistului de a priva de libertate pe inculpat după expirarea perioadei arestării
preventive, dacă aceasta nu a fost prelungită de instanţa de judecată.
Conform noului Cod penal, este de asemenea justificată si fapta prevăzută de
legea penală const~nd in indeplinirea unei obligaţii impusă de autoritatea
competentă, in forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este in mod
vădit ilegală. Cu alte cuvinte, comanda autorităţii legitime.
Raţiunea acestei reglementări stă in faptul că, uneori, executarea legii
necesită o comandă a autorităţii, un ordin al superiorului către inferior.
Există anumite domenii care presupun, prin esenţa lor, subordonarea
ierarhică (spre exemplu, activitatea forţelor armate, care se bazează pe
disciplina militară). Executarea ordinului, dat in forma prevăzută de lege,
are acelasi efect ca si indeplinirea unei obligaţii legale, adică exclude
caracterul infracţional al faptei.
Spre exemplu, militarul care, la ordinul comandantului său, deschide
focul asupra celor ce atacă unitatea militară, ucig~ndu-i, nu comite o
infracţiune de omor. Fapta sa este justificată prin indeplinirea obligaţiei impusă
de autoritatea competentă.
Justificarea faptei este insă supusă indeplinirii a două condiţii cumulative:
a) ordinul să fie dat in forma prevăzută de lege, adică să emane de
la autoritatea legal competentă a ordona, să fie dat in forma prescrisă de lege si
să intre in atribuţiile făptuitorului;
b) ordinul să nu fie vădit ilegal.
Este de observat, in privinţa comenzii autorităţii legitime, că făptuitorul
(cel care aduce ordinul la indeplinire) este absolvit de răspundere chiar dacă
ordinul este contrar legii, cu excepţia cazului in care este in mod vădit
ilegal. Legea consacră sistemul controlului formal asupra ordinului, combin~ndu-
l cu sistemul
110
98
ilicitului vădit , in considerarea realităţii că, de cele mai multe ori, subordonatul
nu are nici timpul si nici mijloacele de a verifica legalitatea sau ilegalitatea
ordinului primit. El execută ordinul in virtutea unei prezumţii de legalitate a
acestuia.
Prin urmare, dacă ordinul este unul legal, chiar dacă executarea lui constituie o
faptă prevăzută de legea penală, această faptă nu devine infracţiune, fiind
apăraţi de răspundere at~t superiorul c~t si subordonatul.
in schimb, c~nd ordinul executat a fost unul ilegal, sunt posibile două soluţii:
- dacă ordinul a fost vădit ilegal, at~t cel care l-a dat (superiorul) c~t si cel
care l-a executat (subordonatul) vor răspunde penal, fapta nefiind
justificată. Spre exemplu, ordinul dat de comandant militarilor din serviciul de
gardă - sub motivaţia că este atacat obiectivul militar - de a deschide focul
asupra unor copii in v~rstă de 5 ani care lovesc cu beţe din lemn in gardul
unităţii;
- dacă ordinul este ilegal, dar ilegalitatea nu este evidentă, inferiorul va
fi apărat de răspundere penală; in acest caz, ordinul superiorului se combină cu
eroarea de fapt. Superiorul insă va răspunde penal.
5.1.4. Consimţăm~ntul persoanei vătămate
Conform noului Cod penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală
săv~rsită cu consimţăm~ntul persoanei vătămate, dacă aceasta putea
să dispună in mod legal de valoarea socială lezată sau pusă in pericol.
in planul dreptului penal, consimţăm~ntul victimei apare fie ca si cauză
justificativă, fie ca si imprejurare care exclude unul dintre elementele constitutive
ale faptei. Cele două ipoteze nu trebuie confundate. in prima situaţie (care ne
interesează in analiza ce urmează), este inlăturată antijudiciaritatea faptei
prevăzute de legea penală; in cea de-a doua situaţie, este exclusă
tipicitatea faptei, in sensul că aceasta nu este prevăzută de legea penală. Spre
exemplu, legea penală defineste furtul ca fiind luarea unui bun mobil din
posesia sau detenţia altei persoane, fără consimţăm~ntul acesteia, in scopul
insusirii pe nedrept; dacă persoana care posedă bunul isi exprimă acordul
pentru ca făptuitorul să-i ia acel bun, lipseste unul dintre elementele
constitutive ale infracţiunii. in acest caz, fapta nu este infracţiune pentru că nu
este prevăzută de legea penală, deci nu este tipică, si nu pentru că ar fi
justificată. in schimb, distrugerea unui bun al altuia, chiar dacă se face cu
consimţăm~ntul acestuia, este o faptă prevăzută de legea penală, dar justificată.
Spre a reprezenta o cauză justificativă si, prin urmare, a exclude infracţiunea,
consimţăm~ntul victimei trebuie să intrunească cumulativ mai multe condiţii:
a) trebuie să provină de la persoana vătămată;
b) trebuie să fie valabil exprimat;
98
in doctrina penală mai sunt cunoscute următoarele teorii (sisteme) asupra problemei celui
răspunzător de executarea ordinului ilegal: teoria consemnului, conform căreia subordonatul este
intotdeauna dator să se supună ordinului superiorului, chiar dacă este vădit ilegal; teoria baionetelor
inteligente, conform căreia inferiorul are intotdeauna dreptul să examineze legalitatea ordinului si să-l
refuze dacă este ilegal; teoria apelului la controlul ierarhic, conform căreia inferiorul are dreptul
să verifice ordinul din punct de vedere substanţial, semnal~nd superiorului sau organului de
control ilegalitatea lui. A se vedea I. TANOVICEANU, Curs de drept penal, 1912, pag.510-
511; V. DONGOROZ, Curs de drept penal, 1942, pag. 451-452.
111
Pentru a exprima un consimţăm~nt valabil, persoana vătămată trebuie
să inţeleagă semnificaţia pe care o produce acordul său. Aceasta implică in
primul r~nd existenţa discernăm~ntului, pentru că nu se poate presupune că cel
ce nu are puterea de a inţelege rezonanţa socială a propriilor fapte ar putea să
fie de acord cu fapta prin care altul i-ar leza un drept. Spre exemplu, nu poate
exprima un consimţăm~nt valabil un minor de v~rstă foarte fragedă sau un
alienat mintal.
Existenţa sau lipsa discernăm~ntului, ca si condiţie intrinsecă
a consimţăm~ntului, se analizează de la caz la caz. Prezumţia legală absolută că
minorul sub 14 ani nu are discernăm~ntul faptelor sale nu are relevanţă in
această materie, pentru că ea priveste numai faptele penale comise de minor, iar
nu si cele comise contra minorului. Spre exemplu, un minor de 13 ani poate
consimţi in mod valabil ca părintele să-i distrugă jucăriile pe care le folosea in
perioada prescolară.
In al doilea r~nd, consimţăm~ntul nu este valabil exprimat atunci c~nd este
smuls prin dol sau violenţă, fizică sau morală. Spre exemplu, in cazul in
care autorul, invocand in mod nereal decesul unui apropiat, convinge
persoana vătămată să ii cedeze o sumă de bani spre a o folosi la inmorm~ntare,
există acordul victimei, dar acesta este viciat, deci nu exclude
infracţiunea de inselăciune. Tot astfel, dacă victima dă autorului o sumă de bani
fiind ameninţată cu publicarea unor fotografii compromităţoare, există
consimţăm~nt, dar obţinut prin constr~ngere morală, deci viciat; fapta de
santaj nu este prin urmare justificată.
c) consimţăm~ntul să fie anterior faptei;
Consimţăm~ntul justifică fapta atunci c~nd intervine anterior comiterii primului
act de executare.
Acordul victimei nu justifică fapta dacă survine după comiterea acesteia. Nu
trebuie confundat consimţăm~ntul cu iertarea. lertarea nu justifică infracţiunea.
Chiar dacă, pentru anumite infracţiuni, iertarea poate imbracă forma refuzului de
a introduce o pl~ngere prelabilă sau forma impăcării părţilor, ceea ce are
ca efect imposibilitatea sancţionării autorului, această situaţie nu exclude
caracterul penal al faptei (deci fapta continuă a fi infracţiune), ci doar
răspunderea penală;
d) persoana vătămată să fie in drept a dispune de valoarea socială
lezată sau pusă in pericol;
lndividul poate dispune de acele drepturi care sunt reglementate in principal
spre a-i asigura confortul. Sunt asemenea drepturi cele patrimoniale, sănătatea,
libertatea, demnitatea.
In schimb, sunt indisponibile valorile sociale care privesc colectivitatea
in ansamblul ei (spre exemplu: securitatea naţională, justiţia, increderea publică
in monedă, sănătatea publică, circulaţia rutieră si feroviară).
e) să nu fie vorba de o infracţiune contra vieţii. Uciderea unei persoane nu
este justificată nici chiar dacă victima pretinde sau este de acord să fie ucisă;
legislaţia noastră penală nu admite eutanasia. De altfel, noul Cod
99
penal incriminează distinct fapta de ucidere la cererea victimei ;
99
Conform art.190 din noul Cod penal, uciderea săv~rsită la cererea explicită, serioasă, constientă si
repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată
medical, cauzatoare de suferinţe fizice permanente si greu de suportat, se pedepseste cu inchisoarea
de la unu la 5 ani.
112
f) să nu fie vorba despre infracţiuni, altele dec~t cele contra vieţii, pentru care
legea penală exclude expres efectul justificativ al consimţăm~ntului.
Spre exemplu, consimţăm~ntul dat de victimele traficului de persoane
sau ale traficului de minori nu constituie cauză justificativă.
5.2. Cauzele de neimputabilitate
Cauzele de neimputabilitate sunt anumite imprejurări in care fapta, desi este
prevăzută de legea penală (tipică) si nejustificată (antijuridică), nu poate fi totusi
reprosată autorului ei si, prin urmare, nu constituie infracţiune.
Noul Cod penal grupează in categoria cauzelor de neimputabilitate
constr~ngerea fiizică, constr~ngerea morală, minoritatea
făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicaţia (noua denumire consacrată pentru
beţie), eroarea si cazul fortuit, la care adaugă excesul neimputabil.
Cauzele de neimputabilitate produc efecte in personam (nu isi extind efectele
asupra celorlalţi participanţi la comiterea faptei, in afară de autor), cu excepţia
cazului fortuit, care produce efecte in rem (intocmai ca si cauzele justificative).
Nu există deosebiri de reglementare in ceea ce priveste constr~ngerea fizică,
constr~ngerea morală, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicaţia si cazul fortuit.
Pin urmare, ne vom ocupa in cele ce urmează de excesul neimputabil si
de eroare.
5.2.1. Excesul neimputabil
Excesul neimputabil este reglementat in două modalităţi: excesul neimputabil
de legitimă apărare si excesul neimputabil de stare de necesitate. Ambele
modalităţi au fost desprinse din conţinutul actual al legitimei apărări si, respectiv,
al stării de necesitate.
Excesul neimputabil de legitimă apărare presupune că persoana aflată
in legitimă apărare a depăsit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări
proporţionale cu gravitatea atacului. Făptuitorul se dovedeste excesiv
in apărarea pe care o face contra atacului la care este supus, dar infracţiunea
este exclusă fiindcă acest exces se datorează stării de tulburare sau temere.
Excesul justificat de stare de necesitate presupune că făptuitorul, aflat
in stare de necesitate, comite fapta prevăzută de legea penală fără a-si da
seama că pricinuieste urmări vădit mai grave dec~t cele ce s-ar fi putut produce
dacă pericolul nu era inlăturat. $i in acest caz este exclusă infracţiunea.
5.2.2. Eroarea
Reglementarea actuală cu privire la eroare este imbunătăţită prin noul Cod
penal, adăug~ndu-se eroarea asupra antijudiciarităţii faptei.
Astfel, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săv~rsită ca
urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din
cauza unei imprejurări care nu putea fi in niciun fel evitată.
Pentru ca acest tip de eroare să excludă imputabilitatea faptei si, deci,
infracţiunea, este necesar să fie indeplinite două cerinţe cumulative, anume:
- eroarea să poarte asupra caracterului ilicit al faptei, deci să fie o eroare de
normă penală;
- eroarea să se datoreze unei imprejurări inevitabile pentru făptuitor
(spre exemplu, autorul s-a aflat in comă la momentul adoptării si intrării in vigoare
a unei noi norme de incriminare si, imediat ce si-a revenit, a comis fapta
nou incriminată; sau, autorul se află intr-o localitate izolată de restul ţării,
unde Monitorul Oficial in care s-a publicat legea de incriminare nu s-a putut
distribui datorită unei imprejurări excepţionale - cutremur, inundaţie de mari
proporţii -, si
113
comite fapta nou incriminată).

1. Instanţa a reţinut că inculpatul a consumat băuturi alcoolice intr-un bufet
unde, la o masă invecinată, se găsea victima. Aceasta, aflată in stare de
ebrietate, l-a insultat pe inculpat care, la inceput, a ripostat, rug~nd-o in
mod repetat să il lase in pace, insă ictima a devenit mai agresivă, prinz~ndu-l
peste masă, pe inculpat de m~neca hainei si continu~nd să il insulte. in
această situaţie, inculpatul, pentru a evita amplificarea conflictului, a cerut
barmanului să il cheme pe seful de unitate, moment in care victima l-a lovit cu
palma peste faţă, făc~nd să-i cadă pe jos ochelarii. in apărarea inculpatului
a intervenit un martor pe care victima a incercat să il lovească fără insă a reusi,
deoarece in acel moment inculpatul i-a aplicat o lovitură de pumn in faţă.
Victima s-a dezechilibrat si a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de pardoseala
de ciment a localului, produc~ndu-i-se leziuni ce au dus la deces.
Inculpatul a susţinut că s-a aflat in legitimă apărare, ale cărei limite le-a
depăsit din cauza tulburării si temerii pe care agresivitatea victimei i le-a produs.
Să se arate dacă această apărare este intemeiată sau nu.
Soluţie:
Lovirea vicitmei nu constituie o apărare legitimă deoarece depăsea
limitele necesităţii apărării. Excesul nu era justificat, nefiind determinat de
starea de tulburare si teamă a făptuitorului.
2. in fapt, s-a reţinut că, in seara zilei de 11.02.1990, in timp ce numitul G.M.
mergea pe blv. Mihai Viteazul din mun. Cluj-Napoca, a fost acostat fără motiv de
R.I., care era impreună cu inculpatul V.B. Faţă de comportarea agresivă a
lui R.I., G.M. a ripostat in acelasi mod, iar inculpatul, intervenind, i-a
aplicat acestuia din urmă o lovitură cu briceagul in hemitoracele st~ng anterior.
Victima a fost transportată imediat la spital si supusă intervenţiilor
chirurgicale de urgenţă, viaţa fiindu-i salvată.
Instanţa l-a pe inculpatul V.B. la 5 ani inchisoare pentru tentativă
la infracţiunea de omor.
Inculpatul a declarat recurs impotriva acestei hotăr~ri, susţin~nd că a săv~rsit
fapta fără nicio motivaţie, că are o fire interiorizată si că mama sa suferă de o
boală psihică.
Să se arate ce urma să decidă instanţa de recurs.
Soluţie:
Aparenta lipsă a motivaţiei in săv~rsirea faptei nu justifică concluzia alienaţiei
mintale sau altor cauze datorită cărora inculpatul să nu-si fi putut da seama de
acţiunile sale ori să nu fi putut fi stăp~n pe ele. Fapta inculpatului a reprezentat
un răspuns, evident disproporţionat, la atitudinea victimei G.M.. Sub aspect
subiectiv, inculpatul a săv~rsit fapta sub o anume motivaţie (dorinţa de a riposta
la atitudinea victimei) care, chiar dacă apare ca nefirească in raporturile
inter- umane, totusi există. Pe de altă parte, firea introvertită a inculpatului nu
echivalează cu iresponsabilitatea acestuia, după cum nici boala psihică a mamei
inculpatului nu face să se presupună că de o boală cu acelasi efect
suferă si inculpatul.
in consecinţă, instanţa trebuie să respingă recursul inculpatului, intruc~t nu
există cauza de excludere a iresponsabilităţii.
3. S-a stabilit că inculpatul Z.V., după ce a consumat băuturi alcoolice
114
~mpreună cu mai multe persoane, ajung~nd in stare de ebrietate, a vrut să intre
in localul Facultăţii de Drept din Bucuresti, dar usa fiind incuiată, a spart geamul.
La intervenţia paznicului, inculpatul l-a lovit in cap cu o sacosă in care avea o
sticlă cu vin, iar la sosirea la faţa locului a unui ofiţer de poliţie, inculpatul l-a lovit
si pe acesta.
Fiind trimis in judecată pentru săv~rsirea infracţiunilor de ultraj, de distrugere
si de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, inculpatul a fost
achitat cu motivarea că, in momentul săv~rsirii faptei, se afla in stare de beţie
patologică ce inlătură caracterul penal al faptei in baza art. 49 Cp.
Să se arate dacă soluţia instanţei este corectă sau nu.
Soluţie:
Hotăr~rea instanţei este gresită.
Conform art.49 alin.1 C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută
de legea penală, dacă făptuitorul, in momentul săv~rsirii faptei, se găsea, datorită
unor imprejurări independente de voinţa sa, in stare de beţie completă produsă
de alcool sau de alte substanţe.
in speţă, starea de beţie a fost urmarea consumului voluntar de alcool, iar nu
a unor imprejurări independente de voinţa inculpatului. Prin urmare,
caracterul penal al faptei nu este exclus.
4. in sarcina minorului s-a reţinut că, anterior implinirii v~rstei de 14
ani, a aplicat victimei - minoră si ea - o lovitură care, datorită complicaţiilor
survenite, a condus la moartea acesteia. Moartea victimei a survenit după
ce minorul
~mplinise v~rsta de 14
ani.
Să se arate dacă fapta minorului constituie sau nu infracţiune.
Soluţie:
Data săv~rsirii infracţiunii este data c~nd s-a comis actul de conduită
incriminat de lege si nu data c~nd s-a produs rezultatul.
in speţă, la data lovirii victimei, minorul nu implinise v~rsta de 14 ani, astfel că
el nu indeplinea condiţiile legale spre a răspunde penal, fiind prezumat
absolut că nu are discernăm~nt.
in consecinţă, fapta minorului nu constituie infracţiune.
5. Instanţa a reţinut că inculpata M.F. si cu soţul ei locuiau la mătusa
acesteia, in v~rstă de 78 ani, urm~nd a o ingriji si av~nd unele promisiuni că,
după moartea ei, averea acesteia le va reveni lor. intre cei doi soţi si mătusa lor
au survenit neinţelegeri si, animată de dorinţa de a intra c~t mai cur~nd
in posesia averii, inculpata M.F. a luat hotăr~rea de a-si ucide mătusa. in
acest scop, inculpata a procurat o cantitate de paration in soluţie, din care a
picurat pe o napolitană dintr-un pachet pe care mătusa il avea in casă. Ulterior,
mătusa a fost vizitată de o vecină căreia, la plecare, i-a dat respectiva
napolitană, iar aceasta, la r~ndul ei, a dat-o unui copil care a m~ncat-o, s-a
intoxicat si a murit.
Să se arate cum trebuia calificată fapta inculpatei M.F., faptele mătusii sale si
a vecinei care a ~nm~nat napolitana otrăvită
copilului.
Soluţie:
Fapta inculpatei constituie infracţiune de omor, chiar dacă rezultatul s-a
produs in privinţa altei persoane dec~t cea pe care victima urmărea să o ucidă.
Faptele săv~rsite de mătusa inculpatei si de vecina acesteia nu
constituie infracţiuni, fiind comise in eroare de fapt. Nici mătusa inculpatei
si nici vecina acesteia nu au cunoscut imprejurarea că napolitana fusese
otrăvită, ceea ce inseamnă că ele au comis faptele fără vinovăţie, fiind in
imposibilitate de a prevedea rezultatul periculos al acestora. Reprezentarea
lor psihică asupra
115
consecinţelor faptelor pe care le-au săv~rsit s-a format pe date gresite ale
realităţii, ce nu le sunt imputabile.
§7. Rezumat
Cauzele care exclud infracţiunea sunt imprejurări ce impiedică
intrunirea elementelor sau condiţiilor de existenţă a infracţiunii.
După criteriul sferei de incidenţă si al sediului reglementării, deosebim cauze
generale si cauze speciale de excludere a infracţiunii.
Cauzele generale au un domeniu de aplicare ce cuprinde mai
multe
infracţiuni si sunt reglementate, de regulă, in partea generală a Codului penal.
Cauzele speciale au aplicabilitate la o singură infracţiune sau la un
grup determinat de infracţiuni si sunt reglementate, de obicei, in partea
specială a Codului penal sau in alte legi.
In raport de intinderea efectelor pe care le produc, int~lnim cauze
justificative si cauze de neimputabilitate. Această clasificare este avută
in vedere de noul Cod penal.
Cauzele justificative produc efecte in rem. Sunt cauze justificative: legitima
apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau ~ndeplinirea unei
obligaţii si consimţăm~ntul persoanei vătămate.
Cauzele de neimputabilitate produc efecte in personam (cu excepţia cazului
fortuit). Sunt cauze de neimputabilitate: constr~ngerea fiizică, constr~ngerea
morală, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicaţia, eroarea,
cazul fortuit si excesul neimputabil.
1. Prima instanţă a reţinut in fapt că, in seara zilei de 5 august 2001,

inculpatul N.I., impreună cu M.M. si M.E., consumau băuturi alcoolice la o masă
de la bufetul din comuna Malu Mare, jud. Dolj, iar la o masă alăturată se
afla partea vătămată C.I., cu concubina sa P.Gh. si martorul D.F.
Pentru că inculpatul a intrebat pe C.I. de ce s-a certat cu M.M., partea
vătămată i-a adresat injurii si l-a ameninţat cu cuţitul, după care a plecat acasă,
dată fiind starea de ebrietate in care se afla. A fost insă ajuns din urmă
de inculpat si de persoanele care il insoţeau si care aveau acelasi drum cu
victima. Văz~ndu-l, victima s-a indreptat spre inculpat, i-a adresat cuvinte
injurioase si l-a ameninţat cu cuţitul. in acel moment, inculpatul N.I. i-a smuls
cuţitul din m~nă, i- a aplicat două lovituri in abdomen si apoi a fugit de la locul
faptei.
in faţa instanţei, inculpatul a susţinut că s-a aflat in stare de legitimă apărare
si deci fapta sa nu constituie infracţiune.
Arătaţi si argumentaţi ce urma să decidă instanţa.
2. In ziua de 26 iunie 1999, fiind in stare de ebrietate, inculpatul U.Gh.

a adresat diferite injurii soţiei sale, care a intrat in bucătăria locuinţei
pentru a-l apostrofa in legătură cu starea sa, mai ales că si in alte zile
consumase in mod excesiv băuturi alcoolice. in momentul in care soţia a
păsit in bucătărie, inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică cu un cuţit in partea
st~ngă a pieptului, din care cauză aceasta a decedat la scurt timp.
Imediat după săv~rsirea faptei, inculpatul a ascuns cuţitul (corp delict) si s-a
incuiat in locuinţă.
Instanţa l-a condamnat pe inculpatul U.Gh. pentru infracţiunea de omor, desi
a reţinut că starea de beţie a inculpatului a fost involuntară (lucrase intr-
un
116
mediu cu vapori de alcool si, fără a-si da seama, a inhalat astfel de vapori) si că,
la momentul comiterii faptei, inculpatul avea o alcoolemie de 2,03 la mie.
Argumentaţi dacă soluţia instanţei este sau nu corectă.

1. Analizaţi legitima apărare si starea de necesitate
2. Analizaţi constr~ngerea fizică si constr~ngerea morală
3. Analizaţi eroarea
in cazul legitimei apărări, riposta:

a) trebuie să provină de la un terţ;
b) trebuie să provină de la persoana atacată;
c) poate proveni at~t de la persoana atacată, c~t si de la un terţ.

Bucuresti,
2007;
117
UNITATEA SI PLURALITATEA INFRACŢIONALĂ
Cuprins:
§1. Obiective
§6. Noţiunea si formele pluralităţii de infracţiuni
§8. Recidiva
§11. Rezumat
§1. Obiective
In cadrul acestei unităţi vor fi prezentate situaţiile in care aceeasi pesoană

comite fie mai multe acte ce reprezintă o singură infracţiune, fie mai multe
infracţiuni.

= explicaţi conceptul de unitatea infracţională;
= explicaţi conceptul de pluralitate infracţională
= inţelegeţi si explicaţi concursul de infracţiuni;
= inţelegeţi si explicaţi recidiva;
= inţelegeţi si explicaţi pluralitatea intermediară.

Infracţiunea ca fenomen socio-uman este o formă reală obiectivă de conduită

a omului, care are o existenţă unitară in materialitatea sa, indiferent de numărul
participanţilor. Infracţiunea este totodată si o unitate juridică, fiindcă orice faptă
ce constituie infracţiune reprezintă o concretizare a conceptului de
infracţiune existent in norma de incriminare.
Elementele infracţiunii se prezintă in interdependenţă, particularitate ce
dă unitate faptei ce constituie infracţiune. Unitatea si pluralitatea de infracţiuni
sunt categorii juridice penale ce se raportează la o bază de evaluare, care este
118
infracţiunea. Vom fi in prezenţa unităţii infracţionale dacă prin raportare la baza
de evaluare - infracţiunea - vom identifica conţinutul unei singure infracţiuni. in
schimb, va exista pluralitate de infracţiuni dacă in funcţie de aceeasi bază
de evaluare activitatea examinată realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
Diferenţierea intre pluralitate de infracţiuni si unitate infracţională prezintă
importanţă nu numai din perspectivă pur tehnică, ci si din punct de vedere
practic. Deosebirile sunt at~t de natură cantitativă, c~t si de natură
calitativă deoarece, in majoritatea cazurilor de pluralitate de infracţiuni,
făptuitorul (avem in vedere, in special, concursul real si recidiva) vădeste un grad
de pericol social sporit, comparativ cu cel care a săv~rsit o singură infracţiune.
Interesul deosebirii intre pluralitatea de infracţiuni si unitatea de
infracţiune este evidenţiat de consecinţele pe care le-ar produce o eventuală
greseală de apreciere, pe planul tratamentului sancţionator al persoanei căreia i
se atribuie activitatea infracţională.
Unitatea de infracţiune poate fi simplă sau complexă, in funcţie de structura
elementului material si a rezultatului produs. Problema unităţii de infracţiune
există numai dacă bazei de evaluare - infracţiunea - ii atasăm si o altă
coordonată, anume ca activitatea examinată să fie realizată de acelasi făptuitor.
Infracţiunea este luată in considerare ca bază de evaluare prin prisma
părţii esenţiale a conţinutului infracţiunii, iar nu si referitor la conţinutul accidental
sau circumstanţial.
Concepţiile despre instituţia unităţii infracţionale diferă de la un sistem
de drept la altul. De regulă, in stabilirea unităţii de infracţiune se porneste
de la normele de incriminare. Unitatea infracţională poate avea mai multe
forme, in funcţie de criteriile utilizate de cel care face diviziunea. Cea mai
uzitată dintre clasificări este după criteriul realităţii, sau naturii unităţii, in
raport de care se deosebeste in pluralitate naturală si pluralitate legală.
Unitatea naturală de infracţiune este forma unităţii infracţionale determinată de
unitatea elementelor obiective si subiective ale infracţiunii. Unitatea legală de
infracţiune este forma
unităţii infracţionale ce există prin reunirea intr-o singură incriminare a
elementelor mai multor infracţiuni.
4.1. Formele unităţii naturale de infracţiune
Unitatea naturală de infracţiune este forma unităţii infracţionale in cuprinsul

căreia identificăm o singură incălcare a legii, un singur element material si
o singură rezoluţie infracţională. Unitatea naturală de infracţiune are
caracter de
~ntreg unic at~t din punct de vedere faptic, c~t si din perspectivă juridică. Altfel
spus, unitatea faptică obiectivă are un singur corespondent legal, un singur
conţinut juridic.
Sunt considerate forme ale unităţii naturale infracţionale: infracţiunea simplă
(instantanee), infracţiunea continuă si infracţiunea deviată.
4.2. Infracţiunea simplă

lnfracţiunea simplă este forma unităţii naturale de infracţiune al cărei conţinut
119
se realizează prin efectuarea unei singure acţiuni (inacţiuni) momentane ce
produce un singur rezultat, in baza unei decizii infracţionale unice. De pildă, este
infracţiune simplă uciderea unei persoane prin lovirea cu toporul.
Infracţiunea simplă instantanee nu trebuie confundată cu infracţiunea
continuă. La prima vedere s-ar părea că durata in timp este criteriul care
delimitează infracţiunea simplă instantanee de infracţiunea continuă. Totusi,
nu durata in timp este particularitatea care diferenţiază cele două specii
de unitate naturală de infracţiune, deoarece ambele forme presupun un
consum temporal. in cazul infracţiunii momentane, derularea elementului
material al acesteia incetează in momentul in care a survenit rezultatul, in timp ce
in cazul infracţiunilor continue, elementul material se prelungeste si după
apariţia rezultatului. La infracţiunea continuă, nu doar elementul material se
prelungeste in timp, ci si procesul e producere a rezultatului.
in cazul infracţiunii simple momentane, elementul material se manifestă printr-o
acţiune sau inacţiune unică, chiar dacă in cuprinsul acestora intră mai multe acte
fizice, a căror pluralitate reiese din condiţiile in care s-a comis infracţiunea. De
fiecare dată actele materiale multiple, ce realizează conţinutul unei singure
acţiuni sau inacţiuni, au o desfăsurare cvasisimultană. Infracţiunea simplă
instantanee realizată prin mai multe acte este numită in doctrină
(impropriu) unitate naturală colectivă.
4.3. Infracţiunea continuă

lnfracţiunea continuă este forma unităţii naturale de infracţiune ce
se realizează prin prelungirea in timp a elementului material (acţiunii sau
inacţiunii) si a procesului de producere a rezultatului p~nă la un moment viitor
consumării c~nd activitatea infracţională incetează din cauza unei energii
contrare. Este infracţiune continuă, spre exemplu, conducerea unui
autovehicul fără permis corespunzător categoriei din care face parte
autovehiculul.
Caracterul de infracţiune continuă al unei infracţiuni rezultă din
modalitatea de exprimare a normei de incriminare. in cazul infracţiunilor continue,
elementul material constă intr-o activitate de durată. Infracţiunea continuă este
una dintre
formele unităţii infracţionale care cunoaste o evoluţie temporală,
datorată extensiei in timp a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul
material al infracţiunii. Spre deosebire de infracţiunea simplă instantanee,
infracţiunea continuă nu se autonomizează in momentul consumativ,
deoarece activitatea infracţională se prelungeste in timp după acest moment
p~nă la o altă dată, denumită epuizarea infracţiunii. Momentul consumativ al
infracţiunii continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei,
dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv c~nd dinamica
infracţională s-a sf~rsit. in cazul infracţiunii continue procesul infracţional se
opreste in momentul c~nd acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul
material au incetat si ultima evoluţie a rezultatului s-a finalizat. Actele
materiale care prelungesc elementul material al infracţiunii continue sunt
activităţi de executare ale acesteia, care nu
pot avea independenţă juridică. Prelungirea in timp a dinamicii infracţiunii
continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situaţii c~nd
desi elementul material al infracţiunii continue este susceptibil de
continuitate temporală, acesta se poate totusi realiza in chip instantaneu.
120
in funcţie de criteriul posibilităţii existenţei unei intreruperi a elementului
material, care să nu le afecteze caracterul continuu, infracţiunile continue
se impart in infracţiuni continue permanente si infracţiuni continue
100
succesive . Infracţiunile continue permanente sunt acelea al căror element
material se
prelungeste neintrerupt p~nă la incetarea lui, astfel inc~t orice reluare a activităţii
infracţionale realizează conţinutul altei infracţiuni continue. Infracţiunile continue
succesive sunt cele ale căror element material permite anumite
discontinuităţi determinate de specificul acţiunii sau inacţiunii infracţiunii.
Infracţiunile continue permanente au o derulare neintreruptă a elementului
material, in timp ce infracţiunile continue succesive pot avea si unele
intreruperi firesti ale elementului material al infracţiunii. Astfel spus, in
cazul infracţiunilor continue permanente orice intrerupere epuizează
infracţiunea, in timp ce in ipoteza infracţiunilor continue succesive
intreruperile normale ale elementului material nu au efect de autonomizare a
activităţii infracţionale. De exemplu, infracţiunea de lipsire de libertate este o
infracţiune continuă permanentă, in timp ce infracţiunea de port ilegal de
uniformă este o infracţiune continuă succesivă.
4.4. Infracţiunea deviată

lnfracţiunea deviată, numită si infracţiune aberantă, este forma
unităţii naturale de infracţiune ce se realizează in cazurile in care rezultatul
unei activităţi ilicite este determinat de un alt lanţ cauzal dec~t cel
prefigurat de făptuitor ori c~nd rezultatul este diferit faţă de cel urmărit de agent.
in doctrina rom~nească, de regulă, sunt recunoscute două specii
ale infracţiunii deviate, respectiv c~nd făptuitorul confundă victima vizată cu o
altă persoană (error in persona) si ipoteza in care agentul determină
lezarea unei
alte valori sociale sau altei persoane dec~t cele contra cărora a fost
orientată activitatea ilicită (aberratio ictus).
in doctrina străină, in special italiană, sunt identificate si alte două specii de
infracţiune, anume aberratio causae si aberratio delicti. Aberratio causae se
realizează in cazul in care agentul urmăreste un anumit rezultat, dar in realitatea
inconjurătoare de produce altul care nu s-a aflat in reprezentarea sa. Aberratio
delicti este specia de infracţiune aberantă al cărei conţinut este intrunit in cazul in
care in realitate se produce un alt rezultat dec~t cel urmărit de către acesta.
a) Error in persona. in cazul acestei variante a infracţiunii deviate făptuitorul
are reprezentarea că vatămă sau periclitează atributele unei anumite persoane,
dar din eroare (falsa reprezentare a realităţii) se aduce atingere altei persoane.
De exemplu, X este rivalul lui Y, pe care urmăreste să-l omoare, intr-o noapte
acasă la acesta, dar intruc~t Y a fost nevoit să plece intempestiv in străinătate, X
il omoară pe Z amantul soţiei lui Y, care se afla la locuinţa lui Y in momentul
acţiunii de ucidere.
b) Aberratio ictus. Această modalitate a infracţiunii aberante există c~nd
datorită defectuozităţii executării elementului material al laturii obiective
a
infracţiunii, făptuitorul lezează altă persoană sau obiect dec~t cele vizate.
De
pildă, făptuitorul vrea să distrugă casa lui X prin folosirea unui coktail molotov pe
care voia să-l arunce prin geam, dar din cauza greseli in aruncare
materialul exploziv a ajuns in altă casă, vecină cu cea a lui X.
100
Autorii străini fac delimitarea intre infracţiunea continuă si infracţiunea succesivă.
121
c) Aberratio causae. Pentru existenţa infracţiunii deviate in această variantă este
necesar ca rezultatul urmărit de făptuitor să se producă din altă cauză dec~t cea
prefigurată de agent. De exemplu, agentul vrea să ucidă o persoană prin
utilizarea unei arme de foc, pe care o descarcă asupra victimei, pe care nu
o nimereste, dar aceasta decedează totusi datorită faptului că s-a speriat de
arma indreptată asupra sa.
d) Aberratio delicti. in cazul acestei specii de infracţiune deviată
făptuitorul
urmăreste producerea unui anumit rezultat, specific unei infracţiuni, dar se
produce alt rezultat, corespunzător altei infracţiuni dec~t cea al cărei rezultat l-a
urmărit agentul. Spre exemplu, agentul urmăreste să-l omoare pe rivalul său, dar
ucide c~inele acestuia care a intervenit in momentul in care făptuitorul incerca să
descarce arma asupra persoanei vizate.

5.1. Consideraţii generale
Unitatea legală de infracţiune este forma unităţii infracţionale realizată
prin reunirea intr-o singură incriminare a elementelor mai multor fapte prevăzute
de legea penală. Formele unităţii legale de infracţiune, acceptate in doctrina
noastră, sunt: infracţiunea continuată, infracţiunea complexă, infracţiunea
progresivă si infracţiunea de obicei.
5.2. Infracţiunea continuată

A. Noţiune si condiţii. Infracţiunea este continuată c~nd o
persoană săv~rseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi
rezoluţii infracţionale, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare in parte
conţinutul aceleiasi infracţiuni. De exemplu, o persoană sustrage bunuri dintr-un
depozit, in trei nopţi succesive, in baza aceleiasi decizii delictuoase. Infracţiunea
continuată este o specie de unitate infracţională creată de legiuitor, din raţiuni de
tehnică legislativă, politică penală si omogenităţii actelor ce alcătuiesc structura
acesteia.
Din definiţia legală a infracţiunii continuate rezultă condiţiile de existenţă ale
acesteia, respectiv: a) unitatea de subiect activ; b) pluralitatea de acţiuni
sau inacţiuni; c) existenţa unor intervale temporale intre acţiuni sau
inacţiuni; d) omogenitatea acţiunilor sau inacţiunilor; e) unitatea rezoluţiei
infracţionale.
a) Unitatea subiectului activ. Acţiunile sau inacţiunile plurale ce intră in
conţinutul infracţiunii continuate trebuie comise de aceeasi persoană. Subiectul in
persoana căruia este indeplinită condiţia analizată poate săv~rsi faptele singur
sau impreună cu alte persoane. Pentru existenţa infracţiunii continuate nu
are importanţă felul participaţiei subiectului activ, aceasta put~nd să se
concretizeze in oricare dintre formele reglementate - autorat, coautorat,
instigare sau complicitate.
b) Pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni. Infracţiunea continuată presupune
realizarea a cel puţin două acţiuni sau inacţiuni omogene.
Accepţiunea termenilor acţiune sau inacţiune este cea comună, respectiv de
element material si nu trebuie confundate cu alte noţiuni echivalente, cum ar fi
acelea de faptă, act, activitate etc. De fapt, pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni
trebuie inţeleasă
122
ca o pluralitate de procese execuţionale, unificate de hotăr~rea infracţională care
le inglobează pe toate. c) Omogenitatea elementului material.
Pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni trebuie să fie alcătuită de acţiuni
sau inacţiuni omogene, adică să realizeze fiecare in parte elementul
material al aceleasi infracţiuni (mai multe furturi, mai multe loviri etc.).
d) Existenţa unor intervale de timp intre acţiunile sau inacţiunile comise.
Acţiunile sau inacţiunile ce intră in structura infracţiunii continuate trebuie să aibă
caracter discontinuu, adică să fie săv~rsite la diferite intervale de timp. In lipsa
acestei condiţii activitatea infracţională va alcătui o unitate. lntervalele temporale
dintre acţiunile sau inacţiunile care constituie elementul material al
infracţiunii continuate trebuie să fie rezonabile, adică nici prea mici, dar nici
prea mari, deoarece un interval mic exclude pluralitatea, iar un interval prea
mare exclude unitatea deciziei infracţionale.
e) Unitatea rezoluţiei infracţionale. Pe l~ngă condiţiile obiective
examinate deja, mai trebuie indeplinită o condiţie subiectivă, respectiv unitatea
de hotăr~re
infracţională, ceea ce inseamnă că infracţiunile continuate nu pot fi
săv~rsite
dec~t cu intenţie. Fiind o condiţie subiectivă, unitatea deciziei infracţionale
nu poate fi dovedită dec~t prin deducere din datele si imprejurările
obiective. In doctrină si practică această condiţie este dedusă din
imprejurări precum: conexitatea cronologică a acţiunilor-inacţiunilor;
conexitatea topografică a acestora, apropierea temporală intre acţiuni-
inacţiuni, identitatea obiectului infracţiunii, acelasi modus operandi, unitatea de
scop sau mobil etc.
In concepţia noului Cod penal, pe l~ngă cele cinci condiţii deja analizate, in
structura infracţiunii continuate mai intră si o a sasea condiţie, anume ca toate
acţiunile sau inacţiunile să fie indreptate impotriva aceluiasi subiect pasiv.
Aceasta inseamnă, spre exemplu, că dacă autorul, aflat intr-un mijloc de
transport ~n comun, ~n baza aceleiasi rezoluţii infracţionale sustrage
succesiv sume de bani din buzunarele mai multor călători, conform noului Cod
penal el comite un concurs de infracţiuni (subiecţii pasivi fiind diferiţi), pe
c~nd in concepţia actualului Cod penal comite o infracţiune unică, continuată.
B. Tratamentul penal al infracţiunii continuate. Codul penal prevede un regim
sancţionator al infracţiunilor continuate pe care l-a ~mprumutat de la concursul
de infracţiuni. Cu ocazia aplicării sancţiunii pentru infracţiunea continuată,
instanţele vor aplica toate criteriile de individualizare a sancţiunilor penale.
Unitatea infracţiunii continuate impune consecinţa ca, in cazul in care
infractorul este condamnat numai pentru o parte din acţiunile ce intră in
componenţa unei infracţiuni continuate, să se pună problema tratamentului
penal al actelor materiale descoperite ulterior condamnării. Soluţia legală
care se impune este aceea că sancţiunile aplicate pentru o parte din
actele materiale trebuie recalculate ţin~nd seama de intreaga activitate
infracţională unică. Astfel, in cazul in care o persoană este trimisă in
judecată pentru săv~rsirea unei infracţiuni continuate, dar o parte dintre actele
materiale au făcut obiectul unei alte judecăţi, hotăr~rea dată iniţial va fi desfiinţată
si se va reaprecia ansamblul constitutiv al infracţiunii continuate. Se impune
recalcularea pedepsei in ipoteza infracţiunii continuate care a format obiectul a
două judecăţi. In urma recalculării pedepsei pedeapsa nouă aplicată nu va putea
să fie mai bl~ndă dec~t pedeapsa aplicată pentru o parte din actele materiale.
123
Rezolvarea propusă mai sus va fi incidentă si in cazul in care o parte
din actele materiale ce intră in conţinutul aceleiasi infracţiuni continuate a
format obiectul mai multor hotărari judecătoresti de condamnare.
Noul Cod penal adoptă, in ceea ce priveste sancţionarea
infracţiunii continuate, un sistem diferit faţă de actualul Cod penal. Dacă, in
prezent, tratamentul penal al infracţiunii continuate este preluat de la
concursul de infracţiuni, in schimb noul Cod penal introduce un sistem de
sine stătător, arătand că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarsită, al cărei maxim se poate majora
cu cel mult 3 ani fin cazul pedepsei finchisorii si cu cel mult o treime in cazul
pedepsei amenzii. Majorarea maximului special este facultativă, iar nu
obligatorie, pentru instanţă.
5.3. Infracţiunea complexă
A. Noţiune. lnfracţiunea este complexă cand in conţinutul său intră, ca

element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau
inacţiune care constituie prin ea insăsi o faptă prevăzută de legea penală.
in teorie, formele infracţiunii complexe sunt concepute si numite diferit
de către autorii de specialitate. De regulă, sunt considerate forme ale
infracţiunii complexe: infracţiunea complexă variantă-tip sau propriu-zisă si
infracţiunea complexă variantă-agravată a unei infracţiuni simple. Criteriul folosit
este cel al rolului pe care il indeplineste in conţinutul infracţiunii complexe
infracţiunea absorbită.
a) lnfracţiunea complexă variantă-tip. lnfracţiunea complexă tipică este acea
formă a infracţiunii complexe realizată prin includerea, ca element constitutiv,
in conţinutul acesteia, a uneia sau mai multor infracţiuni Spre exemplu, in cazul
infracţiunii de talhărie legiuitorul a reunit in conţinutul unei infracţiuni - talhăria -
conţinutul altor infracţiuni, respectiv al infracţiunii de furt, infracţiunii
de ameninţare, infracţiunii de lovire sau alte violenţe etc. in funcţie de
numărul infracţiunilor care intră in conţinutul infracţiunii complexe, aceasta
are două modalităţi: infracţiunea complexă plurală si infracţiunea complexă
calificată. lnfracţiunea complexă plurală este modalitatea infracţiunii complexe
variantă-tip care reuneste in conţinutul său două sau mai multe infracţiuni.
De exemplu, infracţiunea de piraterie. lnfracţiunea complexă calificată
este modalitatea infracţiunii complexe care absoarbe in conţinutul său o
singură infracţiune. De pildă, infracţiunea de ultraj.
b) lnfracţiunea complexă variantă-agravată. lnfracţiunea complexă variantă-
agravantă este forma infracţiunii complexe in conţinutul căreia intră, ca element
circumstanţial agravant, o infracţiune simplă. in conţinutul acestei forme de
infracţiune complexă intră o infracţiune care in configuraţia ei tipică este o
infracţiune simplă. Spre exemplu, variantele agravate ale infracţiunii de
raport sexual cu o minoră. lnfracţiunea absorbită in conţinutul infracţiunii
complexe variantă-agravantă are rolul unui simplu element circumstanţial
agravant. lnfracţiunea complexă variantă-agravantă este susceptibilă de două
modalităţi, si anume: infracţiunea complexă agravantă a unei infracţiuni simple si
infracţiunea complexă agravantă a unei infracţiuni complexe tipice.
lnfracţiunea complexă variantă-agravantă a unei infracţiuni simple
este modalitatea infracţiunii complexe care se realizează prin atasarea la
conţinutul
124
alcătuită din mai multe acte materiale de acelasi fel. De exemplu, pentru
unei infracţiuni simple a unei cerinţe esenţiale. De exemplu, variantele agravante
ale infracţiunii de lipsire de libertate in mod ilegal. lnfracţiunea complexă
variantă- agravantă a unei infracţiuni complexe tipice este modalitatea
infracţiunii complexe care există prin atasarea la o infracţiune complexă variantă-
tip a unei alte infracţiuni. De pildă, variantele agravante ale infracţiunii de t~lhărie
sau ale infracţiunii de ultraj.
B. Tratamentul penal al infracţiunii complexe. Desi, in anumite forme,
infracţiunea complexă inglobează in conţinutul său mai multe infracţiuni, ea nu
este o cauză de agravare sau modificare a sancţiunilor penale. Nici nu
este necesară o agravare a sancţiunilor deoarece infracţiunile complexe
cuprind sancţiuni dozate in raport de gradul de pericol social ce reiese din
activitatea infracţională de ansamblu. De exemplu, infracţiunea de t~lhărie este
sancţionată astfel inc~t tratamentul penal să reflecte gravitatea infracţiunilor
inglobate (furt, ameninţare, lovire etc.). Pe de ală parte, avand in vedere
caracterul unitar al
infracţiunii complexe, legiuitorul prevede obligativitatea recalculării pedepsei,
dacă făptuitorul unei infracţiuni complexe este judecat ulterior pentru alte acţiuni
sau inacţiuni care intră in conţinutul aceleiasi infracţiuni. in asemenea
cazuri, ţin~ndu-se seama de infracţiunea săv~rsită in intregul ei, se
stabileste o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai usoară dec~t cea
pronunţară anterior.
5.4. Infracţiunea de obicei
lnfracţiunea de obicei este specia de unitate legală infracţională a cărei

existenţă este condiţionată de repetarea acţiunii ce constituie elementul material
al infracţiunii, repetare in lipsa căreia fapta răm~ne fără relevanţă penală.
in doctrină nu există o concepţie unitară referitoare la infracţiunile de obicei.
Astfel, intr-o opinie, se consideră că infracţiunile de obicei sunt doar o
specie de infracţiuni colective. lnfracţiunea colectivă este definită ca o unitate
infracţională ce constă intr-o pluralitate de acte materiale similare care, desi
atunci c~nd sunt considerate separat nu au caracter penal, in ansamblu cad
sub incidenţa legii penale, fie datorită săv~rsirii lor in mod obisnuit sau ca
indeletnicire, fie datorită simplei lor repetări, după caz. in această concepţie,
infracţiunea de obicei este o specie de infracţiune colectivă, alături de
infracţiunea de simplă repetare.
Opinia majoritară este in sensul că infracţiunea de obicei acoperă toată sfera
infracţiunii numite colective. intr-adevăr, nu vedem raţiuni a se deosebi
intre infracţiuni de obicei si infracţiuni de simplă repetare, deoarece, pe de o
parte, nu există nici o deosebire de regim juridic intre cele două specii iar,
pe de altă parte, termenul obicei nu are accepţiunea de indeletnicire sau
ocupaţie a făptuitorului, ci tocmai sensul de repetare a activităţii
infracţionale. Apoi, termenul colectiv este utilizat cu o semnificaţie nepotrivită,
fată de accepţiunea
101
sa comună, deoarece vizează un grup de oameni .
101
De altfel, termenul colectiv a mai fost folosit in sensul de pluralitate de infractori, in cadrul expresiei
~infracţiune colectivă", căreia i s-a dat accepţiunea de infracţiune care nu putea fi săv~rsită dec~t de
mai multe persoane.
125
in cazul infracţiunii de obicei, elementul material constă intr-o acţiune
existenţa infracţiunii de prostituţie legiuitorul impune repetarea actului
material de intreţinere de relaţii sexuale contra cost.
Pentru existenţa elementului material al infracţiunii de obicei,
trebuie indeplinite următoarele condiţii: să fie compus din mai multe acte
materiale similare; actele materiale să fie săv~rsite in mod repetat; actele
materiale să nu aibă relevanţă penală. in legătură cu cerinţa pluralităţii de
acte materiale, in doctrină si jurisprudenţă s-a pus problema care este numărul
actelor materiale ce realizează conţinutul infracţiunii de obicei. Răspunsul este că
pentru a exista condiţia pluralităţii actelor materiale, acestea ar trebui să fie in
număr de trei, cel puţin.
5.5. Infracţiunea progresivă

lnfracţiunea progresivă este o formă a unităţii legale de infracţiune, care
există in cazul in care elementul material produce un rezultat mai grav dec~t cel
urmărit de făptuitor. De exemplu, in cazul infracţiunii de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte.
$6. Noţiunea si formele pluralităţii de infracţiuni
6.1. Noţiunea pluralităţii de infracţiuni

De regulă, pluralitatea de infracţiuni este definită ca fiind situaţia in
care o persoană săv~rseste două sau mai multe infracţiuni. Sunt si autori care
definesc mai larg pluralitatea de infracţiuni, respectiv ca fiind situaţia in care o
persoană săv~rseste două sau mai multe infracţiuni mai inainte de a fi
condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, sau c~nd o persoană comite o
nouă infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune
săv~rsită anterior.
Definim pluralitatea de infracţiuni ca fiind specia de pluralitate de fapte
prevăzute de legea penală existentă in situaţia in care o persoană săv~rseste
două sau mai multe infracţiuni.
Ca instituţie juridică, pluralitatea de infracţiuni este ansamblul normelor
juridice penale care reglementează situaţia c~nd o persoană săv~rseste
mai multe infracţiuni.
Ceea ce determină calificarea unei pluralităţi de fapte ca fiind o pluralitate de
infracţiuni este identitatea persoanei făptuitorului, respectiv aceeasi
persoană săv~rseste mai multe infracţiuni. Legătura in personam este
singura care interesează in materia pluralităţii de infracţiuni, celelalte relaţii sau
legături pot, eventual, caracteriza sau particulariza pluralitatea, dar nu au
nicio influenţă asupra existenţei sau inexistenţei pluralităţii de infracţiuni.
6.2. Formele pluralităţii de infracţiuni
Codul penal rom~n reglementează două forme principale ale pluralităţii

de infracţiuni: concursul de infracţiuni si recidiva. Departajarea pluralităţii
de infracţiuni in cele două forme este făcută in funcţie de doi factori,
anume momentul săv~rsirii noii infracţiuni si existenţa sau nu a unei
hotăr~ri de condamnare definitivă.
126
Pluralitatea de infracţiuni imbracă forma concursului dacă infracţiunile au fost
săv~rsite de aceeasi persoană, inainte de a fi condamnată definitiv pentru
vreuna din ele si va fi recidivă dacă o persoana condamnată la o
pedeapsă privativă de libertate rămasă definitivă săv~rseste o nouă infracţiune
pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate, inainte de inceperea
executării pedepsei, in timpul executării acesteia, in stare de evadare sau după
executarea pedepsei.
Alături de recidivă si concursul de infracţiuni, legiuitorul reglementează
si situaţia in care după condamnarea definitivă cel condamnat săv~rseste o nouă
infracţiune, inainte de inceperea executării pedepsei, in timpul
executării acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite condiţiile
prevăzute de lege pentru starea de recidivă. in acest caz pedeapsa se
aplică potrivit regulilor concursului de infracţiuni. in doctrină, această formă a
pluralităţii de infracţiuni este denumită pluralitate intermediară.
Alături de recidivă, concursul de infracţiuni si pluralitatea intermediară, poate
fi int~lnită si altă formă de pluralitate infracţională, care există in cazurile c~nd o
persoană săv~rseste mai multe infracţiuni, dintre care cel puţin una după
stingerea executării unei pedepse si nu sunt indeplinite condiţiile recidivei
sau ale concursului de infracţiuni. De pildă, o persoană condamnată la pedeapsa
de
6 luni inchisoare, după executarea acesteia săv~rseste o nouă infracţiune.
Această situaţie este singura pluralitate de infracţiuni care nu are relevanţă
penală sub aspectul cauzelor de modificare a sancţiunilor penale.
Nu trebuie insă confundate formele pluralităţii de infracţiuni cu
pluralitatea
aparentă. Pluralitatea de infracţiuni este aparentă in cazurile c~nd in chip real o
pluralitate de fapte poate fi considerată pluralitate de infracţiuni, dar juridic
ea este o formă de unitate infracţională. in acest caz este vorba despre o formă a
unităţii legale de infracţiune. Pluralitatea de infracţiuni este aparentă si in cazul
~n care există un concurs de norme incriminatoare, situaţie numită si concurs de
legi penale sau concurs de calificări. Situaţiile de pluralitate aparentă de
infracţiuni pot fi incadrate, după caz, in unitatea naturală sau legală
de
infracţiune.

7.1. Noţiune
in lucrările de specialitate, concursul de infracţiuni este definit, de regulă, in
aceeasi manieră, prin referirea la elementele sale esenţiale, care fac
posibilă diferenţierea sa de alte entităţi juridice asemănătoare, in special de
celelalte forme ale pluralităţii de infracţiuni.
in Codul penal, concursul de infracţiuni este definit prin cele două
forme: concursul real si concursul formal. Există concurs real de infracţiuni c~nd
două sau mai multe infracţiuni au fost săv~rsite de aceeasi persoană, prin acţiuni
sau inacţiuni distincte, inainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
din ele, inclusiv c~nd una dintre infracţiuni a fost comisă pentru
săv~rsirea sau ascunderea altei infracţiuni.
Există concurs formal de infracţiuni c~nd o acţiune sau o inacţiune săv~rsită
de o persoană, din cauza imprejurărilor in care a avut loc sau a urmărilor
pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
127
7.2. Condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni
Necesitatea cercetării condiţiilor de existenţă a concursului de infracţiuni se
vădeste nu at~t pentru delimitarea acestuia de unitatea de infracţiuni, c~t
mai ales pentru departajarea concursului de infracţiuni de recidivă si celelalte
forme ale pluralităţii de infracţiuni. Doctrina nu este unitară ~n privinţa
conţinutului condiţiilor de existenţă ale concursului de infracţiuni. Unii autori
deosebesc ~n condiţii privitoare la făptuitor si condiţii privitoare la fapte. Pe bună
dreptate, s-a apreciat că această distincţie nu are utilitate din punct de vedere
practic, dar nici conceptual. Pot fi considerate condiţii de existenţă a
concursului de infracţiuni următoarele: săv~rsirea a cel puţin două infracţiuni;
săv~rsirea infracţiunilor de aceeasi persoană; săv~rsirea a cel puţin două
infracţiuni ~nainte de intervenirea unei hotăr~ri de condamnare definitivă pentru
vreuna dintre ele; cel puţin două dintre infracţiuni să atragă o condamnare.
Concursul de infracţiuni - specie a pluralităţii de infracţiuni - există
numai dacă s-au săv~rsit cel puţin două infracţiuni. Dacă ~n cadrul pluralităţii de
fapte săv~rsite numai una din acestea ~ntruneste condiţiile infracţiunii nu
suntem ~n prezenţa concursului de infracţiuni, ci a unităţii de infracţiune.
Pentru existenţa concursului de infracţiuni este necesară condiţia
ca infracţiunile ce constituie pluralitatea să fie săv~rsite de către aceeasi
persoană. Altfel spus, pluralitatea de infracţiuni este săv~rsită de către aceeasi
persoană. Această condiţie este singura legătură necesară pentru fiinţa
concursului de infracţiuni (in personam).
Pentru fiinţa concursului de infracţiuni trebuie ca cel puţin două dintre
infracţiunile care realizează pluralitatea să fie săv~rsite mai ~nainte
de pronunţarea unei hotăr~ri de condamnare definitivă pentru vreuna din ele.
Prin această condiţie se face demarcarea ~ntre concursul de infracţiuni si
recidivă, dar menţionăm că existenţa acestora ~n privinţa aceleasi persoane
nu este exclusă, deoarece cele două forme ale pluralităţii de infracţiuni pot
coexista.
Sunt cazuri in care nu se poate aplica tratamentul penal al concursului
de
infracţiuni, desi există pluralitate de infracţiuni, deoarece există anumite
~mprejurări care ~mpiedică instanţa de judecată să pronunţe o hotăr~re de
condamnare definitivă.
7.3. Formele concursului de infracţiuni

A. Concursul real. Concursul real poate fi definit ca fiind acea formă a
concursului de infracţiuni ce constă ~n săv~rsirea a două sa mai
multor infracţiuni, de către aceeasi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte,
~nainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. in cazul concursului
real de infracţiuni, ~ntre infracţiunile aflate ~n concurs pot exista uneori anumite
legături, altele dec~t relaţia in personam.
Dacă nu există nici o altă legătură ~ntre infracţiunile concurente, ~n afara
celei de subiect, concursul real este numit simplu, iar ~n cazul ~n care
sunt si alte legături concursul se numeste caracterizat, cu conexitate sau
calificat.
a) Concursul real simplu. Concursul real simplu poate fi omogen sau
eterogen. in doctrină si jurisprudenţă, concursul real este denumit si
concurs material sau concurs prin mai multe acţiuni sau inacţiuni.
Concursul real este omogen ~n cazurile ~n care pluralitatea de infracţiuni este
constituită din fapte de
128
acelasi fel, chiar dacă ~ncadrarea se face ~n norme de incriminare diferite, dacă
este vorba despre variante ale aceleasi infracţiuni sau c~nd norma
de incriminare este incompletă si face trimitere la alta cu care se completează.
De exemplu, infractorul a săv~rsit o infracţiune de furt si una de furt calificat. Sunt
si cazuri ~n care, desi infracţiunile pot fi ~ncadrate ~n acelasi articol, totusi
concursul de infracţiuni este eterogen. Spre exemplu, infracţiunea de arestare
nelegală si cercetare abuzivă.
Asadar, pentru aprecierea unei pluralităţi de infracţiuni ca fiind concurs real
omogen sau eterogen trebuie cercetată natura infracţiunilor si identitatea normei
de incriminare. Uneori, legiuitorul, din raţiuni de politică penală si tehnică
legislativă, dintr-o pluralitate de fapte creează o unitate infracţională, cazuri
~n care se va da satisfacţie doar normei de incriminare, iar nu si instituţiei
concursului de infracţiuni.
b) Concursul real caracterizat (cu conexitate). Concursul de infracţiuni
este caracterizat c~nd ~ntre infracţiunile concurente există anumite legături,
altele
dec~t cea in personam. Conexitatea poate fi: consecvenţională, c~nd
o
infracţiune se comite pentru ascunderea altei infracţiuni; etiologică, c~nd o
infracţiune se comite pentru a ~nlesni săv~rsirea altei infracţiuni;
cronologică, c~nd infracţiunile sunt săv~rsite ~n acelasi timp; topografică,
c~nd infracţiunile sunt săv~rsite ~n acelasi loc etc.
2. Concursul formal. Concursul formal sau ideal de infracţiuni este acea
specie de concurs de infracţiuni care există c~nd o acţiune sau inacţiune
săv~rsită de aceeasi persoană, datorită ~mprejurărilor ~n care a avut loc
si urmărilor pe care le-a produs, ~ntruneste elementele (conţinutul) mai
multor infracţiuni. Concursul formal este numit si concurs ideal, intelectual sau
printr-o singură acţiune ori inacţiune.
Nu va exista concurs intelectual de infracţiuni dacă este vorba numai despre
un concurs de calificări care se suprapun. Concursul formal de infracţiuni
presupune existenţa unei acţiuni sau inacţiuni unice, efectuată ~n
atare
~mprejurări că realizează conţinutul a două sau mai multe infracţiuni. De pildă,
un conducător auto imprudent, ca urmare a aceluiasi accident, a produs
moartea unei persoane si vătămarea corporală a altor două persoane.
Concursul formal poate să se nască ~n legătură cu două categorii de factori
necumulativi. Sunt situaţii ~n care numai aparent suntem ~n prezenţa unui
concurs ideal de infracţiuni. Acestea sunt: calificările alternative, calificările
redundante, calificările incompatibile si calificările echivalente. Calificările
sunt alternative ~n cazurile ~n care ~ntre elementele infracţiunilor susceptibile
de a fi luate ~n considerare există opoziţie esenţială. De exemplu, există un
concurs de calificări alternative ~n cazul faptelor de seducţie si act sexual
cu o minoră. Situaţia calificărilor alternative mai este cunoscută si sub
numele de concurs aparent de calificări. Calificările sunt redundante atunci c~nd
este vorba de un concurs de două norme de incriminare dintre care una este
specială iar cealaltă este generală, sau c~nd o faptă este element ori
circumstanţă ~n conţinutul altei infracţiuni. Calificările sunt echivalente c~nd
activitatea infracţională este reglementată de mai multe norme de incriminare,
fără ca ~ntre acestea să existe o corelaţie gen-specie, adică este vorba
de mai multe norme speciale. Calificările sunt incompatibile c~nd una
dintre incriminări este o consecinţă logico-naturală a altei incriminări.
129
7.4. Sancţionarea concursului de infracţiuni
A. Sancţionarea in cazul persoanei fizice. in caz de concurs de

infracţiuni săv~rsit de persoana fizică, se stabileste pedeapsa pentru fiecare
infracţiune in parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) c~nd s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă si una sau mai multe
pedepse cu inchisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) c~nd s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplică pedeapsa cea
mai grea, care poate fi sporită p~nă la maximul ei special, iar c~nd acest maxim
nu este indestulător, se poate adăuga un spor de p~nă la 5 ani;
c) c~nd s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care
poate fi sporită p~nă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este
indestulător, se poate adăuga un spor de p~nă la jumătate din acel maxim;
d) c~nd s-a stabilit o pedeapsă cu inchisoare si o pedeapsă cu amendă, se
aplică pedeapsa inchisorii, la care se poate adăuga amenda, in totul sau
in parte;
e) c~nd s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse
cu amendă, se aplică pedeapsa inchisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care
se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).
Prin aplicarea regulilor de mai sus nu se poate depăsi totalul
pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit si o
pedeapsă complimentară, aceasta se aplică alături de pedeapsa inchisorii.
Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natură diferită, sau
chiar de aceeasi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de
pedeapsa inchisorii. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de
aceeasi natură si cu acelasi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
Măsurile de siguranţă de natură deosebită, luate in cazul infracţiunilor
concurente, se cumulează.
Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune
concurentă, se aplică regulile prezentate anterior, inclusiv in cazul in care, după
ce o hotăr~re de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat
suferise si o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
Dacă infractorul a executat in totul sau in parte pedeapsa aplicată prin
hotăr~rea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate
pentru infracţiunile concurente.
Regulile de mai sus se aplică si in cazul in care condamnarea la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau inlocuită cu pedeapsa inchisorii.
Sistemul de sancţionare a concursului de infracţiuni (mai sus arătat), aplicabil
sub imperiul actualului Cod penal, poartă denumirea de cumul juridic cu
spor facultativ. in legislaţiile diverselor state sunt cunoscute si alte sisteme
de sancţionare pentru concursul de infracţiuni, anume: sistemul cumulului
aritmetic (pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente se cumulează,
execut~ndu-
se toate) si sistemul absorbţiei (pedeapsa cea mai grea stabilită pentru
una dintre infracţiunile concurente este singura care se execută, condider~ndu-
se că le absoarbe automat si pe celelalte, mai usoare).
B. Sancţionarea in reglementarea noului Cod penal. Noul Cod penal renunţă,
in ceea ce priveste concursul de infracţiuni, la sistemul mai sus prezentat.
130
Potrivit noii reglementări, pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului se
sancţionează după cum urmează:
a) c~nd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă si una sau mai multe
pedepse cu inchisoarea ori cu amenda, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
in această situaţie, se aplică sistemul absorbţiei, ~ntruc~t se aplică numai
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, care le absoarbe pe celelalte;
b) c~nd s-au stabilit numai pedepse cu ~nchisoarea, se aplică pedeapsa cea
mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite. in acest caz, este incident sistemul cumulului juridic cu spor fix si
obligatoriu, ~n sensul că la pedeapsa cu ~nchisoarea cea mai grea se adaugă o
treime din totalul pedepselor mai usoare;
c) c~nd s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplică pedeapsa cea mai
grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse
stabilite. Si ~n acest caz se aplică sistemul cumulului juridic cu spor fix si
obligatoriu;
d) c~nd s-au stabilit o pedeapsă cu ~nchisoarea si o pedeapsă cu amenda,
se aplică pedeapsa ~nchisorii, la care se adaugă ~n ~ntregime pedeapsa
amenzii. in această ipoteză se aplică sistemul cumulului aritmetic;
e) c~nd s-au stabilit mai multe pedespe cu ~nchisoare si mai multe pedepse
cu amenda, se aplica pedeapsa ~nchisorii conform lit.b), la care se
adaugă ~n
~ntregime pedeapsa amenzii conform lit.c). in acest caz se aplică sistemul
cumulului aritmetic ~ntre pedeapsa rezultantă a ~nchisorii si pedeapsa rezultantă
a amenzii, după ce ambele pedepse rezultante au fost stabilite după
sistemul cumulului juridic cu spor fix si obligatoriu.
Noul Cod penal prevede si posibilitatea aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă
in cazul concursului de infracţiuni, chiar dacă pentru faptele concurente nu s-au
stabilit dec~t pedepse cu ~nchisoarea. O atare dispoziţie nu are corespondent ~n
actualul Cod penal. Astfel, pentru sancţionarea concursului de
infracţiuni, instanţa are facultatea de a aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
dăcă sunt
~ntrunite cumulativ trei condiţii,
anume:
a) să se fi stabilit, pentru infracţiunile concurente, numai pedepse cu
~nchisoarea. Dacă s-ar fi stabilit si o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă, aceasta
s-ar aplica in mod obligatoriu, iar nu facultativ, pentru intreg concursul; pe
de altă parte, ipoteza ~n care s-a stabilit si o pedeapsă cu amenda nu
este prevăzută de lege;
b) prin adăugare la pedeapsa cu ~nchisoarea cea mai grea, dintre cele
stabilite, a sporului fix si obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedespe, să
se depăsească cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei ~nchisorii
(30 de ani);
c) pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente, pedeapsa prevăzută de
lege să fie ~nchisoarea de 20 de ani sau mai mare.
C. Sancţionarea in cazul persoanei juridice. in caz de concurs de infracţiuni
săv~rsite de persoana juridică, se stabileste pedeapsa amenzii pentru
fiecare infracţiune ~n parte si se aplică amenda cea mai mare, care poate fi
sporită p~nă la maximul special, iar dacă acest maxim nu este ~ndestulător, se
poate adăuga un spor de p~nă la o treime din acel maxim. Aceste reguli se
aplică si ~n cazul ~n care persoana juridică condamnată definitiv este judecată
ulterior pentru o
131
infracţiune concurentă, precum si atunci c~nd după ce o hotăr~re de a
rămas definitivă, se constată că persoana juridică suferise si o altă
condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. in aceste cazuri, partea
din amenda executată se scade din amenda aplicată pentru infracţiunile
concurente.
D. Sancţionarea in reglementarea noului Cod penal. Persoanei juridice
ce
comite un concurs de infracţiuni i se aplică amenda (singura pedeapsă principală
prevăzută pentru persoana juridică) după sistemul prevăzut pentru
persoana fizică, adică sistemul cumulului juridic cu spor fix si obligatoriu.
Pedepsele complementare de natură diferită, cu excepţia dizolvării, sau de
aceeasi natură, dar cu un conţinut diferit, se cumulează. Dacă pedepsele
complementare sunt de aceeasi natură si cu acelasi conţinut, se aplică cea mai
grea dintre ele.
§8. Recidiva
8.1. Noţiune si modalităţi
Recidiva este formă a pluralităţii de infracţiuni care există in cazul in

care condamnatul la o pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă,
săv~rseste o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de
libertate, inainte de inceperea executării pedepsei, in timpul executării acesteia,
102
in stare de evadare sau după executarea pedepsei . Pentru stabilirea stării de
recidivă se poate ţine seama si de hotăr~rea de condamnare pronunţată in
străinătate, pentru o faptă prevăzută si de legea rom~nă, dacă hotăr~rea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii rom~ne.
Recidivă există in următoarele cazuri:
a) c~nd după răm~nerea definitivă a unei hotăr~ri de condamnare
la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săv~rseste din
nou o infracţiune cu intenţie, inainte de inceperea executării pedepsei, in
timpul executării acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută
de lege pentru a doua infracţiune este inchisoarea mai mare de un an.
Această modalitate este denumită recidiva mare postcondamnatorie;
b) c~nd după executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6
luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după implinirea
termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat
săv~rseste din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii mai mare de un an. Această modalitate este denumită
recidiva mare postexecutorie;
c) c~nd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu inchisoare p~nă la 6
luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori
după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat
săv~rseste din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii mai mare de un an. Această modalitate este denumită recidiva mică.
Există recidivă si in cazurile in care una dintre pedepsele aplicate
este detenţiunea pe viaţă.
Există recidivă pentru persoana juridică in următoarele cazuri:
102
in accepţiune curentă cuv~ntul recidivă are sensul de a comite o greseală incă o dată sau
recădere in greseală.
132
a) c~nd după răm~nerea definitivă a unei hotăr~ri de condamnare,
persoana juridică săv~rseste din nou o infracţiune cu intenţie, iar
amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată. Aceasta
este recidiva postcondamnatorie;
b) c~nd după răm~nerea definitivă a unei hotăr~ri de condamnare, persoana
juridică săv~rseste din nou o infracţiune cu intenţie, iar amenda
pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată.
Aceasta este recidiva postexecutorie.
in reglementarea noului Cod penal, noţiunea recidivei este simplificată,
legiuitorul renunţ~nd la distincţia dintre recidiva postcondamnatorie si
cea
postexecutorie sau dintre recidiva mare si recidiva mică.
Există recidivă, conform noului Cod penal, atunci c~nd, după răm~nerea
definitivă a unei hotăr~ri de condamnare la pedeapsa ~nchisorii mai mare de 1
an si p~nă la reabilitare sau ~mplinirea termenului de reabilitare,
condamnatul săv~rseste din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie
depăsită, pentru care legea prevede pedeapsa ~nchisorii de 1 an sau mai mare.
Se poate sesiza si că noul Cod penal modifică limitele termenilor recidivei, ~n
sensul că primul termen este reprezentat de o condamnare definitivă la
pedeapsa ~nchisorii mai mare de
1 an (spre deosebire de limita de 6 luni din actuala legislaţie), iar cel de-al doilea
termen este reprezentat de o infracţiune pentru care legea prevede
pedeapsa inchisorii de 1 an sau mai mare (actualul Cod face referire la o
pedeapsă mai mare de 1 an).
in cazul persoanei juridice, există recidivă - conform noului Cod penal -
atunci c~nd după răm~nerea definitivă a unei hotăr~ri de condamnare si p~nă la
reabilitare, persoana juridică săv~rseste din nou o infracţiune, cu intenţie
sau intenţie depăsită
8.2. Pedeapsa in caz de recidivă

A. Sancţionarea recidivei in cazul persoanei fizice. in cazul recidivei
mari postcondamnatorii, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săv~rsită
ulterior si pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se
contopesc potrivit dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni. Sporul prevăzut
~n cazul concursului se poate mări p~nă la 7 ani. Dacă pedeapsa anterioară a
fost executată ~n parte, contopirea se face intre pedeapsa ce a mai rămas
de executat si pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săv~rsită ulterior.
in cazul săv~rsirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se
~nţelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru
evadare.
in cazul recidivei mari postexecutorii, se poate aplica o pedeapsă p~nă
la maximul special. Dacă maximul special este ne~ndestulător, ~n cazul
~nchisorii se poate adăuga un spor de p~nă la 10 ani, iar ~n cazul amenzii se
poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.
in cazul recidivei mici se aplică ~n mod corespunzător dispoziţiile
din alineatele precedente. Dacă după răm~nerea definitivă a hotăr~rii
de condamnare si mai ~nainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată
ca executată, se descoperă că cel condamnat se află ~n stare de recidivă,
instanţa aplică regulile de mai sus, ~n funcţie de modalitatea recidivei. Aceeasi
soluţie se
133
aplică si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost
comutată sau inlocuită cu pedeapsa inchisorii.
B. Sancţionarea in reglementarea noului Cod penal. Noul Cod penal instituie
următorul sistem de sancţionare in cazul recidivei:
a) dacă noua infracţiune a fost comisă mai inainte ca pedeapsa anterioară să
fi fost executată sau considerată ca executată, atunci pedeapsa pentru
noua infracţiune se adaugă (se cumulează) la pedeapsa anterioară neexecutată
sau la restul neexecutat din aceasta. Dacă pedeapsa anterioară sau cea
stabilită pentru noua infracţiune, comisă in stare de recidivă, este detenţiunea pe
viaţă, se va executa aceasta;
b) dacă noua infracţiune s-a săv~rsit după ce pedeapsa anterioară a
fost executată ori considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
Si in caz de recidivă, la fel ca si la concursul de infracţiuni, noul Cod penal
prevede facultatea pentru instanţă de a aplica pedeapsa detenţiunii pe
viaţă, chiar dacă această pedeapsă nu a fost stabilită pentru niciunul dintre
termenii recidivei. Astfel, atunci c~nd prin insumarea pedepselor, conform
precizărilor de la lit.a), s-ar depăsi cu mai mult de 10 ani maximul general al
pedepsei inchisorii (30 de ani) si pentru cel puţin una dintre infracţiunile
săv~rsite pedeapsa prevăzută de lege este inchisoarea de 20 de ani sau
mai mare, in locul pedepselor cu inchisoarea instanţa poate aplica detenţiunea
pe viaţă.
C. Sancţionarea recidivei in cazul persoanei juridice. in cazul recidivei
postcondamnatorii, persoana juridică, amenda stabilită pentru
infracţiunea săv~rsită ulterior si amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară
se contopesc ca in cazul concursului. Sporul prevăzut se poate mări p~nă la
jumătate. Dacă amenda anterioară a fost executată in parte, contopirea se face
intre amenda ce a mai rămas de executat si amenda aplicată pentru
infracţiunea săv~rsită ulterior. in cazul recidivei postexecutorii, se aplică
pedeapsa amenzii p~nă la maximul special, iar dacă acest maxim nu este
indestulător, se poate adăuga un spor de p~nă la două treimi din acel maxim.
Dacă după răm~nerea definitivă a hotăr~rii de condamnare si mai inainte ca
amenda să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă
că persoana juridică condamnată se află in stare de recidivă, instanţa aplică
regulile recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii.
D. Sancţionarea in reglementarea noului Cod penal. Pentru persoana juridică
aflată in stare de recidivă, noul Cod penal stabileste un sistem de sancţionare
similar celui reglementat pentru persoana fizică. Astfel:
a) dacă amenda rezult~nd din condamnarea anterioară fusese deja
executată, limitele de pedeapsă pentru noua infracţiune se majorează cu
jumătate, fără a se putea depăsi maximul general al pedepsei amenzii;
b) dacă amenda rezult~nd din condamnarea anterioară nu fusese executată,
in tot sau in parte, pedeapsa pentru noua infracţiune (stabilită conform lit.a) se
adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul de pedeapsă rămas neexecutat din
aceasta.
8.3. Condamnări care nu atrag existenţa stării de recidivă

La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăr~rile de condamnare
134
privitoare la:
a) infracţiunile săv~rsite in timpul minorităţii;
b) infracţiunile săv~rsite din culpă;
c) infracţiunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.
De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a
intervenit reabilitarea sau in cazul cărora s-a implinit termenul de reabilitare.
in sistemul noului Cod penal, condamnările care exclud starea de
recidivă sunt cele privitoare la fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală,
cele privitoare la infracţiuni amnistiate si cele privitoare la infracţiuni
săv~rsite din culpă. Noul Cod nu mai face referire expresă la condamnările
pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare,
dar si acestea exclud recidiva; concluzia rezultă din chiar definiţia acestei
noţiuni (legea prevede că există recidivă atunci c~nd, după răm~nerea definitivă
a unei hotăr~ri de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an si p~nă
la reabilitare sau ~mplinirea termenului de reabilitare, condamnatul
săv~rseste din nou o infracţiune - per a contrario, nu există recidivă c~nd noua
infracţiune s-a comis după reabilitare sau după implinirea termenului de
reabilitare). C~t priveste lipsa menţiunii asupra hotăr~rilor de condamnare pentru
infracţiuni săv~rsite in timpul minorităţii, explicaţia rezidă in aceea că, potrivit
noului Cod penal, minorilor nu li se mai pot aplica pedepse, astfel că
hotăr~rea de condamnare a unui minor, nefiind la o pedeapsă, este
incompatibilă cu recidiva.
Există pluralitate intermediară de infracţiuni c~nd, după răm~nerea definitivă

a unei hotăr~ri de condamnare si p~nă la data la care pedeapsa este executată
sau considerată ca executată, condamnatul săv~rseste din nou o infracţiune si
nu sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
in caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune si
pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de
infracţiuni.
1. Instanţa a reţinut că intre inculpatul F.I., paznic la o unitate economică, si

inculpatul M.R. a intervenit inţelegerea ca, in schimbul unei sume de bani, primul
să-l lase pe cel de-al doilea să fure bunuri din curtea agentului economic.
Conform inţelegerii, in noaptea de 05-06.07.2001, inculpatul M.R. s-a deplasat la
unitatea unde F.I. funcţiona ca paznic, iar acesta, pentru suma de 500 lei,
i-a permis să fure bunuri in valoarea de aproximativ 10.000 lei.
Să se arate dacă in speţă poate fi reţinut sau nu concursul de infracţiuni.
Soluţia:
Conform art.33 lit.a) C.pen., concurs de infracţiuni există c~nd două sau mai
multe infracţiuni au fost săv~rsite de aceeasi persoană, inainte de a
fi condamnată definitv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă
una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săv~sirea sau ascunderea altei
infracţiuni.
135
in speţă, inculpatul M.R. a dat bani paznicului F.I. pentru ca acesta să-
i permită să fure bunuri din patrimoniul agentului economic, ceea ce s-a si
int~mplat. Asadar, M.R. a comis fapta de dare de mită pentru inlesnirea furtului,
cele două infracţiuni afl~ndu-se ~n concurs real.
2. in sarcina inculpatului T.D. s-a reţinut că, in ziua de 23.04.1998, fiind in

executarea unei pedepse de 2 ani inchisoare aplicată pentru o infracţiune
de furt, a evadat din penitenciar, s-a deplasat ~ntr-un oras din apropiere, a
pătruns prin spargerea geamului ~ntr-un magazin, de unde a sustras
obiecte de imbrăcăminte in valoare de 2190 lei si suma de 4872 lei.
Să se arate dacă in sarcina inculpatului urma să se reţină sau nu starea de
recidivă.
Soluţia:
Conform art.37 lit.a) C.pen., există recidivă c~nd după răm~nerea definitivă a
unei hotăr~ri de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni,
cel condamnat săv~seste din nou o infracţiune cu intenţie, inainte de
inceperea executării pedepsei, in timpul executării acesteia sau in stare de
evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este
inchisoarea mai mare de 1 an.
in speţă, starea de recidivă există at~t in raport cu infracţiunea de furt, care a
fost comisă in stare de evadare, c~t si in raport de infracţiunea de evadare, care
a fost comisă de inculpatul T.D. in timpul executării pedepsei.
3. in sarcina inculpatului V.D. s-a reţinut că, după ce a executat pedeapsa de

2 ani si 8 luni inchisoare aplicată pentru o infracţiune de t~lhărie (art.212 C.pen.),
a săv~rsit o infracţiune de lovire (art.180 alin.2 C.pen.).
Instanţa l-a condamnat pe inculpatul V.D. la 4500 lei amendă
pentru infracţiunea de lovire, fără a reţine starea de recidivă.
Să se arate dacă soluţia este corectă sau nu.
Soluţia:
Pentru existenţa celui de-al doilea termen al recidivei, nu
interesează pedeapsa efectiv aplicată, ci pedeapsa prevăzută de lege.
in cazul infracţiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen.,
pedeapsa este amenda alternativ cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani. Asadar,
pentru cea de-a doua infracţiune comisă de inculpatul V.D., legea prevede o
pedeapsă cu inchisoarea mai mare de 1 an, ceea ce inseamnă că in speţă
trebuia reţinută starea de recidivă chiar dacă pedeapsa efectiv aplicată
inculpatului a fost una cu amenda.
4. in sarcina inculpatul F.N. s-a reţinut că, după executarea unei pedepse de
9 luni inchisoare pentru infracţiunea de delapidare, conduc~nd neatent un
autovehicul pe drumurile publice, a accidentat mortal pe victima S.D., săv~rsind
astfel infracţiunea de ucidere din culpă.
Să se arate dacă această ultimă infracţiune este sau nu săv~rsită in stare de
recidivă.
Soluţie:
Pentru existenţa stării de recidivă se cere ca cea de-a doua infracţiune să fie
una intenţionată.
in speţă, cea de-a doua infracţiune a fost una din culpă, deci nu se
poate
136
reţine starea de recidivă.
5. in anul 1993, -udecătoria Constanţa a condamnat pe inculpatul R.A. la 1 an

si 3 luni inchisoare pentru săv~rsirea infracţiunii de tăinuire. lnstanţa a reţinut si
starea de recidivă intruc~t R.A. fusese condamnat definitiv anterior, ~n
anul
1988, pentru comiterea infracţiunilor de asociere pentru săv~sirea de infracţiuni
si trecere frauduloasă a frontierei de stat.
lnculpatul R.A. a declarat recurs impotriva acestei sentinţe, arăt~nd că
in mod gresit i s-a reţinut starea de recidivă, intruc~t infracţiunea de
trecere frauduloasă a frontierei de stat a fost dezincriminată prin
Decretul-Lege nr.9/1989.
Recursul a fost admis.
Să se arate dacă soluţia instanţei de recurs este sau nu corectă.
Soluţia:
Conform art.38 alin.1 lit.c) C.pen., la stabilirea stării de recidivă nu se
ţine seama de hotăr~rile de condamnare privitoare la fapte care nu mai
sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.
in speţă, inculpatul R.A. fusese anterior condamnat pentru infracţiunea
de trecere frauduloasă a frontierei de stat, faptă care, la momentul judecării
pentru infracţiunea de tăinuire, fusese dezincriminată. insă, hotăr~rea
anterioară de condamnare privea si infracţiunea de asociere pentru săv~rsirea
de infracţiuni, care nu fusese dezincriminată. Prin urmare, hotăr~rea
anterioară de condamnare nu făcea parte din categoriile arătate la art.38
C.pen.
in consecinţă, hotăr~rea instanţei de recurs este gresită.
6. in sarcina inculpatului C.I. s-a reţinut că, in ziua de 21.09.2004, profitand de

aglomeraţia dintr-un magazin din Tirgu Mures, a introdus m~na de 2 ori, la
intervale scurte de timp, in buzunarul persoanei vătămate S.T., in scopul de a
fura bani. lnculpatul nu a găsit insă bani in buzunarul persoanei vătămate. După
c~teva minute, persoana vătămată S.T. a părăsit magazinul si a urcat intr-
un mijloc de transport in comun, fiind urmată de inculpat. Profit~nd de
aglomeraţia din mijlocul de transport ~n comun, inculpatul C.I. a introdus
din nou mana ~n buzunarul persoanei vătămate, reusind să sustragă banii pe
care aceasta ii avea asupra sa.
Inculpatul a fost prins ~n flagrant.
lnstanţa l-a condamnat pe inculpatul C.l. la o pedeapsă de 5 luni inchisoare
pentru infracţiunea de furt in formă continuată. lnstanţa a reţinut că inculpatul a
săv~rsit, in realizarea aceleiasi rezoluţii infracţionale, doua tentative si
o infracţiune consumată de furt calificat.
Să se arate dacă soluţia este sau nu corectă.
Soluţie:
Conform art.41 alin.2 C.pen., infracţiunea este continuată c~nd o persoană
săv~rseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezoluţii,
acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare in parte, conţinutul aceleiasi
infracţiuni.
in speţă nu sunt intrunite cerinţele infracţiunii continuate. Inculpatul
a incercat, in acelasi context, să sustragă de la aceiasi persoană o sumă de bani.
Consumarea infracţiunii nu a fost posibilă de la prima tentativă, motiv
pentru care inculpatul a repetat actul infracţional, reusit să sustragă suma de bani
la a
137
treia incercare. Primele două acte de executare au rămas in faza tentativei, fiind
absorbire in chip natural de infracţiunea consumată realizată a treia oară.
In consecinţă, soluţia instanţei nu este corectă, in speţă fiind realizată
o unitate naturală de infracţiune prin absorbirea in infracţiunea fapt
consumat a tentativelor care au precedat-o.
7. S-a reţinut că, in cursul anilor 1987 si 1988, la diferite intervale de timp,
inculpatul D.T. a indus in eroare 6 persoane, promiţ~nd că le va procura
autoturisme si obţin~nd astfel de la ele importante sume de bani - ca avans - pe
care si le-a insusit. S-a mai reţinut că inculpatul a săv~rsit faptele la
interval relativ mari de timp si determinat de evenimente deosebite din
viaţa sa, survenite succesiv.
Să se arate dacă faptele inculpatului constituie o infracţiune continuată sau un
concurs de infracţiuni.
Soluţia:
Faptele constituie un concurs real de infracţiuni si nu o infracţiune continuată,
deoarece, chiar dacă prezintă conţinutul aceleiasi infracţiuni (inselăciune), nu au
fost comise in realizarea aceleiasi rezoluţii infracţionale. Intervalele mari de timp
la care au fost săv~rsite faptele si imprejurarea că, la comiterea fiecăreia,
inculpatul a fost determinat de alt eveniment produs in viaţa sa, dovedesc că nu
a existat o rezoluţie infracţională unică.
8. -udecătoria C~mpina l-a condamnat pe inculpaul C.O. la mai multe

pedepse pentru săv~rsirea a două infracţiuni de furt calificat si a unei tentative la
infracţiunea de furt calificat.
Instanţa a reţinut că, după observarea prealabilă a locului in timpul zilei, in
noaptea de 08.09.1992 inculpatul a sustras prin efracţie bunuri din 2 autoturisme
si a incercat să mai sustragă bunurile dintr-un al treilea autoturism, toate parcate
in acelasi loc.
Să se arate dacă este corectă reţinerea in sarcina inculpatului a unui concurs
de infracţiuni.
Soluţie:
Intruc~t inculpatul a acţionat pe baza unui plan prealabil, in executarea unei
hotăr~ri unice si a pătruns in aceeasi nopate in toate autoturismele, trebuie să se
constate că a comis o infracţiune unică, in formă continuată, de furt calificat.
Imprejurarea că numai unele au fost furturi consumate, in timp ce altele
au rămas in fază de tentativă, nu inlătură forma continuată a infracţiunii, av~nd in
vedere prin săv~rsirea unei infracţiuni se inţelege, conform art.144 C.pen., at~t
tentativa c~t si infracţiunea consumată.
§11. Rezumat
Unitatea infracţională presupune existenţa unei singure infracţiuni.
Unitatea de infracţiune cunoaste două forme: unitatea naturală si
unitatea legală de infracţiune.
Unitatea naturală de infracţiune este forma unităţii
infracţionale determinată de unitatea elementelor obiective si subiective ale
infracţiunii. Unitatea naturală de infracţiune este forma unităţii infracţionale
in cuprinsul căreia identificăm o singură incălcare a legii, un singur element
material si o singură rezoluţie infracţională.
Unitatea naturală de infracţiune are trei forme: infracţiunea simplă,
138
infracţiunea continuă si infracţiunea deviată.
Unitatea legală de infracţiune este forma unităţii infracţionale ce există prin
reunirea ~ntr-o singură incriminare a elementelor mai multor
infracţiuni.
Formele unităţii legale de infracţiune sunt: infracţiunea continuată,
infracţiunea complexă, infracţiunea progresivă si infracţiunea de obicei.
Pluralitatea de infracţiuni este definită ca fiind situaţia in care o persoană
săv~rseste două sau mai multe infracţiuni.
Codul penal rom~n reglementează trei forme ale pluralităţii de
infracţiuni:
concursul de infracţiuni, recidiva si pluralitate intermediară.
Concursul de infracţiuni desemnează situaţia in care aceeasi
persoană săv~rseste două sau mai multe infracţiuni mai inainte de a fi
condamnată definit pentru vreuna dintre ele.
Concursul de infracţiuni cunoaste două forme: concursul real si concursul
formal de infracţiuni.
Recidiva este formă a pluralităţii de infracţiuni care există in cazul in
care condamnatul la o pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă,
săv~rseste
o nouă infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate,
inainte de inceperea executării pedepsei, in timpul executării acesteia, in stare de
evadare sau după executarea pedepsei.
Pluralitatea intermediară există atunci c~nd, după răm~nerea definitivă a
unei hotăr~ri de condamnare si p~nă la data la care pedeapsa este executată
sau considerată ca executată, condamnatul săv~rseste din nou o infracţiune si
nu sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

1. Instanţa l-a condamnat pe cetăţeanul turc A.M. pentru
comiterea infracţiunii de deţinere si transport de droguri de mare risc, fără
drept (faptă prevăzută de art.2 alin.1-2 din Legea nr.143/2000), si pentru o
tentativă la infracţiune de introducere in ţară, fără drept, de droguri de
mare risc (art.20
C.pen. raportat la art.3 alin.1-2 din Legea nr.143/2000).
S-a reţinut in fapt că, la data de 03.04.2003, inculpatul A.M. s-a prezentat la
Vama Giurgiu pentru a intra in ţara cu autoturismul. La controlul vamal,
~n locasurile portbagajului autoturismului au fost găsite 8 pachete
conţin~nd cantitatea de 3,844 grame heroină.
Inculpatul A.M. a atacat hotăr~rea cu apel, susţin~nd că in mod gresit a fost
condamnat pentru un concurs de infracţiuni, intruc~t deţinerea si transportul
drogurilor este o componentă a infracţiunii de introducere a drogului in
ţară, aceasta din urmă fiind o infracţiune complexă.
Arătaţi ce soluţie trebuie să dispună instanţa de apel.
2. Intocmiţi un eseu prin care să analizaţi comparativ infracţiunea continuată

si concursul de infracţiuni.

1. Definiţi si prezentaţi formele unităţii infracţionale naturale;
2. Analizaţi concursul de infracţiuni;
3. Analizaţi recidiva.

139
Recidiva se deosebeste faţă de concursul de infracţiuni prin faptul că:
a) pentru existenţa concursului de infracţiuni trebuie să existe o
hotăr~re definitivă de condamnare;
b) pentru existenţa concursului de infracţiuni nu trebuie să existe o hotăr~re
definitivă de condamnare, in timp ce pentru existenţa recidivei trebuie să existe o
atare hotăr~re;
c) concursul de infracţiuni atrage un tratament sancţionator mai sever.

Bucuresti,
2007;
140
PLURALITATEA DE INFRACTORI
Cuprins:
§1. Obiective
§8. Rezumat
§1. Obiective
In cadrul acestei unităţi vor fi prezentate situaţiile in care la săv~rsirea

unei singure infracţiuni participă mai multe persoane.

= explicaţi conceptele de pluralitate de făptuitori si pluralitate de infractori;
= explicaţi participaţia penală si formele acesteia (proprie si improprie);
= prezentaţi modul de sancţionare a participaţiei proprii si improprii.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de invăţare: 2 ore si 1/2.

A. Nrţiuni. Există pluralitate de făptuitori penali in cazurile in care mai multe
persoane comit o faptă prevăzută de legea penală. lar pluralitate de
infractori există in cazul in care mai multe persoane săv~rsesc o
infracţiune. Corelaţia intre cele două noţiuni este una gen-specie.
De regulă, o faptă prevăzută de legea penală poate fi săv~rsită de una sau de
către mai multe persoane. Comiterea unei fapte de către mai multe persoane se
numeste pluralitate de făptuitrri. In cazul in care fapta săv~rsită prin
cooperarea mai multor persoane este infracţiune, pluralitatea de făptuitori poartă
numele de pluralitate de infractori. Deosebirea ~ntre pluralitate de infractori
si pluralitate de făptuitori este necesară deoarece, cu excepţia faptelor prevăzute
de legea penală comise fără vinovăţie, sancţiunile penale se pot aplica numai in
cazul infracţiunilor.
Entitatea in raport de care se apreciază existenţa pluralităţii de infractori este
infracţiunea. Dacă mai multe persoane au săv~rsit fiecare c~te o infracţiune,
141
independent de existenţa unor legături intre infracţiuni, nu există pluralitate de
infractori in sens juridic. De exemplu, trei persoane s-au inţeles cu puţin
timp inainte de comiterea faptelor, să atace alte trei persoane, fiecare dintre
făptuitori agres~nd numai c~te o victimă.
Persoana care cooperează la săv~rsirea unei infracţiuni poartă denumirea de
participant penal. Participantul este persoana care contribuie la săv~rsirea unei
infracţiuni in calitate de autor, instigator sau complice. Ceea ce leagă o
pluralitate de infractori si dă substanţă acesteia este conlucrarea
persoanelor
implicate in săv~rsirea infracţiunii. In lipsa unei cooperări nu suntem in prezenţa
unei pluralităţi de făptuitori, ci a unui concurs de fapte individuale.
Pluralitatea de subiecţi activi presupune două condiţii: existenţa mai
multor făptuitori si existenţa unei singure fapte săv~rsite prin cooperare.
Imprejurarea că la comiterea unei fapte au contribuit mai multe persoane,
nu exclude tratamentul juridic relativ diferit al membrilor pluralităţii, in
funcţie de particularităţile contribuţiei fiecăruia si de situaţia lor subiectivă. Pe de
altă parte,
aportul fiecăruia dintre ei are rol cauzal, deoarece, intr-o oarecare măsură toţi au
determinat rezultatul faptei.
Un aspect important al pluralităţii de infractori il constituie faptul
că infracţiunile săv~rsite prin cooperarea mai multor persoane prezintă un grad
de pericol social abstract mai ridicat comparativ cu alte infracţiuni din genul
respectiv. Conlucrarea mai multor persoane la săv~rsirea unei
infracţiuni asigură, de multe ori, o mai facilă realizare a activităţii
infracţionale. Pe planul individualizării sancţiunilor de drept penal, săv~rsirea
unei infracţiuni de către mai multe persoane constituie, de regulă, o cauză
de agravare a răspunderii penale. Pluralitatea de făptuitori poate imbrăca
trei modalităţi: pluralitatea constituită, pluralitatea naturală si pluralitatea
ocazională.
B. Formele pluralităţii de făptuitori. a) Pluralitatea constituită. Pluralitatea
constituită este forma pluralităţii de făptuitori realizată prin gruparea mai multor
persoane in scopul săv~rsirii de fapte prevăzute de legea penală.
Pentru existenţa unei pluralităţi constituite de infractori este
necesară structurarea grupului de persoane ce intră in alcătuirea sa si existenţa
in cadrul acestuia a cel puţin trei persoane. Existenţa grupului de persoane are,
in cazul pluralităţii constituite, o perioadă de fiinţă si acţionează in mod
coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, pentru a
obţine direct sau indirect un folos material sau moral. Nu constituie pluralitate
constituită, grupul de infractori format ocazional in scopul comiterii imediate a
uneia sau mai multor infracţiuni si care nu are continuitate sau o structură
determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi.
Pluralitatea constituită de infractori poate fi: simplă si sub forma criminalităţii
organizate (grupul infracţional organizat). Pluralitatea constituită simplă există in
cazurile in care nu sunt indeplinite condiţiile de existenţă a unui grup infracţional
organizat (crimă organizată). Grupul infracţional organizat este formă a
pluralităţii de infractori reprezent~nd un grup organizat, structurat, format din trei
sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă si acţionează in
mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave,
pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu
material. Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional in
scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni si care nu are
continuitate sau o
142
structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi in cadrul grupului.
b) Pluralitatea naturală. Pluralitatea naturală este forma pluralităţii
de
făptuitori care constă in cooperarea mai multor persoane la săv~rsirea unei
fapte, conlucrare pretinsă de natura faptei. Sunt anumite fapte care nu pot
fi comise dec~t prin aportul a două sau mai multor persoane. in cazul in care o
asemenea faptă este infracţiune, pluralitatea de făptuitori realizează
conţinutul unei pluralităţi naturale de infractori.
lnfracţiunile care prin natura lor nu pot fi comise dec~t de două sau mai multe
persoane sunt denumite in doctrină infracţiuni bilaterale. Pluralitatea naturală de
infractori determină o pluralitate de subiecţi activi ai infracţiunii săv~rsite in
această formă de pluralitate de făptuitori.
c) Pluralitatea ocazională. Pluralitatea ocazională este forma pluralităţii
de făptuitori care constă in cooperarea mai multor persoane la săv~rsirea unei
fapte prevăzute de legea penală, desi aceasta nu a presupus o asemenea
conlucrare. In cazul ~n care fapta la care si-au adus contribuţia mai multe
persoane realizează conţinutul unei infracţiuni, pluralitatea de numeste
pluralitate ocazională de infractori. Această formă de pluralitate de făptuitori
mai poartă numele de participaţie penală, datorită faptului că fiecare
dintre membrii pluralităţii realizează o parte din conţinutul faptei prevăzute de
legea penală.
4.1. Consideraţii introductive
lnstituţia participaţiei penale este una dintre cele mai controversate autorii si
legislaţiile oferind concepţii diferite. in dreptul nostru, participaţia este concepută
ca o contribuţie la o faptă prevăzută de legea penală, iar nu la o infracţiune. in
susţinerea acestei concepţii s-a argumentat că trebuie să se pornească de
la realitate pentru a nu scăpa in exteriorul conceptului anumite situaţii si pentru a
putea face o delimitare intre participanţii care vor fi trasi la răspundere si cei care
nu răspund. Codul penal reglementează, in Partea generală, numai modalităţile
pluralităţii ocazionale de făptuitori, prin definirea participanţilor la această formă
de pluralitate de făptuitori (autor, instigator si complice). in doctrină sunt
examinate mai multe modalităţi ale participaţiei penale.
Participaţia penală este proprie in cazul in care toţi făptuitorii care alcătuiesc
pluralitatea au aceeasi atitudine subiectivă faţă de elementele laturii
obiective, care este de regulă intenţie. in cazul complicităţii si in cel al
instigării, legea exclude posibilitatea existenţei participaţiei din culpă. in
ceea ce priveste posibilitatea coautoratului din culpă, părerile sunt impărţite.
Unii autori acceptă existenţa coautoratului din culpă in timp ce alţii il exclud.
4.2. Autoratul si coautoratul
Autorul este persoana care săv~rseste direct elementul material al laturii

obiective a infracţiunii. in cazul in care elementul material al unei infracţiuni este
realizat de mai multe persoane, pluralitatea de participanţi se numeste coautorat,
iar persoanele ce o alcătuiesc poartă denumirea de coautori.
143
Dintre toate modalităţile participaţiei penale, numai autoratul poate exista
independent de celelalte modalităţi (instigare si complicitate). Pe de altă parte,
autoratul este un tip de participaţie penală necesară, deoarece nu poate exista o
pluralitate ocazională fără ca o persoană să efectueze actele de executare
a faptei. Autorul este participantul care contribuie direct la săv~rsirea faptei
ce constituie infracţiune, spre deosebire de ceilalţi participanţi care pot contribui
si in mod indirect.
in cazul infracţiunilor cu autor calificat (proprii), nu poate avea calitatea
de
autor dec~t persoana care indeplineste cerinţele prevăzute de lege. De
pildă, pentru existenţa infracţiunii de fals intelectual, autorul trebuie să aibă
calitatea de funcţionar. Dacă o persoană, care nu are calitatea cerută de
lege, realizează, alături de o altă persoană, acte de executare a infracţiunii, el va
avea calitatea de complice. in această ipoteză suntem in prezenţa unei degradări
a tipului de contribuţie.
Coautoratul este o formă de pluralitate de făptuitori care constă in săv~rsirea
unei fapte prevăzute de legea penală, in mod direct si nemijlocit, de către
cel
puţin două persoane impreună, adică prin acte de executare. Coautoratul este
forma de participaţie penală ce presupune comiterea unei infracţiuni de către doi
sau mai mulţi autori.
Sunt anumite infracţiuni la care coautoratul nu este posibil. Acestea sunt:
a) lnfracţiunile al căror element material imbracă forma inacţiunii. De
pildă, infracţiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare sau
infracţiunea de
nedenunţare;
b) lnfracţiunile in persona propria. De pildă, infracţiunea de
mărturie mincinoasă.
Menţionăm faptul că in ceea ce priveste infracţiunile din culpă si cele
praeterintenţionate părerile sunt impărţite in doctrină. lnfracţiunile care nu permit
coautoratul, nu exclud insă celelalte modalităţi de participaţie (complicitate sau
instigare).
4.3. lnstigarea
Instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană

să săv~rsească o faptă prevăzută de legea penală. Instigatorul este persoana
care are ideea comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, idee pe
care o transmite altei persoane, care si-o insuseste si comite fapta la care
a fost instigată. De exemplu, in schimbul unei sume de bani o persoană
determină altă persoană să comită furtul unor bunuri de valoare.
lnstigarea are semnificaţie pe planul dreptului penal numai dacă are ca obiect
o faptă incriminată. lnstigarea nu poate fi concepută dec~t in prezenţa a cel puţin
două persoane - instigatorul si instigatul. in doctrină, persoana care determină o
altă persoană să comită o faptă prevăzută de legea penală este denumită autor
moral, deoarece se manifestă in principal sub aspect psihic, in sensul că
determină cauzalitatea psihică a unei fapte.
Calitatea de instigator o poate avea orice persoană care
indeplineste condiţiile generale al subiectului activ al infracţiunii, in timp ce
instigat poate fi chiar si o persoană care nu indeplineste condiţiile răspunderii
penale. Instigarea este posibilă la orice infracţiune.
144
4.4. Complicitatea
Complicitatea este forma participaţiei penale ce constă in activitatea

unei persoane care, cu intenţie, ajută, inlesneste sau promite inainte sau in
timpul săv~rsirii faptei că va tăinui bunurile provenite din infracţiune sau că-l va
favoriza pe autor. Contribuţia complicelui este una indirectă sau mediată,
motiv pentru care este considerată o specie de participaţie secundară, in raport
de autor sau instigator. Ca si instigarea, complicitatea poate fiinţa la
orice specie de infracţiune. in cazul in care unul dintre făptuitorii ce
execută fapta nu indeplineste condiţia prevăzută de lege pentru existenţa
subiectului activ al infracţiunii, contribuţia sa este atribuită acestuia ca o
activitate de complicitate.
in timp ce contribuţia instigatorului se situează anterior in timp, faţă de
momentul executării laturii obiective a infracţiuni, iar activitatea autorului nu
poate concepută in afara actelor de executare, participarea complicelui la
săv~rsirea infracţiunii se poate situa anterior, concomitent sau posterior acestui
moment.
A. Noţiune. Participaţia improprie este specia de participaţie penală ce constă

~n determinarea, ~nlesnirea sau ajutarea, cu intenţie, la săv~rsirea de
către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală, atunci c~nd această
persoană acţionează din culpă sau fără vinovăţie.
in doctrina străină, de regulă, nu este agreată această formă de participaţie
penală. Critica principală se referă la faptul că reglementează ceea ce constituie
o excepţie (participarea la o faptă prevăzută de legea penală), iar nu
regula (contribuţia la o infracţiune). Critica formulată este confirmată, in
parte, si de jurisprudenţă, care nu s-a confruntat dec~t rarisim cu speţe
unde să se pună problema aplicării instituţiei participaţiei improprii.
B. Condiţiile participaţiei penale improprii. Pentru existenţa
participaţiei improprii sunt necesare următoarele condiţii:
a) Săv~rsirea unei fapte prevăzute de legea penală. lncidenţa instituţiei
participaţiei improprii presupune, inainte de toate, săv~rsirea de către o
altă persoană a unei fapte incriminate. Fapta descrisă de norma de
incriminare trebuie să fie consumată sau in fază de tentativă pedepsibilă, altfel
contribuţia participantului răm~ne nerelevantă juridic.
b) Conlucrarea participanţilor la faptă. Pentru existenţa participaţiei improprii
este necesar ca persoanele care alcătuiesc pluralitatea de făptuitori
să
coopereze ~n mod activ la săv~rsirea faptei prevăzute de legea
penală.
Conlucrarea participanţilor poate fi premeditată, spontană, directă, indirectă,
manifestă, ocultă etc.
C. Modalităţi. in funcţie de atitudinea persoanei care contribuie la săv~rsirea
faptei prevăzute de legea penală, participaţia improprie poate imbrăca
următoarele forme: intenţie in privinţa instigatorului sau complicelui si culpă din
partea autorului; intenţie in privinţa instigatorului sau complicelui si
lipsa vinovăţiei autorului; culpă in privinţa instigatorului sau complicelui si intenţie
din partea autorului; lipsă de vinovăţie in privinţa instigatorului sau
complicelui si culpă din partea autorului.
145
Dintre aceste patru modalităţi, numai primele două pot avea relevanţă juridică
penală deoarece, in celelalte cazuri, lipseste cooperarea subiectivă a
participanţilor si necesitatea aprecierii de ansamblu a activităţii infracţionale.
in reglementarea noului Cod penal, instituţia participaţiei improprii este
imbunătăţită, prin adăugarea la cele două modalităţi deja existente a unei a treia:
săv~rsirea nemijlocită, cu intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de
legea penală, la care, din culpă sau fără vinovăţie, contribuie cu acte de
executare o altă persoană. in această modalitate suntem in prezenţa a doi
coautori, unul acţion~nd cu intenţie, iar celălalt din culpă sau fără vinovăţie.

6.1. Sisteme de sancţionare
in concepţia dominantă se consideră că in cazul in care mai multe persoane
si-au adus aportul la săv~rsirea unei fapte prevăzute de legea penală, suntem in
prezenţa unei singure fapte, indiferent de numărul participanţilor si independent
de modalităţile contribuţiei făptuitorilor. in cazul in care fapta indeplineste
condiţiile pentru a fi infracţiune, vom avea o singură infracţiune si mai
mulţi infractori. Această teorie este cunoscută sub numele de teoria unităţii.
in concepţia minoritară se apreciază că există at~tea infracţiuni
c~te persoane au participat la comiterea acesteia. Această opinie,
cunoscută sub denumirea de teoria pluralistă (,autonomia actelor de
participaţie" sau
,participaţie delict distinct"), separă in mod artificial contribuţiile
participanţilor care sunt indisociabile, at~t obiectiv, c~t si subiectiv.
C~t priveste sistemele de sancţionare, doctrina nu imbrăţisează aceeasi
concepţie, susţin~ndu-se două puncte de vedere. intr-o opinie, se susţine
sistemul parificării pedepselor participanţilor, d~ndu-se o pondere mai mare
aspectului subiectiv. in această concepţie, tratamentul penal al participanţilor la
fapta prevăzută de legea penală este similar, in sensul că acestora li se
vor aplica sancţiunile prevăzute de lege pentru infracţiunea la care si-au
adus contribuţia. Sistemul parificării nu presupune, deci, sancţiuni
identice, dar individualizarea lor se face in aceleasi limite. in altă opinie, d~ndu-
se prevalenţă aspectului obiectiv, se promovează sistemul diversificării
sancţiunilor aplicabile participanţilor. in această concepţie diferenţierea
tratamentului penal are la bază sancţiunea prevăzută de lege pentru autor.
Cele două sisteme de sancţionare au si un punct comun,
respectiv necesitatea diferenţierii sancţiunilor aplicabile participanţilor. Codul
penal rom~n reglementează sistemul parificării sancţiunilor aplicabile
participanţilor la fapta prevăzută de legea penală.
a) Sancţionarea participaţiei penale proprii. 1. Aplicarea sancţiunilor in cazul
coautoratului. in cazul in care la săv~rsirea unei infracţiuni si-au adus contribuţia
mai mulţi coautori acestia vor fi sancţionaţi cu aceleasi sancţiuni, prevăzute de
lege pentru infracţiunea săv~rsită. Chiar dacă in multe cazuri, coautorilor li
se aplică aceleasi sancţiuni, există si situaţii in care, prin jocul
circumstanţelor, sancţiunile aplicate coautorilor să fie diferite. De exemplu,
unul dintre coautori este minor sau este recidivist. Prin urmare, cu ocazia
personalizării sancţiunilor este posibil ca unii dintre coautori să aibă un tratament
sancţionator diferit de al celorlalţi.
146
2. Aplicarea sancţiunilor in cazul instigării . Ca si in cazul
coautorilor, instigatorii se sancţionează cu sancţiunile prevăzute de lege pentru
infracţiunea la care au participat. in urma individualizării judiciare a sancţiunilor
este posibil, insă, ca instigatorii să fie sancţionaţi diferit. Mai mult, este posibil ca
sancţiunea aplicată unui instigator să fie chiar mai severă dec~t cea aplicată
autorului, dacă aportul său este substanţial mai mare dec~t al autorului sau
biografia lui penală reclamă un tratament penal mai sever.
3. Aplicarea sancţiunilor in cazul complicităţii. La aplicarea sancţiunilor in
cazul complicităţii, la fel ca la celelalte forme de participaţie, se porneste de la
sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea la care au fost realizate actele
de complicitate. Sigur că, in majoritatea cazurilor, activitatea specifică
complicelui este mai puţin gravă dec~t a celorlalţi participanţi, dar pot exista si
situaţii in care aportul complicelui la săv~rsirea infracţiunii să fie cel mai
important in economia săv~rsirii infracţiunii. De exemplu, contribuţia complicelui
constă in divulgarea unei informaţii esenţiale despre sistemul de pază al locului
de unde s-a comis un furt.
b) Aplicarea sancţiunilor in cazul participaţiei penale improprii. in ceea
ce
priveste sancţionarea participanţilor la o pluralitate ocazională improprie, legea
face distincţie in funcţie atitudinea subiectivă a membrilor pluralităţii de făptuitori.
Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intenţie, la săv~rsirea din
culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală,
se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta
comisă cu intenţie.
Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intenţie, la săv~rsirea
unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite
acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracţiune.
6.2. Rolul circumstanţelor (reale si personale) la individualizarea

sancţiunilor participanţilor
Asa cum a văzut deja, la stabilirea sancţiunilor aplicabile participanţilor vor fi

avute in vedere datele si imprejurările cauzei cu relevanţă in privinţa pericolului
social al faptei sau al participantului. in cadrul operaţiunii de personalizare
a sancţiunilor ce urmează a fi aplicate in cazul pluralităţii de infractori, un
rol deosebit de important il au circumstanţele. in funcţie de imprejurarea că
se referă la faptă sau la participant, circumstanţele sunt reale si personale.
A. Circumstanţele reale. Circumstanţele reale sunt date sau imprejurări
referitoare la fapta prevăzută de legea penală. Circumstanţele reale pot fi:
referitoare la timpul comiterii infracţiunii; referitoare la locul comiterii infracţiunii,
privitoare la modul sau mijloacele săv~rsirii infracţiunii etc.
Conform art. 29 alin. (2) din Codul penal, circumstanţele referitoare la faptă se
transmit asupra participanţilor numai in măsura in care acestia le-au cunoscut
sau prevăzut. Caracterul obiectiv al răsfr~ngerii circumstanţelor reale in privinţa
tuturor participanţilor la infracţiune este estompat de faptul dacă acestia le-
au cunoscut sau anticipat. Necunoasterea circumstanţelor se poate datora
celor mai diverse cauze, cum ar fi: participarea spontană si secvenţială la
săv~rsirea infracţiunii; schimbarea modului de săv~rsire a infracţiunii pe parcursul
săv~rsirii
147
acesteia, fără ca participantul să afle despre aceasta; schimbarea locului
sau timpului comiterii infracţiunii; participarea unui minor, despre a cărui prezenţă
nu stiau dec~t unii dintre participanţi; cooperarea mai multor persoane la
săv~rsirea infracţiunii, dacă unul dintre participanţi stia de un număr mai mic de
făptuitori.
O situaţie specială există c~nd autorul comite o altă infracţiune dec~t ce la
care credea instigatorul sau complicele că participă. De pildă, instigatorul il
determinase pe autor să comită un furt, dar acesta săv~rseste o t~lhărie.
In asemenea cazuri are relevanţă natura sau genul faptei săv~rsite. Dacă
instigatul comite o infracţiune de altă natură, nu există participaţie penală.
Dacă natura faptei este aceeasi, dar este mai gravă dec~t cea la care
participantul isi adusese contribuţia, tratamentul penal al participantului va fi
cel prevăzut de norma de incriminare a faptei la care stia că isi aduce
contribuţia. In cazul in care fapta este mai usoară, tratamentul penal
va fi acelasi, deoarece circumstanţele reale favorabile sunt luate totdeauna in
considerare.
Pe de altă parte, in cazul in care fapta la care s-a participat produce
un rezultat praeterintenţionat, el va fi imputat tuturor participanţilor dacă
se stabileste că au putut prevedea survenirea acestuia.
In toate cazurile, prealabil stabilirii efectelor circumstanţelor reale, se vor
cerceta toate datele cauzei, pentru a se stabili atitudinea subiectivă a
participanţilor faţă de imprejurările ce constituie circumstanţe reale.
B. Circumstanţele personale. Circumstanţele personale sunt date sau
imprejurări referitoare la unul dintre membrii pluralităţii de infractori. Aceste
imprejurări pot fi de natură psihică (subiective) sau constau in
anumite particularităţi ale unuia dintre participanţii la fapta prevăzută de legea
penală (de individualizare). Circumstanţele personale subiective privesc latura
subiectivă a faptei, cum ar fi: vinovăţia participantului, desistarea, regretul sau
indiferenţa faţă de faptă, mobil faptei, scopul faptei si orice alte aspecte de
natură psihică. Circumstanţele personale de individualizare pot privi:
starea civilă a participantului, calitatea specială a participantului,
antecedentele penale ale acestuia etc.
Circumstanţele referitoare la persoana unuia dintre participanţii la fapta
prevăzută de legea penală nu se extind si asupra celorlalţi participanţi,
chiar dacă au fost cunoscute sau prevăzute de acestia din urmă.
6.3. impiedicarea săv~rsirii faptei
Participantul nu se pedepseste dacă impiedică in cursul executării, dar
inainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia. Dacă actele săv~rsite
p~nă in momentul impiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i
se aplică pedeapsa pentru această infracţiune. Pentru incidenţa acestei cauze de
nepedepsire trebuie indeplinite următoarele condiţii:
a) Autorul să fi inceput executarea infracţiunii. Condiţia este indeplinită numai
dacă făptuitorul a inceput faza executării, adică a demarat realizarea elementului
material;
b) După momentul inceperii executării infracţiunii oricare dintre participanţi să
fi ~mpiedicat consumarea faptei. Impiedicarea consumării faptei constă in oprirea
executării in intregime a elementului material sau in determinarea excluderii
survenirii rezultatului infracţiunii. In cazul infracţiunilor de pericol
impiedicarea trebuie să aibă loc intre momentul inceperii efectuării elementului
material si
148
ducerea p~nă la capăt a acestuia. in schimb, in cazul infracţiunilor de rezultat,
zădărnicirea apariţiei urmării imediate poate avea loc si după realizarea in
integralitate a acţiunii sau inacţiunii, dar nu mai t~rziu de momentul
producerii rezultatului.
in reglementarea noului Cod penal, această condiţie este detaliată,
introduc~ndu-se, pe l~ngă ipoteza mai sus amintită, si o altă: cea in care
participantul denunţă săv~rsirea infracţiunii, astfel inc~t consumarea ei să poată
fi impiedicată. in această ipoteză, pentru nepedepsirea participantului nu se cere
ca infracţiunea să nu se fi consumat, ci doar ca, urmare denunţului,
neconsumarea faptei să fi fost posibilă sub aspect obiectiv. Dacă impiedicarea
consumării infracţiunii este posibilă, dar in concret ea nu s-a realizat (din
varii morive, dar independente de voinţa participantului), participantul-denunţător
nu se va pedepsi intruc~t el a incunostiinţat autorităţile, iar consumarea
infracţiunii a fost posibilă.
c) Activitatea de ~mpiedicare a consumării faptei să aibă Joc ~nainte
de
descoperirea acesteia.
Dacă sunt indeplinite condiţiile de mai sus, participantul care a
impiedicat consumarea faptei beneficiază de impunitate. Tratamentul
sancţionator al celorlalţi participanţi este diferit, funcţie de contribuţia pe
care au avut-o la comiterea faptei. Dacă cel care impiedică consumarea faptei
este autorul, si nu există coautori, beneficiază de efectele cauzei de nepedepsire
toţi participanţii, cu excepţia instigatorului. in cazul in care există coautori si nu
toţi au impiedicat consumarea faptei, dintre toţi participanţii, numai cei care au
intervenit eficient pentru oprirea consumării faptei vor intra sub incidenţa cauzei
de nepedepsire.
in toate celelalte cazuri, cauza de nepedepsire va fi incidentă numai in
privinţa participanţilor care au impiedicat consumarea faptei.

1. in seara zilei de 02.08.1976, 1ntorc~ndu-se spre casă de la un loc
de agrement, unde consumaseră insemnate cantităţi de băuturi alcoolice,
numita R.T., care era insoţită de R.E., M.T., R.G. si P.D., s-a culcat 1n mijlocul
drumului din cauza stării de beţie in care se afla. in timp ce R.E., M.T.,
R.G. si P.D. discutau si trăgeau de ea - iar P.D. a si lovit-o - a apărut
autoturismul condus de P.Z. care, văz~nd soseaua ocupată si pe P.D.
lovind pe R.T., a oprit 1n apropierea si a intrebat de ce o lovesc. Drept
răspuns, P.D. s-a apropiat de el si, prin geamul deschis al portierei, i-a aplicat o
lovitură cu pumnul in faţă. P.Z. a cobor~t din masină si a fost lovită din nou de
P.D. cu un briceag, iar numitele R.T. - care se sculase 1ntre timp - si R.E. au
sărit asupra lui P.Z., dobor~ndu-l 1n sanţul din marginea soselei. La strigătele
numitelor R.T. si R.E., au intervenit numitul R.G. si numita M.I., primul
lovind pe victimă cu briceagul, iar M.I. cu picioarele, alături de primii trei.
Ca urmare a multiplelor leziuni suferite victima P.Z. a incetat din viaţă
in
drum spre spital.
Să se arate cum trebuie să fie incadrate, in raport cu conţinutul infracţiunii de
omor, contribuţiile celor 5 făptuitori (R.E., M.T., R.G., P.D. si R.T.) la săv~rsirea
acestei infracţiuni.
Soluţie:
Toţi făptuitorii sunt coautori ai infracţiunii de omor, deoarece activitatea
149
fiecăruia se află intr-o unitate indivizibilă, se completează cu a celorlalţi si
impreună au condus la suprimarea vieţii victimei. Faptul că numitele R.T., R.E. si
M.I. nu au lovit cu cuţitul nu infirmă caracterizarea faptelor lor ca activitate
de coautorat, alături de ceilalţi făptuitori.
2. In fapt, s-a stabilit că numiţii P.G., A.G. si A.N. au pătruns in
incinta portului Constanţa, de unde intenţionau să fure zahăr. La faţa
locului, au luat legătura si cu numitul C.N.N., manevrant de vagoane, care
i-a convins să sustragă mărfuri dintr-un transcontainer, căruia i-a si rupt sigiliul
in acest scop. In continuare, coinculpatul C.N.N. a asigurat paza celorlaţi
inculpaţi, st~nd ascuns
~ntr-un vagon si d~nd alarma atunci c~nd s-a apropiat o patrulă a
poliţie.
Inculpatul C.N.N. a fost condamnat, alături de ceilalţi coinculpaţi, in calitate de
coautor al infracţiunii de furt calificat.
Impotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul C.N.N., susţin~nd că nu a
comis faptele pentru care a fost condamnat.
Să se arate dacă recursul era intemeiat sau nu.
Soluţie:
Recursul inculpatului C.N.N. este ~ntemeiat. Faptele săv~rsite de
inculpatul C.N.N. nu constituie acte de executare ale elementului material al
furtului (acte tipice de luare a bunului), intruc~t el nu a comis vreo faptă
de sustragere, ci numai contribuţii tipice de complicitate (indicarea locului de
unde ceilalţi să fure, facilitarea furtului prin ruperea sigiliului si asigurarea pazei).
3. S-a reţinut in fapt că, in ziua de 12.12.1993, victima H.M. si cei doi fii ai săi
au provocat incidente cu mai mulţi cetăţeni, printre care si inculpaţii D.Gh. si O.I..
Ca urmare, inculpaţii P.N., P.C. si P.I., inarmaţi cu furci, D.Gh. cu un topor si O.I.
cu o b~tă, au pornit in căutarea lui H.M. si a fiilor săi pentru a-i bate.
Ajung~nd la casa unde acestia locuiau, inculpaţii P.C. si P.N. s-au asezat de
o parte si de alta a porţii, P.I. in faţa acesteia, iar D.Gh. si O.I. in
mijlocul drumului.
Victima H.M. a iesit la poartă, av~nd in m~nă o furcă, moment in care a fost
lovit in cap cu furcile si cu toporul de către inculpaţii P.C., P.N., P.I. si D.Gh.. In
urma leziunilor suferite, victima H.M. a decedat.
Inculpaţii P.C., P.N., P.I. si D.Gh. au fost condamnaţi pentru coautorat
la infracţiunea de omor.
Să se arate cum trebuie calificată fapta inculpatului O.I..
Soluţie:
Fapta lui O.I. constituie complicitate morală la infracţiunea de omor săv~rsită
de ceilalţi inculpaţi. O.I. nu a comis un act tipic de ucidere a victimei, din moment
ce nu a lovit-o pe aceasta. Insă, venirea la locului faptei impreună cu
ceilalţi inculpaţi, inarmat, si prezenţa sa, tot inarmat, pe toată durata in
care ceilalţi inculpaţi au lovit victima, a constituit pentru acestia o incurajare, deci
un ajutor moral la comiterea infracţiunii.
4. Instanţa a reţinut in sarcina inculpatului G.D. faptul că a intrat in legătură cu
N.T., salariat al unui agent economic, căruia i-a propus să sustragă anumite
bunuri din acea unitate, pentru a le vinde unor terţe persoane. După ce N.T. a
sustras bunurile, i le predat lui G.D., care le-a depozitat la domiciliul său si apoi
le-a v~ndut altor persoane.
Calificaţi participarea inculpatului G.D. la săv~rsirea infracţiunii de furt
de către autorul N.T.
Soluţie:
150
Fapta inculpatului G.D. trebuie calificată ca instigare la furt, iar nu ca si
complicitate.
G.D. i-a propus lui N.T. să comită furtul mai inainte ca N.T. să fi luat
vreo hotăr~re in acest sens, ceea ce inseamnă că G.D. la determinat pe N.T. la
furt.
Chiar dacă G.D. i-a promis lui N.T. si că va asigura valoficarea
bunurilor furate (ceea ce inseamnă o promisiune de tăinuire), promisiune pe care
ulterior si-a respectat-o, faptele lui G.D. trebuie calificate ca si instigare,
intruc~t instigarea este formă principală de participaţie in raport cu
complicitatea, absorbind-o pe aceasta din urmă.
5. in sarcina inculpatului C.Gh. s-a reţinut că s-a inţeles cu inculpatul O.T. să-
i asigure acestuia din urmă paza, pe timpul c~t O.T. va pătrunde si va sustrage,
din casieria unei organizaţii comerciale, o sumă de bani.
Insă, in timpul c~t O.T. sustrăgea suma de bani, inculpatul C.Gh. nu a rămas
p~nă la sf~rsit la locul unde trebuia să asigure paza, plec~nd acasă.
Să se arate dacă fapta inculpatului C.Gh. constituie infracţiune.
Soluţie:
Fapta lui C.Gh. constituie complicitate morală la infracţiunea de
furt, deoarece prin promisiunea de pază făcută autorului O.T., i-a dat
acestuia siguranţa că nu va fi surprins in timpul sustragerii.
Chiar dacă, ulterior, C.Gh a renunţat definitiv si de bunăvoie să mai asigure
paza, fapta sa răm~ne complicitate, căci complicitatea există si atunci
c~nd promisiunea dată nu este indeplinită.
6. in fapt, s-a reţinut că, la data de 24.06.1998, inculpaţii O.I. si M.I.
s-au inţeles să sustragă de la locul lor de muncă subsansamble destinate
fabricării automobilelor. Comunic~nd-i intenţia lor inculpatului P.S., i-au solicitat
acestuia să-l roage pe numitul D.G. să le incuviinţeze depozitarea bunurilor
sustrase in curtea casei unde D.G. locuieste. In aceeasi zi, inculpatul P.S. a
obţinut acordul lui D.G., fără insă a-i comunica că subansamblele sunt furate.
In ziua următoare, O.I. si M.I. au sustras subansamblele si le-au incărcat intr-
un autobuz condus de cel de-al doilea. La iesirea pe poarta intreprinderii unde
lucrau, paznicul V.I. a sesizat că in autobuz se aflau bunuri furate, dar, dată fiind
prietenia mai veche cu O.I. si M.I., le-a permis acestora să treacă.
Instanţa a condamnat pe inculpaţii M.I. si O.I. pentru comiterea in coautorat a
infracţiunii de furt calificat, iar pe inculpaţii P.S. si V.I. pentru complicitate
la aceeasi infracţiune.
Inculpaţii P.S. si V.I. au atacat hotăr~rea cu recurs, primul arăt~nd că
el a comis infracţiunea de tăinuire (art.221 C.pen.), iar cel de-al doilea
infracţiunea de favorizare a infractorului (art.264 C.pen.).
Să se arate dacă recursul este sau nu intemeiat.
Soluţie:
In privinţa inculpatului P.S. recursul nu este ~ntemeiat.
Contribuţia inculpatului P.S. a fost anterioară comiterii furtului de către
inculpaţii O.I. si M.I. Cei trei s-au inţeles, in prealabil, cu privirea la identificarea
locului unde bunurile sustrase urmează a fi depozitate. in baza
acestei inţelegeri, inculpatul P.S. a acţionat asupra numitului D.G., ceea ce
constituie o promisiune de tăinuire anterioară furtului. Pe baza acestei promisiuni,
inculpaţii O.I. si M.I. au avut mai multă siguranţă in sustragerea subansamblelor,
stiind că, datorită contribuţiei lui P.S., vor avea unde să depoziteze bunurile
furate.
Prin urmare, fapta inculpatului P.S. a fost corect calificată de instanţă ca si
complicitate la furt.
151
In schimb, recursul inculpatului V.I. este intemeiat si urmează a fi admis.
Complicitatea presupune o contribuţie a complicelui fie anterioară, fie cel mult
concomitentă comiterii faptei de către autor.
In speţă, intre inculpaţii O.I., M.I. si P.S. si inculpatul V.I. nu a existat nicio
inţelegere, nici anterior, nici concomitent săv~rsirii furtului. Inculpatul V.I. a
constatat că, in autobuzul condus de M.I., se găseau bunuri furate
din intreprindere si, datorită prieteniei cu ceilalţi inculpaţi, le-a permis trecerea,
desi era obligat să ia măsuri tocmai pentru ca acest fapt să nu se
petreacă. La momentul comiterii faptei de către V.I., furtul fusese deja săv~rsit.
Prin urmare, ajutorul dat de V.I. celorlalţi inculpaţi nu a avut la bază o inţelegere
cu acestia, o promisiune anterioară sau concomitentă furtului, ci a intervenit
spontan după comiterea infracţiunii de furt. Fapta inculpatului V.I. constituie
asadar infracţiune de favorizare a infractorului si nu complicitate la furt.
7. In sarcina inculpaţilor C.I., D.O. si N.G. s-a reţinut că au hotăr~t impreună
să săv~rsească infracţiunea de t~lhărie. Cei trei au stabilit că C.I. si D.O.
vor intra in locuinţa victimelor L.E. si L.D., pe care le vor imobiliza (leg~ndu-le),
după care vor lua banii. Conform inţelegerii, in acest timp N.G. va sta afară, in
faţa locuinţei, pentru a supraveghea ca C.I. si D.O. să nu fie prinsi.
Pe baza acestei inţelegeri, inculpaţii C.I. si D.O. au pătruns in locuinţă, unde
insă, contrar inţelegerii iniţiale, au ucis cu intenţie pe victima L.D.,
săv~rsind astfel nu infracţiunea de t~lhărie plănuită, ci infracţiunea de omor
deosebit de grav.
Să se arate cum trebuie calificată contribuţia lui N.G. la săv~rsirea infracţiunii.
Soluţie:
Fapta inculpatului N.G. trebuie calificată ca si complicitate la t~lhărie si
nu
complicitate la omor deosebit de grav.
Imprejurarea că C.I. si D.O. au ucis pe victima L.D. constituie o circumstanţă
reală, privitoare la faptă. Această circumstanţă reală se răsfr~nge asupra
celorlalţi participanţi, dar numai in măsura in care acestia au cunoscut-o sau au
prevăzut-o (art.28 alin.2 C.pen.).
In speţă, inculpatul N.G. a cunoscut că victimele urmau a fi imobilizate prin
legare, dar nu a prevăzut si nici nu a cunoscut că una dintre ele urmează a fi
ucisă, intruc~t această imprejurare nu a făcut parte din inţelegerea dintre cei trei,
iar pe timpul comiterii infracţiunii N.G. nu s-a aflat in locuinţă, ci in afara ei.
Prin urmare, această circumstanţă reală (uciderea victimei) nu se răsfr~nge
asupra lui N.G.
§8. Rezumat
Pluralitate de infractori există in cazul in care mai multe
persoane
săv~rsesc o singură infracţiune.
Pluralitatea de infractori cunoaste trei forme: pluralitatea
constituită, pluralitatea naturală si pluralitatea ocazională (participaţia
penală).
Pluralitatea constituită presupune gruparea mai multor persoane in scopul
săv~rsirii de fapte prevăzute de legea penală. Pluralitatea constituită de infractori
poate fi simplă sau sub forma criminalităţii organizate (grupul
infracţional organizat).
Pluralitatea naturală este forma pluralităţii de făptuitori care constă in
cooperarea mai multor persoane la săv~rsirea unei fapte, conlucrare pretinsă de
insăsi natura faptei. Există infracţiuni care, prin natura lor, nu pot fi comise dec~t
prin aportul a două sau mai multor persoane.
152
Pluralitatea ocazională (participaţia penală) constă in cooperarea mai
multor persoane la săv~rsirea unei fapte prevăzute de legea penală, desi
aceasta nu a presupus o asemenea conlucrare. Cu alte cuvinte, la
săv~sirea unei fapte si-a adus contribuţia un număr mai mare de persoane
dec~t cel necesar potrivit naturii acelei fapte.
Participaţia penală se clasifică in proprie si improprie.
Formele participaţiei penale sunt: autoratul, coautoratul, instigarea si
complicitatea.
Autorul este persoana care săv~rseste direct elementul material al laturii
obiective a infracţiunii. Fapta este comisă in autorat atunci c~nd, pe l~ngă cel
care realizează elementul material al laturii obiective, la săv~sirea
faptei contribuie si alţi participanţi (instigatori sau complici).
Coautoratul este o formă de pluralitate de făptuitori care constă in
săv~rsirea unei fapte prevăzute de legea penală, in mod direct (adică prin acte
de executare), de către cel puţin două persoane impreună.
lnstigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană
să săv~rsească o faptă prevăzută de legea penală.
Complicitatea este forma participaţiei penale ce constă in activitatea
unei persoane care, cu intenţie, ajută, inlesneste sau promite, inainte sau in
timpul săv~rsirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din infracţiune sau
că-l va favoriza pe autor.
Participaţia improprie este specia de participaţie penală ce constă in
determinarea, inlesnirea sau ajutarea, cu intenţie, la săv~rsirea de către o
persoană a unei fapte prevăzute de legea penală, atunci c~nd această din urmă
persoană acţionează din culpă sau fără vinovăţie.
Codul penal rom~n instituie, in privinţa tratamentului penal al
participaţiei proprii, sistemul parificării sancţiunilor aplicabile participanţilor.
La personalizarea sancţiunilor ce urmează a fi aplicate in cazul pluralităţii de
infractori se ţine seama de circumstanţe. Circumstanţele sunt de două
tipuri: reale si personale.
Circumstanţele reale sunt date sau imprejurări referitoare la fapta prevăzută de
legea penală. Circumstanţele reale se transmit asupra participanţilor, dar numai
in măsura in care acestia le-au cunoscut sau prevăzut.
Circumstanţele personale sunt date sau imprejurări referitoare la unul

dintre membrii pluralităţii de infractori. Circumstanţele referitoare la
persoana unuia dintre participanţii la fapta prevăzută de legea penală nu
se extind si asupra celorlalţi participanţi, chiar dacă au fost cunoscute sau
prevăzute de acestia din urmă.

1. S-a reţinut in fapt că inculpaţii E.G. si N.O. au atacat impreună pe victima
I.T. in timpul atacului, E.G. a lovit-o pe victimă cu cuţitul, pe c~nd N.O. a
imobilizat-o atunci c~nd aceasta se pregătea să se apere. in urma acestor
acţiuni, victima I.T. a murit.
Calificaţi contribuţiile celor doi făptuitori in săv~rsirea infracţiunii de omor.
2. in sarcina numitului E.D. s-a reţinut că a strigat către ceilalţi patru inculpaţi
- care, in acel moment, loveau pe victima C.A. cu b~tele in zone vitale
ale organismului (cap, ficat) - că victima ~trebuie omor~tă". in urma
loviturilor primite, victima a incetat din viaţă.
153
Să se arate dacă fapta săv~rsită de E.D. poate fi considerată o
contribuţie la producerea morţii victimei si cum trebuie calificată, eventual,
această contribuţie.

1. Analizaţi participaţia penală proprie;
2. Examinaţi participaţia penală improprie;
3. Sancţionarea participaţiei penale.
Exemple de test tip grilă
1. Participaţia improprie este o formă:

a) a pluralităţii de infractori;
b) a pluralităţii de infracţiuni;
c) a vinovăţiei.
2. Instigatorul si complicele:
a) sunt autori ai infracţiunii;
b) sunt participanţi ai infracţiunii;
c) sunt victime ale autorului infracţiunii.

Bucuresti,
2007;
M.A. HOTCA, Noul Cod penal si Codul penal anterior. Aspecte diferenţiale
si
154
PARTEA GENERALĂ
II
155
RĂSPUNDEREA PENALĂ
Cuprins:
§1. Obiective
§7. Rezumat
§1. Obiective
In cadrul acestei unităţi va fi prezentată instituţia răspunderii penale, precum si

situaţiile in care aceasta este inlăturată.

= explicaţi conceptul de răspundere penală;
= prezentaţi principiile răspunderii penale;
= analizaţi cauzele care inlătură răspunderea penală (lipsa pl~ngerii
prealabile, impăcarea părţilor, retragerea pl~ngerii prealabile, amnistia si
prescripţia răspunderii penale).
Existenţa societăţii umane nu poate fi concepută dec~t prin

recunoasterea unor drepturi in favoarea membrilor societăţii. Dar drepturile
subiective nu pot fi exercitate dec~t in anumite limite determinate de lege,
deoarece in cazul in care drepturile ar fi nelimitate s-ar ajunge la haos.
lnstrumentul prun care statul protejează exerciţiul drepturilor subiective este
raportul juridic de răspundere. In materia dreptului penal acest raport este numit
raport de răspundere penală.
Referitor la conţinutul expresiei "răspundere penală", apreciem că este
susceptibilă de patru accepţiuni: instituţie fundamentală; raport juridic
de constr~ngere; latură pasivă a raportului penal de constr~ngere; conţinut
al raportului de constr~ngere.
Ca instituţie fundamentală a dreptului penal, răspunderea penală
cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează realizarea dreptului
penal prin
constr~ngere. in sens larg - Jato sensu - prin răspundere penală se inţelege acea
formă a răspunderii juridice identificată cu raportul juridic penal de constr~ngere,
156
dintre stat si infractor, al cărui conţinut il constituie dreptul statului de a
aplica sancţiunea infractorului si obligaţia corelativă a acestuia de a
suporta sancţiunea. in sens restr~ns - stricto sensu - prin răspundere penală se
inţelege acea formă de răspundere juridică care constă in obligaţia
infractorului de a suporta sancţiunea. in fine, dintr-un alt punct de vedere,
răspunderea penală se identifică cu drepturile si obligaţiile corelative ale
subiectelor raportului penal de constr~ngere.
Răspunderea penală nu poate fi concepută dec~t in cadrul unui raport juridic
unde se stabileste fapta ilicită, vinovăţia făptuitorului si sancţiunile
corespunzătoare, chiar dacă ea nu trebuie confundată cu raportul juridic in
cadrul căruia ea se realizează. Răspunderea penală exprimă reacţia
societăţii faţă de infractori, deoarece este o consecinţă a infracţiunii, care
la r~ndul său reprezintă premisa incidenţei răspunderii penale.

Ca toate speciile răspunderii juridice si răspunderea penală este c~rmuită de
mai multe principii. Reţinem aici numai pe cele specifice instituţiei
răspunderii penale, respectiv: infracţiunea este unicul temei al răspunderii
penale; principiul răspunderii penale personale; principiul individualizării
răspunderii penale; principiul inevitabilităţii răspunderii penale; principiul
unicităţii răspunderii penale (non bis in idem); principiul promptitudinii răspunderii
penale.
Principiile răspunderii penale isi trag substanţa din principiile dreptului penal,
care la r~ndul lor isi iau seva din principiile dreptului.

5.1. Noţiunea de cauză care exclude răspunderea penală
Asa cum am văzut, unul dintre principiile răspunderii penale este
principiul inevitabilităţii acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca
urmare a săv~rsirii unei infracţiuni este o consecinţă care nu poate fi evitată,
deoarece in lipsa acesteia, dreptul penal ar fi inutil. Dar principiul
inevitabilităţii răspunderii penale nu este un scop in sine, ci el trebuie
corelat cu celelalte principii si norme penale. Astfel, ori de c~te ori realizarea
răspunderii penale nu mai este necesară din raţiuni sociale sau de politică
juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie exclusă.
in această concepţie, răspunderea penală este de neinlăturat at~ta timp c~t
statul nu a renunţat la dreptul său necenzurabil de a nu aplica sancţiunea penală
infractorului. Sigur că, legiuitorul nu exercită dreptul de sancţionare in mod
arbitrar, dar nici nu poate face abstracţie de realitatea că, uneori, sancţionarea
poate să nu mai fie utilă din punct de vedere socio-politic. in cazul in
care aplicarea sancţiunii se face mult tardiv momentului săv~rsirii infracţiunii
este preferabilă neaplicarea sancţiunii.
Pentru a evita arbitrariul si subiectivismul, legea penală prevede unele
imprejurări a căror apariţie face ca principiul inevitabilităţii răspunderii penale să
fie stirbit. Legea penală instituie mai multe cauze care exclud răspunderea
penală. Astfel spus, cu toate că fapta este infracţiune, consecinţa -
aplicarea sancţiunii specifice - nu mai are loc.
157
5.2. Amnistia
A. Noţiune si caracterizare. Amnistia este o cauză care stinge raportul penal

de conflict ce constă in actul de clemenţă al legiuitorului care, din raţiuni
de politică penală, renunţă la dreptul de a aplica sancţiuni de drept
penal infractorilor care au comis anumite infracţiuni.
Amnistia exclude numai răspunderea penală, iar nu si infracţiunea. Pe de altă
parte, amnistia nu este o specie de dezincriminare, deoarece fapta răm~ne in
continuare interzisă de lege. Amnistia este, de regulă, o cauză reală de
excludere a răspunderii penale, av~nd efecte cu privire la toţi participanţii
la săv~rsirea infracţiunii. Desi amnistia este incidentă in rem, si nu in
personam,
unele consecinţe pot surveni numai dacă sunt indeplinite anumite condiţii
personale.
De asemenea, legiuitorul poate reglementa amnistia cu caracter mixt, real si
personal. Un exemplu in acest sens il constituie Legea nr. 25/1967, prin care au
fost amnistiate infracţiunile săv~rsite de cetăţenii sau fostii cetăţeni rom~ni care,
la data adoptării legii, erau stabiliţi in străinătate.
Amnistia intervine numai in privinţa infracţiunilor săv~rsite anterior
adoptării actului normativ prin care se acordă, dar indiferent de faza sau etapa
procesuală in care se află procesul penal. Amnistia are ca obiect toate
infracţiunile, fără a avea relevanţă stadiul la care a ajuns activitatea
infracţională sancţionabilă si fără a conta felul contribuţiei la comiterea
infracţiunii.
Amnistia este aplicabilă chiar dacă in cauză ar fi incidente cauze de atenuare
sau de agravare a pedepselor.
B. Felurile amnistiei. 1. După sfera de aplicare, amnistia este generală
si
specială. Amnistia este generală c~nd se acordă pentru orice infracţiune,
indiferent de gravitatea ei. Amnistia este specială c~nd se acordă pentru anumite
infracţiuni.
2. După impunerea sau nu a unor condiţii speciale, amnistia este
necondiţionată si condiţionată. Amnistia este necondiţionată c~nd actul de
clemenţă cuprinde exclusiv condiţii privitoare la obiectul amnistiei si
data
comiterii faptei. Amnistia este condiţionată c~nd actul de clemenţă cuprinde
si
alte condiţii dec~t cele privitoare la obiectul amnistiei si data comiterii faptei, cum
ar fi: timpul (perioada) comiterii faptei; persoana infractorului; conduita
infractorului ulterioară răm~nerii definitive a hotăr~rii de
condamnare; antecedentele penale ale infractorului; consecinţele faptei etc.
3. După momentul intervenirii sale, faţă de stadiul raportului penal de conflict,
amnistia este antecondamntorie si postcondamntorie. Amnistia
este antecondamna-torie c~nd intervine p~nă la data răm~nerii definitive a
hotăr~rii de condamnare. Amnistia este postcondamnatorie c~nd intervine
după data răm~nerii definitive a hotăr~rii de condamnare.
C. Efectele amnistiei. Amnistia este o cauză ce exclude răspunderea penală,
cu sferă limitată de aplicare, deoarece ea produce efecte numai cu privire
la
pedepse, nu si asupra măsurilor de siguranţă sau măsurilor educative. Pe
de altă parte, amnistia nu produce nici un efect in privinţa altor forme de
răspundere juridică. De exemplu, amnistia nu inlătură răspunderea
disciplinară a funcţionarului public in cazul infracţiunii de neglijenţă in
serviciu. Precizăm că numai amnistia antecondamnatorie exclude propriu-zis
răspunderea penală,
158
deoarece amnistia postcondamnatorie, de fapt, ~nlătură executarea
pedepsei.
Pentru a fi incidentă amnistia este necesar ca infracţiunea să se fi consumat
si epuizat la data ~n raport cu care se aplică actul de clemenţă. Dacă legea de
amnistie intră ~n vigoare după răm~nerea definitivă a hotăr~rii de condamnare
nu produce efecte referitor la pedeapsa complementară a degradării
militare
~ntruc~t această pedeapsă se consideră executată la data răm~nerii definitive a
hotăr~rii de condamnare.
Pe de altă parte, la stabilirea stării de recidivă nu sunt luate ~n considerare
condamnările pentru fapte amnistiate.
5.2. Prescripţia răspunderii penale
A. Noţiune si caracterizare. Prescripţia răspunderii penale este o cauză

ce stinge raportul juridic penal de conflict, deoarece acesta nu a fost soluţionat
~ntr o perioadă de timp rezonabilă. Nu necesită vreo argumentare faptul că
pentru a fi eficientă răspunderea penală trebuie să intervină ~ntrun moment
c~t mai apropriat de cel al comiterii infracţiunii.
Realizarea tardivă a tragerii la răspundere penală ~nseamnă o nouă aducere
~n cadrul spiritului social a faptei ce deja fusese uitată de societate. in cazul ~n
care raporturile de constr~ngere nu au fost soluţionate la timp trebuie să se pună
capăt incertitudinii sau nesiguranţei. Odată cu trecerea timpului,
memoria colectivă si victima uită fapta infracţională. Teama sau mustrările de
constiinţă ale infractorului, existente pe o durată mare de timp, de multe
ori, determină reeducarea acestuia, pedepsirea devenind inutilă. Dacă infractorul
a mai comis,
~n perioada curgerii termenelor de prescripţie, alte infracţiuni el nu va mai
beneficia de incidenţa prescripţiei deoarece ~ncepe să curgă un nou termen de
prescripţie. Un alt argument, deloc de neglijat, este cel privind dispariţia
sau deteriorarea probelor cauzei, exist~nd riscul unor condamnări (sau absolviri
de răspundere) eronate.
B. Termenele de prescripţie a răspunderii penale. Termenele de prescripţie a
răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, c~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa ~nchisorii mai mare de 15
ani;
b) 10 ani, c~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită pedeapsa
~nchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăseste 15
ani;
c) 8 ani, c~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită
pedeapsa
~nchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10
ani;
d) 5 ani, c~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită
pedeapsa
~nchisorii mai mare de un an, dar care nu depăseste 5
ani;
e) 3 ani, c~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită
pedeapsa
~nchisorii care nu depăseste un an sau
amenda.
Termenele de mai sus se socotesc de la data săv~rsirii infracţiunii. In cazul
infracţiunilor continue termenul curge de la data ~ncetării acţiunii sau inacţiunii,
iar ~n cazul infracţiunilor continuate, de la data săv~rsirii ultimei acţiuni
sau inacţiuni. In cazul infracţiunilor de obicei, termenul curge de la data
săv~rsirii ultimului act, iar ~n cazul infracţiunilor progresive de la data săv~rsirii
acţiunii sau inacţiunii incriminate.
De la aceste reguli cu valoare generală, noul Cod penal prevede si o
159
derogare, aplicabilă ~n cazul infracţiunilor contra libertăţii si integrităţii
sexuale (spre exemplu, violul), atunci c~nd sunt comise faţă de un minor.
in aceste cazuri, termenul de prescripţie a răspunderii penale ~ncepe să
curgă nu de la data săv~rsirii faptei, ci de la data c~nd minorul a devenit major,
iar dacă minorul a decedat inainte de majorat, termenul curge de la data
decesului acestuia.
C. intreruperea cursului termenului prescripţiei. Termenele de prescripţie
a răspunderii penale se ~ntrerup prin ~ndeplinirea oricărui act care, potrivit
legii,
trebuie comunicat ~nvinuitului sau inculpatului ~n desfăsurarea procesului penal.
După fiecare ~ntrerupere ~ncepe să curgă un nou termen de prescripţie.
intreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii
la
infracţiune, chiar dacă actul de ~ntrerupere a termenului priveste numai pe unii
dintre acestia. Termenele de prescripţie, dacă au fost depăsite cu ~ncă o
jumătate, vor fi socotite ~ndeplinite oric~te ~ntreruperi ar interveni. in acest caz
este incidentă asa-numita prescripţie specială. Prescripţia specială nu operează
c~nd există un proces penal ~n curs de judecată pentru fapta
săv~rsită.
D. Suspendarea termenului prescripţiei. Cursul termenului prescripţiei
răspunderii penale este suspendat pe timpul c~t o dispoziţie legală sau o
~mprejurare de neprevăzut ori de ne~nlăturat ~mpiedică punerea ~n
miscare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
Prescripţia ~si reia cursul din ziua ~n care a ~ncetat cauza de
suspendare.
Termenele de prescripţie a răspunderii penale se reduc la jumătate
pentru cei care la data săv~rsirii infracţiunii erau minori.
E. Efectele prescripţiei. Prescripţia răspunderii penale exclude
răspunderea penală ~n ceea ce priveste pedepsele, dar nu si ~n privinţa
măsurilor educative,
măsurilor de siguranţă si a drepturilor persoanei vătămate.
Prescripţia răspunderii penale nu operează ~n cazul infracţiunilor contra păcii
si omenirii.
5.3. Lipsa pl~ngerii prealabile
Legiuitorul a lăsat, ~n anumite cazuri, la dispoziţia persoanei vătămate

iniţiativa tragerii la răspundere penală a infractorului.
Punerea ~n miscare a acţiunii penale este condiţionată de formularea
unei pl~ngeri prealabile numai ~n cazurile expres prevăzute de lege.
Pl~ngerea prealabilă trebuie depusă ~n termen de două luni de la data
c~nd persoana vătămată a stiut cine este făptuitorul, indiferent dacă infracţiunea
s-a epuizat sau nu in acel moment.
Pl~ngerea prealabilă trebuie să ~ndeplinească anumite condiţii de fond si de
formă, a căror ne~ntrunire atrage inexistenţa pl~ngerii. Pl~ngerea prealabilă
lipseste: c~nd persoana vătămată nu a formulat deloc pl~ngere; c~nd pl~ngerea
a fost formulată după expirarea termenului de două luni; c~nd pl~ngerea a fost
formulată de o altă persoană dec~t persoana vătămată; c~nd din conţinutul său
lipseste manifestarea de voinţă de persoanei vătămate ~n sensul tragerii la
răspundere penală a infractorului. De asemenea, depunerea unei pl~ngeri
prealabile de către un mandatar general nu ~ndeplineste cerinţa legală,
astfel
~nc~t pl~ngerea este considerată
inexistentă.
Dacă persoana vătămată a decedat ~n urma comiterii infracţiunii de
omor, fiind totodată si victima infracţiunii de tentativă de viol, inculpatul poate fi
tras la
160
răspundere penală si pentru această din urmă infracţiune chiar dacă
lipseste pl~ngerea prealabilă a persoanei vătămate deoarece aceasta, fiind
decedată, este lipsită de capacitate de exerciţiu.
5.4. Retragerea pl~ngerii prealabile
in cazul infracţiunilor pentru care este necesară pl~ngerea prealabilă a

persoanei vătămate, formularea unei asemenea pl~ngeri nu ~nlătură părţii
vătămate dreptul de a dispune de soarta acţiunii penale. Depunerea
pl~ngerii prealabile este o manifestare de voinţă revocabilă.
Una dintre modalităţile de revocare a pl~ngerii prealabile este
retragerea acesteia. Retragerea pl~ngerii prealabile este un act juridic unilateral
prin care persoana vătămată, ce a formulat pl~ngere prealabilă, retractează
această pl~ngere. La cererea inculpatului instanţa va continua procesul penal
pentru a-i da dreptul acestuia să-si dovedească nevinovăţia sa. Dacă la sf~rsitul
procesului acesta probează nevinovăţia, acesta va fi achitat. in caz contrar,
va răm~ne eficientă retragerea pl~ngerii prealabile.
Pentru a fi valabilă, retragerea pl~ngerii trebuie să ~ndeplinească următoarele
condiţii:
- să aibă loc ~n cazurile prevăzute de lege;
- să existe o manifestare de voinţă neechivocă de retractare;
- să intervină p~nă la răm~nerea definitivă a hotăr~rii;
- in cazul mai multor infractori să fie făcută faţă de toţi.
Retragerea pl~ngerii prealabile ~nlătură at~t răspunderea penală, c~t si
răspunderea civilă.
5.5. impăcarea părţilor
impăcarea părţilor este actul juridic bilateral intervenit ~ntre

persoana vătămată si infractor, ~n cazurile permise de lege, prin care acestia
convin total si necondiţionat să stingă raportul juridic penal de conflict.
in reglementarea actualului Cod penal, ~mpăcarea părţilor este posibilă,
de regulă, numai ~n cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se
pune ~n miscare la pl~ngerea prealabilă a părţii vătămate. O excepţie o
constituie infracţiunea de seducţie, ~n cazul căreia este posibilă ~mpăcarea, desi
nu este necesară pl~ngerea prealabilă.
insă, ~n reglementarea noului Cod penal, ~mpăcarea părţilor poate interveni
~n cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune ~n miscare din oficiu,
dacă legea prevede ~n mod expres această modalitate de excludere
a răspunderii penale. Această regulă cu caracter de noutate ~n legislaţia
penală presupune că, ~n cazul infracţiunilor pentru care punerea ~n
miscare a acţiunii penale se face la pl~ngerea prealabilă a persoanei
vătămate, ~nlăturarea răspunderii penale se realizează ~n principiu prin
retragerea pl~ngerii prealabile. In schimb, in noul Cod penal există unele
infracţiuni (spre exemplu, ~nsusirea bunului găsit sau ~nselăciunea) ~n cazul
cărora, desi acţiunea penală se exercită din oficiu, răspunderea penală va fi
~nlăturată dacă ~ntre infractor si victimă intervine ~mpăcarea.
Pentru a produce efecte juridice, ~mpăcarea părţilor trebuie să ~ndeplinească
161
următoarele condiţii:
- să aibă loc in cazurile prevăzute de lege;
- să intervină intre partea vătămată si infractor;
- să fie totală si necondiţionată;
- să intervină p~nă la răm~nerea definitivă a hotăr~rii judecătoresti.
Ca si in cazul retragerii pl~ngerii prealabile, impăcarea părţilor poate
interveni oric~nd in timpul procesului penal, inclusiv pe durata soluţionării căilor
de atac. Precizăm că noul Cod penal modifică această regulă, statu~nd că
impăcarea părţilor produce efecte numai dacă intervine mai inainte de
citirea actului de sesizare a instanţei (cu alte cuvinte, p~nă la inceperea
judecăţii).
1. lnculpatul G.M. a fost condamnat, pentru infracţiunea de furt calificat

(art.209 lit.g) C.pen.), la o pedeapsă cu inchisoarea de 3 ani si 6 luni.
Impotriva sentinţei de condamnare a declarat recurs inculpatul susţin~nd că,
printr-o lege intervenită in cursul judecăţii, s-au amnistiat infracţiunile pentru care
pedeapsa prevăzută de lege este inchisoarea de cel mult 4 ani.
Să se arate ce trebuie să decidă instanţa de recurs.
Soluţie:
Recursul inculpatului urmează să fie respins ca neintemeiat.
Legea de amnistie are in vedere infracţiunile pentru care
pedeapsa prevăzută de lege, iar nu pedeapsa efectiv aplicată
condamnatului, este inchisoarea de cel mult 4 ani.
Pentru infracţiunea de furt calificat comisă de inculpat, legea prevede o
pedeapsă cu inchisoarea intre 3 si 15 ani, adică mai mare dec~t limita prevăzută
prin legea de amnistie.
Prin urmare, legea de aministie nu este incidentă in speţă, indiferent care era
pedeapsa concretă aplicată inculpatului.
2. La data de 01.03.2000, instigatorul A l-a determinat pe autorul B să

ia decizia de a comite o infracţiune de fals material in inscrisuri oficiale. Autorul B
l- a contactat pe complicele C care, la data de 01.04.2000, l-a invăţat cum
se poate falsifica o semnătură de pe un inscris oficial. La data de
15.04.2000, autorul B a falsificat inscrisul oficial.
Termenul de prescripţie a răspunderii penale in cazul infracţiunii de fals
material in inscrisuri oficiale este de 5 ani.
Arătaţi data la care se implineste termenul de prescripţie a răspunderii
penale pentru fiecare dintre participanţii la comiterea acestei infracţiuni.
Soluţie:
Conform art.122 alin.2 C.pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale se
socoteste de la data comiterii infracţiunii.
Prin urmare, pentru toţii participanţii la infracţiune (instigatorul A, complicele
C, autorul B), termenul de prescripţie de 5 ani incepe să curgă la data
de
15.04.2000, c~nd autorul B a comis infracţiunea de fals material in
inscrisuri oficiale, chiar dacă instigatorul A si-a adus contribuţia la data de
01.03.2000, iar complicele C la data de 01.04.2000.
162
3. Inculpatul C.I. a fost trimis in judecată pentru comiterea infracţiunii
de lovire (art.180 alin.1 C.pen.), reţin~ndu-se că, la data de 02.04.2005, pe
c~nd avea v~rsta de 14 ani si 11 luni, a lovit partea vătămată M.Z., in v~stă de 18
ani si 2 luni, cu pumnul in stomac.
Instanţa a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice in urma căreia s-
a constatat că inculpatul C.I. nu a avut discernăm~nt in comiterea faptei.
La termenul la care s-a depus raportul de expertiză, partea vătămată M.Z.
a declarat că isi retrage pl~ngerea prealabilă.
Instanţa a dispus incetarea procesului penal, motiv~nd că intervenit
retragerea pl~ngerii prealabile.
Să se arate dacă soluţia instanţei este sau nu corectă.
Soluţie:
Soluţia instanţei este eronată.
Retragere pl~ngerii prealabile este o cauză care exclude răspundere penală.
Dar, conform art.17 alin.2 C.pen., unicul temei al răspunderii penale
este
infracţiunea. Prin urmare, pentru a opera cauzele care exclud răspunderea
penală este necesar să se constate, mai int~i, că fapta comisă constituie
infracţiune.
in speţă, la data comiterii faptei, inculpatul era minor cu v~rsta cuprinsă intre
14 si 16 ani. Conform art.99 alin.2 C.pen., minorul care are v~rsta intre 14 si 16
ani răspunde penal numai dacă se dovedeste că a săv~rsit fapta cu
discernăm~nt. Legea instituie in beneficiul acestor minori o prezumţie relativă de
lipsă a discernăm~ntului. in urma raportului de expertiză psihiatrică s-a constatat
că minorul nu a avut discernăm~nt in comiterea faptei, ceea ce inseamnă că, la
data comiterii faptei, minorul nu indeplinea condiţiile legale spre a
răspunde penal. in speţă operează asadar minoritatea (art.50 C.pen.), cauză
care exclude infracţiunea. Fapta inculpatului C.I. nu constituie infracţiune, deci nu
există temei pentru a se angaja răspunderea penală a acestuia.
in consecinţă, in mod gresit instanţa a considerat că operează retragerea
pl~ngerii prealabile, cauză care exclude răspunderea penală, pentru că nu
se poate exclude ceea nu există. in realitate, operează minoritatea
făptutorului, cauză care exclude infracţiunea.
§7. Rezumat
Răspundere penală este acea formă a răspunderii juridice identificată
cu raportul juridic penal de constr~ngere, dintre stat si infractor, al cărui conţinut il
constituie dreptul statului de a aplica sancţiunea infractorului si
obligaţia corelativă a acestuia de a suporta sancţiunea.
Principiile răspunderii penale sunt următoarele: infracţiunea este unicul
temei al răspunderii penale; principiul răspunderii penale personale;
principiul individualizării răspunderii penale; principiul inevitabilităţii răspunderii
penale; principiul unicităţii răspunderii penale; principiul promptitudinii
răspunderii penale.
Cauzele care exclud răspunderea penală sunt stări, situaţii sau imprejurări
reglementate de lege, in prezenţa cărora se stinge dreptul statului de a aplica o
sancţiune infractorului si se stinge si obligaţia acestuia de a executa acea
sancţiune. Desi fapta este infracţiune, consecinţa - aplicarea sancţiunii specifice
- nu mai are loc.
Cauzele care exclud răspunderea penală sunt: amnistia,
prescripţia răspunderii penale, lipsa pl~ngerii prealabile,
retragerea pl~ngerii prealabile si impăcarea părţilor.
163
Amnistia constă ~n actul de clemenţă al legiuitorului care, din raţiuni
de politică penală, renunţă la dreptul de a aplica sancţiuni de drept
penal infractorilor care au comis anumite infracţiuni.
Prescripţia răspunderii penale este o cauză ce stinge raportul juridic penal
de conflict, deoarece acesta nu a fost soluţionat fntr-o perioadă de timp
rezonabilă, prevăzută de lege.
Lipsa pl~ngerii prealabile ~nlătură răspunderea penală ~n cazul acelor
infracţiuni pentru care legea prevede că, pentru tragerea la răspundere penală a
infractorului, este necesară pl~ngerea prealabilă a persoanei vătămate.
Retragerea pl~ngerii prealabile exclude răspunderea penală ~n
cazul
infracţiunilor pentru care este necesară pl~ngerea prealabilă a
persoanei vătămate, dacă, ulterior introducerii unei asemenea pl~ngeri, persoana
vătămată o retractează
impăcarea părţilor este actul juridic bilateral intervenit fntre persoana
vătămată si infractor, ~n cazurile permise de lege, prin care acestia convin total si
necondiţionat să stingă raportul juridic penal de conflict.
in speţă, partea vătămată a dat o declaraţie scrisă ~n faţa procurorului că se

~mpacă cu inculpatul pentru săv~rsirea infracţiunii de lovire sau alte
violenţe
(art.180 alin.1 C.pen.).
in faţa instanţei, inculpatul a arătat că nu doreste să se ~mpace cu
partea
vătămată.
Arătaţi ce va decide instanţa.

1. Ce este răspunderea penală?
2. Enumeraţi cauzele generale care ~nlătură răspunderea penală;
3. Analizaţi amnistia si prescripţia răspunderii penale;
4. Prezentaţi comparativ retragerea pl~ngerii prealabile si ~mpăcarea părţilor

1. Termenul de 2 luni pentru introducerea pl~ngerii prealabile curge:
a) de la momentul c~nd victima a aflat despre săv~rsirea faptei;
b) de la data c~nd persoana vătămată a stiut cine este făptuitorul;
c) de la data c~nd a aflat despre existenţa pagubei.
2. impăcarea părţilor poate avea loc:

a) ~ntre procuror si persoana vătămată;
b) ~ntre soţul sau soţia persoanei vătămate si făptuitor;
c) ~ntre făptuitor si persoana vătămată sau reprezentantul său legal.

Bucuresti,
2007;
164
165
GENERALITĂŢI PRIVIND SANCŢIUNILE DE DREPT PENAL
Cuprins:
§1. Obiective
§7. Rezumat
§1. Obiective
in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate tipurile de sancţiuni specifice dreptului

penal si principiile care le guvernează.

⇒ explicaţi conceptul de sancţiune de drept penal;
⇒ prezentaţi felurile si caracterele sancţiunilor de drept penal;
⇒ să prezentaţi regulile care guvernează sancţiunile de drept penal.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de ~nvăţare: 1 oră.

Reacţia socială contra faptelor ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se

desfăsoare pe mai multe planuri, respectiv politic, educaţional-cultural, economic
si juridic. Dintre diversele tipuri de reacţie socială ~mpotriva faptelor antisociale,
un loc important ~l ocupă aplicarea sancţiunilor juridice persoanelor care
nu-si conformează comportamentul normelor juridice.
Sancţiunea de drept este consecinţa nerespectării dispoziţiilor normelor
juridice, fiind o creaţie a legiuitorului. Sancţiunea juridică este un concept greu de
conturat, deoarece nu este ~ncă bine elaborat din punct de vedere teoretic,
neajuns care ~si are cauza si ~n ,polifuncţionalitatea" sa tehnică.
Expresia ,sancţiune juridică" este susceptibilă de următoarele accepţiuni:
- element al normei juridice;
- edictarea unui act normativ;
- element al raportului juridic de constr~ngere;
- instituţie de drept.
in primul sens, sancţiunea juridică este elementul normei juridice care
prevede consecinţa ~ncălcării dispoziţiei. in a doua accepţiune, prin
sancţiune juridică se ~nţelege edictarea sau adoptarea unei legi. in al treilea
~nţeles, prin
sancţiune juridică se ~nţelege acea specie de sancţiune socială care constă ~n
166
transpunerea in realitate a elementului normei juridice ce conţine
consecinţa
~ncălcării dispoziţiei normei juridice. in al patrulea sens, prin sancţiune juridică se
inţelege instituţia alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează
genurile si speciile de consecinţe ale ~ncălcării dispoziţiilor normelor juridice.
in cadrul temei de faţă ne interesează, in principal, cea de a treia accepţiune,
respectiv de element al raportului juridic de conflict. in acest sens, practic,
sancţiunea juridică se identifică cu latura pasivă a obiectului raportului juridic de
constr~ngere. De fiecare dată insă, c~nd vom folosi expresia examinată,
din context va reiesi accepţiunea in care este utilizată.
Av~nd in vedere precizările de mai sus, sancţiunea de drept penal poate fi
definită ca o măsură de constr~ngere sau reeducare ce se aplică persoanei care
a săv~rsit o faptă prevăzută de legea penală (care este de regulă
infracţiune) pentru restabilirea ordinii juridice in scopul indreptării făptuitorului
si prevenirii săv~rsirii unor asemenea fapte. Sancţiunile de drept penal, ca
de altfel orice specii de sancţiuni juridice, trebuie constatate si aplicate
de organele competente. Dar, sancţiunile penale se deosebesc in mod
substanţial de toate
celelalte sancţiuni juridice (de natură administrativă, fiscală, disciplinară,
civilă etc.), deoarece numai dreptul penal reglementează sancţiuni
privative de libertate.
in cadrul instituţiilor dreptului penal, potrivit concepţiei majoritare, sancţiunile
de drept penal constituie cea de-a treia instituţie fundamentală, alături de
instituţia infracţiunii si instituţia răspunderii penale.
in vederea atingerii scopului legii penale, Codul penal reglementează

mai multe categorii de sancţiuni. Prevederea mai multor feluri de sancţiuni
a fost determinată de anumite variabile ale fenomenului criminalităţii,
cum ar fi: gravitatea faptei, persoana si particularităţile făptuitorului etc.
in funcţie de scop si specificul persoanei făptuitorului, Codul penal
reglementează trei feluri de sancţiuni de drept penal: pedepsele, măsurile
educative si măsurile de siguranţă. Pedepsele sunt sancţiuni proprii
dreptului penal si reprezintă cele mai severe sancţiuni existente in sistemul
dreptului. Pedepsele sunt aplicabile numai infractorilor, adică persoanelor care
au săv~rsit infracţiuni.
Măsurile educative sunt principalele sancţiuni de drept penal aplicabile
minorilor infractori. Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal cu
caracter preventiv care se iau faţă persoanele care au săv~rsit fapte prevăzute
de legea penală in scopul preint~mpinării comiterii unor astfel de fapte. Măsurile
de siguranţă sunt singurele sancţiuni de drept penal care se pot lua si impotriva
persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală, desi nu realizează
conţinutul unor infracţiuni.
in funcţie de calitatea infractorului, se poate face distincţie intre:
sancţiuni
aplicabile persoanei fizice si sancţiuni aplicabile persoanei juridice. in cazul
infractorilor persoane fizice nu se pot aplica anumite sancţiuni specifice regimului
sancţionator al persoanei juridice. De pildă, dizolvarea persoanei juridice. Pe de
altă parte, nici persoanelor juridice nu li se pot aplica anumite sancţiuni specifice
infractorilor persoane fizice. De exemplu, pedeapsa cu ~nchisoarea.
De asemenea, ~n interiorul categoriei infractorilor persoane fizice
regimul sancţionator diferă de anumite particularităţi. Spre exemplu, in cazul
infractorilor majori nu se pot lua măsuri educative, iar in cazul infractorilor minori
nu se poate
167
aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. La fel, ~n categoria infractorilor
persoane juridice se pot identifica mai multe categorii de infractori, fiecare avand
un regim sancţionator parţial diferit. De pildă, ~n cazul persoanelor juridice
de utilitate publică sa care ~si exercită activitatea ~ntr-un anumit domeniu, nu li
se pot aplica anumite sancţiuni. De asemenea, remarcăm faptul că anumite
categorii de persoane juridice sunt excluse din categoria subiecţilor activi ai
infracţiunii. Astfel, statul, autorităţile publice si instituţiile publice nu pot avea
calitatea de subiect pasiv al raportului penal de conflict, deoarece nu răspund
penal.
Sancţiunile de drept penal sunt sancţiuni juridice ce prezintă

anumite particularităţi care le imprimă o configuraţie proprie ~n sistemul
sancţiunilor juridice. Trăsăturile sancţiunilor de drept penal reflectă totodată si
principiile de politică penală ale statului la un anumit moment al evoluţiei
societăţii.
0 primă trăsătură a sancţiunilor de drept penal o reprezintă faptul că trebuie
fie prevăzute de lege. 0rganele judiciare nu pot aplica dec~t acele sancţiuni ce
sunt ~nscrise ~n legea penală, corespunzător infracţiunii săv~rsite si specificului
infractorului.
Sancţiunile de drept penal sunt indispensabile si inevitabile. Activitatea
de
aplicare si punere ~n executare a sancţiunilor de drept penal este guvernată de
principiul oficialităţii, ~n sensul că organele competente desfăsoară tragerea
la răspundere penală din proprie iniţiativă si ~n mod obligatoriu.
In toate cazurile si indiferent de calitatea sau particularităţile infractorilor
sancţiunile de drept penal se aplică numai post delictum. Fără săv~rsirea unei
infracţiuni nu este posibilă represiunea penală, fiind repudiată
concepţia pozitivistă conform căreia ~mpotriva anumitor persoane se pot lua
măsuri de siguranţă anterior săv~rsirii unei fapte prevăzute de legea penală.
Cum am spus mai sus, măsurile de siguranţă se pot lua si ~n cazul persoanelor
care au săv~rsit fapte prevăzute de legea penală, fără să ~ntrunească
elementele unei infracţiuni.
Sancţiunile de drept penal au si un caracter represiv, deoarece limitează silit
anu-mite drepturi fundamentale ale omului. Astfel, constr~ngerea penală
restricţionează sau circumscrie exerciţiul libertăţii, vieţii intime, dreptului de
a alege si de a fi ales etc.
in fine, sancţiunile de drept penal au un caracter reparator-preventiv, in
sensul că restabilesc ordinea de drept si pre~nt~mpină săv~rsirea de noi fapte
prevăzute de legea penală.
a) Principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal

Ca o aplicaţie particulară a principiului legalităţii dreptului penal,
legalitatea sancţiunilor de drept penal presupune stabilirea oricăror sancţiuni de
acest gen exclusiv prin lege - nulla poena sine lege.
Determinarea legală a sancţiunilor nu trebuie ~nţeleasă ~n mod absolut, ci ~n
sensul că legea prevede felurile sancţiunilor, limitele acestora si criteriile lor de
individualizare. Sancţiunile penale pot fi: absolut determinate; relativ
determinate; nedeterminate.
b) Principiul stabilirii unor sancţiuni de drept penal compatibile cu morala si
concepţia juridică a societăţii
Pentru a fi pe deplin eficiente sancţiunile penale, trebuie să fie agreate
de
168
societate, at~t din perspectivă juridică, dar si din punct de vedere moral.
Principiul stabilirii unor sancţiuni acceptabile de către membrii societăţii este o
aplicaţie specială a principiului umanismului. Moravurile unei societăţi sunt
diferite de la un moment la altul ale evoluţiei istorice. Morala actuală nu
agreează pedepsele corporale, tortura sau alte sancţiuni infamante,
inumane sau degradante. Regula compatibilităţii sancţiunilor de drept penal cu
morala si concepţia juridică a societăţii nu este una fără substanţă sau un simplu
joc de cuvinte, ci ea este una dintre cele mai importante imperative ale
reglementării sancţiunilor de drept penal.
c) Principiul individualizării (personalizării) sancţiunilor penale
Desi personalizarea sancţiunilor de drept penal este o regulă acceptată
de toţi autorii de specialitate si este inscrisă in majoritatea legislaţiilor lumii,
legiuitorii diverselor epoci istorice au văzut diferit opera de adaptare
a sancţiunilor de drept penal in raport de specificul faptei si insusirile făptuitorului.
Nu poate fi acceptată concepţia din antichitate potrivit căreia toate infracţiunile
sunt la fel de periculoase si trebuie pedepsite la fel. Sancţiunile de drept penal nu
pot fi nici prea severe, dar nici prea usoare faţă de infracţiunea săv~rsită
(justitia in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequale peccato).
d) Principiul personalităţii sancţiunilor penale
Fiind o ,afacere" statală, aplicarea sancţiunilor penale nu se poate
extinde asupra altor persoane dec~t cele care au calitatea de infractori,
indiferent de relaţia care există intre cei in cauză. Sancţiunea penală se
aplică numai persoanei care a nesocotit norma penală si se execută, de
asemenea, tot de către acesta.
Cu toate că anumite consecinţe ale aplicării si executării unei sancţiuni
penale se pot răsfr~nge si asupra altor persoane (de obicei asupra
membrilor familiei, ca de pildă lipsa din s~nul familiei, nerealizarea de venituri
etc.), aceste efecte sunt inevitabile. Principiul personalităţii trebuie văzut
in sensul că aplicarea sancţiunilor penale să nu se facă si in privinţa
altor persoane dec~t infractorul.
§7. Rezumat
Sancţiunea de drept penal reprezintă o măsură de constr~ngere sau

reeducare ce se aplică persoanei care a săv~rsit o faptă prevăzută de
legea penală (care este de regulă infracţiune) pentru restabilirea ordinii
juridice, in scopul indreptării făptuitorului si prevenirii săv~rsirii unor asemenea
fapte.
Codul penal reglementează mai multe categorii de sancţiuni.
In funcţie de scop si specificul persoanei făptuitorului, Codul penal
reglementează trei feluri de sancţiuni de drept penal: pedepsele, măsurile
educative si măsurile de siguranţă.
Pedepsele sunt sancţiuni proprii dreptului penal si reprezintă cele mai severe
sancţiuni existente in sistemul dreptului. Pedepsele sunt aplicabile
numai infractorilor, adică persoanelor care au săv~rsit infracţiuni.
Măsurile educative sunt principalele sancţiuni de drept penal aplicabile
minorilor infractori.
Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal cu caracter
preventiv care se iau faţă persoanele care au săv~rsit fapte prevăzute de legea
penală, in scopul preint~mpinării comiterii unor astfel de fapte. Măsurile de
siguranţă sunt singurele sancţiuni de drept penal care se pot lua si impotriva
persoanelor care au comis fapte prevăzute de legea penală, desi nu
realizează conţinutul unor
169
infracţiuni.
in funcţie de calitatea infractorului, se poate face distincţie fntre:
sancţiuni
aplicabile persoanei fizice si sancţiuni aplicabile persoanei juridice.
Sancţiunile de drept penal prezintă anumite particularităţi: trebuie
fie prevăzute de lege, sunt indispensabile si inevitabile, se aplică numai
post delictum, au caracter represiv, au caracter reparator-preventiv.
Principiile sancţiunilor de drept penal sunt: principiul legalităţii sancţiunilor
de drept penal; principiul stabilirii unor sancţiuni de drept penal compatibile cu
morala si concepţia juridică a societăţii; principiul individualizării (personalizării)
sancţiunilor penale; principiul personalităţii sancţiunilor penale.

1. Analizaţi caracterele sancţiunilor de drept penal;
2. Prezentaţi principiile sancţiunilor de drept penal.
Exemple de ~ntrebări tip grilă

1. Repararea prejudiciului produs prin săv~rsirea unei infracţiuni:
a) constituie o sancţiune de drept penal;
b) reprezintă o pedeapsă;
c) constituie o sancţiune juridică extrapenală.
2. Principiul personalităţii sancţiunilor de drept penal presupune că:

a) sancţiunile de drept penal pot fi aplicate numai infractorilor;
b) fmpotriva unei persoane nu se pot aplica dec~t sancţiuni care sunt
prevăzute de lege;
c) sancţiunile de drept penal pot fi aplicate numai persoanelor.
69. Bibliografie specifică

Bucuresti,
2007;
si
170
PEDEPSELE
Cuprins:
§1. Obiective
§6. Categoriile si limitele generale ale pedepselor
§8. Pedepsele complementare si accesorii
§12. Rezumat
§1. Obiective
in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate tipurile de pedepse, ca sancţiuni

specifice dreptului penal.

⇒ explicaţi conceptul de pedeapsă;
⇒ prezentaţi scopul si funcţiile pedepsei;
⇒ analizaţi pedepsele principale (detenţiunea pe viaţă, ~nchisoarea si
amenda);
⇒ prezentaţi pedepsele complementare si accesorii;
⇒ prezentaţi condiţiile ~n care se poate dispune liberarea condiţionată.

Pedeapsa este o măsură de constr~ngere aplicată infractorului, ~n condiţiile

prevăzute de lege, de instanţa de judecată ~n scopul reeducării lui si al prevenirii
săv~rsirii de noi infracţiuni. Pedeapsa se deosebeste nu numai de celelalte
sancţiuni juridice, dar ea prezintă anumite particularităţi chiar si faţă de celelalte
feluri de sancţiuni de drept penal (măsurile educative si măsurile de siguranţă).
in legislaţie, noţiunea de pedeapsă apare si ~n alte accepţiuni dec~t cea de
mai sus. Spre exemplu, Constituţia Rom~niei utilizează termenul ,pedeapsă" ~n
171
cinci texte [(art. 22 alin. (2) si (3), 23 alin. (12), 73 lit. h), 109 alin. (3)]. Pedeapsa
implică at~t o restr~ngere de drepturi, c~t si o aflicţiune de natură psihică.
Pedepsele se pot aplica numai persoanelor care au comis infracţiuni, adică
infractorilor, constr~ngerea fiind o consecinţă inevitabilă a săv~rsirii de
infracţiuni. Pedeapsa este o sancţiune specifică dreptului penal care poate fi
aplicată numai de către judecător, in condiţiile stabilite de lege. Pedeapsa este
totodată si o instituţie a dreptului penal ce cuprinde totalitatea normelor penale
care reglementează: categoriile, gradele si limitele pedepselor; individualizarea
pedepselor.
Alături de celelalte instituţii de drept penal, pedeapsa joacă un rol esenţial in
opera de realizare a dreptului penal, chiar dacă in ultima vreme sunt autori care
neglijează sau minimalizează funcţiile pedepselor in concertul mijloacelor de
luptă impotriva criminalităţii. Fără ideea de pedeapsă, ca mijloc principal de
infăptuire a justiţiei penale, dreptul penal ar răm~ne lipsit de cel mai important
instrument pe care g~ndirea umană l-a conceput p~nă in acest moment al
evoluţiei sociale. De altfel, denumirea de ,drept penal", acceptată de majoritatea
autorilor, derivă din termenul pedeapsă.
Se poate spune că, pentru societatea contemporană, pedeapsa este un ,rău
necesar". De fapt, cuv~ntul ,rău" poate nu este cel mai potrivit pentru a desemna
esenţa pedepsei, deoarece pedeapsa este un ,rău" numai la prima vedere. intr-
adevăr, recunosc~ndu-se efectele benefice ale pedepsei pentru
societate, pedeapsa apare ca un ,bine" general, intruc~t ea previne un rău de
dimensiuni substanţial mai mari. Din această perspectivă pedeapsă apare ca un
lucru bun, deoarece nu poate fi considerat negativ un lucru care determină efecte
pozitive.
Conceptul de pedeapsă poate fi analizat din mai multe perspective: din
punctul de vedere al funcţiilor sale; din perspectiva scopului său si din
prisma categoriilor si limitelor generale ale pedepselor.

a) Funcţia de constr~ngere (aflictivă)
Funcţia de constr~ngere se materializează prin aplicarea pedepselor, cum ar
fi: detenţiunea pe viaţă, inchisoarea, amenda, interzicerea exerciţiului unor
drepturi etc. Pedeapsa reprezintă o reacţie corespunzătoare efectelor
produse de infracţiunea săv~rsită de cel care a nesocotit norma de incriminare
(mallum passionis propter mallum actionis) si specifică personalităţii sau
conduitei infractorului. Se poate spune că o sancţiune penală care nu
presupune o anumită suferinţă, de natură psihică, nu poate fi considerată
pedeapsă, ci eventual o altă specie de sancţiune. Coerciţiunea pedepsei
presupune limitarea sau pierderea de către cel condamnat a unor drepturi
si libertăţi. Astfel, condamnatul este obligat să plătească o sumă de bani,
pierde o parte din atributele libertăţii, nu poate participa la relaţiile familiale,
profesionale, politice sau culturale etc. Dreptul penal rom~n nu acceptă,
insă, constr~ngerea prin producerea de suferinţe fizice sau prin afectarea
demnităţii infractorului.
b) Funcţia de reeducare
Funcţia de reeducare constă in determinarea formării in persoana
infractorului a unor deprinderi comportamentale concordante cu
cerinţele relaţiilor sociale normale.
172
c) Funcţia de eliminare
Această funcţie constă in inlăturarea definitivă sau temporară a
condamnatului din societate si izolarea lui la locul de detenţie in condiţiile
prevăzute de legea privind executarea pedepselor. Eliminarea definitivă din
societate a infractorului este posibilă numai in cazuri excepţionale, c~nd se
aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă. in toate celelalte situaţii, indepărtarea
infractorilor din societate este dispusă pe durată determinată. 0 situaţie specială
există c~nd se aplică persoanei juridice pedeapsa dizolvării acesteia, pedeapsă
care poate fi considerată ,pedeapsa capitală". Funcţia de eliminare este o funcţie
specifică pedepselor privative de libertate - detenţiunea pe viaţă si inchisoarea -
sau dizolvării persoanei juridice si contribuie at~t la realizarea
prevenţiei generale, c~t si la a celei speciale.
-udecătorul trebuie să privească eliminarea infractorului din societate ca
o ultima ratio, evit~nd trimiterea in detenţie a unor persoane mai puţin
periculoase si fără biografie penală. intr-adevăr, nu in toate cazurile mediul din
penitenciar determină efecte pozitive asupra oricăror persoane.
d) Funcţia de exemplaritate
Funcţia de exemplaritate a pedepsei reprezintă impactul pe care il are
pedeapsa aplicată unui infractor asupra celorlalţi destinatari ai legii penale.
Această funcţie ii vizează, in principal, pe cei care sunt predispusi sau tentaţi să
infr~ngă legea penală. Promptitudinea aplicării pedepselor si fermitatea punerii in
executare a acestora determină in spiritul social o atitudine de respect al
valorilor sociale si de abţinere de la săv~rsirea de infracţiuni.
Materializarea acestei funcţii depinde de reusita judecătorului in opera de
individualizare a aplicării si executării pedepselor, deoarece exemplaritatea
presupune nu numai aplicarea unor pedepse severe, ci si adaptarea
acestora la nevoile reale determinate de infracţiunile comise de infractorii
cărora li se aplică.

Scopul pedepsei constă in prevenirea săv~rsirii de (noi) infracţiuni (punitur,
ne pecetur). Finalitatea pedepsei este subsumată scopului dreptului penal care
este apărarea contra infracţiunilor a statului, a persoanei si drepturilor sau
libertăţilor acesteia. Scopul pedepsei nu trebuie confundat cu temeiul acesteia,
care este infracţiunea.
Scopul pedepsei este mediat si imediat. Finalitatea pedepsei se observă in
mai multe momente: momentul adoptării legii care prevede pedeapsa; momentul
aplicării pedepsei; momentul executării pedepsei.
Scopul imediat reiese din faptul că aplicarea pedepsei persoanei care a
săv~rsit infracţiunea realizează prevenţia specială si prevenţia generală.
Prevenţia specială constă in determinarea schimbării atitudinii condamnatului să
nu mai săv~rsească in viitor infracţiuni. Pentru a-l opri pe infractor să nu
mai
comită infracţiuni, pedeapsa trebuie să-i cauzeze si o suferinţă (non fit redemptio
sine effuzione sanquinis).
Pe de altă parte, principiul umanismului dreptului penal nu trebuie ignorat in
acest context, deoarece un tratament sancţionator inuman sau degradant
nu reuseste să determine in constiinţa condamnatului schimbarea de
atitudine vizată.
173
Nu trebuie ~nsă să trecem ~n cealaltă extremă, adică să lipsim pedeapsa de
orice aflicţiune, deoarece prevenirea săv~rsirii de noi infracţiuni nu va avea loc.
Scopul pedepsei este realizat numai dacă prin pedeapsa aplicată
infractorului are loc influenţarea personalităţii acestuia. Pedeapsa trebuie să
fie compatibilă si comparabilă cu vinovăţia infractorului, respectiv să nu fie nici
prea severă, nici prea bl~ndă ~n raport de atitudinea lui faţă de faptă si
rezonanţa ei socială. Prevenţia generală constă ~n pre~nt~mpinarea săv~rsirii
de infracţiuni de către destinatarii normelor penale prin influenţarea lor
psihologică, care trebuie să accepte si să se conformeze dispoziţiilor
acestora. Prevenţia generală se realizează prin toate formele de personalizare
a pedepsei.
Inscrierea pedepselor ~n legea penală si aplicarea acestora celor care
săv~rsesc infracţiuni produc o influenţare a membrilor societăţii ~n asa fel ~nc~t,
o parte dintre cei care aveau tendinţa să comită infracţiuni, să se abţină
de la aceasta. Deci, prevenţia generală se realizează at~t ante delictum,
c~t si post delictum. Inainte de săv~rsirea infracţiunii, prevenţia generală se
realizează prin incriminarea faptelor si ~nscrierea pedepselor corespunzătoare
~n lege.
Scopul mediat constă ~n apărarea ~mpotriva infracţiunilor a valorilor
sociale aparţin~nd statului si subiectelor de drept. Apărarea statului, a
persoanei si drepturilor sau libertăţilor acesteia contra infracţiunilor se face prin
aplicarea si punerea ~n executare a pedepselor. In acest fel se restabileste
ordinea juridică, astfel ~nc~t valorile sociale si titularii lor se află din nou ~n
siguranţă. Cu toate că eradicarea fenomenului infracţional este mai degrabă
o utopie, totusi, prin folosirea corectă a mijloacelor legale si prin promptitudinea
restabilirii ordinii de drept tulburate, infracţionalitatea poate fi menţinută ~n
limite suportabile pentru societate.
$6. Categoriile si limitele generale ale pedepselor
6.1. Felurile si limitele generale ale pedepselor aplicabile

infractorilor
persoane fizice
Sunt trei categorii de pedepse: pedepse principale, complementare

si
103
accesorii .
A. Pedepsele principale
Pedepsele principale sunt:
a) detenţiunea pe viaţă;
b) ~nchisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
B. Pedepsele complementare
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
b) degradarea militară.
C. Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie constă ~n interzicerea drepturilor prevăzute ca
pedeapsă complementară.
103
In doctrină, pedepsele sunt clasificate si după alte criterii. In funcţie de obiectul asupra
căruia poartă se disting: pedepse corporale, pedepse privative de libertate, pedepse privative de
drepturi, pedepse morale si pedepse pecuniare. După gradul de determinare se deosebesc:
pedepse nedeterminate si pedepse determinate.
174
6.2. Felurile si limitele generale ale pedepselor aplicabile
infractorilor
persoane juridice
Pedepsele care se aplică persoanei juridice pentru sunt pedepse principale si

pedepse complementare. Pedeapsa principală este amenda, in limitele
prevăzute de lege. Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an
sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice in legătură cu care s-
a săv~rsit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3
luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de
la unu la trei ani;
e) afisarea sau difuzarea hotăr~rii de condamnare.
7.1. Detenţiunea pe viaţă

Pedeapsa detenţiunii pe viaţă (perpetua carceris) este cea mai
aspră pedeapsă existentă in dreptul penal rom~n. Ea a fost introdusă in
legislaţia penală rom~nească prin Decretul-lege nr. 6/1990, ~nlocuind
pedeapsa cu moartea.
Problema pedepsei cu moartea este mereu actuală, mai ales dacă se iau in
considerare noile evoluţii ale fenomenului infracţional, pentru contracararea
căruia se invocă ca un mijloc si pedeapsa cu moartea. In combaterea susţinerii
pedepsei cu moartea pot fi invocate mai multe argumente, dintre care două sunt
esenţiale. In primul r~nd, asa cum s-a arătat, pedeapsa cu moartea este
iremisibilă. Datorită acestui inconvenient, in cazul in care autorităţile competente
ar vrea să revină asupra pedepsei, s-ar afla in imposibilitate să o facă. Dar, cel
mai mare neajuns, peste care nu se poate trece fără cinism, este acela că nu se
pretează la nici un fel de reparaţiune in caz de eroare judiciară, adică
este ireparabilă.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă are, in principiu, caracter perpetuu. Am spus in
principiu, deoarece detenţiunea pe viaţă nu se aplică aceluia care, la data
pronunţării hotăr~rii de condamnare, a implinit v~rsta de 60 de ani. In acest caz,
in locul pedepsei detenţiunii pe viaţă se aplică pedeapsa maximă a detenţiunii
severe si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata maximă. In cazul in care
cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a implinit v~rsta de 60 de ani in
timpul executării pedepsei, detenţiunea pe viaţă se inlocuieste cu pedeapsa
maximă a detenţiunii severe.
De asemenea, tentativa si minoritatea la o infracţiune pedepsită cu
detenţiunea pe viaţă sunt cauze de neaplicare a acestei pedepse, ea ~nlocuindu-
se cu
~nchisoarea.
Detenţiunea pe viaţă se execută in penitenciare anume destinate pentru
acestea sau in secţii speciale ale celorlalte penitenciare.
Reglementarea detaliată a executării pedepsei detenţiunii pe viaţă fiind
prevăzută in legea privind executarea pedepselor. Aceeasi lege reglementează
si condiţiile in care condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate trece in
celelalte regimuri de executare a pedepselor.
175
7.2. inchisoarea
inchisoarea este cea mai frecventă pedeapsă din dreptul nostru penal
si constă in lipsirea de libertate a condamnatului pentru o perioadă de timp
limitată. Regimul executării pedepsei inchisorii se intemeiază pe obligaţia
condamnaţilor de a presta o muncă utilă, dacă sunt apţi pentru aceasta, pe
acţiunea educativă ce trebuie desfăsurată faţă de condamnaţi, pe
respectarea de către acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a
locurilor de deţinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor
stăruitori in muncă, disciplinaţi si care dau
104
dovezi temeinice de indreptare .
Toate aceste mijloace trebuie folosite in asa fel inc~t să conducă
la reeducarea celor condamnaţi.
După implinirea v~rstei de 60 de ani pentru bărbaţi si de 55 de ani
pentru femei, condamnaţii nu au obligaţia de a munci in timpul executării
pedepsei; ei pot fi admisi la muncă dacă cer aceasta. Executarea pedepsei
inchisorii se face, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, in
locuri de deţinere anume destinate.
Femeile condamnate la pedeapsa inchisorii execută această pedeapsă
separat de condamnaţii bărbaţi. Minorii condamnaţi la pedeapsa inchisorii
execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau in locuri de deţinere
speciale, asigur~ndu-li-se posibilitatea de a continua invăţăm~ntul
general obligatoriu si de a dob~ndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile
lor.
Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepţia muncilor
cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere. Prin legea
privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile in care si aceste din
urmă munci sunt remunerate.
Normele, timpul de muncă si remuneraţia muncii condamnaţilor sunt
cele stabilite prin lege. Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine
acestuia, iar cealaltă parte revine administraţiei locului de deţinere. Aceste părţi,
precum si
modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.
Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazează
pe sistemul progresiv. Condamnaţii au posibilitatea să treacă dintr-un regim
de executare in altul in condiţiile prevăzute de legea privind executarea
pedepselor. Pedepsele privative de libertate se execută in unul din următoarele
regimuri:
a) regimul de maximă siguranţă;
b) regimul inchis;
c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.
Regimul executării pedepselor privative de libertate se bazează pe
posibilitatea condamnaţilor de a presta, cu acordul lor, o muncă utilă, dacă sunt
apţi pentru muncă, pe educarea condamnaţilor, pe respectarea de către acestia
a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum si pe stimularea
si recompensarea celor stăruitori in muncă, disciplinaţi, si care dau
dovezi temeinice de indreptare. După implinirea v~rstei de 60 de ani pentru
bărbaţi si
55 de ani pentru femei, condamnaţii pot presta o muncă numai la cererea
104
Termenul inchisoare are accepţiunea de pedeapsă principală, dar si de loc de
detenţie (asezăm~nt de deţinere, penitenciar), adică loc unde se află in custodie persoanele
condamnate la pedepse privative de libertate (I. CHIS, D. R. NIŢĂ, Fundamente de drept execuţional
penal, Editura A.N.I., Bucuresti, 2004, p. 55). In locurile de detenţie se află deţinuţii condamnaţi
definitiv sau cei implicaţi intr-un proces penal in curs.
176
acestora, dacă sunt apţi pentru muncă.
Toate mijloacele folosite in cadrul regimului executării pedepselor
privative de libertate trebuie să contribuie la reintegrarea in societate a celor
condamnaţi si la prevenirea săv~rsirii de noi infracţiuni de către acestia. Munca
prestată de condamnaţi este remunerată, cu excepţia muncii cu caracter
gospodăresc, necesare locului de deţinere, si a celei prestate in caz de
calamitate. Condiţiile de prestare a muncii, durata si plata acesteia, precum si
repartizarea veniturilor cuvenite condamnaţilor sunt stabilite prin legea privind
executarea pedepselor. Este vorba despre Legea nr. 294/2004.
7.3. Amenda
Pedeapsa amenzii este o pedeapsă principală aplicată infractorilor si constă

in obligaţia acestuia de a plăti o sumă de bani către bugetul statului, in condiţiile
prevăzute de lege.
Ori de c~te ori legea prevede că o infracţiune se pedepseste numai cu
amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar
maximul de 10.000 lei. C~nd legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i
arăta limitele, alternativ cu pedeapsa ~nchisorii de cel mult un an, minimul
special al amenzii este de 300 lei si maximul special de 15.000 lei, iar
c~nd prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa ~nchisorii mai mare de
un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei.
Amenda se stabileste ţin~ndu-se seama de dispoziţiile
privind individualizarea pedepselor, fără a-l pune insă pe infractor in situaţia de a
nu-si putea indeplini indatoririle privitoare la intreţinerea, cresterea,
invăţătura si pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste
obligaţii legale.
Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii,
instanţa poate inlocui această pedeapsă cu pedeapsa inchisorii in limitele
prevăzute pentru infracţiunea săv~rsită, ţin~nd seama de partea din
amendă care a fost achitată.
7.4. Pedeapsa principală aplicabilă persoanei juridice
Singura pedeapsă principală prevăzută de legea penală in cazul persoanei

juridice este amenda. Pedeapsa amenzii constă in suma de bani pe care
persoana juridică este condamnată să o plătească. Pedeapsa principală in cazul
persoanei juridice este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
C~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită de persoana fizică pedeapsa

~nchisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii
pentru
persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de
600.000 lei. C~nd legea prevede pentru infracţiunea săv~rsită de persoana fizică
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani,
minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10.000 lei, iar
maximul special al amenzii este de 900.000 lei.
68. Pedepsele complementare si accesorii
8.1. Pedepsele complementare in cazul persoanei fizice
Pedepsele complementare sunt categoria de pedepse menite să intregească

177
represiunea penală lărgind sfera sancţiunilor aplicabile infractorilor si prelungind
temporal constr~ngerea penală, după data stingerii executării
pedepselor principale. Pedepsele complementare constau in interzicerea unor
drepturi de la
1 la 10 ani si degradarea militară.
Pedepsele complementare sunt aplicate in toate cazurile de către instanţa de
judecată (ope judiciis), spre deosebire de pedepsele accesorii care decurg
de drept din aplicarea unei pedepse privative de libertate (ope legis).
Pedepsele complementare se aplică intotdeauna pe l~ngă o pedeapsă
principală si, de regulă, sunt facultative. Pedepsele complementare, cu
excepţia degradării militare, au caracter temporar (cel mult 10 ani). Pe l~ngă o
pedeapsă principală se pot aplica una sau mai multe pedepse complementare,
dar niciodată toate.
Pe de altă parte, pentru a se putea aplica unele pedepse
complementare este necesar să existe o relaţie intre infracţiune si pedeapsa
aplicată. Este vorba de pedepsele complementare privind interzicerea dreptului
de a ocupa o funcţie sau profesie, privind drepturile părintesti si privind
dreptul de a fi tutore sau curator.
A. Drepturile ce formează obiectul pedepsei complementare a interzicerii
unor drepturi
a) Dreptul de a alege si de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii
elective publice.
Această pedeapsă complementară constă in interzicerea dreptului de a vota
cu prilejul alegerilor locale si centrale, precum si de a ales in cadrul unor funcţii
publice ce se ocupă in urma unui sufragiu electoral. Este vorba, de pildă, despre
demnitatea de presedinte al Rom~niei, de calitatea de parlamentar, de calitatea
de primar, de calitatea de consilier local etc.
b) Dreptul de a ocupa o funcţie implic~nd exerciţiul autorităţii de stat
Această pedeapsă complementară constă in interzicerea dreptului de a
ocupa funcţii privind exercitarea puterii executive sau judecătoresti. Funcţiile ce
implică exercitarea puterii legislative sunt excluse deoarece acestea
sunt ocupate ca urmare a alegerilor.
c) Dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a
desfăsura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
săv~rsirea infracţiunii
Interzicerea acestui drept priveste orice activitate pe care cel condamnat o
desfăsura si in cadrul căreia acesta săv~rsit infracţiunea folosindu-se
de ocupaţia respectivă. Practic, in sfera de incidenţă a acestei
pedepse complementare poate intra orice activitate care face parte din
ocupaţiile recunoscute oficial in Rom~nia. Pedeapsa examinată nu trebuie
confundată insă cu măsura de siguranţă privind interzicerea unei funcţii sau
profesii. Măsura de siguranţă se ia c~nd făptuitorul a săv~rsit fapta datorită
incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru
ocuparea unei anumite funcţii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau
altei ocupaţii, in timp ce pedeapsa complementară presupune folosirea de
către infractor a ocupaţiei pentru
săv~rsirea infracţiunii, indiferent de orice inaptitudine profesională a
acestuia. Altă deosebire intre cele două sancţiuni de drept penal este aceea că,
in timp ce pedeapsa complementară impune calitatea de infractor a subiectului,
măsura de siguranţă pretinde doar calitatea de făptuitor, calitate care are o sferă
mai largă dec~t cea de infractor.
O altă deosebire intre pedeapsa complementară si măsura de siguranţă este
că, in cazul dispunerii pedepsei complementare latura subiectivă a faptei ce a
determinat aplicarea sa trebuie să imbrace forma intenţiei, in timp ce in
cazul
178
măsurii de siguranţă aceasta se infăţisează fie sub forma culpei, fie fapta a fost
comisă fără vinovăţie. Pe de altă parte, măsura de siguranţă se ia pe
durată nedeterminată, in timp ce pedeapsa complementară se aplică pe o
perioadă de timp determinată.
Pedeapsa complementară examinată poate fi aplicată numai dacă
se stabileste o legătură intre infracţiunea săvarsită si funcţia, profesia,
activitatea sau ocupaţia condamnatului, in sensul că la comiterea faptei
infractorul s-a folosit de calitatea lui profesională. De exemplu, un funcţionar
public săvarseste infracţiunea de abuz in serviciu.
d) Drepturile părintesti
Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintesti constă
in interzicerea drepturilor ce decurg din calitatea de ascendent direct, indiferent
de forma rudeniei (naturală sau civilă). Drepturile părintesti sunt
reglementate de legislaţia familiei.
e) Dreptul de a fi tutore sau curator
Acest drept are natură juridică asemănătoare cu cea a drepturilor părintesti si
presupune, ca ~n cazul pedepsei complementare precedente, săvarsirea
unei infracţiuni ce relevă deficienţe morale ale persoanei infractorului.
B. Aplicarea si executarea pedepsei complementare a interzicerii unor
drepturi
Pedeapsa complementară constă in interzicerea exerciţiului unor drepturi
~ncepand cu stingerea executării unei pedepse privative de libertate, dacă sunt
indeplinite condiţiile prevăzute de lege. Pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este
privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani si instanţa constată că, faţă de natura si
gravitatea infracţiunii, imprejurările cauzei si persoana infractorului, această
pedeapsa este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este
obligatorie cand legea prevede această pedeapsă. De exemplu, in
cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale. Condiţia cu privire la
cuantumul privaţiunii de libertate trebuie să fie indeplinită si in cazul in
care aplicarea pedepsei este obligatorie, deoarece prin constatarea si reţinerea
unor cauze de atenuare a pedepsei este posibil ca pedeapsa stabilită să fie sub
limita de 2 ani, prevăzută de lege.
Cand există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de
drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarsită poate fi inlăturată, chiar
dacă este indeplinită condiţia cuantumului pedepsei privative de libertate.
In cazul recidivei, al concursului de infracţiuni si a altor cazuri cand
sunt aplicate pedepse rezultante, aplicarea pedepselor complementare se face
ţinand seama de infracţiunile ce alcătuiesc pluralitatea si pedepsele stabilite
pentru fiecare infracţiune.
Sigur că, in cazul anumitor infractori (cetăţeni străini, persoane care n-
au copiii etc.), aplicarea unora dintre pedepsele complementare este
inutilă deoarece faptic sau juridic ei nu au exerciţiul drepturilor respective. Este
cazul interzicerii, de exemplu, al drepturilor electorale (in cazul străinilor), al
dreptului de a exercita o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat si al
drepturilor părintesti (~n cazul infractorilor care nu au copiii).
in cazul pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita o
ocupaţie aplicarea pedepsei este condiţionată de stabilirea unei relaţii intre
infracţiune si ocupaţie, in sensul că infractorul a săvarsit infracţiunea folosindu-
se de aceasta. De exemplu, un funcţionar săvarseste infracţiunea de luare de
mită pentru a nu indeplini un act de serviciu.
179
Durata si felul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi
trebuie stabilite prin actul jurisdicţional ce o cuprinde. lnterzicerea unor drepturi
poate fi dispusă pe o perioadă de la 1 la 10 ani. Pedepsele
complementare nu se confundă cu decăderile, interdicţiile sau incapacităţile
prevăzute de alte ramuri de drept si care decurg din faptul existenţei unei
condamnări. Spre deosebire de pedepsele complementare, care sunt
temporare, ~ngrădirile ce decurg din existenţa unor hotărari de
condamnare sunt nedeterminate temporal, ele
~ncetand numai prin reabilitare, dezincriminare sau prin altă modalitate de
stingere a pedepsei, prevăzută de lege.
Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi ~ncepe
după executarea pedepsei privative de libertate, după graţierea totală sau a
restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei. Executarea
pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi se face in conformitate
cu legea privind executarea pedepselor.
C. Degradarea militară
Pedeapsa complementară a degradării militare constă ~n pierderea gradului
militar si a dreptului de a purta uniformă. Degradarea militară este singura
pedeapsă complementară care se ia pe durată nedeterminată. Totusi, ea nu are
caracter definitiv si perpetuu, deoarece prin efectul reabilitării condamnatul
la această pedeapsă redobandeste dreptul de accede la calitatea de militar.
Pedeapsa complimentară a degradării militare constă ~n pierderea gradului si a
dreptului de a purta uniformă.
Degradarea militară se aplică ~n mod obligatoriu condamnaţilor militari
si rezervisti, dacă pedeapsa principala stabilită este ~nchisoarea mai mare de
10 ani sau detenţiunea pe viaţă.
Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari si rezervisti pentru
infracţiuni săvarsite cu intenţie, dacă pedeapsa principală stabilită este de
cel puţin 5 ani si de cel mult 10 ani.
Această pedeapsă complementară se aplică indiferent de existenţa sau nu a
vreunei legături ~ntre infracţiune si calitatea de militar si independent
de
~mprejurarea că infractorul avea sau nu calitatea de militar la data
săvarsirii infracţiunii, important fiind ca subiectul să aibă calitatea de militar
la data pronunţării hotărarii de condamnare.
Pedeapsa degradării militare se pune ~n executare prin trimiterea de
către instanţa de executare a unei copii de pe hotărare, după caz,
comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau
comandantului centrului militar ~n raza căruia domiciliază condamnatul.
8.2. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice
Persoanelor juridice care răspund penal, cu excepţia pedepsei principale

a amenzii, li se pot aplica exclusiv pedepse complementare. in cazul răspunderii
penale a persoanei juridice, nu este posibilă aplicarea unor pedepse accesorii,
deoarece acestea sunt adiacente unor pedepse cu executare succesivă.
Or, pedeapsa amenzii fiind cu executare uno ictu, lipseste suportul juridic
care permite aplicarea unor asemenea pedepse.
a) Dizolvarea persoanei juridice
Dizolvarea persoanei juridice este modalitatea prin care aceasta ~si
~ncetează fiinţa din punct de vedere juridic. Dizolvarea persoanei juridice, ca
sancţiune de drept penal, este "pedeapsa cu moartea", deoarece
persoana juridică condamnată la pedeapsa complementară a dizolvării
urmează să ~nceteze din
180
punct de vedere juridic. Fiind similară pedepsei capitale aplicabile
persoanelor fizice, dizolvarea persoanei juridice nu este acceptată in privinţa unor
categorii de persoane juridice a căror existenţă nu poate inceta fără punerea in
pericol a unor fundamente ale statului de drept (cum sunt de pildă partidele
politice). Dizolvarea persoanei juridice poate fi aplicată in cazul săv~rsirii unor
infracţiuni deosebit de grave sau in situaţia in care o persoană juridică
condamnată anterior la o altă pedeapsă complementară a continuat săv~rsirea
de infracţiuni.
Dizolvarea persoanei juridice poate fi dispusă atunci c~nd persoana juridică a
fost constituită in scopul săv~rsirii de infracţiuni sau obiectul său de activitate a
fost deturnat in scopul săv~rsirii de infracţiuni. De exemplu, constituirea
unei societăţi comerciale pentru activităţi de contrabandă sau trafic de droguri.
Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare
a patrimoniului acesteia, potrivit legii. Prin hotăr~rea de dizolvare a
persoanei juridice, instanţa trimite cauza la instanţa civilă competentă pentru
desemnarea lichidatorului. Codul penal prevede că anumite persoane juridice
sunt exceptate de la aplicarea acestei pedepse complementare. Dizolvarea nu
poate fi aplicată partidelor politice, sindicatelor, organizaţiilor religioase si
persoanelor juridice care isi desfăsoară activitatea in domeniile presei.
Dizolvarea si lichidarea persoanei juridice se vor face după regulile aplicabile
acestor instituţii in cazurile comune de incidenţă (Legea nr. 31/1990, Legea nr.
64/1995, O.G. nr. 26/2000 etc.).
b) Suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei
juridice Suspendarea activităţii sau uneia dintre activităţile persoanei juridice care
a comis o infracţiune inseamnă oprirea desfăsurării acestor activităţi pe o
perioadă
determinată de timp (3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile
persoanei juridice in legătură cu care s-a săv~rsit infracţiunea pe o durată de la
3 luni la 3 ani). Orice persoană juridică desfăsoară una sau mai multe activităţi,
care formează obiectul său de activitate. Suspendarea activităţii sau a
uneia dintre activităţile persoanei juridice constă in interzicerea activităţii sau a
aceleia dintre activităţile persoanei juridice in exercitarea căreia infracţiunea
a fost săv~rsită.
Această pedeapsă complementară nu poate fi dispusă in cazul
activităţilor din domeniul presei. Ca si in cazul pedepsei complementare a
dizolvării, o copie după dispozitivul hotăr~rii de suspendare se transmite
organului care a autorizat infiinţarea persoanei juridice pentru a lua măsurile
necesare.
Aplicarea acestei pedepse complementare nu trebuie dispusă pe o durată de
timp prea mare deoarece, indirect s-ar ajunge la incetarea de fapt a existenţei
persoanei juridice in cauză. De asemenea, in cazul in care
activitatea suspendată este principalul obiect de activitate al
persoanei juridice condamnate, efectele pedepsei se vor extinde in mod
implacabil si asupra salariaţilor acesteia, deci a unor persoane care, de
cele mai multe ori, nu au participat la comiterea infracţiunii pentru care
pedeapsa a fost aplicată.
Pedeapsa complementară examinată nu se confundă cu sancţiunea
contravenţională a suspendării activităţii agentului economic, prevăzută de O.G.
nr. 2/2001. De asemenea, pedeapsa complementară a suspendării activităţii
persoanei juridice sau uneia dintre activităţile sale trebuie deosebită
de sancţiunea contravenţională complementară privind inchiderea
unităţii, reglementată in general de O.G. nr. 2/2001. Diferenţa esenţială intre
pedeapsa complementară si sancţiunile contravenţionale complementare
constă in faptul că prima se aplică in cazul săv~rsirii unei infracţiuni, iar
secundele se aplică in cazul comiterii unor contravenţii. De aici rezultă si un
regim juridic diferit,
181
aplicabil celor două categorii de sancţiuni juridice.
c) Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3
luni la 3 ani
Pedeapsa complementară a ~nchiderii unor puncte de lucru ale
persoanei juridice constă ~n ~nchiderea unuia sau a mai multora dintre
punctele de lucru aparţin~nd persoanei juridice cu scop lucrativ, ~n care s-a
desfăsurat activitatea
~n realizarea căreia a fost săv~rsită infracţiunea. Pedeapsa nu se
aplică persoanelor juridice care ~si desfăsoară activitatea ~n domeniul presei.
d) lnterzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de
la unu la trei ani
Dacă ~ntruneste condiţiile impuse de regulile procedurii achiziţiei
respective orice persoană juridică poate participa la achiziţia publică.
lnterzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice constă ~n
interzicerea de a lua parte, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea
contractelor de achiziţii publice, prevăzute de lege. Pedeapsa
complementară examinată poate fi dispusă at~t ~n cazul contractelor de
achiziţii publice directe, c~t si ~n situaţia subcontractelor.
e) Afisarea hotăr~rii de condamnare sau difuzarea ei
Condamnarea persoanelor juridice pentru comiterea de infracţiuni este
mai eficientă dacă hotăr~rea de condamnare este adusă la cunostinţă
publică, pentru ca cei care ar putea intra ~n relaţii cu persoanele juridice aflate
~n conflict cu legea penală să fie avertizaţi de această ~mprejurare. Afisarea sau
difuzarea hotăr~rii de condamnare este o pedeapsă cu efecte pozitive pe planul
scopului pedepsei, deoarece ea afectează imaginea pe piaţă a persoanei
juridice. Ea este o pedeapsă care realizează si o puternică prevenţie
generală, av~nd ~n vedere consecinţele publicării unei hotăr~ri de condamnare
referitor la relaţiile de afaceri ale persoanei juridice ~n cauză. In jurisprudenţa
franceză s-a decis că nu se poate aplica această pedeapsă
complementară dacă ar putea avea consecinţe fatale pentru
supravieţuirea ~ntreprinderii. In ceea ce ne priveste, credem că trebuie
făcută delimitarea ~ntre infracţiunile grave si cele mai puţin grave. In cazul
infracţiunilor deosebit de grave, mai ales c~nd se aplică pedeapsa dizolvării
sau suspendării activităţii, interesul general al ~ncunostinţării celor terţilor ~l
depăseste pe cel particular, aparţin~nd persoanei juridice care răspunde
penal.
Afisarea hotăr~rii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia
se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Prin afisarea
sau difuzarea hotăr~rii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea
victimei, afară de cazul ~n care există acordul acesteia sau al reprezentantului
său legal.
Afisarea hotăr~rii de condamnare se realizează ~n extras, ~n forma si
locul stabilite de instanţă, pentru o perioadă cuprinsă ~ntre o lună si 3 luni.
Difuzarea hotăr~rii de condamnare se face ~n extras si ~n forma stabilită de
instanţă, prin intermediul presei scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de
comunicare audio-vizuală, desemnate de instanţă. Dacă difuzarea se face prin
presa scrisă sau audio-vizuală instanţa stabileste numărul apariţiilor, care nu
poate fi mai mare de 10, iar ~n cazul difuzării prin alte mijloace audio-vizuale,
durata acesteia nu poate depăsi 3 luni.
8.3. Pedepsele accesorii

Pedepsele accesorii sunt sancţiuni aplicabile exclusiv infractorilor
persoane fizice si constau ~n interzicerea tuturor drepturilor prevăzute
ca pedepse complementare pe toată durată unei pedepse privative
de libertate.
182
Condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate atrage de drept interzicerea
drepturilor prevăzute ca si pedepse complementare, din momentul ~n care
hotăr~rea de condamnare a rămas definitivă si p~nă la terminarea
executării pedepsei, p~nă la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori
p~nă la
~mplinirea termenului de prescripţie a executării
pedepsei.
Pe durata am~nării sau ~ntreruperii executării pedepsei privative de libertate,
condamnatul poate să-si exercite drepturile părintesti si dreptul de a fi tutore sau
curator, ~n afară de cazul ~n care aceste drepturi au fost anume interzise
condamnatului prin hotăr~rea judecătorească.
Pe durata suspendării executării pedepsei privative de libertate se suspendă
si executarea pedepselor accesorii.
9.1. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice

In concepţia noului Cod penal, la fel ca si ~n cea a actualului Cod, pedepsele
principale aplicabile persoanei fizice sunt detenţiunea pe viaţă, ~nchisoarea
si amenda.
Există ~nsă unele particularităţi de
reglementare.
Astfel, ~n ceea ce priveste detenţiunea pe viaţă, legiuitorul a menţinut
interdicţia aplicării acestei pedepse condamnaţilor care au ~mplinit, la data
pronunţării hotăr~rii de condamnare, o anumită v~rstă, dar a majorat limita
acesteia de la 60 de ani la 65 de ani. In cazul acestor condamnaţi, li se va aplica
pedeapsa ~nchisorii pe o durată de 30 de ani.
0 a doua deosebire vizează ~nlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă pentru
cei care au ~mplinit, ~n cursul executării pedepsei, pragul de v~rstă cerut de
lege. Actualul Cod penal arată că, dacă cel condamnat la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă a ~mplinit v~rsta de 60 de ani ~n cursul executării pedepsei,
detenţiunea pe viaţă se ~nlocuieste ~n mod obligatoriu cu pedeapsa ~nchisorii
pe timp de 25 de ani.
in reglementarea noului Cod penal, ~nlocuirea nu mai este obligatorie,
ci facultativă pentru instanţa de judecată, care va dispune ~nlocuirea atunci c~nd
constată că cel condamnat ~ndeplineste cumulativ următoarele condiţii:
- a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
- a făcut progrese constante si evidente ~n vederea reintegrării sociale;
- si-a ~ndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotăr~rea de
condamnare (această condiţie nu este necesară atunci c~nd condamnatul face
dovada că nu a avut nicio posibilitate de a-si ~ndeplini integral obligaţiile civile).
In ceea ce priveste pedeapsa principală a amenzii, noul Cod penal introduce
sistemul de calcul de baza zilelor-amendă. Acest sistem presupune că, spre a
aplica pedeapsa amenzii, instanţa parcurge următoarele etape:
- stabileste numărul zilelor-amendă pentru infracţiunea săv~rsită,
după anumite limite legale (spre exemplu, dacă pentru respectiva infracţiune
legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu ~nchisoarea de cel mult 2 ani si
instanţa optează pentru pedeapsa amenzii, numărul zilelor-amendă este
~ntre 120 si
240). Atunci c~nd prin infracţiunea comisă s-a urmărit obţinerea unui folos
patrimonial, instanţa poate majora aceste limite cu o treime;
- stabileste suma corespunzătoare unei zile-amendă, care este cuprinsă ~ntre
10 si 500 de lei;
- ~nmulţeste numărul stabilit de zile-amendă cu suma corespunzătoare unei
zile amendă, obţin~nd astfel cuantumul amenzii.
183
Atunci c~nd prin comiterea infracţiunii s-a urmărit obţinerea unui folos
patrimonial, dacă instanţa optează pentru o pedeapsă cu ~nchisoarea, ea
va putea aplica cumulativ cu aceasta si pedeapsa amenzii.
Noul Cod penal reglementează două ipoteze de ~nlocuire a
pedepsei amenzii, după cum urmează:
- dacă cel condamnat nu execută cu rea-credinţă pedeapsa amenzii, numărul
zilelor-amendă se ~nlocuieste cu un număr corespunzător de zile de ~nchisoare.
Dacă pedeapsa amenzii neexecutată cu rea-credinţă ~nsoţea pedeapsa
~nchisorii, numărul de zile de ~nchisoare care a ~nlocuit numărul de zile-amendă
se adaugă la pedeapsa ~nchisorii;
- dacă cel condamnat este de bună-credinţă, dar nu poate executa amenda
din motive neimputabile, după ce ~i ia consimţăm~ntul, instanţa va ~nlocui
pedeapsa amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată ~n
folosul comunităţii. Dacă cel condamnat nu ~si dă acordul, pedeapsa
amenzii se
~nlocuieste cu cea a ~nchisorii. De asemenea, munca ~n folosul comunităţii
se
~nlocuieste cu pedeapsa ~nchisorii si atunci c~nd condamnatul nu execută
obligaţia de muncă ~n condiţiile stabilite de instanţă, precum si ~n cazul ~n care
comite o nouă infracţiune.
9.2. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice
Noul Cod penal prevede trei pedepse complementare pentru persoanele

fizice, adăug~nd la cele reglementate de actuala legislaţie (interzicerea
unor drepturi si degradarea militară) si pe cea a publicării hotăr~rii de
condamnare, aplicabilă atunci c~nd instanţa apreciază că aceasta va contribui la
prevenirea săv~rsirii altor infracţiuni. In prezent, această pedeapsă
complementară este cunoscută numai ~n cazul persoanelor juridice.
Pe de altă parte, intervin o serie de modificări importante ~n
privinţa
interzicerii unor drepturi.
In primul r~nd, sporeste ~n mod substanţial numărul drepturilor ce pot
fi interzise ca pedeapsă complementară. Spre exemplu, pot fi restr~nse, pe l~ngă
drepturile prevăzute de actualul Cod penal, si următoarele drepturi: dreptul de a
deţine, purta si folosi orice categorie de arme, dreptul de a conduce
anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă, dreptul de a părăsi teritoriul
Rom~niei, dreptul de a se afla la anumite manifestări sportive, culturale sau la
alte adunări publice, dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii
familiei acesteia, dreptul de a comunica cu persoanele ~mpreună cu care
infractorul a săv~rsit fapta. De asemenea, pot fi interzise ca pedeapsă
complementară si unele dintre drepturile care fac ~n prezent obiectul unor măsuri
de siguranţă, anume: dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Rom~niei,
dreptul de a se afla in anumite localităţi stabilite de instanţă.
In al doilea r~nd, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului
unor drepturi poate fi aplicată pe o perioadă cuprinsă ~ntre 1 si 5 ani (reamintim
că, ~n prezent, durata maximă este de 10 ani).
In al treilea r~nd, pedeapsa complementară poate fi aplicată pe l~ngă
pedeapsa ~nchisorii oricare ar fi durata acesteia, si, mai mult, poate fi aplicată si
pe l~ngă pedeapsa principală a amenzii.
In al patrulea r~nd, de la regula că pedeapsa complementară ~ncepe să se
execute după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale,
noul Cod penal prevede două excepţii, c~nd executarea ~ncepe din
momentul răm~nerii definitive a hotăr~rii de condamnare, anume:
184
- atunci c~nd interzicerea unor drepturi insoţeste pedeapsa principală a
amenzii;
- atunci c~nd interzicerea unor drepturi insoţeste pedeapsa inchisorii pentru
care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere.
9.3. Pedeapsa accesorie
Conform noului Cod penal, in cazul pedepsei principale a detenţiunii pe viaţă,

pedeapsa accesorie constă in interzicerea de drept a exercitării
următoarelor drepturi:
- dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in orice alte funcţii publice;
- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
105
- dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Rom~niei ;
- dreptul de a alege;
- drepturile părintesti;
- dreptul de a fi tutore sau curator.
in cazul pedepsei principale a ~nchisorii, pedeapsa accesorie constă in
interzicerea exercitării acelor drepturi pe care instanţa le-a interzis ca pedeapsă
106
complementară .
9.4. Pedepsele aplicabile persoanei juridice
Noul Cod penal menţine amenda ca pedeapsă principală in cazul persoanei

juridice, dar introduce si in cazul acesteia sistemul bazat pe zilele-amendă.
In ceea ce priveste pedepsele complementare, la cele deja existente se
adaugă plasarea sub supraveghere judiciară, care constă in desemnarea
unui administrator judiciar sau mandatar judiciar care va supraveghea,
pentru o perioadă cuprinsă intre 1 si 3 ani, desfăsurarea activităţii ce a
ocazionat săv~rsirea infracţiunii. Dacă persoana juridică nu ia măsurile
necesare in vederea prevenirii comiterii de noi infracţiuni, administratorul
sau mandatarul judiciar are obligaţia de a sesiza instanţa de judecată,
care va dispune suspendarea activităţii persoanei juridice.
10.1. Noţiune si caracterizare
Pedeapsa nefiind un scop in sine, dacă pe parcursul executării unei pedepse

privative de libertate se ivesc date care relevă că cel condamnat s-a ~ndreptat el
poate fi liberat inainte de terminarea executării pedepsei.
Liberarea condiţionată este o instituţie complementară a regimului executării
pedepselor privative de libertate ce constă in punerea condamnatului in stare de
libertate mai inainte de executarea in totalitate a pedepsei, sub condiţia ca p~nă
105
Precizăm că acest drept se interzice, ca pedeapsă accesorie, din momentul in care
pedeapsa detenţiunii pe viaţă se consideră executată sau, după caz, de la data liberării condiţionate,
ceea ce reprezintă o excepţie de la regula că pedeapsa accesorie se execută pe durata executării
pedepsei principale.
106
Sunt exceptate dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Rom~niei si dreptul de a se apropia de
locuinţa, locul de muncă, scoala sau alte locuri in care victima desfăsoară activităţi sociale, intruc~t
exercitarea acestor drepturi este, prin natura sa, incompatibilă cu executarea concomitentă a
pedepsei privative de libertate.
185
la expirarea duratei acesteia să nu mai săv~rsească infracţiuni.
Teoretic, instituţia liberării condiţionate din executarea pedepsei privative de
libertate este aplicabilă oricărui condamnat persoană fizică, indiferent
de pedeapsa privativă de libertate aplicată dacă sunt indeplinite condiţiile
prevăzute de lege. Sfera condamnaţilor care au vocaţie la măsura liberării
condiţionate cuprinde pe acei condamnaţi care fac dovada că s-au indreptat in
perioada de timp cat s-au aflat in penitenciar, că timpul petrecut in detenţie a avut
ca efect schimbarea atitudinii lor morale si că merită să fie reprimiţi in s~nul
societăţii.
10.2. Condiţiile liberării condiţionate
a) Liberarea condiţionată in cazul infracţiunilor cu intenţie. După ce a

executat cel puţin două treimi din durata pedepsei in cazul inchisorii care
nu depăseste 10 ani sau cel puţin trei pătrimi in cazul inchisorii mai mari de 10
ani, condamnatul care este stăruitor in muncă, disciplinat si dă dovezi temeinice
de indreptare, ţin~ndu-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi
liberat condiţionat inainte de executarea in intregime a pedepsei. in
calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute in alin. 1 se ţine seama de partea din
durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe
baza muncii prestate. in acest caz insă, liberarea condiţionată nu poate fi
acordată inainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata
pedepsei c~nd aceasta nu depăseste 10 ani si a cel puţin două treimi c~nd
pedeapsa este mai mare de 10 ani.
C~nd condamnatul execută mai multe pedepse cu inchisoare care nu
se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate mai sus se socotesc in
raport cu totalul pedepselor.
in aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are in vedere durata
pedepsei pe care o execută condamnatul.
b) Liberarea condiţionată in cazul infracţiunilor săv~rsite din culpă. Cel
condamnat pentru săv~rsirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpă poate fi
liberat condiţionat inainte de executarea in intregime a pedepsei, după ce
a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei in cazul inchisorii care
nu depăseste 10 ani sau cel puţin două treimi in cazul inchisorii mai mari de 10
ani, dacă indeplineste si celelalte condiţii.
Liberarea condiţionată neput~nd fi acordată inainte de executarea efectivă a
cel puţin o treime din durata pedepsei c~nd aceasta nu depăseste 10 ani si a cel
puţin jumătate c~nd pedeapsa este mai mare de 10 ani.
in cazul in care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul
intre infracţiuni săv~rsite din culpă si infracţiuni intenţionate, se aplică
dispoziţiile referitoare la infracţiunile cu intenţie.
c) Liberarea condiţionată in cazuri speciale. Condamnatul care, din
cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori
nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de
pedeapsă prevăzute de lege, dacă dă dovezi temeinice de disciplină si de
indreptare.
Cei condamnaţi in timpul minorităţii, c~nd ajung la v~rsta de 18 ani, precum si
condamnaţii trecuţi de v~rsta de 60 de ani pentru bărbaţi si de 55 de ani
pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din
durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei
jumătăţi in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, dacă indeplinesc celelalte condiţii
prevăzute de lege. Minorii condamnaţi pentru săv~rsirea unei infracţiuni din
culpă, pot fi
186
liberate condiţionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei ~n
cazul
~nchisorii care nu depăseste 10 ani sau a unei treimi ~n cazul ~nchisorii mai
mari de 10 ani, dacă ~ndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de lege.
Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul ~ntre infracţiuni
săv~rsite din culpă si infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile
privind liberarea condiţionată ~n cazul infracţiunilor intenţionate.
C~nd condamnatul execută mai multe pedepse cu ~nchisoare, care nu
se contopesc, fracţiunile de pedeapsă se socotesc ~n raport cu totalul
pedepselor.
in toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea
din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii
prestate.
d) Efectele liberării condiţionate. Liberarea condiţionată produce două efecte:
efectul imediat (provizoriu) si efectul definitiv. Efectul provizoriu constă ~n
liberarea condamnatului fără restricţii sub singura condiţie să nu
săv~rsească infracţiuni ~n termenul de liberare condiţionată. Măsurile
de siguranţă si pedepsele accesorii se execută. Efectul definitiv survine
dacă ~n intervalul de timp de la liberare si p~nă la ~mplinirea duratei pedepsei,
cel condamnat nu a săv~rsit din nou o infracţiune si constă ~n stingerea
executării pedepsei.
Pedeapsa se consideră executată dacă ~n intervalul de timp de la liberare si
p~nă la ~mplinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săv~rsit din nou
o infracţiune. Dacă ~n acelasi interval cel liberat a comis din nou o
infracţiune, instanţa, ţin~nd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie
menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. in acest din urmă caz,
pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săv~rsită ulterior si restul de pedeapsă
ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, put~ndu-se
aplica un spor p~nă la 5 ani.
1. lnculpatul l.A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 18 ani

~nchisoare si la pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea tuturor
drepturilor prevăzute ~n art. 64 lit.a-e Cp., pentru săv~rsirea infracţiunii de omor
calificat.
Să se arate dacă pedeapsa complementară a fost legal aplicată ~n speţă.
Soluţie:
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a fost nelegal aplicată
deoarece instanţa a interzis exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute ~n art. 64 Cp.,
desi textul prevede interzicerea unuia sau unora dintre acele drepturi.
2. in speţă, inculpatul a fost condamnat, pentru tentativă la infracţiunea

de omor, cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, la pedeapsa
principală de 1 an si 8 luni ~nchisoare si la pedeapsa complementară a
interziceri drepturilor prevăzute la art. 64 lit.a si b Cp.
Să se arate dacă hotăr~rea instanţei era corectă ~n ceea ce priveste
aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Soluţie:
Hotăr~re instanţei nu este corectă.
Potrivit art.65 C.pen., indiferent dacă pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi este obligatorie sau facultativă, ea poate fi aplicată numai
dacă pedeapsa principală aplicată condamnatului este ~nchisoarea de cel puţin 2
ani.
187
in cazul infracţiunilor de omor, pedeapsa complementară a interzicerii
unor
drepturi este obligatorie.
Totusi, ~n speţă ea nu poate fi aplicată ~ntruc~t pedeapsa principală aplicată
efectiv inculpatului a fost ~nchisoarea mai mică de 2 ani.
§12. Rezumat
Pedeapsa este o măsură de constr~ngere aplicată infractorului, ~n condiţiile

prevăzute de lege, de instanţa de judecată, ~n scopul reeducării lui si al
prevenirii săv~rsirii de noi infracţiuni.
Pedeapsa ~ndeplineste patru funcţii: funcţia de constr~ngere (aflictivă);
funcţia de reeducare; funcţia de eliminare; funcţia de exemplaritate.
Scopul pedepsei constă ~n prevenirea săv~rsirii de (noi) infracţiuni.
Există trei categorii de pedepse: pedepse principale, pedepse
complementare si pedepse accesorii.
Pentru persoanele fizice, pedepsele principale sunt: detenţiunea pe viaţă;
inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani; amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor drepturi; degradarea
militară. Noul Cod penal adaugă si pedeapsa complementară a publicării
hotăr~rii de condamnare.
Pedeapsa accesorie constă ~n interzicerea drepturilor prevăzute ca
pedeapsă complementară.
Pedepsele accesorii sunt sancţiuni aplicabile exclusiv infractorilor persoane
fizice si constau ~n interzicerea tuturor drepturilor prevăzute ca
pedepse complementare, pe toată durată unei pedepse privative de
libertate. Condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate atrage de drept
interzicerea drepturilor prevăzute ca si pedepse complementare.
Pentru persoana juridică, pedeapsa principală este amenda,
iar pedepsele complementare sunt: dizolvarea persoanei juridice;
suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau
suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice ~n legătură cu care
s-a săv~rsit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani; inchiderea unor puncte
de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a
participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la trei
ani; afisarea sau difuzarea hotăr~rii de condamnare. Noul Cod penal
adaugă si pedeapsa complementară a plasării sub supraveghere judiciară.
Liberarea condiţionată este o instituţie complementară a regimului
executării pedepselor privative de libertate, ce constă ~n punerea condamnatului
in stare de libertate mai inainte de executarea in totalitate a pedepsei, sub
condiţia ca p~nă la expirarea duratei acesteia să nu mai săv~rsească infracţiuni.
Inculpatul O.I. a fost condamnat la 6 ani ~nchisoare si 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute ~n art. 64 lit. a si b C.pen. pentru tentativă la infracţiunea de
omor. De asemenea, s-a dispus ca din momentul răm~nerii definitive a hotăr~rii
de condamnare si p~nă la terminarea executării pedepsei definitive, inculpatul să
fie lipsit, conform dispoziţiilor art. 71 Cp, de exerciţiul tuturor
drepturilor prevăzute ~n art. 64 C.pen.
Inculpatul O.I. a declarat recurs, arăt~nd că există contradicţie ~n cuprinsul
188
hotăr~rii de condamnare intruc~t, pe de o parte, i s-a interzis numai
exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a si b C.pen., iar pe de altă parte i s-a
interzis exerciţiul tuturor drepturilor prevăzute la art.64 C.pen.
Arătaţi argumentat dacă se impune admiterea sau respingerea recursului.

1. Care sunt funcţiile pedepsei?
2. Care este scopul pedepsei?
3. Analizaţi pedepsele principale aplicabile persoanei fizice si juridice
4. Care sunt condiţiile in care se poate dispune liberarea condiţionată
1. Pedepsele accesorii se execută:

a) in timpul executării unei pedepse privative de libertate;
b) după executarea unei pedepse privative de libertate;
c) at~t in timpul executării unei pedepse privative de libertate, c~t si
după
executarea acesteia.
2. Liberarea condiţionată se poate dispune:

a) dacă directorul locului de detenţie apreciază in acest sens;
b) dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege si instanţa de judecată
apreciază că scopul pedepsei a fost atins, neimpun~ndu-se executarea in
continuare a pedepsei;
c) dacă instanţa apreciază că cel condamnat s-a reeducat.

Bucuresti,
2007;
si
189
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Cuprins:
§1. Obiective
§4. Criteriile si mijloacele generale de individualizare judiciară a pedepsei
§8. Rezumat
§1. Obiective
In cadrul acestei unităţi vor fi prezentate criteriile si modalităţile ~n

care
infractorilor le sunt aplicate pedepsele.
§2. Competenţele unităţii de
~nvăţare

⇒ explicaţi conceptul de individualizare a pedepsei;
⇒ analizaţi circumstanţele atenuante si agravante;
⇒ analizaţi condiţiile ~n care se poate dispune suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
executarea pedepsei la locul de muncă. .........................................

3.1. Noţiune
lndividualizarea sau personalizarea pedepselor este operaţiunea prin
care pedepsele sunt adaptate la nevoile apărării sociale. lnfracţiunile, chiar dacă
sunt de acelasi gen, se pot ~nfăţisa ~n cele mai diverse moduri relev~nd grade
diferite de pericol social. De asemenea, infractorii prezintă o periculozitate
socială diferită. In cazul ~n care este neconcordanţă si disproporţie ~ntre
gravitatea unei infracţiuni si pedeapsa prevăzută de lege sau ~ntre
periculozitatea infractorului si pedeapsa aplicată acestuia scopul pedepsei nu se
mai realizează, put~ndu-se ajunge la rezultate contrarii acestuia. In
vederea realizării funcţiilor sale pedeapsa trebuie să fie adaptată la
nevoile de ~ndreptare ale infractorului, cu luarea ~n considerare a gravităţii
infracţiunii săv~rsite.
In doctrină, pe bună dreptate, se consideră că individualizarea pedepsei este o
condiţie pentru realizarea scopului pedepsei. Astfel, dacă se aplică unui infractor
o pedeapsă prea severă faţă de nevoile sale de ~ndreptare, acesta va reacţiona
~n sens negativ, iar dacă se aplică o pedeapsă prea bl~ndă unui infractor
190
periculos, el va fi implicit ~ncurajat să comită si alte fapte ~n
viitor.
Personalizarea pedepselor nu se află ~n opoziţie cu promptitudinea aplicării
acesteia, ci, dimpotrivă, cele două idei se completează reciproc, ~n sensul
că aplicare promptă a unor pedepse corect individualizate constituie
premisa că scopul acesteia va fi atins.
3.2. Formele individualizării pedepsei
Diversitatea infracţiunilor si a personalităţii infractorilor impun măsuri penale
adecvate, care să poată apăra societatea de infracţionalitate si totodată să
prevină săv~rsirea de infracţiuni. Stabilirea pedepselor si determinarea limitelor
acestora este o activitate la care ~si aduc contribuţia mai mulţi factori. La această
activitate complexă contribuie prin eforturi conjugate: legiuitorul, judecătorii
si administraţiile locurilor de detenţie.
Prima latură a individualizării pedepselor o face legiuitorul cu prilejul
~nscrierii acestora ~n normele de incriminare, individualizare care poartă
denumirea de individualizare legală. 0 altă adaptare a pedepsei o
efectuează judecătorul cu ocazia aplicării pedepsei persoanei care au săv~rsit
infracţiunea. Această formă de individualizare este numită individualizare
judiciară sau judecătorească. In fine, o altă operaţiune de adaptare a pedepsei
este făcută ~n timpul executării pedepsei de către administraţia locului de
detenţie, care poartă denumirea de individualizare administrativă.
$4. Criteriile si mijloacele generale de individualizare judiciară a
pedepsei
4.1. Mijloacele de individualizare a pedepsei
Mijloacele de individualizare a pedepsei sunt măsuri (facultăţi) referitoare la
limitele si modul de executare a pedepselor pe care le au judecătorii, dacă sunt
~ndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ~n activitatea de stabilire si
aplicare a pedepsei. Legea penală prevede ~n cazul majorităţii infracţiunilor
mai multe posibilităţi de individualizare a pedepsei. Astfel, sunt
prevăzute pedepse alternative, limite minime si maxime etc. In cazul ~n
care se aplică anumite pedepse, judecătorul poate aplica alături de pedepsele
principale si alte tipuri de pedepse sau sancţiuni de drept penal.
Constatarea existenţei circumstanţelor atenuante sau agravante sunt, de
asemenea, mijloace eficace de individualizare a pedepselor. Alături de
aceste mijloace, legea penală recunoaste existenţa unor cauze de
modificare a pedepsei.
0 altă facultate a practicianului care aplică pedeapsa este aceea de a alege
modalitatea de executare a pedepsei. Astfel, cu ~ndeplinirea cerinţelor legale, se
poate dispune suspendarea executării pedepsei, am~narea pronunţării pedepsei
etc.
4.2. Criteriile de individualizare a pedepsei
Potrivit actualului Cod penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor pentru
persoana fizică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele
de pedeapsă fixate ~n partea specială a acestuia, de gravitatea faptei săv~rsite,
de persoana făptuitorului si de ~mprejurările care atenuează sau agravează
pedeapsa. In ipoteza ~n care pentru infracţiunea săv~rsită legea
prevede pedepse alternative, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale si
ale părţii speciale, at~t pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, c~t si
pentru proporţionalizarea lor.
191
Dispoziţiile părţii generale a Codului penal pot privi, spre exemplu,
tratamentul penal al tentativei, al minorităţii sau contribuţia adusă la comiterea
infracţiunii, ca autor, coautor, instigator ori complice.
Limitele speciale de pedeapsă fixate in partea specială a codului reprezintă
cadrul legal de la care se porneste pentru a stabili pedeapsa concretă
pentru infracţiunea comisă. Spre exemplu, dacă infractorul a comis un omor
simplu se porneste de la pedeapsa prevăzută la art.174 C.pen. (inchisoarea de la
10 la 20 de ani), dar dacă fapta constituie un omor deosebit de grav, se porneste
de la pedeapsa alternativă prevăzută de art.176 C.pen. (detenţiunea pe
viaţă sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani).
Gravitatea faptei comise depinde de importanţa valorii sociale lezată
sau pusă in pericol, de modul si mijloacele de săv~rsire a infracţiunii, de
urmările
produse etc.
lnstanţa va ţine seama si de datele privitoare la persoana infractorului, lu~nd
in considerare la stabilirea pedepsei concrete dezvoltarea psiho-fizică a
acestuia, comportamentul in societate, atitudinea pe care a avut-o
după
comiterea faptei faţă de victimă sau in faţa organelor de urmărire penală.
Imprejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală sunt acele
imprejurări, referitoare la infracţiune sau la infractor, care relevă un grad
de pericol social al faptei si o periculozitate a făptuitorului mai ridicate sau
mai scăzute dec~t media lor abstractă, care relevă neadecvarea pedepsei
prevăzute de lege pentru infracţiunea săv~rsită. in funcţie de efectul pe
care-l produc asupra pedepsei - atenuare sau agravare - aceste cauze
sunt agravante si atenuante. in raport de faptul dacă privesc făptuitorul sau
fapta, cauzele de agravare sau atenuare sunt reale (referitoare la faptă) si
personale (referitoare la făptuitor).
Circumstanţele sunt acele date ale realităţii referitoare la faptă sau făptuitor
care evidenţiază un pericol social special (mai ridicat sau mai redus) al faptei si o
periculozitate particulară a făptuitorului (sporită sau diminuată). Deosebirea
principală intre circumstanţe si asa-numitele stări de atenuare sau agravare
a răspunderii penale rezultă din perspectiva efectelor pe care le produc.
Astfel, circumstanţele determină o singură modificare a pedepsei, indiferent de
numărul lor, iar stările isi produc efectele toate.
Circumstanţele aplicabile tuturor infracţiunilor poartă denumirea de
circumstanţe generale, iar cele care sunt incidente numai cu privire la una sau
mai multe infracţiuni se numesc circumstanţe speciale. in funcţie de momentul
situării in timp faţă de săv~rsirea infracţiunii, circumstanţele sunt: anterioare
concomitente si posterioare. După criteriul atitudinii psihice a făptuitorului in
raport de faptă se disting circumstanţe cunoscute de făptuitor si
circumstanţe necunoscute de făptuitor. in fine, in raport de faptul dacă reţinerea
in cadrul individualizării pedepsei este sau nu obligatorie, circumstanţele sunt
legale si judiciare.
La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama
de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate in
partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săv~rsite si de
imprejurările care atenuează sau agravează pedeapsa.
Spre deosebire de vechea reglementare, noul Cod penal prevede
că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face in raport cu
gravitatea infracţiunii săv~rsite si cu periculozitatea infractorului, acestea
fiind asadar
criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Gravitatea infracţiunii si periculozitatea infractorului se apreciază
după
192
următoarele criterii:
a) ~mprejurările si modul de comitere a infracţiunii, precum si
mijloacele folosite;
Spre exemplu, gravitatea faptei si periculozitatea infractorului sunt mai
ridicate atunci c~nd, in săv~rsirea infracţiunii, a folosit mijloace care pot pune in
pericol viaţa unui număr mare de persoane (spre exemplu, omorul s-a comis prin
utilizarea de materiale explozive intr-un loc public). De asemenea, pericolul
social ridicat al faptei poate deriva din modul ei de comitere (spre
exemplu, o t~lhărie săv~rsită prin lovirea victimei cu pumnul apare, in general, ca
mai puţin
gravă dec~t o t~lhărie comisă prin ameninţarea cu o armă de foc);
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
in funcţie de consecinţele pe care o infracţiune le-a produs in lumea exterioară,
aceasta este caracterizată ca fiind de un anumit grad de pericol social, ridicat,
mediu sau scăzut. Efectele produse de o anumită infracţiune pot determina
schimbarea incadrării juridice a acesteia intr-o infracţiune mai gravă.
d) motivul săv~rsirii infracţiunii si scopul urmărit;
Mobilul si scopul făptuitorului pot releva un grad de pericol social mai ridicat
sau, dimpotrivă, mai scăzut al faptei si infractorului. Spre exemplu, omorul comis
de părinte asupra celui ce ii ucisese copilul poate evidenţia o
periculozitate socială mai mică dec~t cea care caracterizează, in medie,
asemenea infracţiuni.
e) natura si frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale
ale
infractorului;
Trecutul infracţional al făptuitorului il orientează pe magistrat in
individualizarea pedepsei, put~nd releva un anume grad de incorigibilitate
al inculpatului. Perseverenţa pe calea infracţională, comiterea in mod
repetat a unui anume gen de infracţiuni (spre exemplu, predispoziţia spre
fapte de violenţă) denotă de cele mai multe ori că scopul pedepselor anterioare
nu a fost atins, periculozitatea făptuitorului fiind ridicată.
f) conduita după săv~rsirea infracţiunii si ~n cursul procesului penal;
Conduita posterioară săv~rsirii infracţiunii pot releva anumite date care
să contribuie la succesul operaţiei de adaptare a pedepsei. Pot fi
luate in considerare, de pildă: regretul, indiferenţa, lipsa de educaţie s.a..
Tot astfel, comportamentul in faţa organelor judiciare constituie indicii
importante pentru judecător in individualizarea pedepsei. Se pot avea in
vedere, spre exemplu: prezentarea de bună voie in faţa organului de urmărire
penală, recunoasterea imediată si completă a faptei, demersurile pentru
distrugerea probelor, atitudinea sfidătoare faţă de instanţă, partea vătămată si
ceilalţi participanţi la sedinţa de judecată.
g) nivelul de educaţie, v~rsta, starea de sănătate, situaţia familială si socială a
infractorului;
in cadrul activităţii de individualizare a pedepsei o atenţie deosebită trebuie
acordată personalităţii infractorului. Adaptarea pedepsei nu este posibilă dacă nu
se ţine seama de biografia penală a infractorului, de v~rsta sa, de atitudinea lui si
de orice alte date sau imprejurări care relevă anumite particularităţi ale
persoanei acestuia. Magistratul care efectuează operaţiunea de adaptare a
pedepsei trebuie să ia in considerare toate aspectele - obiective sau subiective
- cu relevanţă asupra nivelului pericolului prezentat de făptuitor. Sigur, se
va acorda prevalenţă factorilor de natură subiectivă, fără insă a fi ignorate
anumite elemente de natură obiectivă. in teoria de specialitate, se recomandă să
se facă investigaţii in următoarele direcţii:
193
1
g ) Starea psihofizică si structura biologică a infractorului
lnfractorul poate avea o stare patologică sau una normală. Starea de boală a
acestuia reprezintă un criteriu care poate determina sau nu o modificare a
pedepsei. Alături de starea psihofizică a făptuitorului un anumit rol in activitatea
de individualizare a pedepsei il poate avea influenţa anumitor factori de
ordin biologic;
2
g ) Particularităţile psihice ale persoanei făptuitorului
Experienţa relevă că există o anumită inclinaţie spre infracţionalitate in cazul
unor tipuri de personalitate, cum ar fi: tipul egocentrist, tipul impulsiv, tipul labil;
tipul rece etc.;
3
g ) Micromediul persoanei infractorului
Ambianţa in care trăieste si in care-si desfăsoară viaţa infractorul, precum si
relaţiile cu cei din jurul său pot furniza, de asemenea, elemente valoroase
in operaţiunea de individualizare a pedepsei. Printre particularităţile de
care instanţele ţin seama se numără: sinceritatea, atitudinea faţă de ceilalţi
membri ai familiei, modul in care se ingrijeste de educaţia copiilor etc..
5.1. Circumstanţele atenuante
1. Circumstanţele atenuante legale (obligatorii)
Circumstanţele atenuante legale sunt circumstanţe atenuante prevăzute
de lege, pe care dacă judecătorul le constată trebuie să le dea eficienţă, adică să
le reţină in cauză. Intotdeauna circumstanţele legale sunt prevăzute de lege, spre
deosebire de cele judiciare care pot fi neprevăzute de lege, dar pot fi reţinute de
către instanţă. Circumstanţele legale sunt obligatorii pentru magistrat deoarece
ele nu cunosc variaţiuni substanţiale de la o faptă la alta sau de la un făptuitor la
altul si nu pot fi anihilate de existenţa altor date, in sensul că existenţa
lor ar deveni irelevantă.
Circumstanţele atenuante legale au sediul principal in Codul penal, dar
ele pot fi prevăzute, dacă legiuitorul promovează o asemenea politică penală, si
in alte acte normative ce cuprind norme penale. De lege lata sunt reglementate
trei circumstanţe atenuante legale: provocarea, depăsirea limitelor legitimei
apărări si depăsirea limitelor stării de necesitate.
A. Provocarea. a) Noţiune. Provocarea este circumstanţa atenuantă legală care
constă in săvarsirea infracţiunii sub stăpanirea unei puternice tulburări sau
emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin
violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită
gravă. Săvarsirea infracţiunii sub stăpanirea unei puternice tulburări sau emoţii,
determinată de o activitate de tulburare psihică din partea persoanei vătămate
produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă
acţiune ilicită gravă. Provocarea este o stare de surescitare nervoasă
(perturbatio animi).
Provocarea, ca instituţie de drept penal, nu poate fi concepută decat dacă in
realitatea inconjurătoare s-au comis două fapte ilicite, fapta prin care de produce
starea de tulburare sau temere si fapta comisă de provocat sub imperiul acestei
stări psihice.
1
b) Condiţii. b ) Existenţa unei activităţi de provocare din partea victimei
Provocarea trebuie să fie determinată prin violenţă, printr-o atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Violenţa poate fi fie fizică,
fie psihică. In doctrină s-a susţinut si faptul că termenul "violenţă", folosit
in norma care defineste provocarea, are numai accepţiunea de violenţă fizică.
194
in gama actelor de provocare prin atingerea gravă a demnităţii provocatului
intră orice activităţi care lezează onoarea, cinstea sau stima de care se bucură
cel provocat. Prin "altă acţiune ilicită gravă" se inţelege o faptă ilicită care poate
imbrăca forma infracţiunii sau altă formă de ilicit. Pot constitui acţiuni ilicite
grave, spre exemplu, anumite acte de lipsire de libertate in mod ilegal, violarea
secretului corespondenţei, violarea de domiciliu etc.
Din punct de vedere subiectiv actul provocator trebuie să fie săv~rsit cu
intenţie. Din culpă sau fără vinovăţie ar putea exista o activitate de
provocare numai dacă persoana provocată nu cunoaste atitudinea
provocatorului. Pe de
altă parte, pentru existenţa scuzei provocării trebuie ca actul provocator să nu fie
imputabil provocatului (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Ca regulă, nu vor fi incluse in sfera actelor de provocare activităţile mai puţin
periculoase sau care sunt făcute in scop de certare ( animus consolendi),
in glumă (jocandi causa) ori forma unor ironii lipsite de importanţă. Dar, in
toate cazurile aprecierea gravităţii unui act provocator se va face cu luarea
in considerare a tuturor datelor cauzei, at~t de natură reală c~t si de
natură personală.
2
b ) Activitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoţie
persoanei provocatului
Substanţa sau esenţa provocării constă in starea psihică de puternică
tulburare sau emoţie. Tulburarea sau emoţia puternică este surescitare sau
incordare nervoasă, de indignare sau m~nie, influenţ~nd factorii subiectivi.
Scuza provocării nu poate exista dacă nu se stabileste un raport de condiţionare
intre actul provocator si starea de tulburare puternică sau emoţie a făptuitorului,
in sensul că ea este determinată de actul provocator. Condiţionarea lipseste in
cazurile in care se constată că făptuitorul a comis fapta datorită unor reacţii la
activitatea de provocare din partea altor persoane dec~t provocatorul. Este
posibilă provocare chiar dacă făptuitorul nu a fost de faţă la săv~rsirea actului
provocator si chiar dacă actul nu-l viza in mod direct.
3
b ) lnfractorul să fi săv~rsit infracţiunea sub stăp~nirea puternicei tulburări sau
emoţii determinate de actul provocator
Cu c~t trece mai mult timp de la comiterea actului provocator cu at~t mai mult
slăbeste, p~nă la dispariţie, starea de surescitare nervoasă. Sigur este posibil să
treacă un interval de timp substanţial de la săv~rsirea actului provocator
si, totusi, să poată fi reţinută scuza provocării. De pildă, provocatul a aflat ulterior
despre activitatea de provocare. Fiind comisă sub imperiul stării de tulburare sau
emoţie, infracţiunea provocată nu poate fi săv~rsită dec~t cu intenţie
(directă, indirectă sau depăsită).
4
b ) lnfracţiunea provocată să se indrepte impotriva provocatorului
Reacţia făptuitorului aflat sub stăp~nirea unei puternice tulburări sau emoţii
trebuie să fie orientată contra persoanei provocatorului. Fapta
persoanei provocate poate fi indreptată faţă de o altă persoană dec~t cel care a
efectuat activitatea de provocare numai in cazuri excepţionale. in primul r~nd,
este vorba de cazul in care riposta este orientată din eroare sau greseală
spre o altă persoană dec~t provocatorul. in al doilea r~nd se admite posibilitatea
ca reacţia să fie orientată către o altă persoană in cazul in care actul
provocator a fost săv~rsit de o persoană care făcea parte dintr-un grup de
persoane ce s-a manifestat in mod provocator.
B. Depăsirea limitelor legitimei apărări si ale stării de necesitate
a) Depăsirea limitelor stării de necesitate. Pentru existenţa circumstanţei
195
atenuante a depăsirii limitelor stării de necesitate trebuie realizate toate condiţiile
de incidenţă ale stării de necesitate, mai puţin cea privind disproporţia
vădită
~ntre consecinţele produse prin activitatea de salvare si cele care ar fi
putut surveni, dacă pericolul nu era ~ndepărtat. Dacă făptuitorul si-a dat seama
la data săv~rsirii activităţii de salvare că produce efecte mai grave dec~t cele
care ar fi avut loc ~n ipoteza ~n care răm~nea ~n pasivitate, desi nu beneficiază
de efectele stării de necesitate, este recunoscută totusi ~n favoarea sa
circumstanţa atenuantă privind depăsirea limitelor stării de necesitate.
b) Depăsirea limitelor legitimei apărări (excesul scuzabil). Incălcarea condiţiei
proporţionalităţii ~nseamnă exces de apărare. Excesul de apărare este de două
feluri: justificat si scuzabil. Circumstanţa depăsirii limitelor legitimei apărări.
In cazul excesului justificat de apărare, cel care se apără ~ncalcă
regula proporţionalităţii dintre gravitatea atacului si consecinţele apărării
datorită unei alterări a facultăţilor sale mintale, survenită pe fondul unei
pierderi parţiale a controlului energiei fizice.
2. Circumstanţele atenuante judiciare
Spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, circumstanţele atenuante
judiciare sunt date ale cauzei (~mprejurări) care pot constitui circumstanţe
atenuante, respectiv a căror constatare este lăsată la aprecierea judecătorului,
bazată pe analiza infracţiunii si a făptuitorului.
Imprejurările care pot constitui circumstanţe atenuante răm~n la lumina
si
~nţelepciunea magistratului care are competenţa soluţionării cauzei. Intotdeauna
circumstanţele atenuante judiciare sunt constatate de judecător si pot fi reţinute
facultativ pentru individualizarea pedepsei. Circumstanţele atenuante
judiciare pot sau nu să fie prevăzute de lege. Dar, indiferent de faptul prevederii
sau nu ~n lege a ~mprejurărilor care constituie circumstanţe atenuante,
legiuitorul a
prevăzut soluţia conform căreia circumstanţele atenuante judiciare sunt descrise
enunţiativ de legea penală, ceea ce ~nseamnă că judecătorul nu este ţinut
de reţinerea ca ~mprejurări atenuante judiciare a celor calificate ca atare de
Codul penal.
A. Circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de lege
a) Conduita bună a infractorului ~nainte de săv~rsirea faptei
Analiz~nd toate datele cauzei, instanţa va stabili dacă infracţiunea pentru
care infractorul este judecat este sau nu un accident regretabil ~n viaţa
acestuia.
b) Stăruinţa infractorului pentru ~nlăturarea rezultatului infracţiunii sau pentru
repararea pagubei pricinuite
Comportamentul infractorului după săv~rsirea infracţiunii ~n sensul ~nlăturării
rezultatului acesteia sau al reparării prejudiciului cauzat poate fi reţinut ca
o circumstanţă atenuantă. Poate fi reţinută stăruinţa infractorului pentru
~nlăturarea rezultatului infracţiunii ~n cazurile ~n care acesta, după comiterea
faptei, a făcut eforturi consistente pentru a limita urmările infracţiunii. spre
exemplu, a acordat primul ajutor victimei, a anunţat si chemat forţele salvării, a
transportat victima la cea mai apropiată unitate sanitară.
Pentru a se putea reţine această circumstanţă atenuantă este necesar să fie
cercetate toate datele cauzei pentru a se stabili dacă atitudinea infractorului
a fost una sinceră sau ea fost făcută pro causa.
c) Atitudinea infractorului după săv~rsirea infracţiunii
Dacă infractorul, după săv~rsirea infracţiunii, se prezintă benevol ~n
faţa autorităţilor sau, ~n timpul derulării procesului penal, are o comportare
sinceră ori ajută la deconspirarea sau arestarea celorlalţi participanţi, instanţa
poate să dea acestor ~mprejurări relevanţa de circumstanţe atenuante.
196
d) Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte
substanţe
Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe
poate constitui fie o circumstanţă agravantă, fie o circumstanţă atenuantă.
in cazul beţiei voluntare complete infractorul isi pierde in mod
substanţial autocontrolul, suferă de o modificare patologică a facultăţilor psihice.
B. Circumstanţele atenuante judiciare neprevăzute de lege
Spre deosebire de cazul circumstanţelor legale, circumstanţele atenuante
judiciare nu sunt enumerate exhaustiv, ci enumerativ, ceea ce inseamnă
că judecătorul poate reţine drept circumstanţe atenuante judiciare si alte
imprejurări care scad gradul de pericol social al faptei sau diminuează
periculozitatea infractorului.
in doctrină si jurisprudenţă au fost reţinute ca circumstanţe atenuante
judiciare: infirmitatea fizică sau psihică a infractorului; starea de inapoiere
mintală a infractorului; săv~rsirea infracţiunii sub presiunea dependenţei faţă de o
altă persoană; săv~rsirea infracţiunii din cauza unor nevoi stringente; educaţia
precară a infractorului etc. De asemenea, ar putea constitui circumstanţe
atenuante anumite imprejurări in care s-a comis fapta, cum ar fi locul sau timpul
comiterii acesteia. insă, nu pot fi considerate circumstanţe atenuante
anumite imprejurări care nu privesc fapta sau făptuitorul. De pildă,
schimbarea legii, trecere unui timp indelungat de comiterea faptei etc.
in toate cazurile, pentru ca o anumită imprejurare să poată fi reţinută ca
circumstanţă atenuantă este necesar ca, in prealabil, instanţa să fi examinat
toate datele cauzei, respectiv mobilul infracţiunii, scopul infracţiunii, modul
si mijloacele comiterii infracţiunii si, in genere, orice alte imprejurări
care particularizează fapta sau infractorul.
5.2. Circumstanţele atenuante in reglementarea noului Cod penal

Noul Cod penal operează modificări semnificative numai in privinţa efectului
circumstanţelor atenuante, in sensul că se elimină actuala scară de
reducere sau inlocuire a pedepsei cu sistemul reducerii cu o treime a limitelor
speciale de pedeapsă prevăzute de lege.
5.3. Circumstanţele agravante
1. Circumstanţele agravante legale
Circumstanţele agravante legale sunt imprejurări privitoare la infracţiune sau
la infractor care imprimă infracţiunii un grad de pericol social mai ridicat dec~t cel
abstract sau evidenţiază o periculozitate sporită a infractorului, imprejurări care
impun agravarea răspunderii penale. Săv~rsirea infracţiunii in anumite
condiţii poate face ca aceasta să releve un pericol social mai ridicat
dec~t cel reprezentat de infracţiunea respectivă in mod obisnuit. Aceste condiţii
specifice impun aplicarea unor pedepse sporite deoarece nevoile reeducării sunt
diferite de cele existente, in mod obisnuit la asemenea infracţiuni. Legiuitorul a
prevăzut expres si limitativ cazurile in care anumite infracţiuni si anumiţi infractori
trebuie să li se aplice un tratament sancţionator mai sever.
Constituie circumstanţe agravante legale (obligatorii):
1) săv~rsirea faptei de trei sau de mai multe persoane impreună;
2) săv~rsirea infracţiunii prin acte de cruzime, asupra unui membru al familiei
sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public;
3) săv~rsirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost
comisă impreună cu un minor;
197
4) săv~rsirea infracţiunii pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie,
gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere,
origine socială, v~rstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie
HIV/SIDA;
5) săv~rsirea infracţiunii din motive josnice;
6) săv~rsirea infracţiunii in stare de beţie anume provocată in vederea
comiterii faptei;
7) săv~rsirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia
prilejuită de o calamitate.
2. Circumstanţele agravante judiciare
Codul penal permite ca magistratul, pe l~ngă circumstanţele agravante
legale, să reţină si alte imprejurări cu acelasi efect asupra răspunderii penale. in
cazul care instanţa constată anumite imprejurări că imprimă faptei sau
făptuitorului un caracter mai periculos, in sensul că se situează peste
nivelul mediu abstract, ea le poate valorifica drept circumstanţe agravante.
Spre deosebire de imprejurările prevăzute de lege (circumstanţelor legale), in
ipoteza existenţei unor imprejurări agravante neprevăzute de lege, instanţa
nu este obligată să le reţină in cauză.
Pentru a recunoaste anumitor imprejurări un efect agravant, instanţa trebuie
să analizeze in mod temeinic datele cauzei, examen in urma căruia aceasta va
conchide in sens afirmativ. Prin urmare, reţinerea unor imprejurări ca
circumstanţe agravante judiciare nu se face in mod arbitrar, ci pe baza
unei analize atente a tuturor elementelor de natură personală sau reală. in
doctrină se consideră că o imprejurare, pentru a se putea reţine ca
circumstanţă agravantă, este necesar să indeplinească două condiţii: să fie
legată structural de faptă si să mărească pericolul social al fapte de o
manieră at~t de semnificativă inc~t să se impună fie depăsirea maximului
special al pedepsei, fie stabilirea unei pedepse apropiate de maximul special.
5.4. Circumstanţele agravante in reglementarea noului Cod penal

in materia circumstanţelor agravante legale, noul Cod penal operează o serie
de modificări, astfel:
a) nu a mai fost preluată circumstanţa privitoare la săv~rsirea infracţiunii din
motive josnice;
b) a fost introdusă o nouă circumstanţă agravantă: săv~rsirea infracţiunii
profit~nd de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată
v~rstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
c) unele circumstanţe au fost completate. Astfel, constituie circumstanţă
agravantă nu numai comiterea faptei prin cruzimi, ci si prin supunerea victimei la
tratamente degradante, după cum constituie circumstanţă agravantă comiterea
faptei de către o persoană care a profitat nu numai de situaţia prilejuită
de o calamitate, dar si de starea de asediu si de starea de urgenţă.

6.1. Formele individualizării judiciare a executării pedepsei
Contracararea fenomenului infracţional a constituit obiect de preocupare
a legiuitorilor care s-au succedat in ultimele două milenii ale umanităţii. Realităţile
sociale si particularităţile diversilor infractori au determinat, pe
l~ngă individualizarea clasică a pedepsei, utilizarea unor mijloace adecvate
noilor nevoi de apărare socială. Viaţa socială a demonstrat că in foarte multe
cazuri reeducarea infractorilor prin mijloace tradiţionale - executarea
pedepsei in
198
penitenciar - nu este eficientă sau nu este utilă in toate situaţiile. Intr-
adevăr, dacă se are in vedere scopul pedepsei - reeducarea infractorilor - se
impune căutarea si utilizarea, pe l~ngă mijloacele de individualizare a
executării pedepsei comune, folosirea unor măsuri care să se plieze pe specificul
anumitor infractori.
In opera legiferării si aplicării legii penale nu se poate face abstracţie
de faptul că anumite categorii de infractori trebuie tratate penalmente in mod
diferit. Este vorba, ~n primul r~nd, despre infractorii primari si despre cei
care au săv~rsit infracţiuni puţin periculoase. Specificul acestor infractori
impune un tratament sancţionator corespunzător deoarece nu vădesc
indicii de incorigibilitate sau antisocialitate acută. Chestiunea tratamentului
sancţionator al delincvenţilor primari sau de ocazie a format obiectul
preocupărilor multor juristi, inclusiv al unor congrese internaţionale.
Codul penal reglementează următoarele măsuri de individualizare a
executării pedepsei: suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; executarea pedepsei la
locul de muncă; liberarea condiţionată; executarea pedepsei intr-o
~nchisoare militară.
lnstanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei
aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt intrunite
următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa ~nchisorii
mai mare de 6 luni;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea
acesteia.
lnstanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, dacă sunt intrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este inchisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la ~nchsoarea mai mare de un
an;
c) se apreciază, ţin~nd seama de persoana condamnatului, de
comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării
constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fără executarea pedepsei,
condamnatul nu va mai săv~rsi infracţiuni.
In cazul in care instanţa, ţin~nd seama de gravitatea faptei, de imprejurările in
care a fost comisă, de conduita profesională si generală a făptuitorului si de
posibilităţile acestuia de reeducare, apreciază că sunt suficiente temeiuri ca
scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, poate dispune executarea
pedepsei in unitatea in care condamnatul isi desfăsoară activitatea sau in
altă unitate, ~n toate cazurile cu acordul scris al unităţii si dacă sunt
intrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată este inchisoarea de cel mult 5 ani;
b) cel in cauză nu a mai fost condamnat anterior la inchisoarea mai mare de
1 an.
lndividualizarea judiciară a executării pedepsei - prin modalităţile menţionate
mai sus - are vocaţie de aplicare in cazul infractorilor primari sau al celor
antecedente penale minore si care au comis infracţiuni cu un pericol social
redus. Totodată, instanţa trebuie să-si formeze convingerea că cel
condamnat se poate reeduca prin propria lui voinţă, acord~ndu-i o sansă in acest
sens, de regulă sub condiţia ca intr-o anumită perioadă de timp să confirme acest
lucru.
199
Modalităţile de individualizare a pedepselor neprivative de libertate pornesc de la
ideea că in cazul infracţiunilor ce prezintă un pericol social redus, trebuie evitat
contactul subiecţilor cu penitenciarul, unde ar putea fi influenţaţi de alţi infractori,
mai periculosi.
6.2. lndividualizarea judiciară a executării pedepsei in reglementarea

noului Cod penal
Noul Cod penal reglementează următoarele măsuri de individualizare a
executării pedepsei: renunţarea la aplicarea pedepsei, am~narea
aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si
liberarea condiţionată. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei si
executarea pedepsei la locul de muncă nu au mai fost reţinute in noua
reglementare, dar s- au introdus două noi instituţii: renunţarea si, respectiv,
am~narea aplicării pedepsei.
6.2.1. Renunţarea la aplicarea pedepsei

Renunţarea la aplicarea pedepsei reprezintă o facultate, pe care legea
o pune la dispoziţia instanţei de judecată, de a nu aplica pedeapsa pentru
infracţiunea săv~rsită, dacă aceasta prezintă o gravitate redusă.
Pentru a se renunţa la aplicarea pedepsei, este necesară indeplinirea
cumulativă a următoarelor condiţii:
a) infractorul să nu fi fost condamnat anterior. Prin excepţie, se poate renunţa
la aplicarea pedepsei si atunci c~nd infractorul a suferit o
condamnare anterioară, dar:
- condamnarea anterioară a vizat fapte care au fost dezincriminate;
- condamnarea anterioară a vizat infracţiuni care au fost amnistiate; sau
- pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea ori s-a implinit
termenul de reabilitare;
b) să nu se fi dispus, faţă de acelasi infractor, renunţarea la aplicarea
pedepsei in ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care
este judecat;
c) infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală sau judecată si să nu fi
incercat zădărnicirea aflării adevărului si tragerii la răspundere penală;
d) legea să prevadă pentru infracţiunea comisă pedeapsa amenzii sau
pedeapsa inchisorii de cel mult 3 ani. Per a contrario, in cazul
infracţiunilor
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 3 ani, nu se poate
renunţa la aplicarea pedepsei. Pentru verificarea acestei condiţii se are in
vedere pedeapsa pe care legea o prevede pentru infracţiunea fapt
consumat, fără a se lua in considerare cauzele de reducere sau de majorare a
pedepsei. Spre exemplu, dacă pedeapsa prevăzută de lege este inchisoarea
intre 1 si 4 ani, iar in cauză s-au reţinut circumstanţe atenuante, si, prin
urmare, maximul special se reduce cu o treime, ajung~nd la 2 ani si 8 luni,
renunţarea la aplicarea pedepsei nu este posibilă. De asemenea, dacă fapta
concretă comisă reprezintă o tentativă, renunţarea la aplicarea pedepsei nu se
poate dispune dacă pentru infracţiunea fapt consumat legea prevede inchisoarea
mai mare de 3 ani, chiar dacă prin reducerea la jumătate a limitelor speciale
(conform tratamentului penal al tentativei) s-ar ajunge sub limita de 3 ani;
e) infracţiunea comisă să prezinte o gravitate scăzută, ţin~nd cont de natura
si intinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurările in care
a fost comisă, mobilul si scopul urmărit;
f) instanţa să aprecieze că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună datorită
200
consecinţelor pe care le-ar avea pentru persoana condamnatului. Prin urmare,
~ndeplinirea condiţiilor anterior menţionate nu generează pentru condamnat
un drept la neaplicarea pedepsei, ci numai o vocaţie ~n acest sens.
lnstanţa va aprecia asupra oportunităţii sau inoportunităţii aplicării pedepsei
ţin~nd cont de persoana infractorului, de conduita sa anterioară infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru a diminua sau ~nlătura consecinţele
infracţiunii si de posibilităţile sale de ~ndreptare.
Dacă a renunţat la aplicarea pedepsei, instanţa aplică infractorului un
avertisment.
6.2.2. Am~narea aplicării pedepsei
Am~narea aplicării pedepsei constă ~ntr-o facultate, pe care legea o acordă
instanţei de judecată, de a dispune ca pedeapsa aplicată infractorului să nu se
execute provizoriu, pentru un anumit termen (numit termen de supraveghere).
Spre a se dispune am~narea aplicării pedepsei, se cer a fi ~ndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a) pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săv~rsită să fie amenda
sau
~nchisoarea de cel mult 2
ani;
b) infractorul să nu fi fost condamnat anterior. Prin excepţie, se poate am~na
aplicarea pedepsei si atunci c~nd infractorul a suferit o condamnare anterioară,
dar:
- condamnarea anterioară a vizat fapte care au fost dezincriminate;
- condamnarea anterioară a vizat infracţiuni care au fost amnistiate; sau
- pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea ori s-a ~mplinit
termenul de reabilitare;
c) infractorul este de acord să presteze o muncă neremunerată ~n
folosul comunităţii;
d) infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală sau judecată si să nu fi
~ncercat zădărnicirea aflării adevărului si tragerii la răspundere
penală;
e) legea să prevadă pentru infracţiunea comisă pedeapsa amenzii sau
pedeapsa ~nchisorii mai mică de 7 ani. in cazul infracţiunilor pentru care legea
prevede pedeapsa ~nchisorii de 7 ani sau mai mare, nu se poate am~na
aplicarea pedepsei. Pentru verificarea acestei condiţii se are ~n vedere
pedeapsa pe care legea o prevede pentru infracţiunea fapt consumat, fără
a se lua ~n considerare cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei;
f) instanţa să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse nu este
necesară. Asadar, ~ndeplinirea condiţiilor anterior menţionate nu generează
pentru condamnat un drept la neexecutarea pedepsei, ci numai o vocaţie
~n acest sens. lnstanţa va aprecia asupra necesităţii aplicării pedepsei ţin~nd
cont de persoana infractorului, de conduita sa anterioară infracţiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru a diminua sau ~nlătura consecinţele
infracţiunii si de posibilităţile sale de ~ndreptare.
Dacă s-a am~nat aplicarea pedepsei, pe durata termenului de supraveghere
de 2 ani condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat
cu supravegherea sa;
c) să anunţe, ~n prealabil, schimbarea locuinţei si orice deplasare care
depăseste 5 zile, precum si ~ntoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii si documente de natură a permite controlul
mijloacelor sale de existenţă;
201
f) să indeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotăr~rea
de condamnare, cel mai t~rziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de
supraveghere.
De asemenea, tot pe durata termenului de supraveghere, instanţa poate
impune condamnatului să execute una sau mai multe obligaţii, dintre care
amintim: să urmeze un curs de pregătire scolară sau pregătire profesională, să
presteze o muncă neremunerată in folosul comunităţii, să nu conducă anumite
vehicule stabilite de instanţă etc.
in cazul in care condamnatul nu respectă măsurile de supraveghere sau nu
execută obligaţiile impuse, instanţa va revoca am~narea aplicării pedepsei si va
dispune executarea acesteia. Revocarea se dispune, de asemenea, si
atunci c~nd, p~nă la expirarea termenului de supraveghere,
condamnatul nu a indeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotăr~rea de
107
condamnare , cu excepţia cazului c~nd nu a avut nicio posibilitate de a le
indeplini.
Instanţa revocă am~narea si dispune executarea pedepsei si atunci
c~nd persoana care a obţinut am~narea comite o nouă infracţiune, cu intenţie
sau cu
intenţie depăsită, descoperită in termenul de supraveghere. Dacă noua
infracţiune este din culpă, revocarea am~nării este facultativă.
Dacă la expirarea termenului de supraveghere se constată că cel condamnat
a respectat condiţiile legale, acestuia nu i se mai aplică pedeapsa si nu
este supus niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge
din infracţiunea săv~rsită.

1. Instanţă a reţinut că inculpata M.T. l-a cunoscut pe numitul D.I., cu care s-
a imprietenit si a trăit in concubinaj o anumită perioadă de timp, după
care inculpata l-a părăsit, deoarece a aflat că D.I. intreţinea in acelasi timp
relaţii intime si cu o altă femeie.
Nemulţumit de intreruperea relaţiilor de concubinaj, D.I. o astepta zilnic
pe inculpata M.T. c~nd aceasta iesea de la locul de muncă, o ameninţa si
comitea faţă de ea acte de violenţă, pentru a o determina să reia convieţuirea.
După circa 1 lună in care acest comportament s-a repetat, in seara zilei de
01.02.1999, D.I. a asteptat-o din nou pe inculpată la iesirea de la locul de
muncă, a ajuns-o si s-a apropiat de ea ameninţător in cuvinte si gesturi.
in această situaţie, inculpata M.T. a ridicat o piatră de pe drum si l-a lovit de trei
ori in zona capului pe D.I.. Viaţa victimei a fost salvată prin ingrijirile medicale ce i
s- au acordat la spital.
Inculpata M.T. a cerut să i se reţină circumstanţa atenuată a provocării, dar
instanţa a inlăturat această apărare cu motivarea că simpla bănuială a inculpatei
M.T. cu privire la eventuala intenţie a părţii vătămate D.I. de a o lovi nu poate fi
considerată stare de provocare.
Arătaţi dacă apărarea inculpatei era sau nu intemeiată.
Soluţie:
Conform art.73 lit.b) C.pen., constituie circumstanţă atenuantă săv~rsirea
infracţiunii sub stăp~nirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o
provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere
gravă adusă demnităţii umane sau prin alt act ilicit grav.
107
Se observă că cel condamnat are obligaţia de a indeplini integral obligaţiile civile cel mai t~rziu cu
3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere, dar revocarea am~nării se va dispune numai
dacă nu le-a indeplinit p~nă la expirarea termenului de supraveghere.
202
in speţă, inculpata a acţionat sub imperiul unei asemenea stări de puternică
tulburare, stare ce i-a fost determinată de comportamentul anterior al
victimei care, timp de 1 lună, a supus-o zilnic, in aceleasi condiţii, la
ameninţări si violenţe. Bănuiala inculpatei cu privire la repetarea actului de
violenţă a fost generată tocmai de faptul că anterior, in condiţii faptice
asemănătoare, fusese supusă de victimă la acte de violenţă.
in consecinţă, instanţa ar fi trebuit să reţină in favoarea inculpatei
circumstanţa atenuantă a provocării.
2. Inculpatul a fost condamnat pentru săv~rsirea infracţiunii de
omor, reţin~ndu-se in favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării.
Instanţa a reţinut că, in ziua săv~rsirii faptei, inculpatul se afla in locuinţa
sorei sale, impreună cu concubinul acesteia si cu alte persoane,
consum~nd băuturi alcoolice. in urma unor neinţelegeri, sora inculpatului a
fost de mai multe ori lovită cu pumnul in faţă de către concubinul ei, in
prezenţa inculpatului. intrebat de inculpat de ce o loveste pe femeie, concubinul
acesteia a răspuns: "Fac cum imi place, că-i femeia mea, nu a ta", după
care i-a mai dat un pumn in faţă femeii, ~njur~nd-o. Văz~nd că sora sa a
fost lovită puternic, iar agresorul ii răspunde sfidător, inculpatul a ajuns intr-o
stare de puternică tulburare, a luat un cuţit si a aplicat concubinului surorii
sale o lovitură cu cuţitul in zona toracică. Victima a decedat in timp ce era
transportată la spital.
Procurorul a declarat recurs impotriva hotăr~rii, arăt~nd că circumstanţa
atenuantă a provocării a fost nejustificat reţinută in cauză, deoarece inculpatul se
afla in stare de ebrietate, toţi ceilalţi erau de asemenea sub influenţa
băuturilor alcoolice si, in raport cu pregătirea si mediul social din
care proveneau, conduita violentă a victimei nu era de natură să
provoace inculpatului o stare de puternică tulburare sub stăp~nirea căreia
să fi comis fapta.
Să se arate dacă recursul procurorului apare ca ~ntemeiat sau nu.
Soluţie:
Recursul procurorului nu este ~ntemeiat.
Lovirea repetată si cu intensitate a sorei inculpatului, in prezenţa acestuia, la
care se adaugă insultele si răspunsul sfidător al persoanei vătămate dat
inculpatului, constituie acte de provocare ~n sensul din art. 73 lit. b Cp, indiferent
de pregătirea si mediul social al părţilor si de imprejurarea că se aflau sau nu sub
influenţa băuturilor alcoolice.
3. S-a reţinut in fapt că inculpatul a comis infracţiunea de furt, fiind ajutat de
alte persoane, care insă nu au avut cunostinţă despre faptul că se comite
o infracţiune.
Să se arate dacă in speţă poate fi reţinută circumstanţa agravantă a săv~rsirii
faptei de mai multe persoane.
Soluţie:
in speţă există circumstanţa agravantă.
Conform art.75 alin.1 lit.a) C.pen., constituie circumstanţă agravantă
săv~rsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreună.
Această agravantă rezultă din cooperarea mai multor persoane la săv~rsirea
faptei, iar nu la săv~rsirea infracţiunii. Cu alte cuvinte, ea este independentă de
calificarea sau nu a faptei ca infracţiune in raport de toţi făptuitorii. imprejurarea
că unii dintre făptuitori au acţionat fără vinovăţie, nestiind că se comite un furt
(spre exemplu, s-au aflat ~n eroare, crez~nd că inculpatul ia un bun care
ii aparţine), ii exonerează pe acestia de răspundere penală, dar nu inlătură
203
cicrumstanţa agravantă pentru cei care au acţionat cu vinovăţia cerută de lege si
pentru care fapta constituie infracţiune. Fapta s-a comis, din punct de
vedere obiectiv, in cooperare, deci se va reţine circumstanţa agravantă.
4. lnculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de delapidare, reţin~ndu-
se că, in calitate de gestionar la o unitate economică, si-a insusit singur,
din magazia pe care o gestiona, o serie de bunuri. După insusire,
inculpatul a depozitat bunurile intr-un loc ferit de l~ngă gardul imprejmuitor
al unităţii economice, de unde, in cursul nopţii, in baza unei inţelegeri
prealabile, doi complici le-au ridicat si apoi le-au v~ndut.
Să se arate dacă in speţă sunt implinite condiţiile prevăzute in art. 75 lit. a
Cp.
Soluţie:
In speţă nu există circumstanţa agravantă a săv~rsirii infracţiunii de către trei
persoane impreună. Chiar dacă a existat o inţelegere prealabilă, această
caracterizează numai comiterea infracţiunii in participaţie penală (autor-
complici). lnculpatul gestionar a comis insă singur infracţiunea de
delapidare, fără ca ceilalţi doi participanţi (complicii) să-i fi dat vreun ajutor
material in acest sens, ei nefiind prezenţi in momentul insusirii bunurilor. Asadar,
delapidarea nu s-a săv~rsit de cei trei impreună.
5. lnculpatul L.G.A. a fost condamnat pentru săv~rsirea unei infracţiuni de furt
calificat. lnstanţa a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută la art.75 lit.c
C.pen., intruc~t infracţiunea a fost comisă impreună cu un minor.
Impotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul care a arătat că circumstanţa
agravantă a fost reţinută in mod gresit, deoarece minorul nu a fost trimis
in judecată, acesta neav~nd v~rsta de 14 ani la data săv~rsirii infracţiunii.
Să se arate dacă recursul este intemeiat sau nu.
Soluţie:
Recursul inculpatului este neintemeiat.
Conform art. 75 lit. c C.pen., constituie circumstanţă agravantă
săv~rsirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă
impreună cu un minor. Legea nu pretinde ca minorul să fie infractor si nici să
răspundă penal. Există această circumstanţă agravantă indiferent dacă minorul
indeplineste sau nu condiţiile răspunderii penale si indiferent dacă a fost ori nu
trimis in judecată. Asadar, agravanta operează pentru major chiar dacă
minorul nu este infractor (spre exemplu, nu implinise v~rsta de 14 ani la
data comiterii faptei sau este iresponsabil) sau chiar dacă in privinţa minorului
există o cauză de excludere a răspunderii penale (spre exemplu, amnistia).
§8. Rezumat
lndividualizarea pedepselor este operaţiunea prin care pedepsele sunt
adaptate la nevoile apărării sociale.
lndividualizarea pedepsei cunoaste mai multe forme: individualizarea legală,
individualizarea judiciară (judecătorească) si individualizarea administrativă.
In reglementarea actualului Cod penal, la stabilirea si aplicarea
pedepselor pentru persoana fizică se ţine seama de următoarele criterii de
individualizare: dispoziţiile părţii generale a codului, limitele de pedeapsă
fixate in partea specială a acestuia, gravitatea faptei săv~rsite, persoana
făptuitorului si imprejurările care atenuează sau agravează pedeapsa. In
schimb, noul Cod penal prevede că stabilirea duratei sau a cuantumului
pedepsei se face in raport cu gravitatea infracţiunii săv~rsite si cu periculozitatea
infractorului, iar acestea
204
se apreciază după următoarele criterii: imprejurările si modul de comitere a
infracţiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea
ocrotită; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale
infracţiunii; motivul săv~rsirii infracţiunii si scopul urmărit; natura si
frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
conduita după săv~rsirea infracţiunii si in cursul procesului penal; nivelul de
educaţie, v~rsta, starea de sănătate, situaţia familială si socială a infractorului.
Un rol foarte important in activitatea de individualizare judiciară a pedepsei il
au cauzele sau imprejurările care agravează sau atenuează
răspunderea penală, adică acele imprejurări referitoare la infracţiune sau la
infractor, care relevă un grad de pericol social al faptei si o periculozitate
a făptuitorului mai ridicate sau mai scăzute dec~t media lor abstractă.
Circumstanţele sunt acele date ale realităţii referitoare la faptă sau la
făptuitor si care evidenţiază un pericol social special (mai ridicat sau mai redus)
al faptei si o periculozitate particulară a făptuitorului (sporită sau diminuată).
Circumstanţele se impart in mai multe categorii: atenuante si agravante;
generale si speciale; anterioare, concomitente si posterioare; legale si judiciare.
Actualul Codul penal reglementează următoarele măsuri de individualizare
a executării pedepsei: suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; executarea pedepsei la
locul de muncă; liberarea condiţionată; executarea pedepsei intr-o
inchisoare militară.
in schimb, noul Cod penal consacră următoarele măsuri de individualizare a
executării pedepsei: renunţarea la aplicarea pedepsei, am~narea
aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere si
liberarea condiţionată.

1. in speţă, inculpatul nu a fost de faţă la lovirea tatălui său. Aduc~ndu-i-se la
cunostinţă că acesta a fost lovit de victimă ceea ce nu corespundea realităţii a
cerut socoteală victimei. Desi victima a protestat si i-a spus că nu este ea
autoarea lovirii, inculpatul a lovit-o mortal cu un cuţit.
Să se arate dacă inculpatul putea beneficia de prevederile art. 73 lit. b Cp
(circumstanţa atenuantă a provocării).
2. lnculpata V.T. a fost condamnată pentru infracţiunea de prostituţie,
cu aplicarea art. 75 lit. c Cp (săv~rsirea infracţiunii de către un infractor major,
dacă aceasta a fost comisă impreună cu un minor).
in fapt, s-a reţinut că inculpata V.T. s-a despărţit de soţul ei si, mut~ndu-se
intr-un alt oras, si-a c~stigat in mod obisnuit banii necesari intreţinerii prin
practicarea de raporturi sexuale cu cetăţeni străini. in acest context, a cunoscut-
o pe inculpata A.V. si, ca urmare, a venit in repetate r~nduri pentru a practica
prostituţia la domiciliul familiei acesteia, plătind de fiecare dată inculpatei A.M.,
mama numitei A.V., in schimbul camerei ce i se punea la dispoziţie, c~te 100 lei.
La r~ndul ei, inculpata A.V. in v~rstă de 17 ani se intreţinea din sumele de
bani pe care le obţinea din raporturi sexuale cu cetăţeni străini. Minora
practica aceste raporturi sexuale la domiciliul familiei si, pentru camera pe care o
folosea, plătea si ea mamei sale inculpata A.M. de fiecare dată, c~te 100 lei.
Să se arate dacă in sarcina inculpatei V.T. instanţa a reţinut
corect circumstanţa agravantă prevăzută la art. 75 lit. c Cp.
205
1. Analizaţi individualizarea pedepselor;
2. Analizaţi circumstanţele atenuante
3. Analizaţi circumstanţele agravante
4. Condiţiile in care se poate dispune suspendarea executării pedepsei
Exemplu de intrebări tip grilă:
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune:
a) numai dacă cel condamnat a comis o infracţiune din culpă;
b) indiferent de forma de vinovăţie, dacă nu sunt indeplinite condiţiile
prevăzute de lege;
c) in funcţie de aprecierea instanţei.
Bucuresti,
2007;
si
206
MINORITATEA SI MĂSURILE DE SIGURANŢĂ
Cuprins:
§1. Obiective
§3. Consideraţii generale referitoare la sancţiunile penale aplicabile a minorilor
§5. Analiza sancţiunilor aplicabile minorilor infractori
§10. Rezumat
§1. Obiective
in cadrul acestei unităţi va fi prezentat modul de sancţionare a infractorilor

minori, precum si măsurile de siguranţă, ca sancţiuni specifice dreptului penal.

⇒ analizaţi sancţiunile aplicabile minorilor (măsurile educative si pedepsele)
care comit fapte prevăzute de legea penală;
⇒ analizaţi măsurile de siguranţă.

§3. Consideraţii generale referitoare la sancţiunile penale aplicabile a
minorilor
Infracţionalitatea minorilor este una dintre problemele importante ale

societăţii umane contemporane, deoarece se constată o tendinţă ascendentă a
delincvenţei juvenile. Foarte mulţi minori comit infracţiuni de violenţă, infracţiuni in
legătură cu traficul de droguri, infracţiuni contra patrimoniului, realitate care
reclamă o reacţie socială pe măsură. Această realitate crudă a determinat
pe autorii de specialitate să propună si pe legiuitor să adopte o paletă
largă de sancţiuni aplicabile minorilor infractori.
In vederea combaterii acestui fenomen, legiuitorul rom~n, ţin~nd seama de
starea psiho-psihică a etapelor minorităţii, a instituit o v~rstă minimă incep~nd cu
care minorii răspund penal. Astfel, capacitatea penală a minorilor incepe la
207
v~rsta de 14 ani, dar p~nă la v~rsta de 16 ani minorii sunt prezumaţi că
nu răspund penal, afară numai de situaţia ~n care se probează că au săv~rsit
fapta cu discernăm~nt. Incep~nd cu v~rsta de 16 ani, existenţa discernăm~ntului
este prezumată relativ. Discernăm~ntul este atitudinea psihică a persoanei,
care săv~rseste fapta prevăzută de legea penală, de reprezentare a rezonanţei
sale sociale, precum si determinarea si orientarea constiente a voinţei ~n
raport de faptă.
Minorii care săv~rsesc fapte prevăzute de legea penală se află ~ntr-o situaţie
critică, ~ntruc~t starea lor fizică, psihică si educaţia sunt ~n pericol, av~nd mare
nevoie de protecţie si de asistenţă ~n realizarea deplină si ~n exercitarea
corespunzătoare a drepturilor lor. Ajungerea unui minor ~n situaţia de a săv~rsi
fapte prevăzute de legea penală poate fi imputată, ~n primul r~nd, familiei
acestuia, dar si colectivităţii locale sau statului.
Minorul răspunde penal numai dacă elementul material al faptei prevăzute de
legea penală, sau parte din acesta, a fost efectuat după ~mplinirea v~rstei de 14
ani. Dacă numai rezultatul s-a produs după v~rsta de 14 ani minorul nu
răspunde penal, pentru că existenţa condiţiei v~rstei se apreciază la data
realizării elementului material. De asemenea, si existenţa discernăm~ntului
se stabileste ~n raport de momentul efectuării elementului material al infracţiunii.
Sancţionarea minorilor trebuie să ţină seama de specificul situaţiei acestora,

astfel ~nc~t sancţiunile aplicabile să realizeze scopul educativ al dreptului penal.
La alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei
săv~rsite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală si morală a minorului, de
comportarea lui, de condiţiile ~n care a fost crescut si ~n care a trăit si de orice
alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază ca luarea unei
măsuri educative nu este suficientă pentru ~ndreptarea minorului. Credem că,
instanţele trebuie să privească aplicarea pedepselor minorilor numai ca
ultima ratio. in cazul ~n care instanţa ajunge la concluzia că reeducarea
minorului nu se poate realiza dec~t prin aplicarea unei pedepse, limitele in care o
va aplica se reduc la jumătate, comparativ cu cele stabilite pentru majori.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu este aplicabilă minorilor, iar minimul
pedepsei inchisorii nu poate fi mai ridicat de 5 ani inchisoare. C~nd legea
prevede pentru infracţiunea săv~rsită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se
aplică minorului pedeapsa privativă de libertate de la 5 la 20 de ani.
Pedepsele complementare nu se aplică minorului.
Termenele prescripţiei aplicării sancţiunilor penale si ale executării pedepsei
se reduc la jumătate pentru cei care la momentul săv~rsirii faptei erau
minori. Condamnările pentru fapte săv~rsite ~n timpul minorităţii nu produc nici
un efect pentru eventualele condamnări viitoare. Astfel, condamnările pronunţate
pentru fapte comise ~n perioada minorităţii nu se i-au ~n considerare la stabilirea
stării de recidivă, la individualizarea aplicării sau la individualizarea
executării pedepsei. Pe de altă parte, fracţiunile de pedeapsă ce trebuie
executate pentru acordarea liberării condiţionate sunt mai mici dec~t ~n
cazul celorlalţi condamnaţi.
208
§5. Analiza măsurilor educative
5.1. Mustrarea
Mustrarea (admonestarea) este singura sancţiune pur morală aplicabilă

infractorilor persoane si constă ~n dojenirea minorului, ~n arătarea gravităţii
faptei săv~rsite, ~n sfătuirea minorului să se poarte ~n asa fel ~nc~t să dea
dovadă de
~ndreptare, atrăg~ndu-i-se totodată atenţia că dacă va săv~rsi din nou o
infracţiune, se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica
o pedeapsă.
Măsura mustrării nu se poate lua dacă minorul a devenit major la data
judecării. Mustrarea se poate lua o singură dată faţă de un minor.
Mustrarea sau admonestarea minorului infractor se face de către instanţa de
judecată, de regulă, ~n sedinţă publică. Dacă, indiferent de motiv, mustrarea nu
poate fi executată ~ndată după pronunţare, instanţa va fixa un termen la care va
dispune aducerea minorului, cit~ndu-se ~n acelasi timp si părinţii sau ocrotitorul
legal, după caz. in toate cazurile, măsura educativă a mustrării trebuie executată
~n cadrul solemn specific locului judecăţii cauzelor, adică ~n sedinţa de judecată.
Magistratul care pronunţă măsura mustrării trebuie să evite superficialitatea si să
dea dovadă de convingere si seriozitate, astfel ~nc~t să-l determine pe minor să-
si revizuiască pe viitor comportamentul. -udecătorul trebuie să se adreseze
minorului ~n asa fel ~nc~t să-l influenţeze c~t mai mult referitor la atitudinea sa
faţă societate si faţă de valorile sociale.
Sfera de incidenţă a mustrării cuprinde infracţiunile mai puţin periculoase si
infractorii minori care nu au mai comis infracţiuni, iar datele oferite de ancheta
socială sunt favorabile aplicării acestei măsuri. Totusi constatăm că, ~n practică,
instanţele, ~n mod nejustificat, sunt reticente ~n luarea măsurii mustrării. Sigur
că,
~n cazul ~n care infracţiunea săv~rsită este deosebit de gravă, iar minorul are o
biografie nefavorabilă, măsura mustrării nu poate fi aplicată.
5.2. Libertatea supravegheată
Măsura educativă a libertăţii sub supraveghere constă ~n lăsarea minorului

~n libertate pe timp de un an sub supravegherea părinţilor minorului, celui care l-
a adoptat sau a tutorelui. Dacă acestia nu pot asigura supravegherea ~n
condiţii satisfăcătoare, instanţa dispune ~ncredinţarea minorului, pe acelasi
interval de timp, unei persoane de ~ncredere, de preferinţă unei rude apropiate,
la cererea acesteia. Instanţa pune ~n vedere, celui căruia i s-a ~ncredinţat
supravegherea,
~ndatorirea de a veghea ~ndeaproape asupra minorului, ~n scopul ~ndreptării
lui. De asemenea, i se pune ~n vedere că are obligaţia să ~nstiinţeze
instanţa de indată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită
asupra lui sau a săv~rsit din nou o infracţiune.
Instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau mai multora
din următoarele obligaţii:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre ~n legătură cu anumite persoane si, dacă a fost contactat de
acestea, să anunţe de ~ndată;
c) să frecventeze cursuri scolare din ~nvăţăm~ntul general obligatoriu;
d) să presteze o activitate neremunerată ~ntr-o instituţie de interes
public fixată de instanţă, cu o durata ~ntre 50 si 100 de ore, de maximum 3 ore
pe zi, după programul de scoală, ~n zilele nelucrătoare si ~n vacanţă.
209
Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale.
După luarea măsurii libertăţii sub supraveghere, instanţa incunostinţează
scoala unde minorul invaţă sau unitatea la care este angajat si, după caz,
instituţia la care prestează activitatea stabilită de instanţă. Dacă inăuntrul
termenului de supraveghere minorul se sustrage de la supravegherea ce
se exercită asupra lui ori săv~rseste o infracţiune, instanţa revocă libertatea
sub supraveghere si ia faţă de minor fie măsura internării intr-un
centru de reeducare, fie ii aplică o pedeapsă.
5.3. lnternarea intr-un centru de reeducare
Măsura educativă a internării intr-un centru de reeducare se dispune cu
privire la minorul care in raport cu gravitatea faptei săv~rsite si cu nevoile
de reeducare are posibilitatea de a se indrepta chiar fără a i se aplica o
pedeapsă. in timpul internării i se asigură minorului posibilitatea de a
dob~ndi educaţia necesară si o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile
sale.
Măsura se va lua pe timp nedeterminat, insă nu poate dura dec~t p~nă
la implinirea v~rstei de 18 ani. in mod excepţional, măsura educativă a
internării poate dura p~nă la implinirea v~rstei de 20 de ani, dacă minorul a
comis fapta la o dată apropiată v~rstei de 18 ani sau dacă gravitatea faptei
săv~rsite, nevoile de reeducare ale minorului si necesitatea asigurării
continuităţii procesului de pregătire a minorului justifică aceasta. Dacă in
perioada internării intr-un centru de reeducare minorul săv~rseste din nou o
infracţiune pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice o pedeapsă
privativă de libertate, aceasta revocă internarea si aplică pedeapsa. in cazul
c~nd instanţa nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei se menţine
măsura internării.
Dacă se descoperă după pronunţarea unei hotăr~ri prin care s-a dispus
internarea minorului fntr-un centru de reeducare, că minorul săv~rsise
o infracţiune concurentă pentru care se apreciază că este necesar să i se aplice
o pedeapsă privativă de libertate, aceasta revocă internarea si aplică pedeapsa.
in cazul c~nd instanţa nu consideră că este necesară aplicarea pedepsei
se menţine măsura internării.
Dacă se descoperă, după pronunţarea unei hotăr~ri prin care s-a
dispus internarea minorului fntr-un centru de reeducare, că minorul suferise
pentru o infracţiune concurentă si o condamnare la o pedeapsa privativă
de libertate, internarea fntr-un centru de reeducare se revocă.
Dacă in perioada liberării, minorul săv~rseste din nou o infracţiune
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, instanţa, ţin~nd seama de
gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării, fie revocarea si
aplicarea unei pedepse. in cazul in care nu este necesară aplicarea unei
pedepse, se revocă numai liberarea.
Dacă in perioada liberării minorul săv~rseste din nou o infracţiune
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii stricte, a detenţiunii severe
sau a detenţiunii pe viaţă, instanţa revocă liberarea si aplică o pedeapsă. in
cazul c~nd nu este necesară aplicarea pedepsei, se revocă numai liberarea.
5.4. lnternarea intr-un institut medical-educativ
lnternarea fntr-un institut medical-educativ este măsura educativă

care constă in internarea minorului infractor care, din cauza stării sale
fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de
educaţie. Această măsură educativă are un caracter bivalent (mixt): medical si
educativ. in cadrul institutului medical-educativ trebuie să se asigure at~t
tratarea minorilor
210
infractori cu deficienţe fizice sau psihice, c~t si schimbarea conduitei antisociale a
acestora. Starea anormală a minorului poate fi fizică sau psihică. Este vorba de o
deficienţă fizică in cazul in care minorul infractor sferă de o infirmitate fizică sau
de o boală gravă (epilepsie, spre exemplu). Starea de anormalitate psihică există
c~nd minorul sferă de boli mintale ce afectează intelectul sau voinţa
acestuia.
Deficienţele medicale ale minorului nu sunt insă dintre cele care determină
iresponsabilitatea minorului, cazuri in care nu se poate dispune nici o
măsură educativă deoarece faptele săv~rsite intr-o asemenea stare exclud
vinovăţia făptuitorului.
Măsura internării intr-un institut medical-educativ se ia faţă de minorul care,
din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si de
un regim special de educaţie. Măsura se ia pe timp nedeterminat insă nu poate
dura dec~t p~nă la implinirea v~rstei de 18 ani. Măsura poate fi ridicată si inainte
de implinirea v~rstei de 18 ani, dacă a dispărut cauza care a impus
luarea acesteia. Dispun~nd ridicarea măsurii, instanţa poate să ia faţă de minor
măsura internării intr-un centru de reeducare.
Noul Cod penal menţine regulile privitoare la răspunderea penală a minorului

(prezumţia absolută a lipsei discernăm~ntului pentru minorul sub 14
ani, prezumţia relativă a lipsei discernăm~ntului pentru cel cu v~rsta
cuprinsă intre
14 si 16 ani, prezumţia relativă de existenţă a dicernăm~ntului pentru
minorul intre 16 si 18 ani), dar modifică regimul sancţionator aplicabil acestuia.
Astfel, minorului nu i se mai pot aplica pedepse, ci numai măsuri educative.
Măsurile educative se impart in două categori: neprivative si privative
de
libertate. in acest regim mixt de sancţionare, măsurile educative neprivative de
libertate au prioritate, in timp ce măsurile educative privative de libertate pot fi
luate faţă de minor numai cu caracter de excepţie.
Cu caracter de noutate, se instituie si regula potrivit căreia
măsurile educative se pot lua si faţă de cei care au implinit v~rsta majoratului la
momentul pronunţării hotăr~rii de condamnare, dar care erau minori la data
comiterii infracţiunii.
6.1. Măsurile educative neprivative de libertate
Măsurile educative neprivative de libertate sunt in număr de 4, după

cum urmează: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la
sf~rsit de săptăm~nă si asistarea zilnică.
Odată cu aplicarea oricăreia dintre aceste măsuri, instanţa de judecată are
facultatea de a-i impune minorului respectarea uneia sau a mai multora dintre
următoarele obligaţii:
- să urmeze un curs de pregătire scolară sau formare profesională;
- să nu depăsească limita teritorială fixată de instanţă;
- să nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale
sau la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
- să nu se apropie si să nu comunice cu victima, cu membrii familiei acesteia,
cu participanţii la săv~rsirea infracţiunii sau cu alte persoane stabilite de instanţă;
- să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau ingrijire medicală.
211
Coordonarea si supravegherea executării de către minor a
măsurilor educative si a obligaţiilor fixate de instanţă se realizează de către
serviciul de probaţiune. Acesta va sesiza instanţa atunci c~nd au intervenit
motive care justifică modificarea sau ~ncetarea obligaţiilor, precum si ~n cazul
~n care minorul nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau
obligaţiile impuse.
Este posibil ca minorul să ~ncalce, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a
măsurii educative ori obligaţiile impuse sau să comită o nouă infracţiune.
in această situaţie, instanţa va dispune prelungirea măsurii educative ori
~nlocuirea cu o măsura educativă neprivativă de libertate mai severă ori chiar cu
o măsură educativă privativă de libertate.
6.1.1. Stagiul de formare civică

Constă ~n obligaţia impusă minorului de a participa la un program care să-l
ajute să ~nţeleagă consecinţele legale si sociale la care se expune
prin săv~rsirea de infracţiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la
comportamentul său viitor.
Măsura se aplică pentru o durată de cel mult 4 luni.
6.1.2. Supravegherea
Constă ~n controlarea si ~ndrumarea minorului ~n cadrul programului
său zilnic, pentru a asigura participarea la cursurile scolare sau de
pregătire profesională si prevenirea desfăsurării unor activităţi sau intrarea ~n
legătură cu anumite persoane care ar putea afecta programul de indreptare a
acestuia.
Măsura se dispune pentru o perioadă cuprinsă ~ntre 2 si 6 luni.
6.1.3. Consemnarea la sf~rsit de săptăm~nă

Constă ~n obligaţia impusă minorului de a nu părăsi locuinţa ~n zilele
de s~mbătă si duminică, cu excepţia situaţiilor ~n care, ~n aceeasi perioadă,
minorul are obligaţia de a participa la anumite programe sau de a
desfăsura anumite activităţi impuse de instanţă.
Măsura se aplică pentru o perioadă cuprinsă ~ntre 4 si 12 săptăm~ni.
6.1.4. Asistarea zilnică

Constă ~n obligaţia impusă minorului de a respecta un program stabilit
de serviciul de probaţiune, care cuprinde orarul, condiţiile de
desfăsurare a activităţilor si interdicţiile impuse minorului.
Măsura se dispune pentru o perioadă cuprinsă ~ntre 3 si 6 luni.
6.2. Măsurile educative privative de libertate
Măsurile educative privative de libertate sunt două, anume: internarea intr-un

centru educativ si internarea ~ntr-un centru de detenţie. Ele au caracter de
excepţie, instanţa put~nd să le ia faţă de minor ~n două situaţii:
- c~nd minorul a mai săv~rsit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă ce a fost executată sau a cărei executare a ~nceput ~nainte de
comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
- atunci c~nd pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă
de minor este ~nchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Pe l~ngă aceste două cazuri, care vizează ambele măsuri, internarea ~ntr-un
centru educativ poate fi dispusă si ca măsură de ~nlocuire a celei mai
severe
212
măsuri neprivative de libertate, in două ipoteze:
- c~nd minorul nu a respectat, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a
măsurii neprivative; sau
- c~nd minorul nu a respectat, cu rea-credinţă, obligaţiile asociate
măsurii neprivative, impuse de instanţă.
in situaţia in care condamnatul minor, căruia i s-a aplicat una dintre
cele două măsuri educative privative de libertate, dă dovadă de interes
constant pentru insusirea cunostintelor scolare si profesionale si face progrese
evidente in vederea reintegrării sociale, dacă a executat cel puţin jumătate
din durata internării (intr-un centru educativ sau de detenţie), instanţa poate
inlocui măsura privativă cu asistarea zilnică, dacă minorul nu a implinit incă 18
ani, sau poate dipune liberarea minorului, dacă acesta a implinit 18 ani.
in schimb, dacă in perioada executării măsurii privative, condamnatul minor
săv~rseste o nouă infracţiune, instanţa poate prelungi durata măsurii sau poate
~nlocui internarea ~ntr-un centru educativ cu internarea ~ntr-un centru de
detenţie. Mai mult, dacă, in cursul executării măsurii educative privative de
libertate, minorul ~mplineste v~sta de 18 ani si are un comportament prin care
influenţează negativ sau impiedică procesul de recuperare si reintegrare
a celorlalte persoane internate, instanţa poate să schimbe regimul de
executare si să dispună continuarea executării măsurii educative ~ntr-un
penitenciar.
6.2.1. Internarea ~ntr-un centru educativ

Constă in internarea minorului intr-o instituţie specializată in recuperarea
minorilor, unde va urma un program de pregătire scolară si formare profesională
potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare socială.
Măsura se aplică pentru o perioadă cuprinsă intre 1 si 3 ani.
6.2.2. Internarea ~ntr-un centru de detenţie

Constă in internarea minorului intr-o instituţie specializată in recuperarea
minorilor, cu regim de pază si supraveghere, unde va urma programe intensive
de recuperare socială, precum si programe de pregătire scolară si formare
profesională potrivit aptitudinilor sale.
Durata pe care se aplică măsura este diferenţiată, după cum urmează:
este inchisoarea mai mică de 20 de ani, măsura se aplică pentru o perioadă
cuprinsă intre 2 si 5 ani;
este
~nchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, măsura
de aplică pentru o perioadă cuprinsă intre 5 si 15 ani.
in concepţia contemporană, de regulă, măsurile de siguranţă sunt apreciate

ca fiind sancţiuni de natură penală. Singura deosebire importantă intre pedepse
si măsurile de siguranţă este că pedepsele se pot aplica numai infractorilor, in
timp ce unele măsuri de siguranţă se pot lua si faţă de făptuitorii care nu răspund
penal.
Intruc~t măsurile de siguranţă pot fi dispuse si in cazurile in care persoana
care a săv~rsit fapta prevăzută de legea penală a acţionat fără vinovăţie
se poate vorbi de o răspundere penală obiectivă. intr-adevăr, in situaţia in
care făptuitorul nu a comis fapta cu vinovăţie aplicarea măsurii de
siguranţă este
213
lipsită de suport subiectiv.
Codul penal rom~n in vigoare prevede 7 măsuri de siguranţă, respectiv
obligarea la tratament medical; internarea medicală; interzicerea de a ocupa o
funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie; interzicerea de
a se afla in anumite localităţi; interdicţia de a reveni in locuinţa familiei pe
o perioadă determinată; expulzarea străinilor; confiscarea specială. Măsurile
de siguranţă au ca scop inlăturarea unei stări de pericol si
preint~mpinarea săv~rsirii faptelor prevăzute de legea penală.
Dintre aceste 7 măsuri de siguranţă, noul Cod penal nu mai menţine dec~t 4,
anume: obligarea la tratament medical; internarea medicală; interzicerea de
a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie; confiscarea specială. Celelalte trei
(interzicerea de a se afla in anumite localităţi; interdicţia de a reveni in locuinţa
familiei pe o perioadă determinată; expulzarea străinilor) au fost transferate
in cadrul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Semnalăm de asemenea că noua reglementare menţine regula potrivit căreia
măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de
legea penală (nu neapărat infracţiune), dar pretinde ca această faptă să
fie nejustificată. Per a contrario, nu se mai pot dispune măsuri de siguranţă dacă
există o cauză justificativă prevăzută de lege. Spre exemplu, dacă fapta a fost
comisă in stare de necesitate sau in legitimă apărare, nu se mai poate lua faţă de
făptuitor nicio măsură de siguranţă. in schimb, măsurile de siguranţă sunt
compatibile cu existenţa cauzelor de neimputabilitate. Spre exemplu, se pot
dispune măsuri de siguranţă faţă de cel ce a comis fapta prevăzută de
legea penală fiind in eroare sau in stare de intoxicaţie.
8.1. Obligarea la tratament medical
Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical constă obligarea unei

persoane care a săv~rsit o faptă prevăzută de legea penală să se
prezinte 1n mod regulat la tratament medical p~nă la insănătosire si se
aplică in cazul in care făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării
cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol
pentru societate.
C~nd persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la
tratament, se poate dispune internarea medicală. Dacă persoana obligată
la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul
se efectuează in timpul executării pedepsei, iar după incetarea executării
pedepsei principale măsura se execută in stare de libertate.
Măsura obligării la tratament medical poate fi luată in mod provizoriu si
in cursul urmăririi penale sau al judecăţii.
Măsura de siguranţă examinată poate fi luată si in cazul in care procurorul a
dat o soluţie de netrimitere in judecată (neinceperea urmăririi penale, incetarea
urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală) dacă sunt
indeplinite condiţiile cerute de lege. in acest sens, procurorul va sesiza instanţa
de judecată competentă. C~nd persoana faţă de care s-a luat această măsură nu
se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă
privativă de libertate, tratamentul se efectuează si in timpul executării
pedepsei. Măsura obligării la tratament medical poate fi luată in mod
provizoriu si in cursul urmăririi penale sau al judecăţii.
214
Revocarea acesteia are loc numai la data insănătosirii făptuitorului, dar odată
intervenită revocarea este posibilă in orice fază procesuală si in orice stadiu al
executării pedepsei.
8.2. lnternarea medicală
lnternarea medicală este măsura de siguranţă constă in internarea intr-

un institut medical de specialitate a unei persoane bolnavă mintal ori
toxicomană care a săv~rsit o faptă prevăzută de legea penală si se află
intr-o stare care prezintă pericol pentru societate. Măsura se ia p~nă la
insănătosire, put~nd fi dispusă in mod provizoriu si in cursul urmăririi penale sau
al judecăţii.
Persoana internată care părăseste fără invoire institutul medical va fi obligată
cu sprijinul organelor de poliţie să revină la institut, dacă legea nu prevede altfel.
Toxicomanul este o persoană care are obisnuinţa morbidă de a folosi
doze repetate si cresc~nde de substanţe toxice sau droguri. Toxicomanul
nu se confundă cu bolnavul cronic care suferă de o boală cu evoluţie
lentă si de durată, boală greu de tratat. Bolnavul mintal este persoana
care suferă de o alterare gravă a capacităţii psihice.
Măsura de siguranţă a internării medicale poate fi luată at~t in cazurile
in care făptuitorul bolnav mintal sau toxicoman este responsabil (a comis fapta cu
vinovăţie) c~t si atunci c~nd acesta este iresponsabil (a săv~rsit fapta fără
vinovăţie). Soluţia legală este aceasta deoarece legiuitorul nu distinge in privinţa
particularităţilor făptuitorului (ubi lex non distinquit, nee nos distinquere
debemus).
Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă
privativă de libertate sau la o măsură educativă, tratamentul se efectuează
in timpul executării sancţiunii, iar după incetarea executării sancţiunii măsura se
execută in stare de libertate. Măsura obligării la tratament medical poate fi luată
~n mod provizoriu si in cursul urmăririi penale sau al judecăţii. Revocarea măsurii
de siguranţă are loc numai la data insănătosirii făptuitorului, dar odată intervenită
revocarea este posibilă in orice fază procesuală si in orice stadiu al executării
pedepsei.
8.3. lnterzicerea unei funcţii sau profesii
Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii se ia faţă de

făptuitorul care a săv~rsit o fapt prevăzută de legea penală datorită incapacităţii,
nepregătirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei anumite
funcţii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii si
constă interzicerea exercitării acelei funcţii profesii, meserii sau ocupaţii.
Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel
puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au incetat. 0
nouă cerere nu se poate face dec~t după trecerea unui termen de cel puţin un an
de la data respingerii cererii anterioare.
in cazul in care persoana impotriva căreia s-a dispus luarea măsurii de
siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii in calcă interdicţia ea
comite infracţiunea de nerespectare a hotăr~rilor judecătoresti.
lnterzicerea dreptului de ocupare a unei funcţii, de exercitare a unei profesii,
meserii sau ocupaţii nu poate fi dispusă dec~t de instanţa de judecată, deoarece
legea nu prevede dreptul procurorului de a lua această măsură asa cum prevede
in cazul altor măsuri de siguranţă. Totusi, considerăm că procurorul are dreptul
215
să sesizeze instanţa cu luarea acestei măsuri chiar dacă a dat o soluţie
de netrimitere in judecată a făptuitorului.
8.4. lnterzicerea aflării in anumite localităţi
lnterzicerea de a se afla in anumite localităţi este măsura de siguranţă care

constă in prohibirea unei persoane condamnate de fi prezentă intr-una sau mai
multe localităţi determinate dacă instanţa constată că prezenţa
condamnatului reprezintă pericol grav pentru societate. Măsura interzicerii de
a se afla in anumite localităţi poate fi luată pe o durată de la unu la 5
ani si poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat
luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata măsurii luate iniţial.
Condiţiile in care se poate dispune luarea acestei măsuri sunt următoarele:
Măsura de siguranţă poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea
unui termen de cel puţin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea
ei au incetat. O nouă cerere nu se poate face dec~t după trecerea unui termen
de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
8.5. lnterzicerea de a reveni in locuinţa familiei
lnterzicerea revenirii in locuinţa familiei este măsura de siguranţă ce constă in

prohibirea aflării in locuinţa familiei in cazul in care o persoană este
condamnată pentru infracţiuni indreptate impotriva membrilor familiei. Dacă
instanţa constată că prezenţa, in locuinţa familiei, a persoanei condamnate la
pedeapsa privativă de libertate de cel puţin un an pentru loviri sau orice alte acte
de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice ori pentru vătămare
corporală sau pentru act sexual cu un minor ori pentru corupţie sexuală,
săv~rsite asupra membrilor familiei, constituie un pericol grav pentru ceilalţi
membri ai familiei, poate lua faţă de această persoană măsura interzicerii de a
reveni in locuinţa familiei, la cererea părţii vătămate.
Această măsură poate fi luată pe o durată de p~nă la 2 ani si poate
fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea
măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata măsurii luate iniţial. Partea vătămată
poate cere oric~nd revocarea acestei măsuri.
8.6. Expulzarea
Expulzarea este măsura de siguranţă care constă in scoaterea in afara
teritoriului statului rom~n a infractorilor cetăţeni străini sau apatrizi fără domiciliu
pe teritoriul Rom~niei, dacă prezintă pericol pentru societate. in cazul in
care expulzarea insoţeste pedeapsa privativă de libertate, aducerea la indeplinire
a expulzării are loc după executarea pedepsei. incetarea expulzării se pronunţă
de instanţă. Persoanele cetăţeni străini sau apatrizi nu vor fi expulzate dacă
există pericolul real de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la tortură in
statul in care ar urma să fie expulzate. Expulzarea ca măsură de siguranţă
nu se confundă cu expulzarea administrativă.
Expulzarea se face cu destinaţie precisă si cu acordul statului al cărui
resortisant este condamnatul. Nu este posibilă expulzaea unei persoane intr-un
stat unde riscă să i se aplice pedeapsa cu moartea, poate fi supusă torturii sau
unor sancţiuni crude, inumane sau degradante. Expulzarea nu poate fi dispusă in
cazul in care există riscul substanţial ca cel condamnat să fie supus unor acte
inumane din partea unor grupuri infracţionale, dacă autorităţile ar fi
incapabile
216
să-i ofere protecţia de care are nevoie. De asemenea nu se dispune expulzarea
in cazul in care străinul are calitatea de refugiat.
8.7. Confiscarea specială

Confiscarea specială este o măsură de siguranţă care constă in
trecerea silită in proprietatea statului a unor bunuri proprietatea condamnatului.
Deţinerea acestor bunuri de către cel condamnat creează o stare de pericol
pentru valorile sociale ce derivă din imprejurarea că ele ar putea fi folosite pentru
săvarsirea de noi infracţiuni.
Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvarsirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, la săvarsirea unei infracţiuni,
dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinand altei persoane, aceasta a
cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă in cazul
infracţiunilor săvarsite prin presă;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul săvarsirii
unei infracţiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia si dacă
sunt ale infractorului. Cand bunurile aparţin altei persoane confiscarea se
dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de
proprietar ori de infractor cu stiinţa proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvarsirea unei fapte
sau
pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobandite prin săvarsirea faptei prevăzute de legea penală, dacă
nu sunt restituite persoanei vătămate si in măsura in care nu servesc la
despăgubirea
acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.
in cazul prevăzut la lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării
este vădit disproporţionată faţă de natura si gravitatea infracţiunii, se
dispune confiscarea in parte, prin echivalent bănesc, ţinand seama de
urmarea infracţiunii si de contribuţia bunului la producerea acesteia.
in cazurile prevăzute la lit. b) si c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, intrucat
nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia ii aparţin nu a cunoscut
scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul in bani al acestora.
Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, in locul lor se confiscă bani si
bunuri pană la concurenţa valorii acestora. Se confiscă, de asemenea, bunurile si
banii obţinuţi
din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu excepţia bunurilor
prevăzute la lit. b) si c). lnstanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă
acesta face parte dintre mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de
exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera
măsura confiscării speciale.
1. Parchetul a trimis in judecată o minoră pentru săvarsirea a două

infracţiuni de furt calificat. S-a stabilit că minora a pătruns in locuinţele
unor persoane, de unde a sustras bunuri in valoare de 4000 lei.
in cursul judeecăţii s-a efectuat o expertiză medico-legală, care a stabilit că
minora suferă de debilitate mintală si că a comis faptele fără discernămint.
lnstanţa a luat faţă de minoră, in baza art. 105 Cp., măsura educativă
a
217
internării ~ntr-un institut medical educativ.
Să se arate dacă soluţia este corectă sau nu.
Soluţia:
Soluţia instanţei este gresită.
Intruc~t minora a comis fapta fără discernăm~nt, ea nu răspunde penal
si fapta sa nu constituie infracţiune (art.50 C.pen.).
Potrivit art.100 alin.1 C.pen., măsurile educative se pot lua numai faţă
de minorii care răspund penal, ele fiind consecinţe ale răspunderii penale
ale minorilor.
Prin urmare, intruc~t fapta minorei nu constituie infracţiune, nu se poate
dispune nici măsura educativă a internării intr-un institut medical educativ.
2. S-a reţinut in fapt că minorul in v~rstă de 14 ani si o zi, pentru a

se răzbuna, a aruncat de la o mică distanţă o vergea metalică ascuţită in direcţia
victimei, perfor~ndu-i cutia craniană si provoc~ndu-i moartea.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că minorul
are discernăm~ntul corespunzător v~rstei sale, că funcţiile sale mintale sunt
dezvoltate fără devieri, in raport cu instruirea si experienţa sa de viaţă, că
posibilităţile sale interpretative nu sunt alterate si că a săv~rsit fapta
cu discernăm~nt.
Să se arate dacă in speţă, minorul răspunde penal.
Soluţia:
Conform art.99 alin.2 C.pen., in favoarea minorului cu v~rsta cuprinsă intre
14 si 16 ani se instituie o prezumţie de lipsă a discernăm~ntului. Prezumţia este
insă relativă, ceea ce inseamnă că poate fi răsturnată prin dovadă contrară.
In speţă s-a făcut această dovadă, reţin~ndu-se că fapta a fost comisă
de minor cu discernăm~nt.
Prin urmare, ~ntruc~t la data comiterii faptei depăsise v~sta de 14 ani
si a acţionat cu discernăm~nt, minorul urma să răspundă penal pentru fapta
comisă.
3. S-a reţinut că, in noaptea de 09-10.07.2001, inculpatul A.C. a

sustras autoturismul părţii vătămate P.M.T., cu care s-a plimbat prin Bucuresti,
desi nu poseda permis de conducere. Pe sos. Mihai Bravu a produs un
accident de circulaţie, intr~nd in coliziune cu un tramvai si cu un
autoturism parcat regulamentar, după care a incercat să fugă de la locul faptei.
In aceeasi perioadă de timp, inculpatul era cercetat pentru comiterea
mai multor furturi de autoturisme pe raza mun. Bucuresti si conducere fără
permis pe drumurile publice.
lnstanţa a aplicat inculpatului A.C. pedeapsa inchisorii de 1 an si 6 luni si a
luat faţă de el si măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe raza
mun. Bucuresti pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei inchisorii.
Să se arate dacă soluţia instanţei este corectă.
Soluţie:
Conform art.116 alin.4 C.pen., in cazul infracţiunilor de furt măsura de
siguranţă a interzicerii de a se afla in anumite localităţi poate fi luată oricare ar fi
pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia si chiar dacă făptuitorul nu a
mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni. In speţă, aceste condiţii sunt
~ndeplinite.
218
In plus, raţiunea si finalitatea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla in
anumite localităţi este de a preint~mpina prezenţa inculpatului in localităţi unde
manifestările sale antisociale pot găsi teren favorabil. In speţă, inculpatul a comis
pe raza mun. Bucuresti fapte grave (furtul autoturismului, conducerea acestuia
fără permis, producerea accidentului de circulaţie), fiind suspectat de săv~rsirea
si altor asemenea fapte. Prezenţa sa pe raza mun. Bucuresti generează riscul de
a comite alte fapte de aceeasi natură, posibil cu consecinţe mai grave dec~t cele
penrtu care a fost condamnat.
Av~nd in vedere aceste imprejurări, luarea măsurii de siguranţă apare
ca intemeiată.
4. In speţă, s-a stabilit că inculpatul a sustras de la o fermă agrozootehnică, la

date diferite, trei porci in greutate de 50, 60 si 200 de Kg, pe care i-a pus fn
căruţa proprie aflată la locul faptei si cu care apoi i-a transportat la domiciliul său.
Să se arate dacă in speţă se impune sau nu confiscarea căruţei.
Soluţia:
Conform art.118 alin.1 lit.b) C.pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile
care au fost folosite, in orice mod, la săv~rsirea unei infracţiuni, dacă sunt ale
infractorului.
Confiscarea acestor bunuri este obligatorie.
Prin urmare, intruc~t căruţa a fost folosită la săv~rsirea infracţiunii de furt si
era proprietatea infractorului, confiscarea acesteia se impune.
§10. Rezumat
Legiuitorul rom~n a instituit o v~rstă minimă incep~nd cu care minorii

răspund penal. Capacitatea penală a minorilor incepe la v~rsta de 14 ani, dar
p~nă la v~rsta de 16 ani minorii sunt prezumaţi că nu răspund penal,
afară numai de situaţia in care se probează că au săv~rsit fapta cu
discernăm~nt. Incep~nd cu v~rsta de 16 ani, existenţa discernăm~ntului este
prezumată relativ.
Sistemul de sancţionare a infractorilor minori este unul mixt, fiind format - fn
actualul Cod penal - din măsuri educative si pedepse. Pedeapsa se aplică
numai dacă se apreciază ca luarea unei măsuri educative nu este
suficientă pentru indreptarea minorului. Noul Cod penal menţine regimul
sancţionatoriu mixt pentru minori, dar acesta este compus din măsuri educative
neprivative de libertate si măsuri educative privative de libertate.
Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal, cu caracter preventiv,
prevăzute de lege, care se iau de către instanţa de judecată faţă de persoanele
care au săv~rsit fapte prevăzute de legea penală, dar nu neapărat infracţiuni.
Scopul măsurilor de siguranţă este de a inlătura o stare de pericol si de
a preint~mpina săv~rsirea faptelor prevăzute de legea penală.
Intocmiţi un eseu (minim 2 pagini si maxim 5 pagini) in care să

analizaţi situaţia minorului in dreptul nostru penal.
219

1. Tratamentul penal al infractorilor minori
2. Analizaţi internarea intr-un centru de reeducare si libertatea
supravegheată
3. Examinaţi confiscarea specială
4. Analizaţi internarea medicală si obligarea la tratament medical
1. in cazul minorilor infractori:

a) nu se pot aplica dec~t pedepse usoare si măsuri de siguranţă;
b) nu se pot aplica dec~t pedepse usoare;
c) se pot aplica at~t pedepse, c~t si măsuri educative.
2. Revocarea internării intr-un centru de reeducare poate avea loc:

a) obligatoriu, dacă minorul a ajuns la majorat;
b) facultativ, dacă minorul a executat cel puţin ¼ din sancţiune;
c) in cazul in care minorul comite o infracţiune in timpul executării sancţiunii.

Bucuresti,
2007;
si
220
CAUZELE CARE iNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI
ORI CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
Cuprins:
§1. Obiective
§4. Graţierea
§5. Reabilitarea
§7. Rezumat
§1. Obiective
in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate situaţiile fn care executarea pedepsei

este fnlăturată, precum si cazurile fn care cel condamnat se reintegrează,
din punct de vedere juridic, ~n societate.
Dup! studiul acestei unit!ţi de fnv!ţare veţi reusi s!:

⇒ explicaţi conceptele de cauze care fnlătură sau modifică executarea
pedepsei ori consecinţele condamnării;
⇒ analizaţi graţierea;
⇒ analizaţi prescripţia executării pedepsei
⇒ prezentaţi reabilitarea de drept si reabilitarea judecătorească. ...
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de fnvăţare: 1 oră si 1/2.

Desi, de regulă, răspunderea penală si executarea pedepsei sunt inevitabile,
fn anumite cazuri justificate este posibil ca executarea pedepsei să fie fnlăturată.
intr-adevăr, după trecerea unui interval mare de timp fn care pedeapsa aplicată
nu a fost executată nu mai apare ca fiind necesară executarea pedepsei,
deoarece scopul pedepsei a fost atins. Pentru a interveni prescripţia executării
pedepsei este necesar ca ~ntr-o perioadă mare de timp făptuitorul să nu
fi săv~rsit infracţiuni fntruc~t, fn caz contrar, termenul de prescripţie a fost
fntrerupt. Din fmprejurarea că făptuitorul nu a mai săv~rsit infracţiuni fn interiorul
termenului de prescripţie se naste prezumţia că el s-a ~ndreptat.
221
Prescripţia executării pedepsei este o cauză care ~nlătură
executarea pedepsei datorită trecerii unui interval de timp de la data răm~nerii
definitive a hotăr~rii de condamnare. Prescripţia executării pedepsei nu
operează si ~n privinţa pedepselor complementare si nici referitor la măsurile de
siguranţă, dar este incidentă asupra pedepselor accesorii.
Incidenţa prescripţiei executării pedepsei nu produce nici un efect ~n ceea ce
priveste existenţa recidivei sau a antecedentelor penale.
3.2. Termenele de prescripţie a executării pedepsei
Termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt:
a) 20 de ani, c~nd pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe
viaţă sau ~nchisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de
15 ani, ~n cazul celorlalte pedepse cu ~nchisoarea;
c) 3 ani, ~n cazul c~nd pedeapsa este amenda.
Termenul de prescripţie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei
juridice este de 5 ani.
Termenele arătate se socotesc de la data c~nd hotăr~rea de condamnare a
rămas definitivă. in cazul revocării suspendării condiţionate a executării
pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de
prescripţie ~ncepe să curgă de la data c~nd hotăr~rea de revocare a
rămas definitivă. Măsurile de siguranţă nu se prescriu. in cazul ~n care
pedeapsa supusă prescripţiei este una rezultantă, termenul prescripţiei se
apreciază ~n funcţie de pedeapsa rezultantă.
Prescripţia nu ~mpiedică executarea pedepselor principale pronunţate pentru
infracţiunile contra umanităţii.
3.3. intreruperea cursului termenului de prescripţie
Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se ~ntrerupe prin
~nceperea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după
~nceperea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie
de la data sustragerii. Cursul termenului prescripţiei executării se ~ntrerupe si
prin săv~rsirea din nou a unei infracţiuni.
La aceste reguli, care se menţin, noul Cod penal adaugă si o
prevedere specială, arăt~nd că termenul de prescripţie a executării
pedepsei amenzii se
~ntrerupe si prin ~nlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta
o muncă neremunerată ~n folosul comunităţii.
3.4. Suspendarea cursului termenului prescripţiei executării pedepsei
Suspendarea prescripţiei constă ~n oprirea curgerii termenului de prescripţie
datorită unor cauze obiective. Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei
este suspendat ~n cazurile si ~n condiţiile prevăzute ~n Codul de
procedură penală. Prescripţia ~si reia cursul din ziua ~n care a ~ncetat cauza de
suspendare. Cauzele de suspendare a prescripţiei executării pedepsei sunt:
a) Cauzele de am~nare a executării pedepsei
Executarea pedepsei ~nchisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi am~nată ~n
următoarele cazuri:
1. c~nd se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat
222
suferă de o boală care il pune in imposibilitate de a executa pedeapsa. in acest
caz, executarea pedepsei se am~nă p~nă c~nd condamnatul se va găsi in
situaţia de a putea executa pedeapsa;
2. c~nd o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. in
aceste cazuri, executarea pedepsei se am~nă p~nă la incetarea cauzei care a
determinat am~narea;
3. c~nd din cauza unor imprejurări speciale executarea imediată a pedepsei
ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care
lucrează. in acest caz, executarea poate fi am~nata cel mult 3 luni si numai o
singură dată.
b) Cazurile de ~ntrerupere a executării pedepsei
Cazurile de intrerupere a executării pedepsei sunt aceleasi cu cele de
am~nare a executării pedepsei, diferenţa const~nd in momentul c~nd
intervin. Primele apar in timpul executării pedepsei, iar secundele inainte de
inceperea executării pedepsei.
c) Suspendarea prescripţiei pe durata soluţionării căilor extraordinare de atac
Este vorba de revizuire si de contestaţie in anulare.
§4. Graţierea
Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de politică juridică, prin
care se dispune stingerea executării unei sancţiuni de drept penal
sau contravenţionale sau a unei părţi din acestea ori prin care se comută
o asemenea sancţiune in una mai usoară. Conform art. 1 din Legea nr.
546/2002: "Graţierea este măsura de clemenţă ce constă in inlăturarea, in
total sau in parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori in comutarea
acesteia in una mai usoară". Asadar, graţierea apare ca o iertare a
condamnatului de executarea unei sancţiuni sau părţi din aceasta.
Ca instituţie juridică, graţierea cuprinde normele care reglementează
condiţiile si efectele graţierii. Graţierea nu se confundă cu amnistia, desi intre
acestea există puternice asemănări, care decurg din faptul că ambele sunt acte
de clemenţă. 0 primă deosebire intre cele două este aceea că in cazul amnistiei
nu se pronunţă o hotăr~re de condamnare si fapta nu este antecedent penal, in
timp ce in cazul graţierii (aici avem in vedere graţierea colectivă) fapta constituie
antecedent penal si inscrie in cazierul judiciar.
Graţierea constituie o excepţie de la aplicarea normei penale, av~ndu-si
izvorul chiar in ea. Trebuie insă precizat că - in fapt - este o excepţie de
la finalitatea normei penale intruc~t inlătură executarea pedepselor
principale. in primul r~nd, se poate observa că, de graţiere nu beneficiază cei
cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracţiuni cu grad sporit de
periculozitate (omorul, vătămarea corporală gravă, santajul, violul, t~lhăria,
delapidarea, tortura etc.), precum si recidivistii. Pe de altă parte, nu trebuie omis
faptul că, intotdeauna a existat o limită maximă a pedepselor aplicate pentru care
s-a aplicat graţierea (in Legea nr. 543/2002 graţierea se aplică pedepselor
aplicate, dar care nu depăsesc 5 ani), restr~ng~ndu-se in acest fel sfera de
aplicare a măsurii.
in al doilea r~nd, in funcţie de anumite considerente, graţierea poate privi nu

intreaga pedeapsă aplicată, ci numai o parte a ei, iar in unele cazuri are loc o
comutare a pedepsei intr-una mai usoară.
223
4.2. Felurile graţierii
A. Graţierea colectivă si graţierea individuală. in funcţie de determinarea
persoanelor cărora li se acordă, graţierea este individuală si colectivă. Graţierea
individuală este acordată unor per-soane determinate, pentru pedepse definitiv
stabilite, de către Presedintele ţării, la cererea persoanelor interesate. Cererea
de graţiere indi-viduală, ~mpreună cu actele anexate, se adresează Presedintelui
Rom~niei si poate fi făcută de: persoana condamnată, apărătorul ori
reprezentantul legal al acesteia; soţul persoanei condamnate,
ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum si de
aceleasi rude ale soţului persoanei condamnate. Cererea de graţiere va conţine
in mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate si
pedeapsa pentru care se solicită graţierea. La cererea de graţiere se
anexează, ~n copie legalizată, hotăr~rea definitivă de condamnare, certificatul
de cazier judiciar si, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale,
rapoarte de anchetă socială si alte acte pe care solicitantul le consideră nece-
sare ~n susţinerea cererii sale. in vederea exercitării prerogativei de graţiere,
Presedintele Rom~niei poa-te solicita, atunci c~nd socoteste necesar, avize
consultative de la Ministerul -ustiţiei sau alte instituţii, care sunt obligate să le
~nainteze. Prin decret se pot graţia una sau mai multe pedepse. Graţierea
individuală se acordă numai pentru pedepse privative de libertate. Nu pot fi
graţiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a
inceput din cauza sustragerii con-damnatului de la executare, con-damnările
cu suspendarea executării pedepsei, pedepsele complementare si cele
accesorii. Graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile si asupra
măsurilor administrative pronunţate ~ntr-o cauză penală. Graţierea
individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci c~nd cererea a fost
făcută de altă per-soană. Minorii nu pot refuza graţierea ~n nici o situaţie.
Graţierea colectivă se acordă unui număr indeterminat de persoane pentru
condamnări de-terminate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru
care au fost pronunţate. Graţierea colectivă poate avea ca obiect numai
pedepse aplicate de instanţă, pentru fapte săv~rsite anterior datei prevăzute ~n
legea de graţiere. Atunci c~nd legea de graţiere intră ~n vigoare ~naintea
răm~nerii definitive a hotăr~rii de condamnare, graţierea ~si produce efectele
numai de la data răm~nerii definitive a hotăr~rii. in situaţia pluralităţii de
infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul
graţierii colective ~l constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre
infracţiuni, iar nu pedeapsa rezultantă. Comutarea se poate face numai intr-o
pedeapsă mai usoară, prevăzută de Codul penal, si numai ~n limitele stabilite de
acesta.
B. Graţierea totală, graţierea parţială si graţierea prin comutare. in funcţie de
~ntinderea efectelor, graţierea este totală, prin comutare si parţială.
Graţierea este totală atunci c~nd priveste pedeapsa principală ~n
integralitatea ei. Graţierea parţială poate privi o parte determinată din pedeapsă,
o parte calculată prin raportare la pedeapsă ~n ~ntregul ei, precum si restul
pedepsei rămase de executat. Graţierea prin comutare constă ~n ~nlocuirea
unei pedepse cu altă pedeapsă mai usoară.
C. Graţierea condiţionată si necondiţionată. in funcţie de instituirea sau nu a
unor condiţii, graţierea este condiţionată si necondiţionată.
Graţierea condiţionată este forma graţierii ~n cazul căreia actul de clemenţă
prevede
anumite condiţii. Cea mai frecventă condiţie este comportarea corespunzătoare
a condamnatului intr-un anumit termen. Numai graţierea colectivă poate fi
condiţionată. Graţierea necondiţionată este graţierea care se acordă
fără condiţii, cu excepţia celor referi-toare la obiectul său si data săv~rsirii
faptelor.
224
4.3. Obiectul graţierii
Obiectul graţierii il constituie pedepsele executorii asupra cărora
este incidentă clemenţa. in cazul in care beneficiarul clemenţei a fost
condamnat pentru săv~rsirea unui concurs de infracţiuni instanţa este
obligată să verifice aplicarea graţierii in raport de fiecare infracţiune ce
intră in pluralitatea respectivă. Dacă, in urma efectuării acestei operaţiuni
una sau mai multe condamnări intră in sfera de aplicare a graţierii,
pedeapsa rezultantă se va recalcula, iar in cazul in care răm~ne negraţiată
numai o pedeapsă, instanţa va aplica această pedeapsă. Pe de altă parte,
graţierea nu poate avea ca obiect dec~t pedepse care nu au fost executate
sau considerate ca fiind executate, fie total, fie parţial. Dar, nu interesează dacă
executarea este suspendată, am~nată, condamnatul este liberat condiţionat
etc. Ceea ce are relevanţă este ca executarea pedepsei să nu fie
stinsă, deoarece lipseste obiectul graţierii. Infracţiunile comise in ziua
adoptării actului de graţiere nu intră sub aplicarea aces-tuia, dar ea este
incidentă referitor la pedepse aplicate posterior intrării in vigoare a legii de
graţiere dacă infracţiunile pentru care s-au aplicat au fost săv~rsite anterior
acestei date. Sub rezerva că actul de clemenţă nu spune altceva,
graţierea nu are ca obiect pedepsele comple-mentare, măsurile
educative si nici măsurile de siguranţă.
4.4. Efectele graţierii
Efectele graţierii constau in stingerea executării pedepsei, indi-ferent
dacă executarea acesteia a inceput sau nu. in cazul graţierii pure si simple,
efectul exctinctiv este in-stantaneu, iar in cazul celei con-diţionate efectul
are loc in momentul realizării condiţiei. Cu excepţia cazului in care actul de
clemenţă ar prevedea contrariul, graţierea produce efecte si asupra
pedepselor care nu se execută datorită incidenţei altor instituţii de drept penal.
De asemenea, graţierea produce efecte si in mod succesiv dacă p~nă la
stingerea executării unei pedepse se succed mai multe acte de clemenţă.
§5. Reabilitarea
5.1. Noţiunea si natura reabilitării
Reabilitarea este o cauză care inlătură consecinţele condamnărilor si constă
in reacceptarea in societate a persoanelor care au săv~rsit anumite fapte
periculoase pentru valorile sociale, av~nd ca efect inlăturarea oricăror
incapacităţi, interdicţii sau decăderii. Reabilitarea este o reinserţie
socială deplină a unui fost condamnat. Prin stingerea executării unei
pedepse condamnatul nu este reintegrat totalmente in colectivitate deoarece
existenţa unei condamnări determină anumite efecte de natură penală si
extrapenală concretizate in anumite interdicţii, decăderi sau incapacităţi.
Efectele de natură penală privesc reţinerea ca antecedent penal. Consecinţele
extrapenale afectează anumite drepturi sau libertăţi ale fostului condamnat.
Prin instituţia reabilitării societatea ii dă o a doua sansă fostului condamnat,
adică de a participa la viaţa socială bucur~ndu-se de situaţia juridică a
unei persoane fără condamnare. Aceasta inseamnă că dreptul penal
acordă prezumţia de resocializare fostului condamnat. Fără a fi cinici
trebuie să precizăm insă că există anumite persoane care nu pot fi resocializate
deoarece natura le-a lăsat cu diverse handicapuri. Pe de altă parte, chiar
dacă sunt persoane care nu pot fi resocializate reabilitarea este necesară si utilă
deoarece inlătură eventuala frustrare sau autovictimizare a fostilor
condamnaţi, iar
225
acceptarea unor interdicţii, incapacităţi sau decăderi perpetue nu este posibilă in
societatea modernă pentru că ar echivala cu negarea stiinţelor care
studiază etiologia si profilaxia criminalităţii.
Ca natură juridică reabilitarea este o cauză extinctivă a efectelor penale
si extrapenale determinate de existenţa unei condamnări. Reabilitarea este
in acelasi timp cauză care inlătură consecinţele condamnării, instituţie de
drept penal si măsură de politică penală a statului.
5.2. Felurile reabilitării
Reabilitarea este de două feluri: de drept si judecătorească.
a) Reabilitarea de drept
Reabilitarea de drept are loc fără a fi necesară intervenţia
instanţei judecătoresti, in cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa
inchisorii care nu depăseste 1 an, dacă in decurs de 3 ani condamnatul nu a
săvarsit nici o altă infracţiune.
in reglementarea noului Cod penal, sfera de incidenţă a reabilitării de drept a
fost extinsă, astfel că aceasta intervine in cazul condamnării la pedeapsa
amenzii, la pedeapsa inchisorii, dar care nu depăseste 2 ani, precum si
cazul pedepsei cu inchisoarea a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere. Termenul in care intervine reabilitarea de drept se menţine la 3
ani.
Reabilitarea de drept poate fi constatată si de instanţa de judecată. in acest
caz instanţa verifică indeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, după
care pronunţă o hotărare in constatare.
b) Reabilitarea judecătorească
Reabilitarea judecătorească se dispune de instanţa de judecată, in cazul in
care sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege. Condamnatul poate fi reabilitat,
la cerere, de instanţa judecătorească:
a) in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de un an pană la 5
ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata
pedepsei pronunţate;
b) in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani pană la 10
ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata
c) in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani,
după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata
d) in cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă comutate sau inlocuite cu pedeapsa
inchisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din
durata pedepsei cu ~nchisoare.
Noul Cod penal reduce aceste termene, astfel:
a) termen de 4 ani, in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de
2 ani, dar care nu depăseste 5 ani;
b) termen de 5 ani, in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de
5 ani, dar care nu depăseste 10 ani;
c) termen de 7 ani, in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de
10 sau in cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, dacă aceasta din urmă a
fost comutată sau inlocuită cu pedeapsa inchisorii;
d) termen de 10 ani, in cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
considerată ca executată in urma graţierii, in urma implinirii termenului de
prescripţie a executării pedepsei sau ca urmare a liberării condiţionate.
226
5.3. Efectele reabilitării
Reabilitarea face să inceteze decăderile si interdicţiile, precum
si incapacităţile care rezultă din condamnare. Reabilitarea nu are ca urmare
obligaţia de reintegrare in funcţia din care făptuitorul a fost scos in urma
condamnării ori de rechemare in cadrele permanente ale forţelor armate sau de
redare a gradului militar pierdut.
De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra masurilor de siguranţă, cu
excepţia interzicerii de a se afla in anumite localităţi si a interdicţiei de a reveni in
locuinţa familiei pe o perioadă determinată.
5.4. Anularea reabilitării judecătoresti
Reabilitarea judecătoreasă va fi anulată c~nd după acordarea ei s-
a descoperit că cel reabilitat mai suferise o condamnare, care dacă ar fi
fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

1. La data de 01.02.1980, instanţa a admis contestaţia la executare formulată
de condamnatul N.C., const~nd că executarea pedepsei de 1 an si 6 luni
inchisoare (aplicată acestuia pentru infracţiunea de delapidare) este prescrisă.
in motivarea soluţiei, se arată că hotăr~rea prin care contestatorul a
fost condamnat a rămas definitivă la data de 06.03.1973, iar executarea efectivă
a pedepsei a inceput la data de 02.01.1980, dată la care termenul de prescripţie
a executării pedepsei se implinise.
Condamnatul a beneficiat de 12 am~nări ale executării pedepsei, pentru
o durată totală de 6 luni.
Arătaţi dacă hotăr~rea instanţei este legală.
Soluţie:
Conform art.126 alin.1 lit.b) C.pen., termenul de prescripţie a executării
pedepsei cu inchisoarea ce nu depăseste 15 ani este de 5 ani plus
durata pedepsei ce urmează a fi executată. Prin urmare, in speţă, termenul
de prescripţie a executării pedepsei de 1 an si 6 luni este de 6 ani si 6 luni.
Potrivit art.126 alin.3 si art.128 alin.2 C.pen., termenul se socoteste de
la data răm~nerii definitive a hotăr~rii de condamnare, dar se suspendă pe
durata am~nării executării pedepsei. După incetarea cauzei de suspendare,
prescripţia isi reia cursul.
in consecinţă, in speţă, termenul de prescripţie de 6 ani si 6 luni a inceput să
curgă la data de 06.03.1973, dar a fost suspendat pentru o durată totală de 6
luni. Durata suspendării se adaugă practic la durata termenului, astfel că acesta
urma să se implinească abia după 7 ani, deci la data de 05.03.1980.
intruc~t executarea efectivă a pedepsei a inceput la data de 02.01.1980,
prescripţia executării pedepsei nu operase incă.
2. La data de 31.12.1997, instanţa a admis cererea condamnatului de a se
dispune reabilitarea sa judecătorească cu privire la o pedeapsă de 12 ani
inchisoare, la care fusese condamnat pentru comiterea unei infracţiuni de omor.
Executarea pedepsei a inceput la data de 26.12.1974, iar la data de
26.12.1983 condamnatul a fost liberat condiţionat.
Arătaţi dacă hotăr~rea instanţei este sau nu legală.
Soluţie:
Potrivit art.136 C.pen., termenele de reabilitare judecătorească se calculează
227
de la data c~nd a luat sf~rsit executarea pedepsei principale sau de la data c~nd
aceasta s-a prescris.
Pe de altă parte, conform art.61 C.pen., pedeapsa este considerată ca
executată la ~ndeplinirea duratei sale, iar nu la momentul c~nd condamnatul a
fost liberat condiţionat.
Asadar, ~n speţă, termenul de reabilitare de 13 ani (compus, conform art.135
alin.1 lit.c) C.pen., dintr-un termen de 7 ani la care se adaugă jumătate
din durata pedepsei, adică 6 ani) trebuia calculat de la data de
25.12.1986, c~nd este considerată executată pedeapsa de 12 ani, si nu de
la data liberării condiţionate. Prin urmare, termenul de reabilitare se
implinea la data de
24.12.1999.
In consecinţă, hotăr~rea instanţei este nelegală.
§7. Rezumat
Cauzele care inlatură executarea pedepsei sunt: prescripţia executării
pedepsei si graţierea.
Prescripţia executării pedepsei este o cauză care ~nlătură executarea
pedepsei datorită trecerii unui interval de timp de la data răm~nerii definitive a
hotăr~rii de condamnare, timp ~n care pedeapsa nu a fost executată.
Graţierea este un act de clemenţă, edictat din raţiuni de politică juridică, prin
care se dispune stingerea executării unei sancţiuni de drept penal
sau contravenţionale sau a unei părţi din acestea ori prin care se comută
o asemenea sancţiune ~n una mai usoară.
Graţierea cunoaste mai multe forme: graţierea colectivă si graţierea
individuală; graţierea totală, graţierea parţială si graţierea prin comutare;
graţierea condiţionată si necondiţionată.
Reabilitarea este o cauză care inlătură consecinţele condamnărilor si
constă ~n reacceptarea ~n societate a persoanelor care au săv~rsit anumite
fapte periculoase pentru valorile sociale, av~nd ca efect ~nlăturarea
oricăror
incapacităţi, interdicţii sau decăderi.
Reabilitarea are două forme: de drept si judecătorească.
1. Intocmiţi un referat (de minim 2 pagini) ~n care să analizaţi comparativ
amnistia si graţierea.
sau
2. Intocmiţi un referat (de minim 2 pagini) ~n care să analizaţi comparativ
prescripţia răspunderii penale si prescripţia executării pedespei.

1. Prezentaţi comparativ prescripţia răspunderii penale si prescripţia
executării pedepsei
2. Noţiunea si felurile graţierii
3. Asemănări si deosebiri ~ntre reabilitarea de drept si reabilitarea
judecătorească.
1. Graţierea colectivă se poate dispune:
a) numai de către Presedintele Rom~niei;
b) numai de către Parlament;
228
c) at~t de către Presedintele Rom~niei, c~t si de către Parlament.
2. Reabilitarea de drept:
a) operează ope legis, fără a fi necesară o cerere in acest sens;
b) operează numai la cerere;
c) are acelasi regim juridic ca al reabilitării judecătoresti.

Bucuresti,
2007;
229
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ OBLIGATORIE:
M.A. HOTCA, Drept penal. Partea generală, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007;
Codul penal al Rom~niei.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ FACULTATIVĂ:

V. DOBRINOIU, W. BRÂNZĂ, Drept penal. Partea generală, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2003;
M.A. HOTCA, Noul Cod penal si Codul penal anterior. Aspecte diferenţiale si tranzitorii
(Partea generală), Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009.
C. BULAI, B. BULAI - Manual de drept penal - partea generală, Editura Universul juridic,
Bucuresti, 2007;
C. MITRACHE, C. MITRACHE, Drept penal roman. Partea generală, Universul juridic,
Bucuresti, 2008;
C. BULAI, C. MITRACHE, Drept penal roman - partea generală, Culegere de probleme
din practica judiciară, Casa de editură si presă "Sansa" - SRL, Bucuresti, 1996;
FL. STRETEANU, Tratat de drept penal - partea generală, Editura C.+. BecN, Bucuresti,
2008;
I. OANCEA, Drept penal - partea generală, Ed. Didactică si Pedagogică, Bucuresti,
1971;
V. DONGOROZ si colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal roman -
Partea
generală, Ed. Academiei, Bucuresti, vol. I, 1969, vol. II 1970;
T. VASILIU, G. ANTONIU, S. DANES, G. DĂRINGĂ, D. LUCINESCU, V.PAPADOPOL,
D. PAVEL, D. POPESCU D. RĂMUREANU, Codul penal al RSR, comentat si
adnotat - Partea generală, Bucuresti, Ed. Stiinţifică, 1972;
V. DONGOROZ, Drept penal, Bucuresti, 1939;
FREDERIC DESPORTES, FRANCIS LE GUNEHEC, Le nouveau droit p~nal, Tom
I, Droit p~nal g~n~ral, cinquieme edition, 1998
230

Drept Penal. Partea Generală 1+1 1: Mihai Adrian Hotca Radu 6lăvriu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal. Partea Generală 1+1 1: Mihai Adrian Hotca Radu 6lăvriu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihai Adrian Hotca

Drept penal. Partea generală

ED1TURA UNIVER6ITĂŢII „N1COLAE T1TULESCU"

Mihai Adrian Hotca; Radu Slăvoiu

Calea Văcăresti, nr. 185, sector 4, Bucuresti

Unitatea de învǎţare nr. 2

Unitatea de învǎţare nr. 3

Unitatea de învǎţare nr. 5

Unitatea de învǎţare nr. 6

DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ II

Unitatea de învǎţare nr. 1

Unitatea de învǎţare nr. 2

Unitatea de învǎţare nr. 3

Unitatea de învǎţare nr. 4

Unitatea de învǎţare nr. 6

Suntem GescKisi oricăror sugestii si recomanGări Ge imEunătăţire

Mihai Adrian Hotca

Dup! studiul acestei unit!ţi de fnv!ţare veţi reusi s!:

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de fnvăţare: 1 oră.

doctrină, ca expresie analogă sintagmei ~drept penal - partea specială",

b) Conceptul de legalitate a sancţiunilor de drept penal

$4. Stiinţa dreptului penal

b) Obiectul dreptului penal

6.2. Elementele raportului juridic penal

a) Elementele raportului juridic penal de conformare

8.2. Scoala clasică

$coala clasică a dreptului penal a apărut in al treilea sfert al secolului

8.3. Scoala pozitivistă

Din cauza faptului că nu a fost ancorată in realităţile epocii, doctrina clasică

in cadrul doctrinei pozitiviste, infracţiunea este văzută ca entitate

8.4. Alte curente si scoli de drept penal

Scoala psihologică - scoală apărută in secolul IXX - consideră că dreptul

610. Test de autoevaluare a cunostinţelor

in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate categoriile de legi penale, modul

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de invăţare: 2 ore si 1/2.

B. Clasificarea legilor penale după sfera de aplicare

C. Clasificarea legilor penale după alte criterii

3.3. Principiile aplicării legii penale

64. Structura si conţinutul legii penale

4.2 Conţinutul normativ al legii penale, noţiune si clasificarea normelor

§5. lnterpretarea legii penale

5.1. Interpretarea si problemele interpretării legii penale

Interpretarea legii penale este operaţiunea efectuată pentru aplicarea, in

5.2. Formele interpretării

lnterpretarea legii penale imbracă mai multe forme, in funcţie de

5.3 Metodele de interpretare

a) Metoda interpretării literale sau gramaticale

b) Metoda interpretării logice

c) Metoda interpretării sistematice

d) Metoda interpretării istorico-teleologice

e) Metoda interpretării prin analogie

5.4. Felurile interpretării după rezultat

Rezultatul interpretării legii penale este sensul acesteia, la care a

§6. Aplicarea legii penale in timp

lntrarea in vigoare a legii are loc, de regulă, in termen de 3 zile de la data

in dreptul nostru, această situaţie se soluţionează după regula priorităţii

2. Aplicarea legii penale mai favorabile ~n cazul sancţiunilor definitive. C~nd

7.2. Aplicarea legii penale romane unor infracţiuni comise in străinătate

b) Condiţii referitoare la faptă

$12. Test de autoevaluare a cunostinţelor

Exemple de teste tip grilă

§13. Bibliografie specifică

in cadrul acestei unităţi vor fi prezentate noţiunea, trăsăturile esenţiale, structura