Procedură penală . Cursul 1, 01.10.

2014

Ce este procedura penală ? Este un ansamblu de reguli de drept care privesc

desfă șurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare care au legă tură cu procesul
penal.

Art. 1 CPP prevede expres ținâ nd seama de legislațiile statelor membre europene că
normele de procedură penală au un obiect complex.

1. Desfă șurarea procesului penal

2. Desfă șurarea altor proceduri judiciare care au legă tură cu o cauză penală

Este criticabilă aceasta formulă pentru că nu poate fi confutata notiunea de proces penal cu
cel de cauza penală ( obiectul acelei activită ți).

In ceea ce priveste desfasurarea procesului penal ca obiect al procedurii penale ea este

compusa din reguli care se refera la

1. Constatarea infractiunilor ( faptelor care pot constituii infractiune)

2. Identificarea persoanelor cu privire la care exista suspiciunea rezonabilă ca le-au
comis
3. Prinderea persoanelor
4. Urmarirea acestora
5. Judecata
6. Executarea pedepselor si a altor sanctiuni penale care se aplică persoanelor care au
comis infractiunea

Desfasurarea procedurilor judiciare deriva din procesul penal si sunt constituite din reguli
care se refera la proceduri care se desfasoara in mod distinct in raport cu desfasurarea
procesului penal. – Proceduri incidente, insa autonome.

Exemplu – masurile de prevenire

Necesitatea procedurii penale - Echilibru intre interesul public si interesele private ale
partilor. Procedura penala este valabila, ea poate fi eficienta, ea este functionala doar daca
este garantata de garantii procesuale. Este necesar sa fie determinate exigentele procdurale
( latura privind desfasurarea procesului penal si cea a desfasurarii procedurii). Aceste
exigente sunt de 2 feluri

i. Straine procedurii penale

a) Se refera la dreptul penal – temelia procedurii penale. Ex. delictele de opinie.
Procedura este indisociabila fata de dreptul penal.
b) Masurile luate de stat pentru functionarea justitiei pentru asigurarea eficientei
(conditiile materiale, mijloacele folosite de stat). CEDO a decis ca drepturile
persoanelor nu sunt iluzorii si teoretice, statul are obligatia prin autoritatile sale sa
dispuna masuri pentru ca drepturile sa fie realizate efectiv. Ex. dreptul inculpatului

Page 1 of 5
 de a comunica cu avocatul sau. Statul trebuie sa ii puna la dispozitie un loc in care sa
isi exercite acest drept, cu respectarea dreptului confidentialitatii.
c) Respectarea deontologiei profesionale – deontologia membrilor organelor judiciare.
Magistratii si politistii trebuie sa manifeste o respectare stricta a deontologiei
profesionale in ceea ce priveste procedura penala.
ii. Exigente ce apartin procedurii penale. Au fost formulate principii
fundamentale ale procesului penal. Ele au mai fost denumite in doctrina de
specialitate si principii covarsitoare pentru procesul penal in ansamblul sau
si principii universale ale procesului penale. Au rolul de a garanta echitatea
procesului penal care conditioneaza calitatea actului de justitie. Impiedica
devierea procesului penal de la principii.

Articolul 1 alin. 2 CPP prevede in mod expres care este scopul normelor de procedura
penala. Se prevede ca normele de procedura penala urmaresc exercitarea cu eficienta a
atributiilor organelor judiciare penale in vederea desfasurarii procesului penal si a
procedurii penale cu participarea activa a partilor si a subiectilor procesuali principali si cu
garantarea drepturilor si libertatilor acestora, astfel incat sa fie respectata Constitutia, sa se
respecte tratatele de constituire a Uniunii Europene precum si celelalte regelementari ale
UE precum si pactele si tratatele internationale privind drepturile omului.

Din continutul acestei prevederi rezulta ca procedura penala nu poate fi confundata cu

procesul penal, procedura penala este indrumatorul legal al procesului penal iar procesul
penal este o activitate concreta care presupune exercitarea de catre organele procesului
penal ( organe judiciare) a atributiilor care sunt prevazute de lege. Totodata, mai rezulta ca
prin reglementarea procesului penal si a procedurii penale se urmareste exercitarea in
mod eficient a atributiilor de catre organele judiciare penale. Mai rezulta ca ea este
conditionata de exigentele procedurale care sunt determinate in mod expres in consens cu
celelalte legislatii ale UE – Constituia ( subliniaza primatul Constitutie ), dreptul UE si
dreptul international al dreptuilor omului. Acest mod de reglementare nu reprezinta o
noutate in raport cu reglementarea anterioara. Noutatea este ca exista o prevedere expresa
in actualul CPP si demonstreaza diversitatea surselor formale (izvoarelor) a procedurii
penale.

Procedura penale are mai intai un caracater legislativ. Caracterul legislativ al procedurii
penale decurge din existenta unui CPP si de asemenea si a unor numeroase legi speciale
care reglementeaza procesul penal si procedurile care au legatura cu procesul penal.
Principala lege (sursa, izvor) a procedurii penale este CPP.

CPP si altele nu sunt singurele resurse ale procedurii penale. Astfel, o sursa principala
reprezinta Constitutia ( primatul Constitutiei). Ea trebuie respectata in procesul penal
pentru ca are numeroase reglementari aplicabile in mod direct procesului penal
( reglementarile referitoare la senatori, deputati si cele referitoare la drepturile si
libertatile persoanelor), reprezentand exigente pe care organele judiciare penale trebuie sa
tina seama in cadrul proceselor si procedurilor penale. Un rol important il are Curtea
Constitutionala , a carei decizii au aplicabilitate directa in procesul penal. Legea permite
invocarea in cadrul procesului penal a exceptiilor de neconstitutionalitate. Instanta penala
Page 2 of 5
nu are competenta de rezolvare a acestor exceptii, ea poate sa le respinga ca inadmisibile
doar daca nu intrunesc conditiile de admisibilitate prevazute de lege iar in caz contrar daca
ele sunt considerate admisibile sesizarea Curtii Constitutionale este obligatorie.
Prevederile din cuprinsul Costitutiei.referitoare la dreptul penalConstitutiei formeaza asa
zisul bloc de constitutionalitate, constituind fundamentele constitutionale ale procedurii
penale.

Tratatul UE precum si reglementariile acesteia ( regulamente, directive, decizii –cadru ale

Parlamentului UE). Regulamentele au aplicabilitate directa in ordinea juridica interna.
Directivele si deciziile cadru trebuie transpuse. La expirarea termenului de transpunere au
aplicabilitate directa in dreptul intern si are ca efect diminuarea semnificativa a
suprematiei Constitutiei printre sursele procesului penal.

Printre sursele procedurii penale figureaza si pactele si tratatele internationale privind

drepturile omului, Declaratia privind drepturile omului, Conventia europeana a drepturilor
omului. Conventia europeana a creat un drept jurisprudential prin CEDO care prin
hotararile date modeleaza sistemul legislativ national si au un efect decisiv cu privire la
desfasurarea procesului penal , constituind o cale exceptionala de atac – revizuirea
hotararii.

Un rol important in desfasurarea procesului penal o reprezinta CJUE atat prin promovarea
drepturilor si libertatilor omului. Se adauga conventiile bilaterale in materia asistentei
penale judiciare. Constituie sursa a procedurii penale si CP de asemenea ci CC si CPC si
legile de organizare judiciara.

Se poate vorbii de o incadrare internationala a procesului penal.

Normele de procedura penala sunt de 2 feluri

a) Procesuale – reglementeaza acte si masuri care conduc la dinamizarea procesului

penal.

b) Procedurale – normele care reglementeaza modalitatile de aducere la implinire a

actelor si a masurilor in cadrul procesului penal.

Codul actual contine in art. 13 reguli privind aplicarea in timp si aplicarea in spatiu a
normelor de procedura penala. Cu privire la aplicarea in timp art. 13 (1) prevede ca
normele de procedura penala se aplica din momentul intrarii in vigoare pana in momentul
iesirii din vigoare a legii cu exceptia situatiilor tranzitorii ( reglementate prin dispozitii
tranzitorii). Din continutul art. 13 (1) rezulta ca la baza aplicarii in timp a legii procedurale
penale sta principiul activitatii. Legea de procedura este o lege de imediata aplicare
deoarece in virtutea principiului activitatii ea se aplica pentru toate procesele penale aflate
in curs de desfasurare inclusiv pentru procedurile judiciare aflate in curs de desfasurare
din chiar momentul intrarii in vigoare cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Din
continutul principiului activitatii si din caracterul de imediata aplicare decurg urmatoarele
consecinte.

Page 3 of 5
 1. Efectuarea tututor actelor procesuale si procedurale si luarea tuturor masurilor
procesuale si procedurale potrivit legii in vigoare din momentul efectuarii

2. Recunoasterea ca valabile a tuturor actelor de procedura si a tuturor masurilor care

au fost dispuse inainte de intrarea in vigoare in raport cu dispozitiile legale in
vigoare la acel moment.

3. Lipsirea de efect a legii de procedura cu privire la actele efectuate si a masurilor

dispuse dupa iesirea ei din vigoare chiar daca procesul penal a pornit inainte de
iesirea din vigoare a legii

Exceptiile de la principiul activitatii privesc situatiile tranzitorii, adica acelor acte

caracterizate de trecerea de la legea veche la legea noua. Ele sunt reglementate de asa
numitele dispozitii tranzitorii. Ele sunt justificate de intervenirea asa numitor legi
succesive sau intermediare, legi de trecere. Cele mai numeroase dispozitii tranzitorii sunt
cele prevazute in legea de punere in aplicare a codului de procedura penala. Acestea sunt
prevazute in legea 255/ 2013 , art 3 -24. Ele pot fi sintetizate in doua categorii.

1. Retroactivitatea inseamna ca are aplicabilitate codul actual de procedura cu privire

la acte efectuate inainte de intrarea in vigoare. Legea de procedura penala
retroactiveaza atunci cand nu mai contine formalitatea ceruta de legea veche si care
nu era indeplinita potrivit legii noi. Art. 4 (2) 255/2013 prevede ca nulitatile actelor
efectuate inainte de intrarea in vigoare a noii legi pot fi invocate numai cu privire la
legea noua. Mai retroactiveaza cand este prevazut expres.

2. Ultraactivitatea

a) Competentei

b) Cailor de atac

c) Termenelor

Aplicarea in spatiu este reglementata in art. 13 (2) CPP care reglementeaza principiul
teritorialitatii legii de procedura penala – se aplica actelor efectuate pe teritoriul tarii.
Teritorialitatea decurge din principiul suveranitatii statului. Legea se aplica in principiu
doar pe teritoriul statului nostru. Acest principiu cunoaste anumite exceptii. ( UE, Europol
si dezvoltarea pretutindeni a criminalitatii grave). Exceptiile privesc in general asistenta
judiciara internationala ( mandatul european de arestare, imunitate diplomatica si
consulara, recunoasterea unor organe juridice straine).

Procesul penal este o activitate concreta, complexa alcatuita dintr-o succesiune de acte de
procedura penala toate indreptate spre o anumita finalitate care se realizeaza in
conformitate cu dispozitiile legale, cu participarea activa a partilor si a subiectilor
procesuali principali care sunt suspectul si persoana vatamata in scopul constatarii la timp
si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel incat nicio persoana sa nu fie
trasa la raspundere penala si orice persoana care a comis o infractiune sa fie pedepsita

Page 4 of 5
potrivit legii. Procesul penal este guvernat de principii directoare ale procesului penal, care
isi au izvorul in practica judiciara penala dar si in prevederile codului de procedura penala
si in reglementarile internationale privind drepturile omului. Astfel cum ele sunt
reglementate au fost puse de acord cu celelalte legislatii procesuale penale ale statelor
membre ale UE. Reglementate de art. 2-12 CPP

Art. 2 principiul legalitatii. Stricta realitate a procesului penal. – procesului penal se

desfasoara in intregime cu respectarea dispozitiilor legale ( CPP si legile speciale).

Principiul separatiei functiilor judiciare. Art. 3 care prevede ca in cadrul procesului penal
pot fi exercitate un nr. de 4 functii judiciare

a) Functia de urmarire. Corespunde fazei de urmarire penala si se realizeaza de

procuror. Sub acest aspect formularea din CPP este dificitara. Organul de cercetare
penala organizeaza activitatea de cercetare penala sub supravegherea procurorului.

b) Functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor persoanei. Aceasta functie

este atribuita unui organ de jurisdictie nou creat, judecatorului de drepturi si
libertati. Aceasta corespunde fazei de urmarire penala, care este o faza preparatorie
a procesului penal.

c) Functia de verificarea a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata. Aceasta

functie este atribuita unui organ de jurisdictie nou – judecatorului de camera
preliminara, faza intermediara si anume fazei de camera preliminara. Ea este
prevazute intre urmarire si judecata, adica dupa finalizarea urmarii si inainte de
inceperea procesului penal.

d) Functia de judecata care este atribuita instantei de judecata ( instanta penala).

Functiile judiciare se exercita din oficiu, afara de cazul in care legea prevede altfe. Prin
aceasta prevedere a fost retinut principiul oficialitatii din CPP anterior. Se confunda
functiile cu atributiile. Atributiile se exercita din oficiu si in mod obligatoriu, functiile nu se
exercita totdeauna din oficiu ( numai cea de urmarire si nu chiar tot timpul). Functia de
dispozitie a drepturilor si a libertatilor nu se exercita niciodata din oficiu, ci doar la
sesizare.

Exercitarea unei functii judiciare este in principiu incompatibila cu exercitarea oricarei alte
functii judiciare, incompatibilitatea fiind o consecinta a separatiei puterilor cu o exceptie –
functia de verificare a legalitatii trimiterii sau netrimiterii in judecata care este compatibila
cu functia de judecata.

Page 5 of 5