Table of Contents

1.Noţiune garanţiilor. Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor.....................................................................................2

2.Garanția comună a creditorilor şi protecţia dreptului la executarea obligaţiei.................................................................2
2.2Natura garanției comune.............................................................................................................................................2
2.3Trăsătrile caracteristice ale garanției commune..........................................................................................................3
2.1. Privilegiul (art. 890 Cc)...............................................................................................................................................5
2.2. Acţiunea oblică (art.892-894 Cc)................................................................................................................................6
2.2.1. Noţiunea acţiunii oblice......................................................................................................................................7
2.2.2. Condiţiile de exercitare.......................................................................................................................................8
2.2.3. Efectele exercitării şi admiterii acţiunii oblice...................................................................................................10
2.3. Acţiunea revocatorie (Pauliană)...............................................................................................................................11
2.3.1.Noţiunea și reglementarea acţiunii revocatorii..................................................................................................11
2.3.2.Condiţiile de exercitare a acțiunii revocatorii...................................................................................................12
Efectele admiterii acțiunii revocatorii (art.898 Cc).....................................................................................................13
5. Clauza penală (Cl.P.) (art.947-953 Cc).............................................................................................................................16
5.1Noţiunea, funcţii şi caracterele juridice.....................................................................................................................16
Funcţionarea clauzei penale...........................................................................................................................................17
6.Arvuna (art.954 – 956 Cc)................................................................................................................................................21
6.1. Noţiunea, felurile şi caracterele juridice..................................................................................................................21
6.2 Funcţionarea arvunei (art. 956 Cc)............................................................................................................................22
7Retenţia............................................................................................................................................................................ 22
7.1. Noţiune şi caractere juridice (art. 960 - 964 Cc).......................................................................................................22
7.2. Funcţionarea dreptului de retenţie..........................................................................................................................23

1
Tema7. Garanţiile executării obligaţiilor
1.Noţiunea şi clasificarea garanţiilor executării obligațiilor
2.Garanția comună a creditorilor şi protecţia dreptului la executarea obligaţiei
2.1. Privilegiul
2.2. Acţiunea oblică
2.3. Acţiunea pauliană
3. Fidejusiunea
4. Gajul şi ipoteca
5. Clauza penală
6. Arvuna
7. Retenţia

1.Noţiune garanţiilor. Garanţiile speciale ale executării obligaţiilor.

Definiţia doctrinară a garanţiilor executării obligaţiilor:„ totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi acţiunilor
în justiţie recunoscute direct de lege sau născute prin acordul de voinţă al părţilor raportului obligaţional, prin a căror
exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă.
1.2Clasificarea garanțiilor executării obligaţiilor
a) Generale: b) Speciale:
- Sunt recunoscute de lege, în egală măsură, tuturor - revin numai anumitor creditori.
creditorilor în temeiul dreptului de gaj general. - sunt denumite garanţii speciale ale obligaţiilor.
- Sunt numite garanţii generale ale obligaţiilor. - creditorii sunt numiţi garantaţi.
- Creditorii sunt numiţi negarantaţi sau chirografari.
Este inclus: Sunt incluse:
- Gajul general al creditorilor chirografari. a) garanţia personală: fidejusiunea;
b) garanţiile reale:
- fără deposedare: gajul (ipoteca).
- cu deposedare: amanetul.
c) privilegiul.

 Etimologia cuvântului „chirografar” Provine din combinaţia cuvintelor de origine greacă veche:
kheír (mână) şi grapho (eu scriu). Chirograf – un act scris şi semnat personal de autorul său.
Creditorul chirografar are în susţinerea creanţei sale doar un înscris constatator al obligaţiei, dar nu deţine garanţii:
- posesorii (amanet, arvuna) sau
- neposesorii (gaj fără deposedare, ipotecă).
Semnificaţia termenului de garanţie
1) în sens larg: include toate garanţiile, atât generale 2) în sens restrâns: cuprinde doar garanţiile speciale.
cât şi cele speciale,

2.Garanția comună a creditorilor şi protecţia dreptului la executarea obligaţiei

Esența (art. 888 Cc):
Debitorul răspunde cu întregul său patrimoniu pentru obligațiile sale.
Patrimoniul debitorului servește drept garanție comună a creditorilor săi.
Atributul central a garanției comune:
- Creditorul are dreptul de a urmări bunurile şi drepturile patrimoniale ale debitorului prin 1.sechestrarea, 2.ridicarea,
3.vânzarea lor pentru satisfacerea creanţei.
2.2Natura garanției comune
Creditorii chirografari sunt lipsiţi de orice drept de preferinţă şi de urmărire.
Efectele:
- în caz de insuficienţă de bunuri, creditorii îşi vor satisface creanţele proporţional şi fără distincţie între data
naşterii creanţei: creditorii recenţi vor fi trataţi egal cu cei mai vechi;

2
 - ei vor putea urmări doar bunurile care încă se află în patrimoniul debitorului lor, nu şi cele ieşite.
2.3Trăsătrile caracteristice ale garanției commune
I. Are un caracter general
 are ca obiect întregul patrimoniu al debitorului;
 nu poartă asupra unor elemente individualizate ale patrimoniului;
 existența ei nu este afectată de schimbările sau fluctuațiile care au loc ca urmare a dobândirii sau înstrăinării unor
drepturi;
 poate avea ca obiect și anumite diviziuni ale patrimoniului, numite mase patromoniale.
Specializarea garanției comune (alin. 3 art. 888 Cc)
Esența:
Creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să
urmărească mai întîi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale.
Exemplu (art. 24 din CF):
Fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile proprii:
- cu bunurile proprietate personală şi
- cu cota-parte din proprietatea în devălmăşie, care poate fi determinată de către instanţa judecătorească la cererea
creditorului.
Creanțe născute în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege
Creditorii trebuie să urmărească mai întîi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale.
Dacă acestea nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanțelor:
- pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului.
Excepție:
- cazul în care debitorul răspunde, conform legii sau contractului, doar cu acea masă patrimonială.
II. Este o garanţie comună:
 Aparţine tuturor creditorilor aceluiaşi debitor;
 Este unică, chiar dacă creditorii sunt mai mulți;
 Aparține creditorilor fără a deosebi după cum sunt chirografari sau cu garanții speciale.

III. Debitorul nu este deposedat de bunurile sale, el păstrând gestiunea patrimoniului său
 El păstrează posesia și folosința lor;
 Le poate înstrăina prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte, cu titlu oneros sau gratuit;
 Actele de înstrăinare sunt opozabile creditorilor, cu excepția situației în care ele au fost încheiate în frauda
drepturilor lor.
IV. Nu conferă creditorului dreptul de urmărire şi de preferinţă
 Creditorii îşi vor realiza creanţele numai prin valorificarea silită a bunurilor existente în patrimoniul debitorului,
precum şi celor care vor intra în patrimoniul lui până la realizarea lor intregrală;
 Creditorii nu vor putea urmări bunurile în mâinile dobânditorului, dacă debitorul le-a înstrăinat;
 Creditorii nu pot exercita niciun drept de preferință unii împotriva celorlalți.
V. Este o garanţie proporţională
Principiul egalității creditorilor (art. 889 Cc):
- sumele obținute din urmărirea bunurilor din patrimoniul debitorului se împart între creditori proporțional cu
valoarea creanței fiecăruia.
Exemplu 1 de satisfacere proporţională a creanţelor creditorilor chirografari
1. Debitorul X:
- activul 17.000 lei;
- pasivul 10.000 lei;
- datoria faţă de: A - 6.000 lei, B – 3.000 lei şi C – 1.000 lei.
Efectul superiorităţii activului debitorului:
- fiecare dintre creditori îşi va realiza creanţa în întregime.
Exemplu 2 Superioritatea pasivului debitorului

3
1. Debitorul X:
- activul 5.000 lei;
- pasivul 10.000 lei;
- datoria faţă de: A - 6.000 lei, B – 3.000 lei şi C – 1.000 lei.
Efectul:
- creanţa fiecărui creditor va fi satisfăcută proporţional: A – 3.000 lei (6.000 lei*5.000/10.000); B – 1.500 lei
(3.000 lei*5.000/10.000); C – 500 lei (1.000*5.000/10.000).
Excepție de la principiul proporţionalităţii
- cauzele de preferință (privilegiile și garanțiile reale)
- contracte cu privire la ordinea îndestulării lor.
Limitări ale garanției comune
Regula generală:
- debitorul răspunde pentru obligaţiile sale cu tot activul patrimoniului său.
Excepție (alin.2 art. 888 Cc):
Nu pot face obiectul garanției comune a creditorilor bunurile insesizabile.
Insesizabilitatea unor bunuri din patrimoniul debitorului poate fi
Legală – își are originea în textele Convențională –decurge dintr-o Prin act juridic se poate institui
legii. clauză expresă stabilită în actul de inalienabilitatea bunului (art. 506
dobândire a bunului; Cc) sau insesizabilitatea bunului
(art.1232 Cc).

Bunurile insesizabile stabilite prin lege pot fi grupate în două categorii:

Bunuri insesizabile în consecința inalienabilității lor: Bunuri insesizabile în considerarea scopului pentru
- Bunurile domeniului public (art. 471 alin. 4 care sunt afectate:
Cc); - art. 89 din Codul de executare al RM
- Dreptul de uz și de abitație (art. 636 Cc);

1.Bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului persoanei

fizice sau al membrilor familiei sale (art. 89 C.ex.)
a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară
(pentru bărbaţi), două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă, două
broboade de vară şi două de iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp îndelungat şi care nu are valoare;
    b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor confecţionate din materiale preţioase, precum şi a
obiectelor care au valoare artistică;
    c) toate bunurile copiilor;
    d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie;
    e) icoanele şi portretele de familie, verighetele;
    f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii lui de familie;
    g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei;
    h) mijloacele de transport speciale pentru invalizi, obiectele necesare invalizilor şi bolnavilor, destinate îngrijirii lor;
    i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana debitorului şi a membrilor lui de familie pe 3 luni;
    j) combustibilul necesar în prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei familiei în perioada rece a anului;
2) Bunurile specifice agriculturii
- seminţele de culturi agricole pentru însămânţare şi sădire;
- nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar până la strânsul nutreţurilor noi sau până la scoaterea
vitelor la păşunat, după caz;
- produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;
3) Bunurile domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale

Urmărirea limitată a drepturilor salariale, burselor, pensiilor, onorariilor de autor,

4
 de inventator sau de inovator (art. 106 C.executare):
Efectul urmăririi lor în baza unui document executoriu:
- reţinerea nu poate depăşi mai mult de 20%.
În baza câtorva documente executorii:
- nu mai mult de 50% din cuantumul lor pînă la achitarea deplină a sumei urmărite.
Urmărirea pensiei de întreţinere, a sumelor pentru repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă
vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului, şi a sumelor pentru repararea daunei
cauzate prin tâlhărie sau prin sustragere de bunuri:
- reţinerea constituie nu mai mult de 70% din salariu şi din alte venituri.

Insesizabilitatea convențională
Clauza de inalienabiliatate (art.506 Cc)
Prin contract sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun.
Pentru a fi valabilă, ea trebuie să îndeplinească două condiții:
- să fie temporară, adică să interzică înstrăinarea bunului pentru o durată de cel mult 49 de ani și
- să existe un interes serios și legitim.
Termenul începe să curgă de la data dobîndirii bunului.
Clauza de insesizabilitate (art.1232 Cc)
Caracterul insesizabil al rentei:
- prin contractul de rentă se poate stipula caracterul insesizabil al rentei numai în cazul în care a fost constituită cu titlu
gratuit.
Atributele dreptului de garanție comună
1) Atributul de bază:
dreptul creditorului de a urmări bunurile şi drepturile din patrimoniul debitorului prin:
- sechestrarea,
- ridicarea,
- vânzarea lor şi
- satisfacerea creanţei din produsul obţinut.
2) Drepturi suplimentare:
a) luarea tuturor măsurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor sale (art.891 Cc):
- asigurarea dovezilor,
- îndeplinirea unor formalități de publicitate și informare pe contul debitorului,
- exercitarea acțiunii oblice ori luarea unor măsuri asigurătorii.
c) atacarea actelor frauduloase ale debitorului insolvabil – acţiunea revocatorie;
d) intentarea, în cazurile stabilite de lege, a unor acţiuni directe contra debitorului debitorului său pentru a-şi satisface
dreptul său de creanţă.
2.1. Privilegiul (art. 890 Cc)

Privilegiul este preferința acordată de lege unui creditor în considerarea creanței sale (creditor privilegiat).
Efectele privilegiului:
- conferă creditorului privilegiat numai dreptul de a-şi satisface creanţa cu prioritate faţă de ceilalţi creditori chirografari
ai debitorului.
Reglementarea instituţiei:
1)art.145 din Codul de executare nr. 443 din 24.12.2004, în Monitorul Oficial nr. 34-35 din 03.03.2005;
2) art. 43 alin.2 Legea insolvabilităţii nr. 49 din  29.06.2012, în Monitorul Oficial nr. 193-197 din 14.09.2012.
Trăsăturile caracteristice ale privilegiului
1. este indivizibil.
2. sînt opozabile terților fără să fie necesară înregistrarea lor în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede
altfel.
3. rangul privilegiilor se stabilește prin lege.

5
4. în cazurile expres prevăzute de lege, privilegiul poartă doar asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului
(privilegiile speciale).
Deosebirea privilegiului de garanţiile reale
- Nu acordă creditorului privilegiat un drept distinct de urmărire a bunurilor debitorului. El urmăreşte bunurile în
regimul dreptului de garanție comună;
- Creanţele privilegiate se satisfac în ordinea stabilită de lege, dacă sunt diferite sau dacă sunt de acelaşi fel,
proproţional valorii fiecărei creanţe.
- Garanţiile reale sunt supuse ordinii de preferinţă temporară.
Prioritatea satisfacerii creanțelor
Creanțele garantate cu o garanție reală:
- se satisfac din contul bunurilor grevate cu prioritate față de creanțele privilegiate.
Creanțele privilegiate:
- se satisfac cu prioritate față de creanțele fără privilegiu, chiar dacă acestea din urmă s-au născut mai înainte.
Categoriile de creanţe privilegiate faţă de toate celelalte creanţe (art.145 C.ex.)
Categoria I de creanţe:
    a) plata pensiei de întreţinere;
    b) plăţile ce decurg din raporturile de muncă;
    c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea
întreţinătorului;
    d) reparaţia prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin infracţiune sau contravenţie;
    e) contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de stat.
Categoria a II-a de creanţe:
a) impozitele, taxele şi alte plăţi aferente bugetului public naţional;
    b) taxele de stat, amenzile şi penalităţile aferente bugetului public naţional;
    c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin infracţiune sau contravenţie persoanelor juridice, precum şi asociaţiilor şi
societăţilor care nu au personalitate juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii;
    d) plăţile pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
    e) cheltuielile de asistenţă juridică.
   
Creanţele privilegiate conform art. 43 alin. 2 din Legea insolvabilităţii
1) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii.
2) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor;
3) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda, comisionul de angajament,
fondul de risc), creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, impozitele şi alte obligaţii de plată la bugetul
public naţional;
4) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului.

2.2. Acţiunea oblică (art.892-894 Cc)

Situație practică
 În baza contractului de livrare a energiei termice nr.6012 din 02 octombrie 2006, încheiat între SA
„Termoelectrica” şi ÎMGFL-12, primul furnizează energia termică, iar ultimul are obligaţia la plata pentru utilizarea
energiei termice furnizate.
 ÎMGFL-12 prestează servicii de gospodărie comunală, inclusiv energie termică, la toţi
proprietarii/chiriaşii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile şi nelocuibile ai blocului locativ gestionat.
 Ultimii au beneficiat de serviciul prestat şi au obligaţia de a achita în termen contravaloarea lor, conform
facturilor primite (art.25 alin.(1) al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24 octombrie 2002).
neachitare de către consumatori a sumelor datorate
 ÎMGFL-12 este în drept să acţioneze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, şi chiar are obligaţia
de a o face pentru a stinge creanţa sa faţă de SA „Termoelectrica” din contul achitărilor efectuate de către consumatorii
restanţi.

6
 Din cauza neonorării obligaţiilor de plată, la data de 15 martie 2016 datoria ÎMGFL-12 a consumului de
energie termică constituie 22721571,30 lei devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”.
Pasivitatea ÎMGFL-12 de a acţiona în judecată consumatorii restanţi pentru încasarea datoriei pentru consumul
energiei termice
 ÎMGFL-12 a omis exercitarea drepturilor şi acţiunilor sale;
 Aceasta îl impune în imposibilitate de a achita creanţele sale faţă de SA „Termoelectrica”, cu riscul de a nu-şi
putea satisface creanţa.
Mecanismul de evitare ca la scadenţă debitorul să apară insolvabil
Legea acordă creditorilor:
- anumite mijloace de conservare a patrimoniului debitorului, care constau în preîntîmpinarea pierderii unui drept
subiectiv din patrimoniul debitorului.
Una din astfel de măsuri este acţiunea oblică, care are ca scop conservarea patrimoniului debitorului.

2.2.1. Noţiunea acţiunii oblice

Legala Art. 892 alin. (1) Cc: „ Creditorul a cărui creanţă este certă, lichidă şi exigibilă poate, în numele debitorului său și
independent de voința acestuia: - exercita drepturile şi acţiunile acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului,
refuză sau omite să le exercite.”
Doctrinară Dreptul creditorului (creditor oblic) de a exercita, în instanţa de judecată sau fără concursul ei, drepturile
subiective ale debitorului său, care refuză sau omite să le exercite în dauna primului, faţă de un terţ (debitor oblic).

- „Acţiune indirectă” sau „subrogatorie”.

Motivul:
se exercită de către creditor în locul debitorului său.
Exemple:
- Debitorul a suferit un prejudiciu cuzat de o altă persoană printr-o faptă ilicită şi nu cere repararea lui;
- Creditorul va putea să acţioneze pe cel responsabil, în locul victimei, pe cale oblică.
Elementele definitorii:
1. creditorul oblic are dreptul de a pretinde realizarea unui drept subiectiv care nu-i aparţine;
2. dreptul subiectiv realizat (real sau de creanţă) se bucură de acţiuni în justiţie. Poate fi pretins în instanţa de
judecată. Poate fi valorificat şi fără a recurge la judecată prin somarea debitorului oblic care este dispus să execute
benevol;
3. debitorul refuză sau omite să exercite dreptul subiectiv în cauză;
4. pasivitatea debitorului dăunează creditorului oblic. Dacă nu-l prejudiciază, acţiunea este lipsită de interes.
Domeniul de aplicare
Cazul model de aplicare a acţiunii oblice:
- „B” are o creanţă faţă de „C” şi o datorie faţă de „A”.
- În lipsă de alte active decât creanţa contra lui „C”, „B” nu are nici un interes s-o pretindă, deoarece ar fi doar
un mijlocitor al sumei din patrimoniul lui „C” în cel al lui „A”.
- „B” rămâne pasiv, nu exercită dreptul său.
- „A” rămâne prejudiciat, deoarece nu are alte active ale lui „B” pe care să le urmărească.
Soluţia oferită de lege creditorului
De a exercita dreptul debitorului cu sau fără intentarea unei acţiuni in instanţei de judecată atunci când acesta
neglijează să-l exercite.
Neglijarea debitorului constă în nevalorificarea unei acţiuni:
- în revendicare,
- nulitate
- plata unei creanţe contractuale,
- în repararea unui prejudiciu etc.
Acţiunea oblică în procesul civil
- Nu este o acţiune civilă specială acordată creditorului;

7
- Poartă forma unei acţiuni civile conform dreptului exercitat: acţiune în nulitate, acţiune în încasarea datoriei,
acţiune în despăgubiri etc.;
- Creditorul nu are vreun drept direct contra debitorului debitorului său;
- El nu acţionează în nume propriu, ci se prezintă în numele debitorului său;
- El intentează anume acţiunea debitorului său contra debitorului care devine debitor oblic.
Delimitarea de alte figuri juridice
Acţiunea oblică: Instituţia reprezentării:
a) creditorul nu are nevoie de acordul debitorului - reprezentantul acţionează direct în interesul
pentru a o intenta. reprezentatului;
a) debitorul ar putea să inervină în procesul intentat - el va trebui să demonstreze existenţa
de reclamantul oblic, preluând controlul. Creditorul va împuternicirilor.
rămăne pentru aşi apăra interesele;
a) creditorul acţionează în interes propiu, care
trebuie demonstrat în instanţă.
Jurisprudenţă
Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 19 ianuarie 2011 (dosarul
nr.2ra-57/11):
- instanţa superioară a recunoscut dreptul creditorului de a intenta acţiunea oblică (revendicarea roadei care revenea
debitorului în calitate de arendaş al terenurilor agricole) şi a respins argumentele instanţelor inferioare care nu au admis
acţiunea pe motiv că creditorul oblic nu avea o procură de la debitor.
Creditorul, prin lege, este împuternicit de a depune cerere de chemare în judecata în numele debitorului şi nu necesită
împuterniciri speciale de la acesta pentru efectuarea actelor de procedură.

2.2.2. Condiţiile de exercitare

Pentru a intenta o acţiune oblică, trebuie să se întrunească condiţiile:
1. faţă de debitorul inactiv;
2. faţă de creanţa creditorului oblic;
3. faţă de dreptul exercitat de creditorul oblic prin acţiunea oblică.
Condiţiile faţă de debitorul pasiv
a) debitorul trebuie să fie inactiv:
– nu intentează acţiunea pe care o poate intenta (alin.1 art.892 Cc);
b) debitorul inactiv este în incapacitate de plată sau există pericolul de incapacitate de plată;
c) neexercitarea drepturilor de către debitor pune în pericol executarea în natură a unei obligaţii sau crează a stare de
incertitudine cu privire la posibilitatea executării în natură.
Inactivitatea se poate datora:
- relei-credinţe;
- neglijenţei;
- imposibilităţii obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acţiunii.
Exemplu
- „A” (producător) are contract cu „B” (importator);
- „B” (importator) are contract cu „C” (distributor).
Efectul omiterii de către B a executării silite a contractului cu „A”:
- acţiunea lui „C” contra lui „B” de predare silită a mărfurilor conform contractului de distribuţie nu va avea
succes.
Soluţia:
- „C” va putea cere executarea silită a contractului dintre „A” şi „B” pentru a aduce mărfurile în patrimoniul şi
posesiunea lui „B” şi a le urmări.
Condiţiile faţă de creanţa creditorului oblic (alin. 1 art. 892 Cc)
Creanţa creditorului trebuie să fie:
1. certă – să existe, să nu ridice dubii sau contestaţii.
Creanţă incertă: afectată de condiţie.
2. lichidă – cuantumul (întinderea) este determinat cu exactitate.
8
Exemplu:
- în cazul obligaţiei de plată a despăgubirii prejudiciului suportat de creditor, suma trebuie să fie determinată în
definitiv de către instanţa de judecată.
3. exigibilă – datoria este scadentă, a expirat termenul ei de executare.
4. să fie lichidă şi exigibilă cel târziu la momentul examinării acţiunii, nu la momentul intentării ei (alin. 3 art. 892 Cc).
Efectul acţionării creditorului oblic:
a) pe cale judecătorească:
- condiţiile acţiunii oblice trebuie întrunite la data pronunţării hotărârii;
b) extrajudiciar:
- condiţiile acţiunii oblice trebuie întrunite la data exercitării dreptului debitorului său.
5. creditorul trebuie să aibă un interes serios şi legitim:
- când prin inactivitatea sa, debitorul se află în situaţia de a-l prejudiacia pe creditor;
- există pericolul ca creditorul să nu-şi realizeze creanţa din cauza neexecutării de către debitor a unui drept sau a
unei acţiuni pe care le are împotriva unui terţ.
6. să nu fie prescrisă extinctiv, inclusiv dreptul debitorului inactiv valorificat prin acţiune oblică.
Interesul promovării acţiunii oblice
În cazul obligaţiilor pecuniare:
- debitorul, din cauza pasivităţii sale, este în pericol de a deveni insolvabil sau de a-şi accentua starea de insolvabilitate
existentă;
Problematica: cât poate creditorul oblic reclama de la debitorul oblic
Posibilităţile creditorului se limitează la valoarea propriei creanţe sau ar putea reclama de la terţ întreaga datorie, chiar
dacă excede creanţa sa???
Exemplu:
- creanţa creditorului oblic: 50;
- datoria debitorului oblic: 80.
Raţionamente:
- deoarece interesul creditorului oblic este de 50, el poate intenta acţiune doar în raport cu aceasta suma.
- debitorul are sau ar putea avea mai mulţi creditori care vor intra în concurs cu creditorul oblic.
- Interesul celui din urmă este de a reîntoarce în patrimoniu cât mai multe active posibile.
Soluţiile:
Creditorul ar putea:
- să se limiteze doar la valoarea propriei creanţe ori
- cere valoarea întregii prestaţii, doarece riscă să intre în concurs cu ceilalţi creditori ai debitorului.
Condiţiile faţă de dreptul exercitat de creditorul oblic prin acţiunea oblică
Regula generală:
- creditorul oblic poate exercita drepturile subiective nestinse, care se bucură de acţiuni în justiţie, drepturi deja
născute al căror titular este debitorul.
Jurispridenţă:
Instanţa supremă a respins acţiunea oblică care întrunea toate condiţiile legale, însă tindea să execute silit o hotârâre
judecătorească de încasare în favoarea debitorului a unei datorii pe care acesta a încasat-o deja.
Decizia Colegiului civil, comercial şi contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie 2012
(dosarul nr.2ra-1567/12).
Nu pot fi exercitate pe cale oblică (alin. 2 art.599 Cc):
drepturile şi acţiunile care sînt exclusiv personale ale debitorului.
Sunt exclusiv personale
a) Drepturile personale nepatrimoniale:
- acţiunile de stare civilă,
- stabilirea paternităţii sau a maternităţii,
- drepturile părinteşti,
- acţiunea în dezminţirea informaţiilor defăimătoare,
- repararea prejudiciului nepatrimonial printr-o sumă de bani etc.

9
Raţiunea:
Ele fac parte din acţiunile care cer o apreciere subiectivă din partea titularului, cu aspecte de morală şi etică.
b) Drepturile patrimoniale, ale căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor:
- acţiunea prin care se cere revocarea unei donaţii pentru ingratitudine,
- acţiunea prin care se cere repararea prejudiciului moral cauzat de către debitorul oblic debitorului;
- acţiunea în desfiinţarea sau micşorarea pensiei de întreţinere datorate de către debitor unei persoane.
Excepţie:
– va fi admisă acţiunea oblică pentru declararea rezoluţiunii donaţiei pentru starea de nevoie a debitorului (art.1211 Cc)
Drepturile patrimoniale ale debitorului exercitate prin procedeul acţiunii
oblice în numele debitorului lor
Creditorul poate exercita prin intermediul acţiunii oblice în numele debitorului următoarele acţiuni:
- în nulitatea absolută sau relativă a unui act juridic;
- întreruperea prescripţiei (extinctivă sau achizitivă);
- efectuarea formalităţilor de publicitate de dobândire a bunurilor în proprietate;
- executarea obligaţiei de garanţie contra evicţiunii sau viciilor ascunse ale bunului cumpărat;
- urmărirea penalităţilor;
- rezoluţiunea contractului;
- dreptul de opţiune succesorală pentru acceptarea moştenirii;
- dreptul de preemţiune etc.
Jurisprudenţă
Efectuarea formalităţilor de publicitate de dobândire a bunurilor în proprietate.
Decizia Colegiului civil, comercial şi contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 9 martie 2011
(dosarul nr.2ra-1328/11).
Instanţa supremă a recunoscut:
- acţiunea unui creditor (care deţinea titlu executoriu de încasare din contul debitorului inactiv suma de 24.940 dolari
SUA) de a obliga OCT să înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului pe numele debitorului inactiv.
Circumstanţele cazului
- Creditorul avea titlu executoriu de încasare din contul debitorului inactiv suma de 24.940 dolari SUA;
- Pe parcursul executării s-a stabilit că debitorul inactiv nu avea bunuri susceptibile de urmărire, cu excepţia unui
apartament în mun.Chişinău, recunoscut proprietatea lui în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare;
- Debitorul inactiv se eschiva însă de la executarea hotărârii favorabile sieşi şi nu înscria dreptul său de
proprietate asupra apartamentului la OCT Chişinău şi nu dorea s-o facă.
- Inactivitatea lui făcea imposibilă urmărirea bunului lui în condiţiile achitării datoriei conform titlului
executoriu.
- OCT a fost obligat să efectueze înscrierea dreptului de proprietate.

2.2.3. Efectele exercitării şi admiterii acţiunii oblice

Creditorul exercită acţiunea oblică în numele debitorului, ca şi debitorul.
Prin urmare, efectele acţiunii oblice sunt:
1. faţă de debitorul oblic (părât în proces);
2. faţă de debitorul inactiv;
3. faţă de ceilalţi creditori.
 Efectele faţă de debitorul oblic (pârât în proces)
Cel împotriva căruia a fost intentată acţiunea oblică poate opune creditorului toate excepţiile opozabile propriului
creditor (art. 893 Cc).
Excepţiile (apărările) invocate:
- stingerea obligaţiilor prin compensare (art.974-985 Cc);
- nulitatea actului juridic;
- prescrierea obligaţiei;
- tranzacţia încheiată cu debitorul, chiar şi după data depunerii acţiunii oblice.

10
Excepţii împotriva creditorului oblic:
- debitorul inactiv are active patrimoniale suficiente, acţiunea oblică fiind lipsită de interes.
 Efectele faţă de debitorul inactiv
Calitatea procesuală:
- creditorul oblic este reclamant, nu doar reprezentant al debitorului incativ;
- debitorul inactiv urmează să fie informat şi atras în proces de către:
a) judecător – pentru că în proces se decide asupra drepturilor şi bunurilor sale;
b) creditor – atunci când terţul contestă dreptul invocat, având posibilitatea să beneficieze de toate excepţiile şi probele
debitorului;
c) debitorul oblic – pentru a face hotărârea opozabilă lui.
Efectele hotărârii faţă de debitorul atras în proces:
- hotărârea, chiar şi nefavorabilă, îi va fi opozabilă.
 Efectele faţă de ceilalţi creditori (Art. 894 Cc)
Efectul satisfacerii acţiunii oblice:
- toate bunurile obţinute în baza acţiunii oblice intră în patrimoniul debitorului şi beneficiază tuturor creditorilor
acestuia.
Creditorul care a exercitat acțiunea oblică:
- beneficiază de un privilegiu asupra acelor bunuri în scopul rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu acționarea
pe cale oblică.
Participanții la procesul în acțiune oblică
Reclamantul în acțiunea oblică: SA „Termoelectrica”, creditorul ÎMGFL-12
Pârâți: Iurii Celenco, Igor Celenco, Alexandrei Celenco şi Olgăi Meleca, debitorii ÎMGFL-12
Intervenient accesoriu: ÎMGFL-12 debitorul SA „Termoelectrica” și creditorul pârâților.
Obiectul acţiunii oblice: încasarea din contul pîrîţilor a datoriei pentru energia termică livrată în mărime de 8840,30 lei
în beneficiul intervenientului accesoriu.

2.3. Acţiunea revocatorie (Pauliană)

2.3.1. Noţiunea și reglementarea acțiunii revocatorii;
2.3.2. Condiţiile de exercitare a acțiunii revocatorii;
2.3.3. Efectele exercitării şi admiterii acţiunii revocatorii.
2.3.1.Noţiunea și reglementarea acţiunii revocatorii
Legea nr.133 din 2018 de modernizare a Codului civil al RM reglementează pentru prima data acțiunea revocatorie la art.
895 – 900 Cc.
Codul civil al RM din 2002 nu conținea reglementări privind acțiunea revocatorie.
Reglementarea se conţinea în:
- Proiectul Codului civil al RM, art. 440 (Drept moldovean, nr.1, 2002, p.95).
Noțiunea acțiunii revocatorii (art. 895Cc) Acțiunea prin care creditorul poate cere să fie declarate pe cale
judecătoreasca inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor sale.
Esenţa:
- admiterea ei face inopozabil actul juridic fraudulos faţă de creditorul reclamant;
- are efect relativ, adică profită doar creditorului care a intenta-o;
- nu anulează actul juridic fraudulos, adică nu are efectul de a readuce bunul în patrimoniul debitorului;
- permite creditorului să urmărească bunul direct din patrimoniul terţului dobânditor.
Dubla natura juridică a acțiunii revocatorii
1. Mijloc de protecție a drepturilor creditorului;
2. Natura juridică specială:
- acțiunea în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda intereselor creditorului.
Domeniul de aplicare
 Se aplică tuturor actelor juridice cu privire la drepturi patrimoniale, indiferent de categoria din care fac parte;
 Este asemănător domeniului acțiunii oblice

11
 Poate fi intentată de oricare creditor, indiferent că este chirografar, gajist, ipotecar sau privilegiat.
Sunt susceptibile de contestare ca fiind suspecte:

Contractele cu titlu oneros: Contractele cu titlul gratuit:

vânzarea, locaţiunea, figejusiunea, contractul de donaţie,
tranzacţie, darea în plată, aportul la capitalul unei actul juridic unilateral
societăţi, vânzarea părţilor sociale, cesiunea de creanţă; renunţarea la o succesiune sau legat.

2.3.2.Condiţiile de exercitare a acțiunii revocatorii

1. Prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor:
- debitorul și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului juridic.
Sunt excluse:
- actele juridice prin care debitorul, de exemplu, plătește o datorie.
Creditorul reclamant are sarcina dovedirii insolvabilității debitorului prin orice mijloace de probă.
2. Frauda debitorului
Necesită a fi demonstrate:
- existenţa unui act suspect care cauzează un prejudiciu creditorului şi
- nu numai intenţia directă de a-l prejudicia pe creditor, dar și
- simpla cunoaștere de către debitor a faptului că își provoacă sau își agravează starea de insolvabilitate.
Dovada intenţiei de a frauda
Debitorul donează un bun, deşi are dificultăţi financiare; Alţi factori:

Vinde la un preţ redus Momentul actului fraudulos coincide suspect cu

momentul scadenţei creanţei creditorului sau
Se încheie înainte de pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti prin care este obligat să execute obligaţia
etc.

Dă în locaţiune la chirie minimă,

Schimbă bunuri inegale fără a cere şi o sultă etc.

3. Complicitatea terțului la fraudă

Cerința dată se aplică exclusiv în privința actului juridic atacat cu titlu oneros.
Creditorul trebuie să demonstreze frauda terțului, care există atunci când:
a) terțul contractant sau beneficiarul actului a cunoscut ori trebuia să cunoască că actul juridic va dăuna creditorului sau
că el a fost încheiat cu intenția de a dăuna creditorului; sau
b) dacă actul juridic a fost încheiat înainte de apariția dreptului creditorului, terțul contractant sau beneficiarul actului
juridic a cunoscut intenția debitorului de a dăuna creditorilor în general.
Prezumția fraudei debitorului la încheierea actului juridic cu titlu gratuit (alin. 3 art. 895 Cc)
 Se prezumă că debitorul cunoștea sau trebuia să cunoască că actul juridic cu titlu gratuit va dăuna creditorului ori
creditorilor în general dacă:
- acesta este încheiat în ultimele 12 luni ce preced înaintarea acțiunii revocatorii.
Prezumția legală a complicității părților actului juridic cu titlu oneros (alin. 4 art. 895 Cc)
Acestea sînt prezumate că cunoșteau sau trebuiau să cunoască că el va dăuna creditorului ori creditorilor în general dacă:
- actul juridic este încheiat în ultimele 12 luni ce preced înaintarea acțiunii revocatorii și
- acesta constituie:
    a) un act juridic în care valoarea de piață a prestației debitorului depășește cu o treime valoarea de piață a
contraprestației terțului contractant; sau

12
    b) un act juridic încheiat de către debitor cu o persoană afiliată debitorului sau al cărui beneficiar este o
persoană afiliată debitorului.
Intenţia de a frauda – voinţa culpabilă a participanţilor actului juridic
a) Debitorul:
- doreşte să se eschiveze de la executarea obligaţiilor;
b) Terţul cocontractant:
– a beneficiat de actul juridic fraudolos, intenţionat s-a asociat la frauda debitorului.
Important este să fie demonstrată reaua-credinţă a terţului dobânditor.
Debitorul şi terţul cocontractanţi sunt copârâţi.

Condiţiile faţă de creanța creditorului (alin. 6 art. 895 Cc)

Creditorul poate înainta acțiunea revocatorie chiar dacă creanța sa încă nu este exigibilă.
Concluzia:
- creditorul la data depunerii acţiunii trebuie să deţină contra debitorului:
- o creanţă certă, adică are o existență sigură și nu este stinsă la data înaintării acțiunii revocatorii.
Natura creanţei: contractuală, delictuală.
Nu este necesar:
- ca creanța să fie lichidă şi exigibilă;
- un titlul executoriu de constatare a creanței creditorului.
Limitele acțiunii revocatorii (art. 897 Cc)
Nu poate înainta acțiune revocatorie creditorul care:
- a consimțit la încheierea actului juridic de către debitor sau
- a renunțat expres în alt mod la dreptul de a ataca actele debitorului pe calea acțiunii revocatorii.
Termenul de prescripție a acțiunii revocatorii
Acțiunea revocatorie se prescrie extinctiv în termen de 1 an de la data la care creditorul:
- a cunoscut sau trebuia să cunoască dauna ce rezultă din actul juridic supus atacării.
Felurile prescriptibilității
Prescriptibilitatea dreptului de creanță: Pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii este necesar ca dreptul de creanță al
creditorului să nu se fi prescris extinctiv.
Prescriptibilitatea dreptului de a înainta acțiunea revocatorie: - termenul special de 1 an.
Calcularea termenului de înaintare a acțiunii revocatorii
Data la care creditorul:
1. a cunoscut sau
2. trebuia să cunoască
dauna ce rezultă din actul juridic supus atacării.
Ambele momente sunt raportate la data cunoașterii prejudiciului, dar nu la data încheierii actului juridic fraudulos.

Efectele admiterii acțiunii revocatorii (art.898 Cc)

1. Față de creditorul care a depus acțiunea revocatorie și față de toți ceilalți creditori care, putînd depune acțiune
revocatorie, au intervenit în cauză:
- actul juridic atacat va fi declarat inopozabil.
Inopozabilitatea presupune că:
- actul juridic fraudulos nu va produce efecte în raportul dintre creditorul reclamant și terțul pârât
- primul se va comporta așa ca și cum actul nu s-ar fi încheiat, iar bunul obiect al actului nu ar fi ieșit niciodată din
patrimoniul debitorului.
Operează:
- numai în limitele valorii creanței, adică dacă valoarea creanței este mai mică decât a bunului, inopozabilitatea va fi doar
parțială, până la concurența creanței creditorului. Suma rămasă după satisfacerea creanțelor se restituie terțului contractant
sau, după caz, beneficiarului.
Efectul relativ al acțiunii revocatorii
Beneficiază numai:

13
1. creditorului-reclamant, cel care a depus acțiunea revocatorie;
2. creditorilor intervenienți în cauză.
Aceștia își vor realiza creanțele cu respectarea scadenței și cauzelor de preferință existente între ei.
Nu beneficiază:
- celorlalți eventuali creditori ai debitorului.
Explicația:
Specificul acțiunii revocatorii – expresia manifestării unui drept propriu al creditorului.

Efectul admiterii acțiunii revocatorii între debitor și terț:

- actul rămâne valabil.
- terțul evins de către creditor are la îndemână o acțiune în regres împotriva debitorului în baza contractului.

Efectele admiterii acțiunii față de terț (alin. 3 art. 898 Cc)

Drepturile și obligațiile terțului:
1. de a păstra bunul cu obligația de a plăti creditorului o sumă de bani egală cu dauna suferită de acesta prin
încheierea și executarea actului juridic.
Terțul are opțiunea:
- de a efectua plata către creditor-reclamant sau
- de a abandona bunul în mâinile acestuia.
Efectul neplații creditorului-reclamant
Hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii va a avea ca efect:
- indisponibilizează bunul pînă la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea revocatorie.
Pînă la modernizarea Codului ciivl, actele frauduloase ale debitorului puteau fi contestate prin:
a) Acţiunea pauliană de drept comun, întemeiată pe:
- caracterul contrar ordinii publice a actului juridic (art. 207 Cc – scopul urmărit de debitor prin încheierea actului –
diminuarea patrimoniului şi evitarea urmăririi activelor sale de către creditor);
- caracterul fictiv al actului juridic – fără intenţia de a produce efecte juridice, art.221 alin.1 Cc.
Jurisprudenţă:
Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al CSJ din 29 iunie 2011 (dosarul nr.2ra-865-11)
Circumstanţele speţei:
- deteriorarea automobilului reclamanţilor într-un accident rutier;
- unicul moştenitor, care a moştenit şi obligaţia de despăgubire, a donat lotul de teren şi casa moştenite fiicei sale.
Soluţia instanţei supreme
Contractul de înstrăinare este fictiv.
Motivele:
- el constituie o metodă de eschivare de la repararea pagubei pricinuite;
- nu s-a urmărit intenţia de a produce efectele juridice ale donaţiei;
- nu a fost transmis imobilul către donatar, dar posedă şi se foloseşte de el în continuare donatorul, inclusiv către
data soluţioării pricinii în apel.
Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al CSJ din 16 iulie 2014 (dosarul nr.2ra-1557-14).
Circumstanţele cazului:
1. A (împrumutător) şi B (împrumutat) încheie un contract de împrumut:
- suma 38 000 dolari, fapt confirmat prin recipisa din 31 august 2001;
- scadenţa împrumutului: 30 ianuarie 2001.
2. 09 noiembrie 2001 „B” încheie contract de vânzare-cumpărare cu „C” (nepotul său):
- Obiectul: casa de locuit – 20 000 lei (evaluarea cadastrală: 110 000 lei); mobilierul – 37 000 lei;
3. Februarile 2002 reclamantul intentează acţiunea în judecată privind încasarea datoriei.
Instanţa supremă a stabilit
- „B” (vânzător) continuie să administreze de fapt bunurile, fapt confirmat prin încheierea contractului de furnizare
a energiei electrice la 10 februarie 2004; semnarea la 11 mai 2005 a instrucţiunii privind „Regulile de folosire a utilajelor
de gaze” şi respectiv cererea adresată la SA „Apă-Canal” din 11 noiembrie 2007.

14
- B (vânzător) continuie să locuiască până în prezent în imobil, fiind citat la adresa imobilului înstrăinat;
- C (nepotul-cumpărător) a activat în localitate doar în perioada 23 august 2004 - 01 septembrie 2005, fapt
confirmat prin certificatul eliberat de Primăria localităţii din 01 iulie 2009.
Soluţia instanţei supreme:
Declararea nulităţii ca fiind fictive, încheiate fără intenţia de a produce efecte juridice contractele de vînzare-cumpărare:
- a bunului imobil situat pe str. Cireşilor, 6, or. Ialoveni cu preţul de 20000 lei şi
- a mobilierului din casă în sumă de 37000 lei, încheiate între vînzătorul „B” şi cumpărătorul „C” la 09 noiembrie
2001.
Decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al CSJ din 18 decembrie 2013 (dosarul nr.2ra-3332-13)
Circumstanţele de fapt:
- Creditorul s-a adresat în instanţă pentru încasarea datoriei de la debitor;
- Ulterior, prin acţiunea suplimentară, a cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care debitorul a
vândut cota parte de ¼ din imobil fostei soţii cu care continua să domicilieze.
Dovedirea caracterului fictiv al actului juridic
- debitorul locuieşte, chiar şi după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în imobil împreună cu terţul
dobânditor (fosta soţie) şi copiii acestora;
- debitorul şi terţul dobânditor locuiesc în aceeaşi casă şi duc o gospodărie comună ca soţ şi soţie.
Instanţa supremă a statuat:
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu scopul de a se eschiva de la o eventuală urmărire a imobilului de către
creditor pentru executarea obligaţiilor sale patrimoniale.
Confirmarea intenţiei:
- la momentu înstrăinării cotei ideale din bun, debitorul avea datorii faţă de creditor.
Conform legislaţiei RM actele frauduloase ale debitorului por fi contestate şi prin:
b) Acţiunea pauliană de dreptul insolvenţei (art. 104 şi 105 Legea insolvabilităţii nr.149/2012).
Administratorul/lichidatorul poate cere nulitatea actelor juridice (art. 104 al Legii149/2012):
    1) fictive sau fraudulose încheiat de debitor, care a afectat drepturile creditorilor;
    2) cu titlu gratuit din partea debitorului, cu excepţia actelor de îndeplinire a unor obligaţii morale sau actelor pentru
binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporţională patrimoniului său;
    3) la care prestaţia debitorului este vădit mai mare decît cea primită;
Nulitatea se prescrie la 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate.   
4) încheiate sau plăţile efectuate în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii introductive de insolvabilitate care ar
favoriza un creditor faţă de altul.
Jurisprudenţă:
Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al CSJ din 13 noiembrie 2013 (dosarul nr.2ri-47/13).
Circumstanţele de fapt:
- administratorul insolvabilităţii unui SRL a intentat o acţiune în nulitate absolută a actului de primire-predare a
automobilului prin care societatea, înainte de a fi declarată insolvabilă, îi transmite unicului asociat, în contul salariului,
dreptul de proprietate asupra automobilului aflat în proprietatea societăţii;
- actul de primire-predare a fost încheiat cu o zi înainte de a intra în vigoare ordonanţa judecătorească prin care
puteau fi urmărite bunurile societăţii, încă nedeclarată insolvabilă, de către creditori.
Soluţia instanţei supreme:
- declararea nulităţii absolute a actului juridic, deoarece a fost încheiat printr-o înţelegere dolosivă;
- administratorul societăţii şi unicul asociat al societăţii au încheiat actul în scopul eschivării de la achitarea
datoriilor întreprinderii faţă de buget.

3. Fidejusiunea CAP.XX ART.1628-1648

4. Gajul şi ipoteca CAP.V ART.667-773

15
 5. Clauza penală (Cl.P.) (art.947-953 Cc)
5.1Noţiunea, funcţii şi caracterele juridice
5.2Funcţionarea clauzei penale

5.1Noţiunea, funcţii şi caracterele juridice

Definiţia:
Clauza penală - este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în
cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate)
(art. 947 alin.(1) Cc).
Exemplu:
În contractul de vânzare-cumpărare părţile pot stabili că: „În cazul în care cumpărătorul nu achită preţul în termen, el va
datora vânzătorului o penalitate de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere”.
Clauză contractuală este numită de clauză penală.
Suma calculată conform acestei clauze se numeşte penalitate.
Obiectul Clauzei penale
Regula generală:
- sumă de bani, care evaluează suma despăgubirilor.
Ar putea fi şi un alt bun.
Exemplu:
într-un contract de prestare a serviciilor de telefonie sau de internet:
- s-ar putea prevedea că în caz de neprestare a serviciului timp de o oră, consumatorul va primi două ore de serviciu
gratuit.
Prima oră este o compensare a orei ratate.
A doua oră – o penalitate moratorie.
Importanţa practică a Clauzei penale
1. Părţile evită dificultăţile probării existenţei şi întinderii prejudiciului.
Sarcina creditorului:
- de a proba ipoteza aplicării Cl.P, adică: neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere a
obligaţiei contractuale.
Dreptul creditorului:
- de a cere penalitatea indiferent de prejudiciul real suportat şi chiar în lipsă de prejudiciu. Excepţie: art.953 Cc.
2. Este un mijloc de presiune asupra debitorului pentru a executa corespunzător contractul.
Funcţiile clauzei penale
a) funcţia reparatorie:
1) pentru neexecutarea totală sau neexecutarea necorespunzătoare a obligaţiei datorate:
- părţile vor evalua despăgubirile compensatorii, cele care vin să înlocuiască prestaţia sau o parte din ea (penalitate
compensatorie).
Exemplu:
Într-un contract de antrepriză în construcţii se poate prevedea că
„Antreprenorul va plăti clientului o penalitate de 50 de euro pentru fiecare defect la executarea lucrărilor interioare şi de
100 de euro pentru fiecare defect la executarea lucrărilor de faţadă.”
Scopul acestei penalităţi:
- de a evalua costul reparaţii de sine stătătoare, de către client, a defectelor lucrării,
- ceea ce scuteşte, în lipsă de clauză contrară expresă, antreprenorul de la remedierea acestor defecte.
2) pentru prejudiciul suportat de către o parte contractantă pentru executarea cu întârziere a obligaţiei
Penalitatea nu va înlocui prestaţia datorată propriu-zisă, ci se va cumula cu ea.
Penalitatea se numeşte penalitate de întârziere sau moratorie.
Ea evaluează despăgubirile moratorii suportate de partea creditoare.
b)funcţia sancţionatorie
- penalitatea se datorează creditorului indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului cauzat prin neexecutare.

16
- este suficientă survenirea neexecutării, din culpa debitorului, pentru a declanşa plata penalităţii în virtutea forţei
obligatorii a contractului.
- debitorul este pedepsit printr-o sancţiune privată chiar în absenţa unui prejudiciu real.
c) funcţia de garanţie
- este un mijloc de presiune asupra debitorului care, ştiind că este ameninţat cu plata sumei forfetare ridicate, va
face tot posibilul să execute întocmai prestaţiile datorate.
Exemplu:
Debitorul are în faţa sa două facturi, care provin de la diferiţi parteneri de afaceri, dar nu are mijloace suficiente să le
achite pe ambele.
Cum va proceda? Pe care o va achita?
Răspunsul:
- alegerea logică este de a plăti factura care poartă o penalitate mai mare asupra debitorului.
Caracterele juridice ale clauzei penale
a) este o clauză contractuală:
- se conţine în contractul dintre părţi sau separat de acesta.
b) caracterul accesoriu:
- garantează o creanţă valabilă (art. 947 alin.(2) Cc) şi
- urmează situaţia juridică a contractului în care se conţine.
c) caracterul solemn:
- trebuie întocmită în scris în formă autentică dacă legea cere forma autentică pentru actul juridic căruia i se aplică clauza.
În celelalte cazuri, clauza penală este întocmită în scris, sub sancțiunea nulității absolute (art. 948 Cc).   
Penalitatea legală (art.952 Cc).
Legea poate stabili penalităţi legale aplicabile în ipoteza neexecutării unor obligaţii specificate expres în lege.
Scopul:
- de a limita libertatea părţilor de a fixa mărimea penalităţii.
Efectele penalităţii legale:
- nu poate fi exclusă şi nici micşorată anticipat prin acordul părţilor.
Exemplu:
 Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
126-131 din 27.06.2003, art. 32 prevede:
„(1) Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru
fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului,
serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.
(2) În cazul încălcării termenelor stabilite, conform art.21, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării
lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră,
dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).”
 Legea nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 47-49 din
06.04.2007, art. 6 alin.(6) prevede:
„În caz de încălcare a termenului de plată a indemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina
asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere,
penalitate de 0,1% din suma indemnizaţiei sau despăgubirii”.
Funcţionarea clauzei penale
Pentru funcţionarea clauzei penale se cer întrunite condiţiile generale ale răspunderii contractuale, dar cu următoarele
derogări:
- scutirea de sarcina probei prejudiciului:
creditorul care solicită încasarea penalităţii trebuie să demonstreze:
- doar circumstanţa faptei ilicite sub forma neexecutării contractului.
În cazul obligaţiilor de rezultat, neexecutarea se prezumă, creditorul trebuie să demonstreze:
- doar că debitorului îi revine o obligaţie.
Vinovăţia debitorului în privinţa neexecutării
- este o condiţie de plată a penalităţii (art. 624 alin.(5) Cc);

17
- vinovăţia debitorului se prezumă (art. 602 alin.(1) Cc).
Apărarea de fond a debitorului:
- demonstrarea lipsei vinovăţiei în neexecutare.
Exemplu:
- indicarea survenirii unei forţe majore sau intervenţia unui terţ pentru care nu răspunde, îl eliberează de obligaţia plăţii
penalităţii.
Avantajul în materie de condiţii de funcţionare şi probaţiune
Creditorul este scutit de sarcina:
- de a demonstra că el a suferit un prejudiciu şi care este mărimea exactă a acestui prejudiciu;
- nu mai trebuie să demonstreze legătura cauzală dintre neexecutare şi prejudiciu.
Creditorul trebuie să demonstreze:
- că tipul de neexecutare care a avut loc se cuprinde în prevederea clauzei penale.
Exemplu:
- dacă clauza penală este exprimată doar pentru ipoteza unor defecte ale mărfii (exprimată, de regulă, într-o sumă fixă), ea
nu va putea fi aplicată pentru ipoteza întârzierii în livrarea de mărfuri (exprimată, de regulă, ca un procent din suma
întârziată per zi).
Felurile penalităţii și cumularea ei cu alte rimedii juridice

Clauza penală compensatorie: Penalităţile moratorii:

- înlocuieşte prestaţia;
- este inadmisibil cumularea şi penalităţii compensatorii şi
a executării în natură (alin. 1 art. 949 Cc).
- pot fi cumulată cu executarea în natură a prestaţiei.
- nu exclud plata dobânzilor, chiar dacă nu se pot
aplica la dobânzi.
Potrivit art. 942 Cc
- dobînda, dobînda de întîrziere sau, după caz, penalitatea
se calculează numai asupra sumei de bază a obligației
pecuniare (capitalului).

Exemplu:
Debitorul datorează creditorului:
- un împrumut de 1.000 şi
- o dobândă de 20 (care are o rată anuală de10%).
Efectul întârzierii plăţii lor timp de o lună:
- creditorul va putea cere:
a) împrumutul de 1.000;
b) dobânda de 20;
c) penalitatea stabilită de contract (dacă penalitatea are, spre exemplu, o rată de 0,05% per zi de întârziere, ea se va
aplica doar sumei împrumutului şi va constitui 0,5 % pe zi sau 15 per lună).
În total, creditorul va cere 1.035 după o lună de întârziere.
Cumulul penalităţii moratorii cu dobânda legală de întârziere
Plenul Curţii Supreme de Justiţie în pct. 22 din Hotărârea explicativă nr.9 din 24.12.2010 privind aplicarea de către
instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere sau
executare necorespunzătoare a obligaţiilor pecuniare,cu excepţia celor izvorâte din contractul de credit bancar sau
împrumut., în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 5-6, 2011 stabileşte că:
„În situaţia în care contractul nu prevede clauza penală punitivă, pentru perioada pentru care au fost calculate
penalităţi, nu urmează a fi calculate dobânzi de întârziere dacă mărimea acestora se acoperă de cea a penalităţilor. Or,
acest prejudiciu suportat de creditor este recuperat conform penalităţilor, prin care părţile au convenit anticipat şi
asupra prejudiciului cauzat prin întârzierea executării”.
Concluzia instanţei supreme
- cumulul se admite doar dacă este permis expres de contract;
- în lipsă de clauză expresă care permite cumulul, creditorul ar putea cere fie dobânda legală de întârziere, fie
penalitatea, însă doar în limita celei mai mari dintre ele.
18
Raţiunea lipsei cumulului penalităţii moratorii şi a dobânzii legale de întârziere:
- cumulul nu este logic, deoarece constituie o dublă despăgubire a creditorului.
Efectul modernizării Codului civil (alin. 4 art. 942 Cc )
În cazul în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere:
- fie dobânda de întârziere calculată conform art. 942 Cc
- fie penalitatea pentru întârziere.
Cumulul penalităţii și a acţiunii generale în despăgubire
Scopul clauzei penale în contract:
- de a facilita procesul de reparare a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea obligaţiei.
Efectul suferirii de către creditor a unui prejudiciu real care depăşeşte suma evaluată anticipat în clauza penală:
- pe lângă încasarea penalităţii, creditorul poate solicita repararea prejudiciului în partea care depăşeşte mărimea
penalităţii (art. 949 alin.(2) din Codul civil).
Concluzia:
Legiuitorul instituie o prezumţie simplă:
- orice clauză penală este o clauză penală inclusivă, care prevede o penalitate ce constituie totalul despăgubirilor datorate
creditorului pentru neexecutarea contractului.
Derogarea în mod expres de la regimul clauzei penale inclusive
Părţile pot utiliza următoarele tipuri de clauze penale:
a) clauză penală alternativă, care prevede posibilitatea creditorului de a cere fie despăgubiri, fie penalitate;
b) clauză penală punitivă, care prevede că creditorul poate cere în mod cumulativ: repararea prejudiciului integral şi plata
separată a penalităţii;
c) clauză penală exclusivă, care prevede că creditorul poate cere doar penalitate. Valoarea acestei clauze este de a limita
răspunderea şi produce efecte doar dacă neexecutarea nu este săvârşită de către debitor din intenţie sau culpă gravă.
Reducerea penalităţii de către judecător
Conform art. 953 alin.(1) din Codul civil: „ În cazuri excepţionale, luîndu-se în considerare toate împrejurările, instanţa
de judecată poate dispune, la cererea debitorului, reducerea penalității disproporţionat de mari. La reducerea penalităţii,
trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.”
Din norma legală se deduce că:
- instanţa nu poate reduce clauza penală;
- instanţa nu poate, în nicio situaţie, mări penalitatea, ci o poate reduce numai excepţional, în cazuri şi în condiţii
strict prevăzute expres de lege;
- judecătorul nu este obligat să reducă penalitatea, nefiind ţinut să motiveze în mod special decizia sa de a aplica
clauza penală fără a o reduce, cu excepţia cazului în care va trebui să înlăture apărarea de fond făcută de debitor în sensul
reducerii penalităţii;
- judecătorul nu poate, din oficiu şi fără a pune în discuţia părţilor, să reducă propriu-zis clauza penală. În acest
sens, Curtea Supremă de Justiţie a explicat că „instanţa de judecată va reduce clauza penală doar în cazul în care debitorul
a solicitat aceasta”. A se vedea: pct. 9 din Hotărârea explicativă a Plenului nr. 9 din 24.12.2010.
Efectul achitării benevole de către debitor a penalităţii
Debitorul nu va putea cere reducerea penalităţii dacă a achitat-o integral în mod benevol (art. 953 alin.(2) din Codul civil).
Raţiunea normei:
- plata constituie o acceptare implicită a corectitudinii ei.

Circumstanţa care justifică reducerea penalităţii de către judecător

- cuantumul ei disproporţionat de mare, şi
- situaţia excepţională.
Determinarea caracterului disproporţionat are loc:
- prin compararea, pe de o parte, a penalităţii, a cărei încasare o solicită creditorul, şi, pe de altă parte, a
prejudiciului real suferit de creditor.
Debitorul, pentru a demonstra disproporţia, trebuie:
- să demonstreze suficient de convingător mărimea prejudiciului real.

19
Creditorul, dimpotrivă, va aduce proba unui prejudiciu real mai mare, diminuând şansele reducerii clauzei penale de către
judecător.
Criteriile care permit reducerea clauzei penale
În Hotărârea explicativă nr. 9 din 24.12.2010 (pct.9 şi 10), Curtea Supremă de Justiţie sunt menţionate următoarele
temeiuri de reducere a clauzei penale:
- situaţia financiară dificilă a debitorului;
- mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei;
- mărimea excesivă a penalităţii;
- datoria a fost achitată;
- o întârziere neesenţială în executarea obligaţiei de rând cu procentul înalt al penalităţii.
Circumstanţa care justifică reducerea penalităţii de către judecător
- cuantumul ei disproporţionat de mare, şi
- situaţia excepţională.
Determinarea caracterului disproporţionat are loc:
- prin compararea, pe de o parte, a penalităţii, a cărei încasare o solicită creditorul, şi, pe de altă parte, a
prejudiciului real suferit de creditor.
Debitorul, pentru a demonstra disproporţia, trebuie:
- să demonstreze suficient de convingător mărimea prejudiciului real.
Creditorul, dimpotrivă, va aduce proba unui prejudiciu real mai mare, diminuând şansele reducerii clauzei penale de către
judecător.
Criteriile care permit reducerea clauzei penale
În Hotărârea explicativă nr. 9 din 24.12.2010 (pct.9 şi 10), Curtea Supremă de Justiţie sunt menţionate următoarele
temeiuri de reducere a clauzei penale:
- situaţia financiară dificilă a debitorului;
- mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei;
- mărimea excesivă a penalităţii;
- datoria a fost achitată;
- o întârziere neesenţială în executarea obligaţiei de rând cu procentul înalt al penalităţii.
Instanţa supremă stabileşte şi criteriile pentru a nu reduce clauza penală
- penalitatea solicitată e cu mult mai mică decât penalitatea pe care reclamantul era în drept să o calculeze;
- datoria nu este achitată inclusiv până la examinarea cauzei în apel sau în recurs (neexecutare intenţionată,
tergiversare evidentă);
- prejudiciul ce se cauzează creditorului este în permanentă creştere;
- debitorul nu a prezentat probe care ar confirma faptul imposibilităţii executării obligaţiei de plată;
- penalitatea este stabilită de lege (art.952 CC);
- penalitatea a fost plătită deja etc.
Jurisprudenţa în materia reducerii clauzei penale
Litigiul privind neachitarea preţului la tehnică agricolă:
- instanţa supremă a statuat că, „deşi, conform calculului făcut de vânzător, cumpărătorul urma să achite penalitate în
sumă de 101.520 de euro, instanţele inferioare au dispus just reducerea acestei penalităţi la 70.500 de euro”.
A se vedea: Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al CSJ din 13 martie 2013 (dosarul nr.2rae-
99/13).
Litigiu pe marginea unui contract de vânzare a producţiei agricole
Circumstanţele cazului:
- vânzătorul a întârziat livrarea mărfii în sumă de 80.811,80 lei.
- clauza penală prevedea o penalitatea de 0,3% pe zi de întârziere, iar cumpărătorul a solicitat încasarea unei
penalităţi de 43.638,37 lei.
- pe parcursul examinării pricinii în primă instanţă, suma datoriei de 80.811,80 lei a fost achitată, însă penalităţile
pretinse de creditor, au fost considerate de debitor disproporţionat de mare şi a solicitat instanţei reducerea ei.
- debitorul a invocat situaţia precară a societăţii prin impactul embargoului aplicat de Federaţia Rusă produselor
vitivinicole din Republica Moldova şi stoparea vânzărilor debitorului.

20
Instanţa a statuat că:
„luând în considerare suma de 80.811,80 lei nerambursată la timp şi durata întârzierii de18 luni, raportată la rata de bază
aplicabilă instrumentelor de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei de 17%, prejudiciul cauzat
creditorului reclamant prin achitarea cu întârziere a datoriei este de 19.500 lei, sumă care urmează a fi încasată cu titlu de
penalitate”.
Instanţa a redus penalitatea până la suma dobânzii legale pentru obligaţiile pecuniare.
A se vedea: Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al CSJ din 27 noiembrie 2013 (dosarul
nr.2rac-569/13).
Considerăm că mai potrivită ar fi reducerea ei până la dobânda legală de întârziere.
Acţiunea unui furnizor de gaze contra unei fabrici de conserve privind încasarea penalităţii de 221.925,44 lei
Creditorul a indicat că:
- debitorul a efectuat cu întârziere plata pentru gazele naturale, suma achitată cu întârziere în luna octombrie 2008 fiind de
1.387.034,03 lei.
Aplicând clauza penală ce prevedea o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, creditorul a solicitat o penalitate
de 221.925,44 lei.
Instanţa a redus-o şi a dispus încasarea penalităţii de 55.481,36 lei.
A se vedea: Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2010 (dosarul nr. 2rae-203/10).
Reducerea clauzei penale la cererea debitorului
Creditorul-furnizor de gaze naturale, aplicând o clauză penală care stabileşte o penalitate de 0,01% pentru fiecare zi de
întârziere de plată, a calculat pentru 3 luni penalitatea de 538.648,17 lei.
Debitorul a cerut reducerea penalităţii, invocând situaţia sa economică grea:
- are un singur beneficiar de energie termică, aflat în procedura planului, care comite întârzieri din cauza crizei economice
şi a neachitărilor în termen din partea populaţiei pentru agenţii termici recepţionaţi.
Instanţa de judecată a redus penalitatea la 250.000 de lei.
A se vedea: Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al CSJ din 20 februarie 2013 (dosarul
nr.2rae-73/13).
Justificarea mărimii disproporţionate a clauzei penale
Se invocă:
- starea de dificultate financiară a debitorului;
- împrejurarea că penalitatea calculată este mai mare decât rata dobânzii legale aplicabilă obligaţiilor pecuniare.
Acţiunile instanţei de judecată:
- nu limitează clauza penală ca atare (procentul exprimat în clauză) şi
- nu declară nulitatea parţială a clauzei,
- ci doar priveşte la suma totală a penalităţii, calculată conform clauzei, şi o raportează la datoria întârziată şi la
restul circumstanţelor invocate de părţi.
6.Arvuna (art.954 – 956 Cc)
6.1Noţiunea, felurile şi caracterele juridice.
6.2Funcţionarea arvunei.
6.1. Noţiunea, felurile şi caracterele juridice
Arvuna este: o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea
contractului şi a-i garanta executarea.
În caz de dubii, suma plătită este considerată avans (alin. 1 art. 954 Cc).
Forma întelegerii cu privire la arvună
formă autentică: dacă legea cere forma autentică pentru actul juridic din care rezultă obligația garantată.
forma scrisă, sub sancțiunea nulității absolute: în celelalte cazuri.
Funcţiile arvunei
a) Confirmarea încheierii contractului;
b) Garantarea executării contractului (956 Cc);
c) Plată:
- arvuna se ia în calcul la executarea prestaţiei, iar în cazul în care aceasta nu s-a făcut, se restituie (art. 955 Cc) .
   

21
 6.2 Funcţionarea arvunei (art. 956 Cc)
Efectul neexecutării contractului pentru care răspunde partea care a dat arvuna:
- aceasta rămîne celeilalte părți după rezoluțiunea contractului de către aceasta din urmă.
Efectul neexecutării contractului pentru care răspunde partea care a primit arvuna:
- ea este obligată să plătească celeilalte părți dublul arvunei după rezoluțiunea contractului de către aceasta din urmă.
Obligațiile părții care răspunde pentru neexecutarea contractului
- este obligată să repare celeilalte părţi prejudiciul neacoperit prin plata arvunei dacă în contract nu este prevăzut altfel.
7Retenţia
7.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale dreptului de retenție.
7.2. Funcţionarea dreptului de retenţie.
7.1. Noţiune şi caractere juridice (art. 960 - 964 Cc)
Definiția noțiunii dreptului de retenție:
Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate:
- să-l reţină atîta timp cît creditorul nu-l despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel
bun şi pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat.
Particularităţile dreptului de retenţie:
Este similar unui drept real, deoarece: este opozabil terţilor fără îndeplinirea vreunei formalităţi de publicitate (art. 962
Cc);
Dreptul de retenţie nu poate fi opus:
- creditorilor care au început executarea silită împotriva debitorului,
- însă retentorul are dreptul de a participa la distribuirea prețului bunului în condițiile legii.
Deposedarea retentorului de bun contrar voinţei:
- nu stinge dreptul de retenție;
- retentorul poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripției extinctive a acțiunii
principale și dobîndirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credință.
Efectele intentării de către creditor a acțiunii prin care cere restituirea bunului,
iar retentorul invocă dreptul de retenție
Instanța de judecată va stabili în hotărîrea judecătorească prin care se dispune restituirea bunului că:
- retentorul trebuie să execute hotărîrea judecătorească doar dacă
1. creditorul execută simultan obligația garantată prin dreptul de retenție ori
2. oferă asigurări suficiente ale executării față de retentor.
Este un drept real imperfect deoarece:
- nu conferă prerogativa urmăririi bunului în posesia alte persoane.
Excepţie:
- retentorul are dreptul de urmărire prin acţiunea în reintegrare, însă numai contra celui care l-a deposedat, şi nu contra
oricărei persoane.
- nu conferă nici prerogativa preferinţei, acordate de alte drepturi reale.
Excepţie:
- supunerea procedurii de insolvabilitate a debitorului retentorului, ultimul capătă statut de creditor garantat (art. 50 alin.
(2) lit. b) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012).
Caraterele juridice ale dreptului de retenţie:
a) drept legal:
- poate fi invocat doar în cazurile expres prevăzute de lege;
- pentru existenţa lui nu se cere o clauză specială în contractul garantat sau încheierea unei „convenţii de retenţie”.
b) este un drept posesoriu:
- există atâta timp cât retentorul se află în posesia bunului;
- subzistă şi dacă retentorul a fost deposedat ilegal de bun;
c) este un drept potestativ:
- poate fi invocat spontan şi discreţionar de către retentor, dacă sunt întrunite condiţiile legale de exercitare a dreptului de
retenţie.
d) este un drept indivizibil:
22
- subzistă atât timp cât există creanţa garantată, indiferent de modificările pe care bunul sau creanţa le
înregistrează.
e) este un drept accesoriu:
- se constituie pentru a însoţi şi garanta un drept de creanţă pentru plata cheltuielile ocazionate posesiei bunului sau
despăgubirile pentru prejudiciul cauzat de către bun.
Excluderea dreptului de retenţie (art. 961 Cc)
Dreptul de retenţie nu poate fi:
- exercitat dacă posesiunea bunului provine dintr-o faptă ilicită sau dacă bunul este insesizabil.
- este invocat de către posesorul de rea-credinţă, în afara cazurilor prevăzute de lege.
7.2. Funcţionarea dreptului de retenţie
Domeniul de aplicare al dreptului de retenţie
Retenţia în raporturile extracontractuale:
a) specificatorul (cel care trebuie să restituie bunul rezultat din prelucrarea materiei) este în drept să-l reţină până va
primi de la proprietarul noului bun valoarea lucrării (art. 522 alin.(6) Cc).
b) expropriatul poate reţine obiectul exproprierii până la data primirii de la autoritatea publică expropriatoare a
despăgubirii ce i se cuvine şi va efectua cheltuielile necesare până se va asigura folosirea obiectului la destinaţie (art. 20
din Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică).
Retenţia în raporturile contractuale
a) antreprenorul are drept de retenţie asupra bunului mobil produs sau îmbunătăţit de el dacă, în cursul producerii sau al
îmbunătăţirii, bunul a ajuns în posesiunea sa. Excepţie: nu se aplică în cazul în care antreprenorul ştia, în momentul luării
în posesiune, că proprietarul nu este de acord cu producerea sau cu îmbunătăţirea (art. 1358 Cc).
b) transportatorul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi bunului pînă la achitarea taxei de transport.(art. 1416 Cc);
c) comisionarul este în drept să reţină bunurile care trebuie să le predea comitentului sau persoanelor indicate de acesta
în scopul garantării creanţelor ce izvorăsc din contractul de comision (art. 1516 Cc);
d) depozitarul are dreptul să reţină bunul depozitat peste termenul prevăzut în contract pînă la momentul retribuirii sale şi
compensarea cheltuielilor de păstrare (art. 1555 Cc);
e) superficiarul are dreptul de retenţie a construcţiei pînă la plata despăgubirii(art. 663 alin.(1) Cc).
Condiţiile comune pentru exercitarea dreptului de retenţie
a) creanţa retentorului să fie certă, lichidă şi exigibilă;
b) bunul să se afle în posesia retentorului de bună-credinţă;
Posesia bunului este o măsură de publicitate a dreptului de retenţie (art. 962 alin.(1) Cc).
c) titularul creanţei de remitere sau restituire a bunului trebuie să coincidă cu debitorul retentorului.
d) bunul asupra căruia se exercită dreptul de retenţie trebuie să fie un bun corporal mobil sau imobil aflat în posesia
retentorului şi să fie sesizabil.
Excluderea dreptului de retenţie (art.961 Cc)
Dreptul de retenţie nu poate fi:
1. exercitat dacă posesiunea bunului provine dintr-o faptă ilicită sau dacă bunul este insesizabil.
2. invocat de către posesorul de rea-credinţă, în afara cazurilor prevăzute de lege.
Exemplu:
- specificatorul de rea-credinţă (art. 522 alin.(6) Cc);
Efectele juridice ale dreptului de retenţie
Retentorul are dreptul:
- de a refuza predarea bunului către creditorul care are dreptul de a-l primi, adică de a suspenda executarea
obligaţiei de predare a bunului până la stingerea dreptul de retenţie.
Dreptul de refuz îndeplineşte funcţia de garanţie a retenţiei.
Statutul retentorului:
Retentorul este:
- posesor nemijlocit, legitim şi de bună-credinţă al bunului;
- are dreptul să-şi protejeze posesia prin acţiunile posesorii:
a) acţiunea în complângere, contra oricăror tulburări de posesie (art. 494 Cc);
b) acţiunea în reintegrare, atunci când a fost deposedat contrar voinţei sale (art. 493 Cc).

23
Retentorul are dreptul:
- de a refuza predarea bunului către creditorul care are dreptul de a-l primi, adică de a suspenda executarea
obligaţiei de predare a bunului până la stingerea dreptul de retenţie.
Dreptul de refuz îndeplineşte funcţia de garanţie a retenţiei.
Statutul retentorului: Retentorul este:
- posesor nemijlocit, legitim şi de bună-credinţă al bunului;
- are dreptul să-şi protejeze posesia prin acţiunile posesorii:
a) acţiunea în complângere, contra oricăror tulburări de posesie (art. 494 Cc);
b) acţiunea în reintegrare, atunci când a fost deposedat contrar voinţei sale (art. 493 Cc).
Efectele înaintării de către creditor a acțiunii de restituire a bunului, iar retentorul invocă dreptul de retenție
Instanța de judecată va stabili în hotărîrea judecătorească prin care se dispune restituirea bunului că
- retentorul trebuie să execute hotărîrea judecătorească doar dacă creditorul execută simultan obligația garantată prin
dreptul de retenție ori oferă asigurări suficiente ale executării față de retentor.
Obligaţiile retentorului
a) să conserve bunul cu diligenţa unui bun proprietar (art. 963):
- este responsabil de modul în care păstrează bunul;
- are obligaţia de a despăgubi creditorul retentorului pentru eventualele daune cauzate bunului grevat prin retenţie.
b) nu are dreptul să înstrăineze bunul, deoarec:
- el nu este proprietarul său
- el va fi obligat să restituie bunul îndată ce creanţa i-a fost satisfăcută.
Regimul juridic al fructelor
Dreptul de retenţie se extinde:
- şi asupra fructelor naturale, industriale şi civile generate de bunul grevat prin retenţie.
Dreptul retentorului asupra fructelor:
- de a percepe fructele.
Obligaţia retentorului:
- de a le imputa asupra creanţei sale (art. 963 Cc).
Limitele dreptului de retenţie (art. 962 alin. (2) Cc)
Dreptul de retenţie nu poate fi opus:
- creditorilor care au început executarea silită împotriva debitorului,
- însă retentorul are dreptul de a participa la distribuirea prețului bunului în condițiile legii.
Efectul:
- retentorul nu se va putea opune sechestrării şi vânzării silite a bunului de către alţi creditori ai persoanei
îndreptăţite să primească bunul;
- el însă va păstra calitatea de creditor şi va putea şi el să urmărească bunul.
Bunul reţinut de retentor constituie garanţia comună a tuturor creditorilor persoanei îndreptăţite.
Dacă alţi creditori nu încep urmărirea silită asupra bunului grevat, dreptul de retenţie le este şi lor opozabil.
Stingerea dreptului de retenţie (art.964 Cc)
Pe cale accesorie:
- ca urmare a stingerii obligaţiei garante.
Pe cale principală:
a) renunţarea voluntară de către retentor la posesia bunului. Deposedarea de bun contrar voinţei nu stinge dreptul de
retenţie;
b) bunul ajunge în posesiunea creditorului sau titularului dreptului, dacă retentorul nu dobîndeşte din nou bunul în baza
aceluiaşi temei juridic.
c) pieirea bunului grevat prin retenţie.

24