Declaraţie

piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.htm

Declaraţie

1. Revoluţia din decembrie 1989 şi

contrarevoluţia
din 1990
 

  Intre 16 si 22 decembrie a avut loc o

revoluţie, care l-a
răsturnat pe Ceauşescu
şi ar fi trebuit să dărîme puterea
securicomunistă.

  În oraşe ca Piatra Neamţ-

ne-am scuturat de frică doar după
anunţul fugii lui Ceauşescu, aruncîndu-ne in
luptă o dată cu
Contrarevoluţia- care
ne-a păcălit, rătăcit şi dezamorsat.  

   După eliminarea dictatorului ,

revoluţia a fost confiscată de
activişti şi securişti,
care au evitat procesul comunismului şi au
jefuit-
timp de 15 ani- România. Dezinformînd
şi intimidînd, ei au
impus o falsă
democraţie, legitimîndu-se electoral prin
pseudo-
alegerile de la 20 Mai 1990.

    Mi-am dat demisia din FSN pe 22 decembrie 1989,

ora 20.
Începînd din acest moment am făcut tot
ce mi-a stat în putinţă ca
sa alertez intelectualii români asupra
farsei care se juca,
determinîndu-i să apere
energic şi coerent revoluţia.

   Nemulţumit de reacţia celor pe care

încercam să-i determin la
acţiune politică sau de stradă
(personalităţi din Bucureşti care
au refuzat implicarea
frontală in lupta anticomunistă - în
perioada ianuarie/ februarie
1990) am fondat asociaţia "Dialog
Piatra Neamţ"-
dedicată trezirii conştiinţei civice.

   Am încercat să depăşim barajul

dezinformării făcute prin TV,
radio,  presă (Adevărul, Azi. Dimineaţa)
şi prin informatorii
securităţii (nedesconspiraţi).

   Ne-am înscris in tabăra celor care au vrut

să trezească poporul
român captiv,  susţinînd Proclamaţia de la Timişoara şi
mitingul
din Piaţa Universităţii.

1/6
 

2. Reacţia puterii: manipulare şi instigare la

război civil
 

   Văzîndu-se demascată , contestată şi

înfruntată, puterea
securicomunistă a pus
în joc toate mijloacele pentru a apăra
Contrarevoluţia FSN.
Dezinformarea, provocările, simulările,
infiltrările,
cumpărările, şantajul şi intimidările neajungînd –
au recurs la arma ultimă: instigarea la
război civil.  Nu s-au dat
înapoi de la a chema împotriva noastră partea
populaţiei
dezinformată cras  sau degradată grav (printr-un îndelungat
proces
de "reeducare" de tip "fenomenul Piteşti"
–cheia formării
"oamenilor noi, de bine").

   

  Rezultatul a fost o confruntare sîngeroasă si dezastruoasă între

doua
părţi ale populaţiei: reeducaţi şi de-reeducaţi,
între
susţinătorii revoluţiei anticomuniste şi apărătorii
forţelor
contrarevoluţionare. Această realitate a fost
camuflată în spatele
unor conflicte provocate (între regiuni, pături
sociale, etnii) şi
a dus la represiunea oarbă şi barbară a
mişcării noastre. Termeni
ca "mineriada" ascund
adevărul. Forţele care au sugrumat revoluţia
au fost mult  mai  diversificate  şi au acţionat pe tot parcursul
anului
1990 şi pe tot teritoriul ţării.

  Un exemplu este reprimarea brutală a

manifestărilor noastre din
Piatra Neamţ (greva foamei în semn de
solidaritate cu Piaţa
Universităţii din 1-5 mai 1990 , mitingul
de comemorare a
Revoluţiei şi denunţare a confiscării ei
din 16 decembrie 1990,
etc.)

3. Retragerea taberei noastre şi răspunderea

pentru
război civil
  Războiul civil provocat de
neocomunişti în 1990 a făcut (din
fericire) puţine victime (în
sens fizic)  efectele psihosociale
fiind însă îngrozitoare). Am
fi putut avea un carnagiu ( ca în
Algeria , Columbia, Yugoslavia).  Nu s-a întîmplat
aşa numai

2/6
datorită retragerii taberei noastre de pe linia frontului,
părăsirii unei lupte total disproporţionate şi deformate
manipulare.

 A
fost o situaţie stranie, asimetrică, paradoxală  absurdă : noi
ne aflam în revoluţie
anticomunistă, în timp ce adversarii noştri
provocau un  război civil.

  Dar faptul că noi am evitat confruntarea

finală nu micşorează
vinovăţia celor care au provocat
conflictul fratricid pentru a
acoperi urmele crimelor comuniste şi
acapararea puterii economice.

   Victoria contrarevoluţiei a avut, printre

alte efecte cumplite,
pe acela că a determinat pe mulţi din
tabăra anticomunistă să
părăsească o
Românie  contaminată
, în care erau prizonieri de
conştiinţă. Unii (ca Nemeş) au
ales sinuciderea , alţii - exilul.
Ceea ce, contrar părerii celor
rămaşi acasă, a însemnat deseori
alienare şi suferinţă.
Nu mă refer la cei plecaţi din motive
economice-
deşi şi pe ei îi consider victime ale Tranziţiei
Criminale.

  Am plătit dureros tributul tăierii

rădăcinilor noastre şi
relansării de la zero pe scara
economică şi socială , pîndind
continuu situaţia de acasă, în speranţa că românii se vor
trezi şi
că ne vom putea întoarce într-o Românie liberă. 

4. Evenimentele de la Montreal
   Aceasta este explicaţia de fond pentru
modul cum au fost
întîmpinaţi domnii Iliescu şi Teodorescu la Montreal, la 18
septembrie 2004. Cei care au acoperit cu
ţipete de protest
cuvîntarea domnului Teodorescu şi l-au împiedicat pe Iliescu
să
vorbească, forţîndu-i să
părăsească Piaţa României în huiduielile
mulţimii
furioase - au simţit nevoia imperioasă să amintească
celor
doi că s-au exilat din cauza lor. Manifestanţii, erau aşchii
sărite din trupul Pieţei Universităţii şi lucrul
acesta era
exprimat limpede pe pancartele arborate atunci. (Puteţi viziona
filmul manifestaţiei la adresa : http://www.piatauniversitatii.com
)

3/6
   Pentru a preîntîmpina clasicile minciuni ale celor doi musafiri
nedoriţi, în
cadrul unui colocviu ţinut în după-amiaza aceleiaşi
zile la
facultatea unde sînt cercetător (UQAM) am explicat
domnului Răzvan Teodorescu
platforma  politică
a mitingului din
Piaţa României, motivele pentru care fusese tratat
astfel. I-am
amintit rolul jucat de el în declanşarea  războiului civil care a
făcut atîtea victime şi care m-a adus şi pe mine la un
pas de a fi
linşat, pe 3 mai şi pe 16 decembrie 1990.

   Din păcate, domnul Teodorescu

a reacţionat la fel ca în 1990,
făcînd , o
dată ajuns în România, declaraţii jignitoare la adresa
mitingului
nostru, deformînd sensul dialogului dintre noi doi
şi
mai ales ascunzînd semnificaţia
reală a evenimentului de la
Montreal , pe care
îmi făcusem datoria să i-o descifrez academic:
revolta faţă
de distrugerea României , care ne-a forţat să alegem
exilul.

   Am încercat , prin toate mijloacele,  să contracarez noul episod

de dezinformare
(scriind redactorilor de la diverse ziare, dînd
explicaţii telefonice corespondentului Evenimentul Zilei la
Montreal, publicîndu-mi relatarea
şi apelurile ("Manifest al
românilor rămaşi fără
ţară", etc) in forumul ataşat
articolelor
din Evenimentul Zilei dedicate întîmplării
de la Montreal, etc. Nu
am avut nici de această
dată succes, ceea ce mi-a întărit
convingerea ca presa româneasca nu
se poate ridica la înălţimea
unei publicistici responsabile, de
substanţă.

5. Acţiuni prin Internet

  Toate aceste provocări şi
frustrări mi-au zgîndărit rănile,
determinindu-mă să mă "reactivez".

   La 3 octombrie 2004, cu ocazia unui al doilea

miting ţinut în
Piaţa României pentru a se protesta împotriva
dezinformării de la
Bucureşti şi a ne reafirma împotrivirea
faţă de Tranziţia
Criminală postcomunistă, am lansat
platforma A.E.R (Acţiunea
pentru Eliberarea
României). În acel manifest, am semnalat
situaţia în care se
găseşte exilul anticomunist, menţinut departe
de ţară
de către restauraţia criminală.

4/6
  Am primit semne de solidaritate la acest apel,
îndeosebi de la
Paris- unde a avut loc chiar un
miting de susţinere a lui.

   În replică, am sărit în ajutorul celor

care doreau propagarea
prin Internet a adevărului despre genocidul
comunist si
împiedicarea judecării lui, lansînd,
la 2 noiembrie 2004, spatiul
www.procesulcomunismului.com  unde am pus continuu mărturii şi
pledoarii legate de crimele şi manevrele comuniste (începînd
cu
formidabilul fond al domnului Cicerone Ioniţoiu).

  Subliniez subiectul este fierbinte, pentru

că, în optica mea,
perioadele 1944- 1989 şi 1989-2005 formează
un tot unitar şi
trebuie judecate împreună. De aceea am numit
spaţiul "Procesul
comunismului, contrarevoluţiei şi
tranziţiei criminale"

   La data de 21 decembrie 2004 am lansat un alt

spaţiu Internet
:  www.piatauniversitatii.com - un instrument de materializare a
curentului AER,
pus la dispoziţia contestaţiei-
faţă de toate
abuzurile şi manipulările. Am invitat aici pe
toţi cei care vor să
clarifice evenimentele din 1990,  să facă radiografia jafului care
distruge România sau să organizeze acţiuni de emancipare şi
rezistenţă civică.

  Ambele spaţii au fost alimentate zilnic cu

semnale de presă şi
editoriale provocatoare. Sînt
mirat  de
lipsa de reacţie a mediei
din România faţă de aceasta
iniţiativă.

  Intenţionăm să lansăm în curînd  o a doua versiune a celor două

spaţii, integrîndu-le şi organizînd
mai clar rubricile : colecţia
de documente, baza de semnale documentare
şi grupul de panouri de
afişaj şi forumuri de dialog. 

  In noua versiune a sitului-

vom publica si două colecţii inedite
- Jurnal cronologic
şi  o
vastă antologie de presă  -  care vor
reflecta în detaliu
Contrarevoluţia din anul 1990 şi războiul
civil la care a recurs
echipa Iliescu: un jurnal minuţios de radio
si
televiziune şi o colecţie vastă cu articole din presa
perioadei.

5/6
6. Acţiunea în justiţie
   Am întîrziat un pic cu
reorganizarea spaţiilor Internet, pentru
că sîntem
pe cale de a pune aceste doua fonduri şi la dispoziţia
procuraturii,
ca susţinere a acuzaţiei de instigare la război
civil, pe care
am depus-o oficial săptămîna trecută
în dosarul
"mineriadelor din 1990". Noi vrem să demonstrăm
că agresarea
noastră la Piatra Neamţ, frizînd
provocarea la linşaj-  este
datorată manipulării la care a
recurs puterea domnilor Ion Iliescu
şi Petre Roman şi a fost operată prin informatori,
presă şi
televiziune.

  Sperăm ca  plîngerea noastră  să lărgească în spaţiu

(restul
ţarii) timp (restul anului 1990) şi profunzime (aspectul
contrarevoluţionar) spectrul anchetei de care se ocupă procurorul
Voinea. Credem că şi alte victime ale represiunii
postdecembriste
ar trebui să sprijine ancheta,  nu să se rezume la a aştepta
rezultatul ei.

  Am venit la Bucureşti pentru a continua

discuţia începută la
Montreal într-un alt
cadru. Sper ca visul tovarăşilor mei de luptă
să fie
împlinit şi să  putem înfrunta pe domnii Iliescu şi
Teodorescu  (printre alţii) în instanţă,
acolo unde le va fi mai
greu să se fofileze de gravele
răspunderi,  numindu-ne huligani,
golani, legionari, fascişti, vandali,
neisprăviţi, rataţi şi
retardaţi.

Ioan Roşca , 5 mai 2005

6/6