Tema: Dobândirea şi pierderea dreptului

de proprietate
Orele
de curs: 6
de seminar: 8
lucru individual: 10

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
 Conţinuturi:
1. Noţiunea şi clasificarea modurilor de dobândire a dreptului de
proprietate
1.1. Ocupaţiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate
1.2. Comoara, mod de dobândire a dreptului de proprietate
1.3. Regimul juridic al bunurilor găsite
1.4. Accesiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate
1.5. Uzucapiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate:
1.5.1. Noţiunea, scopul şi justificarea uzucapiunii
1.5.2. Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin
uzucapiune
1.5.3. Calităţile posesiunii necesare uzucapiunii
1.5.4. Întreruperea termenului prescripţiei achizitive
2. Momentul dobândirii dreptului de proprietate. Riscul pieirii sau
deteriorării fortuite a bunurilor
 Conţinuturi – continuare:
3. Pierderea dreptului de proprietate:
3.1. Renunţarea la dreptul de proprietate
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile
proprietarului
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii,
persoana nu le poate avea în proprietate
3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul
încălcării regulilor de comportare cu acestea
3.5. Privatizarea
3.6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
3.7. Rechiziţia
3.8. Confiscarea
 Obiective
Studentul trebuie să:
- definească noţiunea de moduri de dobândire a dreptului de proprietate;
- clasifice modurile de dobândire a dreptului de proprietate;
- analizeze condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate prin ocupaţiune;
- definească accesiunea;
- stabilească felurile accesiunii;
- analizeze regimul juridic al felurilor accesiunii;
- argumenteze deosebirile dintre felurile accesiunii;
- analizeze condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate asupra comorii;
- definească noţiunea uzucapiunii;
- determine asemănările şi deosebirile dintre uzucapiunea imobiliară şi mobiliară;
- determine condţiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- analizeze calităţile şi viciile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- analizeze regulile de curgere şi de întrerupere a termenului de prescripţie achizitivă;
- compare modul de dobândire a dreptului de proprietate prin ocupaţiune cu modul de dobândire a
dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- analizeze condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului gasit;
- analizeze momentul dobândirii dreptului de proprietate;
- stabilească importanţa cunoaşterii momentului dobândirii dreptului de proprietate;
 Obiective - continuare
- definească noţiunea de moduri de încetare a dreptului de proprietate;
- clasifice modurile de pierdere a dreptului de proprietate potrivit art. 536 Cc;
- analizeze condiţiile de renunţare la dreptul de proprietate (art. 537 Cc);
- analizeze condiţiile de încetare a dreptului de proprietate prin urmărirea bunurilor în legătură cu
obligaţiile proprietarului (art. 538 Cc);
- determine, conform legislaţiei în vigoare, cazurile de înstrăinare a bunurilor pe care, conform legii,
persoana nu le poate avea în proprietate (art.539 Cc);
- analizeze condiţiile răscumpărare a animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu
ele (art.540 Cc);
- stabilească locul privatizării proprietăţii de stat în cadrul modurilor de încetare a dreptului de
proprietate;
- analizeze condiţiile generale de privatizare conform Legii nr.121 din 04.05.2007 privind administrarea şi
deetatizarea proprietăţii publice;
- definească exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
- analizeze principiile, subiectele şi obiectul exproprierii;
- analizeze procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică;
- analizeze efectele exproprierii;
- stabilească drepturile şi obligaţiile expropriatului şi expropriatorului.
- analizeze condiţiile rechiziţiei (art.541 Cc);
- analizeze condiţiile confiscării (art. 542 Cc);
- delimiteze rechiziţia de confirscare.
 Acte normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova, modernizat în baza Legii nr. 133
din 19 iulie 2018 privind modernizarea Codului civil, art. 509-542;
2. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998, în Monitorul
Oficial nr. 44-46 din 21.05.1998, intrata in vigoare la 21.05.1998.
3. Legea nr. 627 din 04.07.1991 cu privire la privatizare, în Monitorul Oficial
nr. 135-136 din 09.12.1999.
4. Legea nr.121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea
proprietăţii publice, în Monitorul Oficial nr. 90-93 din 29.06.2007, data
intrării in vigoare la 29.06.2007;
5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 972 din 11 septembrie 2001
pentru aprobarea Regulamentul cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi
vînzare a bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor alterabile sau cu
termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia
statului cu drept de succesiune şi a comorilor, în Monitorul Oficial nr. 112-
113 din 18.09.2001.
 Practica judiciară:
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM
"Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului
civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul
de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv
asupra construcţiilor anexe" nr. 2 din 27.03.2006, în
Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a RM, 2006, nr.
12, p.14.
1. Noţiunea modurilor de dobândire a
dreptului de proprietate
Definiţia:
Mijloacele juridice
(fapte şi acte juridice)
în baza cărora se dobândeşte dreptul
de proprietate.
 Principalele moduri de dobândire a
dreptului de proprietate
- Realizarea bunului (alin. 1 art.509 Cc);
- Ocupaţiunea (art.515 Cc);
- Actul juridic translativ de proprietate;
- Succesiunea legală(alin. 2 art.509 Cc);
- Accesiunea (art.520-522 Cc);
- Uzucapiunea (art.332-336 Cc);
- Hotărârea judecătorescă translativă de proprietate(alin. 2
art.509 Cc);
- Actul administrativ (alin. 3 art.509 Cc);
- Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a
dreptului de proprietate (alin. 4 art.509 Cc).
Alte moduri de dobândire reglementate de
lege (alin.4 art.320 CC)
- Bunul găsit (art.516-518 Cc);
- Comoara (art.519 Cc);
- Temeiurile stabilite la art.536 Cc.
 Clasificarea modurilor de dobândire a
dreptului de proprietate
1. După situaţia juridică a bunului la momentul
dobândirii:
a) Originare – mijloace juridice care nu implică o
transmitere juridică de la o persoană la alta. Dreptul
se naşte direct în patrimoniul titularului: accesiunea,
ocupaţiunea, uzucapiunea, producerea, prelucrarea,
comoara, bunul găsit;
b) Derivate – implică transmiterea dreptului de
proprietate de la o persoană la alta în baza actului
juridic civil: AJC, succesiunea legală.
 2. După întinderea drepturilor
reale dobândite:
a) Universale – se dobândeşte o universalitate
juridică: moştenirea legală;
b) Cu titlu universal - se dobândeşte o fracţiune
din universalitate juridică;
c) Particular – dobânditorului i se transmite un bun
sau o masă de bunuri determinate. Sunt atribuite
toate celelalte moduri, cu excepţia celor universale.
3. După caracterul transmiterii:
a) Cu titlu oneros – dobânditorul se obligă
la plata unui echivalent: bani, un alt bun, o
prestaţie. Ex.: contractele cu titlu oneros,
accesiunea.
b) Cu titlu gratuit – acte sau fapte juridice ce
duc la dobândirea dreptului de proprietate
fără ca dobânditorul să plătească un
echivalent. Ex.: contractul de donaţie,
uzucapiunea, succesiunea.
 4. După momentul producerii efectelor
dobândirii dreptului de proprietate:
a) Între vii – dreptul de proprietate se
transmite în timpul vieţii
dobânditorului şi înstrăinătorului:
toate modurile, cu excepţia
succesiunii.
b) Pentru cauză de moarte – numai în
momentul morţii proprietarului
actual: succesiunea.
 1.1. Ocupaţiunea, mod de dobândire a
dreptului de proprietate (art.515 Cc)
Definiţia: Mod originar:
Dobândirea dreptului de bunul abandonat – se
proprietate prin luarea în naşte un drept de
posesiune a unui bun proprietate precedat de
mobil ce nu aparţine stingerea dreptului
nimănui, cu intenţia de a persoanei care l-a
deveni proprietar de la abandonat.
data intrării în posesiune.
Raţiunea instituirii ocupaţiunii:
Realităţile cotidiene:
- „În marele oraşe numărul lucrurilor mobile
abandonate (îmbrăcăminte, încălţîminte,
gunoi menajer, maşini vechi) este în creştere,
iar reintrarea lor în circuitul civil se face prin
ocupaţiune”.
A se vedea: Valeriu Stoica, Drepturile reale,
ed. a III-a, Bucureşti, C.H.Beck, 2017, p.35.
 Condiţiile dobândirii dreptului de
proprietate prin ocupaţiune:
a) Bunul trebuie să fie mobil, adică corporal
şi individual determinat. Se exclud
bunurile: imobile, incorporale.
b) Lucrul trebuie să fie fără stăpân.
Atenţie: a nu se confunda cu cele pierdute
(art.516-518 Cc), furate şi abandonate de hoţ.
c) Intrarea în posesiune trebuie să se facă în
condiţiile legii.
 Bunuri fără stăpân (alin.2 art.515 Cc):
a) Bunuri al căror proprietarul a renunţat
expres de la dreptul de proprietate verbal sau
în scris conform art.537 Cc;
b) Bunuri abandonate – părăsite de
proprietar fără înştiinţarea persoanelor
terţe.
c) Bunuri care, prin natura lor, nu au
proprietar (animalele sălbatice, fructele din
pădure, ciupercile comestibile din flora
spontană, plantele medicinale şi aromatice,
apa de izvor etc.).
 Elementele constitutive ale
abandonului:
Material: părăsirea lurcului, probată prin orice
mijloc;
Psihologic: intenţia de a stinge dreptul de
proprietate.
Dificil de probat. Rezultă din împrejurările în care
au loc.
Exemplu: lucrul mobil de valoare foarte mică sau
foarte deteriorate, lăsate într-un loc public sau orice
alt loc care prin natura sau destinaţia sa este
accesibil publicului.
 1.2. Comoara
Potrivit art. 519 din Cc
Definiţia:
„Comoară este orice bun
mobil ascuns sau
îngropat, chiar involuntar,
al cărui proprietar nu
poate fi identificat sau a
pierdut, în condiţiile legii,
dreptul de proprietate
[evid.ns]”.
Potrivit art.548 Pr.Cc din 2002
Definiţia:
„Tezaurul este orice bun
mobil ascuns sau
îngropat, chiar involuntar,
în privinţa căruia nimeni
nu poate dovedi că este
proprietar [evid.ns]”.
 Condiţiile comorii:
Îndeplinirea cumulativă a o serie de condiţii care privesc:
a) Bunul – mobil, corporal, individual determinat, aflat în
circuitul civil, să nu fie obiect al domeniului public;
b) Starea în care se află – ascuns sau îngropat voluntar,
intenţionat sau involuntar, accidental, ca urmare a unui
eveniment natural, precum cutremur, alunecrae de teren
etc.
c) Imposibilitatea stabilirii sau dovedirii calităţii de
proprietar al bunului, condiţie ce delimitează comoara
de lucrurile fără stăpân (nu există un proprietar).
Comoara are un proprietar, dar nu se poate stabili
identitatea acestuia sau nu se poate dovedi, în cazul în care o
persoană se pretinde a fi proprietar.
Dobândirea dreptului de proprietate asupra comorii
Se produce în persoana descoperitorului:
a) dacă nu este proprietarul bunului (imobil sau mobil) în
care se află comoara şi o descoperă - ea aparţine pe
jumătate proprietarului bunului imobil în care a fost
descoperită (iure accesionis – ca efect al accesiunii) şi pe
jumătate descoperitorului (iure inventionis – ca efect al
descoperirii), dacă ei nu convin altfel.
Excepţie: nu i se cuvine însă nimic dacă a pătruns în bunul
imobil ori a căutat în el fără consimţămîntul proprietarului sau al
posesorului. Consimţămîntul proprietarului sau al posesorului se
prezumă până la proba contrară.
b) dacă este proprietarul bunului (imobil sau mobil) în care
se află comoara şi o descoperă – nu împarte cu nimeni.
 Descoperirea unei comori constituite dintr-un bun (bunuri)
recunoscut ca monument al istoriei sau culturii
(alin.3 art. 519 Cc).
Efectelele:
- este transmis în proprietatea statului.
- proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara
şi descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă în
proporţie de 50% din preţul comorii, împărţite egal între
proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara
şi descoperitor, dacă acordul dintre ei nu prevede altfel.
Efectul pătrunderii descoperitorului în bunul imobil ori
căutării în el fără consimţămîntul proprietarului sau al
posesorului:
- recompensa se plăteşte în întregime proprietarului.
 Nu se aplică regulile comorii
În situaţia desoperirii fortuită ca rezultat al efecturării de
lucări în interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării
obligaţiilor de serviciu, cercetări arheologice (alin.4 art. 519
Cc).
Potrivit Proiectului C.c. alin. 3 art. 548 - dispoziţiile
tezaurzlui nu se aplică:
- bunurilor imobile culturale, determinate în condiţiile legii,
care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetări
arheologice sistematice, sau
- altor bunuri care, potrivit legii, aparţin domeniului public.
1.3. Regimul juridic al bunurilor
găsite (art.516-518 Cc)
Regula:
Bunul mobil pierdut continuă să
aparţină proprietarului său
(alin.1 art.516 Cc).
Delimitarea bunurilor pierdute de
cele abandonate:
- Pierderea implică o
acţiunea care exclude
intenţia de a se desesiza de
bun.
- Bunul pierdut nu poate
face obiectul ocupaţiunii,
deoarece el poate fi
revendicat de la
dobânditorul de bună-
credinţă, de rea-credinţă
sau de la cel care l-a găsit.
- Abandonul implică
intenţia de a stinge
dreptul de proprietate.
- Simpla renunţare la
dreptul de proprietate
trebuie însoţită de
abandonarea posesiei
bunului pentru a se
produce efectul extinctiv
de proprietate.
 Obligaţia găsitorului
(alin.2 art.516 Cc)
- să-l restitui proprietarului sau fostului posesor, dacă acesta
este cunoscut ori
- să-l predea autorităţilor administraţiei publice locale sau
organului de poliţie din localitatea în care a fost găsit, dacă
acesta nu poate fi identificat.
- să-l predea posesorului încăperii sau mijlocului de transport,
dacă bunul a fost găsit într-o încăpere publică sau mijloc de
transport public, care preia drepturile şi obligaţiile celui care l-a
găsit, cu excepţia dreptului la recompensă (alin.3).
Termenul restituirii sau predării?
Art.516 Cc nu prevede un termen.
Pr.C.c. din 2002 – termen de 10 zile.
Obligaţiile organului căruia i-a fost predat bunul
găsit:
- de a afişa la sediul său un anunţ despre bunul găsit (alin.5
art.516 Cc), cu menţionarea tuturor elementelor de
identificare a acestuia (alin.1 art.545 Pr.Cc din 2002);
- de a păstra bunul găsit timp de 6 luni, fiind aplicabile în
acest sens dispoziţiile privitoare la depozitul necesar
(alin.5 art.516 Cc).
- dacă, datorită împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea
acestuia tinde să-i diminueze valoarea ori devine prea
costisitoare, el este vândut conform legii. În acest caz,
drepturile şi obligaţiile aferente bunului se exercită în
privinţa sumei încasate din vînzare (alin.6 art.516 Cc).
 Restituirea bunului găsit
Bunul găsit sau suma încasată din vânzarea
lui se restituie proprietarului sau persoanei
îndreptăţite, dacă acesta pretinde, în termen de
6 luni, transmiterea lor.
Obligaţiile proprietarului sau fostului posesor al
bunului găsit (art.518 Cc)
- de a compensa cheltuielile aferente
păstrării lui;
- dacă bunul găsit a fost vândut, din suma
încasată se vor reţine cheltuielile de
păstrare şi comercializare;
- de a plăti celui care a găsit bunul o
recompensă.
Mărimea recompensei
a) cel mult 10% din preţul sau din valoarea
actuală a bunului (valoarea de circulaţie a
bunului);
b) o sumă stabilită de instanţa de judecată, dacă
bunul nu are valoare comercială sau dacă
plata recompensei pentru el nu a putut fi
stabilită pe cale amiabilă.
 Efectuarea ofertei publice de
recompensă:
cel care a găsit bunul are dreptul de a opta:
- între suma la care s-a obligat proprietarul
prin ofertă şi
- recompensa stabilită de lege ori de
instanţa de judecată.
 Dobândirea dreptului de proprietate
asupra bunului găsit (art. 517 Cc)
Condiţiile:
- expirarea termenului de 6 luni;
- proprietarul sau o altă persoană îndreptăţită nu pretinde
transmiterea bunului găsit sau a sumei încasate din vânzarea
lui.
Efectul:
- bunul se remite găsitorului în baza unui proces-verbal, care
reprezintă titlu de proprietate, opozabil şi fostului proprietar.
Efectul renunţării găsitorului:
- bunul trece în proprietatea statului.
 Reguli speciale pentru animalele găsite
(alin. 3 al art.517)
Chiar dacă s-a dobândit dreptului de
proprietate, asupra animalului pierdut:
- fostul proprietar poate să ceară restituirea acestuia.
Condiţiile:
- existenţa unei afecţiuni în privinţa fostului proprietar
din partea animalului sau
- comportamentul crud al noului proprietar faţă de
animal.
 1.4. Accesiunea, mod de dobândire a dreptului de
proprietate (art.520-522 CC)
Mod originar de Utilitatea practică:
dobândire a dreptului de Se soluţionează
proprietate prin problemele care apar când
incorporarea unui bun în se unesc două sau mai
altul, adică unirea lor. multe lucruri ce aparţin
unor proprietari diferiţi şi
nu pot fi separate fără a se
cauza prejudicii bunului.
 Regula generală a accesiunii
(art.502 Cc)
Revine proprietarului:
1. tot ceea ce produce bunul (fructele),
2. tot ceea ce uneşte bunul ori se
încorporează în el ca urmare a faptei
proprietarului, a unei alte persoane ori a
unui caz fortuit.
Excepție: dacă legea nu prevede altfel.
 Felurile accesiunii
După natura juridică a
bunului:
1. imobiliară;
2. mobiliară.
 Accesiunea imobiliară
Principiul:
Terenul este bun principal, iar lucrurile
ce se incorporează în el sunt accesorii.
După principiul roman:
accessorium sequitur principale.
 Felurile accesiunii imobiliare:
A. Naturală: B. Artificială:
- unirea a două - unirea a două
bunuri fără bunuri datorită
intervenţia intervenţiei
omului. omului.
 Accesiunea imobiliară naturală (art.520 Cc)
Definiţia:
Adăugirile de teren depuse sau create de apele
curgătoare.
Formele:
a) aluviunile (alin.1);
b) avulsiunile (alin.3);
c) revărsarea ori scăderea apelor iazurilor,
heleşteielor, canalelor (alin.2);
d) schimbarea naturală a cursului apei (alin.4).
 Aluviunile (alin.1 art.520 Cc) sunt:
Sunt adăugirile de teren la malurile apelor
curgătoare formate treptat.
Consecinţa: revin proprietarului de teren
riveran.
Nu este riveran terenul despărţit de apa
curgătoare printr-o cale publică sau de un dig
arfiticial.
Se exclud: apele domeniului public.
 Adăugirile de teren:
- solul şi tot ceea ce solul poartă la
suprafaţă şi
- tot ceea ce apele curgătoare aduc şi
lasă la ţărm (nisipul, pietrişul etc).
Avulsiunile (alin.3
art.520 Cc)
Definiţia:
smulgerea bruscă a
unei părți de mal
din teren și alipirea
la terenulul altuia
ca urmare a
acţiunilor apelor
curgătoare.
 Consecinţa:
- Proprietarul fondului din care apa a rupt
porţiunea păstrează dreptul de proprietate,
dacă o revendică în teremen de 1 an de la
data când proprietarul terenului la care s-a
alipit partea a intrat în posesiune.
Termenului de 1 an este de decădere.
Efectul expirării:
– se pierde dreptul asupra porţiunii.
 Înregistrarea dreptului de proprietate
asupra porţiunii
Temeiul înregistrării (alin. 2 al art. 402 Legea
cadastrului bunurilor imobile):
- actului de constatare pe teren şi al planului cadastral,
întocmit de executantul lucrărilor cadastrale;
- expirarea termenului de un an de la data notării intrării
în posesie a proprietarului asupra părţii alipite şi
- nenotarea acţiunii privind revendicarea părţii desprinse.
În celelalte cazuri, înregistrarea dreptului de proprietate
asupra părţii de teren alipite se efectuează în temeiul
hotărârii judecătoreşti.
 Revărsarea ori scăderea apelor iazurilor,
heleşteielor, canalelor (alin.2 art.520 Cc)
1) Scăderea temporară a apelor
Efectul:
Proprietarul terenului înconjurat de asemenea ape nu
devine proprietarul terenului apărut în rezultatul scăderii.
2) Revărsarea sporadică
Efectul:
Proprietarul apelor nu dobândeşte niciun drept asupra
terenului.
Nivelul normal al apei este limita fixă a pământului ce
aparţine proprietarului.
 Schimbarea naturală a cursului apei
(alin.4 art.520 Cc)

Efectul:
Proprietarul terenului riveran
rămâne a fi şi proprietarul insulei în
rezultatul schimbării cursului
râului.
 Înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului,
dobîndit prin accesiune imobiliară naturală (alin. 1 art. 402
Legea cadastrului bunurilor imobile)
Temeiul înregistrării:
- actului de constatare pe teren şi al planului
cadastral, întocmit de executantul lucrărilor
cadastrale.
Codul civil nu reglementează:
a) Albiile uscate, cui revin.
b)Accesiunea animalelor.
Albiile uscate
(alin.7 art.549 Pr. Cc
Efectul:
– se împarte în
mod egal între
proprietarii
riverani.
Excepţie:
domeniul public
Cc).
 Accesiunea animalelor conform Pr.
Cc din 2002
a) Roiul de albine trecute pe terenul altuia:
- revin proprietarului terenului, dacă proprietarul
roiului a încetat să-l urmărească (alin.8 art.549
Pr.Ccdin 2002) timp de 2 zile (alin.3 art.576 NCCR)
b) Animalele domestice (mansueta) (ex.: vacile, boii,
caii, gâştele ş.a.) sau semisălbatice (mansuefacta)(ex.:
porumbeii, iepurii ş.a.) rătăcite pe terenul altuia:
– revin proprietarului terenului, dacă proprietarul nu le
revendică timp de 1 lună de la data declarării făcute la
primărie de proprietarul terenului (art.549 Pr.Cc din
2002).
 Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate asupra
animalelor domestice :
a) Au pătruns pe terenul proprietarului „rătăcindu-se”,
pătrunderea nefind provocată de el;
b) A declarat la primăria localităţii în care se află
terenul pe care se află animalele rătăcite;
c) Proprietarul nu le revendică timp de 1 lună de la data
declarării la primărie.
Revendicarea animalelor:
- nu presupune obligatoriu intentarea acţiunii în
revendicare, e sufucienţă o solicitare de restituire.
 Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate
asupra animalelor semisălbatice
Animalele care nu sunt nici Trecerea lor să se facă în
sălbatice, dar nici pe deplin mod natural, să nu fie
domestice provocată prin fraudă sau
(mansuefacta)(ex.: artificii.
porumbeii, iepurii, peştii Ex.: proprietarul terenului
ş.a.) poziţionează hrana pe teren
Se consideră ca accesoriu pentru a le atrage.
locului în care s-au încuibat, Proprietarul terenului de
când au pierdut obiceiul de unde animalele au plecat are
a se întoarce la locul lor. dreptul să le revendice sau
(Baias Flavius-Antoniu, NCC cere daune-interese.
Comentariu, p.641). Proprietatea durează atâta
timp cât ele rămân pe fond.
 Accesiunea imobiliară artificială
(art.521 Cc)
Are loc când:
a) o construcţie sau o plantaţie se face pe un
fond;
b) unei construcţii existente i se adaugă
construcţii noi.
Condiţia: fondul sau clădirea să aparţină
unei peroane, iar materialele de construcţie
sau plantaţiile – altei persoane.
Prezumţia generală: Dubla prezumţie:

- tot ceea ce se află 2) Alin.1 art.521 Cc:

pe teren se – construcţiile şi
consideră că lucrările subterane sau
aparţie la suprafaţa terenului
sunt prezumate a fi
proprietarului făcute:
terenului, cu a) de proprietarul
excepţiile stabilite terenului;
de lege (art.502 b) pe cheltuiala sa.
Cc).
 Caracterul relativ al prezumţiei
- poate fi combătută prin proba contrară.
Adică, cel care a ridicat construcţia sau a
făcut plantaţiile pe un fond străin trebuie să
dovedească prin orice mijloace de proba:
înscrisuri, depoziţiile martorilor ş.a.
 Domeniul de aplicare al alin.1
art.521 Cc:
1) construcţiilor;
2) lucrărilor - plantarea, precum şi
amenajările aduse unui teren care nu
se încorporează în mod durabil în
acesta.
Domenul de aplicare:
- lucrările noi, nu şi la îmbunătăţirile
anterioare şi nici la reparaţii.
Definiţia noţiunii de construcţie (art. 2 Legea cadastrului
bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998)
- clădire sau construcţie legată solid de
pămînt a cărei strămutare este imposibilă
fără cauzarea de prejudicii destinaţiei ei.
 Situaţiile accesiunii imobiliare
artificiale:
a) efectuarea construcției și altei lucrări de către
proprietarul terenului cu materiale străine
(alin.2 art.521 Cc);
b) efectuarea lucrărilor sau ridicare construcţiei cu
materiale proprii pe teren străin (alin.3-5 art.521
Cc);
c) ridicarea construcţiei de către proprietarul
terenului în parte pe terenul său şi în parte pe cel
vecin (alin.6 art.521 Cc);
a) Efectuarea construcției și altei lucrări de către proprietarul
terenului cu materiale străine (alin.2 art.521 Cc)

Proprietarul terenului care a efectuat

construcţia sau altă lucrare cu materiale
străine dobândeşte dreptul de
proprietate asupra lor, indiferent dacă
este de buna sau de rea-credinţă.
 Efectele secundare:
- Proprietarul materialelor nu-l poate obliga la
ridicarea acesteia și nici la restituirea materialelor
întrebuințate, chiar dacă au fost efectuate cu
rea-credinţă;
- Proprietarul terenului are obligaţiile faţă de
proprieatrul materialelor:
1) dacă este de buna-credinţă:
– să plătescă valoarea materialelor;
2) dacă este de rea-credinţă:
– să repare şi prejudiciul cauzat.
b) Efectuarea construcţiile sau lucrările de un terţ cu
meteriale proprii pe teren străin (alin.3-5 art.521 Cc)
Efectul:
1) Proprietarul terenului are dreptul:
- să le ţină pentru sine sau
- să oblige terţul să le ridice pe
cheltuială proprie şi să repare
prejudiciul cauzat.
Constructorul nu dobândeşte dreptul de
proprietate.
Dacă constructorul este de rea-
credinţă (ştie că imobilul nu e
proprietatea sa ori nu este
titularul unui drept care să-i
permită să le efectueze):
2) Proprietarul terenului îl
poate obliga:
a) să ridice construcţia sau
lucrarea efectuată pe
cheltuiala sa şi
b) să repare prejudiciul
cauzat.
Dacă constructorul este de
bună-credinţă (crede că are
dreptul să le efectueze,
ex.:dobânditorul titlul căruia
ulterior a fost desfiinţat)
3) Proprietarul terenului nu-l
poate obliga să le ridice
El este obligat să plătească, la
alegere, valoarea materialelor
şi costul muncii sau o sumă
de bani echivalentă creşterii
valorii terenului.
.
 Concluzia
Indiferent de calitatea constructorului, dacă
proprietarul terenului păstrează construcţiile
sau lucrările făcute de un terţ, el este obligat să
plătească, la alegere:
a) valoarea materialelor şi costrul muncii ori
b) o sumă de bani echivalentul creşterii valorii
terenului.
Raţiunea: pentru a nu admite îmbogăţirea fără
justă cauză.
 Potrivit alin. 5 al art. 521 introdus
prin Legea nr.133/ 2018
În locul păstrării construcțiilor sau lucrărilor făcute de terț,
proprietarul are dreptul:
- să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere terenul sau
porțiunea afectată de construcție ori lucrare la valoarea de
piață pe care terenul sau porțiunea ar fi avut-o dacă
construcția ori lucrarea nu s-ar fi efectuat.
În absența înțelegerii părților, proprietarul poate cere
instanței judecătorești:
- stabilirea prețului și
- pronunțarea unei hotărîri care să țină loc de contract de
vînzare-cumpărare.
c) Ridicarea construcţiei în parte pe terenul constructorului
şi în parte pe un teren învecinat (alin.6 art.521 Cc)

Efectele:
Proprietarul vecin poate dobândi:
1. proprietatea asupra întregii construcţii,
plătind constructorului o despăgubire,
numai dacă cel puţin 1/2 din suprafaţa
construită se află pe terenul său.
2. şi un drept de superficie asupra terenului aferent
pe toată durata de existenţă a construcţiei.
 Potrivit alin. 8 al art.521 introdus
prin Legea nr.133/ 2018
Titularul dreptului de superficie va avea, în caz de
accesiune, în mod corespunzător, drepturile și obligațiile
reglementate pentru proprietarul terenului, dacă nu s-a
prevăzut altfel în momentul constituirii dreptului de
superficie.
Obligaţia proprietarului terenului
(alin.6 art.521 Cc)
- de a achita constructorului de bună-
credinţă despăgubiri care includ:
a) valoarea materialelor, adică
cheltuielile suportate de constructor şi
costul muncii, precum şi
b) contravaloare folosirii terenului
aferent.
 Obligația proprietarului terenului de a achita
constructorului este de rea-credinţă
(alin.7 art.521 Cc) :
- O despăgubire nu mai mare de 1/3 din suma
calculată pentru valoarea materialelor şi
costul muncii, plus contravaloarea folosirii
terenului.
Excepţie:
- va putea pretinde la o despăgubire mai
mare cu condiţia că dovedeşte vinovăţia
proprietarului terenului vecin, care a tolerat
fără să ceară încetarea construcţiei.
 Continuarea efectelor:
2) Mai mult de ½ din construcţie se află pe
terenul constructorului.
Efectul:
– se alplică regulile alin.2 şi 3 art.521 Cc;
 Continuarea efectelor:
3) Vecinul nu doreşte să dobândească dreptul
de proprietate asupra construcţiei, iar
constructorul este de bună-credinţă.
Efectul:
a) clădirea se va afla în proprietate comună
pe cote-părţi ale titularilor.
Determinarea cotei-părţi se face în
funcţie de:
a) Contribuţia autorului lucrărilor:
- valoarea terenului aferent afectat lucrării,
valoarea materialelor şi a manoperei depuse
pentru realizarea lucrărilor;
b) Contribuţia proprietarului terenului
vecin:
- valoarea părţii din proprietatea terenului
afectat lucrărilor de constructorul de bună-
credinţă;
 Accesiunea mobiliară
(art.522 Cc)
Definiţia Regula generală:
Unirea a două lucruri Proprietarul lucrului
mobile ce aparţin la principal va deveni şi
proprietari diferiţi. proprietarul noului bun
format în urma
incorporării bunului
principal cu altul mai
puţin important.
Domeniul de aplicare a art. 522 Cc
Potrivit alin. 9 al art. 522 introdus prin Legea
nr.133/2018 privind modernizarea Codului
civil:
- dispozițiile art. 522 se aplică în măsura în care
legea sau contractul nu prevede altfel.
Felurile accesiunii mobiliare
a)Adjuncţiunea;
b)Specificaţiunea;
c) Confuziunea.
Adjuncţiunea (alin. 1 art. 522 Cc)
Unirea a două bunuri ce aparţin
la proprietari diferiţi, formând
un nou bun.
 Efectele
1) Dacă bunurile pot fi separate fără cauzarea prejudiciilor:
- fiecare proprietar poate cere separarea lor (alin.1 art.522
Cc);
2) Dacă bunurile nu pot fi separate ori separarea necesită
cheltuieli:
- noul bun va aparţine proprietarului care a contribuit cel
mai mult la constituirea bunului prin muncă sau prin
valoarea bunului iniţial, având obligaţia de a achita preţul
bunului unit cu cel principal (alin.2 art.522 Cc).
- Proprietarul bunului mai puţin important nu poate cere
separarea lui, ci doar valoarea.
 Continuarea efectelor
3) Dacă bunul secundar este mai de preţ
decât bunul principal şi s-a unit cu acesta
fără ştirea proprietarului, acesta poate cere:
- despărţirea şi restituirea bunului accesoriu
unit, chiar dacă din separare ar rezulta
vătămarea bunului principal (alin.3 art.522
Cc).
 Specificaţiunea
Crearea unui bun nou în rezultatul
prelucrării materiei ce aparţine altuia
(alin. 4 art. 522CC).
Prelucrarea:
- scrierea, desenarea, pictarea,
imprimarea, gravarea sau altă
transformare a suprafeţei.
 Esenţa
Se uneşte un bun material (materia) cu altul
abstract (manopera).
Exemple:
- Croitorul care confecţionează un costum de
haine folosind stofa proprietatea altei
persoane;
- Sculptorul care realizează o statuie dintr-un
bloc de marmură proprietatea altei
persoane.
 Efectele specificaţiunei
Regula generală:
Dacă contractul nu prevede altfel:
- dreptul de proprietate asupra bunului
rezultat din prelucrarea materiei aparţine
proprietarului materiei, care are obligaţia să
plătească valoarea manoperei (alin. 4 art.
522 CC).
 Excepţia (alin. 5 art. 522 CC).
Specificatorul va dobândi dreptul de proprietate
asupra buunlui rezultat, plătind proprietarului
preţului materiei, dacă se întrunesc condiţiile:
- este de bună-credinţă;
- valoarea manoperei este superioară valorii
materiei.
Concluzia:
- Munca este bun principal;
- Materia este bun accesoriu.
 Dreptul de retenţia
(alin. 6 art. 522 CC)
Specificatorul obligat să restituie bunul
rezultat din prelucrarea materiei este în
drept să-l reţină până va primi de la
proprietarul noului bun suma datorată.
Confuziunea (alin.7 şi 8 art.522 Cc)
Formarea unui bun nou prin amestecarea
mai multor materii ce aparţin la proprietari
diferiţi.
Exemplu:
Aliajul obţinut din topirea sau amestecarea a
două bare din metale diferite, ce aparţineau
unor proprietari diferiţi.
 Efectele
1) Dacă nici una dintre materii nu poate fi
considerată principală:
- Proprietarul care nu a ştiut despre confuziune
poate cere separarea materiilor, dacă este posibil.
Discutabil:
Confuzunea este anume atunci în cazul
imposibilităţii absolute când fizic nu este posibilă
despărţirea bunurilor ce s-au unit şi care şi-au
pierdut astfel individualitatea.
Efectele - continuare
2) Dacă materia unui proprietar de bună-credinţă
depăşeşte cealaltă materie după valoare şi calitate
(bun principal):
- acesta va dobândi dreptul de proprietate asupra
bunului creat, fiind obligat a plăti celuilalt
proprietar:
- preţul materiei sau
- înlocuirea materiei cu alta de aceeaşi natură,
cantitate, greutate, mărime li calitate sau
- plata contravalorii.
Efectele - continuare
3) Bunul format va aparţine proprietarilor
materilor proproţional cantităţii, calităţii şi
valorii fiecărei materii (proprietate comună
pe cote-părţi) dacă materialele amestecate:
- nu pot fi separate fără pagube (discutabil) şi
sunt egale ca valoare ori
- nu se poate stabili care materie este
principală ori
- există o diferenţă valorică nesemnificativă.