Pseudouratura anticomunista

piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/gpseudo.htm

Pseudouratura anticomunista

Se mai termina un an din epopeea

nenorocita a umilirii Romaniei. La Bucuresti, tovarasul
Ion Iliescu, vajnic
coordonator al ariergarzii comuniste, isi poate savura succesele.
Desigur
succesele MAFIEI SECURICOMUNISTE romane, nu ale natiunii pe care aceasta
paraziteaza distrugator.

Tovarasii sint victoriosi pe toata

linia: revolutia s-a stins, justitia a ramas paralizata,
competitia imbogatirii
a fost cistigata de cine trebuia (si putea). Opozitia s-a inamolit in
neputinta, obstacole si compromisuri. Adevarul a devenit satisfacator de
relativ. Populatia
a trecut de la instinctul supunerii din teroare la cel al
supunerii din lehamite. Martirii
supravietuitori ai represiunii comuniste si
eroii rasturnarii din decembrie se ineaca in
mlastina nesimtirii generale.
Calaii lor prospera.

Abuzurile au devenit regula.

Necinstea incepe sa conditioneze supravietuirea decenta.
Cine nu se poate da pe
brazda (descotorosindu-se de diverse scrupule morale) se
autocondamna la
marginalizare si mizerie. Tinerii au descoperit intelepciunea batrineasca
a lui
"mai bine nu te bagi" si "prinde ce pica". 

Mesajele celor dedicati emanciparii

morale sint innecate cu eficienta de brumul galagiei
oastei de
informatori-provocatori. S-a legiferat ascunderea pentru urmatorii 50 de ani a
documentelor vechiului regim. Au fost eliberati cei citiva tovarasi, care, e
drept, aveau
oarecari dificultati in a-si conduce marile firme, din arest.

S-a legiferat pedepsirea exemplara a

celor ce cirtesc impotriva regimului "defaimind tara"
sau insultind
presedintia. Pentru faptul ca sustin neobosit ca Ion Iliescu si reteaua pe care
o protejeaza  continua distrugerea
Romaniei, ca prezenta lor la cirma tarii e lovita de

1/5
nulitate absoluta, ca
toate gesturile lor sint dovada continuarii traditionalei lor activitati
tradatoare si distructive, mi-ar putea fi aplicati 10 ani de puscarie, daca as
face o vizita pe
acasa.

Din fericire,, si acesta este efectul

benefic al Revolutiei, sint acasa multe constiinte ce nu
se lasa nici cumparate,
nici adormite, nici intimidate. Ei risca sa-si vada intransigenta
amendata cu
ani de puscarie. Deocamdata, Tovarasii evita sa treaca la fapte, pentru ca,
pe
de o parte nu sint inca absolut stapini pe situatie, si pe de alta parte,
puterea lor nu
este inca in mod serios pusa in pericol. Deocamdata, au inca
toate instrumentele sa
manipuleze populatia pentru a ramine la putere
"democratic".

Ce se va intimpla insa in momentul in

care puterea le-ar fi pusa cu adevarat in pericol ?
Numai naivii isi inchipuie
ca se vor da cu eleganta la o parte. Democratia va fi buna
numai cit o vor
putea controla satisfacator. Dupa aceea... mi-e frica sa ma gindesc. Au
dovedit
intodeauna ca sint in stare de orice pentru a nu fi scopiti de putere. Pot
inscena
orice cataclisme politice sau sociale. Sint in stare sa ne impinga si
in vre-un razboi cu
vecinii, daca nu va mai fi nici un mijloc de a amina
pierderea puterii. Cine a inteles bine
istoria comunistilor si principiile lor
ar trebui sa realizeze pericolul.

In fata acestor reale amenintari, in

fata unei tari practic ramase sub ocupatie criminala,
lagar securicomunist
camuflat, patura celor ce lupta pentru libertate si adevar ar trebui sa
primeasca un sprijin solid din partea emigratiei romanesti (macar a partii ei
anticomuniste). Ea e si asa anemica, slabita de manevrele puterii si uneori de
propriile
vicii, insuficent unita, insuficent organizata. Nu este de loc cazul
sa fie tratata numai cu
"spirit analitic critic" . Rezistenta
anticomunista si lupta de emancipare din Romania
trebuiesc ajutate. Minunat
cadou facut "securidemocratiei" bucurestene este
"apolitismul"
si detasarea pe care o practica o mare parte a
romanilor emigrati.

Cu ocazia acestui moment de bilant,

ne putem intreba constiintele: ce-am facut pentru a
ajuta Adevarul si Dreptatea
in confruntarea cu Minciuna si Rautatea, care se poarta azi,
surd dar masiv, in
ROMANIA ? Cu ce am contribuit la rasturnarea retelei si la
dezintoxicarea
atmosferei care o tine in gheare ?

 Observati ca in ciuda mustrarilor care mi s-au adus (ca prea vad

totul in alb-negru)
vorbesc potrivit credintei ca un astfel de razboi este in
curs AZI in Romania. Mai mult,
cred ca teoriile privind
"relativitatea" si "nuantarea" care motiveaza
neinregimentarea
unora in mod clar, in tabara anticomunista, sint subtile
autojustificari, mascind fuga de

2/5
responsabilitate si uneori chiar TEAMA.  E drept ca cel mai bine e sa fii si in
siguranta si
in comoditate si cu constiinta impacata. Atunci (mai ales daca ai la
dispozitie un bun
aparat intelectual) te "dedici" unui sitem de
valori si unor teorii care ....intimplator, sint
convenabile !

Ce vreau ? (Ce cred? Ce sper ?)

Sa nu incetam a spune raspicat

adevarul si a contesta abuzul. Intre a impiedica o
nelegiuire si a o aproba
tacit, exista solutii intermediare. Faptul de a nu putea face
dreptate (din
motive evidente), nu te impiedica de a rosti raspicat si obsesiv adevarul, de
a
exprima neobosit invalidarea morala . Iliescu s-a ales. Nu sint obligat sa
accept moral
acest "abuz implinit". Calin Nemes s-a sinucis. Nu sint
obligat sa ma resemnez in a nu-i
sustine dreptatea.
"Securicomunistii" s-au votat. Sa le fie de bine. Nu ma reprezinta si
nu-
i recunosc.

 Eu de aceea am plecat de acolo (asa ca ironiile la adresa

titulaturii mele de "exilat" ma
lasa rece). Celor interesati le pot
pune la dispozitie declaratia mea publica din 21
decembrie 1990, in timpul
celei de a doua greve a foamei, declansata de reprimarea
brutala a comemorarii
revolutiei, la care s-au dedat "oamenii de bine" din Piatra Neamt pe
16 decembrie 1990.  Nu voi uita
niciodata cei citiva kilometri in care mica noastra coloana
a fost haituita,
bulgarita, insultata. Nu voi uita ferestrele blocurilor la care se striga
"Huu
Timisoara!" . Si nici intrarile blocate ale cimitirului unde
urma sa depunem, la mormintul
generalului Dascalescu, o coroana de flori pentru
soldatii cazuti pe frontul de est si unde
ni s-a strigat " Dati-o in pizda
masii de Basarabie ! La munca, animalelor !". Declaratia
mea de recuzare a
concetateniei cu Ion Iliescu si ceilalti securicomunisti a fost publicata
in
Romania Libera.  Atunci am decis sa
plec. Nu puteau (si nu trebuiau) sa plece toti cei
pentru care ceea ce s-a
intimplat in ultimii 5 ani este inacceptabil. Ei au ramas acolo, unii
resemnindu-se, altii turbind, altii infruntind. Acestora le  urez:

 "Sa le aduca anul viitor ceea ce ne dorim cu sete !"

Ce sustin ? Ca am putea poate gasi un

mod de a-i ajuta pe cei care acasa, LUPTA SI
PENTRU NOI !  Fie si numai finaciar. Acum trei ani,
impreuna cu un grup minuscul de
incapatinati umblam pe la portile taranilor din
judetul Neamt, sa facem campanie
electorala pentru alegerile locale.  Nu aveam nici benzina, nici oameni, nici
hirtie. Si
desigur nici bani. Si-a dat fiecare "cota" pe decembrie,
ca sa se poata deplasa in citeva
sate. Obtinuta dupa o zi si o noapte de coada
la PECO... Primeam din toate partile
sugestii. Urmaream "analizele"
din presa bucuresteana. Rupte de realitatea in care ne
miscam. Incapabile sa
sesizeze acest fapt elementar: ca nu aveam benzina sa mergem
in sate !

3/5
 

Ca sa nu mai spun de ce gaseam acolo.

De faptul ca satenii se fereau de politica ca
dracul de tamiie. Ca
propagandistii puterii circulau pe cararile batute ale vechilor structuri
NECLINTITE. Ca "propagandistii" partidelor de opozitie gafau monumental.
(nu le-o
puteai lua in nume de rau, altii mai buni nu veneau, si nu dadeau nici
benzina...)  Ca in
mai toate satele unde
am fost, cei ce se ofereau pentru listele Conventiei erau cit se
poate de
dubiosi. Ca aici urma sa ne reprezinte hotul de gaini si aici un betivan
notoriu. E
drept, foarte anticomunisti... Ca fiecare partid facea propaganda
contra celorlalte din
Conventie. Ca atunci cind incercam sa depistez gospodarii
mai vrednici, ce se bucurau
de respect si sa le propun a candida chiar ca
independenti, membrii partidelor sareau ca
arsi, considerind esentiala
"credinta in partid" ... Ca atunci cind, ca presedinte a
Conventiei
m-am incapatinat sa sustin criteriul valorii profesionale si morale, tovarasii
mei
de drum s-au facut luntre si punte sa se debaraseze de mine ca sa-si poata
continua
tirgul pentru pozitii pe lista...

Dar cu toate acestea (si chiar din

cauza lor), nu exista decit o singura cale de participare
la democratizarea si
emanciparea Romaniei: sprijinirea fortelor de eliberare de sub
comunism.

Poate ca obsesia solidaritatii

abstracte cu "poporul roman" va fi depasita. Care popor
roman,
victima sau capusa ? Este poate timpul sa se renunte la ipocrita amestecare a
tuturor romanilor in aceeasi oala. Cui folosesc teoriile savante despre "comunismul"
dusmanit de toti romanii. Nu e adevarat. Unora comunismul le-a convenit. Le-a
intrat in
singe. Le-a devenit natura. Le-a organizat universul de relatii. Nu
discut aici motivatiile (e
un subiect in sine) si nici nu vreau sa exprim
dusmanie pentru romanii intoxicati de
comunism. Majoritatea sint victime.
Nevinovate, dar nu inofensive. Din inertia prabusirii
lor interioare, pot
prelungi inca mult cosmarul supravietuitorilor insetati de adevar si
libertate.  Nu sustin ca principiul
democratic ar putea, sau ar trebui eludat. 
E inevitabil.
Dar e timpul sa privim realitatea in fata, sa intelegem ca
acasa, o parte a populatiei, din
pacate majoritara, tine in captivitate o alta
parte ! Si sa ne definim clar simpatiile si
directia ajutorului .

Cu ocazia noului an fac urarea,

(numai catre cei care o cred potrivita):

Jos Comunistii !

4/5
 Ioan Rosca,

1 ianuarie 1995

5/5