Academia de studii economice

Economia agroalimentara si a mediului

Posesie versus detentie precara

Exemple

Student : Stana Sorin Gabriel

Grupa :1316A
Cuprins
Secțiunea 1
Cadru juridic(cu identificarea actului normativ utilizat cu
precizarea monitorului oficial în care s-a publicat și a ultimei
modificări);
Secțiunea 2
Caracterele juridice
Secțiunea 3 
Anumite drepturi și obligații(pe care ai ales sa le prezinti într-o
speță/situație practica);
Secțiunea 4 
Avantaje/dezavantaje
Concluzii 
Bibliografie
1. Cadru Juridic
Actualizat prin Legea 71/2011

Posesia
Art. 916. Notiunea. (1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta
ca un proprietar. (2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica, in mod corespunzator,
si in privinta posesorului care se comporta ca un titular al altui drept real, cu
exceptia drepturilor reale de garantie .     
  Art. 917. Exercitarea posesiei. (1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului
de proprietate asupra bunului fie in mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin
intermediul unei alte persoane . (2) Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si
persoanele juridice exercita posesia prin reprezentantul lor legal.       
Art. 918. Cazurile care nu constituie posesie. (1) Nu constituie posesie stapanirea
unui bun de catre un detentor precar, precum: a) locatarul, comodatarul,
depozitarul, creditorul gajist; b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz,
abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate; c) fiecare coproprietar, in proportie
cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari; d) orice alta persoana care, detinand
temporar un bun al altuia, este obligata sa il restituie sau care il stapaneste cu
ingaduinta acestuia. (2) Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute
posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege.      
 Art. 919. Prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate . (1) Pana la proba
contrara, acela care stapaneste bunul este prezumat posesor.
Detentia precara, odata dovedita, este prezumata ca se mentine pana la proba
intervertirii sale. Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu
exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara.       
Art. 920. Intervertirea precaritatii in posesie. Intervertirea detentiei precare in
posesie nu se poate face decat in urmatoarele cazuri:
a) daca detentorul precar incheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate
cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului;
b) daca detentorul precar savarseste impotriva posesorului acte de rezistenta
neechivoce in privinta intentiei sale de a incepe sa se comporte ca un proprietar; in
acest caz, intervertirea nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului
prevazut pentru restituirea bunului;
c) daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate
cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta.

2. Caracterele juridice
2.1 Definitie
Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui
bun de către o persoana care îl stăpânește și care se comporta ca un proprietar al
acelui bun și că posesorul poate fi cel ce se comportă ca titular al unui alt drept
real, cu excepția drepturilor reale de garanție.
Pentru a produce efecte juridice posesia trebuie să fie utilă, adică să
fie : continuă; neîntreruptă; netulburată; publică; exercitată sub nume de
proprietar.
Posesia este viciată dacă nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele
prevăzute de lege.
Posesiunea de fapt apare în momentul în care fonduri în „ager publicus” sunt date
în folosință cetățenilor romani și care datorită neînțelegerilor iscate ne împărțirii
fondurilor și a numeroaselor răscoale ale păturilor sărace din Roma a fost nevoie ca
posesiunii să i se acorde anumită eficacitate, care în vechiul drept roman nu era
acordată. Astfel posesorilor li s-a acordat un interdict pe calea pretoriană.

Definitie
Detentia, prin opozitie cu posesia, nu este o stare de fapt, ci o stare de drept sau o
situatie juridica bine definita. Ea rezulta intotdeauna dintr-un titlu-conventional,
legal sau judiciar - in temeiul caruia detentorul este indreptatit sa exercite puterea
asupra unui lucru. Au calitatea de detentori: depozitarul, locatarul, comodatarul,
carausul, creditorul gajist, tutorii cu privire la bunurile celor aflati sub ocrotirea lor
etc.
Detentia este definita in art.1853 C.civ., unde se dispune: 'Actele ce exercitam
asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari
etc., sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a acestuia, nu
constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am
exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului sau'.

Deci, specificul detentiei precare consta in faptul ca stapanirea lucrului este lipsita
de elementul intentional, psihologic al posesiei. Stapanirea materiala a lucrului se
exercita pentru altul si nu pentru sine. Precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei.

2.2 Elementele posesiei

Posesia are două elemente constitutive: corpus şi animus.

Caracteristici Juridice
Posesia are anumite caracteristici juridice care o definesc și o disting ca entitate
juridică. Iată câteva dintre caracteristicile juridice ale posesiei:

1. Faptul posesiei: Posesia se bazează pe un fapt, adică pe starea de fapt în

care o persoană deține și controlează un bun în mod efectiv și intenționează
să-l folosească în mod exclusiv. Faptul posesiei poate fi demonstrat prin
exercitarea controlului fizic asupra bunului și comportamentul care reflectă
intenția de a-l deține.
2. Exclusivitatea posesiei: Posesorul are dreptul exclusiv de a deține și utiliza
bunul, cu excluderea altor persoane. Aceasta înseamnă că posesorul poate
exclude sau împiedica alții să utilizeze sau să aibă acces la bunul în cauză.
3. Animus domini: Posesorul trebuie să aibă "animus domini", adică intenția
de a acționa ca și cum ar fi proprietarul legitim al bunului. Aceasta înseamnă
că posesorul trebuie să aibă intenția de a controla și de a folosi bunul ca și
cum i-ar aparține.
4. Protecție legală: Posesorul beneficiază de anumite drepturi și protecție
legală. Posesia conferă posesorului o presumpție legală că deține dreptul de
proprietate asupra bunului, cu excepția cazurilor în care se dovedește
contrariul. Posesorul poate beneficia de acțiuni legale pentru a-și proteja
posesia și pentru a obține despăgubiri în caz de tulburare sau încălcare a
posesiei sale.
5. Durabilitate: Posesia poate continua să existe în mod durabil și să devină
temei pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție. În unele
jurisdicții, dacă posesia este exercitată în mod neîntrerupt și fără contestație
 timp de o anumită perioadă de timp (prescripție), posesorul poate dobândi
dreptul de proprietate asupra bunului.

3. Drepturi si obligatii
Drepturile posesorului

1. Dreptul de a folosi bunul: Posesorul are dreptul de a utiliza bunul și de a

beneficia de avantajele și beneficiile asociate cu posesia acestuia, în
conformitate cu destinația și utilizarea normală a bunului.
2. Dreptul de a exclude terții: Posesorul are dreptul de a exclude alte persoane
de la accesul și utilizarea bunului. Acest drept de excludere implică
protejarea posesiei împotriva intervenției sau utilizării neautorizate de către
terți.
3. Dreptul de a primi despăgubiri în caz de tulburare a posesiei: Posesorul are
dreptul de a solicita despăgubiri sau alte remedii legale în cazul în care
posesia sa este tulburată sau încălcată de către terți.
4. Dreptul de a obține dreptul de proprietate prin prescripție: În unele
jurisdicții, posesorul poate dobândi dreptul de proprietate asupra bunului
prin prescripție, dacă posesia este exercitată în mod neîntrerupt și fără
contestație timp de o anumită perioadă de timp, conform legislației
aplicabile.

Obligațiile posesorului

1. Obligația de a respecta drepturile proprietarului legitim: Posesorul are

obligația de a respecta drepturile proprietarului legitim al bunului. Aceasta
înseamnă că posesorul nu poate să acționeze în mod contrar intereselor și
drepturilor proprietarului și nu poate să dispozite de bunul respectiv fără
aprobarea sau consimțământul acestuia.
2. Obligația de a nu provoca tulburări posesiei altora: Posesorul are obligația de
a nu tulbura posesia altor persoane și de a nu încălca drepturile posesorilor
legitimi ai altor bunuri. Acest lucru implică respectarea drepturilor de
 posesie ale altor persoane și evitarea acțiunilor care ar putea perturba posesia
altora.
3. Obligația de a restitui bunul proprietarului legitim: Dacă posesorul este
conștient că bunul nu-i aparține sau dacă proprietarul legitim solicită
restituirea bunului, posesorul are obligația de a-l restitui proprietarului.

Detenția precară implică o deținere sau control temporar asupra unui bun
fără dreptul legal sau autorizația proprietarului. În cazul detenției precare,
persoana care exercită detenția nu beneficiază de drepturi legale și are
anumite obligații față de proprietarul legitim. Iată câteva exemple de drepturi
și obligații asociate cu detenția precară:

Drepturile detenției precare

Niciun drept legal asupra bunului: Persoana care exercită detenția precară nu
are drepturi legale asupra bunului. Aceasta înseamnă că nu are dreptul de a
utiliza, de a profita sau de a dispune de bun în niciun fel.

Obligațiile detenției precare:

1. Obligația de a restitui bunul proprietarului legitim: Persoana care exercită

detenția precară are obligația de a restitui bunul proprietarului legitim atunci
când acesta solicită restituirea. Deținerea precară nu conferă niciun drept
legal asupra bunului, iar proprietarul are dreptul de a solicita recuperarea sa.

2. Obligația de a nu provoca deteriorări sau distrugeri: Persoana care exercită

detenția precară are obligația de a nu provoca deteriorări sau distrugeri
bunului. Aceasta înseamnă că trebuie să îl mențină într-o stare
corespunzătoare și să îl returneze proprietarului în aceeași condiție în care l-
a preluat.

3. Obligația de a nu utiliza bunul în mod neautorizat: Persoana care exercită

detenția precară nu are dreptul de a utiliza bunul într-un mod neautorizat sau
în alte scopuri decât cele specifice acordate de proprietarul legitim. Aceasta
înseamnă că trebuie să se abțină de la orice acțiuni care ar putea afecta bunul
sau drepturile proprietarului.
 4. Obligația de a permite accesul proprietarului legitim: În cazul în care
proprietarul legitim solicită accesul la bun în vederea inspecției sau
recuperării acestuia, persoana care exercită detenția precară are obligația de
a permite accesul și de a coopera cu proprietarul în acest sens.

Posesia versus Detentia precara + exemple

Posesia și detenția precară sunt două concepte distincte în dreptul proprietății și pot
fi diferențiate astfel:

1. Posesia:
 Posesia este o stare de fapt în care o persoană deține și controlează un
bun în mod efectiv și intenționează să-l folosească în mod exclusiv.
 Persoana care deține posesia are o anumită protecție legală și este
considerată drept posesorul bunului respectiv.
 Posesorul are o anumită presumpție legală că deține dreptul de
proprietate asupra bunului, cu excepția cazurilor în care se dovedește
contrariul.
2. Detenția precară:
 Detenția precară se referă la o situație în care o persoană are în mod
temporar controlul fizic asupra unui bun, dar nu are dreptul legal sau
autorizația de a-l deține.
 Persoana care exercită detenția precară nu are o protecție legală și
poate fi obligată să restituie bunul proprietarului legitim sau să suporte
consecințele legale.

Astfel, diferența principală între posesie și detenție precară constă în dreptul și

autoritatea legală pe care le are persoana care deține bunul. Posesorul are o
protecție mai mare în ceea ce privește posesia și poate beneficia de anumite
drepturi legale. În schimb, cel care exercită detenția precară nu are un drept legal
deținut asupra bunului și poate fi considerat un deținător ilegitim.

Exemple
Posesie:
  O persoană cumpără o casă și se mută în ea, folosind-o ca locuință
principală. Aceasta deține posesia casei și are dreptul legal de a o
folosi și de a o controla în mod exclusiv.
 Un fermier cultivă și îngrijește un teren agricol pe care îl deține în
proprietate. El are posesia terenului și beneficiază de dreptul de a-l
folosi și de a-și desfășura activitățile agricole pe el.

Detenția precară:

 O persoană închiriază un apartament de la un proprietar, dar nu-și

plătește chiria și refuză să plece în ciuda solicitărilor proprietarului.
Aceasta exercită detenția precară asupra apartamentului, deoarece nu
are dreptul legal de a-l deține și nu respectă acordul contractual.
 Un individ pătrunde ilegal într-un depozit și începe să folosească
echipamentele și bunurile din interior fără permisiunea proprietarului.
Această persoană exercită detenția precară asupra bunurilor, deoarece
nu are dreptul legal de a le deține și le folosește fără autorizație.

În ambele exemple, posesorul are dreptul legal de a deține și utiliza bunurile în

mod exclusiv și beneficiază de protecția legii în posesia sa. În schimb, persoanele
care exercită detenția precară nu au dreptul legal deținut asupra bunurilor și pot fi
obligate să le restituie proprietarilor legitimi sau pot suporta consecințele legale
pentru acțiunile lor ilegale.

4. Avantaje si dezavantaje in cazul posesiei si a detentiei precare

Avantajele posesiei:

1. Utilizarea și controlul bunului: Posesorul beneficiază de dreptul de a utiliza

și controla bunul conform nevoilor și preferințelor sale. Poate decide cum să
folosească bunul, când să-l utilizeze și să obțină beneficiile și avantajele
acestuia.
2. Stabilitate și securitate: Posesia oferă un anumit nivel de stabilitate și
securitate în ceea ce privește bunul. Posesorul poate locui într-o locuință,
poate utiliza bunurile mobile sau imobile și se poate bucura de beneficiile și
confortul pe care acestea le oferă.
3. Protecție împotriva unor terțe părți: În anumite situații, posesia poate oferi o
anumită protecție împotriva revendicărilor și acțiunilor altor persoane. Dacă
o persoană posedă un bun de o anumită perioadă de timp și într-o manieră
pașnică, legea poate recunoaște și proteja posesia acelei persoane împotriva
altor terțe părți.

Dezavantajele posesiei:

1. Riscul de pierdere: Posesorul asumă riscul de pierdere a bunului în cazul

unor evenimente neprevăzute, cum ar fi incendii, furturi sau deteriorări
accidentale. În cazul în care bunul este pierdut, posesorul nu poate solicita
despăgubiri sau compensații legale.
2. Răspunderea pentru daune: Posesorul poate fi responsabil pentru orice daune
sau prejudicii cauzate bunului sau altor persoane în timpul posesiei. Dacă se
produc daune sau accidente în timpul utilizării bunului, posesorul poate fi
obligat să suporte costurile reparațiilor sau să plătească despăgubiri.
3. Absența dreptului de proprietate: Posesorul nu are dreptul legal de
proprietate asupra bunului. Drepturile posesorului sunt limitate și pot fi
revocate în orice moment de către proprietarul legitim al bunului.

Avantajele detenției precare:

1. Utilizarea temporară a bunului: Detenția precară permite utilizarea

temporară a unui bun fără a avea dreptul legal de proprietate. În anumite
situații, poate oferi o soluție temporară pentru nevoile sau scopurile unei
persoane.

Dezavantajele detenției precare:

1. Lipsa drepturilor legale: Detenția precară nu conferă posesorului drepturi

legale asupra bunului. Persoana care exercită detenția precară nu are dreptul
de a utiliza, de a profita sau de a dispune de bun în niciun fel și poate fi
revocată în orice moment de către proprietarul legitim al bunului.
2. Riscul de litigii: Persoana care exercită detenția precară poate fi supusă unor
 Concluzii

În concluzie, posesia și detenția precară prezintă diferențe semnificative în ceea ce

privește caracterul juridic și drepturile conferite posesorului. Posesia oferă drepturi
și obligații mai clare și mai solide posesorului, inclusiv dreptul de a utiliza,
controla și beneficia de bun, precum și protecția împotriva unor terțe părți. Pe de
altă parte, detenția precară este caracterizată de absența drepturilor de posesie și se
limitează la o utilizare temporară a bunului, fără a conferi drepturi legale.

În ceea ce privește avantajele, posesia oferă posesorului stabilitate, securitate și

control asupra bunului, precum și protecție legală în anumite situații. În cazul
detenției precare, avantajele sunt limitate și se rezumă în principal la o utilizare
temporară a bunului.

Pe de altă parte, atât posesia, cât și detenția precară prezintă dezavantaje. Riscul de
pierdere și răspunderea pentru daune sunt aspecte asociate posesiei, în timp ce lipsa
dreptului de proprietate și riscul de litigii sunt caracteristici ale detenției precare.

În final, posesia este considerată în general mai avantajoasă decât detenția precară
din punct de vedere legal și al drepturilor conferite posesorului. Este important să
se cunoască și să se respecte legislația specifică în fiecare jurisdicție pentru a
înțelege în detaliu drepturile și obligațiile posesorului.

Bibliografie
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/3875/Detentie_precara
https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/posesia-si-detentia-
precara576.php
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drepturi-reale/
capitolul-iv-posesia/
http://www.euroavocatura.ro/articole/1017/
Posesia__Dispozitii_generale__Art__916_-_921_-_Noul_Cod_Civil_
https://lege5.ro/App/Document/gi2tsmbqhe/contractul-de-mandat-
codul-civil?d=03.05.2023