3.

Încetarea dreptului de
proprietate
3.1. Renunţarea la dreptul de proprietate
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le
poate avea în proprietate
3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării
regulilor de comportare cu acestea
3.5. Privatizarea proprietăţii de stat
3.6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
3.7. Rechiziţia
3.8. Confiscarea
 3. Încetarea dreptului de proprietate
Reglementarea juridică: art. 337-343 Cc,
art.320 Cc
Clasificarea modurilor de încetare a dreptului de proprietate:
a) benevolă:
- rezultatul acţiunii proprietarului: încheierea actelor juridice
translative de proprietate, consumarea, renunţarea (art.338
Cc), deetatizarea.
b) fapte obiective:
- nu depinde de voinţa proprietarului: pieirea fortuită,
distrugerea, pierderea bunului, dacă au fost respectate
prevederile art.324 şi 325 Cc şi o altă persoană a dobândit
dreptul de proprietate, uzucapiunea.
c) contrar voinţei proprietarului (alin.2 art.337 Cc), cu
respectarea art.46 din Constituţie conform căruia cedarea
forţată a dreptului de propritate poate avea loc doar în cazurile
prevăzute de lege.
Temeiurile (art.337 alin. 2 Cc)
1. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului
(art. 339 Cc);
2. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le
poate avea în proprietate (art. 340 Cc);
3. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării
regulilor de comportare cu acestea (art. 341 Cc);
4. Privatizarea proprietăţii de stat
5. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
6. Rechiziţia (art. 342 Cc);
7. Confiscarea (art. 343 Cc) şi art.106 din Codul Penal
3.1. Renunţarea la dreptul de
proprietate (art.338 Cc)
Condiţiile:
a) Bunurile mobile:
- declaraţia de renunţare sau în alt mod care
atestă cu certitudine că a renunţat la bun fără
intenţia de a păstra dreptul de proprietate
asupra lui.
B) Bunurile imobile:
- declaraţie autentificată notarial şi înscrisă în
registrul bunurilor imobile.
Efectele renunţării la dreptul de
proprietate
Obligaţiile proprietarului în legătură
cu bunul la care a renunţat
încetează atunci când un terţ
dobândeşte dreptul de proprietate
asupra bunului.
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură
cu obligaţiile proprietarului (art.339
Cc)
Condiţiile:
- neexecutarea obligaţiilor de către proprietarul bunului;
- înstrăinarea bunurilor proprietarului prin aplicarea
procedurii de urmărire a proprietăţii (Codul de executare al
Republicii Moldova nr. 443 din 24.12.2004 (în continuare –
Codul de executare), în Monitorul Oficial nr. 214-220 din
05.11.2010)
Temeiul urmăririi bunurilor:
- hotărârea judecătorească, dacă o altă modalitate nu este
stabilită prin lege sau contract.
Dispoziţii generale cu privire la urmărirea
bunurilor art. 88 din Codul de executare
(1) Urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea,
în ridicarea şi în vînzarea lor.
(2) Poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate
de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil,
indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi
orice drept patrimonial sau creanţă bănească, cu excepţia
celor care nu sînt pasibile de urmărire silită.
(3) Bunurile supuse unui circuit civil limitat pot fi urmărite
numai în condiţiile prevăzute de lege.
(4) La cererea executorului judecătoresc, deţinătorii de
registre şi de informaţii relevante pentru procedura de
executare, instituţiile financiare, organele fiscale, organele
cadastrale, alte persoane fizice sau juridice sînt obligate să
îi comunice, în cel mult 10 zile, informaţiile necesare
pentru efectuarea executării silite.
Bunurile debitorului care nu pot fi urmărite (art. 89
Codul de executare)

1) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului persoană fizică şi al membrilor lui de
familie:
a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi
unul de vară (pentru bărbaţi), două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o
pălărie şi o căciulă de iarnă, două broboade de vară şi două de iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte
întrebuinţată timp îndelungat şi care nu are valoare;
b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor confecţionate din materiale preţioase,
precum şi a obiectelor care au valoare artistică;
c) toate bunurile copiilor;
d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie;
e) icoanele şi portretele de familie, verighetele;
f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii lui de familie;
g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei;
h) mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele necesare persoanelor cu
dizabilităţi şi bolnavilor, destinate îngrijirii lor;
[Art.89 pct.1), lit.h) modificată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana debitorului şi a membrilor lui de familie pe 3
luni;
j) combustibilul necesar în prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei familiei în perioada rece a anului;
2) seminţele de culturi agricole pentru însămînţare şi sădire, în limitele necesare uzului personal al
debitorului şi familiei sale, cînd acestea aparţin unui debitor persoană fizică, a cărui activitate nu ţine de
producerea sau comercializarea acestora;
[Art.89 pct.2) modificat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare 28.04.17]
3) nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar pînă la strînsul nutreţurilor noi sau pînă la
scoaterea vitelor la păşunat, după caz;
[Art.89 pct.4) abrogat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare 28.04.17]
5) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
6) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Consecutivitatea urmăririi bunurilor (art. 89 Codul de
executare)
(1) Consecutivitatea urmăririi bunurilor debitorului poate fi
stabilită, de comunul acord al părţilor în procedura de executare,
ţinîndu-se cont de prioritatea intereselor creditorului.
(2) În cazul în care debitorul nu indică în ce consecutivitate
solicită să fie urmărite bunurile sale, consecutivitatea va fi
stabilită de creditor, în comun cu executorul judecătoresc,
ţinîndu-se cont de următoarea consecutivitate:
a) în primul rînd vor fi urmărite bunurile personale ale
debitorului libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele băneşti;
b) în al doilea rînd vor fi urmărite bunurile debitorului care se
află în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, libere
de gaj sau de ipotecă;
c) în al treilea rînd vor fi urmărite bunurile gajate sau
ipotecate;
d) în ultimul rînd va fi urmărit bunul imobil în care domiciliază
debitorul.
Efectele urmăririi bunurilor în legătură cu
obligaţiile proprietarului

Proprietarul pierde dreptul de proprietate

asupra bunurilor urmărite din momentul
dobândirii dreptului de proprietate asupra
acestora de către persoana îndreptăţită căreia
îi sînt transmise bunurile.
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii,
persoana nu le poate avea în proprietate

Condiţiile:
- persoana a dobîndit, în temeiurile prevăzute de
lege, dreptul de proprietate asupra unui bun
- însă, conform legii, nu poate să-i aparţină cu drept
de proprietate
Efectul:
- proprietarul este obligat să înstrăineze bunul timp de
un an din momentul dobîndirii dreptului de proprietate
sau în alt termen stabilit de lege.
Efectele neînstrăinării bunului în termen de un an

Instanţa de judecată, la cererea autorităţii

administraţiei publice locale, poate dispune,
după caz:
- înstrăinarea bunului şi remiterea sumei
obţinute către fostul proprietar, cu reţinerea
cheltuielilor de înstrăinare, sau
- transmiterea bunului în proprietate statului şi
despăgubirea proprietarului în cuantumul
stabilit de instanţa de judecată.
 3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în
cazul încălcării regulilor de comportare cu
acestea (art.341 Cc)
Condiţiile:
- proprietarul de animale domestice se comportă cu ele
încălcînd evident regulile stabilite prin lege sau prin
normele de comportare umană ţinerea câinilor legaţi la
lanţ cu animalele.
Efectul:
- orice persoană are dreptul să solicite predarea
animalelor. Preţul se stabileşte prin acordul părţilor sau
prin hotărîre judecătorească.
Regula data nu se aplică:
- animalelor din grădinile zoologice, celor dresate.
3.5. Privatizarea (Legea nr. 627 din 04.07.1991 cu privire la
privatizare, în Monitorul Oficialnr. 135-136 din 09.12.1999.

Definiţia:
privatizarea este un proces de transmitere a
bunurilor ce constituie domeniul privat al statului
sau al unităţilor administrativ-teritoriale, denumite
în continuare bunurile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale, în proprietate privată, prin
modalităţile prevăzute de prezenta lege (art. 1).
Concluzia:
Privatizarea este un mod benevol de stingere a
dreptului de proprietate.
 Scopurile de bază ale privatizării (art.2)

a) crearea de condiţii pentru restructurarea, stabilizarea şi

dezvoltarea economiei;
b) lărgirea sectorului privat;
c) atragerea investitorilor persoane fizice şi juridice
autohtone şi străine la privatizarea obiectivelor;
d) dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare şi a pieţei
imobiliare;
e) folosirea mai eficientă a capacităţilor de producţie ale
întreprinderilor, producerea mărfurilor (prestarea serviciilor)
competitive şi extinderea pieţei de desfacere a acestora.
Principiile de bază ale privatizării:

a) asigurarea protecţiei sociale a populaţiei;

b) accesul liber şi egalitatea în drepturi pentru toţi participanţii la
procesul de privatizare;
c) înstrăinarea bunurilor statului sau ale unităţilor administrativ-
teritoriale, atît cu plată, cît şi în mod gratuit;
d) transparenţa şi publicitatea procesului de privatizare;
e) acumularea veniturilor la buget;
f) acordarea anumitor facilităţi, după caz, salariaţilor
întreprinderilor supuse privatizării, inclusiv fondarea de
întreprinderi populare;
g) respectarea legislaţiei în vigoare în procesul de privatizare;
h) utilizarea metodelor de marketing bazate pe concurenţă,
transparenţă, informarea amplă a potenţialilor investitori, a
populaţiei despre obiectivele şi rezultatele privatizării.
 Obiectele pasibile privatizării
- întreprinderile, instituţiile şi complexele patrimoniale unice, valorile
mobiliare (cotele de participaţie) din societăţile comerciale, incluse în
programele de privatizare, aprobate prin lege de către Parlament.
- valorile mobiliare (cotele de participaţie) ale diferitelor societăţi comerciale
şi alte bunuri transmise de către persoanele fizice şi juridice în proprietatea
statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în contul achitării datoriilor
faţă de bugetul de stat şi bugetele locale;
- acţiunile rămase nesolicitate contra bonuri patrimoniale;
- obiectivele nefinalizate a căror construcţie a fost finanţată din mijloacele
statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale;
- fondul de locuinţe proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale şi obiectivele din fondul de imobile cu altă destinaţie decît cea
locativă;
- întreprinderile agricole;
- terenurile;
- obiectivele restituite în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale în urma rezilierii contractelor de vînzare-cumpărare.
Modalităţile de efectuare a privatizării (art.11)

a) înstrăinarea obiectivelor supuse privatizării prin concursuri

comerciale sau investiţionale, prin negocieri directe şi prin licitaţii
publice;
b) vînzarea valorilor mobiliare prin intermediul Bursei de Valori;
c) transmiterea în proprietate privată, cu titlu gratuit, a
obiectivelor supuse privatizării;
d) vînzarea obiectivelor supuse privatizării la un preţ simbolic;
e) fondarea de întreprinderi noi cu capital mixt sau majorarea, pe
contul investitorilor, a capitalului social al celor existente;
f) compensarea, pe contul bunurilor (acţiunilor) întreprinderilor
supuse privatizării, a datoriilor certe ale statului faţă de subiecţii
privatizării;
g) prin modalităţi combinate, inclusiv în baza unor proiecte
individuale aprobate de Parlament.
3.6. Exproprierea pentru
cauză de utilitate publică
Cadrul juridic al exproprierii:
- art.46 din Constituţie;
- Art.316 din Cc RM;
- Legea exproprierii pentru cauză de utilitate
publică nr. 448 din 08.07.1999, în
Monitorul Oficial nr. 42-44 din 20.04.2000,
(în continuare - Legea 448/1999).
Definiţia - art.1 din Legea
488/99
Expropriere reprezintă transferul:
- de bunuri şi de drepturi patrimoniale din domeniul privat în
domeniu public
- către stat de bunuri proprietate publică a UAT sau cedarea
către stat sau UAT a drepturilor patrimoniale;
în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de
interes naţional sau local,
- în condiţiile legii,
- după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Obiectul exproprierii (art. 2 din Legea
488/99) de interes naţional pot fi:

„a) bunurile imobile ...: terenurile, subsolul, bazinele de apă,

pădurile, clădirile, construcţiile şi alte obiecte legate de pămînt, a
căror permutare este imposibilă sau le aduce prejudicii
iremediabile, astfel încît nu mai pot fi folosite la destinaţie;
b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile pe un termen
de pînă la 5 ani, dacă părţile nu convin asupra unui alt termen;
c) drepturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale, legate
nemijlocit de invenţiile care pot contribui considerabil la
asigurarea intereselor de apărare şi de securitate ale ţării;
d) valorile cultural-artistice şi istorice de o importanţă
excepţională pentru sentimentele naţionale ale poporului,
precum şi cele care atestă statalitatea ţării;
e) dreptul de proprietate asupra reprezentanţilor florei şi faunei
pentru care spaţiul natural al Republicii Moldova este propriu
dezvoltării şi reproducerii şi care se află pe cale de dispariţie în
lume, în cazul existenţei pericolului real de dispariţie şi de
nereproducere a speciei.”
Critica prevederilor legale
Unii autori consideră că „mai corect ar fi ca
ultimele două grupe de obiecte, datorită
importanţei lo, să fie scoase din circuitul civil şi
trecute prin lege la categoria bunurilor din
domeniu public. Astfel, va decădea neceditate
exproprierii lor”.

Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale

principale, ed. a III-a, Chişinău, Tipografia Centrală,
2016, p.111.
Obiectul exproprierii (art. 2 din Legea
488/99) de interes local pot fi:
bunurile imobile şi drepturile patrimoniale
asupra
a) bunurile imobile, la care se raportă:
terenurile, subsolul, bazinele de apă, pădurile,
clădirile, construcţiile şi alte obiecte legate de
pămînt, a căror permutare este imposibilă sau
le aduce prejudicii iremediabile, astfel încît nu
mai pot fi folosite la destinaţie;
b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor
imobile pe un termen de pînă la 5 ani, dacă
părţile nu convin asupra unui alt termen.
Bunurile mobile ca obiect al exproprierii
(art. 2 alin. 3 din Legea 488/99)
Condiţiile:
- în caz de stare de urgenţă, de asediu şi de război, pot fi
expropriate bunuri mobile stabilite prin lege organică.
Prin urmare, „urmează ... să fie adoptată încă o lege care să
indice bunurile mobile ce pot fi expropriate în caz de război ori
de stare excepţională”.
Unii autori consideră că „bunurile mobile nu pot fi expropriate
nici în caz de stare excepţională, nici în caz de război, ci urmează
a fi aplicată rechiziţia”.
A se vedea: Ibid. (se utilizeză pentru a indica referinţa
bibliografică imediat precedentă).
Aspectele critice
1. Bunurile care pot fi expropriate: bunurile imobile din
domeniul privat;
2. Domeniul aflării bunului:
- nu pot fi expropriate bunurile aflate în domeniul public prin
natura sau destinaţia lor şi pot fi afectate utilităţii publice prin
actul de putere al autorităţii comepetente a statului sau uat
(art. 11 din Legea nr.523 din 16.07.1999 cu privire la
proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, în
Monitorul Oficial nr. 124-125 din 11.11.1999);
- sunt pasibile de expropriere doar bunurile imobile din
domeniul privat.
Subiecţii exproprierii
Expropriatul Expropriatorul
este proprietarul sau este statul pentru
titularul de alte lucrările de interes
drepturi reale asupra naţional şi pentru
obiectului exproprierii lucrările de interes
(art. 3 din Legea local, prin organele
488/99). lui abilitate sau prin
persoane special
desemnate conform
legii(art. 4 din Legea
488/99).
Principiile exproprierii:
a) existenţa unei cauze de utilitate publică (art.46
Constit., art.316 Cc, art.5 alin. 1 din Legea
488/99);
b) existenţa unei despăgubiri care trebuie să fie:
- drepte, adică expropriatul cade de acord cu
suma despăgubirii propruse de expropriator.
- prealabile, adică exproprierea va opera numai
după achitarea despăgubirii.
Soluţionarea litigiilor privind cuantumul
despăgubirii art. 15 din Legea 488/99
Organul comepetent de a soluţiona litigiul
este:
- instanţa de judecată care instituie o comisie
de experţi la care pot participa cîte un
reprezentant al expropriatorului şi al
expropriatului.
Despăgubirea se compune din:
- valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor
patrimoniale supuse exproprierii şi
- daunele cauzate proprietarului sau titularilor
de alte drepturi reale (alin. 2)
Calcularea cuantumului despăgubirii

Comisia de experţi şi instanţa de judecată trebuie să ţină

cont de:
- preţul la care se vând imobilele şi drepturile de acelaşi fel
în teritoriul respectiv, la data întocmirii actului de
expertiză, precum şi
- de prejudiciile aduse proprietarului sau, după caz,
titularilor de alte drepturi reale, luînd în considerare şi
dovezile prezentate de aceştia.
- preţul normativ stabilit în baza tarifelor prevăzute de
legislaţie, în cazul exproprierii de teren, care nu trebuie
să fie mai mică decât acesta.
Despăgubirea revine:
1. Proprietarului bunului imobil şi
2. Titularului altor drepturi reale.
Procedura exproprierii
Declararea utilităţii publice (art.6):
a) pentru lucrările de interes naţional - de către
Parlament;
b) pentru lucrările de interes local al unităţii administrativ-
teritoriale - de către consiliul ei;
c) pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane
şi/sau municipii - de către consiliile lor, iar în caz de
divergenţe - de către Guvern;
d) pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe
şi/sau sate din teritoriul unui raion - de către consiliile
acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe - de
către consiliul raional.
Cercetarea prealabilă (art.7)
Declararea utilităţii publice se face numai după:
- efectuarea unei cercetări prealabile de către comisiile
formate şi
- numai dacă se întrunesc toate condiţiile pentru
expropriere.
Cercetarea prealabilă se efectuează:
- conform regulilor stabilite prin regulament aprobat de
Guvern.
Rezultatul cercetării se consemnează într-un proces-verbal
înaintat organelor care au numit comisia.
Obiectivele cercetării
prealabile (alin.4 art.7)
Stabilirea existenţei:
- elementelor justificative ale interesului
naţional sau local,
- premiselor economico-sociale, ecologice sau
de altă natură ale necesităţii lucrărilor,
- încadrării lor în planurile de urbanism şi de
amenajare a teritoriului, aprobate conform
legii.
Publicitatea declarării utilităţii
publice (art.8)
Actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional şi
de interes local se aduce la cunoştinţă publică prin:
- afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat
obiectul exproprierii şi
- prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
(alin.1).
Excepţie (alin.2):
Nu se dau publicităţii actele prin care se declară utilitatea
publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi securitatea
naţională în cazul în care ele prezintă secret de stat.
Operarea exproprierii
Exproprierea va opera numai după îndeplinirea măsurilor
prealabile reglementate la art.9-12 care se rezumă la:
1. înştiinţarea în scris a potenţialului expropriat despre
expropriere;
2. comunicarea expropriatului a ofertei de despăgubire,
modalitatea trecerii drepturilor;
3. expropriatului locuinţei sau terenului i se propune o altă
locuinţă sau teren. Dacă preţul celor propuse este mai mic
decât celor expropriate, i se achită diferenţa.
Consecinţele îndeplinirii
măsurilor prealabile
- dacă expropriatul acceptă condiţiile exproprierii, el îşi dă
consimţământul pentru compensarea imediată şi echitabilă;
- Dacă expropriatul nu acceptă condiţiile exproprierii, el are
dreptul să facă întîmpinare împotriva propunerii de
expropriere prin care expropriatul înaintează exigenţele
proprii privind condiţiile exproprierii.
Depunerea întâmpinării:
- în termen de 45 de zile de la primirea notificării, la
organul care a făcut propunerea de expropriere.
Soluţionarea întâmpinării
(art.11)
Termenul de soluţionate:
- 30 de zile.
Organul competent:
- comisia constituită prin hotărîre a Guvernului pentru
lucrările de interes naţional şi prin decizie a consiliului local
pentru lucrările de interes local sau prin decizie a consiliilor
locale respective pentru lucrările de interes comun.
Componenţa comisiei şi activitatea ei sunt reglementate la alin.
2-6 din Lege.
Decizia comisiei motivată:
1. Se comunică părţilor timp de 5 zile
2. Serveşte temei pentru determinarea cunatumului
despăgubirii ce nu trebuie să fie mai mică decât cea stabilită în
propunere.
Efectele soluţionării
întâmpinării :
1. Dacă expropriatul acceptă condiţiile din decizia comisiei,
atunci:
- părţile stabilesc modalităţile de transfer a dreptului de
proprietate, mărimea despăgubirii ţi modul de achitare.
Forma acordului – autentificat notarial (art.12 alin.4).
2. Dacă nu se ajunge la un compromis:
- Exproprierea va opera în baza hotîrârii de judecată cu
despăgubire justă şi prealabilă.
- Procedura judiciară este reglementată la art.13-17 din lege.
Efectele operării exproprierii
a) Se sting drepturile reale şi obligaţionale asupra
bunului expropriat.
b) Se achită o despăgubire justă şi prealabilă.
Termenul de achitare – se stabileşte de părţi.
Lipsa acordului:
- Instanţa de judecată stabileşte termenul de plată
care nu trebuie să depăşească 30 zile de la
rîmânerea definitivă a hotărârii şi se depune pe
contul expropriatului.
Drepturile expropriatului
a) Preemţiune (art.18):
- dacă lucrările nu s-au efectuat şi expropriatorul doreşte să
înstrăineze bunul imobil, expropriatul-fost proprietar are
dreptul de a-l cumpăra.
Procedura exercitării dreptului de preemţiune: art.18 din Lege,
art. 793-797 Cc.
Expropriatorul înştiinţează despre vânzarea bunului,
comunicând preţul care nu trebuie să fie mai mare decât
despăgubirea actualizată, şi oferă termen de 30 zile.
Sancţiunea nerespăctării dreptului de preemţiune – legea nu
stabileşte. Urmează să se aplice art.352 Cc.
Drepturile expropriatului
b) Dreptul la închiriere:
- Dacă până la efectuarea lucrărilor se dă bunul în chirie, fostul
proprietar are dreptul de preemţiune;
c) Dreptul la retrocedare (art. 19 alin. 2-4).
Temei: neutilizarea bunului expropriat la destinaţie
timp de un an.
Se face în baza hotărârii instanţei de judecată.
Expropriatul depune cerere şi motivează cerinţele retrocedării.
d) Dreptul de retenţie (art.20):
- Expropriatul poate reţine bunul până la data primirii
despăgubirii ce i se cuvine.
3.7. Rechiziţia (art.342 Cc)
Definiţia:
„Rechiziţia este un mod de încetare adreptului de proprietate
potrivit căruia bunurile proprietarului se retrag în interesul
societăţii în cazuri excepţionale în condiţiile stabilite de
legislaţie”. A se vedea: Sergiu Bieş şi Nicolae Roşca, Drept civil.
Drepturile reale principale, ed.a III-a, Chişinău, Tipografia
Centrală, 2016, p.117.
Împrejurări excepţionale:
- calamitate naturală, epidemie, epizootie sau în o altă
situaţie excepţională.
Condiţiile stabilite de legislaţie
1. Legea nr. 1384 din 11.10.2002 cu privire la rechiziţiile de
bunuri şi prestările de servicii în interes public, în Monitorul
Oficial nr. 178-181 din 27.12.2002.
2. Hotărârea Guvernului nr. 283 din 14.03.2005 despre
aprobarea Regulamentului cu privire la rechiziţiile
de bunuri şi prestările de servicii în interes public, în
Monitorul Oficial nr. 51-54 din 01.04.2005.
Efectele rechiziţiei
1. Dacă după încetarea situaţiei excepţionale, lucrul
rechiziţionat s-a păstrat în natură, persoana al cărei bun a
fost rechiziţionat are dreptul:
- de a cere restituirea lui, precum şi
- preţul folosirii lui, stabilit prin acordul părţilor, iar în caz de
divergenţă, prin hotărîre judecătorească.
2. Dacă după încetarea situaţiei excepţionale lucrul
rechiziţionat nu s-a păstrat în natură, persoana al cărei bun a
fost rechiziţionat are dreptul:
- să ceară preţul bunului, stabilit prin acordul părţilor, iar în
caz de divergenţă, prin hotărîre judecătorească.
3.8. Confiscarea (art.343 Cc)
Definiţia:
trecerea gratuită (ca măsură de siguranță sau ca
sancțiune) către stat, în temeiul unei hotărâri a instanţei de
judecată sau a unei alte autorităţi publice competente, a unui
bun ca sancţiune pentru fapte ilicite. Sergiu Bieş şi Nicolae
Roşca, Op.cit., p.118.
Cazurile şi în condiţiile confiscării sunt prevăzute de lege.
Temeiul confiscării bunurilor:
- hotărârea judecătorească;
- actul administrativ.
Confiscarea conform Codului Penal nr. 985
din 18.04.2002, în Monitorul Oficial nr. 72-74 din
14.04.2009
Articolul 106. Confiscarea specială
(1) Confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste
bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
(2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):
a) utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni;
b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri;
c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;
e) deţinute contrar dispoziţiilor legale;
f) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la aceste bunuri;
g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
(21) Dacă bunurile rezultate din infracțiuni şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobîndite legal, se confiscă acea
partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din infracțiuni şi a veniturilor de la aceste bunuri.
(3) Dacă bunurile menționate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe
despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit
unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
(4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.
(5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare
în masă.

Articolul 1061. Confiscarea extinsă

(1) Sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele menţionate la art. 106 în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea
infracţiunilor prevăzute la articolele 158, 165, 206, 208 1, 2082, 217–2174, 218–220, 236–240, 243, 248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284,
290, 292, 302, 324–329, 3302, 332–3351 şi dacă fapta a fost comisă din interes material.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei,
depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor
prevăzute la alin. (1).
(3) La aplicarea prevederilor alin. (2) se va lua în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de o
persoană terţă unui membru de familie, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul sau altor persoane care ştiau
ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a bunurilor.
(4) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite se va ţine cont de valoarea bunurilor la data dobîndirii lor şi de
cheltuielile făcute de persoana condamnată, inclusiv de persoanele prevăzute la alin. (3).
(5) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc sau au fost comasate cu bunurile dobîndite licit, în locul lor se confiscă bani şi bunuri care
acoperă valoarea acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, inclusiv bunurile în care au
fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile infracţionale, precum şi veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
(7) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobîndite în perioada prevăzută la alin. (2) lit. a), care excedează nivelului veniturilor licite
ale persoanei condamnate.
Confiscarea conform Codului vamal nr. 1149
din 20.07.2000, în Monitorul Oficial nr. ed.special din
01.01.2007.
Articolul 282. Executarea deciziei organului vamal privind confiscarea
• (1) La expirarea termenului de depunere a plîngerii împotriva deciziei organului vamal privind
confiscarea, mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri care fac obiectul acestei decizii se confiscă,
indiferent de faptul dacă sînt proprietatea contravenientului şi indiferent de faptul dacă contravenientul a
fost identificat sau nu.
• (2) Dacă organul vamal nu ridică mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri prevăzute la alin.(1),
contravenientul sau persoana care le deţine trebuie să le predea organului vamal în termen de 15 zile de
la data înmînării sau expedierii deciziei, iar în cazurile de depunere a plîngerii împotriva acesteia, în
termen de 15 zile de la data emiterii deciziei privind nesatisfacerea plîngerii. În caz contrar, decizia de
confiscare emisă de organul vamal este îndeplinită de către executorul judiciar şi remisă, cu menţiunea
executării, organului vamal care a emis-o.
[Art.282 al.(1) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
• (3) În cazul în care nu este posibilă confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport care fac obiectul
contravenţiei vamale, a mărfurilor şi mijloacelor de transport dotate cu ascunzişuri speciale pentru
trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor şi a altor bunuri care fac obiectul contravenţiei vamale,
tăinuite de controlul vamal, precum şi a mijloacelor de transport cu care a fost transportat obiectul
contravenţiei vamale, de la contravenient se percepe costul acestora în modul stabilit la art.281.
• (4) Mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri (cu excepţia valutei străine, obiectelor de artă,
obiectelor de valoare istorică sau arheologică, obiectelor prohibite pentru circulaţie), ridicate de la
persoană în cazul de contravenţie vamală, pot fi răscumpărate de aceasta, cu acordul organului vamal
ierarhic superior, la un preţ dublu, în vigoare la momentul depistării contravenţiei, pînă a se recurge la
executarea deciziei de confiscare.
[Art.282 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
Confiscarea conform Codului contravenţional nr. 218
din 24.10.2008, în Monitorul Oficial nr. 3-6 din
16.01.2009.
„Articolul 48. Utilizarea fondurilor nedeclarate, neconforme
sau venite din străinătate pentru finanţarea
partidelor politice
(1) Utilizarea de către partidele politice a unor fonduri nedeclarate, neconforme sau
venite din străinătate
se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei fizice sau cu amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată
persoanei cu funcţie de răspundere.
(2) Mijloacele băneşti utilizate în modul prevăzut la alin. (1) se confiscă şi se fac
venit la bugetul de stat.
[Art.48 în redacția LP36 din 09.04.15, MO93/14.04.15 art.134; în vigoare 14.04.15]
Articolul 431. Corpurile delicte
(1) Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, mijloacele de
transport, alte valori, faţă de care există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea
contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele faptei contravenţionale sau au constituit
obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei ori inexistenţei
elementelor constitutive ale contravenţiei.
[Art.431 al.(1) modificat prin LP206 din 16.07.10, MO141-144/10.08.10 art.517]
(2) Corpurile delicte se anexează la procesul-verbal cu privire la contravenţie, în
care se descriu amănunţit, ori se păstrează într-un alt mod prevăzut de lege. Corpurile
delicte care, din cauza volumului sau din alte motive, nu pot fi păstrate se fotografiază,
iar fotografiile se anexează la procesul-verbal, în care se consemnează acest fapt.
...”.