UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
Calificarea Infracţiunilor

REFERAT
Etapele alegerii normei penale pentru calificarea infracţiunilor

Dr., conf.univ. Igor Hadârcă

Frimu Alexandria
Grupa 2, anul 3
Cuprins

I. Introducere
II. Etapele alegerii normei penale în procesul calificării infracţiunilor
II.1 Separarea şi gruparea circumstanţelor de fapt
II.2 Determinarea tuturor componenţelor de infracţiune
II.3 Alegerea normelor înrudite
II.4 Alegerea normei penale concrete
III. Bibiliografie
 I. Introducere
Calificarea infracțiunii nu este o activitate simplă, de executare instantanee, ci un
proces, uneori complex, format din mai multe etape care se succed într-o
consecutivitate logică.
În literatura de specialitate există mai multe opinii cu privire la numărul și
conținutul etapelor procesului de calificare a infracțiunilor. Însă, toate aceste concepte
includ etapa alegerii normei juridico – penale ca fiind una distinctă și care își merită
locul în cadrul procesului de calificare.
La momentul în care se cunoaște starea de fapt și alegem corect o normă juridică
care se referă la acestă situație, putem vorbi despre o calificare juridică corectă și
temeinică. În această situație organul de aplicare îndeplinește o serie de operațiuni
prealabile: nominalizează norma, verifică autencitatea normei, determină conținutul
exact al normei, dacă se aplică la cauza dată sub aspectul acțiunii ei în timp, în spațiu
și asupra persoanei.
Etapa alegerii și interpretării normei de drept penal este următoarea după ce
persoana abilitată cu calificarea infracțiunii stabilește împrejurările de fapt. În cadrul
acestei etape, organul de urmărire penală, procurorul, judecătorul va alege una din
normele părții speciale a codului penal care reflectă cel mai exact fapta prejudiciabilă
comisă, adică norma cre cuprinde componența de infracțiune ale cărei semne
corespund în totalitate cu semnele faptei prejudiciabile săvârșite. Odată cu alegerea
normei urmează a fi verificată și autencitatea acesteia(dacă este sau nu în vigoare),
dacă se aplică asupra situației din speță. Dacă fapta infracțională a fost întreruptă la
etapa actelor preparatorii sau executorii, independent de voința făptuitorului, cel
abilitat cu calificarea infracțiunii comise în participație. De exemplu, pentru relevarea
activității infracționale specifice complicelui, se va alege norma de la alin.5 art.42 CP.
Tot în contextul respectivei etape se va purcede la interpretarea normei de drept
penal alese. Pentru calificarea corectă a faptei infracționale potrivit unei normei
juridico – penale este inevitabila explicarea sensului normei conferit de legiuitor. Din
aceste considerente, pentru efectuarea unei încadrări juridico – penale exacte, pe lângă
alegerea normei, cel împuternicit cu calificarea infracțiunii trebuie să explice și
înțelesul normei. Bineînțeles, în cele mai dese cazuri, interpretarea normei are loc
practiv concomitent cu alegerea normei. Atunci când norma este aleasă, atunci și se
interpretează.
Nu întotdeauna alegerea normei juridico – penale aplicabile situației dintr – o
speță sau alta este o sarcină ușoară pentru organul de urmărire penală, procuror sau
instanța de judecată. Atunci cînd din materialele cauzei rezultă cert că a fost coisp o
infracțiune concretă, la dosar fiind administrate suficiente probe din care să rezulte că
anume fapta infracțională respectivă a fost comisă, procesul de alegere a normei
juridico – penale este unul facil. Dacă din materialele cauzei nu rezultă cu certitudine
că a fost comisă o infracțiune anumită, de către organul de urmărire penală fiind
înaintate mai multe versiuni, procesul de alegere a normei penale este unul mai
complicat, respectiv devine mai complicat și procesul de calificarea a infracțiunii.
Tocmai în aceste cazuri pentru o mai bună alegere a normei de drept penal, respectiv
pentru calificarea corecta a infracțiunii, este necesar ca cel abilitat cu calificarea
infracțiunii să determine norma aplicabilă în speță prin parcurgerea anumitor etape,
activitatea care formează procesul de alegere a normei de drept penal.
 II. Etapele alegerii normei în procesul calificării infracțiunii
Condiția principală pentru calificarea justă a infracțiunilor constă, pe lânga
analiza minuțioasă a tuturor circumstanțelor faptei infracționale comise, și în alegerea
normei juridico – penale concrete din conținutul Părții Speciale, și, după caz, al Părții
Generale.
Alegerea normei juridico – penale constituie una din cele patru etape ale
procesului de calificare a infracțiunilor. În același timp, alegerea normei juridico –
penale presupune, la rândul ei, parcurgerea altor patru etape, și anume:
II.1 Separarea și gruparea circumstanțelor de fapt(în interiorul cărora a fost
săvărșită infracțiunea) necesare pentru efectuarea calificării infracțiunilor de celelalte
date care nu au importanță pentru calificare, ci au importanță criminologică, procesual
– penală. O infracțiune concretă conține o multitudine de semne obiective și
subiective. Aceste semne pot avea importanță diferită. Unele din ele pot avea relevanță
la calificarea infracțiunilor, iar altele la aplicarea pedepsei. La calificarea infracțiunii
au importanță doar acele semne care, în corespudere cu dispozițiile Părții generale și
ale Părții Speciale ale codului penal, sunt prevăzute în calitate de semne ale
componenței de infracțiune.
Această primă etapă are un caracter complex pentru că, adeseori, încă nu este
determinat exact obiectul ce trebuie demonstrat, nu se știe care fapte vor avea ulterior
semnificațiile juridico – penle și care nu le vor avea, pentru aceasta, este necesar
selecționarea unor surse reale de informații în stare să contureze circumstanțele cauzei,
să creeze convingeri ferme în legătură cu situația de fapt și să inlăture dubiile și
neclaritățile, în acest scop, organul de aplicare va consulta documentele oficiale, datele
faptice, va asculta martorii, victimele, va proceda la reconstituiri, va utiliza rezultatele
unor cercetări, revizii, expertize.
Gruparea într – o anumită ordine și alegerea faptelor care pot avea importanță
pentru calificare, la început trebuie efectuate conform acelei grupări de semne,
caracteristice oricărei infracțiuni, adică potrivit obictului, subiectului, laturii obiective
și subiective a infracțiunii. Din acest punct de vedere, în enumerarea faptelor trebuie
incluse informațiile despre valorile sociale care au suferit ca rezultat al săvârșirii faptei
infracționale, despre metoda și mijloacele, despre vârsta și situația de serviciu a
subiectului precum și altele asemenea semne.
În cadrul urmăririi penale, de obicei interesează toate semnele faptei concrete,
atât cele care au importanță juridico – penală, cât și cele care au o importanță
procesuală sau altă importanță juridică. Însă, pentru calificarea infracțiunii nu are
relevanță dacă infracțiunea a fost comisă pe timp de noapte sau pe timp de zi, a fost
comisă in câmp, pe drum sau în pădure. La fel, nu interesează la calificare haina în
care era îmbrăcat făptuitorul la momentul săvârșirii infracțiunii, culoarea
automobilului cu care a fost comisă infracțiunea. Totodată, aceste semne pot conta în
planul identificării făptuitorului, aplicării pedepsei sau determinării cauzele
comportamentul infracțional.
Această etapă se individualizează prin sistematizarea acelor semne care au
relevanță pentru calificarea infracțiunii și respectiv se face abstracție de la cele semne
ale faptei prejudiciabile care au o alta importanță criminologică, procesuală sau alta.
 II.2 Determinarea tuturor componentelor de infracțiune care ar permite
încadrarea circumstanțelor de fapt(informațiilor) stabilite. În cadrul acestei etape are
loc determinarea tuturor normelor juridico – penale sub a căror incidență ar putea
cădea fapta prejudiciabilă săvârștă. Inițial nu sunt cunoscute toate circumstanțele de
fapt ale celor comise. De aceea, organul de urmărire penală va înainta mai multe
versiuni, inclusiv versiunea că lipsește fapta infracțională sau versiunea că lipsesc
elementele constitutive ale infracțiunii. De exemplu, în cazul depistării unui cadavru,
organul de urmărire penală va alege toate normele din Partea Specială a codului penal
care în mod exclusiv sau în mod adiacent sancționează fapta soldată cu decesul unei
persoane(art. art. 145, 146, 148 etc.)
Identificarea tuturor construcțiilor posibile ale componenţei ne apropie în mod
substanțial de găsirea normei legale care trebuie aplicată, deoarece aceasta restrânge
gama de componenţe a căror prezență trebuie verificată din materialele cauzei. Dacă,
de exemplu, din circumstanţele de fapt ale cazului reiese că nu s-au produs urmări
prejudiciabile, componenţele "materiale" nu pot fi excluse, din start, din cercul
componenţelor posible, propuse numai în cazul unei tentative sau de pregătire a
infracţiunii.
La această etapă se începe limitarea cercului de norme penale care ar putea
încadra fapta comisă. De exemplu, decesul unei persoane poate fi încadrat de orice
normă penală care prevede astfel de consecințe: art. art. 145, 146, 147 etc.
Evidențierea acestor norme ne apropie esențial de găsire normei de aplicare, deoarece
aceasta limitează cercul normelor penale ce necesită a fi consultate după materialele
adunate la prima etapă.
De asemenea, în cadrul acestei etape se va determina autencitatea normei, textul
ei oficial. Se atrage atenţia la acţiunea normei în timp, în spaţiu şi asupra persoanei.
II.3 Alegerea normelor înrudite din Partea Specială a codului penal care conțin
componențe de infracțiune ale căror semne corespund în mare parte semnelor faptei
prejudiciabile comise. În cadrul acestei etape are loc restrângerea substanțială a
cercului de norme aplicabile în speță. De regulă, cercul este redus până la la
componențele de infracțiune înrudite – infracțiuni care în mare parte au semne
comune, cu excepția unuia. La această etapă se parcurge la limitarea normelor până la
cele înrudite, care corespund materialelor adunate de către persoanele abilitate, care
pot include două sau mai multe componenţe de infracţiuni. De obicei, prin infracţiuni
înrudite se înteleg infracţiunile ce au toate semnele comune, cu excepţia unui.
Această etapă se caracterizează nu doar prin faptul determinării semnelor
componenţelor de infracţiune înrudite dar implică şi excluderea altor componente de
infracţiuni inaplicabile speţei studiate.
II.4 Alegerea normei penale concrete care cuprinde componența de infracțiune
concretă ale cărei semne coincid integral cu semnele faptei prejudiciabile comise. La
această etapă a alegerii normei juridico – penale, persoana abilitată cu aplicarea legii
penale, respectiv, cu calificarea infracțiunii trebuie neapărat să aleagă doar o singură
normă de drept, care ar cuprinde în totalitate fapta prejudiciabilă comisă în realitatea
obiectivă înconjurtoare.
La această etapă este efectuată compararea, confruntarea circumstanţelor faptei
prejudiciabile comise cu semnele componenţei de infracţiune, descrise în norma
aleasă.
 Această etapă e strâns legată de delimitarea infracţiunilor după semnele lor
caracteristice. După numărul de semne care disting, componenţele pot fi clasificate în
trei tipuri principale:
- Fără nici un semne comun. Delimitarea lor nu prezintă mari dificultăţi. De
exemlu, semnele obiecului, laturii obiective şi celei subiective ale violului şi ale
neglijenţei în serviciu sunt cu totul diferite, iar semnele subiectului coincid parţial.
- Cu unele semne comune, de exemplu, jaful, adică sustragerea deschisă a
bunurilor persoanei şi răpirea unei persoane. Obiectul unor astfel de infracţiuni este
diferit însă coincide forma vinovaţiei – intenţia.
- Cu toate semnele comune, cu excepţia unuia. Astfel de infracţiuni, în adevăratul
sens al cuvândtului, pot fi numite înrudite. De exemplu, furtul şi jaful se deosebesc
între ele doar prin modul de sustragere a bunurilor unui persoane.
Pentru a delimita infracţiunile din grupul nominalizat după semnele lor
caracterisitce şi alegerea din el a unei componenţe de ale cărei semne corespund faptei
săvârşite, ar fi binevenită contruirea unei scheme logice de delimitare după cele 4
elemente ale infracţiunii.
Progamul delimitării infracţiunilor înrudite conform celor patru componente
ajută, în primul rând, să formulăm exact toate întrebările la care trebuie căutat răspuns
în materialele examinate şi sistematizate în prima etapă a calificării, în al doilea rînd
permite controlarea strictă a procesului calificării infraţiunii, fără a fi scăpat nici un
semn important.
Aceste patru etape reflectă obiectiv acţiunea persoanelor care efectuează alegerea
normei juridico – penale pentru calificarea faptelor prejudiciabile comise.
Bibliografie

1. Copeţchi S., Hadîrcă I. Calificarea Infracţiunilor, Note de curs, Chişinău

2015.
2. Borodac Al., Gherman M. Calificarea Infracţiunilor, Chişinău 2006.
3. Кудрявцев В. Н. Общая теория квалификации преступлений, 1972