Procedură penală. Cursul 1.

Ce este procedura penală? Este un ansamblu de reguli de drept care privesc desfășurarea
procesului penal și a altor proceduri judiciare care au legătură cu procesul penal.
Art. 1 CPP prevede expres ținând seama de legislațiile statelor membre europene că normele de
procedură penală au un obiect complex.
1. Desfășurarea procesului penal
2. Desfășurarea altor proceduri judiciare care au legătură cu o cauză penală
Este criticabilă aceasta formulă pentru că nu poate fi confundata notiunea de proces penal cu cea de
cauza penală ( obiectul acelei activități).
In ceea ce priveste desfasurarea procesului penal ca obiect al procedurii penale ea este compusa din
reguli care se refera la
1. Constatarea infractiunilor ( faptelor care pot constituii infractiune)
2. Identificarea persoanelor cu privire la care exista suspiciunea rezonabilă ca le-au comis
3. Prinderea persoanelor
4. Urmarirea acestora
5. Judecata
6. Executarea pedepselor si a altor sanctiuni penale care se aplică persoanelor care au comis
infractiunea
Desfasurarea procedurilor judiciare deriva din procesul penal si sunt constituite din reguli care se
refera la proceduri care se desfasoara in mod distinct in raport cu desfasurarea procesului penal. –
Proceduri incidente, insa autonome.
Exemplu – masurile de preventie
Necesitatea procedurii penale - Echilibru intre interesul public si interesele private ale partilor.
Procedura penala este valabila, ea poate fi eficienta, ea este functionala doar daca este garantata de
garantii procesuale. Este necesar sa fie determinate exigentele procdurale ( latura privind desfasurarea
procesului penal si cea a desfasurarii procedurii). Aceste exigente sunt de 2 feluri:
i. Straine procedurii penale
a) Se refera la dreptul penal – temelia procedurii penale. Ex. delictele de opinie. Procedura este
indisociabila fata de dreptul penal.
b) Masurile luate de stat pentru functionarea justitiei pentru asigurarea eficientei (conditiile
materiale, mijloacele folosite de stat). CEDO a decis ca drepturile persoanelor nu sunt iluzorii si
teoretice, statul are obligatia prin autoritatile sale sa dispuna masuri pentru ca drepturile sa fie
realizate efectiv. Ex. dreptul inculpatului de a comunica cu avocatul sau. Statul trebuie sa ii puna
la dispozitie un loc in care sa isi exercite acest drept, cu respectarea dreptului confidentialitatii.
c) Respectarea deontologiei profesionale – deontologia membrilor organelor judiciare. Magistratii
si politistii trebuie sa manifeste o respectare stricta a deontologiei profesionale in ceea ce
priveste procedura penala.
ii. Exigente ce apartin procedurii penale. Au fost formulate principii fundamentale ale
procesului penal. Ele au mai fost denumite in doctrina de specialitate si principii
covarsitoare pentru procesul penal in ansamblul sau si principii universale ale procesului
penale. Au rolul de a garanta echitatea procesului penal care conditioneaza calitatea
actului de justitie. Impiedica devierea procesului penal de la principii.
Articolul 1 alin. 2 CPP prevede in mod expres care este scopul normelor de procedura penala. Se
prevede ca normele de procedura penala urmaresc exercitarea cu eficienta a atributiilor organelor
judiciare penale in vederea desfasurarii procesului penal si a procedurii penale cu participarea activa a
partilor si a subiectilor procesuali principali si cu garantarea drepturilor si libertatilor acestora, astfel

Page 1 of 80
incat sa fie respectata Constitutia, sa se respecte tratatele de constituire a Uniunii Europene precum si
celelalte reglementari ale UE precum si pactele si tratatele internationale privind drepturile omului.
Din continutul acestei prevederi rezulta ca procedura penala nu poate fi confundata cu procesul penal,
procedura penala este indrumatorul legal al procesului penal iar procesul penal este o activitate
concreta care presupune exercitarea de catre organele procesului penal ( organe judiciare) a atributiilor
care sunt prevazute de lege. Totodata, mai rezulta ca prin reglementarea procesului penal si a procedurii
penale se urmareste exercitarea in mod eficient a atributiilor de catre organele judiciare penale. Mai
rezulta ca ea este conditionata de exigentele procedurale care sunt determinate in mod expres in
consens cu celelalte legislatii ale UE – Constituia ( subliniaza primatul Constitutie ), dreptul UE si dreptul
international al dreptuilor omului. Acest mod de reglementare nu reprezinta o noutate in raport cu
reglementarea anterioara. Noutatea este ca exista o prevedere expresa in actualul CPP si demonstreaza
diversitatea surselor formale (izvoarelor) a procedurii penale.
Procedura penale are mai intai un caracater legislativ. Caracterul legislativ al procedurii penale decurge
din existenta unui CPP si de asemenea si a unor numeroase legi speciale care reglementeaza procesul
penal si procedurile care au legatura cu procesul penal. Principala lege (sursa, izvor) a procedurii penale
este CPP.
CPP si altele nu sunt singurele resurse ale procedurii penale. Astfel, o sursa principala reprezinta
Constitutia ( primatul Constitutiei). Ea trebuie respectata in procesul penal pentru ca are numeroase
reglementari aplicabile in mod direct procesului penal ( reglementarile referitoare la senatori, deputati
si cele referitoare la drepturile si libertatile persoanelor), reprezentand exigente pe care organele
judiciare penale trebuie sa tina seama in cadrul proceselor si procedurilor penale. Un rol important il are
Curtea Constitutionala , a carei decizii au aplicabilitate directa in procesul penal. Legea permite
invocarea in cadrul procesului penal a exceptiilor de neconstitutionalitate. Instanta penala nu are
competenta de rezolvare a acestor exceptii, ea poate sa le respinga ca inadmisibile doar daca nu
intrunesc conditiile de admisibilitate prevazute de lege iar in caz contrar daca ele sunt considerate
admisibile sesizarea Curtii Constitutionale este obligatorie. Prevederile din cuprinsul
Costitutiei.referitoare la dreptul penalConstitutiei formeaza asa zisul bloc de constitutionalitate,
constituind fundamentele constitutionale ale procedurii penale.
Tratatul UE precum si reglementariile acesteia ( regulamente, directive, decizii –cadru ale Parlamentului
UE). Regulamentele au aplicabilitate directa in ordinea juridica interna. Directivele si deciziile cadru
trebuie transpuse. La expirarea termenului de transpunere au aplicabilitate directa in dreptul intern si
are ca efect diminuarea semnificativa a suprematiei Constitutiei printre sursele procesului penal.
Printre sursele procedurii penale figureaza si pactele si tratatele internationale privind drepturile
omului, Declaratia privind drepturile omului, Conventia europeana a drepturilor omului. Conventia
europeana a creat un drept jurisprudential prin CEDO care prin hotararile date modeleaza sistemul
legislativ national si au un efect decisiv cu privire la desfasurarea procesului penal , constituind o cale
exceptionala de atac – revizuirea hotararii.
Un rol important in desfasurarea procesului penal o reprezinta CJUE atat prin promovarea drepturilor si
libertatilor omului. Se adauga conventiile bilaterale in materia asistentei penale judiciare. Constituie
sursa a procedurii penale si CP de asemenea ci CC si CPC si legile de organizare judiciara.
Se poate vorbii de o incadrare internationala a procesului penal.
Normele de procedura penala sunt de 2 feluri
a) Procesuale – reglementeaza acte si masuri care conduc la dinamizarea procesului penal.
b) Procedurale – normele care reglementeaza modalitatile de aducere la implinire a actelor si a
masurilor in cadrul procesului penal.
Codul actual contine in art. 13 reguli privind aplicarea in timp si aplicarea in spatiu a normelor de
procedura penala. Cu privire la aplicarea in timp art. 13 (1) prevede ca normele de procedura penala se
Page 2 of 80
aplica din momentul intrarii in vigoare pana in momentul iesirii din vigoare a legii cu exceptia situatiilor
tranzitorii ( reglementate prin dispozitii tranzitorii). Din continutul art. 13 (1) rezulta ca la baza aplicarii in
timp a legii procedurale penale sta principiul activitatii. Legea de procedura este o lege de imediata
aplicare deoarece in virtutea principiului activitatii ea se aplica pentru toate procesele penale aflate in
curs de desfasurare inclusiv pentru procedurile judiciare aflate in curs de desfasurare din chiar
momentul intrarii in vigoare cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Din continutul principiului activitatii
si din caracterul de imediata aplicare decurg urmatoarele consecinte.
1. Efectuarea tututor actelor procesuale si procedurale si luarea tuturor masurilor procesuale si
procedurale potrivit legii in vigoare din momentul efectuarii
2. Recunoasterea ca valabile a tuturor actelor de procedura si a tuturor masurilor care au fost
dispuse inainte de intrarea in vigoare in raport cu dispozitiile legale in vigoare la acel moment.
3. Lipsirea de efect a legii de procedura cu privire la actele efectuate si a masurilor dispuse dupa
iesirea ei din vigoare chiar daca procesul penal a pornit inainte de iesirea din vigoare a legii
Exceptiile de la principiul activitatii privesc situatiile tranzitorii, adica acelor acte caracterizate de
trecerea de la legea veche la legea noua. Ele sunt reglementate de asa numitele dispozitii tranzitorii. Ele
sunt justificate de intervenirea asa numitor legi succesive sau intermediare, legi de trecere. Cele mai
numeroase dispozitii tranzitorii sunt cele prevazute in legea de punere in aplicare a codului de
procedura penala. Acestea sunt prevazute in legea 255/ 2013 , art 3 -24. Ele pot fi sintetizate in doua
categorii.
1. Retroactivitatea inseamna ca are aplicabilitate codul actual de procedura cu privire la acte
efectuate inainte de intrarea in vigoare. Legea de procedura penala retroactiveaza atunci cand
nu mai contine formalitatea ceruta de legea veche si care nu era indeplinita potrivit legii noi. Art.
4 (2) 255/2013 prevede ca nulitatile actelor efectuate inainte de intrarea in vigoare a noii legi
pot fi invocate numai cu privire la legea noua. Mai retroactiveaza cand este prevazut expres.
2. Ultraactivitatea
a) Competentei
b) Cailor de atac
c) Termenelor
Aplicarea in spatiu este reglementata in art. 13 (2) CPP care reglementeaza principiul teritorialitatii legii
de procedura penala – se aplica actelor efectuate pe teritoriul tarii. Teritorialitatea decurge din principiul
suveranitatii statului. Legea se aplica in principiu doar pe teritoriul statului nostru. Acest principiu
cunoaste anumite exceptii. ( UE, Europol si dezvoltarea pretutindeni a criminalitatii grave). Exceptiile
privesc in general asistenta judiciara internationala ( mandatul european de arestare, imunitate
diplomatica si consulara, recunoasterea unor organe juridice straine).
Procesul penal este o activitate concreta, complexa alcatuita dintr-o succesiune de acte de procedura
penala toate indreptate spre o anumita finalitate care se realizeaza in conformitate cu dispozitiile legale,
cu participarea activa a partilor si a subiectilor procesuali principali care sunt suspectul si persoana
vatamata in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel incat
nicio persoana sa nu fie trasa la raspundere penala si orice persoana care a comis o infractiune sa fie
pedepsita potrivit legii. Procesul penal este guvernat de principii directoare ale procesului penal, care isi
au izvorul in practica judiciara penala dar si in prevederile codului de procedura penala si in
reglementarile internationale privind drepturile omului. Astfel cum ele sunt reglementate au fost puse
de acord cu cu celelalte legislatii procesuale penale ale statelor membre ale UE. Reglementate de art. 2-
12 CPP
Art. 2 principiul legalitatii. Stricta realitate a procesului penal. – procesului penal se desfasoara in
intregime cu respectarea dispozitiilor legale ( CPP si legile speciale).

Page 3 of 80
Principiul separatiei functiilor judiciare. Art. 3 care prevede ca in cadrul procesului penal pot fi exercitate
un nr. de 4 functii judiciare
a) Functia de urmarire. Corespunde fazei de urmarire penala si se realizeaza de procuror. Sub acest
aspect formularea din CPP este dificitara. Organul de cercetare penala organizeaza activitatea
de cercetare penala sub supravegherea procurorului.
b) Functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor persoanei. Aceasta functie este atribuita
unui organ de jurisdictie nou creat, judecatorului de drepturi si libertati. Aceasta corespunde
fazei de urmarire penala, care este o faza preparatorie a procesului penal.
c) Functia de verificarea a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata. Aceasta functie este
atribuita unui organ de jurisdictie nou – judecatorului de camera preliminara, faza intermediara
si anume fazei de camera preliminara. Ea este prevazute intre urmarire si judecata, adica dupa
finalizarea urmarii si inainte de inceperea procesului penal.
d) Functia de judecata care este atribuita instantei de judecata ( instanta penala).
Functiile judiciare se exercita din oficiu, afara de cazul in care legea prevede altfe. Prin aceasta
prevedere a fost retinut principiul oficialitatii din CPP anterior. Se confunda functiile cu atributiile.
Atributiile se exercita din oficiu si in mod obligatoriu, functiile nu se exercita totdeauna din oficiu (
numai cea de urmarire si nu chiar tot timpul). Functia de dispozitie a drepturilor si a libertatilor nu se
exercita niciodata din oficiu, ci doar la sesizare.
Exercitarea unei functii judiciare este in principiu incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii
judiciare, incompatibilitatea fiind o consecinta a separatiei puterilor cu o exceptie – functia de verificare
a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata care este compatibila cu functia de judecata.

Curs 2. Procedura penala.

Articolul 3. Principiul prezumtiei de nevinovatie
Principiile sunt esentiale si prezinta importanta indeosebi pentru practica, avand o deosebita
valoare practica pentru ca ajuta la intelegerea sensului termenilor folositi in legislatia procesuala penala
si ajuta aplicarea in practica a tuturor regulilor care privesc procesul aplicarea sa in procesul penal.
Prezumtia de nevinovatie nu este un principiu nou, avand o valoare Constitutionala ( art. 23 (11) ). Mai
este prevazuta si in toate reglementarile internationale : Declaratia Universala a Drepturilor Omului etc.
Pretinde ca orice persoana sa fie considerata in procesul penal ca nevinovata pana in momentul in care
vinovatia sa este legal stabilita printr-o hotarare penala definitiva. Decurg 2 consecinte:
- Una pentru stat – este obligat pe tot parcursul procesului penal sa trateze persoana care este
implicata in proces din chiar momentul implicarii ca nevinovata pana in momentul in care se
obtine o hotarare penala definitiva
- O importanta consecinta pentru persoana impotriva careia se realizeaza urmarirea: i se
recunoaste dreptul de a nu contribui la pripria incriminare (acuzare). Acest drept insoteste unul
din drepturile recunoscute inculpatului :Dreptul la tacere. Corelativa acestui drept i se
recunoaste inculpatului si persoanei vinovate, dreptul de a depunde probe. Ca o consecinta
speciala, acesta beneficiind de prezumtia de nevinovatie nu are obligatia de a isi dovedi
vinovatia.

Page 4 of 80
 Sarcina probei revine intotdeauna in exercitiul actiunii penale : procurorului iar in exercitiul
actiunii civile partii civile , persoanei lezate prin infractiune si in cazurile speciale prevazute de lege cand
persoana prejudiciata este fara capacitate de exercitiu restransa, procurorului. Aceasta reglementare
este o consecinta a renuntarii la rolul activ al instantei de judecata, al judecatorului de fond, dupa
modelul legislatiilor anglo-sexone unde judecatorul in penal este un simplu arbitru. Se observa ca
prezumtia de nevinovatie isi gaseste manifestarea plenara in materia probelor. Insa, aceasta nu
inseamna ca ea nu este prezenta si in alte materii ( intreaga desfasurarea a procesului penal), indeosebi
in materia foarte consistenta si actuala a masurilor preventive ( conditionate de probe si indicii
temeinice din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca suspectul sau inculpatul a savarsit o infractiune –
se vorbeste de savarsirea unei infractiuni). Nu se poate vorbi de o infractiune inainte de judecata
definitiva, ci se poate vorbi doar de o fapta presupusa care ar putea sa constituie infractiune.
Alin . 2 al art. 4 CPP prevede ca dupa administrarea probatoriului orice indoiala in formarea
convingerii organelor judiciare profita suspectului sau inculpatului. Reprezinta o consacrare cu titlu de
principiu a regulii in dubio pro reo ( profita persoanei vulnerabile). Aceasta regula isi gaseste locul in
materia probelor ( aprecierea probelor). Nu pot sa nu remarcam si gresita terminologie folosita. Se
vorbeste de probatoriu. Corect este administratrea probatoriului – avem in vedere probele care
inseamna faptele sau imprejurarile de fapt.De asemenea, aceasta redactare contine o eroare de fond
pentru ca desi se urmareste introducerea in procedura penala a unui nou standard al probei imprumutat
din dreptul anglo-saxon si anume in locul intimei convingeri pe care se intemeia codul anterior, un
standard subiectiv care a fost considerat subiectiv, nesatisfacator exigentelor de stabilire a adevarului in
cadrul procesului penal, s-a urmarit introducerea cerintei ca acuzatia formulata impotriva unei persoana
in cadrul procesului penal sa fie dovedita dincolo de orice indoiala rezonabi la, un standard obiectiv.
Insa, asa cum este formulat textul redactarea acestui standard urmarit s-a oprit la jumatatea drumului,
astfel ca se vorbeste de indoiala in formarea convinerii fara sa se faca nicio referire minima la
necesitatea aceasta sa se intemeieze pe probe, sa aiba un suport obiectiv. In ceea ce priveste indoiala,
nu exista indoiala atunci cand la dosarul cauzei nu exiasta niciun fel de probe din care sa rezulte
vinovatia unei persoane pentru ca in aceasta situatie inseamna ca acuzatia nu este dovedita si atunci nu
exista indoiala si exista certitudine si solutia trebuie sa fie de achitare. De asemenea, nu exista indoiala
nici atunci cand la dosarul cauzei exista atat probe de vinovatie cat si probe de nevinovatie, probe
contradictorii. Intr-o asemenea situatie, pe baza principiul legalitatii judecatorul este obligat sa selecteze
probele pe care isi fundamenteaza convingerea. Exista indoiala cand la dosarul cauzei nu exista nici
probe de vinovatie si nici probe de nevinovatie. Indoiala atunci cand ea exista este o proba pozitiva de
nevinovatie si ea trebuie sa conduca la achitare.
Principiul aflarii adevarului este preluat in termeni aproape identici din codul anterior.
Reglementat art. 5 (1) care prevede ca organle judiciare au obligatia de a asigura intreaga desfasurare a
procesului penal, stabilirea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile de fapt ale cauzei cat si cu
privire la cele legate de persoana. Faptele trebuiesc stabilite si se realizeaza doar pe baza de probe care
trebuie sa fie administrate cu respectarea stricta a dispozitiilor legale. Adevarul conditioneaza justitia si
nu trebuie sa fie doar judiciar ci construit pe baza probelor. Este necesar ca adevarul sa fie stabilit si cu
privire la persoana. In procesul penal spre deosebire de alte tipuri de procese, persoana prezinta o
importanta fundamentala, la fel de mare cu fapta si cu imprejuraril de fapt. Atunci cand se stabilesc
faptele si imprejurarile de fapt este necesara in acelasi timp sa se stabileasca faptele si imprejurarile de
fapt cu privire la persoana. Nu trebuie uitata nici victima infractiunii. De aceea, stabilirea adevarului
trebuie exitinsa la persoana victimei.
Un alt principiu prevazut in art. 6 este ne bis in idem. Decurge din autoritatea de lucru judecat,
care impredica o noua judecata impotriva inculpatului pentru aceeasi fapta, chiar sub o alta incadrare
juridica. In procesul penal o persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru o fapta dupa ce a fost
Page 5 of 80
condamnata definitiv pentru aceeasi fapta chiar si sub o incadrare juridica diferita. Incadrarea
principiului in CPP nu reprezinta o invoatie ci ea este insipirata din legislatiile procesuale ale statelor
membre UE.
Un alt principiu este cel prevazut in art. 7, obligativitatii punere a actiunii in miscare si a
procesului penal. Decurge din principiul legalitatii, dar asistam la o legalitate atenuata. Astfel, se prevede
cu titlu de principiu ca punerea in miscare si exercitarea actiunii penale este obligatorie si ea trebuie sa
se realizeze din oficiu cu exceptiile prevazute de lege daca sunt indeplinite 2 conditii cumulative
1. Exista probe din care sa rezulte in termenii codului ca inculpatul a savarsit o infractiune
2. Nu exista nicio cauza legala de impiedicare de punere in miscare/ exercitarii actiunii penale. Art.
16 in anumite conditii impiedica definitiv punerea in miscare/ exercitiul actiunii penale , fiind
cauze de stingere a actiunii penale.
Acest principiu are 2 corective.
a) Recunoasterea oportunitatii urmarii penale, nu ca principiu ci ca exceptie. Da posibilitate
procurorului conform art. 8 (2) sa renunte la urmarirea penala atunci cand pe baza elementelor
concrete ale cauzei apreciaza ca interesul public nu cere realizarea obiectului actiunii penale,
adica tragerea la raspunde penala a inculpatului.
b) Alin. 3 al art. 8 care prevede la fel cu titlu de principiu ca actiunea penala nu poate fi pusa in
miscare si nu poate fi exercitata daca in cazurile prevazute de lege lipseste plangerea prealabila
a persoanei vatamata in cazuri privind infracituni de gravitate redusa. – conditii de procedura
Un alt principiul este cel din art. 8 si anume principiul caracterului echitabil a procesului penal si
a duratei rezonabile. Durata rezonabila face parte din principiul echitatii – urmarirea si judecata se
desfasoara cu respectarea tuturor garantiilor procesuale in cursul, a drepturilor si libertatilor persoanei
astfel incat sa fie constatate la timp si concret faptele care constituie infractiuni, nicio persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie
pedepsita potrivit legii cu respectarea duratei rezonabile. In mod nejustificat se omite referirea la doua
din fazele procesului penal
1. Camera preliminara
2. Executarea
Procesul penal nu este format doar din urmarire si judecata, ci este format din patru faze
1. Urmarire
2. Camera preliminara
3. Judecata
4. Executare
Un alt principiu este cel al garantarii dreptului la libertate si siguranta a persoanei. Este prevazut in art. 9
din CPP. Nu reprezinta o noutate. Noutatea este ca se adauga si la dreptul la libertate a persoanei si
dreptul la sigurata. Se prevede in art. 9 (1) ca in cadrul procesului penal. persoana are dreptul de a ii fi
garantate libertatea si siguranta. Notiunea de libertate are in vedere libertatea individuala, care este o
libertate fizica a persoanei, libertatea acesteia de a se deplasa dupa propria vointa. Astfel spus, pentru
procesul penal libertatea inseamna inexistenta unei masuri privative sau restrictive de libertate.
Siguranta inseamna respectarea de catre organele judiciare competente a dispozitiilor legale privind
privarea de libertate a unei persoane. Siguranta echivaleaza cu inexistenta arbitrariului. Se prevede in
mod expres ca masurile preventive , atat cele restrictive cat si cele privative de libertate pot fi dispuse
doar in mod exceptional fata de suspect sau inculpat in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Se mai prevede si dreptul de informare cu privire la motivele care stau la baza luarii masurii
preventive care trebuie sa se realizeze in cel mai scurt timp precum si dreptul de contestare a masurii
preventive. De asemenea, ca o consecinta a principiului legalitatii se prevede ca atunci cand o masura
preventiva a fost dispusa cu incalcarea dispozitiilor legale ea trebuie revocata ( obligatoriu) iar in cazul
Page 6 of 80
arestarii (preventive/ arestului la domiciliu) ea trebuie sa fie insotita si de punerea imediata in libertate.
Totodata, in cazul arestarii nelegale se prevede si dreptul la reparatie. Cu titlu de observatie critica,
dreptul la informare este insuficient relementat, el nu poate fi garantat atat timp cat nu se prevede si o
o obligatie corelativa a organelor judiciare compente. Se vorbeste doar de dreptul suspectului/
inculpatului dar nu se vorbeste de obligatia ce ar trebui sa o aiba organele judiciare.
Principiul dreptului la aparare – art. 10. Nu este un principiu nou, deoarece apararea sta la
temelia justitiei. Justitia nu se poate realiza fara o aparare efectiva. Este considerat un drept complex,
astfel ca el nu se poate reduce doar la recurgerea la un avocat. Cu titlu de principiu, apararea inseamna
ca partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara singure sau de a recurge la serviciile
unui avocat. Dreptul partilor si subiectilor procesuali principali de a se apara singure este un drept
garanta deoarece alin. 5 al art. 10 prevede obligatia corelativa a organelor judiciare de a garanta
exercitarea efectiva a dreptului la aparare, atunci cand acestia inteleg sa se apare singuri. Totodata, se
mai prevede drepturile partilor si avocatilor la dreptul sa se apere singuri, dreptul de a fi informat cu
privire la calitarea sa de suspect ( incadrarea juridica a faptei dupa inceperea urmaririi, informarea cu
privire la fapta etc. Aceasta obligatie trebuie sa fie realizata de indata, in momentul imediat al dispunerii
urmarii penale, punerii in miscare a actiunii penale.
Se mai prevede si dreptul suspectului / inculpatului de a nu da nicio declaratie, care implica si
dreptul de a refuza raspunderea la intrebarile ce i se pun. Acest drept este prevazut incomplet pt ca nu
se prevede care este consecinta exercitiului acestui drept care presupune o obligatie expresa a
organelor judiciare penale de a aduce la cunostiinta pe calea procesului consecintele. Inculpatului
trebuie sa i se explice ca refuzul acestuia de a da o declaratie nu va antrena consecinte defavorabile
pentru situatia juridica a acestuia. De asemenea trebuie sa i se aduca la cunoastiinta si faptul ca daca va
da o declaratie, declaratia pe care o da va putea fi folosita in proces impotriva sa.
Al. 6 art. 10 exercitarea dreptului la aparare trebuie sa se realizeze cu buna credinta. O
asemenea prevedere nu trebuia sa isi gaseasca locul printre principiile procesului penal si cu atat mai
mult in cadrul principiului la aparare deoarece induce ideea realei credinte in exercitarea dreptului la
parare si pune apararea in pozitie de inegalitate cu acuzarea.
In ceea ce priveste garantarea principiului aflarii adevarului, in art. 5 (2) se prevede ca organele
de urmarie de penala au obligatia de a strange probe in favoarea/ defavoarea suspectului/ inculpatului
si de a le administra cu buna- credinta.
Respectarea demnitatii persoanei. Art. 11 – in realitate sunt doua principii. Notiunea de viata
privata include atat domiciliul cat si corespondenta. Violarea acestora trebuie sa aiba loc doar in cazuri
stricte, prevazute de lege, iar orice derogare sa fie necesara intr-o societate democratica.
Art. 12 limbii oficiale a procesului penal, limba romana

Art. 29 Participantii in procesul penal

Procesul penal este o activitate complexa, progresiva si coordonata care se realizeaza prin
interventia fie indatorata, fie interesata pentru realizarea scopului urmarit potrivit legii. Art. 29 din CPP
contine o enumerare a participantilor la procesul penal, stabilind ca sunt participanti la procesul penal
mai intari organele judiciare, apoi avocatul, partile, subiectii procesuali principali si alti subiecti
procesuali. Rezulta fara dubiu ca toti participantii la procesul penal sunt considerati subiecti procesuali.
Avocatul este prevazut imediat dupa organele judiciare si este subiect distinct al procesului penal. Prin
aceasta, s-a urmarit sa se transeze controversele existente din codul anterior in ceea ce priveste pozitia
avocatului in procesul penal care nu mai trebuie asimilat cu partea pe care o asista sau pe care o
reprezinta potrivit legii. In noul cod, avocatul este subiect autonom, cu regim juridic propriu si semnifica
importanta care se doreste sa se acorde avocatului dupa modeulul legislatiilor anglo-saxone. Avocatul
Page 7 of 80
este mai apropiat de organele judiciare decat de parti. Organele judiciare in art. 30 care prevede ca sunt
organe judiciare organele de cercetare penala, procurorul, judecatorul de camera preliminara si instanta
de judecata. Organele judiciare sunt organe de stat care exercita functii judiciare in cadrul procesului
penal. Ele au un rol esential pentru ca au putere de decizie si contribuie direct la declansarea,
dezvoltarea si finalizarea procesului penal. Avocatul este mentionat in art. 31 prin care se prevede in
mod expres ca avocatul asista si reprezinta in procesul penal partile si subiectii procesuali. Potrivit legii,
aceasta dispozitie generala este in contradictie evidenta cu art. 88 (1) CPP in care se prevede ca avocatul
acorda asistenta juridica si reprezentare doar partilor si subiectilor procesuali principali, nu si altor
subiecti procesuali ( ex. martori).
Partile sunt prevazute in art. 32. Acest text prevede clar ca partile sunt subiectii procesuali care exercita
sau asupra carora se exercita actiunea judiciara. Sunt parti in procesul penal inculpatul, partea civila si
partea responsabila civilmente.
Subiectii procesuali principali – art. 33 nu sunt parti, sunt subiecti procesuali carora legea le recunoaste
un inters procesual privat raportat la rezolvarea procesului penal. Ei nu reprezinta o noutate – suspectul
si persoana vatamata ( victima infractiunii, persoana care pretinde ca a suferit o vatamare fizica, mora
prin infractiuni).
Alti subiecti procesuali – martori, experti, interpreti, agentii procedurali, organele de constatare a
infractiunilor etc.

Curs 3. Prcedura penala.

Organele judiciare

Procesul penal spre deosebire de procesul civil se caracterizeaza printr-o mare diversitate de
organe judiciare. In procesul penal organele judiciare sunt diverse – de la organele de cercetare penala(
politia judiciara), judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara, instanta de
judecata etc. Se adauga si alte organe de stat si anume organele constatatoare care intocmesc acte care
privesc procesul penal. De asemenea, mai participa o categorie speciala de organe penale (investigatorii
sub acopeire). Mai intervin si informatori, colaboratori. – imprima procesului penal un caracter complex.

Page 8 of 80
 Nu vom putea intelege competenta organelor judiciare penale daca nu cunoastem reguli
elementare absolut necesare privind organizarea si functionarea organelor judiciare penale.
Organizarea si functionarea organelor judiciare penale.

Organele judiciare sunt organele de cercetare penala (procurorul de drepturi si libertati, camera
preliminara, instanta).

a) Organele de cercetare penala ( veriga de baza a procesului) – primele acte de procedura.

Art. 55 (1) prevede larg care sunt organele de urmarire penala. Din continutul acestui text
rezulta foarte clar ca organele de cercetare penala fac parte din categoria organelor de urmarire
penala pt ca ele intervin in faza de urmarire penala – activitati de cercetare penala. Ele sunt de
doua feluri:

i. Organul de cercetare penala al politiei judiciare – organul de cercetare comun –marea

majoritate de acte de cercetare cu privire la orice infractiune
ii. Organele de cercetare penala speciale – doar anumite infractiuni
Politia judiciara este alcatuita din politisti, adica din ofiteri si agenti de politie care sunt anume
desemnati in conditiile legii din cadrul ministerului administratiei si internelor (MAI) si care au obtinut
avizul conform al procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ sau al procurorului anume
desemnat potrivit legii. Politia judiciara este supusa unei reglementari comune care se gaseste in legea
nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare si care formeaza dreptul comun in
materia organizarii si functionarii politiei judiciare precum si unei relgmentari speciale, cuprinsa intr-o
lege speciala OUG 43/2002 privind organizarea si functionarea DNA. De aceea avem o politie judiciara
comuna si una judiciara. Nu avem o politie judiciara militara!!! Politia a fost demilitarizata odata cu legea
360/2002 privind statutul politistului. Politia judiciara este alcatuita din politisti din cadrul politiei. Din
aceasta perspectiva se poate afirma ca politia romana astfel cum ea este organizata potrivit legii
218/2002 este alcatuita din doua mari parti:

a) Politia judiciara – atributii de cercetare penala . Desemnarea politistilor nu se poate realiza

global ci ea trebuie sa se realizeze nominal pt ca cercetarea penala presupune o specializare. De

aceea, desemnarea politistilor in calitate de membrii ai politiei judiciare trebuie sa se realizeze
nominal. Numirea se realizeaza prin ordin al ministrului. Este necesar ca politistii desemnati sa
obtina avizul conform al procurorului general sau a celui anume desemnat. Prin cerinta avizului
conform, rezulta ca ea este plasata din punct de vedere profesional in subordinea procurorului,
este pusa la dispozitia procurorului in vederea efectuarii activitatilor de urmarire penala. In

Page 9 of 80
 procedura comuna se poate spune ca politia judiciara se afla in raporturi de dubla subordonare
care afecteaza independenta si impartiabilitatea acesteia. Se afla in raport administrativ cu
organul administrativ din care face parte. Astfel, organul administrativ ( conducatorul) are
dreptrul sa ii dea ordine organului de cercetare penala in ceea ce priveste constatarea
infractiunii, identificarea si prinderea persoanei presupuse, inclusiv efectuarea primelor
cercetari in vederea inceperii urmaririi penale. Politia judiciara se mai afla intr-un raport de
subordonare profesionala fata de procurorulul care supravegheaza urmarirea penala deoarece
isi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului. Organul administrativ
din care face parte nu poate da dispozitii cu privire la actele de cercetare penala si inceperea
urmaririi penale iar organul de cercetare penala are obligatia sa aduca la indeplinire ordinele
procurorului care sunt obligatorii si executorii chiar daca au aparenta de nelegalitate. Nu este
prevazuta nicio posibilitatea contestarii dispozitiilor primite de la procuror. Sub aspectul
modului de exercitare a atributiilor prevazute de lege nu se face deosebire intre agenti si ofiteri

–au aceeleasi atributii. Atributiile politiei judiciare sunt:

- Constatarea infractiunilor
- Identificarea si prinderea persoanelor cu privire la care exista presupunerea ca le-au savarsit
- Strangerea probelor necesare si administrarea probelor necesare pentru intemeierea actului
de inculpare prevazut de lege

Din cadrul politiei judiciare fac parte in reglementarea actuala, in lumina CPP si politistii de frontiera care
anterior erau simple organe de constatare. Ei sunt organizati si functioneaza in baza OUG 104/2001

aprobata prin legea 81/ 2002, 255/2013 – politistii de frontiera au calitate de membrii ai politiei

judiciare pe care o dobandesc in acelasi mod cu politistii din cadrul politiei romane, respectiv prin
desemnarea lor in conditiile legii de organul administrativ din care fac parte si cu avizul conform al
procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ. Art. 55 din CPP prevede ca membrii politiei
judiciare dobandesc aceasta calitate si cu cu avizul unui alt procuror, anume desemnat. Deschide
posibilitatea desemnarii politiei judiciare dupa o reglementare speciala. Desi formularea din actualul cod
nu este suficient de clara este vadit inferioara codului anterior. Este vorba de OUG 43/2002 privind
organizarea si functionarea DNA care stabileste ca ca lucratorii politiei judiciare sunt numiti direct de
procurorul sef al DNA si mai prevede ca ofiterii si agentii de politie judiciara nu efectueaza orice act de
cercetare penala cu privire la orice infractiune, ci doar acele acte de cercetare pe care le dispune
procurorul. Dispozitia procurorului este scrisa si obligatorie.

Page 10 of 80
 Spre deosebire de procedura comuna, in procedura speciala nu se mai afla in raporturi de dubla
subordonare. Politia judiciara a pierdut orice legatura cu organul administrativ din care face parte, ea
aflandu-se in raporturi atat administrative cat si profesionale doar fata de procurorul care efectueaza
urmarirea penala. Politia judiciara face parte din structura parchetului specializat – DNA.

O relgmentare similara exista si in privinta combaterii infractiunilor de criminalitate organizata si

de terorism pentru care a fost creeat un parchet specializat si anume directia de investigare a

infractiunilor de criminalitate organizata si terorism – DIICOT 508/2004. Potrivit acestei legi modul de

desemnare a politiei judiciare care deserveste procurorul din cadrul DIICOT este cel prevazut de dreptul
comun. Insa, spre deosebire de procedura comuna, si aici ofiterii si agentii de politie judiciara efectueaza
activitati de cercetare penala doar din dispozitia scrisa a procurorului. Aceasta reglementare este
consecinta competentei exclusive a procurorului in efectuarea urmaririi penale atat pentru infractiunilor
de coruptie sau care au legatura cu coruptia cat si pentru infractiunile care apartin criminalitatii
organizate potrivit legii.

Principala atributie a politiei judiciare este constatarea infractiunilor – inceputul declansarii procesului

penal. In general, constatarea unei infractiuni este atributul organului de urmarire penala si in principal
organului de cercetare penala al politiei judiciara. Exista o categorie generala de organe de stat care

poarta denumirea de organe de constatarea infractiunilor – nu sunt organe judiciare fiind organe cu o

natura administrativa. Au fost cunoscute si in CPP anterior. Ele se gasesc in art. 61 si in art. 62. Organele
de constatare comune sunt organele insepctiilor de stat sau ale altor organe de stat, ale autoritatilor
publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public care constituie incalcari a
dispozitiilor legale. Se rermarca directia generala antifrauda OUG 74/2013 care inlocuieste vechea garda
financiara. Spre deosebire de garada financiara, nu are personalitate juridica distincta intrucat in
procese apare ANAF-ul. De asemenea, in temeiul ordonantei OUG 92/2013 functioneaza si ca organ de
constatare directiile regionale. Sunt organe de constatare si organele de conducere si control ale
autoritatilor administratiei publice si ale altor persoane juridice de drept public pt infractiuni in legatura
cu serviciul pt persoane aflate in subordinea lor. Sunt organe de constatare si organele de ordina publica
si de siguranta nationala ( politia locala, politia comunitara 371/2004, corpul pompierilor militari 121/
1996, jandarmeria nationala 550/2004, serviciul roman de informatii). Ornaele de constatare speciale

sunt comandantii de nave. Atributiile organelor de constatare sunt limitate – constatarea faptei,

conservarea locului infractiuni, conservarea si ridicarea mijloacelor de proba, identificarea si privnderea

persoanei care a savarsit fapta - flagrant – si predare imediata a persoanei. In CPP actual – organele de

Page 11 of 80
constatare intocmesc procese verbale de constatare care constituie acte de sesizare a organelor de
urmarire penala.

b) Restul politiei – politia administrativa - atributii de constatare a infractiunii.

Se remarca o restrangere semnificativa a rolului organului de cercetare penala special. Organele
de cercetare penala speciale efectueaza cercetarea penala pt. 2 infractiuni:

1. Infractiuni savarsite de militari. Cercetarea penala se efectueaza de ofiteri din cadrul MAI
care sunt desemnati de MAI si au abtinut avizul conform al procurorului general de pe langa
ICC

2. Infractiuni de coruptie si de serviciu savarsite de personalul navigant al marinei civile daca

fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau al personalului. Acestia sunt
capitanii porturilor care sunt organizatii si functioneaza in baza 191/2003 privind regimul
transportului naval. Capitanii sunt desemnati in calitate de organe de cercetare penala de
organul administrativ, minister cu avizul conform al procurorului ICCJ. Ele isi desfasoara
activitatea ca organele de cercetare penala ale politiei judiciare sub conducerea si
supravegherea procurorului care efectueaza urmarirea penala.

Procurorul este titularul functiei de urmarire penala – functia de acuzare. Avand

domeniul in care actioneaza ( public) este acuzatorul public in procesul penal. ( acuzare privata –
victima). Este reprezentantul statului in procesul penal. Procesul penal se poarte intre stat si
inculpat. In calitatea sa de reprezentant al statului procurorul are obligatia sa exercite functia de
acuzare in conformitate cu dispozitiile legale. Functioneaza cu titlu general in cadrul unui
parchet care este organizat pe langa o instanta de judecata in cadrul Ministerului Public. La noi,
parchetele care sunt alcatuite din procurori sunt organizate in functie de organizarea instantelor
de judecata. De aceea, ele se organizeaza pe langa instantele de judecata. Exista o structura
ierarhizata a parchetelor – alcatuieste Ministerul Public – simbolizeaza Statul

- Parchetele locale de pe langa judecatorii – competenta asemanatoare cu cea ale

judecatoriilor
- Parchetele de pe langa tribunale
- Parchetele de pe langa curtile de apel
- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –
Paralel cu parchetele civile exista si parchete militare care au fost restructurate in sensul ca
exista doar 2 categorii de parchete:

Page 12 of 80
 - Parchetele de pe langa tribunalele militare
- Parchetul de pe langa curtea militara de apel

Exista si parchete specializate, alcatuite din procurori specializati care insa nu au atonomie,
personalitate juridica fiind create in cadrul parchetului ICCJ dar alcatuite din procurori autonomi care nu
sunt constituite pe langa instante. Ele fac parte din ICCJ si unele au birouri si au de asemenea servicii
teritoriale la nivelul tribunalelor, curtilor de apel si structuri centrale la ICCJ. Sunt procurori cu o
competenta nationala. Este vorba de

i. DNA – OUG 43/2002

ii.
DIICOT – 508/2004 competenta speciala de urmarire a infractiunilor care reprezinta forme
ale criminalitatii organizate
Cele doua organe au creat si proceduri derogatorii ( existenta unei proceduri penale generala
sau comuna care este creata in jurul unei drept penal general si procedura penala speciala – drept penal
special). In privinta organizarii si functionarii parchetelor sunt de subliniat urmatoarele principii:

a) Principiul legalitatii – domeniu de specialitate al procurorului. In procesul penal, are nu doar

functia de urmarire ( functie judiciara principala) ci are si functia de asigurare a respectarii legii
de catre toti participantii la procesul penal. Domeniul de actiune al procurorului este actiunea
publica din care decurge cerinta legalitatii. In actualul CPP legalitatea stricta este inlocuita cu o
legalitate atenuata pt ca in numele aceluiasi interes, al interesului public procurorului i se
recunoaste si dreptul de a aprecia cu privire la oportunitatea urmaririi penale.

b) Principiul independenti. Parchetele desi sunt infiintate si organizate pe langa instante, nu sunt
dependente de instanta. Sunt independente si fata de parti. In interiorul parchetului din care
face parte procurorul se afla intr-o relativa stare de depdendenta de procurorul ierarhic, prim
procurorul etc. Procurorul este obligat sa efectueze urmarirea penala si sa efectueze
supravegherea urmaririi penala si sa isi exercite atributiile. Participarea procurorului este

obligatorie – el trebuie sa fie independent. La noi procurorul face parte din corpul magistratilor.

c) Principiul subordonarii ierarhice – principiul controlului ierarhic. Presupun ca procurorul general

al ICCJ sa exercite un control global asupra tututor parchetelor prin intermediul procurorilor
general de pe langa curtile de apel, prim procurorilor din cadrul tribunalelor. Stabilesc
subordonarea conducatorului parchetului din care face parte si subordonarea conducatorului
parchetului conducatorului parchetului ierarhic superior. Conducatorul poate da dispozitii

Page 13 of 80
 procurorilor din subordine, pot anula orice act si masura pe motivul nerespectarii dispozitiilor
legale, poate prelua orice cauza in curs de urmarire penala la procurorul ierarhic inferior.

d) Impartialitatea – reprezinta Statul in procesul penal. Pt faza de urmarire penala, procurorul

actioneaza ca un organ judiciar, el nu este doar reprezentant al statului ci este si organ judiciar
penal care exercita atributii prevazute de lege si da dispozitii care sunt obligatorii contribuind la
finalizarea procesului penal iar in etapa finala a urmaririi penala procedeaza la rezolvarea cauzei
penale in conditiile care sunt prevazute de lege. In efectuarea activitatilor de urmarire penala
este obligat sa fie nepartinitor, obiectiv, sa administreze atat in favoarea cat si in defavoarea
suspectului si sa urmareasca alaturi de instanta de judecata infaptuirea justitiei in cadrul
proceselor penale. Nu face parte din autoritatea judecatoreasca care este alcatuita doar din
judecatori iar justitia penala se infaptuieste de ICCJ si de celelalte instante judecatoresti. Insa,
ministerul public face parte dintr-un executiv special care este pus in slujba justitiei, si ajuta
instantele de judecata in infaptuirea justitiei in cadrul instantelor penale. Procurorul nu
realizeaza in mod nemijlocit justitia insa prin formele si prind metodele sale de activitate,
procurorul contribuie la infaptuirea justitiei.

e) Exercitarea de catre procuror a atributiilor sub autoritatea ministrului justitiei ( autoritate

administrativa ). Poate solicita verificarea activitatii si poate sa primeasca informatii prin
intermediul Procurorului ICCJ. – nu se amesteca in activitatea profesionala a procurorului.

f) Principiul indivizibilitatii – decurge din unitatea de actiune a aceasora. Nu actioneaza in nume

propriu in cadrul parchetului din care face parte, ci in numele statului, a parchetului, a
procurorului general de pe langa ICCJ. Atunci cand urmarirea se efectueaza de echipe de
procurori, procurorii se pot inlocui unii cu altii.

In privina atributiilor, NCPP aduce noutati astfel ca principala atributie nu mai este efectuarea urmarii si
supravegherea urmaririi penale – art. 55. In marea majoritate a cazurilor se efectueaza acte de cercetare
penala.

O a doua atributie este efectuarea urmarirea penala proprie – cazuri prevazute in mod expres de lege –
art. 56 (3)
a) Se judeca in prima instanta de ICCJ si Curtile de Apel

b) Enumerate in mod expres – determinare concreta : omor, omor calificat, ucidere la cererea
victimei, determinarea/ inlesnirea uciderii, ultrajul, presiuni asupra justitiei, compromiterea

Page 14 of 80
 intereselor justitiei, ultrajul judiciar, cercetarea abuziva, supunerea la rele tratamente, tortura,
infractiunile de coruptie prevazute de CP.

c) Competenta de urmarire penala a DNA si DIICOT

d) Infractiuni savarsite cu intentie depasite ce au avut ca urmarire moartea victimei
Sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati si instanta de judecata, exercita actiunea
penala ( se realizeaza prin participarea la sedintele de judecata – obligatoriu) si cea civila (
capacitate restransa / fara capacitate de exercitiu), incheie acordul de recunoastere a vinovatiei,
exercita si sustine caile de atac, inclusiv contestatia. Formularea este gresita – vorbeste de cai de
atac si contestatii de parca nu ar fi cale de atac.

1. Instanţele de judecată
- Înfăptuiesc funcţia de judecată şi, efectiv, justiţia în materie penală prin judecarea persoanelor şi
prin condamnarea celor care sunt găsite vinovate în urma cercetărilor judecătoreşti şi aplicarea
pedepselor
- Acestea exercită, în cadrul procesului penal, funcţia de judecată prin exercitarea unor activităţi
specifice judecăţi complexe în care sunt incluse:
o Controlul activităţilor de urmărire penală ( de legalitate şi temeinicie ).În pofida faptului
că pentru legalitate a fost creat judecătorul de cameră preliminară
- Sistemul instanţelor de judecată, în conformitate legii 304/2004, cuprinde:
o Judecătoriile, care sunt instanţele inferioare, verigile de bază ale sistemului
o Tribunalele
o Curţile de apel
o ICCJ
o Totodată, sistemul instanţelor de judecată mai include şi Tribunalele specializate (
pentru cauzele cu minori )
o Legea permite şi înfiinţarea unor secţii specializate, în cadrul tribunalelor şi a curţilor de
apel. Atât în cauze cu minori, cât şi în cause specifie, maritime şi fluviale
Secţie maritimă la Tribunalul Constanţa
Secţie fluvială la Tribunalul Galaţi
Secţie martimă şi fluvială la Curtea de Apel Constanţa
Page 15 of 80
 o Instanţe militare:
Tribunale militare, restructurate prin legea 255/2013, egale în grad tribunalelor
( au fost create prin absorbţia vechiului tribunal militar )
Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara
O curte de apel militară
Cauzele cu inculpaţi militari se judecă la nivelul ICCJ, secţia penală ( a fost
desfiinţată din 1998 secţia militară )
- Organizarea instanţelor judecătoreşti pentru cauzele penale:
o Importanţă fundamentală instituţia compunerii instanţelor de judecată. Astfel, potrivit
art. 281, al. 1, lit a NCPP, nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la compunerea
instanţelor de judecată se sancţionează cu nulitatea absolută.
De asemenea, aceasta este reglementată şi în cuprinsul codului de procedură
penală, în cadrul regulilor generale privind judecata. Există, veţi vedea, o parte
generală a judecăţii ce studiază regulile comune ( atât căi comune cât şi atac ), şi
o parte specială
- Astfel, instanţele de judecată, spre deosebire de procurori, exercita funcţia de judecatăîn
procesele penale într-o anumită compunere. Noțiunea de compunere a instanțelor de judecată
trebuieînțeleasă în două sensuri fundamentale:
Aspect constitutiv: numărul de judecători care formează completul de judecată
sau instanța, dar nu în sensul administrativ de organizare judiciară, ci în sensul
de complet de judecată investit cu judecata unei anumite cauze penale
Aspect funcțional: Capacitatea funcțională a judecătorilor care compun
completul de judecată. Formațiunea de judecată.
o În această privință, în sistemul nostru instanța poate fi compusă doar din judecători
profesionali ( nu profesioniști ), adică judecători de profesie. Profanii nu pot face parte
din completul de judecatăîn sistemul românesc ( nu cunoaște instituția juraților, cu
toate că textele Constituției deschid această posibilitate )
Se impunea și la noi să fie introdusă instituția ce a cunoscut o dezvoltare
semnificativă, judecătorul de pace, care poate judeca cauze penale de
importanță redusă. Acesta nu este profesional și se impunea în scopul
decongestionării judecătorilor profesionali care astăzi sunt supraaglomerați
Au existat comisiile de judecată mai demult. Nu trebuiau desfințate ( 1990 ), însă
nu au fost înlocuite. Trebuiau doar reformate șiînlocuite cu alte instituții care să
corespundă exigențelor internaționale. Scopul este cel al cântăririi unei bune
justiții, ori la baza acestui obiectiv trebuie să stea dreptul la un judecător care nu
trebuie exercitat într-un mod abuziv, ci doar în anumite cazuri când se impune să
intervină un judecător profesional ( infracțiuni grave cu elemente complexe )
o Aspectul funcțional al compunerii instanței mai presupune ca, în anumite domenii
specializate, să nu intervină orice judecător ci doar anumiți judecători ( specializați și
anume desemnați )
Asa este în cazul infracțiunilor săvârșite de minori
Page 16 of 80
 o Referitor la aspectul constitutiv al compunerii instanțelor de judecată, s-a renunțat la
principiul colegialității. Colegialitatea este reglementată doar în anumite cazuri
prevăzute de lege. Astfel, cu titlu de regulă, completul de judecată este alcătuit dintr-un
singur judecător.
În primă instanță – judecător unic atât la judecătorii cât și la tribunale și curți de
apel. Doar la ICCJ, judecataîn primă instanță ( secția penală ) se realizează de 3
judecători
În apel – 2 judecători la Curțile de apel și la Curtea Militară de Apel. În
consecință, când este un singur judecător -> fond.
Excepție face secția penală a ICCJ. În apel rămâne tot completul de 3
judecători
Apelurile declarateîmpotriva sentințelor pronunțate de secția penală a
ICCJ se judecă de completul de 5 judecători ai ICCJ
- Compunerea instanței de judecată e guvernată de principiul unicității și continuității
completului de judecată. Astfel, completul trebuie să rămână neschimat pe tot parcursul
judecării cauzei.
o În mod excepțional, pentru motive obiective, este posibilă orice schimbare în
compunerea completului, însă cel mai târziu până în momentul începerii dezbaterilor (
atât în fond, cât și în căile de atac )
o Dezbaterile au în conținutul lor pledoariile finale, concluziile procurorilor și ale
avocaților/părților. După începerea dezbaterilor, orice schimbare în completul de
judecată este interzisă.
o Dacă intervine o schimbare după începerea dezbaterilor, completul nu va putea trece la
soluționarea cauzei, fiind obligatorie reluarea dezbaterilor judiciare în noua compunere.
2. Judecătorul de drepturi și libertăți nu trebuie confundat cu instanța de judecată. Creat prin
prevederile codului, el exercită, în cadrul procesului penal, în faza de urmărire penală, funcția de
dispoziție cu privire la drepturile și libertățile persoanelor. Deși reprezintă o jurisdicție nouă, NCPP
subliniază apartenența judecătorului de drepturi și libertăți la instanța de judecată. Consecința acestei
reglementări este că judecătorul de drepturi și libertăți, deși este subiect procesual distinct, cu o
jurisdicție autonomă, nu are o organizare judiciară proprie. El funcționează și este organizat în cadrul
fiecărei instanțe de judecatăîn raport de competenețele prevăzute de lege.
Există, astfel, judecători de drepturi și libertăți la judecătorii, tribunale, curți de apel, la ICCJ ( atât la
secția penală cât și la completul de 5 judecători ), dar și la tribunalele militare.
Acesta nu judecă, ci soluționează cereri, propuneri, plângeri, contestații și alte sesizări ale procurorului și
ale subiecților procesuali principali. De aceea, atunci când intervine, în cazurile prevăzute de lege,
judecătorul de drepturi și libertăți nu soluționează cauzele penale care intră în competența sa în
complete de judecată.
Regula: Judecătorul de drepturi și libertăți este unic.
Excepție: În cadrul ICCJ, în cadrul completului de 5 judecători, după modificările aduse legii 304/2004 și
prin OUG 3/2014, soluționează cererile într-o compunere de 2 judecători. Este vorba de contestațiile

Page 17 of 80
formulate împotriva hotărârilor luate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul secției penale a
ICCJ.

3. Judecătorul de cameră preliminară este reglementat în aceași manieră cu judecătorul de

drepturi și libertăți. El a fost făcut, prin actualul cod, în scopul exercitării unei funcții judiciare noi
și anume cea de a verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată și este organizat și
funcționează în cadrul instanțelor de judecată ( la fel ca și judecătorul de drepturi și libertăți )
Regula: Își exercită funcția într-o compunere de 1 singur judecător.
Excepția: Împotriva încheierilor judecătorilor de cameră preliminară a secției penale a ICCJ se formează
un complet de 2 judecători ai completului de 5 judecători.
*Rațiunea pentru această excepție este că acel complet de 5judecători fac parte din secția penală.
Pentru soluționarea echitabilă a contestațiilor nu este suficient un singurjudecător. Pentru asigurarea
obiectivității și a calității actului de soluționare, legiuitorul a hotărât că este mai potrivit să fie
soluționate de doi judecători.
Spre deosebire de judecătorul de drepturi și libertăți, după părerea mea, judecătorul de cameră
preliminară intervine, în cadrul procesului penal, într-o fază distinctă, preliminară (între urmărire și
judecată ).

Competența organelor judiciare penale

Organizarea mai sus prezentată este cea care, prin intermediul atribuțiilor prevăzute de lege pentru
organele judiciare penale ( lege distinctă, statut distinct ) este cea care proiectează sfera noțiunii de
competență. Altfel spus, domeniile de competență ale fiecărui organ judiciar penal, potrivit legii. Le
putem califica drept organe ale procesului penal.
Noțiunea de competență trebuie analizată din două puncte de vedere:
- Acela al organelor judiciare penale:
o Competența înseamnă dreptul și obligația pe care o are, potrivit legii, un anumit organ
judiciar penal, aceea de a instrumenta și de a cerceta o anumită cauză penală.
- Acela al cauzei penale:
o Formează conținutul competenței. Competența penală înseamnă însușirea unei cauze
penale de a fi instrumentată, de a fi cercetată și soluționată o anumită categorie de
organe judiciare penale, dintre cele prevăzute de lege.
Sunt cunoscute mai multe forme de competență. Competența penală nu poate fi analizată in abstracto.
Nu este teoretică, ci practică. De asemenea, ea este o competență legală, și nu una judiciară ( spre
deosebire de instanțele anglo-saxone, unde se apreciază de la caz la caz ). La noi este prevăzută de lege.
Va trebui să o învățați și să o știți pentru că este fundamentală. Este fundamentală.
Formele competenței:
- Materială
o Acea formă de competență care este determinată după natura și gravitatea infracțiunii.
Ea are importanță pentru că face posibilă determinarea competenței între organe
judiciare penale de grad diferit și de natură diferită.
Page 18 of 80
 o Art. 281, al. 1, litera b -> încălcarea atrage nulitatea absolută
o Nu se mai sancționează cu nulității absolute nerespectarea competenței organelor
judiciare de cercetare penală
o
- După calitatea persoanei
o Determinată după calitatea pe care suspectul sau inculpatul o are în momentul săvârșirii
presupusei infracțiuni. Prezintă importanță fundamentală pentru că, la fel ca și cea
materială, și competența ratione personae este prevăzută sub sancțiunea nulității
absolute.
o Dacă nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la judecarea unei infracțiuni de
către o instanță inferioară, după NCPP,
o Nu se mai sancționează cu nulității absolute nerespectarea competenței organelor
judiciare de cercetare penală
o Calitatea suspectului/inculpatului trebuie să existe la momentul săvârșirii presupusei
infracțiuni
o Cea mai dezvoltată unei competențe de această formă este în cazul tribunalelor militare
o Curțile de apel Min: 1:16
o Dobândirea calității după săvârșirea faptei nu are relevanță. Cu o singură excepție:
Art. 48, al. 2 NCPP -> competența de judecatăîn primă instanță a ICCJ
o Dacă după săvârșirea infracțiunii, suspectul sau inculpatul pierde calitatea:
Art. 48, al. 1 -> Instanța rămâne competentă doar dacă fapta are legătură cu
atribuțiile de serviciu ale inculpatului sau dacă s-a dat citire actului de sesizare a
instanței
o În ceea ce privește urmărirea penală, pierderea calității conduce la modificarea
competenței.
- Funcțională
o Deși codul actual face referire expresă și la competența funcțională, ea nu aparține
procedurii penale. Aparține organizării judiciare. Prezintă importanță însă pentru
procedura penală, făcând legătura între normele de organizare judiciară cu normele de
procedură penală. Competența funcțională înseamnă determinarea atribuțiilor pe care
organele judiciare penale le exercită potrivit legii în cadrul procesului penal. Atribuțiile
nu sunt prevăzute de normele de procedură penală, ci de normele de organizare
judiciară ( legea 364/2004, legea 304/2004 )
- Teritorială
o Acea formă de competență determinată de criterii teritoriale:
Locul săvârșirii infracțiunii
Locul în care a fost prins suspectul/inculpatul
Locuința suspectului/inculpatului / sediul PJ
Locuința persoanei vătămate

Page 19 of 80
 o Este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, nu absolute. Ea face posibilă delimitarea
competențelor între organe judiciare penale de același grad ( pe linie orizontală, între
organe de același grad și de aceeași statură )
Dreptul comun, în materia competenței, îl reprezintă competența instanțelor de judecată. Astfel, în
raport de competența instanțelor de judecată, se determină competența celorlalte organe judiciare (
jud. De drepturi și libertăți, cameră preliminară, organe de cercetare penală, procuror ). Pentru a
înțelege mai bine instituția competenței, vom vorbi prima oară despre ( pe scurt, pe scurt, totul pe scurt
) competența organelor de urmărire penală.
Competența organelor de cercetare penală
Verigile de bază ale organelor de urmărire penală. Au competență determinată generic în privința
organelor de cercetare penală al poliției judiciare. Poate efecta orice act de cercetare penală, pentru
orice infracțiune, cu excepția infracțiunilor ce sunt date în competența organelor de cercetare penală
special sau de urmărire penală obligatorie procurorului.
La stabilirea competenței organelor de cercetare penală speciale ( organele militare și căpitanii
porturilor ):
- Organele militare: doar pentru infracțiuni săvârșite de militari. Competența instanțelor militare.
Urmărirea penală se desfășoară sub supravegherea procurorului militar. În cazul infracțiunilor
de corupție: competența organelor maritime –
o În cazul infracțiunilor săvârșite de militari, urmărirea penală se realizează obligatoriu,
indiferent de natura și gravitatea infracțiunii, de procurorii militari.
Competența procurorului
Are în competența sa supravegherea activităților efectuate de organele de cercetare penală. Cu această
ocazie, procurorul supraveghează ca în cadrul activităților de cercetare penală să fie respectate
dispozițiile legale.
Când se efectuează acte de cercetare penală, procurorul poate prelua orice cauză penală privind orice
infracțiune, chiar dacă nu este o infracțiune de competența obligatorie a procurorului.
El efectuează obligatoriu,personal, direct și nemijlocit urmărirea penală în cadrul infracțiunilor
prezumate a fi grave:
- Toate infracțiunile ce intră în competența de judecată a curților de apel ICCJ ca și primă instanță
- Omor, uciderea la cererea victimei, ultrajul, presiuni asupra justiției, omor calificat,
compromiterea justiției, ultrajul judiciar, supunerea la rele tratamente, tortura, represiunea
nedreaptă și toate infracțiunile de corupție din codul penal.
- Toate infracțiunile care sunt de competența de urmărire penală proprie a celor două parchete
specializate ( DNA și DIICOT )
- Totodată și în cazul infracțiunilor praeterintenționate ce au avut ca urmare moartea victimei
Competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor de judecată
A. Competența judecătoriilor:
- Judecata în primă instanță pentru toate infracțiunile, cu excepția celor care sunt date de lege în
competența altor instanțe - Art. 35, al 1.
- În privința judecătoriei, competența este determinată generic pentru orice infracțiune.- Art. 35,
al 1.
Page 20 of 80
- Al. 2 al art. 35 prevede că judecătoria soluționează și alte cauze prevăzute de lege. Prin aceasta
se face distincție între judecată și soluționare
o Cererile de liberare condiționată – fac parte din materia executării hotărârilor penale
definitive. Indiferent de instanța care a dat hotărârea, aceste cereri intră în competența
judecătoriilor din circumpscripția locului de executare a pedepsei.
- Judecătoria este o instanță ce are o competență comună, generală de judecatăîn primă instanță
pentru infracțiuni simple sau cu grad redus de gravitate ( pentru stagiari! )
B. Competența tribunalului:
- Instanță care a fost creată, ca și judecătoria, pentru judecarea fondului cauzei, fiind o instanță ce
are competența comună, generală de judecatăîn primă instanță pentru infracțiuni care prezintă
elemente de complexitate sau care sunt prezumate că au un grad de periculozitate ridicat
- În raport cu judecătoriile, tribunalele au o competență, după materie, determinată concret, nu
generic, pentru anumite infracțiuni limitativ enumerate:
o Art. 36 , (1) Tribunalul judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254,
263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art. 360-
367;
b) infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea
unei persoane;
c) infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
sau Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa
altor instanţe ierarhic superioare;
c1 ) infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute
de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, cu modificările ulterioare;
d) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.
o (2) Tribunalul soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din
circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorie în cazurile prevăzute de lege.
o (3) Tribunalul soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege

o Infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către DIICOT sau
DNA, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare
o Infracțiunile de spălare de bani și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din
Legea 241/2005
o Alte infracțiuni date prin lege în competența sa
Toate cazurile în care tribunalul este instanță de executare

C. Tribunalele militare
- Competență de judecatăîn primă instanță stabilită prin determinarea generică ( similar cu cea
prevăzută pentru judecătorii ):
o Toate infracțiunile care sunt săvârșite de militari, până la gradul de colonel inclusiv
Page 21 of 80
 o Soluționează și alte cauze prevăzute de lege

D. Competența curților de apel

- Competență de judecatăîn primă instanță pentru infracțiuni deosebit de grave.
- (1) Curtea de apel judecă în primă instanță:
o a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445;
o b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;
o c) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la
parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;
o d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii
financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;
o e) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de
ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al
acestuia;
o f) infracţiunile săvârşite de magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de
la parchetele de pe lângă aceste instanţe;
o g) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului
Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;
o h) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.
- (2) Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de
judecătorii şi de tribunale.
- (3) Curtea de apel soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţele din
circumscripţia sa, altele decât cele prevăzute la art. 36 alin. (2), precum şi contestaţiile formulate
împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în cazurile prevăzute de lege.
- (4) Curtea de apel soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.
- Competență specializată apelurilor
- Art. 38
E. Competența curții militare de apel
- (1) Curtea militară de apel judecăîn primă instanţă:
o a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445, săvârşite
de militari;
o b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale,
săvârşite de militari;
o c) infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi de procurorii militari de la
parchetele militare care funcţionează pe lângă aceste instanţe.
o d) infracţiunile săvârşite de generali, mareşali şi amirali;
o e) cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.
- (2) Curtea militară de apel judecă apelurileîmpotriva hotărârilor penale pronunţate de
tribunalele militare.
- (3) Curtea militară de apel soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare
din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de
acestea în cazurile prevăzute de lege.
- (4) Curtea militară de apel soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Page 22 of 80
 F. Competența ICCJ
- (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecăîn primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare,
infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de
membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în
primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală aÎnaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
- (3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor penale
definitive, precum şi recursurile în interesul legii.
- (4) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţăîn cazurile în care
este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este
întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate
împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.
- (5) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Dacă judecătoriile și tribunalele sunt instanțe de fond, curțile de apel sunt instanțe de apel, ICCJ are
specializare în recursurile în casație.

CURS 5 PROCEDURA PENALA

COMPETENTA TERITORIALA
Este reglementat in art 41 si 42. (examenul se va concentra pe texte) competenta teriotoriala este reglm
diferit pt infr sav in tara fata de competenta pt infr savarsite in strainatate. Nu reprezinta o noutate un
asemenea mod de reglementare, este preluat din codul de procedura penala anterior.
COMPETENTA TERITORIALA PT. INFR. SAVARSITE IN TARA
Art. 41 preia in termeni identici din cpp dispozitiile.

Page 23 of 80
 locul in care s-a savarsit infractiunea – al 2 art 41 consacrat principiul ubicuitattii, astfel infr. se
considera savarsite in locul unde s-a savarsita integral sau partial infractiunea precum si in locul
unde s-a produs urmarea infr. prevazute de lege. (infractiuni de rezultat)
locul in care a fost prins suspectul sau inculpatul – poate fi prins oriunde s-ar afla
locuinta unde locuieste suspectul (domiciliul sau resedinta) , ori in cazul in care suspectul
locuinta persoanei vatamate sau daca pers vatamata este pers sediul persoanei juridice
Aceste criterii teritoriale sunt prevazute intr-o anumita ordine, fata de care se determina criteriile
aplicarii. Preferinta legala a instantei de judecata. Ordinea prevazuta de lege in sensul ca are prioritate
mai intai locul savarsirii daca este cunoscut, apoi locul unde a fost prins, dupa care louinta sau sediul
inculpatului. Aceasta ordina insa, care este prev de lege, este aplicabila intr-o singura situatie alin 5, in
caz de sesizari simultane. Alin. 5 al art. 41 este formulat fara logica, se aplica doar teza 1, teza a2-a nu are
nici o aplpicabilitate, este rezultatul unei erori material de formulare, nu are logica. Partea a 2-a nu are
nici o aplicabilitate (sa nu ne incurcam).
Inafara ordinii legale, criteriile teritoriale isi pierd semnificatia deoarece inca preferinta legala, legiuitorul
a prevazut si preferinta cronologica, ea este incidenta in 2 situatii:
1. Cand nici unul din locurile aratate in art 41 de la a) pana la b)
2. In caz de sesizari successive
In aceste 2 situatii competenta teritoriale a inst de judecata revine instantei prima sesizata. In
situatia in care in conformitate cu alin. 3 din art. 41 cpp competenta revine anumitor instante,
oricare din instantele pe care le indica aceste criterii are competenta teritoriala potrivit legii.
Competenta teritoriala pentru judecatorul de libertati si respectiv pentru judecatorul de camera
preliminara se determina dupa competenta teritoriala a instantelor de jud, ca o consecinta a
apartenetei acestei jurisdictii dupa distinctiile facute.

In privinta competentei teritoriale a organelor de urmarire penala:

- Competenta revine acelor org de urmariere penale care se afla in circumscriptia teritoriala a
instantei de judecata competenta .
Spre deosebire de cpp anterior, in alineatele 6,7,8 din art. 41 este reglementata competenta
teritoriala pentru infr sav pe o nava aflata sub pavilion RO care revine instantei aflata in
circumscriptia primului port romanesc in care ancoreaza nava si de asemenea comp terit pt infr sav
pe o aeronava inmatriculata in RO care revine potrivit legii inst aflata in circumscriptia locului de
aterizare a navei daca aceasta aterizeaza in ro. Daca nava nu ancoreaza intr-un port romanesc si
aeronava nu aterizeaza pe teritoriul RO. Intr-o asemenea situatie se prevede ca este aplicabila
ordinea, nu cea legala ci cea cronologica, instant competenta va fi cea mai intai sesizata. In acelasi
fel se det si comp teritoriala pt organele de urmarire penala.
COMPETENTA TER. PT. INFR. SAV. IN STRAINANATE (ART. 42)
Competenta teritoriala pt infr sav in strainanante revine inst in a carei circumscriptie isi are
domiciliul, sediul suspectului sau inculpatului daca acesta lociueste in tara sau daca pers juridica are
sediul in tara. Per a contrario, daca suspectul/inculpatul nu are domiciliul sau sediul in tara,
Page 24 of 80
 competenta va reveni dupa caz in situatia infr. judecate de judecatorie, judecatoriei sectorului 2
Bucuresti sau judecatoriei desemnate(la fel era si in vechea reglementare), det prin lege sau in
celelalte cazuri, a celorlalte infractiuni care sunt de competenta celorlalte instante, altele decat
judecatoriile, instantelor corespunzatoare din municipiul Bucuresti (Tribunal,CA).
Exista si aici o reglementare speciala pentru infractiunile comise pe o nava sau o aeronava, aceasta
este reglementata in termeni identici cu cei mentionati anterior. Respectiv in cazul infr. comise pe o
nava, competenta revine instantei care se afla in circumscriptia primului port romanesc in care
ancoreaza nava iar in cazul infr sav pe o aeronava competenta va reveni instantei in a carei
circumscriptie se afala locul in care aterizeaza daca aceasta aterizeaza pe un teritoriu romanesc.
Daca nava/aeronava nu ancoreaza/aterizeaza pe teritoriul romanesc competenta se va stabili dupa
regulile prevazute in primele doua alienate din art. 42, respectiv in favoarea instantei in a carei
circumscriptie se afla locuinta sau sediul inculpatului. Aici este o EROARE, deoarece vorbim de
instanta, nu putem face referire la suspect, este eroare alineatul 1. In text este vorba de suspect sau
inculpat, este o gresala, nu poate fi vorba si de suspect deoarece suspectul nu participa la judecata,
participarea suspectului se termina/finalizeaza din momentul in care acesta devine inculpat, chiar in
cursul urmaririi penale. Doar la locuinta sau sediul INCULPATULUI se poate aplica. De asemenea
cand acesta nu are locuinta sau sediul in Romania, competenta va reveni judecatoriei sectorului 2
Bucuresti sau celorlalte instante competente.
Spre deosebire de competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, competenta teritoriala
este reglementata sub sanctiunea nulitatii relative.

PROROGAREA DE COMPETENTA
Extinderea competentei legale asupra altor instante sau organe de urm. penale sau mai simplu,
altor org judiciare, care in mod normal, potrivit legii nu au competenta de a instrumenta o cauza
penala determinate. In procedura penala prorogarea de competenta este DOAR LEGALA, ea
intervine DOAR in cazurile si in conditiile prevazute de lege, ea nu este judiciara precum in
procesele civile. Aceasta este o consecinta a caracterului legal al competentei.
Prorogarea legala intervine asadar in anumite cazuri prev de lege
Cazurile de prorogare legala sunt: (nu se deosebesc de reglementarea anterioara, terminologie
invechita fata de vechiul cod, terimologie inspirata..)
Sunt 3 cazuri:
1. REUNIREA CAUZELOR PENALE
2. SCHIMBAREA INCADRARII JURIDICE SAU A CALIFICARII FAPTEI
3. CHESTIUNILE PREALABILE

1 . REUNIREA CAUZELOR PENALE

Cazurile de reunire sunt prev expres de lege, sunt predeterminate. Ncpp nu mai face diferenta intre
situatiile de iNCOMPATIBILITATE SI CELE DE conexitate pe care le facea codul anterior si care era una
stiintifica.
Codul actual face distincatia intre cazurile in care reunirea este obligatorie si cazurile in care reunirea
este facultativa.
Page 25 of 80
Reunirea este obligatorie in urmatoarele cazuri:
In caz de infractiune continuata - cand doaua sau mai acte material compun o singura
infractiune. Infractiunea continuata fiind o unitate legala de infractiune
In alte cazuri in care 2 sau mai multe acte material compun o singura infractiune: infractiunea
complexa, de obicei si infrcatiunea colectiva
In caz de concurs formal de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite printrp
o singura actiune
In cazurile prezentate se prezuma prin lege in mod absolut ca ea se impune pt o mai buna administrare/
infaptuire a justitiei in materie penala, si pentru o ami buna desfasurare a procesului penal. Este o
prezumtie legala absoluta. Legea prevede foarte calar: cazurile SE REUNESC.

Reunirea este facultativa in urmatoarele cazuri:

Ea POATE FI dispusa doar daca prin aceatsa nu se intarzie desf procesului penal, nu se intarzie judecata
sau uarmarirea penala:
In cazul in care 2 sau mai multe infractiuni sunt sav de aceeasi persoana- in acest caz legatura
dintre infractiuni este identitatea de pers
Participatia penala – cand o infrcatiune este savarsita prin participarea mai multor persoane.
Poate fi in forma coautoratului, instigarii si complicitatii. In acest caz reunirea este justificata de
pluralitatea de persoane.
Cand intre 2 sau mai multe infr exista orice alta legatura care justifica reunirea : ex indentitatea
de subiect pasiv.
Se mai prevede in art. 43 din cpp distinct de aceste 2 situatii (cazurile de reunire boligatorie si facultativa)
si situatiile in care in fata instantei se afla cauze care au acelasi obiect. In al 3 se prevede ca se aplica
primele 2 alineate. Ce intelegem? In situatia in care se constata ca in fata instantei penale se afla 2 sau
mai multe cause care au acelasi obiect (ex: doua sau mai multe cereri de starmutare care privesc aceeasi
cauza, sau 2 sau mai multe contestatii care privesc aceeasi masura, este clar ca obiectul nu este diferit,
cand se contesta de ex masura asiguratorie). Acest text trebuie corectat, interpretarea data de mine,
interpretarea justa, (dupa acest text reunirea poate fi si obligatorie si facultative, ceea ce este imposibil).
Competenta in caz de reunire
Ea se determina dupa regulile prev in art 44 cpp, sunt reguli legale prev de lege. Astfel, atunci cand
competenta in caz de reunire este stabilita de lege in rap de diferite fapte si faptuitori, suntem in situatie
de acelasi grad Ea va reveni instantei mai intai sesizate. Daca ea este stabilita de lege pt instante de
acelasi grad. Daca in caz de reunire competenta este det in fav unor inst de grad diferit in raport de
diferite fapte si de pers aceatsa reglemenatre tinand seama de cele doua forme de competenta pe care
le-am prezentat, care sunt de regula sub sanctiunea nulitatii absolute, si anume competenta materiala si
competenat personala, ea va revenin in mod obligatoriu instantei legal superioare.
Ce se intampla daca in caz de reunire, competenta in raport de diferite persoane (dupa calitate
persoanei) revine unor instante de natura civila respective militara, dupa distinctia facuta in
competenta inst civile si militare? Intotdeauna competenta se va stabili in favoarea instantei
civile.
Page 26 of 80
 Ce se intampla daca instant militara este instantanta superioara in grad instantei civile?
Competenta va fi stabilita in favoarea instantei civile care este echivalenta in grad instantei
militare.
In cazul infractiunilor subsecvente, pt infractiunile de tainuire, favorizare a faptuitorului.., cum
se va stabili competenta? Competenta va reveni instantei care este competenta sa judece
infractiunea la care se refera, adica infractiunea principala la care se refera, intotdeauna.
Daca in raport de diferite fapte si persoane competenata revine unor instante de gard diferit ea
va fi sabilita intotdeauna in favoarea instantei de grad egal.
Ce se intampla daca ulterior in privinta faptei sau a pers care a determinat competenta dupa
materie sau dupa calitatea pers se dispune disjungerea cauzei, incetarea procesului penal sau
aplicarea? In aceatsa cauza instant ramane competenta sa judece cauza chiar dac aulterior
persoana care a atras competenta dispune disjungerea, incetarea sau aplicarea. Aceasta
regula insa nu se aplica si in faza de urmarire penala, in ceea ce priveste competenta
organelor de urmarire penala. Ca atare daca ulterior in cursul urmaririi penale aceasta va avea
ca effect obligatoriu declinarea competentei in favoarea organului de uramrire penala
competent.
PROCEDURA DE REUNIRE A INFRCATIUNILOR SI A CAUZELOR
Desi legea prevede ca aceatsa se realizeaza doar de instant competenta fara sa mentioneze in mod
expres care este instant competenta, dupa parerea mea competenta apartine EXCLUSIV INSTANTEI
CARE ARE COMPETENTA SA JUDECE INFRACTIUNILE SAU CAUZELE REUNITE. Aceasta este instant care
dispune asupra reunirii, ce acare are si competenta egala de judecata a cauzelor reunite. Nu alte
instante , decat cea care are comptenta. Este foarte important pt ca se dau solutii uneori nelegale in
aceasta privinta, tocmai pt ca textul este neclar.
In orice caz, reunirea poate fi dispusa fie din oficiu de inst competenta care este cea pe care am
mentionat-o, nu legea v-am mentionat-o eu :>, sau la cererea procurorului sau partilor (dupa parerea
mea si a subiectilor, suspectului pan al amomentul in care el exista, pana la momentul in care devine
inculpate, de asemenea si pers. vatamata care participa in faza de judecat inclusiv in caile de atac
ordinare si in cai de atac extraordinare). In orice caz cpp a mentinut si prevederea din cpp anterior care a
stabilit ca reunirea este posibila, reunirea infractiunilor sau cauzelor este posibila ata in fata primei inst
cat si in fata inst de rejudecare ca urmare a desfiintarii sai casarii dupa caz cat si in fata inst. de apel. Nu
se prevede nicio alta limitare. O asemenea prevedere fara absolut nicio conditie, dupa parerea mea
este criticabila, parerea mea este ca la unele subieccte este posibila decat daca o cauza se afla si in
acelasi stadiu procesual, este sufficient sa se afle in aceeasi etapa de judecata. Aceasta este doar o
critica pe care am avut-o asupra textului legal.
In orice acz reunirea se dispune prin audiere in sensul art. 370 al 1 ncpp, in sens de hot.
judecatoreasca care poate fi atacata doar odata cu fondul cauzei. Aceasta este prorogarea in caz de
reunire.
Vreau sa mai subliniez ca actiunea inversa reunirii este disjungerea, art. 46 ncpp, care inseamna
separarea cauzelor sau a infractiunilor dupa caz si judecarea lor separate intr-o procedura
sepaarata/distincta. Potrivit noului text, art. 46 ncpp, disjungerea este posibila oricand, in toate cazurile
legale de reunire. Textul, daca obs nu face nicio distinctie sb acest aspect a cazurilor de reunire, de unde
se poate ajunge la interpretare, pt ca textul nu face nicio distinctive, la interpretarea ca textul este
Page 27 of 80
posibil si in cazurile de reunire obligatorie . aceasta dupa parerea mea este inca o mare eroare a acestui
cod. O asemenea reglementare nu are nici o logica, disjungerea trebuie sa fie posibila doar in cazurile in
are reunirea este lasata la aprecierea organelor judiciare. Insa in cazul in care reunirea este obligatorie,
adica opereaza de drept, adica ce inseamna obligatorie? Ca infractiunile nu pot fi judecate decat
impreuna, cauzele nu pot fi judecate separate ci impreuna. Nu poate fi posibila disjungerea. In caest fel,
dupa parerea mea art 46 intra in contradictie flagranta cu art. 43 al 1 din ncpp si cu al 3. De aceea
trebuie facuta aceatsa distinctie. In orice caz disjungerea poate fi dispusa dupa aceeasi proceduar fie de
inst din oficiu care este instant competenta. Si care este inst competenta? Cea care judeca cauza, fie la
cererea procurorului sau a partilor. Hot. prin care se dispune disjungerea este o incheiere care trebuie
sa poat fi supusa caii de atac. Aceasta reglementare a fost diapusa de practicieni pantru a le lasa
libertatea de a disjunge oricand o cauza, pt ca ar putea aprecia ca este necesar pt buna desfasurare a
procesului penal. (acest mod de regelementare este extreme de riscanta pt ca poate face foarte usor
loc abuzurilor cu consecinte grave asupra garantarii procesului penal. Ex: intr-o cauza in care inst. o
inst. importanta din tara iccj in virtutea principiului celeritatii, care la un moment dat a impus o
solutie imediata asupra unor categorii de persoane, si cum ea trebuia data in ziua respectiva nu era
posibila pt. ca pentru unul dintre inculpati nu era indeplinita procedura, desi era caz de infractiune
continuata care este caz de reunire obligatorie pe codul actual, instanta a disjuns (a facut ceea ce nu
era posibil potrivit legii) si a dat sentinta executorie. Daca sub codul anterior nu era posibila o astfel
de procedura sub codul actual ea este legitima deoarece este legala , insa asta nu inseaman ca are si o
justificare, si in ratiunea care sta la baza unei asemenea reglementari este infaptuirea justitie,
asigurarea unei mai bune judecati, a unei mai bune desfasurari a procesului penal. Cu certitudine nu
se poate desfasura intr-o asemenea situatie in care dosarul se separa daca sunt acte material
imputate unei pluralitati de pers care alcatuiesc o singura infr. pt. ca actiunea pt. care in caz de infr.
continuata si in caz de concurs formal de infr. si in toate cazurile in care doua sau mai multe acte
alcatuiesc o singura infractiune este aceea de a se da eficienta si de a se face aplicarea unui principiu
care conditioneaza insasi infaptuirea justitiei si anume unitatea principiului infractiunea este unica ea
nu poate fi separate pt. ca exista riscul insurmontabil sa se pronunte solutii diametral opuse (cum s-a
si intamplat) ).
2. COMPETENTA IN CAZ DE SCHIMBARE A INCADRARII JURIDICE SAU A CALIFICARII FAPTEI
Reglementat in art. 49 n.c.p.p. care face distinctia intre schimbarea incadrarii juridie si
schimbarea incadrarii faptei. Una elementara. In practica judiciara nu se poate face o asemenea
distinctie.( Legat de intrarea in vigoare a n.c.p. Schimbarea incadrarii juridice se dispune de organul
judiciar atunci cand pe baza faptei si a imprejurarilor de fapt retinute incadrarea juridica este
alta decat cea care este tatal/actul initiat fie prin ordonanta de catre procuror in faza de
urmarire penala fie prin actul de sesizare al procurorului. Pe cand schimbarea calificarii faptei se
dispune prin lege/ opereaza prin lege ea este schimbarea pe care o face legiuitorul in cazul legilor
penale succesive, cum este cazul ncp care a modificat configuratia anumitor infrcatiuni. Schimbarea
calificarii opereaza ope legis, schimbarea incadrarii opereaza ope iudicis. Consecinta acestei
distinctii nu este numai teoretica(pentru ca asa ne place sa spunem) ci este o consecinta parcatica
astfel in caz de schimbare de incadrare juridica ea nu determina si modificarea competentei daca in
urma schimbarii incadrarii juridice competenta revine inst inferioare.

Page 28 of 80
Ce se intampla daca in urma schimbarii incadrarii juridice competenta revine inst. superioare? Daca
in urma schimbarii incadrarii juridice competenta revine instantei superioare competenta se va
determina in favoarea instantei inferioare. Aceasta regula de prorogare care permite inst. superioare
sa judece o cauza care este de competenta, inst. inferioare insa sub nici o forma instanta inferioara nu
poate judeca o cauza care este de competenta instantei superioare, caz de nulitate absoluta art. 281 lit.
b din n.c.p.p.In ceea ce priveste schimbarea calificarii faptei ea nu produce nicio consecinta in
schimbarea competentei decat in cazul in care legea priveste in mod expres. Cum este cazul
infractiunilor la regimul transportul naval care potrivit legii 191/2003 cu modificarile aduse prin
legea nr. 225/2013 stabileste competenta tribunalului.
3. CHESTIUNILE PREALABILE (competenta in caz de chestiuni prealabile)
Chestiunile prealabile trebuie deosebite de chestiunile preliminare in cadrul procesului penal.
Chestiunile prealabile sunt imprejurari de fapt sau circumstante de natura extrapenala care apartin altor
materii ale dreptului cum sunt dreptul muncii, administrative etc, de care depinde solutionarea cauzei,
sau termenii. Pe cand chestiunile preliminare sunt chestiuni care sunt de natura procesual penala, ele
nu aparti altor materii, care trebuie invocate in mod obligatoriu inainte de intrarea in fondul cauzei dar
care nu au nici o evidenta cu privire la solutionarea cauzei. Ex: invocarea unei situatii de
incompatibilitate. Ex: chestiune prealabila: stabilirea daca inculpatul a indeplinit, avea atributiile de
serviciu prevazute pentru indeplinirea unui act care formeaza obiectul material al unei infrcatiuni
reprezinta o chestiune prealabila pentru ca este o imprejuarre de fapt de natura extrapenlaa de care
depinde soliutionarea cauzei.
In toate situatiile in care in conformitate cu prevederile art 52 din cpp se invoca in procesul penal o
chestiune prealabila solutionarii cauzei chiar daca ea apartine unei alte materii decat cea penala ea este
de competenta inst penale. Inst penala este competenta sa solutioneze o chestiune prealabaiala daca ea
nu apartine materiei penale, chiar daca apartine altei materii.
Cu exceptia cazurilor in care aceasta nu este de competenta organelor judiciare.(singura excceptie).
Care este semnificatia aceste exceptii? Care este ratiunea ei? Acesta exceptie a fost introdusa ca
urmare a limitarii cazurilor in care inst penala trimite spre solutionare o chestiune, o circumstanta, o
imrejurare de fapt, care nu apartine specialitatii dr penal,unui alt organ de stat, altul decat un organ
judiciar care nu face parte din categoria org judiciare. In aceasta categorie intra, in reglementarea
actuala, si exceptiile de nelegalitate ale unui act administrativ care pot fi invocate in conditiile
prevazute de legea nr. 554/2004 dar care spre deosebire de reglementarea anterioara nu mai este
de competenta exclusiva a inst. de contencios administrativ ci pot fi solutionate si de instanta
penala in fata careia se invoca aceste exceptii, aceasta ca o consecinta a intrarii in vigoare a ncpc cu
modificari si completari.
Inclusiv in ceea ce priveste administrarea probelor se aplica regulile materiei din care apartine chestiune

civil nu li se recunoaste aceasta virtute ). Atunci cand instanta penala solutioneaza o chestiune
inst. civila sau de o inst. de contencios admin. sau de litigii de munca. Aici se vb de o autoritate de
lucru judecata a hot. unei alte instante, o chestiune prealabila in fata inst. penale, insa cu o singura
exceptie pe care a introdus-o c.p.p. actual pe care iarasi imi este dificil sa o inteleg si
anume cu exceptia imprejurarilor care privesc existent infractiunea. La ce se refera aceste
imprejurari? Pai daca oricum chestiunea, hot. unei alte instante, definitive cu privire la o chestiune
prealabila in procesul penala nu are efect cu privire la existenta infractiunii, care mai este utilitatea
unei asemenea reglementari? Ce efect are? Inseamnaa ca nu are nici un efect, si atunci nu are rost, nu
are sens. De ce sa mai invoc daca nu are efect? Eu cred ca o asemenea exceptie nu poate opera
in privinta elementelor constitutive ale infractiunii. Adica nu poate opera In cazul de impiedicare
prevazut la art. 16 lit. b cpp, poate opera doar ceea ce priveste cazul de impiedicare prev. de art. 16
lit. a, adica atunci cand se constata ca fapta nu exista, lipseste in materialitatea sa, doar atunci
poate opera. Trebuie sa produca efecte cu privire la elementele constitutive ale infr, adica cele care
privesc obiectul infractiunii, cele care privesc sub activ/pasiv, latura obiectiva si ce subiectiva.
In afara chestiunilor prealabile, desi nu exista o reglementare expresa in actualul cod (cu toate ca, eu
cred, ca se impunea o astfel de reglementare), cu toate ca nu exista in procesul penal mai exista
si asa numitele
chestiuni prejudiciare, adica imprejurari de fapt sau circumstante care trebuie invocate in mod
obligatoriu inainte de fond, si de care depinde solutionarea cauzei penale, dar care nu pot fi
solutionate de instantele penale, fiind imprejurari sau circumstante care reclama o specializare stricta
pe care nici macar instantele penale nu le pot solutiona. Ex: cele care privesc interpretarea
tratatelor interntionale si a conventiilor pentru care competenata exclusiv poate sa apartina
Ministerului de externe, ministerului care are specializarea (un organ administrativ). In al doilea rand
este vorba de exceptiile de neconstitutionalitate care pot fi invocate in fata inst. penale dar care nu
sunt de competenta acestora decat sub aspectul admisibilitatii, ele sunt de competenta exclusiva a
CCR care NU face parte din categoria organelor judiciare. De aceea exceptiile de
neconstitutionalitate sunt chestiuni prejudiciale, ele se invoca, de ele depinde solutionarea. De regula
in cazul in care o chestiune de fapt este o chestiune prejudiciara, suspendarea judecatii este
obligatorie pana la solutionarea exceptiei. In reglem actuala insa, nu mai este posibila
suspendarea judecatii ca urmare a invocarii a unei exceptii de neconstitutionalitate.
(exceptiile erau cerute in mod abuziv pentru a obtine amnari ale proceselor). De asemenea sunt
chestiuni prejudiciare si intrebarile preliminare care se pot adresa inst penale, Curtii de justitie a UE,
in baza art. 267 din TFUE si in baza art. 2 din legea nr. 340/2009 care reglementeaza procedura
intrebarilor preliminare in fata inst. de judecata. Potrivit acestei procedure daca intrebarea preliminara
este formulata la prima instanta, suspendarea judecatii cauzei este facultativa, ea ramane la aprecierea
inst, daca insa intrebarea preliminara este formulata in fata ultimei instante, adica instantei care da
o hotarare definitiva atunci suspendarea in caz de sesizare a Curtii de Justitie a UE nu mai este
facultativa, ci este obligatorie. In acest caz incheierea prin care inst penala se pronunta asupra
suspenadrii este supusa caii de atac potrivt legii recursului, in actuala reglementare a contestatiei intr-
un termen de 72 ore, si care este de competenta inst superioare, si este fara participarea procurorului
si a partilor.
VERIFICAREA COMPETENTEI \ CONTROLUL SI AUTOCONTROLUL COMPETENTEI
Verificare acompetentei se realizeaza de org judiciare penale chiar din momentul sesizarii, adica inainte
ca organele de urmarire penala sa se investeasca. Ea este reglementata in mod distinct pentru organele

Page 30 of 80
de urm penala si respectiv pentru organele de judecata (jud de dr si libertati respective jud de camera
preliminara care isi exprima si aici apartenenta la instantele de judecata).
In ceea ce priveste competenta organelor de urmarire penala.
Organele de urmarire penala au indatorirea sa verifice competenta imediat dupa sesizare. In sit in care
procurorul se considera necompetent are obligatia sa-si decline competenta in favoarea
procurorului competent potrivit legii. Declinarea competentei se face de catre procuror printr-o
ordonanata care are caracter definitiv. Daca organul de cercetare penala este, se considera
necompetent se sesizeaza procurorul care supravegeaza urmarirea penala cu propunere de declinare
a competentei in favoarea organului de cercetare penala pe care il considera competent potrivit legii.
De la aceasta regula a competentei in materia organelor de urmarire penala sunt prevazute 2 exceptii:
1. Extinderea competentei teritoriale art. 59 si cazurile urgente art. 60. In principiu organele de
cercetare penala pot efectua acte de cercetare penala si in afara circumscriptiei lor
teritoriale. De asemenea pot efectua acte de cercetare penala si prin comisie rogatorie.
Aceeasi regula se aplica si procurorului care efectueaza personal urmarirea penala. De
asemenea in circumscriptia sa teritoriala organul de urm. penala poate efectua orice act de
urm. penala, chiar si actele de urm. penala care trebuie efectuate in afara circumscriptiei sale
teritoriale.
2. Cazurile urgente – atat procurorul cat si organele de cercetare penala au competenta de a
efectua acte de urm. penala si in alte cazuri decat cele date in competenta lor potrivit legii
daca acestea reclama urgenta. Daca este vorba despre cazuri de urgenta, fara absolut nicio
limitare.
Pentru instanta de judecata si de asemenea in mod similar si pt. judecatorul de dr. si libertati si
judecatorul de camera preliminara exista obligativitatea verificarii de competenta fie la cerere, fie
din oficiu.
Care este modalitatea de verificare a competentei, modalitatea procesuala?
Este cea prev de art. 47 cpp si anume exceptia de necompetenta. Cu alte
cuvinte necompetenta poate fi invocata pe cale de exceptie. Ea este o exceptie de
procedura. Ea poate fi invocata la cererea procurorului sau a partilor, inclusiv a partii
vatamate care participa la judecata sau din oficiu de catre instanta.
In legatura cu momentul in care poate fi invocate exceptia de necompetenta se face distinctive
intrre formele de competenta prev de lege. Astfel in cazul competentei materiale sau dupa cal
persoanei daca judecata se realizeaza de o instanta inferioaar, nu de una superioara, ea poate fi
ridicata oricand, in tot cursul judecatii pana la momentul hot definitive. Deoarece are la baza un caz
de nulitate absoluta conform art. 281 cpp. Daca insa exceptia de necompetenta dupa materie sau
dupa calitatea persoanei trece in competenta unei i nstante superioare ea poate fi invocata
doar pana la inceperea procesului penal. In cazul in care competenta priveste exceptia de
necometenta teritoriala ea poate fi invocata, la fel doar pana la inceperea procesului penal, pt. ca
are la baza un caz de nulitate relativa. Exceptia de necompetenta se solutioneaza printr-o incheiere
care poate…
Ce se intampla in situatia in care instanta, in urma verificarii competentei, constata ca nu
este competenta sa solutioneze cauza? In aceasta situatie instanta are obligatia sa-si
decline competenta in favoarea instantei competente potrivit legii. Declinarea
competentei de catre instanata se realizeaza printr-o hot jud care potrivit art.370 al 1 din
cpp actual este o sentinta penala. Este definitiva, in sensul ca nu este supusa nici unei cai

Page 31 of 80
de atac. In cuprinsul sentintei penale, in mod obligatoriu, instanta penala trebuie sa indice
instanta pe care o considera competenta sa judece cauza potrivit legii.
Ce se intampla daca instanta care isi declina competenta uita sa indice in dispozitivul cauzei
instanta care este competenta sa judece cauza? Care este remediul? Este caz de
intrerupere al cursului normal al justitiei.
Ce se intampla in cazul in care 2 instante se considera deopotriva competente, sau
instantele isi declina reciproc competenta una in favoarea celeilalte? In aceste situatii ne
gasim in prezenta unor dezacorduri dintre instante in ceea ce priveste competenta
materiala care poarta denumirea de conflicte de competenta. Care sunt extreme de
daunatoare si care trebuie solutionate in mod obligatoriu deoarece afecteaza infaptuirea
justitiei. Conflictele de competenta sunt de 2 feluri:
a) Negative: cand instantele de judecata isi declina competenta unele in favoarea altora,
cand nici una nu se considera competenta.
b) Pozitive cand instantele se considera deopotriva competente sa judece cauza.
Cum se procedeaza in situatia in care se constata ca exista un conflict negativ sau pozitiv
de competenta? Intr-o asemenea situatie se dispune rezolvarea conflictului.
Rezolvarea conflictului de competenta este de competenta instantei superioare si
comuna instantelor aflate in conflict. Revine dupa caz Tribunalelor, Curtii de Apel,
Curtii Militare de Apel si ICCJ.
Care este procedura de sesizare a instantei competente sa solutioneze conflictul?
Este foarte simpla, sesizarea se poate realiza in cazul conflictului pozitiv de
competenta de instanta care sa declarat cea din urma competenta, iar in cazul
conflictului negativ de competenta sesizarea se face de catre instanta care si-a
declinat cea din urma competenta.
Sesizarea instantei competente sa solutioneze conflictul se poate realiza insa si de
procuror si de parti, pt. ca si ei au interesul in solutionarea cauzei. Instanta
sesizata pt. solutionarea conflictului procedeaza si ea la verificarea
competentei, isi verifica competenta. Respectiv daca este instanta superioara si
comuna raportat la instantele celelalte. Daca apreciaza, in urma verificarii, ca nu
este instanta superioara si comuna, adica nu este competenta, ea isi va declina
comeptenta in favoarea instantei pe care o considera competenta sa solutioneze
conflictul de competenta. Daca in urma verificarii competentei instanta se considera
competenta, instanta va proceda la solutionarea conflictului de competenta
pronuntand o hotarare judecatoreasca definitiva care este o incheiere si poarta
denumirea de regulator de competenta. Este obligatorie pentru instanta care judeca
cauza. Ce inseamna ca este obligatorie? Inseamna ca instanta care este desemnata de
catre instanta competenta sa solutioneze conflictul nu mai are nici un drept de
apreciere cu privire la competenta, ea este obligata sa judece. Nu mai poate declina
competenta in favoarea altei instante, ci doar in cazul in care ulterior intervin fapte
sau imprejurari noi care modifica competenta. In toate cazurile, atat in cazul
declinarii de competenta, cat si in cazul solutionarii conflictului de competenta
pozitiv sau negativ, instanta in primul caz, al declinarii, instanta la care se declina
cauza precum si in cazul conflictului de competenta
Page 32 of 80
 instanta care solutioneaza conflictul de competenta in mod obligatoriu mentine toate
actele efectuate, toate masurile dispuse si probele care au fost administrate in cazul de
competenta teritoriala. In cazul competentei dupa materie sau dupa calitatea persoanei,
instanta competenta poate mentine actele si masurile care au fost dispuse de
instanta anterioara.
Remediile procesuale
Functioneaza pe baza unui principiu care are la baza organizarea organelor judiciare si
care conditioneaza insasi echitabilitatea procesului penal si anume, principiul
impartialitatii.
Aceste remedii sunt de 2 feluri:
a) Incompatibilitatile - care se rezolva prin 2 modalitati – abtinerea si recuzarea
- pronuntarea cauzelor penale

Incompatibilitate si stramutare
Remediile procesuale
Impartialitatea este un principiu fundamental care guverneaza organizarea si functionarea tuturor
organelor judiciare fiind necesara bunei desfasurari a procesului penal
Principiul impartialitatii impune organelor judiciare penale o atitudine obiectiva nepartinitoare in
exercitarea atributiilor ce le revin. Remediile procesuale tocmai pt. asta au fost create.
Remediile procesuale in materia competentei – mijloacele legale de inlaturare a suspiciunilor cu privire
la obiectivitea si impartialitatea persoanelor ce concura la realizarea scopului procesului penal.
Au la baza asa numitele cauze de suspiciune care sunt prezumtii legale cu privire la lipsa de obiectivitate
sau impartialitate a organelor judiciare ce solutioneaza o anumita cauza penela. Sunt de 2 feluri:
1. De suspiciune individuala care se refera persoana/ subiectiv la un anumit judecator/procuror etc
2. De suspiciune colectiva care se refera la totalitatea judecatorilor unei instante penale.
Remediile procesuale sunt urmatoarele :incompatibilitatea care se rezolva prin abtinere si recuzare in
cazul suspiciunii individuale si stramutarea care este specific suspiciunilor colective.
Incompatibilitatea ca remediu procesual
Sub aspectul naturii juridice, este situatia de partialitate si subiectivism in care se afla unul dintre
subiectii procesuali oficiali ce intervin intr-o cauza penala concreta.
In acest fel, prin intermediul institutiei incompatibilitatii, persoana suspectata de partialitate si lipsa de
obiectivitate (iudex suspectus) este oprita sa participe la activitatea procesuala desfasurata intr-un
anumit dosar pentru a se asigura obiectivitatea si solutionarea corecta a pricinii.
Incompatibilitatea nu trebuie confundata cu incompetenta cu toate ca este plasa de legiuitor in capitolul
2 al titului 3 din CPP ce reglementeaza competenta organelor judiciare

Page 33 of 80
Este o situatie speciala personala in care se afla un subiect oficial avand menirea de a asigura
posibilitatea organelor judiciare sa solutioneze cauza potrivit legii si adevarului. De asemenea,
incompatibilitatea nu trebuie confundata nici cu compunerea instantei.
Cazurile de incompatibilitate, ca exceptii de la capacitatea subiectiva a organului judiciar penal si a altor
participanti, sunt expres si limitativ prevazute de lege. Sunt reglementate cazuri de incompatibilitate si
in cazul avocatilor – art .88 CPP.
Aceste cazuri nu pot fi extinse printr-o interpretare extensiva si analogica. In procesul penal, cazurile de
incompatibilitate se refera la urmatoarele categorii de persoane : judecatorul (fie judecatorul de dr si
lib/ de camera preliminara/ unul sau toti judecatorii ce compun completul de judecata in prima instanta
sau in caile ordinare/extraordinare de atac) procuror, grefierul de sedinta, organele judiciare, expert.
Cazurile de incompatibilitate ale judecatorului
Este incompatibil judecatorul care se afla in una din urmatoarele situatii:
1. Care a fost reprezentant sau avocat al unei parti sau a unui subiect procesual principal chiar si in
alta cauza. Aceasta incompatibilitate este impusa de necesitatea de a se respecta regula
separarii functiilor de jurisdictie si de aparare. Reprezentantul poate fi legal sau conventional si
aparatorul poate fi din oficiu sau ales. Pentru existenta acestui caz nu se cere ca judecatorul care
a avut anterior aceasta calitate sa fi participat in orice fel la desfasurarea unor activitati
procesuale. Acest caz de incompatibilitate nu este limitat in timp.
2. Este ruda sau afin pana la gradul 4 inclusiv ori se alfa intr-o situatie din cele prevazute la art.177
NCP – este membru de familie cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul
sau reprezentantul acestuia.
3. A fost expert sau martor intr-o anumita cauza penala (aceeasi cauza penala)
4. Este tutore sau curator al unei parti al unui subiect procesual principal
5. A efectuat in cauza acte de urmarire penala sau a participat in calitate de procuror la orice
procedura desfasurata in fata unui judecator sau in fata unei instante de judecata
6. Exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata. 64(1)f –
transpunere a teoriei aparentei de impartialitate cum a fost dezvoltata de CEDO
7. Nu pot face parte din acelasi complet de judecata, judecatorii care sunt afini intre ei sau se alfa
in sit de la art. 177 NCP.
8. A participat la judecarea unei cauze si nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o
cale de atac sau la rejudecare dupa casare. Nu permite o interpretare restrictiva potrivit caruia
s-ar reduce la judecarea aceleiasi cauze in cadrul unei instante superioare sau la jud cauzei dupa
desfiintarea hotararii prin apel sau dupa casarea hotararii in urma unui recurs in casatie. Acest
caz are in vedere oricare din caile de atac date in competenta unei instante cum ar fi revizuirea
sau contestatia in anulare care ar putea genera o sit de incompaatib. Fundamentata pe o
pronuntare anterioara a judecatorului.
9. Judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa in aceeasi cauza la judecarea in camera
preliminara, fond sau caile de atac.
10. Care a participat la solutionarea plangerii in cazuri de neurmarire sau netrimitere in judecata nu
poate participa in aceeasi cauza la judecata in fond sau caile de atac. Se refera strict la

Page 34 of 80
 judecatorul de camera preliminara care intervine in urma emiterii de procuror a unei solutii de
clasare sau de renuntare la urmarirea penala.
11. Care s-a pronuntat cu privire la o masura supusa contestatiei nu poate participa la solutionarea
contestatiei. Daca in faza de judecata se dispune luarea unei masuri asiguratorii, nu exista cale
de atac art. 250 alin. (6) CPP, se poate sa intervina acest caz de incompatibilitate
A organelor de urmarire penala identice cu cele ale judecatorului ART. 64(1) CU EXCEPTIA LITEREI E.
Procurorul este incompatibil sa supravegheze/efectueze urmarirea penala, sa participe ca judecator in
toate cazurile de mai sus. Este incompatibil daca este sot, ruda, afin,art. 177 NCP cu un judecator de
drepturi si libertati sau de camera preliminara. Art. 65(4)
Decizia 11 9 februarie 2009
A magistratului asistent aceleasi ca la judecator art. 64(1). De asemenea, cazul de incompatibilitate in
cazul procurorului 65(3).
Expertului – art. 174 CPP - in cazul in care un astfel de expert este desemnat sa efectueze o expertiza,
daca se descopera incompatibilitatea, judecatorul nu va mai putea sa isi fundamenteze hotararea pe
expertiza acelui expert. Cu exceptia situatiei in care este recomandata de parti sau procuror.
Modalitatile de rezolvare ale incompatibilitatii
a. Abtinerea – modalitatea prin care persoana care are cunostinta ca se afla in una din cauzele de
incompatibilitate comunica organului competent ca intelege sa nu participe la desfasurarea
procesului penal. Abtinerea- modalitatea principala de rezolvare a incompatibilitatii personale
in procesul penal. Se realizeaza printr-o declaratie. Pers incompat are obligatia sa declare dupa
caz ca se abtine de a participa la procesul penal cu aratarea cazului de incompatibilitate .
declaratia de abtinere trebuie sa contina: manifestarea de vointa a persoanei aflate in cazul
de incompat prevazut de lege, indicarea cazului de incompatib, date privind identitatea si
calitatea declarantului, aratarea cauzei la care se refera. Poate fi formulata oral sau
in scris. Daca este oral, trebuie consemnata in scris de organul care o primeste. Trebuie sa
se faca de indata ce pers incompatibila cunoaste cazul de incompatibilitate. Indata = imediat
dupa ce a luat la cunostinta de cazul de incompatib pana la terminarea activitatii procesuale la
care ia parte.
b. Recuzare este modalitatea prin care se poate cere ca persoana aflata in vreunul din cazurile de
incompatibilitate sa fie oprita de la participarea, desfasurarea procesului penal. Este o
modalitate subsidiara de rezolvare a incompatibilitatii, doar cand persoana incompatibila nu
intelege sa formuleze o cerere de abtinere. Se realizeaza printr-o cerere ce are caracterul unei
exceptii de incompatibilitate. Poate fi formulata de parti, procurori. Trebuie sa contina
manifestarea de vointa de recuzare a unei anumite parti, precizarea cauzei la care se refera.
Poate fi oral sau in scris cu aratarea cazului de incompatibilitate. Cea facuta oral se
consemneaza fie intr-un proces verbal fie in incheierea de sedinta. In continutul cererii – toate
temeiurile de fapt cunoscute. Trebuie introdusa de indata ce partea afla de existenta temeiului
de incompatibilitate. In ipoteza in care partea cunoaste cazul ulterior pronuntarii hot nu mai
poate fi pronuntata o cerere de recuzare daca insanta s-a deinvestit de judecarea cauzei. Apare
ca ilogic si inutil ca in procedura recuzarii sau procedura de motivare a recuzarii sa se deruleze in
fata persoanei a carei recuzare se cere impiedicand accesul la procurorul la instranta
competenta care poate solutiona cererea de recuzare.
Page 35 of 80
Procedura de solutionare se realizeaza mai ales in doua etape: mai intai, CPP reglementeaza o
procedura de examinare in principiua admisibilitatii cererii de reglementare, ulterior,
solutionare efectiva de catre un alt complet de judecata.
Procedura de examinare in principiu – in competenta completului sau jud. in fata caruia s-a
formulat recuzarea. Judecatorul recuzat se pronunta asupra admisibilitatii. Se poate respinge ca
inadmisibila. Potrivit dispozitiilor legale, in etapa examenului de admisibilitate se verifica daca
judecatorul vizat efectueaza activitati judiciare in cauza. Analiza formei cererii de recuzare, apoi
se verifica motivarea. Motivarea cererii de recuzare sub aspectul admis se verifica strict in ceea
ce priiveste invocarea unuia dintre cazurile prevazute la art. 64 CPP respectiv a temeiurilor de
fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Completul de judecata in fata caruia se
formuleaza cererea de recuzare trebuie sa se limiteze la a constata formal existenta sau
inexistenta in continutul cererii a unui sau mai multor temeiuri de fapt si de drept.
Ulterior, din ratiuni ce tin de prevenirea unor eventuale abuzuri procesuale, dar tot intr-un
cadru formal, completul de judecata verifica daca anterior nu a mai fost formulata o alta
cerere de recuzare fata de acelasi jud , in acelasi caz de incompat, cu aceleasi temeiuri
Completul de judecata din care face parte judecatorul recuzat va putea respinge ca inadmisibila
cererea de recuzare in urmatoarele situatii:
Cand vizeaza orice alta pers care nu desfasoara activitati in cauza
Un judecator chemat sa solutioneze o alta cerere de recuzare (jud care solutioneaza cererea
de recuzare nu poate fi recuzat)
Daca in cuprinsul cererii nu se face trimitere la unul din cazurile din cele prevazute la art 64
CPP chiar daca s-a invocat cel putin un temei de fapt.
Daca in cuprinsul cererii nu se indica temeiurile de fapt cunoscute,chhiar daca a fost invocat
unul din cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.
Atunci cand, fata de acelasi judecator, a fost respinsa anterior o cerere de recuzare care viza
acelasi caz de incompatibilitate care viza aceleasi motive de fapt ca la formularea cererii
anterioare.
Completul de judecata constata formal ca sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate.
Are obligatia de a trimite cererea de recuzare spre solutionare completului imediat urmator.
Daca se invoca formal un temei de drept si un temei de fapt cu privire la care nu s-a
pronuntat nimeni anterior, cererea trebuie considerata ca admisibila si trimisa la urmatorul
complet de judecata. Este nelegal ca judecatorul recuzat sa se pronunte asupra
admisibilitatii cererii de recuzare, chiar daca temeiul este derizoriul. In niciun fel nu poate
atenta asupra bunei desfasurari a procesului penal. Poate duce la abuzuri de neinchipuit.
Organul competent al solutionarii incompatibilitatii –art. 69 – reglementeaza procedura de
solutionare a incompatib organului de cercetare penala, declaratia dde abtinere si cererea de
recuzare a org de cercetare penala se solutioneaza de procurorul care sol cererea de urmarire
penala.
Abtinerea si recuzarea procurorului in tot cursul procesului penal,art. 70(1) se solutioneaza de
procurorul ierarhic superior. Niciodata solutionarea nu va ajunge la judecator pentru
solutionare.
Page 36 of 80
 Cererea de recuzare se adreseaza fie acestuia fie procurorului care supravegheaza urmarirea
penala. ART. 69.
ART. 70 (2) declaratia de abtinere sau cererea de recuzare a procurorului se adreseaza sub
sanctiunea admisibilitatii procurorului ierarhic superior.
Se constata de procurorul, judecatorul sau completul de judecata in fata careia se formuleaza
cererea
Art.68(1)
In ipoteza in care aceasta instanta gaseste intemeiata cererea de recuzare/abtinere si nu se
poate desemna un jud de la instanta competenta pentru a continua cazul, se desemneaza de
catre instanta ierarhic superioara, o alta instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a
formulat cererea.
Procedura – se solutioneaza de procurorul care supravegheaza urmarirea penala in 48 h intr-o
ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac. In cel mult 24 h in camera de consiliu. Pot sa
faca orice verificari mai ales cand se invoca o relatie de rudenie sau poate sa procedeze la
ascultarea partilor.
Prin incheiierea de admitere se va stabili in ce masura actele/masurile se mentin.
Sanctiunea incompatibilitatii – nulitatea relativa

c. STRAMUTAREA – remediul procesal in care o anumita cauza penala este luata de la o anumita
instanta si data spre solutionare unei alte instante de acelasi grad si aceeasi natura in vederea
impatialitatii intregii instante. I se substituie o instanta delegata.
Este posibila in cadrul instantelor judecatoresti, in cazul activitatii de judecata a cauzelor
penala, in orice etapa de judecata, la o instanta egala in gard. Evident nu e posibil de la ICCJ.
Temei : garantarea impartialitatii tuturor judecatorilor in cadrul unei instante penale
Art. 71 –
Se realizeaza printr-o cerere care poate fi facuta de parti si procuror. Nejustificata excluderea
persoanei vatamate. Trebuie sa indeplineasca conditii: datele necesare pentru identificarea
petitionarului, instanta la care sa judeca cauza, sa fie depusa la instanta competenta,
inregistreaza la instanta de la care se cere stramutarea, temeiul de stramutare, sa fie motivata in
fapt si in drept,in continutul cererii trebuie sa se faca mentiunea daca inculpatul este supus unei
masuri preventice, sa se anexeze inscrisurile pe care se intemeiaza.
Procedura de rezolvare :
etapa de informare care este facultativa, ICCJ sau curtea de apel competenta poate cere
informatii de la presedintele instantei de unde se cere stramutarea,
Procedura instiintarii
Procedura de examinare a cererii de stramutare in sedinta publica in cel mult 30 zile de la
inregistrarea cererii
Solutionarea cererii se poate face printr-o solutie de admitere sau respingere. Se hotaraste in ce
masura actele se mentin 74(3)

Page 37 of 80
 Se poate ca de la momentul formularii cererii pana la solutionare, instanta sa solutioneze
cauza. Daca se admite cererea dupa solutionarea cauzei, hotararea se desfiinteaza. Procedura
de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.

Curs 7
-continuare remedii procesuale
Efectul obligatoriu al stramutarii cauzelor penale=odata stramutata o cauza penala ramane in
competenta tuturor instantelor penale aflate in circumsctiptia instantei de la care s-a stramutat.
Contestatiile si celalalte cai de atac ele se solutioneaza de instantele care sunt corespunzatoare in grad
instantei competente si care se afla in circumscprita instantei de la care s-a stramutat
Daca in urma solutionarii apelului s-a dispus desfiintarea rejudecarea cauzei se realieaza de catre
instanta care este implicata hot de apel.
Procedura de camera preliminara cererea de stramutare nu se poate formula in camera preliminara
iar art.75 ncpp face trimitere la art. 71-74 ncpp –interpretarea prof este in sensul ca cererea de
stramutare este considerate admisibila si in camera preliminara !!
Cererea de stramutare se poate formula si in timpul urmaririi penale.
Desemnarea unei alte instante=art.76 ncpp modalitate de stramutare a fazei de urmarire penala
Este admisibila doar la cererea procurorului care efectueaza UP.el se adreseaza ICCJ sau unei CA cand e
judecatorie sau tribunal.
-ceilalti subiecti procesuali nu pot uza de un aseamanea remediu procesual.
-temeiul stramutarii,desemnarea unei alte instante poate fi motivata in aceelasi fel.
Page 38 of 80
-procedura este una speficica fazei de UP se realizeaza in camera de consiliu.
Nu este prevazut un termen exact dar trebuie sa fie inainte de sesizarea instantei de judecata in
vedearea judecarii fondului cauzei.
-cererea de desemnare poate fi formulata intre momentul punerii in miscare a actiunii penale si
momentul rechizitoriuliu.
-termenul avand in vedere urgenta procedurii,termenul este mai scurt decat in cazul stramutarii 15 zile.
ICCJ sau CA-se proununta print-o INCHEIERE care este definitiva !!

PARTICIPANTII IN SENS RESTRANS LA PROCESUL PENAL

I.SUBEICTI PROCESUALI PRINCIPALI
1.Supectul
Art.77
=persoana cu privire la care exista date sau probe din care rezulta o banuiala rezonabila ca a savrasit o
fapta prevazuta de legea penala.
-caliteatea de suspect se dobandeste in 2 etape : a.urmairea in rem (dispusa prin ordonata de organul
de urmarire penala ) doar pe baza sesizarii.!!
b.urmairea in personam ,efectuarea in continaure a UP fata
de o persoana dispusa doar de procuror prin ordonata art.305 (3) daca din cuprinsul datelor si
probelor obtinute rezulta o banuiala/suspiciune ca fapta a fost savrasita de o anumita persoana
determinate.
In urma acestei ordonatnte dobandeste calitatea de suspect!!!--> Etapa preliminara in derularea oricarei
proceduri penale marcheaza declansarea procesului penal.!!
-caliatea de suspect marcheaza si cadrul procesual legal de efectuarea unei UP
DREPTURILE SUSPECTULUI ART.78
-suspectul are aceealeasi drepturi ca si inculpatului art.83
Dreptul suspectului de a nu da nici o declaratie,refuzul nu poate fi interpretat defavoarea sa
Dreptul de a fi informat cu privire la fapta si incadarerea juridica a faptei
Dreptul de a consulta dosarul cauzei in faza de UP
Dreptul de a avea un avocat ales
Dreptul de a propune administarrea de probe
Dreptul de a formula plangeri si memorii in cursul UP
Dreptul de a formula alte cererei care privesc solutionearea cauzei
-el nu poate formula pe latura civila !!!
Dreptul de a apela la un mediator
Dreptul de a fi informat la toate drepturile –se realizeaza in scris printr-o notificare.
Alte drepturi prevazute de lege.

Suspectul NU este parte in procesul penal !!!!! =>face parte din categoria sub.procesuali
principali,calitatea de suspect reprezinta o etapa obl.pt. a dobandi calitatea de inculpat.
Page 39 of 80
-calitatea de suspect inceteaza cand devine inculpat.

2. Persoana vatamata
Art.79 ,80 ,81 ncpp
-persoana care a suferit o vatamare fizica,materiala,morala printr-o fapta prevazuta de l.p
-NU este parte in procesul penal !!!este doar un subiect procesual
-desi nu este parte in proces participa in proces la intreaga desfasurare a procesului penal
(UP si judecata)
-participarea in process nu este conditionata de dobandirea partii civile in proces.
-persoana vatamata exista paralel cu partea civila.
- persoana vatamata participa doar la latura penala
-participarea la proces nu este obligatorie de aceea cand nu doreste sa participe instiinteaza despre
aceasta organelor judiciare penale care au facultatea de a proceda la folosirea persoanei vatamate in
calitate de martor.
-persoana vatamata poate interveni in proces din chiar momentul inceperii UP. care poate fi dispusa in
rem si care prin participarea ei se alatura actiunii organului de urmarire penala.
-nu ar trebui sa poata participa decat prin dobandirea calitatii de parte civila.
-partea civila are dreptul de a cere repararea prejudiciului si dr de a predinte pedespirea infractorului..
-persoana vatamata poate declara apel,constastatie in anulare,revizuire.
DREPTURILE PERSOANEI VATAMATE art.81 ncpp
Dreptul de a fi informata cu privire la toate drepturile pe care le are
Dreptul de a fi informata cu privire la stadiul urmaririi la solicitarea expresa a acestuia
Dreptul de a fi audiata
Dreptul de a adresa intrebari suspectului sau inculpatului,martorului,expertului.
Dreptul de a avea un avocat ales sau de a i se desemna un avocat din oficiu
Dreptul a de depune memorii,formula cereri
Dreptul de a apela la un mediator
Alte drepturi
II.PARTILE in procesul penal :

inculpatul,partea civila,partea respionsabila civilimente

-asupra carora se exericta actiunea penala si actiunea civila
-partile sunt strans legate de actiuni
-au drepturi si obligatii procesuale izvorate din actiuni-laturii penale (inculpatul) si laturii civile
(partea civila,inculpatul,partea responsabila civilmente)

A.Inculpatul
=persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala .
Faptuitor= in ncpp dar nu complet in materia constatarii infractiuniilor art.61-62 ncpp in
material infractiuniilor flagrante art.293 atat actele de constatare cat si actele intocmite in urma

Page 40 of 80
descoperirii unor infractiuniilor flagrante reprezinta moduri de sesizare a organelor de
UP.fapturitorul exista in etapa de sesizare a organelor de UP

!!-calitatea de inculpat se dobandeste prin punerea in miscare a actiunii penale doar pe baza
ordonantei procurorului date in cursul UP cand acesta constata ca exista probe din care reiese
presupunerea rezonabila .
Art.309 nu mai contine notiunea de presupunere, ci prevede ca trebuie sa existe probe ca
inculpatul a savarsit o infractiune.
-calitatea de inculpat spre desoebire de cea de suspect marcheaza INCEPUTUL PROCESULUI
PENAL !!

Drepturile art.83 ncpp

B.Partea civila
Art.84, 85
-este persoana vatamata prin infractiune si care se contituie parte in proces
-constituirea se poate reazliza conform art.20 (1)cel mai tarziu pana la cercatrea judecatoiresti
-in mod obligatoriu dupa inceperea procesului penal
Se materialieaza printro cerere scirsa sau formulata oral in fata organelor judciara.
Cererea trebuie sa contina prevederi cu privire la natura,motivele si porbele pe care se
intemeiaza pretentiile nu mai poate fi modificata ci doar atunci cand :se solicita indreptarea
unor erori materiale,marirea sau micsorarea pretentiilor,cand se solicita obligarea inculpatului la
despagubiri banesti
-pot avea calitatea de parte civila si succesori partii vatamate in caz de deces daca acestia
exercita actiunea civila in cadrul procesului penal
Art.24(1) ncpp actiunea civila ramane in competenta instantei penale si in caz de deces sau dupa
caz de reorganziare,desfintare,dizolvare a persoanei jurdicie cu conditia ca succesorii sa
participe in proces intr-un termen de 2 luni de la deces.
-sunt succesori: mosternitorii partii civile p.f ori succesorii in drepturi in caz de reorganizare a p.j
sau lichidatorii.=> in viziunea ncpp succesorii partii civile decdeate nu mai sunt simpli sub
procesuali ci au calitate de PARTI CIVILE si intervin doar in partea civila a procesului penal.

Drepturile partii civile art.81

-atat in cazul persoanei vatamate cat si a partii civile in cazul in care exista un nr ft mare ncpp in
scopul asigurarii celeritatii procesului penal prevede o situatie speciala de reprezantare de a
participa prin reprezentat iar daca nu-si indeplinesc aceasta obligatie se desemenaza un avocat
un oficiu prin ordonanta de catre procuror sau incheiere de catre instanta.Daca reufza avocatul
din oficiu in termen de 3 zile trebuie sa couminice proc.sau inst.refuzul.Opinie prof.ar putea sa
refuze in situatii de incompatibilitate sau conflict de interese,in celallte cazuri se impune.
-in aceasta situatie toate actele care se comunica reprezentantului sunt prezumate a fi
cunoscuta de toate.
Page 41 of 80
C.partea responsabila civilmente
Art.86
=persoana chemata sa raspunda in procesul penal in virtutea unei obligatii legale sau voluntare
sa raspunda pt. prejudiciul produs printr-o infractiune.
Art.1372 1373 NCC
-are la baza raspunderea civila delcituala pt fapta altuia
-participarea la proces art.21 ncpp 2 modalitati prin introducere (oficiu de catre org judiciare
penale) se poate realiza pana la inceperea cercatarii judecatoiresti se poate realiza la cererea
partilor indrepatite (partea civila,succesorii partii civile .pt persoane fara cap de exercitiu se
realieaza la cererea procurorului sau a reprexentantului)
!!Procurorul este obligat sa ceara introducerea partii repsonsabile civilmente.
prin interventia partii resp.civilmente se poate
realiza pana la terminarea cercetarii judecatoriesti,preluand procedura in stadiul in care se afla
atunci .
Art.21 partea resp. civilmente exercita in latura civila a procesului penal toate drepturile
si obligatiile prevazute pt. inculpat!!!
-este sub pasiv secundar
Art.87 ncpp se prevede ca partea resp. civilmente are toate dr. prevazute pt. persoana
vatamata art.81 ncpp

-isi exericta drepturile doar in limitele, este exercitata actiunea civila si de asemenea in scopul
combaterii actiunii civile.

III.AVOCATUL
-este in ncpp un subiect procesual inzestrat cu drepturi si obligatii procesuale proprii care nu isi
au izvorul in actiuni judiciare, ci au izvorul in contractul de asistenta juridica
Legea nr. 51/2005 trebuie sa fie in mod obligatoriu al unui Barou si trebuie sa isi exercite
profesia doar in cabinet individual,asiciate,grupate,srl,etc.
Art.88,95,96 ncpp avocatul indeplineste o functie procesuala =FUNCATIA DE APARARE
-nu este subiect oficial al procesului penal,apara un interes privat are 2 limite : .legea si interesul
legitim.
-apara in egala masura si interesul public al justitiei.
-deosebirea fata de organele judiciare- slujeste legea in mod subiectiv si partial.
-este o contradictie intre art.31 si art.88 (1) care prevede ca avocatul asista si reprezinta doar
partile si sub.proc.principali,insa este permis sa acorde asistenta juridica si martorului cand
exista riscul de a se autoincrimina.
-colaborarea acestuia cu org.judiciare sa se bazeze doar pe relatii profesionale
Nu poate fi avocat in procesul penal : persoana care este sot sau ruda cu unul dintre judecatori
sau procurori corelat cu art 64 lit b
Nu poate fi avocat persoana citata ca si martor in aceeasi cauza
Page 42 of 80
Nu poate fi avocat pers. care in aceeasi cauza este parte in proces sau subiect procesual
principal -avocatul nu poate apara mai multi clienti care au interese contrare –obligatia
de a opta doar pt. unul dintre clienti.

Principiul asistentei juridice facultative art.89

-suspectul sau inculpatul are dreptul de a fi asistat sau reprezentat de unul sau mai multi
avocati.
-cand are 2 sau mai multi avocati asistenta juridica este asigurata si de catre un avocat.
-Se realieaza in baza unui contract care stab. dr si obl.reciproce
-odata ales avocatul are obligatia de a efectua toate activitatiile juridice.
-asistenta juridica obligatorie art.90 reprezinta o modalitate subsidiara de a participa la proces
ea se asigura doar daca suspectul sau inculpatul nu are un avocat ales
-asistenta este obligatorie : cand s-a dispus arestrea preventiva,cand e minor,sau cand organul
judiciar aprecieaza ca are nevoie de avocat
-apararea trebuie sa fie concreta si efectiva
In faza de judeacata este obligatorie cand infractiunea pe care a sav.subiectul pedeapsa este mai
amre de 5 ani
Avocatul din oficiu-desemnat de org jud penale in cazurile de asistenta juridical obligatorie a
suspectului sau inculpatului.
-obligatia av din oficiu de a raspunde la toate solicitarile organelor judiciare si de a asigura o
aparare concreta si eficienta.
Art.91 ncpp opinie prof. sunt prevederi neconsitutionale.de ex. Sa inlocuiasca avocatul ales cu
avocatul din oficiu.
In faza de judecata se constanta ca av. ales lipseste sau nu si-a asigurat substiruirea va fi
desemnat un av din oficiu.
-inclocuirea av. ales cu av. din oficiu doar atunci cand exista situatii exceptionale care justifica
desemnarea unui avocat in cazurile de asistenta juridica obligatorie,iar timpul acordat trebuie sa
fie rezonabil apreciat in concret.
Cand se amana cauza penala? Cand nu poate fi realizata inlocuirea av ales cu av din oficiu
Deseamnrea se realizeaza printr-o dispoztie a org.judiciar care se materialieaza in solciitarea
adresata Baroului in vederea repartizarii cauzelor unui avocat.

DREPTURILE AVOCATULUI ART.92

Dreptul de a participa la efectuarea actelor de u.p cu 2 exceptii : a.metode speciale de
supraveghere si b.perchezitii coporale in cazul infract. flagrante
In faza de u.p avocatul poate participa la audierile in fata jud de dr si libertati.
In cursul u.p avocatul sa formulleze plangeri,cereri,memorii
Daca asista la audieri in faza de u.p semneaza declaratia scrisa si are dreptul de a formula
obiectiuni.
In procedura de camera preliminara si faza de judecata sa formuleze cereri,concluzii,sa
participe activ la administrarea probelor,sa consulte dosarul cauzei.(acesta nu exista in faza de
UP)
Page 43 of 80
 -3 modalitati de a consulta dosarul: studierea,obtinerea unor note,fotocopierea.
-drept propriu de a solicita consultarea dosarului poate fi restrictionat in cursul UP de catre
procupor,iar dupa punerea in miscare a act penale pe o durata de 10 zile se poate daca
procrurorul apreciaza ca afeceteaza buna desfasurare a proc penal.
-art.24 sunt aplicabile si partilor si sub.procesuali principali.

Curs 8
Drepturile avocatului desi formal apar doar in art.92 NCPP ele sunt prevazute in 3 texte:
art.92,94,95. Art.93 norme de trimitere prin care se face trimitere la drepturile
avocatului,suspectului sau inculpatului.
2 cazuri de asistenta juridica obligatorie:
Cand persoana vatamata sau partea civila este o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu
cap de ex.restransa.
Cand organele judiciare penale apreciaza ca persoana vatamata,partea civila sau partea
repsonsabila civilmente nu isi poate face singur aparare=>desemnarea unui avocat din oficiu.

Dreptul la consultarea dosarului-art.94 (1) poate fi exercitat in tot cursul procesului penal (de la
UP,camera preliminara si judecata) atat exercitarea cat si restrangerea acestui drept nu pot
imbraca forma abuzului porcesual,ambele trebuie realizate cu buna credinta.
In faza de UP poate fi restractionat spre deosebire de celalte faze procesuale cand NU poate fi
restrictionat in nicio situatie.-drept absolut iar in faza de UP-drept relativ.
Exericitul acestui drept este asigurat de organul de urmarire penala.->procurorul(care stabileste
data la care are loc consultarea dosarului si durata care trebuie sa fie rezonabila).
-modul in care se realieaza consultarea poate consta in studierea materialului,notarea unor date
sau informatii,fotocopierea dosarului.
Procurorul insa poate restrictiona acest drept in interesul urmaririi penale,ORICAND,pana in
momentul punerii in msicare a actiunii penale.Dupa punerea in msicare a actiunii penale
procurorul poate restriciona acesul la dosar pe perioada nu mai mare de 10 zile.De cand curge
acest termen?Codul nu prevede.
Consultarea dosarului de catre avocat este principala modalitate exercitare a functiei de
aparare.
Art.92 –drepturile generale ale avocatului si art.94 care detaliaza drepturile avocatului nu exista
o prevedere expresa in ceea ce priveste consultarea dosarului in integralitatea lui.

Page 44 of 80
 -oricand procurorul dupa prezentarea dosarului poate prezenta alte probe care nu au fost
comunicate anterior.
-se prevede ca prezentarea intregului dosar in vederea consultarii este obligatorie in fata
judecatorului de drepturi si libertati(proceduri privind masurile preventive).
Dreptul de consultarea a dosarului NU poate fi restrictionat in camera prelimininara,judecata si
executare.

Art.95 prevede un regim special pentru 3 categorii de plangeri pe care le poate formula
avocatul:
cand suspectul sau inculpatul se afla in stare de arest preventiv.
Impotriva modului de asigurare acestuia de a participa la actele de urmarire penala.
Impotriva modului de asigurare de catre organelle judiciare penale a dreptul de a consulta
dosarul.
plangerile au un regim special ,competenta apartine procurorului ierarhic superior,care
trebuie sa motiveze plangerea si sa o solutioneze.

Rolul avocatului in procesul penal este unic,avocatul este un actor principal al procesului penal.

Actiunile judiciare
-participarea in proces atat a subiectilor procesuali principali cat si a partilor precum si a avocatului
este legata indispensabil de actiunile judiciare.
=mijloace juridice de exercitare in cadrul procesului penal a drepturilor si obligatiilor procesuale.
-ele formeaza cadrul legal in care sunt satisfacute interesele tuturor participantilor la procesul
penal.
2 actiuni
Actiunea penala –obligatorie.
Actiunea civila –facultativa.
1.Actiunea penala
-art.9 VCPP este mijlocul juridic prin care se trage la raspundere a persoanelor care a savarsit
infractiunea.
-actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege
-titularul exclusiv al actiunii penale este procurorul.IN TOATE CAZURILE.
NCPP-a infaptuit unificarea actului de punere in miscare a actiunii penale,care se realieaza doar
prin ordonanta de punere in miscare a act.penale de catre procuror.Ea se realizeaza in cursul
urmaririi penale. actul juridic fundamental/principal prin care se intemeiaza fondul procesului
penal.Ea reprezinta notificarea oficiala a statului prin care este formulata acuzarea cu privire la
comiterea unei infractiuni impotriva suspectului care devine inculpat.
!!! Actul de punere in miscare a act.penale contine faptele si incadrarile juridice retinute pe baza
carora se dispune ulterior trimiterea in judecata.(prezentarea fondului cauzei penale in fata unei
instante in vederea aplicarii unor pedepse si a luarii celorlate masuri cu caracter penal fata de
persoanele vinovate de savarisrea unor infractiuni.)
Page 45 of 80
 In NCPP se prevede relunadu-se opiinile formulate in doctrina penala anterioara conditiile care
trebuie indeplinite pt unerea in msicare a act penale.

2 conditii cumulative : art.15C.pr.pen.

Sa existe probe din care rezulta presupunerea rezonabila ca infractiunea a fost savrasita de
inculpat.Dar este contrazis de art.309 in care s-a renuntat la cerinta unei presupuneri rezonabile
care este un criteriu subiectiv de evaluare a probelor.presupunerea este rezultatul unei
gandiri,iar caracterul rezonabil al acesteia este rezultatul unei aprecieri
subiective,personale.Opinie prof.poate fi exlusa evaluarea probelor care aparatine
procuorului,ceea ce conteaza ca sa fie conditita indeplinita este ca evluarea probelor sa se
bazeze pe probele obtinute nu pe convigerile interioare a procurorului.Probe in sensul de fapte
sau elemente de fapt.Este necesar ca faptele rezultate din probe sa prezinte character
penal(incadrare juridica)-conditia pozitiva.

Sa nu existe nici una din cauzele de impedicare a punerii in miscare sau a exercitarii actiunii
penale- .art.16 NCPP-conditie negativa.Cazuri lipsite de temei,sau cazuri care fac ca actiunea
penala sa fie lipsita de obiect doarece in cursul UP stingerea actiunii penale NU mai tine seama
de diferenta intre cele doua catgorii de cazuri.In cazul solutionarii actiunii penale de catre
instanta de judecata care face in continuare distinctia intre cele 2 cazuri.

Temeiul actiunii penale il constituie infractiunea,iar in celalte cazuri cand actiune este lipsita de
obiect exista fapta dar fie exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale,fie lipseste o conditie
de forma a actiunii penale pentru punerea in miscare sau a exercitarii act.penale.In NCPP
prezinta importanta clasificarea acestor cauze penale in raport de efectele procedurale.Astfel
exista cazuri de impedicare cu caracter definitiv si cauze temporare de impedicare a punerii in
miscare a actiunii penale.

Cauzele permanente de impedicare a actiunii penale:

art.16 lit a
Fapta nu exista.
art.16 lit.b
Fapta nu este prevazuta de legea penala.
Fapta nu a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege.
-daca lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii (ex.OBIECT ,SCOP SPECIAL) este
cauza de impedicare.

Art.16 lit c.
Cand din probe rezulta ca fapta nu a fost savarsita de o persoana. (ex.atac al unui animal sau
cand fapta nu a fost savarsita de inculpat).
Page 46 of 80
 Art.16 lit d.
Cand exista o cauza care face ca fapta sa nu fie infractiune (ex.NCP cauze justificative).
Art.16 lit f.
Cand a intervenit amnistia,prescriptia,decesul p.f sau radierii p.j
Art.16 lit e.
Cand a fost restrasa plangerea prealabila in cazurile prevazute de lege.
Impacarea partilor cand legea o prevede in mod expres sau cand a intervenit un accord de
miediere.-->cand se prevde plangerea prealabila sau impacarea partilor(medierea se realieaza
de un tert mediator care poate interveni fie inainte de declansarea procesului penal fie dupa
inceperea procesului penal,ea se realizeaza printr-un accord de mediere,process verbal de
mediere) se comunica organelor judiciare penale.
Art.16 lit h.
Cand exista o cauza de nepedespire.
Art.16 lit i.
Cand exista autoritate de lucru judecat.- consecinta a principiului ne bis in idem.

Cazurile temporare de impedicare a actiunii penale:

Art.16 lit e
Cand lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, sesizarea sau alte chestii de
procedura.(ex.dubla incriminare).
Cand a intervenit o cerere de transfer de procedura in alt stat.Transferul de proceduri legea
302/2004 care prevede ca poate forma obiectul transferului atat o procedura care nu a inceput
cat si una inceputa pe teritoriul Romaniei(poate privi fie urmarirea fie judecata)pe baza unei
hotarari pronuntata de instanta care judeca in prima instanta.ea se finalizeaza cu o incheiere
suspusa cailor de atac.
Atat in cazul prevazut de art.16 lit e cat si lit j indeplinirea ulterioara a conditiei procedurale face
posbiila reluarea actiunii penale.
In cazul transferului procedura se reia daca urmarirea sau judecata nu se poate efectua in alt
stat.

Exerictarea actiunii penale

-odata pusa in miscare se exercita potrivit art.14 (3) in tot cursul procesului penal.
Art.17 regelemneteaza stingerea actiunii penale (1):

1.In faza de UP act penala poate fi stinsa a.prin clasare

b.prin renuntarea la urmarire penala.Opinie prof.poate fi dispusa doar fata de inculpat,nu si
fata de suspect.

2.In faza de judecata stingerea actiunii penale atunci cand instanta de judecata in urma judecarii
fondului dispune condamnarea ,amanarea aplicarii pedespei,renuntarea la aplicarea
pedespei,achitarea,incetarea procesului.
Page 47 of 80
 Exercitarea actiunii penale incepe prin trimiterea in judecata.Se materializeaza prin sustinerea
acesteia in tot cursul procesului penal.

Actiunea penala nu poate fi exercitata cand exista o cauza de impedicare- art.16

cand procurorul crede ca nu exista un interes-
oportunitatea urmaririi penale-care permite resittuirea dosarului=retragerea rechizitoriului.

Continuarea procesului penal art.18 NCPP mijloc de aparare la care poate recurge suspectul sau
inculpatul fata de care s-a dispus clasarea sau renuntarea la UP.
Cazurile in care se poate cere continuarea procesului penal amnistie,prescriptie,retragerea
plangerii,cazurile de nepedepsire,reunutare,neimputabilitate.Nu si in caz de deces sau radiere.
Actiunea civila
=este mijlocul juridic prin care se realieaza tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor
responsabile pt. prejudiciul cauzat prin infractiune.Actiunea civila este o actiune
facultativa,secundara,existenta ei depinde de existenta actiunii penale.Apartine de regula
persoanelor fizice sau juridice prejudiciate si care se consituie parti civile in procesul penal.
-are la baza dreptul de optiune a persoanei prejudiciate prin infractiune care in raport de interesele
procesuale se poate adresa instantei civile sau se poate adresa orgnelor judiciare penale situatie in care
actiunea se exercita si se pune in miscare in cadrul procesului penal.
-cand actiunea civila se pune in miscare si se exericta in cadrul procesului penal dobandeste trasaturi de
OFICIALITATE .NCPP contine o importanta limitare a dreptului procesual al persoanei prejudiicate de
exerictarea actiunii civile in procesul penal in sensul ca ea este posibila doar daca nu afecteaza durata
rezonabila a procesului penal.Aceasta chestiune se apreciaza de organele judiciare penale.
Titularii actiunii civile:
Partea civila –principal- care este chiar persoana prejudiciata prin infractiune.
Succesorii partii civile.
Pt. persoanele cu capacitate de exercitiu restransa sau fara capacitate actiunea civila se poate
reazliza de catre reprezentantul legal al acestora sau de catre procuror care preia
drepturile persoanei prejudiciate si solicita tragarea la raspundere civila delictuala a
persoanelor responsabile.

In toate cazurile punerea in msicare a actiunii civile se realizeaza prin constituirea de parte
civila.art.20 NCPP
Subiectii pasivi ai actiunii civile
Inculpatul –principal
Partea responsabila civilimente.-daca exista.

Actiunea civila are ca si obiect obligarea inculpatului sau dupa caz a partii responsabile
civilmente a prejudiciului cauzat prin infractiune (material sau moral).-dupa regulile codului
civil.
Page 48 of 80
Principiul care sta la baza reparatiei-principiul reparatiei in natura si de asemanea reparatia
integrala.Reparatia in natura se poate realiza prin restituirea lucrurilor sau restabilirea situatiei
anterioare infractiunii,desfintarea totala sau partiala a unui inscris.Ultimele doua sunt
modalitati obligatorii de solutionare care se realizeaza chiar in absenta partii civile.Sunt
singurele derogari.

Subiectii activi ai actiunii civile-daca sunt un nr. foarte mare se prevede oligatia pt. partile civile
sa-si desemneze un reprezentant prin intermediul caruia sa poata participa la proces.Daca
acestea refuza sa-si desemneze un reprezentant comun, organele judiciare penale vor putea
proceda la desemnarea unui avocat din oficiu care sa le reprezinte interesele. -->desemnarea in
faza de UP se realizeaza prin ordonanta de catre procuror si in faza de judecata prin inchiere de
catre instanta.ordonanta/inchierea se comunica partilor civile care au posibilitatea de a refuza
reprezentarea si obligatia de a insiinta despre refuz.
Art.20 nu prevede un termen- este in contradictie cu art.85 care face trimitere la art.82 care
prevede un termen de cel mult 3 zile in care partile civile au obligatia sa instiinteze instanta
sau procurorului refuzul .Pot refuza avocatul din oficiu?Da.Opinia prof-partile pot refuza doar
cand exista incompatibiliatte sau conflict de interese,in celalte cazuri ele nu pot refuza avocatul
din oficiu.
Actiunea civila care formeaza obiectul unei cesiuni-persona care este benecifiar al acestui
transfer nu pot beneficia de parte civila.Se poate ajunge si la disjungerea actiunii civile.
Disjungerea actiunii civile este posibila si in cazurile in care se constata ca mentinerea acesteia in
procesul penal ar conduce la incalcarea principiului rezonabile.
Unul dintre principiile care sta la baza actiunii civile–odata aleasa o cale procesuala nu se poate
alege alta cale.
2 cai procesuale –calea penala si calea civila.Odata aleasa calea partea civila nu se poate
razgandi.
Cand se adreseaza instantei civile cu actiune civila separata?Daca nu s-a consituit parte civila in
procesul penal.
Principiul ….potrivit caruia actiunea civila se suspenda obligatoriu pana la solutionarea actiunii
penale de prima instanta dar nu mai tarziu de 1 an.
Actiunea civila se exericta de catre instanta civila si in situatia in care partea civila s-a consituit
parte in procesul penal insa instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila.
Art28 al.1 hotararea penala are autoritatea de lucru judecat in civil.

Instanta penala lasa nesolutionata actiunea civila atunci cand:

In caz de achitare prevazut de art.16 lit b.teza I –fapta nu e prevazuta de l.p
In caz de incetarea procesului penal art.16 lit e,f,i.j

Partea civila se poate adresa cu act civila la inst. civila si atunci cand nu a respectat termenul de 1
luna de ridicare a succesori partii decedate,iar mostentiorii,succesori,lichidatorii partii civile
Page 49 of 80
decedate sau desfiintate se pot adresa cu actiune separata cand nu au respectat termenul de
2 luni de la data decesului.

Actiunea civila poate fi exerictate la instanta civila si atunci cand:

a.in cazul persoanelor fara cap. de ex.sau cu cap. de exercitiu restransa-titular al actiunii civile e
reprezentantul legal sau procurorul.
b.pt. prejudiciile care s-au nascut sau au fost descoperite ulterior solutionarii act. civile de
instanta penala.
Cand partea civila se poate adresa organelor judiciare penale si sa lase actiunea civila?in caz de
reluare a cauzei.Atat in faza de U.p cat si in faza de judecata,cu conditia ca instanta civila sa nu fi
pronuntat o hotarare judecatoreasca in prima instanta.
Cand partea civila poate parasi calea penala sis a se adrseze instnatei civile?in caz de
suspendare.Opinie prof.in fara acestui caz partea civila poate parasi calea penala si in cazurile in
care organele de urmarire penala dispune clasarea sau renuntarea la UP.
Cand se redeschide UP-partea civila se poate adresa organelor penale.

!!Actiunea civila poate fi pusa in miscare prin consituirea de partea civila atat in faza de UP cat
si in faza de judecata.Insa exerictarea actiunii civile NU se poate realiza in cursul urmaririi
penale, ci doar in cursul judecatii in fata instantei penale.
Instanta penala fiind competenta sa solutioneze actiunii civile si in cazul decesului partii
civile,desfiintari/dizolvarii p.j sau a partii responsabile civilimente.
In afara de cazurilor instanta penala are obligatia de a solutiona actiunea civile odata cu a
actiunii penale.Raspunderea civila delictuala in procesul penal actiunea civila poate fi admisa
sau respinsa dupa caz daca nu sunt indelpinite conditiile dreptului substantial.
Atunci cand actiunea civila se exercita in procesul penal se afla intr-o legatura de dependenta cu
actiunea penala.La solutionarea actiunii civile se va tine seama de modul se solutionare a
actiunii penale,adica de efectele de autoritate de lucru judecat.
Daca solutia este de condamnare act.penal actiunea civila poate fi admisa,la fel va putea admisa
actiunea civila chiar daca se inceteaza procesul penal sau de renuntare la aplicarea unei
pedespe,daca solutia este de achitare actiunea civila trebuie respinsa.( achitarea pe art.10 lit
a.fapta nu exista.sau atunci cand fapta nu a fost savrasita de inculpat.)in ceea ce priveste
vinovatia art.28(1)hotararea instantei penale de achitare nu este obligatorie pentru instanta
civila=>actiunea civila ar putea fi admisa.

Probele.
-materia probelor priveste actiunea penala si civila care formeaza fondul cauzei procesului
penal.
-probele au o importanta fundamentala.
-priveste intreaga desfasurare a procesului penal

Page 50 of 80
 -procesul penal este alcatuit dintr-o succesiune de acte de procedura care au ca obiectiv aflarea
adevarului in vederea solutionarii juste a cauzei penale.Aceste obiectiv este legat de aplicarea
dreptului penal material.
-probele formeaza nervul central al procesului penal ele conditonand scopul acestuia.
-prin intermediul probelor se construieste adevarul in cadrul procesului penal.Totodata este
utopie sa se sustina ca adevarul care se obtine probelor este un adevar obiectiv,el ramane un
adevar construit in cadrul procesului penal insa numai pe baza probelor prin intermediul
carora adevarul este apropriat de realitatea faptelor si a tuturor elementelor de fapt pe care
trebuie sa se intemeieze procesul penal in intreaga sa desfasurare.
-ele se obtin treptat in urma unui proces complex de cercetare si descoperire a faptelor.
NCPP clarifica ce inseamna probe,mijloace de proba si procedee probatorii.
Materia probelor este inclusa/face parte din procedura penala totusi prin importanta
capitala pentru solutionarea justa a cauzei penale formeaza o procedura disincta a
procesului penal =>faza probatorie care se intinde pe intreaga faza a urmaririi
penale(UP=consituie o cercetare a probelor,consta in strangere si administare de probe).In
cadrul fazei de judecata exista o cercetarea judecatoreasca-OBLIGATORIE in fata
primei instante,FACULTATIVA in apel.(cercetarea judecatorasca=administarre de probe).

Proba= definita in art.27 (1) NCPP.

Spre deosebire de VCPP ,NCPP orice element de fapt care contribuie la aflarea adevarului,din
definitie NCPP rezulta inasasi concludenta probei face parte din insasi definitia legala a probei
aceasta este o consecinta a orientarii acestui cod spre modelul de process penal adeversial,unde
procesul penal nu reprezinta decat o modalitate de rezolvare a unei dispute intre acuzare si
aparare in scopul stabilirii adevarului numai daca acesta este necesar pt soltuionarea procesului.
-NU orice element de fapt este proba –ci doar acele care au forta contributiva la stabilirea
adevarului.Ele trebuie sa aiba aptitudinea de a conduce la adevar in procesul penal.

Mijlocul de proba=proba care inseamna elemental de fapt care trebuie sa aiba forta
contributiva la stab.adevarului nu poate fi obtinut oricum ci printr-un mijlocul de proba.Proba se
obtine prin mijlocul de proba. Ex.declaratia martorului,inscrisurile,etc.
=modalitate de obtinere a probei.
-art.97 (2) NCPP enumerarea mijloacelor de proba.
-o proba poate fi obtinuta prin ORICE mijloc de proba daca nu este interzis de lege.
Ex.detectorul de minciuni este interzis nu poate folosi ca mijloc de proba.
Procedeu probatoriu=modalitatea prin care se obtine mijlocul de proba.
Ex.audierea persoanelor prin care se obtine o declaratie.Audierea-procedeu probatoriu
Declaratia=mijloc de proba.
Ex.supravegherea –procedeu probatoriu.

Page 51 of 80
Obiectul probei art.98 NCPP –obiectul probatiunii,este deficitar doarece probatiunea este
altecva.A NU se confunda probatiunea cu proba.
Obiectul probei se indentifica cu proba insasi !!.De aceea in limbajul de specialitate tema
probandum.
-din art.98 rezulta ca obiectul probei se identifica cu proba inasi,adica elementele de fapt.-care
sunt faptele si imprejurarile de fapt care formeaza obiectul probei-existenta infractiunii si
savarsirea infractiunii de catre inculpat.
Obiectul probei este complex -intra 2 cateogrii de fapte : a.fapte principale-res probanda si
b.fapte secundare –res probades.
Faptele principale sunt cele care privesc infractiunea si sav ei de catre inculpat,si daca exista
parte civila si cele care privesc raspunderea delictuala (ex,prejudiciul).Constituie fapte principale
orice imprejurare de fapt de care depinde aplicarea legii,incadrarea juridica a faptei.

Faptele secundare cele care privesc doar anumite laturi ale faptei principale ex.inculpatul a fost
prezent la fapta,ca avea obiecte provenite din infractiune,ca a luat legatura cu anumite
persoane.etc.
Pot consitui obiect al probei si aspecte care privesc persoana suspectului sau inculpatului dar si
persoana vatamata si celalte parti ale procesului penal.-dovedirea este obligatorie.
Exista imprejurari de fapt care nu trebuie dovedite ex.discremant la minor,faptele
evidente,faptele de necontestate.Faptele necontestate exista o prevedere art.374 NCPP care
stabileste ca probele administrate in cursul UP daca sunt necontestate nu se readministreaza ele
se pun in discutia procurorul si a partilor,doar din oficiu instanta poate dispune readministrarea
acestor probe daca considera ca este necesar pt solutionarea cauzei penale.
Dovedirea facultativa a unor imprejuari de fapt care pot forma obiectul probei- EX. fapte
similare,fapte auxiliare,faptele negative determinate.
Fapte si imprejurari care nu pot fi dovedite –cele a caror dovedire este contrara legii,precum si
faptele negative nedefinitive/nedeterminate.

Page 52 of 80
 Curs 9

Clasificarea probelor-desi nu se gaseste in Cod .

Probe in acuzare-cele care sunt solcitate/prezentate de acuzare.
Probe in aparare-cerute/solicitate de aparare/parti.De regula prin avocati.
Indiferent de titularul solicitarii se pot administra probe din oficiu daca sunt necesare pt. stabilirea
adevarului ,beneficiul probelor este comun ele profita procesului penal in integralitatea sa.
Probe mai pot fi dupa sursa probe imediate si probe meditate.
Probe imediate-rezultate din mod direct si cele mediate in mod indirect .
In raport de care a fost obtinut mijlocul de proba folosit de regula mijlocul de proba este folosit in mod
direct de catre organele de urmarire penala si instanta,insa sunt situatii in care sunt obinute de alte
organe judiciare penale altele decat cele la care se afla cauza penala.Este vorba de situatiile in care se
dispune o comisie rogatorie sau delegare.
Comisia rogatorie=modalitate procedurala prin care organele de judiciare solicita ca audierea unui
martor,cercetarea la fata locului,efectuarea unor inscrisuri,efectuarea unor acte procedural sa se
realizeze de catre alt organ.NU pot forma obiect al comisiei rogatorii actele procesuale!!-->(punerea in
miscare UP ,luarea unor masuri preventive).Audierea inculpatului sau suspectului NU poate forma
obiectul comisiei rogatorii.Comisia roagtorie se dispune atunci cand sunt indeplinite condtiile prevazute
de lege.Se dispune prin ordonanta de catre org penale sau incheire de catre instanta.
Delegarea=modalitatea prin care organele judiciare penale ca administrarea unor probe consatnd in
audierea unui martor sau efectuarea de cercatari la fata locului,sa se realizeze de catre un organ
inferior.

Probe directe si indirecte probele directe=au legatura directa cu obiectul probei ex.faptele si
imprejuari de fapt principale.Ele conduc la certitudine.
Probele indirecte=care sunt mai aproape de indicia decat de proba,nu fac legatura
directa cu obiectul probei,recurg la regulile logicii juridice.
Importanta practica : -daca o proba directa de regula este suficienta pt stabilirea existentei unei fapte ,o
proba indirecta NU poate sta la baza unei hotarari de condamnare.Dar mai multe probe indirecte pot sta
insa ele trebuie tratate cu mare prudenta pt ca este necesar sa creeze un ansamblu probator coerent
care sa conduca la o concluzie univoca.Sunt si ele fapte dar probeaza faptele accesorii-res probantes.
Sarcina probei.
Nu poate fi transferata asupra partilor sau sub.proc.principali nici asupra instantei penale .
!!-sarcina probei nu mai revine instantei de judecata ca si in VCPP.
-revine in ceea ce priveste actiunea penala-Ministerului Public prin procurori.IN TOATE
CAZURILE.Persoana vatamata care participa in process chiar daca nu s-a consitutit parte civile,NU ii se
recunoaste sarcina probei.Prof.crede ca ar trebui sa ii se recunoasca aceasta posibilitate.
Page 53 of 80
In ceea ce priveste actiunea civila-persoanei vatamate care s-a constituit parte civila si succesorii
acesteia,sau cand e fara cap.de ex. Sau cu cap.ex.restransa revine procurorului sau reprezentnatului.
NU trebuie confundat cu dreptul de a propune probe !!Suspectul sau inculpatul nu trebuie sa-si
dovedeasca nevinovatia,beneficiind de prezumtia de nevinovatia insa are dreptul sa propuna probe,care
au ca obiect nu stabilirea nevinovatiei ci probarea lipsei de temenicie a probelor acuzarii,combatarea lor.
Se mai prevede ca inafara suspectului sau inculp.si persoana vatamata poate propune probe si
succesorii,partea civila,etc.

Administarea probelor art.100

Nu inseamna obtinierea probelor!
=presupune o cercetare a probelor deja obtinute si de asemenea si o reunire a lor in scopul stabilirii
adevarului.
Clasificare –probe numite si probe nenumite.
probele numite=cele care decurg din mijloacele de proba particulare enumerate in Cod.Care au un
regim juridic particular-au un statut legal guvernate de reguli.
EX.nu se poate retine o inregistrare de convorbiri daca nu e autorizata.
probele nenumite=cele care nu au regim juridic specific/legal care decurg din orice alt mijloc de proba
inafara celor enumerate in cod.
Ex.experiment judiciar.
Art.100 reia o prevedera din VCPP care stabileste ca OUP-au obligatia sa stranga si de administra probe
atat in favoarea cat si in defavoarea inculpatului.
In faza de urmarire penala –probele se administareaza din oficiu.!!!regula.Dar pot fi si la cerere.
Adm.probelor formeaza insasi obiectul UP.
In faza de judecata-probele se administreaza la propunerea procurorului!!
Si la propunerea partilor si a sub.proc.principali.
In subsidiar instanta de judecata administreaza din oficiu probe.
Cand se formuleaza propuneri/cereri de probe de catre procurori/parti pot fi admise sau respinse-in faza
de judecata instanta hotaraste cu motivare.
Art.100 (4) –este un text defect .-prevede situatiile in care instanta de judecata respinge propunerile de
probe.este defectuoasa era necesar sa se prevada care sunt conditiile ca proba sa fie admisibila,ori din
text rezulta doar situatiile de inamdiisiblitate a probei a-f care sunt 3 conditii de admisibilitate.
Relevanta probei
Utilitatea probei
Legalitatea probei
Concludenta face parte din definitie.
Cand pot fi respinse?
Cand proba nu este relevanta,adica cand nu are legatura cu obiectul cauzei.
Cand fapta sau imprejurariea de fapt a fost dovedita.-priveste utilitatea probei
Cand proba nu mai este necesara,pentru ca faptul este notoriu.-cauza de dispensa a probei sa
fie facultativa.-priveste lipseste conditia utilitatii probei.
Cand proba este imposibil de administarat-ex.cand lipseste obiectul care trebuie experitzat.
Page 54 of 80
 Cand cererea este formulata de catre o persoana neindreptatita.ex.martorul nu poate.
Cand administarrea probei este contrara legii.

Principiul loialitatii administarii probei. Art.101

-decurge din conventia europeana, loialitatea reprezentand o parte importanta a procesului echitabil.
Prevede 3 situatii de aplicare a princpiului:
1.este interzisa obtinerea de probe prin violenta,amenintare sau alte mijloace de constrangere
sau promisiuni sau indemne.
2.nu pot fi folosite metode si tehnici de ascultare,aduiere a unei persoane care afecteaza
capacitatea de a relata in mod constient.-nu poate fi acoperita cu consintamantul persoanei
audiate.
3.provocarea in scopul obtinerii de probe,este interzis atat org.jud.cat si altor persoane sa
determine la savarsirea unei infractiuni in scopul obtinerii probei.ex.martori denuntatori.

-sanctioneaza si viclesugurile,toate practicile neloiale la care recurg organele judiciare in special

cele de urmarire la obtinerea de probe.

Excluderea probelor obtinute in mod nelegal art.102

-noutatea este ca obtinerea probelor cu respectarea dispozitiilor legale pare sa fie suspusa unei
sanctiuni specifice probelor,pe langa sanctiunea nulitatii adica sanctiunea exlcuderii.
(1)-probele obtinute prin tortura precum si cele derviate din acestea nu pot fi folosite in proces.
Restul scrie in cod.
Exluderea probei este intr-o relatie de dependenta cu nulitatea,defapt nu e o sanctiune noua.

Aprecierea probelor
-este ultima operatiune ea priveste insasi valoarea globala a probei.
-ea se afla in relatie de dependenta cu adevarul,ea confirma teza potrivit careia proba este cea
care traseaza calea spre adevar.Cu toate acestea ea nu se limiteaza doar la partea finala ci
aprecierea intervine si in moemntul initial atunci cand org.jud.incuviinteaza administrarea
probei,cu alte cuvinte aprecierea intervine atat in procedura initiala de examinare a probei cat si
in cea finala de evaluarea a substantei acesteia.
Probele sunt suspuse aprecierii in toate momentele ei,inca de cand e ceruta si pana cand se
finalieaza amdinistararea ei.
-este guvernata de principiul libertatii –de aceea in NCPP se vorbeste de libertatea in aprecierea
probei.
Potrivit acestui principiu al libertatii aprecierii probele nu au o valorea dinainte stabilita,adica nu
este cunoscuta o ierarhizare a probelor,ele sunt suspuse in mod egal indiferent de momentul
obtinerii,liberii aprecieri a organelor judiciare penale.
Page 55 of 80
Unica limita a libertatii o constituie respectarea stricta a legii.In virutea acestui principiu o proba
este eveluata in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza,adica nu se face izolat ci
prin prisma ansamblului probelor.Ele se evalueaza in ansamblu.
La baza evaluarii trebuie sa stea o decizie motivata a organelor judiciare penale,motivarea
deciziei organelor se realieaza pe baza probelor.Vonita legii a fost aceea de a elemina
subiectivismul in evaluarea probelor,de a elimina elementul convingerii.art 103 stabilindu-se ca
o condamnare atunci cand instanta are convingerea ca dincolo de orice indoiala exista
fapta.art.396 (2) zice ca trebuie sa constante.
Nu numai o hot.de condamnare, ci si una de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare sa
se bazeze doar pe probe.

Procedee probatorii
Mijloace de proba

1.Aduierea persoanelor
=este un procedeu porbatoriu.
-se audiaza suspectul sau inculpatul,persoana vatamata,partea civila,martorii ,etc.
–posibilitatea folosirii interpretului pt. persoanele care nu cunosc sau nu inteleg limba
roamana. –pt. persoanele surdo-mute interpret autorizat pt. limbajul special.
-codul nu face referire la mijlocul de proba prin care se obtine audierea-este declaratia.

a.Audierea suspectului sau inculpatului

-are ca rezultat obtinerea declaratiei suspectului sau inculaptului
-prezinta o importanta capitala
-pt ca e un subiect procesual vulnerabil audierea sa este insotita de o serie de garantii,care
privesc :
Stabilirea identitatii suspectului sau inculpatului.-este chemat la sediul organelor judiciare
penale,inainte de orice este intreebat cu privire la datele sale de identitate.NU opereaza dreptul
la tacere este obligat sa raspunda cu privire la datele de identificare.Daca refuza sa raspunda
este necesar sa se procedeze la verificare,iar refuzul sau nu poate consitui o piedica pt
desfasurarea procesului penal. In situatia audierilor repetate nu mai trebuie sa se reia procedura
de stabilire a identitatii.
Comunicarea drepturilor si obligatiilor procesuale –citirea drepturilor,se realizeaza in scris
printr-o notificare scrisa care se inmaneaza suspectului sau inculaptului inainte de prima
audiere.Toate drepturile prevazute in art.83 inclusiv de a nu da nici o declaratie.Inainte de
comunicarea drepturilor i se aduce la cunostinta calitatea procesuala (suspect sau inculpat) iar
dupa aceea i se comunica fapta materiala precum si incadrarea juridica,apoi I se comunica
drepturile art.83 NCPP si obligatiile pe care trebuie sa le respecte (de a se prezenta la chemarile
organelor si obligata de a instiinta despre orice schimbare de adresa in maxim 3 zile,iar daca nuo
si indeplineste aceasta obligatie se considera ca procedura este legal indeplinita la adresa initiala
).Daca este citat si nu se prezinta il poate adduce cu mandat de aducere sau se poate lua masura
Page 56 of 80
arestarii preventive sau arestului la domiciul atunci cand se sustrage de la urmarire sau
judecata.I se comunica dreptul de a incheia un acord de recunoastere a vinovatiei cu
procurorul sau in faza de judecata sa beneficieaze de procedura simplificata.

Modul de audiere –este lasat sa relateze in mod liber tot ceea ce stie ,exista o prevedere care
permite sa uzeze de dreptul la tacere nu numai inainte de audiere ci si pe parcursul audierii cu
privire la fapta,putand sa raspunda doar la anumite intrebari.Dupa epuizarea relatarii libere se
trece la etapa de intrebari,beneficiind de dreptul la tacere.Este obligat sa spuna adevarul.
Audierea inculpatului este atat un drept cat si o obligatie.
Este drept pt. suspect/inculpat-care decurge din dreptul la aparare
Este o obligatie pt. organelle judiciare penale-NU au facultatea, ci sunt OBLIGATE de a dispune
si proceda la audierea suspectului sau inculaptului in anumite faze a procedurii.art 309 NCPP
audierea este obligatorie.
In fata primei instante si in apel audierea este obligatorie si in faza de judecata poate da
explicatii.

Audierea care are ca rezultat obtinerea unei declaratii ce reprezinta nu doar un mijloc de
stabilire a adevarului, ci este un important mijloc de aparare.Prin audiere suspectul sau
inculpatul isi pregateste apararea.
Audierea trebuie sa aiba la baza o relatare constienta si libera de aceea pt. motive medicale se
poate intrerupe audierea.Cedo a sanctionat audierea din cauza starii de oboseala.
Legea face discinctie intre faza de urmarire si judecata a modului in care se realizeaza audierea.

Pt. .faza de urmarire-obligatia ingreistrarii audio sau video a audierii.Inregistrarea este

obligatorie.Exceptie-situatia in care nu s-a putut realiza inregistrarea din motive tehnice caz in
care se consemneaza imposibilitatea intr-un proces verbal. In faza de UP daca sunt mai multi
suspecti/inculpati audierea se realizeaza separat.

Pt. .faza de judecata-se realieaza in sedinta publica,iar daca sunt mai multi suspecti sau
inculpati se face impreuna.Prin expceptie separat.
Cum se consemneaza declaratia?-consemnarea se realieaza in scris printr-o declaratie in care se
mentioneaza intreaga realatare facuta de suspect/inculpate adica descrierea faptei si a
imprejurarilor de fapt,si intrebarile se consemneaza si persoana care a pus intreabrea si
raspunsurile la intrebari,se consemneaza ora la care a inceput si s-a sfarsit audierea.declaratia
este semnata de suspect/inculpate,avocat,partea vatamata,etc.

Declaratia suspt./inculpatului este mijloc de proba.In lumina NCPP spre deosebire de VCPP
exista mari asteptari din partea legii ca suspectul sau inculaptului sa dea o declaratie prin care sa
contribuie la stab.adevarului.
Declaratia nu poate fi considerata regina probelor cu toate ca atunci cand sunt mai multi
inculpati si unul dintre ei solicita sa fie acuzati in baza probelor facand declaratii de recunoastere
Page 57 of 80
este imposibila obtinerea pt . ceilalti inculpati care nu au dat declaratii de recunoastere
sa efecuteze o cercetare judecatoreasca prin care sa solicite ….

b.Audierea partii vatamate,partii civile,partii respinsabile civilmente

-regulile sunt aceeleasi ca si la audierea suspectului.inculp.
-in faza de UP inregistrarea audierii pers.vatamate ,a partii civile si a partii responsabile
civilmente NU mai este o obligatie, ci ea poate fi dispusa daca OUP considera necesar din oficiu
sau la cererea persoanei audiate.

Confruntarea
-modalitatea speciala de audiere a persoanelor ,ea se realieaza atunci cand se constata
contraziceri intre declaratiile acestora.Cu ocazia confruntarii persoanele audiate sunt intrebate
cu privire la fapte si imprejuari de fapt care prezint contracidctii.Se permite sa-si puna
intrebari.Confruntarea se consemneaza intr-un process-verbal in care se consemneaza
intrebarile si raspunsurile.

c.Audierea martorilor
-mijloc de proba care contribuie essential la stab.adevarului
-declaratia de martor reprezinta un mijloc de proba principal!!.intalnit in toate procesele
penale.
-martorul are cunostinta de obiectul probei
-sursa cunoasterii a martorului se permite audierea nu numai cu privire la faptele si imprejuarile
de fapt percepute nemijlocit vazut si auzit ci si cu privire la fapte/imprejurari pe care le cunoaste
de la alte persoane probe din auzite.
-martorul poate fi orice persoana fizica-trebuie sa aiba capacitatea de a fi martor,este necesar
ca martorul sa poata relata in mod constient si liber tot ceea ce stie.
-atunci cand o persoana este chemata in calitate de martor aceasta are OBLIGATIA de a se
prezenta in fata organelor judiciare.Odata prezentat are obligatia de a da declratie,neputand sa
refuze in principiu.Exeptie poate refuza cand acesta are o calitate respectiv pot refuza
ascendentii sau descendentii in linie directa precum si fratii si surorilor,sot/sotie a unui subiect
procesual principal,si chiar daca a avut calitatea de sot.mai poate refuza sic and are un anumit
statut protector adica martor vulnerabil sub conditia acordarii protectiei potrivit legii.
-poate fi martor si o persoana cu boli psihice.
Totodata sunt prevazute exeptii de la regula capactiatii de a fi martor : existenta secretului
profesional (avocat,preot) precum si cazurile care sunt exceptate potrivit legii.(savrasirea
anumitor infractiuni deosebit de grave :ex.omor)

Procedura de audiere a martorului

-debuteaza la fel ca la toti celalti la stab.identitatii
Page 58 of 80
 -obligatia pt org.jud penale de formulare de intrebari preliminare cu privire la situatiile in care
determina exceptii de la obligativitatea depunerii unei declaratii si capacitatea de a fi martor.
-depune un juramant religios.

Curs 11 procedura penala

OUG 82/2014
MASURILE PROCESUALE
-mijloace de constrangere folosite de OJP in cadrul PP pentru garantarea executarii pedepsei si
repararii pagubei produse prin infractiune In vederea asigurarii eficientei PP
Caracteristici:
1.acestea urmaresc realizarea scopului PP
2. se dispun, de regula, numai atunci cand exista indicia si probe din care => savarsirea unei fplp iar
faptuitorul poate fi sanctionat
3. masurile presupun exercitarea unei anumite constrangeri constand in privarea/limitarea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale persoanei sau in interzicerea efectuarii de acte juridice referitoare la
bunurile de care o persoana poate dispune
4. au o durata limitata in timp => vor produce, de regula, efecte doar pe durata PP
(ordonanta de clasare pentru prescriptive => se poate dispune continuarea masurilor asiguratorii)
5.au un caracter exceptional
6. au caracter facultative
7. se deosebesc de masurile procedurale (se pot lua in cazul nerespectarii unor obligatii procedurale sau
cu ocazia efectuarii unor acte procedurale si implica constrangeri asupra drepturilor procesuale)
Ex: mandate de aducere, ridicarea de obiecte si inscrisuri
Clasificare:
Page 59 of 80
1.dupa valoarea sociala => a) masuri personale : privesc persoana S/I
b) masuri reale: privesc bunurile aflate in proprietatea/detentia persoanei
2. dupa natura lor => a)masuri preventive:
c)De siguranta
d)asiguratorii
a) Masurile preventive ce pot fi luate fata de persoana fizica
-masuri procesuale, caracterizandu-se printr-un grad diferentiat de constrangere
-avand o natura procesuala, nu pot fi luate decat cu respectarea unor conditii expres prevazute de lege
de catre anumite OJP, dupa o anumita procedura si pentru anumite termene
-cu toate ca implica o constrangere, de cele mai multe ori asemanatoare cu cea care caracterizeaza
executarea inchisorii, se deosebesc de aceasta intrucat pot fi luate doar in cursul PP.
PROCEDURA de luare a masurilor preventive
Conditii comune necesar a fi indeplinite in cazul tuturor masurilor preventive
-pentru a se putea lua in PP o masura preventiva, trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ
urmatoareele conditii:
Proc 1. sa fi fost inceputa UP si sa se fi dispus cel putin efectuarea in continuare a UP fata de suspect
(necesar a fi indeplinita in cazul in care se intentioneaza luarea masurii retinerii) + art. 202
Proc 2. ascultarii/ audierii S/I cu privire la masura ce urmeaza a fi dispusa de OJP care dispune masura
-ascultare speciala cu privire la temeiurile luarii masurii
Fond: 3.trebuie sa existe probe sau indicii temeinice din care sa => presupunerea rezonabila ca o
persoana a savarsit o infractiune. prin probe se inteleg acele elemente de fapt la care se refera legea in
art. 97 CPP (orice element de fapt care serveste la constatarea existentei unei infractiuni, la cunoasterea
persoanei care a savarsit-o .. ). Acestea trebuie sa existe la dosar cand se dispune luarea masurii
preventive. Probele pe baza carora se dispune luarea unei masuri preventive nu trebuie sa aiba
greutatea probelor care justifica trimiterea in judecata si a celor care pot fundamenta o hotarare de
condamnare. Probele care privesc savarsirea unei fplp nu trebuie confundate cu probele sau cu faptele
care ar trebui sa justifice temeiurile de arestare. Indiciile temeinice sunt simple presupuneri din care =>
ca persoana fata de care se efectueaza UP a savarsit fapta pentru care este urmarita. Sunt banuieli
bazate pe deductii logice, ce au ca premisa datele existente in cauza.
Fond: 4.masura sa fie necesara in scopul asigurarii bunei desfasurari a PP, a impiedicarii sustrageri S/I
de la urmarire/ judecata sau a prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
-art. 202(1) – este prevazuta in mod expres conditia necesitatii ca o conditie prealabila, necesara a fi
indeplinita in cazul in care se intentioneaza luarea unei masuri preventive. Necesitatea se raporteaza la
scopul masurilor preventive. In privinta scopurilor, pe langa asigurarea bunei desfasurari a PP si a
impiedicarii sustragerii, este reglementata si preventia savarsirii unei noi infractiuni. Se va pune
problema daca este vorba despre o preventie generala sau una speciala (in opinia noastra, e speciala,
avand in vedere faptul ca necesitatea luarii unei masuri preventive nu poate fi realizata in abstract)
Fond 5. masura trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei adusa persoanei fata de care este
luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia
-reglementata in mod expres in art. 202 (3) => o masura preventiva poate fi luata doar daca ea este
proportionala cu acuzatia adusa persoanei interesate avand in vedere fapta materiala comisa si
Page 60 of 80
incadrarea juridica stabilita. Intrucat nici aceatsa conditie nu este explicata, consideram ca s-a avut in
vedere criteriul gravitatii concrete a infractiunii de care este acuzat S/I. examinarea conditiei
proportionalitatii trebuie facuta cu mare prudenta, mai ales in contextul in care luare masurilor
preventive nu permite examinarea unei cauze penale sub toate aspetele care privesc fondul. In concret,
reglementarea expresa a acestei conditii reprezinta o apropriere a examenului pe care il face OJP de
elementele concrete ale cauzei, de modul si de imprejurarile concrete in care a fost comisa fapta (nu
este vorba de un examen al substantei faptei). Aceasta conditie scoate in evidenta caracterul gradual al
masurilor preventive => masurile preventive privative de libertate pot fi dispuse doar daca scopul
masurilor preventive nu poate fi atins prin intermediul masurilor restrictive de libertate.
SPECIFICA DOAR controlului judiciar pe cautiune, arestului la domiciliu si arestului preventiv
1. Existenta unuia dintre cazurile in care se poate dispune luarea masurii arestarii preventive, asa
cum acestea sunt reglemetate in art. 223 al. 1,2 CPP
Cazurile in care poate fi dispusa arestarea preventiva:
a)atunci cand inculpatul a fugit sau s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la UP sau de la judecata
ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte. Pentru a se retine incidenta acestui caz,
inculpatul trebuie sa actioneze cu intentie, deci trebuie sa aiba cunostinta despre faptul ca impotriva
lui exista un PP in curs si cu toate acestea sa fuga, sa se ascunda in vederea sustragerii de la UP sau
de la judecata. aceste aspecte trebuie sa => dupa parerea noastra, din datele si din probele
administrate in cauza sau din datele obtinute ulterior. Ex: simpla lipsa a I de la termenul la care a
fost citat la audiere, fara sa se veridice motivele absentei nu este suficienta pentru a se ajunge la
concluzia ca acesta se sustrage de la UP/judecata, neavand importanta indeplinirea/neindeplinirea
legala a procedurii de citare. Temeiul constand in fuga I, poate fi retinut, de pilda, in cazul unei
infractiuni flagrante, daca I desi a fost urmarit si recunoscut eventual, nu a putut fi prins dupa
savarsirea faptei. Ascunderea vizeaza situatia in care cel in cauza si-a parasit domicilul/locul de
munca fara sa se stie unde poate fi gasit, ascunzandu-si adevarata identitate. Avand in vedere scopul
urmarit de legiuitor, acela al prevenirii sustragerii de la PP, trebuie indeplinite cumulativ 3 conditii:
1. inculpatul sa cunoasca ca impotriva sa exista un PP in derulare
2. sa existe o actiune concreta comisa cu intentie de sustragere de la desfasurarea PP
3. sustragerea/riscul de sustragere sa => din probe, nefiind suficienta pentru luarea masurii simpla
banuiala => din experienta OJP
b)inculpatul incearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor/expert,
sau sa distruga/altereze/ ascunda ….
-reglementat in interesul bunei infaptuiri a actului de justitie, se bazeaza pe fapte materiale
concrete de impiedicare a aflarii adevarului, neputandu-se intemeia pe simple prezumtii. Nu
constituie actiune de influentare simplele informari de la persoanele ce pot da relatii, cautarea
martorilor citati sau rugamintea adresata unor persoane, de a furniza date detinute exclusiv de
acestea, de o influentare a unui participant/martor/expert la comiterea infractiunilor ...
c) I exercita presiuni asupra persoanei vatamate ori incearca sa realizeze o intelegere frauduloasa cu
aceasta. Acest caz vizeaza protectia victimei infractiunii, in situatia in care aceasta s-ar afla in pericol
datorita amenintarilor exercitate de inculpat, fie direct, fie prin intermediari. De asemenea, temeiul
analizat are in vedere garantarea stabilirii adevarului in PP, in special in faza de UP.
Page 61 of 80
d) atunci cand exista suspiciunea rezonabila ca dupa punerea in miscare a actiunii impotriva sa, I
savarsit cu intentie o noua infractiune sau pregateste savarsirea unei noi infractiuni.
-in prima ipoteza, este vorba de o noua fapta cu relevanta penala care trebuie sa fie realizata in
materialitatea ei ulterior momentului punerii in miscare a actiunii penale. Din continutul textului
mai => ca noua infractiune poate fi de orice natura, fie identica, fie diferita de infractiunea initiala
pentru care s-a pus in miscare actiunea penala. Ceea ce conteaza este ca infractiunea sa fi fost
comisa cu intentie.
-in cea de-a doua ipoteza, simpla presupunere ca inculpatul va savarsi/va incerca savarsirea unei noi
infractiuni nu este suficienta, fiind necesar sa existe date concrete cu privirea la aceasta => ex:
executare de acte pregatitoare. Nici in acest caz nu conteaza natura infractiunii. Spre deosebire de
prima conditie de fond comuna tuturor masurilor preventive, respectiv conditia probei din care sa
=> savarsirea unei infractiuni, in ceea ce priveste temeiurile de arestare preventiva, legiuitorul nu
pretinde conditia existentei unor date/probe din care acestea sa =>, spre deosebire de vechea
reglementare (superioara)
e) art.223(2) masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca din probe => suspiciunea
rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, prin care s-a cauzat v.c sau
moartea unei persoane, infractiune de trafic de stupefiante/arme/persoane, acte de terorism,
spalarea banilor, santaj, viol, lipsire de libertate …
-referitor la temeiul pericolului pentru ordinea publica, aceasta a fost restrans ca o consecinta a
numeroaselor controverse existente in doctrina/practica judiciara anterioara privind vulnerabilitatea
acestuia, fiind un temei de arestare utilizat anterior aproape in toate cazurile. Acest criteriu nu se
mai aplica decat pentru infractiunile grave in noua reglementare. Temeiul face ca masura sa nu
poata fi justificata pe criteriul privind ordinea publica decat in mod exceptional si pentru fapte
grave.
-pericolul pentru ordinea publica la care face referire 223(2) nu trebuie confundat cu pericolul social
abstract al infractiunii. De aceea, CEDO pretinde ca acest pericol sa fie unul concret si actual si sa =>
din probe.
Aspecte comune
Organele competente sa dispuna luarea masurilor preventive
-RETINEREA : doar de catre procuror/OCP => doar in faza de UP de catre OUP
-CONTROL JUDICIAR/CONTROL JUDICIAR PE CAUTIUNE: in faza de UP , de catre procuror/JDL, in faza
camerei preliminare de catre JCP iar in faza de judecata de catre instanta
-AREST LA DOMICILIU..
-inlocuirea masurilor preventive: in cursul PP, oricand dupa luarea unei masuri preventive, OJP
poate dispune inlocuirea(cu o masura preventiva mai aspra/mai usoara) acesteia - art. 242 (2,3) =>
inlocuirea cu o alta masura preventiva mai usoara poate fi dispusa daca sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege pentru luarea acesteia si in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a
conduite procesuale a inculpatului si se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta
pentru realizarea scopului masurilor preventive. Masura preventiva se inlocuieste cu o masura
preventiva mai grea – art. 242(3)

Page 62 of 80
-in doctrina s-a subliniat ca starea de sanatate, varsta, antecedentele penale si alte elemente de
circumstantiere cu caracter personal ale celor in cauza ar putea constitui temeiuri de inlocuire. Din
expresia” se inlocuieste” => ca OJP este obligat sa dispuna inlocuirea daca in concret, la momentul la
care se cere inlocuirea sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege. Inlocuirea se dispune din
oficiu/la cerere.
-inlocuirea din oficiu: art.242 (4) in acest caz, OJP competent sa dispuna inlocuirea, dispune aceasta
in functie de elementele constatate la momentul la care se dispune inlocuirea, iar nu in functie de
momentul judiciar la care s-a dispus luarea masurii
-inlocuirea la cerere: in aceasta situatie, nu intotdeauna OJP care a dispus luarea masurii va putea sa
dispuna inlocuirea acesteia cu o alta masura. Potrivit art. 242(5) cererea de revocare/inlocuire se
adreseaza in scris JDL, JCP , instantei de judecata.
+restul alineatelor art. 242
REVOCAREA MASURILOR PREVENTIVE
-art. 242(1) masura preventiva se revoca in cazul in care au incetat temeiurile care au determinat-o
ori daca au aparut imprejurari noi din care => nelegalitatea masurii, dispunandu-se in cazul
retinerii/arestarii preventive punerea in libertate a S/I daca acesta nu este arestat in alta cauza. Prin
incetarea temeiurilor care au determinat luarea masurii se intelege disparitia acestora iar premisa
este aceea ca la momentul luarii/prelungirii/mentinerii aceste temeiuri au existat, dar ulterior
temeiul dispare. Cand au aparut imprejurari din care => nelegalitatea, acesta are in vedere situatia
in care au lipsit temeiurile necesare, dar datorita unor imprejurari noi care nu au fost cunoscute
initial, masura apare ca fiind nelegala. Procedura, la cerere sau din oficiu, este similara cu cea privind
inlocuirea masurilor preventive. Prin exceptie de la regulile dupa care se deruleaza procedura
comuna de inlocuire/revocare a masurilor preventive la cerere, in cazul masurii retinerii, aceasta
poate fi revocata de procurorul care supravegheaza UP sau de prim procurorul parchetului sau de
procurorul ierarhic celui care efectueaza UP IN cazul in care este admisa cererea formulata de S/I –
art. 209 al. 14, 15
INCETAREA DE DREPT A MASURILOR PREVENTIVE
-avand in vedere actuala reglementare, se distinge intre cazuri generale si speciale.
Cazuri generale:
-art. 241(1), inceteaza de drept in urmatoarele situatii: la expirarea termenelor prevazute de lege
sau stabilite de OJP (a), cand procurorul dispune o solutie de netrimitere in judecata, ori instanta
pronunta achitare/incetare a PP/renuntare/amanare/suspendare chiar daca hotararea este
nedefinitiva(b), la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus condamnarea
inculpatului(c), in alte cazuri prevazute de lege (d)*.
*Cazuri speciale de incetare de drept: daca in cursul UP/judecatii se implineste durata maxima
prevazuta de lege(a),art.241(1,d) in apel, daca durata masurii a atins durata prevazuta de hotararea
de condamnare(b), art. 399(3) atunci cand impotriva inculpatului se pronunta o pedeapsa cu
inchisoarea cel mult egala cu durata arestarii,….. (c)
Durata maxima a arestului la domiciliu in cursul UP , in total nu poate depasi 180 zile => art. 222(9)
iar in cazul masurii arestarii preventive, ea poate fi prelungita in cursul UP dar nu mai mult de 180 de
zile. Durata totala a arestarii preventive, in cursul judecatii, nu poate fi mai mare decat jumatatea
Page 63 of 80
 maximului special prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei (art. 239
al.1)
-OJP nu are drept de apreciere, el doar constata incetarea de drept a masurilor, dupa procedura
prevazuta de art. 241(3,4)
1. Masurile restrictive de libertate
a) Controlul judiciar
-trebuie sa fie indeplinite toate conditiile (forma+fond) comune tuturor masurilor.
-art.211 CPP
-cu toate ca textul din art. 211 face referire doar la conditiile prevazute in art. 202 (1), se creeaza
aparenta excluderii proportionalitatii, acest text de lege este defectuos, deoarece si aici trebuie sa fie
verificata conditia proportionalitatii – art.9. regula este libertatea. Ca o conditie, ea poate fi dispusa doar
fata de inculpat. Ea este restrictiva de libertate. Poate fi dispus in cursul UP de procuror prin ordonanta
sau de catre JDL( in situatia in care a fost sesizat ucu o propunere de luare a masurii arestului
preventiv/arest la domiciliu si respinge aceasta propunere-art. 227 al.2). JDL mai poate lua aceata
masura si in situatia in care respinge o propunere de prelungire a arestarii preventive/arestului la
domiciliu. Art. 215 ind.1 al.3 => masura poate fi dispusa pe cel mult 60 zile in cursul UP, in toate
cazurile, prelungirea facandu-se de catre procuror! (oug 82/2014). Inculpatul poate formula plangere la
JDL de la iea instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Art. 213 – solutionarea
contestatiei. In procedura de CP, masura controlului judiciar va fi luata/mentinuta de JCP. Luarea masurii
se poate face pe o durata ce nu poate depasi 60 zile. In faza de judecata, masura se ia de instanta de
judecata, durata totala neputand depasi un termen rezonabil (nu mai mult de 5 ani de la momentul in
care s-a dispus trimiterea in judecata)
-art. 215 indice 1 - OUG nr. 82/2014
-in toate cazurile, masura poate fi luata doar dupa informarea inculpatului si dupa ascultarea acestuia in
prezenta avocatului ales/desemnat din oficiu.
-in cuprinsul ordonantei/incheierii prin care se dispune masura, sunt prevazute in mod expres obligatiile
pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si OJP are obligatia de a-i atrage atentia ca in
caz de nerespectare, aceasta poate fi inlocuita cu arestul reventiv/la domiciliu.
Continut:
-art. 215(1) sunt enumerate limitativ obligatiile care trebuie impuse in mod obligatoriu.
-al. 2 sunt reglementate obligatiile ce pot fi dispuse in mod facultativ de organul ce dispune luarea
masurii
b) Controlul judiciar pe cautiune
-masura restrictiva de libertate. Conditiile generale prealabile tuturor masurilor trebuie indeplinite si
aici. Art. 216 => conditie speciala: in mod surprinzator, pentru a putea fi luata,trebuie sa se constate
existenta unuia din cazurile de arestare preventiva. OJP competente sa dispuna/prelungeasca/mentina
sunt aceleasi ca la controlul judiciar. Sub aspectul continutului masurii, controlul judiciar pe cautiune
implica impunerea/posibilitatea impunerii unora dintre obligatiile ce formeaza obiectul controlului
judiciar. Procedura de luare a masurii, este aceiasi cu procedura specifica controlului judiciar, cu
urmatoarele particularitati : CJC => OJP competent va stabili o cautiune si cuantumul acesteia ce
urmeaza a fi depusa de inculpat la dispozitia OJP. Cautiunea, se stabileste in functie de gravitatea
Page 64 of 80
acuzatiei, situatia materiala si obligatiile legale ale inculpatului. Poate consta fie in depunerea unei sume
de bani determinate la dispozitia OJP, FIE IN constituirea unei garantii reale/imobiliare in limita unei
sume determinate. In toate cazurile , valoarea minima nu poate fi < de 1000 lei. Se consemneaza pe
numele inculpatului. Scopul : acela de a garanta participarea la proces cat si respectarea obligatiilor
impuse in controlul judiciar. In plus, se asigura si plata despagubirilor banesti acordate pentru repararea
pagubelor cauzate de infractiune, a celor judiciare sau a amenzii.
-inlocuirea unei alte masuri preventive (cerere de inlocuire a masurii arestului preventiv/la domiciliu) cu
CJC=> reguli speciale in art. 242 al. 10, 12. Procedura in 2 etape: examinare a cererii, apoi se procedeaza
la judecata temeiniciei cererii de inlocuire.
-Daca procurorul da o solutie de netrimitere in judecata, acesta va dispune si restituirea cautiunii. In
toate celelalte cazuri, posibilitatea confiscarii/nerestituirii cautiunii este data doar instantei de judecata
=> art. 216, 217. Astfel potrivit 217 al. 5 instanta de judecata dispune prin hotarare, confiscarea cautiunii
daca masura CJC a fost inlocuita cu o masura mai aspra pentru nerespectarea cu rea credinta a
obligatiilor impuse. In toate celelalte cazuri, instanta va dispune restituirea cautiunii, doar daca nu s-a
dispus plata din cautiune a despagubirilor banesti acordate pentru repararea paguelor, a celor judiciare
sau a amenzii.
-reglementare confuza: nu e da rezolvare situatiei in care se dispune revocarea masurii CJC. In cazul in
care procurorul da o solutie de netrimitere in judecat nu este avuta in vedere ipoteza in care, in cursul
UP s-ar fi dispus inlocuirea CJC cu o masura mai aspra.
2. Masurile privative de libertate
a) RETINEREA
-sub aspectul conditiilor de luare, aceleasi. Singura care poate fi dispusa si fata de suspect => masura
retinerii poate fi dispusa oricand dupa emiterea ordonantei de efectuare a UP in continuare fata de
suspect (UP in personam). Procedura: poate fi luata numai dupa ascultarea S/I in prezenta avocatului
ales/din oficiu. S/I este informat ca are dreptul ca are dreptul de a fi asistat si dreptul de a nu face nici o
declaratie cu exceptia celor referitoare la identitatea sa.. Art. 209(6)
-art. 209(10) masura poate fi luata doar de OCP/procuror prin ordonanta, trebuind sa se regaseasca
motivele care au determinat luarea masurii si ziua/ora la care incepe masura si la care se sfarseste.
-durata: cel mult 24 de ore, masura neputand fi prelungita. Noutate: CPP prevede ca in durata retinerii
nu se include timpul necesar conducerii S/I la sediul OJP( Art. 31 L218/2002!!). daca S/I a fost adus in
baza unui mandat de aducere emis in termenul de 24 de ore, nu se include perioada in care S/I s-a aflat
in puterea acelui mandat. Persanei i se comunica o copie dupa mandatul de retinere + drepturile pe care
le are (al. 17)
b) Arestul la domiciliu
-revista STUDIA nr. 4/2014 – articol MATEUT despre arest la domiciliu
-masura privativa de libertate – L254/2013
-conditii generale prealabile la fiecare masura. Poate fi dispusa numai fata de inculpat. Trebuie verificate
2 conditii speciale negative:
1. masura nu poate fi dispusa daca exista suspiciunea rezonbila ca inculpatul a savarsit o infractiune
asupra unui membru de familie (text deficitar, nu tine seama de ratiunea pentru care a fost
reglementata masura)
Page 65 of 80
2. inculpatul sa nu fi fost anterior condamnat definitiv pentru infractiunea de evadare.
-procedura de luare a masurii AD: in faza de UP, poate fi luata la propunerea procurorului de JDL. In
acest sens procurorul formuleaza o propunere scrisa pe care o inainteaza JDL . competenta alternativa:
fie JDL din cadrul instantei egale in grad din circumscriptia parchetului… -art. 219 al.1.
-art. 425: procedura de solutionare a contestatiei.
c) Arestarea preventiva
-conditii : aceleasi. Poate fi dispusa doar fata de inculpat.
-art . 223
-trebuie sa existe probe din care sa => savarsirea infractiunii.
-se executa in cursul UP in cadrul centrelor de arestare din cadrul IPJ.
-solutii: admitere sau respingere. Daca instanta o respinge => art. 227 al. 1,2 . poate sa o respinga strict
pe motive de nelegalitate sau daca se dispune luarea unei alte masuri preventive.
-daca instanta admite AP, instanta emite un act procesual (incheierea JDL prin care se dispune luarea
masurii AP- nu este si titlu executoriu) si unul procedural(MANDATUL de punere in executare a masurii).
-AD + AP => in procedura de camera preliminara, masura este dispusa de JCP* iar in faza de judecata , de
catre instanta de judecata. in faza de UP , pot fi prelungite de JDL la propunerea procurorului. In faza CP,
masura poate fi mentinuta din oficiu, JCP avand obligatia de a verifica masura sub aspectul legalitatii si
temeiniciei, cdel mai tarziu odata la 30 zile.art. 207. In faza de judecata, masura poate fi mentinuta,
instanta avand obligatia ca cel mai tarziu odata la 60 de zile sa puna in discutie legalitatea si temeinicia.
Daca au incetat temeiurile/nu mai subzista/au intervenit temeiuri noi, JCP/instanta pot dispune revocare
AD/AP.
*orice masura poate fi luata de JDL fie din oficiu, fie la propunerea procurorului.(art. 300)

Curs
Metodele speciale de cercetare
Metodele speciale
In virtutea NCPP, metodele speciale sunt in realitate procedee probatorii. Materia probelor este
impartita in 3 mari institutii: probele, miloacele de proba si procedeele probatorii. Sunt reglementate in
general confuz, incoerent si neunitar.
Sunt considerate speciale pentru ca deroga de la procedurile probatorii comune (perchezitia,
ridicarea de obiecte sau inscrisuri, cercetarea la locul faptei, luarea de amprente, reconstituirea,
expertiza, constatarea). Ele interactioneaza cel mai mult cu drepturile si libertatile fundamentale ale
persoanei implicate in procesul penal (cea mai vulnerabila persoana, suspectul/inculpatul). Deosebirea
principala dintre aceste metode speciale si procedeele probatorii comune este ca cele speciale se
utilizeaza in absenta si fara stirea persoanelor interesate, pe cand celelalte, cele obligatorii se realizeaza
in prezenta si cu stirea persoanelor interesate.
Dupa LPA 255/2013, metodele speciale sunt divizate in 2 mari categorii:
Page 66 of 80
 1. Metode speciale de supraveghere
2. Metode speciale de cercetare
Diferenta dintre cele 2 avuta in vedere de cod este de grad/intenistate in ceea ce priveste
intruziunea in viata privata a persoanei, criteriul de departajare dintre 1 si 2 nu este un criteriu
coerent si nici viabil. Astfel, se pretinde ca deosebirea rezida in aceea ca daca metodele de
supraveghere permit organelor de urmarire penala sa primeasca informatii in timp real (chiar in
timpul desfasurarii activitatii, utilizarii metodelor), in cazul metodelor de cercetare, primirea
informatiilor se realizeaza dupa finalizarea acestora (dupa un anumit timp). CPP mai utilizeaza
un criteriu secundar: competenta organului judiciar. Daca 1 se autorizeaza de jud de dr si lib, 2
se autorizeaza de procuror. Fals. Obtinerea datelor furnizate de furnizorii de retele publice,
obtinerea de date financiare nu sunt autorizate de procuror, ci de JDL.
Supravegherea tehnica
Supravegherea tehnica cuprinde metodele prevazute la art. 138 lit. a-e
Conditii:
1. Sa existe o suspiciune rezonabila ca se pregateste sau s-a savarsit o infractiune dintre
infractiunile enumerate: art. 139 alin. 2
Termenul de suspciune rezonabila este preluat din jurisprudenta cedo. Permite luarea
masurii supravegherii fata de faptuitor chiar inainte de savarsirea infractiunii, asadar inainte
de inceperea UP, inainte de crearea cadrului legal procesual. Suprav tehnica poate fi utilizata
doar IN CURSUL URMARIRII PENALE, asadar, este obligatorie inceperea urmaririi penale. In
contradictie cu 139 (1)
Pregateste = face acte materiale in vederea comiterii unei infractiuni
2. Proportionalitatea – nu mai este raportata doar la criteriul de gravitate ci si la alte 2 criterii -
particularitatile cauzei si importanta informatiei, care nu sunt criterii cumulative, ci
autonome. Ultimele doua sunt lasate la aprecierea organului judiciar, existand posibilitatea
ca oricand sa se poata recurge la aceasta metoda, insa ar trebui sa aiba caracter obiectiv.
conditia prev la b se suprapune peste cea de la a.

3. Subsidiaritatea – supravegherea tehnica se dispune doar atunci cand proba nu se poate

obtine altfel, printr-un mijloc de probatiune clasic sau ar fi dificil, sau daca s-ar pune in
pericol siguranta unor persoane sau bunuri de valoare. In realitate, prin inserarea conditiei
ca sa nu puna in pericol siguranta persoanei face ca recurgerea la metodele speciale de
supraveghere sa se poata realiza cu mare usurinta, fiind lasata la aprecierea organului
judiciar. Aceste prevederi pot fi neconstitutionale pentru ca oricand se poate recurge la
aceasta metoda.
Pot forma obiect al suprav tehnice si raporturile dintre avocat si clientul sau – in situatia in care
ar exista indicii ca avocatul savarseste o infractiune. Probele obtinute astfel trebuie distruse daca nu pot
reprezenta o garantie suficienta a respectarii secretului profesional pentru ca procurorul obtine oricum
informatiile de care are nevoie; de asemenea, exista riscul ca acestea sa nu poata fi excluse - art. 102
(4).

Page 67 of 80
 Toate metodele de supraveghere tehnica sunt supuse conditiei de autorizare, altfel ele nu vor
putea fi folosite. Este de competenta exclusiva a JDL din cadrul instantei competente sa judece cauza in
prima instanta sau din cadrul instantei in a carei circumscriptie se afla parchetul care efectueaza UP.
Procedura de autorizare este unitara – spre deosebire de metodele speciale de cercetare, este
reglementata o procedura unica de autorizare, care este aplicabila pentru toate metodele. JDL nu
intervine din oficiu in procedura de autorizare, este sesizat cu o cerere motivata de procurorul care
efectueaza/suprav UP. Procurorul poate cere distinct fie din oficiu, fie la cererea organului de UP.
Propunerea procurorului trebuie formulata in scris si motivata. Trebuie indicata masura de
supraveghere pe care o cere, perioada pentru care solicita autorizarea, trebuie sa indice motivele prin
prisma conditiilor, elementele de fapt care conduc la o asemenea masura si de asemenea care este
scopul.
Procedura camerala – are loc in camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului,
sub sanctiunea nulitatii absolute, fara citarea partilor, fiind confidentiala (secreta). Reprezinta un secret
de serviciu, in sensul ca org judiciare au obligatia pastrarii secretului cu privire la aceasta, divulgarea
acestuia poate constiuti infractiune.
JDL se pronunta cu privire la cererea de supraveghere printr-o inchere definitiva, nesupusa
niciunei cai de atac. In temeiul incheierii se emite un mandat se supraveghere tehnica, in situatia in care
judecatorul admite cererea. Acest mandat cuprinde date privind instanta, numele judecatorului, functia,
masura care s-a dispus care indica metoda, scopul pentru care a fost autorizata. De asemenea, se vor
indica si date prvind numele suspectului/inculpatului si infractiunea de care este suspectat, se vor indica,
daca sunt cunoscute numerele posturilor telefonice, punctele de contact ale sistemelor de comunicare si
daca se autorizezea suprav video, foto intr-un spatiu privat, va contine si autorizarea de patrundere in
vederea suprav si semnatura. Se comunica procurorului, in vederea punerii in executare.
De la regula autorizarii este si o derogare: persoana vatamata poate solicita procurorului sa
ceara JDL autorizarea suprav tehnice, care nu mai este limitat doar la infractiuile prev la art. 139 (2), ea
este posibila pt orice infractiune. CPP mai contine si o exceptie de la regula autorizarii de catre JDL,
anume atunci cand inregistrarile de convorbiri sunt realizate de parti sau de orice alte persoane, cu
singura conditie ca acestea sa priveasca convorbiri proprii ale acestor persoane. Partile si persoanele
care au legatura cu partile trebuie sa fie participanti activi la convorbirile care pot forma obiectul acestor
inregistrari, insa pot fi supuse unui control de autenticitate al procurorului, care are facultatea de a le
folosi in scopul stabilirii adevarului, daca apreciaza ca acestea pot ajuta la stabilirea adevarului.
Totodata, s-a mentinuta prevederea potrivit careia pot fi folosite si orice alte inregistrari sau convorbiri
daca nu sunt interzise de lege. Cum nu exista nicio prevedere care sa mentioneze convorbirile interzise,
pot fi folosite orice convorbiri inregistrate, ceea ce prezinta un real pericol pentru viata privata a
persoanei inregistrate, pentru ca nu contin conditii stricte, ci sunt lasate la aprecierea procurorului (ex:
inregistrarile publice).
In ceea ce priveste autorizarea de JDL, ea este limitata la o durata determinata, astfel potrivit
art. 140 – cel mult 30 zile. De aceea, perioada pentru care se acorda autorizarea este mentionata expres
in cuprinsul acesteia. JDL poate admite in parte cererea procurorului (doar pentru anumite activitati),
dar nu poate fi modificata sau suplimentata. Poate fi supusa unei masuri de prelungire, in aceleasi
conditii ca procedura de autorizare, insa nu este reluata expres prevederea referitoare la participarea
Page 68 of 80
procurorului. Proful zice ca ar trebui sa participe si procurorul. Prelungirea poate fi dispusa din 30 in 30
de zile, durata maxima neputand depasi o durata totala de 6 luni, cu exceptia masurii supravegherii
video, audio, foto, cand nu se poate dispune pe o durata mai mare de 120 zile cu privire la aceeasi
persoana si aceeasi fapta. In cazurile de pluralitati de fapte/infractiuni, se pot depasi aceste termene, pe
calea disjungerii, prin mai multe mandate.
Autorizarea supravegherii de JDL reprezinta regula. Exista si o situatie de exceptie, pentru
cazurile de urgenta, cand autorizarea este data in competenta procurorului, daca exista pericolul
intarzierii substantiale, sau pericolul distrugerii/alterarii mijloacelor de proba, procurorul poate autoriza
prin ordonanta pt o perioada de 48h, cu conditia ca in termen de 24h de la expirarea perioadei sa
sesizeze JDL in scopul obtinerii confirmarii acestei masuri, care se pronunta in 24h de la sesizare. In acest
timp, supravegherea are caracter continuu (48+24+24=96h pentru care se realizeaza de fapt
supravegherea). Dupa aceasta, exact dupa aceeasi procedura, JDL poate sa confirme autorizarea
dispusa. Daca autorizarea este infirmata, se dispune si distrugerea probelor. Prin cererea de confirmare
se solicita si prelungirea. Incetarea este dispusa doar de JDL, nu exista prevedere ca inceteaza la
expirarea celor 48h. Nu se justifica aceasta masura a procurorului, in conditiile in care JDL a fost creat
special pentru masurile de urgenta.
Punerea in aplicare a metodelor de supraveghere se realizeaza de procuror, sau de catre
organele de cercetare penala sau de lucratori specializati care sunt delegati de organul de UP. CPP
prevede si o procedura de garantare a autenticitatii si integralitatii activitatilor de suprav tehnica a
interceptarilor si inregistrarilor, a oricaror comunicari sau suprav video. Acestea se realizeaza prin
folosirea semnaturii electronice, care permite identificarea persoanei care a procedat la supraveghere.
Consemnarea activitatilor de suprav tehnica se realizeaza prin intermediul procesului verbal, care este
mijloc de proba scris, se consemneaza si rezultatul. La pv intocmit de catre org de UP se ataseaza in mod
obligatoriu copii ale suportilor tehnici care se inregistreaza in conditii de mare siguranta, care trebuie sa
fie conforme cu cei originali (unde se pastreaza cei originali? In ce conditii? Cum se asigura accesul?). Din
momentul in care instanta este sesizata cu rechizitoriul, se inainteaza si copii ale suportilor tehnici care
se pastreaza in conditii de maxima siguranta la instanta.
CPP prevede si un drept la informare in privinta tuturor activitatilor de supraveghere tehnica
autorizate. In termen de cel mult 10 zile de la incetarea activitatilor de supraveghere tehnica, procurorul
are obligatia de a informa suspectul/inculaptul precum si celelalte persoane. Se mai prevede un termen
de cel mult 20 zile pentru persoanele supravegheata care pot cere procurorului sa le fie pus la dispozitie
intregul material si pot solicita ascultarea tuturor convorbirilor care au fost obiectul supraveghere.
Procurorul poate amana ambele termene, atunci cand acesta apreciaza ca este periclitata buna
desfarurare a UP, eficienta activitatilor de supraveghere. Nu au justificare aceste exceptari, procurorul
oricand poate incalca obligatia de informare.
Metodele speciale de cercetare – art. 147
Retinerea, predarea sau perchizitionarea trimiterilor postale – aceasta metoda de cercetare este
extrem de intrusiva, aduce atingere intr-o etapa extraprocesuala. Proful zice ca e neconstitutionala.
Conditii: identice cu cele prevazute pentru supraveghere. Singura diferenta este ca procedura nu
e limitata la infractiuni de o anumita gravitate, ci poate fi dispusa la orice infractiune.
3 tipuri de activitate:
Page 69 of 80
 1. Retinerea – interceptarea trimiterilor postale presupun un expeditor si un destinatar si
trimiterea lor la organele de UP, nu mai ajung la destinatar
2. Predarea – remiterea trimiterilor postale organelor de UP
3. Perchizitionarea – verificarea poate fi scrisa sau tehnica
Pt toate 3 este necesara autorizarea JDL. Procedura in fata JDL este identica cu cea prevazuta la
supraveghere, inclusiv durata este aceeasi. Exista si aici obligativitatea de informare.
Art. 148. Utilizarea investigatorilor sub acoperire - cea mai intrusiva metoda speciala pentru ca
permite utilizarea in faza de UP a unor investigatori care actioneaza cu o alta identitate decat cea reala,
cu una atribuita de procuror. Utilizarea in faza de UP a acestora, nu reprezinta o institutie noua,
noutatea este ca este adusa din partea speciala in partea generala si este permisa doar dupa inceperea
UP, chiar daca este folosit termenul de faptuitor. Conditiile sunt aceleasi ca la supraveghere, doar pt
anumite infractiuni: contra securitatii nationale, trafic , acte de terorism, spalare de bani, falsificare de
bani, etc. Procedura – autorizarea este data in competenta exclusiva a procurorului. In ordonanta
trebuie mentionate cele prev la alin. 2 si poate avea o durata totala de maxim 1 an cu privire la aceeasi
fapta si aceeasi persoana. Scopul nu poate fi cel de obtinere de probe, ci de a culege informatii care pot
fi valorificate cu titlu de probe de catre procurorul care autorizeaza.
Modalitatea de prezentare a informatiilor de investigatorii sub acoperire – intocmesc procesp
verbal care este mijloc de proba scris. Prevedere neconstitutionala. Investigatorii sub acoperire provin
din politia judiciara, specializati in activitati de supraveghere. Petntru anumite categorii de infractiuni
competenta de efectuare a investigatiei apartine serviciilor specializate in culegerea de informatii (SRI).
Valoarea probanta a probelor obtinute prin intermediul investigatorilor – exista risc ridicat de provocare
a activitatilor infractionale, valoarea probanta este relativa. Dupa incetarea activitatilor pot fi audiati,
dupa regulile speciale ale martorilor care sunt amenintati si nu pot servi la aflarea adevarului intr-o
masura determinanta, ci numai in masura in care se coroboreaza. Utilizarea investigatorilor ar fi trebuit
data in competenta JDL si nu exista niciun argument ca sa nu fie inclusa in categoria mijloacelor de
suptraveghere tehnica.
Utilizarea colaboratorilor – in aceleasi conditii ca investigatorii, cand se apreciaza ca utilizarea
investigatorilor sub acoperire nu este eficienta, aceste persoane pot fi chiar din mediul infractional. In
absenta unor prevederi speciale, sunt aplicabile prevederile de la investigatorii sub acoperire,
beneficiaza de impunitate. – alin. 10.
Participarea autorizata la anumite activitati – art. 150. Aceleasi conditii si procedura identica cu
cea prevazuta pentru investigatori. Consta in savarsirea de catre investigatorii sub acoperire, cu
identitate reala si de catre colaboratori a unor infractiuni in desfasurarea activitatilor. Activitatile se
consemneaza in procese-verbale.
Livrarea supravegheata – art. 150. Se realizeaza ori de cate ori exista suspiciunea rezonabila ca
exista o activitate ilicita de livrare. Este pusa in aplicare prin intermediul organelor de politie, care
efectueaza activitati de transport constand in intrarea pe teritoriul tarii, tranzitarea si iesirea de pe
teritoriul unui stat strain, cu acordul statului respectiv.
Art. 152. Legea pe care se bazeaza este neconstitutionala, dar art. nu a fost declarat
neconstitutional, dar este inaplicabil.

Page 70 of 80
 Art. 153. Obtinerea de date financiare. Date privind conturile unei persoane, exceptand
tranzactiile financiare. Este necesara o procedura particulara, se poate realiza doar daca se obtine
autorizarea prealabila a JDL.
Art. 154. Conservarea datelor informatice. Este in competenta exclusiva a procurorului. Nu
trebuie confundata cu perchezitia informatica nici cu accesul la o baza de date. Metode:
Accesul la un sistem informatic- face parte din supravegherea tehnica
Conservarea datelor informatice – activitate subsecventa accestului la un sistem info, si
presupune autorizarea speciala procurorului, data prin ordonanta. Pt obtinerea acestor date este
necesar acordul JDL.
Perchezitia informatica – este supusa regulilor perchezitiei.
Masurile preventive
Caile de atac – 2 categorii: impotriva ordonantei procurorului si impotriva incheierilor
pronuntate de JDL, JCP sau instanta de judecata.
In privinta retinerii, care este in competenta organului de UP suspectul/inculpatul poate face
plangere impotriva masurii retinerii procurorului. Daca este dispusa de procurorului, competenta
apartine primului-procuror sau procurorului ierarhic superior. Plangerea nu suspenda executarea, ea
poate privi doar conditiile legale de luare a masurii.
In privinta controlului judiciar si controlul judiciar pe cautiune – art. 213 OUG 82/2014 a adus
modif. Calea de atac: plangerea impotriva ordonantei procurorului. Este in competenta JDL, care
procedeaza la examinarea si solutionarea plangerii in camera de consiliu cu participarea obligatorie a
inculpatului si a procurorului. Este obligatorie asistenta juridica a inculpatului. JDL se pronunta printr-o
incheiere cu privire la care nu exista mentiune privind exercitarea unei cai de atac (in practica este
considerata definitiva, nesupusa niciunei cai de atac).
Impotriva ordonantei procurorului de luare a masurii asiguratorii este prevazuta calea de atac a
contestatiei (art. 250). Contestatia este o cale de atac ordinara, prev doar pt incheierile pronuntate de
judecator si instanta (termenul este folosit gresit). Procedura camerala, incheierea este definitiva.
Caile de atac impotriva incheerilor sunt reglementate in mod identic in art. 204 (– in faza de
urmarire penala, orice masura preventiva – calea de atac a contestatiei, in termen de 48h de la
pronuntare/comunicare. Contestatia se solutioneaza in maxim 5 zile cand este formulata de inculpat),
art. 205, art. 206. Nu este obligatorie audierea inculpatului, ci citarea acestuia. Prezenta inculpatului
este obligatorie intotdeauna, doar in mod exceptional se poate realiza in absenta acestuia cand este
disparut, se sustrage, nu poate fi adus. Este obligatorie asigurarea asistentei juridice.
Masurile preventive fata de minor – art. 243, 244
Pot fi luate oricare din masurile preventive prevazute pt adulti. Masurile retinerii si arestarii
preventive pot fi dispuse doar in mod exceptional fata de minor. Particularitatea consta in aceea ca
efectele masurii sa nu fie disproportionate cu scopul acesteia.
Regimul special de executare a masurilor – lege speciala

Măsuri de siguranță cu caracter medical

Page 71 of 80
Sunt ca cele din codul penal. Acestea se deosebesc sub aspectul naturii juridice și conținutului de
sancțiunile penale. Acestea sunt măsuri procesuale cu caracter personal pentru ca privesc persoana
suspectului sau inculpatului. Sunt măsuri procesuale coercitive, sunt considerate măsuri restrictive de
drepturi și la fel ca măsurile preventive, au caracter gradual (obligarea provizorie la tratament medical și
internarea medicală provizorie) – mai întâi se dispune măsura mai ușoară. Cea mai grea se dispune dacă
cea mai ușoară nu e suficientă, fie datorită gradului de gravitate a pericolului pe care îl prezintă
suspectul/inculpatul pentru societate/ordinea publică raportat la starea de boală, fie pentru că, fiind
dispusă măsura mai ușoară, S/I nu s-a supus acesteia.
Ca trăsături comune:
a. Condițiile de luare:
- starea de boală ( de regulă psihică) și care se poate datora și consumul de alcool sau stupefiante;
- starea de pericol pe care S/I îl prezintă pentru societate și care decurge din boală. E un pericol potențial
(nu e necesar ca S/I să se manifeste, ci să existe pericolul de exteriorizare care să rezulte din acte
medicale sau expertiză medico-legală)
Diferențe:
- Internarea medicală – S/I trebuie să fie toxicoman sau bolnav cronic, care să prezinte pericol
pentru ordinea publică/siguranța publică.
- Natura juridică: diferență de intensitate. Mateuț: obligarea la tratament medical înseamnă doar
o restrângere de drepturi și libertăți. La internare, măsura e privativă de libertate, asemănătoare
cu AD/AP/reținerea. Persoanele sunt supuse unei proceduri aproape identică prevăzută pentru
luarea măsurilor preventive cele mai grave. Se pot dispune doar de judecător sau de instanță
(UP-JDL la propunerea procuroului. E o procedură în camera de consiliu, cu participarea
procurorului și cu citarea suspectului/inculpatului a cărei prezență este în principiu obligatorie și
cu asigurarea asistenței juridice obligatorii. Se pronunță prin încheiere supusă contestației; În CP
– JCP fie la prop procurorului sau din oficiu; Judecată –oficiu sau propunerea procurorului. În
toate cazurile propunerea e însoțită de acte medicale. În UP procurorul poate dispune și o
expertiză medico-legală, de regulă cu caracter psihiatric.Expertiza are două obiective: boala și
pericolul. Dacă procurorul nu a dispus expertiză ea poate fi dispusă de JDL/JCP/instanța.)
De regulă aceste măsuri nu sunt separate de procesul penal, paralel cu luarea unor asemenea
măsuri se derulează și proceduri penale față de S/I. Starea de pericol în care trebuie să se afle S/I
constă în săv unei fapte prev de legea penală care pune în pericol societatea/siguranța publică.
Legea nu mai prevede nicio limită/durată maximă (Pe VCPP – 180 de zile). Măsura poate fi dispusă
din momentul luării până în momentul însănătoșirii S/I (ca moment nedeterminat).
Procedura de luare a măsurii e simetrică: și dacă încetează măsura, fie din oficiu, în urma verificărilor
OJ, fie la propunerea procurorului, a medicului, la cererea suspectului/inculpatului, este necesar să
se efect expertiză medico-legală pt a vedea dacă mai e necesară măsura.
Audierea S/I este obligatorie, în mod nemijlocit pentru a vedea manifestările exteerioare ale S/I.
Expertiza nu reprezintă unicul mijloc de probă pentru luarea/prelungirea măsurii.
Judecătorul/instanța are libertatea de a administra toate probele/mijl de probă necesare.

Măsurile asiguratorii
Page 72 of 80
Măsuri procesuale cu caracter real, pentru ca ele nu privesc persoanele ci privesc bunurile (mobile
sau imobile) S/I/PRC/care se află în propr/posesia altor persoane (în mod excepțional). Sunt
modalități de indisponibilizare a unor asemenea bunuri.
Se dispun dacă sunt necesare pt a împiedică ascunderea/distrugerea/înstrăinarea/sustragerea unor
asemenea bunuri pt garantarea ... art. 249. Atunci când scopul măsurilor îl reprezintă garantarea
executării amenzii în eventualitatea unei condamnări, măsura se poate dispune doar asupra
bunurilor S/I. Dacă scopul = garantarea confiscării speciale/extinse atunci măsurile pot fi dispuse
asupra bunurilor S/I/oricare persoană care deține proprietatea/posesia asupra bunurilor. Dacă
scopul = repararea pagubei/executarea cheltuielilor judiciare – pot fi dispuse asupra bunurilor
S/I/PRC (În această situație se preevede că măsurile pot fi dispuse până la limita valorii probabile a
prejudiciului/cheltuielilor judiciare. Presupune o evaluare preliminară).
Dacă măsurile se dispun pt confiscarea specială/extinsă – legea nu prevede nicio limită a valorii.
Mateuț: nu pot depăși valoarea bunurilor care formează obiectul confiscării.
În principiu luarea lor este facultativă. Se desprinde din tot ansamblul dispoz art. 249. Prin excepție e
obligatorie dacă prejudiciul e cauzat unei persoane vătămate cu capacitate de exercițiu
restrânsă/fără capacitate de exercițiu. Există și legi speciale care prevăd cazuri de luarea a măsurior
obligatorii:Legea nr. 78/2000 privind infr de corupție, Legea 656/2002 – spălarea banilor, legea nr.
241/2005 privind prevenirea evaziunii fiscale.
Există situații de excepție în care nu se pot lua măsurile: 2 categorii: bunuri aflate în propr/posesia
autorităților/instituțiilor publice în scopul protejării statului și bunuri interzise de lege de a forma
obiectul urmăririi (exceptate de lege de la urmărire). Mateuț: textul procedural face trimitere
implicit la codul de procedură civilă – art. 726 și urm. C.proc.civ. care prevede bunurile care nu pot
forma obiectul urmăririi.
Mateuț: Măsurile nu pot afecta mijloacele de trai necesare persoanei. Legiuitorul ar trb să prevadă
limita pentru care se poate face poprire pe salariu.
Măsurile asiguratorii pot fi dispuse în principiu în oricare din fazele procesuale (UP – doar de
procuror prin ordonanță; CP – JCP; judecată – instanța de judecată). Art. 249 nu e corelat cu
procedura în camera preliminară pt ca ea nu conține prevederi referitoare la posibilitatea luării
măsurilor asiguratorii. Măsurile asiguratorii privind repararea pagubei/cheltuielile judiciare pot fi
dispuse și la cererea părții civile ori PC nu participă la procedura în camera preliminară. Prin Decizia
CC nu se poate spune că PC participă la procedură. E obligatorie doar citarea dar nu e reglementată
o procedură de participare a PC în camera preliminară.
Procedura de contestare a măsurilor asiguratorii:
Împotriva ordonanței procurorului - 3 zile de la comunicare (competent e JDL). Se depune la
procuror care înaintează JDL. Înaintarea se realizează în cel mult 24h. JDL are obligația de a soluționa
contestația în camera de consiliu cu citarea părților și prezența obligatorie a procurorului (prezența
părților nu e obligatorie, doar citarea e). JDL se pronunță prin încheiere definitivă. După soluționare
JDL în maxim 48h restituie dosarul procurorului în vederea continuării UP
CP/judecată: împotriva modului de aducere la îndeplinire (art. 250 alin. 6). Textul are o dublă
semnificație: dacă măsura se dispune de JCP/instanță, împotriva măsurii nu există cale de atac ci
doar împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii (Mateuț: e neconstituțională);
Page 73 of 80
contestarea e de competența aceluiași judecător/instanță (e în contradicție cu textul de la art. ...
privind incompatibilitățile).
După soluționarea definitivă a procesului penal, modul deaducere la îndeplinire poate fi contestat
potrivit legii civile după regulile din CPC.
Greșeală din cod: se numește contestație dar contestația din art. 425 ind 1 e o cale de atac
îndreptată împotriva hotărârilor și care înlocuiește recursul. Ea trebuia să fie plângere nu
contestație.
Executarea măsurilor: art. 251 prevede că măsurile se aduc la îndeplinire de OCP. Mateuț: Textul nu
se poate referi decât la aducerea la îndeplinire a ordonanței procurorului. Textul nu prevede nimic
despre aducerea la îndeplinire a măsurii dispuse de JCP/instanță. Deci cine aduce la îndeplinire? În
absența unei prevederi explicite se aduce la îndeplinire de executorul judecătoresc fiind aplicabile
prevederile din CPC (drept comun pt CPP).
Art. 252, 253, reglem procedura de aplicarea sechestrului și cea de întocmire a procesului-verbal de
sechestru. Mateuț: trecând peste caracterul incoerent, măsurile asiguratorii pot fi clasificate în 3
categorii: sechestrul care are ca obiect bunuri imobile, sechestrul care are ca obiect bunuri mobile și
poprirea care are ca obiect sume de bani datoare S/I de terțe persoane sau de persoana păgubită.
Sechestrul care are ca obiect bunuri mobile: procedural, debutează cu identificarea acestora (se
pune pe bunuri prezente și viitoare) și cu identificarea care le dețin în propr/posesie și apoi la
evaluare prin recurgere la un expert sau evaluator. Apoi se aplică sechestrul care se realizează în
cazul în care măsura e dispusă de procuror de OCP, în rest de executor. Ridicarea bunurilor găsite
poate fi obligatorie (când are ca obiect bunuri perisabile care se predau spre valorificare, mijloace de
plată străine se predau instituțiilor bancare, obiectele din metale și pietre prețioase se predau
instituțiilor bancare, titlurile de valoare internă, obiectele de artă și de muzeu se predau unităților
specializate dar și sumele de bani care provin din săvârșirea unei infracțiuni + sumele care au format
obiectul material al infracțiunii se consemnează la casa de economii și consemnațiuni CEC pe
numele suspectului/inculpatului/persoanei de la care s-au ridicat, la dispoziția OJ care a dispus
măsura, în termen de cel mult 3 zile și se materializează într-o recipisă de consemnare) sau
facultativă.
În toate cazurile se încheie proces-verbal în care se consemnează toate activitățile.
În cazul bunurilor imobile se procedează la înscrierea ipotecară care se aduce la îndeplinire printr-o
cerere care se adresează oficiului de cadastru în vederea punerii în executare.
Valorificarea bunurilor: art. 252 ind 1 pana la 242 ind 4 în care se prevăd două modalități de
valorificare: facultativă la solicitarea persoanei la care se află bunurile și chiar la solicitarea
custodelui sau una obligatorie în cazul bunurilor perisabile sau alte categorii de bunuri care se află
într-un anumit stadiu de degradere sau de ex cele petroliere (sunt menționate expres). Există și o
procedură de contestare a modului de valorificare.
Omisiunea ridicării constituie o omisiune vădită în sensul legii.
Poprirea: este o formă de măsură asiguratorie care are ca obiect o sumă de bani datorată S/I de o
terță persoană sau de persoana păgubită. OJ poate dispune reținerea acestor sume de bani în
mâinile terților popriți cărora li se înaintează ordonanța sau încheierea de luare a măsurii
asiguratorii. Mateuț: În această situație este necesar ca OJ să dispună expres instituirea popririi. Se
Page 74 of 80
poate dispune fie la mom inițial când au fost identificate sumele și persoanele, fie ulterior când se
identifică sume de bani datorate și persoane care datorează sumele de bani. Poprirea dă naștere
unui număr de trei raporturi juridice:
- între statul creditor și suspectul sau inculpatul ori PRC
- între suspect/inculpat/PRC și terțul/persoana păgubită care datorează o sumă de bani (terțul
poprit)
- creditor și terțul poprit
Odată cu instituirea popririi terțul nu mai are nicio obligație față de S/I/PRC ci are obligația de a
consemna sumele la dispoziția statului prin intermediul OJ.
Restituirea lucrurilor este o măsură procesuală vremelnică care poate fi dispusă provizoriu
(OUP/JDL/JCP/instanța) și are ca obiect bunuri care au fost ridicate de la suspect/inculpat/persoana
căreia i le-a predat spre păstrare (cu titlu de depozit). Privește repararea în natură a prejudiciului.
Restabilirea situației anterioare nu poate fi dispusă decât în cursul judecății. E o modalitate de
reparație în natură. Se dispune când se constată o schimbare a situației de fapt ca urmare a săv
infracțiunii.

Actele procesuale și procedurale comune (actele de procedură).

Actele de procedură privesc desfășurarea procesului penal. Actele de procedură sunt acte
procesuale (sunt manifestări de voință sau dispoziții ale OJP) și acte procedurale (sunt acte prin care
se aduc la îndeplinire actele și măsurile procesuale).
Procedurale: Ele sunt comune (oricărei proceduri) și speciale (sunt specifice anumitor tipuri de
procceduri).
Actele comune: sunt cererea (se folosește de regulă de părți și de avocații părților), citarea și
comunicarea, mandatul de aducere, modificări în acte procedurale, îndreptarea erorilor materiale,
înlăturarea omisiunilor vădite, termenele, cheltuielile judiciare, nulitățile și abaterile judiciare.
Citarea: modalitatea prin care părțile și cel. persoane sunt chemate de OJ în cazurile în care este
necesară audierea sau celelalte cazuir în care e necesară prezența acestor pt efectuarea actelor. Prin
ea se asigura prezentarea la termenele stabilite de OJ pentru efectuarea activităților. Chemarea
persoanei se face prin citația scrisă în general, dar se mai poate face și printr-o notă telefonică sau
telegrafică în urma căreia se întocmește proces-verbal. Chemarea se poate realiza chiar și verbal sau
prin poștă electronică (cu consimț persoanei) – proces-verbal. În cazul PV/PC în număr mare care au
un reprezentant comun conform art. 80 CPP, chemarea se poate face prin reprezentantul lor sau
prin intermediul unei publicații naționale. Singura care poate atrage sancțiuni în cazul nerespectării
este citația scrisă. Ea reprezintă dovada scrisă a parcugerii procedurii de citare. Citația scrisă are 3
părți: chemarea, consecința încălcării dispoziției și comunicarea drepturilor procesuale.
Chemarea e prevăzută în două categorii de mențiuni care sunt cuprinse în citație: mențiunile
esențiale și mențiunile neesențiale. Doar dacă nu au fost îndeplinite mențiunile esențiale se
poate constata că nu a fost îndeplinită procedura de citare. Cele neesențiale nu atrag consecințe
juridice. Mențiunile esențiale: denumirea instanței/OUP/sediul, numele și prenumele persoanei
chemate, adresa ei exactă, ora/ziua/luna/anul, invitația de a se prezenta, locul unde să se

Page 75 of 80
 prezinte. Mențiunile neesențiale: data emiterii citației, nr. dosarului, calitate în care e chemată
persoană, motivul pentru care e chemată, încadrarea juridică (pt suspect sau inculpat)
sancțiunea în care de neprezentare, în caz de neprezentare va fi adus cu mandat de aducere
(pentru suspect sau inculpat)
comunicarea drepturilor procesuale: dreptul părților la un avocat (dacă asistența e obligatorie se
menț că i se asigura un avocat din oficiu dacă nu are avocat ales) și dreptul de consultare al
dosarului.
Locul citării: se citează la locuința unde locuiește efectiv (nu neapărat domiciliu) sau o locuință
indicată de persoana chemată. S/I are obligația ca în 3 zile să aducă la cun despre schimbarea
locuinței. Dacă nu se cunoaște loc persoanei se citează la locul de muncă si dacă nu se cun se citează
la sediul OJ prin afișare. Se afișează o înștiințare scrisă care e semnată de un funcționar din cadrul OJ
și se întocmește un proces-verbal. Pentru bolnavi – se citează prin admin spitalului. Pers private –
admin locului de detenție. Militari – prin comandant. Pers aflate pe o navă – prin căpitănia portului.
Aflat în străinătate – potrivit normelor internaționale – dacă nu există o normă derogatorie, se face
prin scrisoare recomandată; citația trebuie primită cu min 30 de zile înainte de termen. PJ se citează
la sediile acestora. Dacă nu se cun adresa din străinătate, citarea se poate realiza prin afișare la
sediul OJ. Înmânarea citației se face personal. Se realizează de agentul procedural sau prin
intermediul poliției locale. Dacă refuză să primească citația – se afișează pe ușa locuinței. Dacă
refuză să semneze – se întocmește proces-verbal cu privire la refuz. Dacă persoanele citate nu se
află la locuință – se înmânează soțului/persoanei cu care conviețuiește/vecinului; nu se poate
înmâna unui minor mai mic de 14 ani. Pentru minorii sub 16 ani, înmânarea se realizează prin
tutore/părinte. Dacă locul unde s-a dispus citarea nu mai există sau nu mai locuiește acolo, agentul
întocmește proces-verbal și informează de îndată OJ care face verificări. Dacă verificările rămân fără
rezultat – citare prin afișare.
La fel ca citarea se realizează și comunicarea actelor procedurale.

Mandatul de aducere (aducere silită) este o modalitate de citare prin contrângere a unei persoane a
cărei prezență este obligatorie în fața OJ și care trebuie audiată. Persoana e constrânsă, însoțită de
organul însărcinat cu aducere ei. E o modalitate subsidiară de asigurare a prezenței persoanei în fața
OJ. Presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
să se fi dispus în prealabil citarea
citarea să se fi făcut cu îndeplinirea condițiilor legale
persoana să nu se fi prezentat în mod nejustificat
Se mai poate dacă a existat un caz de împiedicare dacă se constată că persoana citată
intenționat nu s-a aflat la locuință deoarece se sustrage de la UP/judecată. Mateuț: nu se poate
fundamenta pe simple prezumții ale OJ.
este obligat să solicite emiterea JDL. Procedura se face în camera de consiliu cu participarea
procurorului, fără citarea părților – se emite încheiere definitivă și în baza căreia se emite mandatul de
aducere. Încheierea + mandatul – toate elementele din citație și scopul pentru care a fost emis și
motivele emiterii mandatului de aducere prin prisma condițiilor prevăzute de lege.
Se execută de organul de poliție căruia i se înmânează o copie în vederea aducerii la îndeplinire. Organul
de poliție înmânează mandatul și îi solicită să îl însoțească în fața OJ. Dacă refuză sau încearcă să fugă,
organul are dreptul să folosească mijloacele de constrângere în vederea punerii în executare. Mandatul
de aducere are un conținut restrictiv de libertate. În privința gradului de atingere a drepturilor și
libertăților se apropie de nivelul unei măsuri privative de libertate. Dacă S/I e adus în baza unui mandat
trebuie audiat imediat! Persoana adusă cu mandat nu poate fi reținută de OJ pe mai mult decât necesar
pentru desfășurarea activităților și pe maxim 8 ore (decât dacă nu e urmată de o măsură preventivă).
Există o singură situație în care mandatul nu poate fi executat: când persoana nu poate fi adusă pe motiv
de boală atestată cu acte medicale. Mateuț: Boala trebuie să fie gravă care să îl pună în imposibilitate de
a executa mandatul de aducere. Acest motiv de boală nu poate să rămână la aprecierea organului de
poliție care ar trebui să informeze OJ imediat. Actualul cod limitează exceptarea doar în caz de boală
fără să aibă în vedere alte situații obiective.
Mandatul se execută prin prezentarea persoanei de către organul de poliție la OJ.

Termenele
Asigură respectarea principiului duratei rezonabile a procesului penal.
Definiție: intervalul de timp înauntrul căruia trebuie să fie efectuat un anumit act procesual sau
procedural sau înăuntrul căruia nu poate fi efectuat un act procesual sau procedural. Termene din cod
sunt de 2 feluri: procedurale (cele mai numeroase) și substanțiale (prevăzute în codul penal. În CPP
există doar cele care privesc măsurile preventive și alte măsuri restrictive de drepturi).
Procedurale: dilatorii, peremptorii sau de recomandare.
Dilatorii: cele până la împlinirea cprora e amânată efectuarea unui act procedural sau procesual ( ex.
Punerea în executare a unei hot e amânată pânp la definitivare
Peremptorii: În acel termen trebuie în mod obligatoriu efectuate actele (exercitarea căilor de atac).
Nerespectarea atrage decăderea.
Orânduitorii sau de recomandare: sunt fără sancțiuni procesuale (de redactare a hotărârilor
judecătorești – 30 de zile).
Termenele mai sunt: legale – prevăzute de lege, judiciare – stabilite de OJ, ambele fiind obligatorii.
Deosebirea între termenele procedurale și cele substanțiale: modul de calcul.
Procedurale – pe unități libere – se iau în considerare ora, ziua și anul de când începe să curgă termenul.
Pe ore și pe zile: pe unități pline, ora și ziua la care a început/se termină intră în calcul.
Pe luni și pe ani: expiră la sfârșitul zilei corespunzătoare din ultima lună/an. Dacă luna nu are zi
corespunzătoare atunci termenul expiră la sfârșitul zilei din ultima lună.
Dacă termenul expiră într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă (legal) la sfârșitul primei zile lucrătoare
care urmează.
Sancțiunea nerespectării termenului prevăzut de lege este în principal decăderea, iar în cazul măsurilor
preventive sancțiune e încetarea măsurii.

Page 77 of 80
Spre deosebire de termenele procedurale, durata măsurilor preventive (termenele substanțiale) se
calculează pe unități pline – ora ziua când a început/s-a termunat se iau în calcul.
Actul procedural se consideră în termen dacă a fost prezentat înăuntrul termenului legal după caz la
administrația locului de detenție, la unitatea militară, la unitatea poștală (dovada îndeplinirii termenului
e recipisa de la poștă).
Dacă se află în detenție, se poate comunica prin fax/poștă electronică.

Cheltuielile judiciare:
Cheltuieli care privesc realizarea actelor de procedură, administrarea probelor, onorariile care se cuvin
avocaților desemnați din oficiu și cu realizarea comunicării actelor de procedură (inclusiv citarea) – se
suportă dupa caz de stat sau părți. Se numesc cheltuieli de procedură – cele avansate de stat. Sunt
distincte de cheltuielile făcute de părți. Cheltuieli avansate de stat: mai sunt și cele cu martorii, experții,
interpreții (transport, cazare etc.) .
Se ține seama de soluțiile procesuale care se dispun în diverse faze ale procesului penal.
Renunțare la UP, condamnare, amânare – se suportă de inculpat sau suspect
Achitare – se suportă de regulă de stat. Dacă există o culpă a persoanei vătămate/PC – se pot
suporta de ele (mediere, tranzacție - ține seama de înțelegerea părților). Dacă se dispune
restituirea de JCP pe motivele de la art. 346, cheltuielile rămân în sarcina statului.
În toate fazele procesuale, OJ sunt obligate să se pronunțe cu privire la cheltuielile judiciare și să dispună
persoanele obligate la plata cheltuielilor.

Nulitățile
nu oferă garanții pentru respectarea principiului legalității procesului penal. Ele nu țin seama de
specificitatea normelor juridice care privesc desfășurarea procesului penal care sunt de cele mai multe
ori de ordine publică.
Nerespectarea dispozițiilor legale atrage sancțiunea nulităților. În afara nulităților mai sunt prevăzute și
decăderea (termene) și inexistența actului juridic (când nu a fost întocmit în forma prevăzută de lege,
când el nu are aptitudinea de a produce efecte juridice datorită modului în care actul de întocmit. Spre
exemplu, o ordonanță de arestare întocmită de procuror). Mateuț: are îndoieli că excluderea e o
sancțiune autonomă. Nu se poate dispune excluderea dacă nu se constată nulitatea actelor întocmite cu
încălcarea dispozițiilor legale.
CPP a introdus regula potrivit căreia actele îndeplinite ulterior actului nul sunt lovite de nulitate dacă au
legătură directă cu actul nul – art. 280 alin. 2.
Dacă se constată nulitatea unui act, OJ au obligația de a dispune refacerea actului dacă refacerea este
posibilă.
Nulitățile sunt:
absolute (exprese) - au drept consecință imediată în general nulitatea actului. E suficient să se
constate că a fost încălcată dispoziția legală fără o altă condiție. Pot fi invocate din oficiu și în
orice stare a procesului. Nu e necesară producerea unei vătămări care e prezumată (sunt nulități
de ordine publică). Sunt nulități absolute:

Page 78 of 80
 a) Compunerea instanței: nr de judecători si capacitatea funcțională. Se au în vedere și dispozițiile
referitoare la repartizarea aleatorie și principiile referitoare la asigurarea continuității
b) Competența materială sau după calitatea persoanei dacă judecarea s-a realizat de o instanță
inferioară (doar la instanțe nu și la OUP!).
c) Publicitatea ședinței de judecată: aplicabil în faza de judecată.
d) Participarea procurorului când e obligatorie: Mateuț: textul nu se poate limita doar la faza de
judecată (pentru că în această fază participarea este obligatorie în toate cazurile). Textul trebuie
interpretat extensiv și cu privire la restul fazelor procesuale (UP și camera preliminară).
e) Prezența S/I când e obligatorie: la audieri sau când legea prevede că e obligatorie prezența.
f) Asistarea de avocat a S/I/celelalte părți când e obligatorie: Mateuț: text incomplet. Nu există
rațiune de excludere a persoanei vătămate.
Sub aspectul consecințelor, NCPP face deosebire între cazurile de nulitate absolută (a-d) și restul (e-f),
astfel încât, dacă pentru primele nulitatea se poate invoca din oficiu, în orice stare a procesului, având
consecință desființarea actului, în celelalte două nu au această consecință ci doar dacă au fost invocate
într-un anumit termen și la cerere, fiind reduse la nivelul unor nulități relative. Pentru lit. e și f, dacă
încălcarea a fost în UP/CP – până la terminarea procedurii în CP; în instanță/s-a încheiat acord de
recunoaștere –în orice stare a procesului.
Relative. E o nulitate virtuală care poate interveni dacă sunt îndeplinite 3 condiții:
- Să se constate o încălcare a dispozițiilor legale. Textul nu face distincție deci orice nesocotire
face să fie îndeplinită condiția
- Să se producă o vătămare procesuală – constă în vătămarea adusă prin act drepturilor
procesuale ale părților și subiecților procesuali principali. Ea nu se prezumă. Ea trebuie probată.
- Vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.
- Condiție de procedură: atât procurorul cât și suspectul/inculpatul/celelalte părți trebuie să
invoce un interes procesual. Nulitatea relativă nu poate fi justificată dacă beneficiarul ei nu are
un interes procesual.
Nu poate fi invocată din oficiu ci doar la cerere și nu poate fi invocată în orice stare a procesului ci doar
într-un anumit termen prevăzut de lege. Dacă nulitatea a intervenit în UP/CP – se poate invoca până la
închiderea procedurii în CP (când rămâne definitivă încheierea JCP). Dacă a intervenit în judecată – dacă
persoana e prezentă ea trebuie invocată în timpul îndeplinirii actului. Dacă lipsește – cel mai târziu la
următorul termen. Dacă s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției în UP – până la primul termen
de judecată.
În principiu, nu este posibilă acoperirea nulităților absolute. Relative – se prevede în CPP când e posibilă
acoperirea (nu era nevoie reglementarea expresă. Ele decurg din modul în care e reglementată nulitatea
relativă: dacă nu se invocă în termen e acoperită prin expirarea termenlui; prin voința beneficiarului care
renunță la invocarea ei).

Abaterile judiciare
Fapte de încălcare a normelor legale privind desfășurarea procesului penal sau de neîndeplinire a
măsurilor dispuse de OJ sau de neîndeplinire cu rea-credință a obligațiilor care privesc desfășurarea

Page 79 of 80
procesului penal. Pot fi subiecți ai abaterilor toți participanții la procesul penal cu excepția OJ
(exceptând OCP care pot fi sancționați – art. 303 alin. 3).
Procedura privitoare la amenda judiciară diferită în raport de faza procesuală:
- În UP – OUP aplică prin ordonanță, JDL prin încheiere
- CP- JCP prin încheiere
- Instanță prin încheiere
Care se comunică persoanei. În 10 zile poate să ceară fie anularea (atunci când prezintă o justificare a
neîndeplinirii măsurii/obligației), fie reducerea amenzii aplicate (aduce argumente privitoare la
gravitateaîncălcării).
Competența: ordonanță – se adresează JDL; JDL/JCP/instanță – se soluționează de un alt complet.

Page 80 of 80