Sunteți pe pagina 1din 2

PROCEDURA CODECIZIEI

Reglementare legală: Articolul 294 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
Chestiuni generale:
- după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este procedura legislativă ordinară;
- anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona procedura codeciziei era utilizată
excepţional;
- introducerea procedurii are loc prin Tratatul de la Maastricht, aplicabilitatea ei fiind
extinsă prin Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de la Nisa;
- astăzi procedura este utilizată în vederea luării deciziilor în peste 80 de domenii

Paşii procedurali:
1. Propunerea Comisiei:
Potrivit Tratatului de la Lisabona dreptul de iniţiativă legislativă aparţine doar Comisiei
Europene, cu excepţia situaţiilor când tratatul prevede altfel, de exemplu în domeniul
cooperării judiciare în materie penală.propunerea Comisiei este rezultatul unui larg proces de
consultare unde sunt implicţi diverşi experţi naţionali şi internaţionali, ONG-uri şi diferite
departamente ale Comisiei;
Propunerea se adoptă de către colegiul comisarilor şi se publică în Jurnalul Oficial seria C.
2. Înaintarea propunerii Comisiei Parlamentului European, Consiliului UE, parlamentelor
naţionale, Comitetului Economic şi Social, Comitetului Regiunilor;
3. Opinia parlamentelor naţionale
Pasul procedural introdus prin Tratatul de la Lisabona serveşte conferirea rolului de paznic al
respectării principiului subsidiarităţii pentru parlamentele naţionale. Toate propunerile
Comisiei, iniţiativele unui grup de state membre, ale Parlamentului European, ale CJE, BCE
şi BEI se trimit în acelaşi timp Parlamentului şi Consiliului. Parlamentele naţionale au ulterior
8 săptămâni la dispoziţie în vederea emiterii unor avize motivate. În ipoteza în care o treime
(sau o pătrime în dacă proiectul de act normativ intervine în domeniul libertăţii, securităţii şi
justiţiei) din voturile alocate parlamentelor naţionale contestă respectarea de către propunerea
legislativă a principiului subsidiarităţii, Comisia trebuie să reanalizeze propunerea, decidând
menţinerea, modificarea sau anularea propunerii.
În faza adoptării propunerii legislative, dacă în Parlamentul European jumătate plus unu din
voturi sau în Consiliul UE 55% din voturi consideră că propunerea nu respectă principiul
subsidiarităţii aceasta nu va mai fi analizată.
4. Consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, când este
necesar;
5. Prima citire a PE (de regulă durează 15 luni)
În urma acestei citiri se elaborează de către un raportor o poziţie, care este dezbătută în
comisia parlamentară relevantă, este dezbătută în sesiunea plenară şi adoptată cu majoritate
simplă. PE nu are posibilitatea respingerii în prima citire a proiectului Comisiei, dar poate
solicita acesteia să retragă propuenrea sau poate propune amendamente foarte multe, care
practic modifică fundamental propunerea (caz în care Comisia desigur poate recurge la
adoptarea unei noi propuneri).

6. Modificarea de către Comisie a propunerii legislative (dacă este cazul);


7. Prima cititre a Consiliului UE
Pronnunţarea Consiliului UE privind propunerea legislativă are loc doar ulterior pronunţării
PE.
Există trei posibilităţi:
- Consiliul acceptă fără modificări propunerea Comisiei care nu a fost modificată de către
PE  actul se consideră adoptat (se votează cu majoritte calificată)  procedura se
încheie;
- Consiliul acceptă amendamentele propuse de PE care au fost încorporate în propunerea
Comisiei  actul se consideră adoptat (se votează cu majoritte calificată)  procedura se
încheie;
- Consiliul propune modificări  se adoptă o poziţie comună (unanimitate) procedura
continuă1;
8. Trimiterea propunerii modificate (poziţia comună) de către Consiliu la PE pentru cea de a
doua lectură
9. A doua lectură a PE (durată: trei – patru luni)
Posibilităţi:
- adoptarea poziţiei comune  act adoptat  finalul procedurii;
- lipsa luării unei decizii privind adoptarea sau modificarea poziţiei comune în trei sau patru
luni  act considerat adoptat  final procedură;
- respingrea poziţiei comune (cu majoritate absolută)  act neadoptat  final procedură;
- modificarea poziţiei comune (cu majoritate absolută)  continuarea procedurii;
10. Opinia Comsiei privind modificările poziţiei comune propuse de către PE
- dacă Comisia dă cel puţin un vot negativ privind unul dintre amendamentele propuse
modificările propuse trebuie adoptate de Consilu cu unanimitate;
11. Cea de a doua citire a Consiliului (3-4 luni)
Posibilităţi:
- aprobarea poziţiei comune modificate  adoptarea actului  finalul procedurii;
- respingerea modificărilor aduse poziţiei comune  convocarea Comitetului de Conciliere
 finalul procedurii;
12. Adoptarea textului comun de către Comitetul de conciliere (6 săptămâni);
13. Adoptarea textului comun de către PE (majoritate simplă) şi Consiliu (majoritate
calificată)  act adoptat  final procedură;
SAU
14. Lipsa adoptării textului comun  neadoptarea actului  final porcedură;
15. Comitetul de conciliere nu adoptă un text comun  neadoptarea actului  final
procedură;

1
Adoptarea poziţiei comune durează de regulă între 10 şi 15 luni.

S-ar putea să vă placă și