5.

PROCESUL DE CALIFICARE A INFRACŢIUNILOR ŞI ETAPELE SALE

Etapele procesului de calificare a infracțiunilor
Calificarea infracțiunii nu este o activitate simplă, de executare instantanee, ci este un proces, adesea complex, format din mai
multe etape care decurg într-o consecutivitate logică. Calificarea infracțiunilor constituie un proces ce rezolvă o anumită
problemă cu mai multe operații. În dreptul penal problema calificării unei infracţiuni necesită constatarea raporturilor de
reciprocitate dintre condiţiile iniţiale, adică stabilirea corespunderii exacte dintre semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi
semnele componenței de infracţiune, prevăzute de legea penală, precum si concluzia finală sau rezultatul acestui proces:
invocarea normei juridice penale care cuprinde semnele faptei prejudiciabile săvîrşite.

!!! Calificarea infracţiunilor începe cu determinarea primelor date de fapt despre fapta prejudiciabilă comisă.

Ca orice proces, calificarea infracţiunilor trece un şir de etape în direcţia stabilirii unei corespunderi din ce în ce mai exacte
dintre semnele faptei săvîrşite şi semnele componenţei de infracţiune, în baza normei juridico-penale corespunzătoare.

!!! Calificarea infracţiunii este o parte a procesului de aplicare a legii penale.

!!! Nu trebuie confundate, pe de o parte, etapele procesului de calificare a infracţiunilor cu etapele alegerii normei juridico-
penale, iar, pe de altă parte, etapele procesului de calificare a infracţiunilor cu etapele procesului penal.

Procesul de calificare a infracţiunilor parcurge 4 etape de bază:

stabilirea împrejurărilor de fapt – clarificarea circumstanţelor în interiorul cărora a fost săvîrşită fapta infracţională. La această
etapă, dacă vor fi stabilite date suficiente ce dovedesc săvîrşirea unei fapte infracţionale, atunci, în corespundere cu prevederile
Codului de procedură penală, va fi pornită urmărirea penală.

alegerea şi interpretarea normei de drept penal. În cadrul acestei etape, organul de urmărire penală, procurorul, judecătorul
va alege una din normele Părţii Speciale a Codului penal care reflectă cel mai exact fapta prejudiciabilă săvîrşită, adică norma
care cuprinde componenţa de infracţiune ale cărei semne corespund în totalitate cu semnele faptei prejudiciabile comise.

stabilirea corespunderii exacte dintre semnele faptei comise şi semnele componenţei de infracţiune desprinse din norma de
drept penal aleasă. Nu este suficient ca norma de drept penal să fie aleasă şi interpretată. Este necesar ca, ulterior alegerii şi
interpretării, persoana împuternicită să determine dacă într-adevăr fapta comisă în realitatea obiectivă cade sub incidenţa
normei de drept penal care a fost aleasă. !!! Această etapă este una logică şi lăuntrică.

elaborarea actului aplicativ care cuprinde calificarea faptei prejudiciabile real săvîrşite potrivit unei norme de drept penal din
Partea Specială a Codului penal. Această etapă constituie rezultatul final al activităţii organelor care efectuează urmărirea
penală şi a judecătorilor îndreptate spre determinarea şi constatarea corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile
săvîrşite şi semnele componenţei de infracţiune concrete, rezultat care se exprimă în adoptarea actelor procesual-juridice
(ordonanţa de pornire a urmăririi penale, ordonanţa de punere sub învinuire, rechizitoriul, sentinţa de condamnare etc.).

În procesul de calificare a infracţiunilor, la stabilirea relaţiilor de reciprocitate dintre condiţiile iniţiale şi concluzia finală
pot apărea diverse probleme (obstacole), dintre care sînt menționate 3 cele mai frecvent întîlnite:
probleme unde nu sînt determinate nici condiţiile iniţiale, nici concluzia finală. În contextul problemei respective nu se cunosc
nici semnele faptei prejudiciabile real săvîrşite, nici semnele componenţei de infracţiune care ar cuprinde fapta dată; implicit,
nu se cunoaşte nici care normă de drept penal ar putea fi aplicată.

probleme la care sînt cunoscute condiţiile iniţiale, dar nu se ştie care este concluzia finală. Sînt cunoscute semnele faptei
prejudiciabile săvîrşite (fabula), dar nu se cunoaşte concluzia finală – componenţa de infracţiune concretă care ar cuprinde
semnele faptei prejudiciabile real săvîrșite, inclusiv norma de drept penal aplicabilă.

probleme la care sînt cunoscute atît condiţiile iniţiale, cît si concluzia finală, însă aceasta din urmă poate fi supusă modificării . O
atare problemă este specifică fazei judecării cauzei, atunci cînd încadrarea efectuată de instanţa de fond poate fi modificată de
instanţa de apel sau de recurs. La fel, calificarea efectuată poate fi modificată şi ca rezultat al exercitării căilor extraordinare de
atac (recursul în anulare, revizuirea procesului penal).

Etapele alegerii normei penale pentru calificarea infracţiunilor

Condiţia principală pentru calificarea justă a infracţiunilor constă, pe lîngă analiza minuţioasă a tuturor circumstanţelor
faptei infracţionale comise, şi în alegerea normei juridico-penale concrete din conţinutul Părţii Speciale, şi, după caz, al Părţii
Generale ale Codului penal.
Alegerea normei juridico-penale constituie una din cele 4 etape ale procesului de calificare a infracţiunilor, alegerea
normei juridico-penale presupune, la rîndul ei, parcurgerea altor 4 etape, şi anume:
Separarea şi gruparea circumstanţelor de fapt (în interiorul cărora a fost săvîrşită infracţiunea) necesare pentru efectuarea
calificării infracţiunilor de celelalte date care nu au importanţă pentru calificare, ci au importanţă criminologică, procesual-
penală etc. O infracţiune concretă conţine o multitudine de semne obiective şi subiective. Aceste semne pot avea importanţă
diferită. Unele din ele pot avea relevanţă la calificarea infracţiunii, iar altele la aplicarea pedepsei.
Determinarea tuturor componenţelor de infracţiune care ar permite încadrarea circumstanţelor de fapt (informaţiilor) stabilite .
În cadrul acestei etape are loc determinarea tuturor normelor juridico-penale sub a căror incidență ar putea cădea fapta
prejudiciabilă săvîrşită. Iniţial nu sînt cunoscute toate datele de fapt ale celor comise.

Alegerea normelor înrudite din Partea Specială a Codului penal care conţin componenţe de infracţiune ale căror semne
corespund în mare parte semnelor faptei prejudiciabile comise. În cadrul acestei etape are loc restrîngerea substanţială a
cercului de norme aplicabile în speţă. De regulă, cercul este redus pînă la componenţele de infracţiune înrudite – infracţiuni
care în mare parte au semne comune, cu excepţia unuia.

Alegerea normei penale concrete care cuprinde componenţa de infracţiune concretă ale cărei semne coincid integral cu
semnele faptei prejudiciabile comise. La această etapă a alegerii normei juridico-penale, persoana abilitată cu aplicarea legii
penale, cu calificarea infracțiunii trebuie neapărat să aleagă doar o singură normă de drept, care ar cuprinde în totalitate fapta
prejudiciabilă comisă în realitatea obiectivă înconjurătoare.

Corelaţia procesului de calificare a infracţiunilor cu etapele procesului penal

Conform alin.(2) art.113 CP RM, !!! calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către
persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători.
În literatura de specialitate este stabilită interdependența dintre etapele procesului de calificare a infracţiunilor şi
etapele procesului penal, în legătură cu care sînt identificate următoarele etape:
a) pornirea urmăririi penale;
b) punerea sub învinuire;
c) întocmirea şi confirmarea rechizitoriului;
d) trimiterea cauzei în judecată;
e) judecarea cauzei;
f) rejudecarea cauzei.
Esenţa procedurii penale şi a procesului de calificare a infracţiunii pe parcursul fiecărei etape constă în faptul că ele servesc
drept verigi consecutive pentru stabilirea adevărului.
!!! Calificarea infracţiunilor are loc la fiecare etapă a procesului penal şi este efectuată de diferiți subiecţi, însă de fiecare dată
aceasta are loc practic de la început – de la stabilirea circumstanţelor faptei pînă la emiterea actului aplicativ care ar cuprinde
norma juridico-penală concretă.
Procesul de calificare a infracţiunii şi rezultatul acestuia se diferențiază la diferite etape ale procesului penal. Se aseamănă
prin faptul că, la toate etapele procesului penal, în actul procesual-juridic emis se indică rezultatul calificării – articolul,
alineatul, litera. Atît ordonanţa de pornire a urmăririi penale, cît şi ordonanţa de punere sub învinuire, rechizitoriul, precum şi
sentința de condamnare cuprind articolul, alineatul, litera concretă din Partea Specială a Codului penal. Ba chiar şi sentinţa de
încetare a procesului penal va cuprinde, în unele cazuri, articolul concret din legea penală. De ex., în cazul încetării procesului
penal în legătură cu împăcarea părţilor, în dispozitivul sentinţei instanţa va indica articolul, după caz, alineatul sau litera
concretă care cuprinde infracţiunea de a cărei comitere se face vinovat inculpatul, pentru comiterea căreia a fost intentat
procesul penal şi care este încetat în legătură cu împăcarea părţilor.