Către

Tribunalul Bihor
- Secția a II-a Civilă –

Subsemnatul Virginaș Ciprian Andrei, având CNP 1770502054693, legitimat prin CI

seria XH nr. 885565, domiciliat în Oradea, str. Aurel Lazăr nr. 21, ap. 9/A, având domiciliul
procesual ales la Ursuța și Asociații – S.P.A.R.L., situat în Ordea, str. George Enescu nr. 1,
camera 4, parter, jud. Bihor, prin avocat justificat cu împuternicirea avocațială alăturată, cu
respect, formulez prezenta:

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

În contradictoriu cu:
Alianz – Țiriac Asigurări S.A., cu sediul în București, Sector I, str. Căderea Bastiliei nr.
80 – 84, având cod de identificare fiscală 6120740, J40/15882/1994, în calitate de pârâtă și cu
Grozavu Gheorghe, având CNP 1790115130587, legitimat prin CI seria KZ nr. 330558
eliberat de SPCLEP Cernavodă la data de 14.01.2016, cu domiciliul în sat Rasova, comuna
Rasova, jud. Constanța, în calitate de intervenient forțat, solicitându-vă ca prin hotărârea
pe care o veți pronunța să dispuneți obligarea pârâtei Alianz – Țiriac Asigurări S.A.., la
plata în favoarea subsemnatului a sumei de 300.000 Euro cu titlu de daune morale, în
vederea reparării prejudiciului suferit în urma accidentului produs din culpa
intervenientului forțat Grozavu Gheorghe:
Solicităm obligarea pârâtei la plata în favoarea subsemnatului a cheltuielilor de
judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Vă rugăm să constatați că în conformitate cu disp. art. 29 alin. (1) lit. i) din OUG
80/2013, prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, având în vedere
faptul că, are ca şi obiect despăgubiri civile pentru un prejudiciu care izvorăște dintr-o cauză
penală, respectiv din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, pentru care intervenientul a
fost cercetat în calitate de inculpat în cadrul dosarului penal nr. 1599/P/2017 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sibiu.
 I) În fapt, la data de 30.03.2017, în jurul orei 19:00, intervenientul Grozavu Gheorghe,
a condus autoutilitara marca Iveco, având nr. de înmatriculare CT-30-ZGP pe şoseaua DN 1, din
direcţia Râmnicu Vâlcea către Sibiu. La kilometrul 299+500m a început efectuarea unei manevre
de 180 grade de întoarcere neregulamentară spre stânga (adică pe sensul opus de mers), spre
sensul de mers Sibiu – Tălmaciu, moment în care a acoperit aproape întreaga suprafața
carosabilă de pe sensul său de mers și a provocat accidentul rutier.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtei reiese din faptul că autoutilitara condusă de către
intervenient, la data de producerii accidentului avea încheiată polița de asigurare RCA – seria
RO07R7YD nr. 115558747 - la societatea Alianz Țiriac. Aceste aspecte reies din
corespondența purtată cu B.A.A.R. în data 29-30.06.2021, pe care o anexăm prezentei.
În urma constatării evenimentului rutier de către organele de poliție rutieră, a fost format,
pe numele intervenientului forțat Dosarul de urmărire penală nr. 1599/P/2017, înregistrat pe
rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, pentru infracțiunea de vătămare corporală din
culpă.
Ca și consecință imediată, subsemnatul am suferit o vătămare corporală evaluată până în
momentul de față la 95 de zile de îngrijiri medicale conform Raportului de expertiză medico –
legală nr. 3241/03.07.2017.
În esență, subsemnatul am fost diagnosticat cu leziuni la nivelul coloanei vertebrale,
respectiv o fractură bipiramidală sechelară, traumatism vertebro – medular cu fractură luxație C6
– C7, motiv pentru care am fost și spitalizat pe secția de neurochirurgie. Datorită zonei lezate,
subsemnatul riscam să rămân cu o paralizie la nivelul membrelor inferioare și, după cum voi
expune în continuare, repercursiunile accidentului își fac simțită prezența și în ziua de azi, în
sensul că mi-a fost fie diminuat fie pierdut simțul tactil în unele zone ale corpului.

II) Vinovăția intervenientului forțat reiese din Raportul de expertiză tehnică efectuat
de către expertul Cristea Sorin V. în cursul urmăririi penale. Potrivit art. 27 alin. (2) teza II
Cod pr. pen. ,,Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei
civile’’.
Așadar, potrivit concluziilor lucrării științifice (pct. 6.1., pag. 37 din raport)
autovehiculele care circulau pe direcția Râmnicu Vâlcea – Sibiu (cum este cazul
intervenientului) nu aveau dreptul, ca pe sectorul de drum unde s-a produs evenimentul rutier, să
efectueze o manevră de întoarcere stângă pentru a intra pe sensul Sibiu – Râmnicu Vâlcea.
La fig. 26, pag. 32/53 din raport, se observă intersecția unde s-a produs evenimentul.
Fotografia este realizată pe sensul de mers Râmnicu Vâlcea către Sibiu. Imaginea ilustrează cele
două benzi pe care s-a produs evenimentul rutier, cu mențiunea că imaginea este captată din sens
opus, de unde și mențiunea ,,privire spre Râmnicu Vâlcea’’.

2
 Se remarcă marcaje pe ambele benzi de mers, care indică obligatoriu înainte, marcaje pe
care intervenientul le-a nesocotit, precum și parapetul de beton care delimitează sensurile de
mers.
În partea stângă a imaginii se observă sensul de mers către localitatea Veștem. Doar cei
care doreau să se încadreze spre localitatea de Veștem, venind dinspre Sibiu către Râmnicu
Vâlcea (adică pe sensul opus de mers celui pe care s-a produs evenimentul rutier), aveau
posibilitatea să părăsească drumul principal și să vireze stânga, motiv pentru care a fost plasat un
marcaj discontinuu care permitea această manevră.
Pentru a vă putea forma o părere concretă față de configurația drumului, depunem
inclusiv fotografii din apriții de presă, realizate la momentul accidentului.
Expertul a indicat (pct. 6.10. pag. 40 din raport) că starea de pericol a fost generată de
intervenient, atunci când a început manevrele de pregătire a întoarcerii spre stânga și s-a
înscris în concret pe o traiectorie de întoarcere (pct. 6.9. pag. 40 din raport).
În cauză au fost formulate obiecțiuni. Cu excepția unor erori materiale care au fost
rectificate de către expert, argumentele evocate de către intervenient au fost respinse ca fiind
neîntemeiate.
În răspunsul la obiecțiuni (pag. 8/13, figura 1) regăsim o altă fotografie de la
momentul producerii evenimentului, din care reiese starea marcajului de pe carosabil, marcaj
care indică obligatoriu înainte. În prim plan se observă autoutilitara, iar în partea dreaptă
echipajele de poliție și cele medicale.
În cele din urmă s-a efectuat și un supliment la raport, care nu a schimbat decât parțial
concluziile expertului tehnic. În esență, concluziile au rămas aceleași, respectiv s-a reținut că
la data producerii evenimentului rutier existau marcaje perfect vizibile, care interziceau
manevra de întoarcere și că, nerespectarea acestora a determinat efectuarea unei manevre
neregulamentare care a jucat un rol primordial în lanțul cauzal.
Astfel, marcajele le regăsim descrise la art. 75 alin. (2) din Capitolul IV Secțiunea 4 din
ROUG 192/2002 astfel: ,,Marcajele se aplică pe suprafața părții carosabile a drumurilor
modernizate, pe borduri, pe lucrări de artă, pe accesorii ale drumurilor, precum și pe alte
elemente și construcții din zona drumurilor’’.
Pe de altă parte, indicatoarele sunt reglementate la Capitolul IV Secțiunea 2 din
Regulament art. 65 alin. (1) și urm. ,,Indicatoarele se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a
sensului de mers. În cazul în care condițiile locale împiedică observarea din timp a
indicatoarelor de către conducătorii cărora li se adresează, ele se pot instala ori repeta pe
partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spațiu interzis circulației
vehiculelor, deasupra părții carosabile sau de cealaltă parte a intersecției, în loc vizibil pentru
toți participanții la trafic’’
De subliniat este şi faptul că în dosarul cu nr. 1599/P/2017 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sibiu, Grozavu Gheorghe, inculpat în respectiva cauză, nu a solicitat nici

3
efectuarea unei alte expertize şi nici participarea unui expert asistent la expertiza
desfăşurată în cauză, neexistând aşadar nici două expertize ale căror concluzii să fie
contradictorii şi nici opinii divergente ale unor experţi.

De asemenea, nici organul de urmărire penală nu a considerat necesar să dispună

efectuarea unei noi expertize ori să procedeze la audierea expertului, în condiţiile
prevăzute de art. 181 alin. (1) C.P.P., potrivit căruia „Organul de urmărire penală sau
instanţa dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de
expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de
expertiză există contradicţii, iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea
expertului.”
Prin manevra neregulementară, intervenientul a încălcat următoarele dispoziții
legale:
Cod Rutier - OUG 195/2002
- art. 35 alin. (1) ,, Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu
afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporala a
persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private’’;
- art. 54 alin. (1) ,, Conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a
direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea
rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care
urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și
să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți
participanți la trafic’’.
Regulamentul de aplicare (ROUG) al OUG 195/2002 privind Codul Rutier
- art. 107 alin. (1) ,,La intersecțiile prevăzute cu indicatoare și/sau cu marcaje pentru
semnalizarea direcției de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile
corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și sunt obligați să
respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor;
- art. 108 ,,Schimbarea direcției de mers prin virare la dreapta sau la stânga este interzisă
în locurile unde sunt instalate indicatoare cu această semnificație’’;
- art. 109 ,,Dacă în apropierea unei intersecții este instalat un indicator sau aplicat un
marcaj care obligă să se circule într-o anumită direcție, vehiculele trebuie să fie conduse numai
în direcția sau direcțiile indicate’’;

4
 - art. 116 alin. (2) ,,Intenția conducătorilor de autovehicule, tramvaie sau mopede de a
schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate sau de a intra într-un
asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga
sau care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în
funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara
localităților, înainte de începerea efectuării manevrelor’’;
- art. 126 pct. b ,,se interzice întoarcerea vehiculului b) în intersecțiile în care este
interzis virajul la stânga, precum și în cele în care, pentru efectuare, este necesară manevrarea
înainte și înapoi a vehiculului’’.

III) Soluția din procesul penal

Din neatenție, sau probabil din lejeritate, organele de urmărire penală au trecut peste
concluziile expertului tehnic, fără să expună un raționament logico – juridic pertinent, astfel
că dosarul a fost clasat prin Ordonanța din 04.12.2019. Desigur, soluția de clasare nu ne poate
fi opusă în procesul civil față de prevederile art. 28 alin. (1) teza II Cod pr. pen. ,, Instanța
civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea
ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite’’. Mai mult, în speță nici
măcar nu discutăm despre o hotărâre de achitare/încetare ci de o ordonanță a procurorului,
menținută de judecătorul de cameră preliminară prin încheiere.
Soluția de clasare a fost atacată și menținută de prim procuror, astfel că m-am adresat
Judecătorului de Cameră Preliminară.
Prin Încheierea nr. 802/17.07.2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar unic nr.
2005/306/2020, plângerea subsemnatului a fost admisă, soluția de clasare a fost infirmată și s-
a dispus începerea judecății cu privire la intervenient, în conformitate cu prevederile art. 341
alin. (7) pct. 2 Cod pr. pen. .
Pentru a pronunța această soluție, Judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere
următoarele idei principale:
a) nesinceritatea declarației intervenientului – în concret acesta a arătat inițial că ar fi
renunțat la efectuarea manevrei de întoarcere pentru că a sesizat marcajele (declarația de
suspect din 12.12.2017, pag. 2, paragraf 9), iar ulterior a revenit și a precizat că marcajele
erau insesizabile, fiind șterse;
b) faptul că intervenientul a demarat manevra de întoarcere, concluzie care se
desprinde din poziționarea pe carosabil a autoutilitarei, respectiv din faptul că ansamblul
rutier ocupa ambele benzi de mers;
c) vizibilitatea clară marcajului obligatoriu;
d) faptul că, în virtutea calității sale de șofer profesionist, intervenientul trebuia să
manifeste atenție sporită.

5
 Încheierea a fost atacată de către intervenient la Tribunalul Sibiu. În mod
surprinzător, Tribunalul Sibiu, prin Încheierea nr. 102/05.10.2020 admite contestația, dispune
desființarea Încheierii nr. 802/17.07.2020 și trimite cauza Judecătoriei Sibiu pentru
rejudecare.
Vă rugăm să acordați deosebită atenție considerentelor acestei soluții. În acest sens. vă
rugăm să observați că niciuna din criticile aduse de către intervenient nu au fost primite de
către instanța de control judiciar, acestea nefiind nici măcar antamate ori analizate în detaliu.
Soluția de trimitere spre rejudecare s-a grefat exclusiv pe o nulitate relativă de
procedură invocată din oficiu de către Tribunal, care a observat că, odată cu judecarea pe
fond a plângerii, s-a omis citarea în cauză a Spitalului Județean de Urgență Oradea și a celui
din Sibiu, care s-au constituit parte civilă în cauză și care, potrivit Tribunalului aveau interes
să participe în procedura de cameră preliminară pentru a-și expune apărările proprii.
Din acest punct de vedere, optica juridică a Tribunalului este lipsită atât de simț juridic
cât și de simț practic. Spitalele aveau tot interesul ca soluția de începere a judecății dispusă
prin Încheierea nr. 802/17.07.2020 să fie menținută, întrucât în ipoteza stabilirii culpei
intervenientului (inculpatului) de către instanța penală de fond, puteau să își valorifice
pretențiile împotriva acestuia fie în cadrul procesului penal, fie pe cale separată în fața
instanțelor civile.
Actualmente, spitalele nu pot recupera sumele de bani alocate cu spitalizarea
subsemnatului în mod facil direct de la intervenient, fiind nesar să îi demonstreze culpa în fața
unei instanțe civile, dar nici de la subsemnatul, față de efectele Deciziei CCR nr.
818/05.12.2019 prin care sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane” din cuprinsul
art.320 alin. (1) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății fusese declarată
neconstituțională.
În mod deloc surprinzător, odată cu rejudecarea cauzei, unitățile spitalicești nu au
adus obiecțiuni cu privire la plângerea formulată de către subsemnatul și nici nu și-au
exprimat părerea cu privire la ,,nevinovăția’’ intervenientului.
Cu toate acestea, dincolo de orice logică juridică și cu ignorarea argumentelor deja
expuse de către un judecător de cameră preliminară, fără a avea la dispoziție material
probatoriu sau argumente de noutate față de cele analizate de primul judecător prin Încheierea
nr. 802/17.07.2020, judecătorul învestit cu rejudecarea cauzei respinge plângerea
subsemnatului și menține soluția de clasare prin Încheierea nr. 267/17.02.2021.
În mare, acest judecător a explicat că realizarea unei manevre de întoarcere prin loc
nepermis a unei autoutilitare care tracta o semiremorcă, de gabaritul celei despre care
discutăm în speță, nu era aptă să pună în pericol siguranța celorlalți conducători auto de pe
același sens de deplasare.
Totodată, contrazicând concluziile tehnice ale expertului, a primului judecător de
cameră preliminară precum și planșele fotografice din cadrul dosarului de urmărire penală și
din raport – din care reiese clar că intervenientul intrase pe o traiectorie de întoarcere și că

6
inclusiv la momentul constatării accidentului de către organele de poliție autoutilitara era
înclinată spre stânga, cu partea din spate a semiremorcii obstrucționând jumătate din banda I –
judecătorul arată că intervenientul nici măcar nu ar fi efectuat o manevră de întoarcere.
Or, este firesc că manevra de întoarcere nu a fost finalizată, pentru că dacă ar fi ajuns
să se suprapună și pe sensul opus de mers, erau șanse să se producă o adevărată tragedie și să
fie vătămate și alte persoane. Simpla demarare a manevrei de întoarcere a făcut ca partea din
spate a autotulitarei să ocupe ambele sensuri de mers, împrejurare care m-a pus în
imposibilitate să evit coliziunea.

IV) Justificarea daunelor morale

Cu privire la daunele morale solicitate de către subsemnatul, vă rog a constata că suma
pretinsă este rezonabilă şi pe deplin justificată, raportat la consecinţele pe care accidentul rutier
le-a avut asupra stării fizice, psihice a subsemnatului şi a dificultăţilor pe care am fost nevoit să
le îndur în viaţa cotidiană.
Accidentul şi-a lăsat amprenata în mod covârșitor asupra integrităţii fizice a
subsemnatului. După cum am antemenţionat, vătămările suferite au fost evaluate la 95 zile de
îngrijiri medicale.
Am fost spitalizat efectiv timp de 11 zile după accident și am suferit o intervenție
chirurgicală la nivelul coloanei vertebrale.
Arăt că, am fost nevoit să stau imobilizat pe aproape toată perioada convalescenţei,
pierzând din greutate 20 kg (de la 90 la 70kg) şi că, până în prezent, resimt dureri la nivelul
coloanei mai ales la locul în care am suferit intervenția chirurgicală. Acestea îmi afectează
postura şi îmi crează dificultăţi la mers, existând şi o acutizare a durerilor în cazul schimbărilor
climaterice bruşte.
În concret evenimentul rutier s-a produs în 30.03.2017, însă abia în luna iulie am reușit
să mă ridic din pat și să umblu din nou. În vederea recuperării cel puțin parțiale am fost nevoit
să solicit acordarea concediului medical până în luna octombrie 2017.
Pe toată perioada recuperării am depins în mod exclusiv de ajutorul mamei mele, care
deși are o vârstă înaintată, mi-a stat alături zi de zi și a fost nevoită să mă sprijine până și în
realizarea toaletei zilnice, chestiune care mi-a produs puternice stări de neputință, anxietate și
chiar episoade de depresie.
Mă aflam imposibilitate de a mă deplasa fără cârje, iar în vederea înlăturării consecinţelor
vătămătoare ale întregului eveniment a fost necesar să trec printr-o procedură anevoioasă de
recuperare, care a implicat numeroase proceduri de kinetoterapie.
În urma evenimentului rutier mi-am pierdut parțial simțul tactil de la brâu în jos, în
unele zone chiar nemaiavând deloc sensibilitate la atingere. Această împrejurare mi-a afectat
inclusiv sistemul sexual reproducător, care a generat o semi impotență funcțională.

7
 La aproape 4 ani de la incident mărturisec că nu mi-am recăpătat funcția tactilă și se
prea poate ca sistemul nervos, prin lezarea coloanei vertabrale, să fie iremediabil afectat.
Situația este indescriptibil de frustrantă și îmi provoacă o angoasă constantă mai ales în
contextul în care în viitor aș dori să îmi întemeiez propria familie.
Nu mai pot alerga și în esență nu pot realiza efort fizic susținut, motiv pentru care am
fost nevoit să renunț la multe întâlniri sociale sau activități sportive pe care le realizam
anterior cu prietenii sau colegii de serviciu.
Subsemnatul sunt de profesie consilier juridic, iar înainte de accident eram trimis în
deplasare de multe ori pe teritoriul țării, sau chiar detașat pe teritoriul unor anumite localități. De
exemplu, la momentul producerii accidentului fusesem detașat în București și mă aflam în drum
spre casă.
Pentru a mă adapta noilor condiții de sănătate, care nu îmi mai permit să conduc pe
distanțe mari, am fost nevoit să îmi modific regimul de muncă. În acest sens, am fost forțat să
întreprind strict muncă de birou, putând să stau doar pe perioade relativ scurte în picioare, fiind
chiar menajat de către colegii de lucru, împrejurare care a continuat să îmi amplifice
sentimentele de frustrare și neajutorare. În esență, perioada de convalescență a constituit o
piedică semnificativă din punct de vedere profesional.
Într-o analiză de fineţe, profesorul Liviu Pop remarca, pe de o parte, că este evident că
art. 253 alin. (3) lit. b) C. civ., ce permite judecătorului să ia orice măsuri pentru repararea
prejudiciului, se referă, de regulă, la mijloace de reparare în natură a daunelor morale care au fost
cauzate prin fapte ilicite de încălcare a personalităţii umane.
În acelaşi timp însă, şi „acordarea de compensaţii băneşti, care pot oferi alinarea
suferinţelor, echilibru şi unele satisfacţii, de asemenea, morale, este un mijloc de reparare în
natură a unora dintre aceste prejudicii. Compensaţiile băneşti, deşi nu sunt destinate să
înlocuiască o valoare afectivă pierdută sau lezată cu o sumă de bani, pot oferi persoanei afectate
o anumită compensaţie pentru răul încercat sau o uşurare oarecare, pe cale indirectă, pentru
suferinţele îndurate sau pe care le îndură1.
În aceeași ordine de idei, Înalta Curte reținea în considerentele Deciziei nr.
3121/15.10.2013 că ,,daunele morale au semnificaţia unei compensaţii, a unei satisfacţii acordate
victimei. Trebuie reţinut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menţine la
nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferinţe de ordin psihic, dăunează
climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de
nelinişte, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm şi paşnic al vieţii sufleteşti, deci o
daună" (s.n.). Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă,
nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în
care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman

1
L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaţiile. Vol. III. Raporturile obligaţionale extracontractuale, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2020, p. 289

8
şi a reacţiilor sale (s.n.). De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune
problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare
nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul
despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă’’.
Contrar înţelesului obişnuit al termenului "reparaţie", sensul juridic al acestuia vizează
înlăturarea, suprimarea efectelor nocive pe care le presupune prejudiciul, nicidecum refacerea
sau reconstituirea lor.
Astfel, ilustrul jurist Mihail Eliescu, referindu-se la atingerile aduse valorilor morale ale
omului, afirma că "sancţiunea lor este una specifică. Este vorba nu de o reparare, care, în dreptul
nostru, nu poate să compenseze decât un prejudiciu patrimonial, iar nu unul moral, ci de o
satisfacţie social-morală menită să restabilească, în mod adecvat, un drept nepatrimonial". Într-o
formulă generică, le-am numit remedii adecvate situaţiei injuste a victimei ("reparation
appropriee", cum spun astăzi autorii francezi).2
O daună morală se produce atunci când o vătămare este adusă spiritului/sufletului unei
fiinţe umane. Mai concis, dauna morală este consecinţa vătămării spiritului uman. Evident,
spiritul/sufletul fiind imaterial, incorporal, acesta nu va putea să fie prins, atins, palpat - în
maniera în care, bunăoară, luăm contact direct cu propriul corp sau cu cel al altui seamăn, cu
lumea animală, vegetală sau a lucrurilor.
Spiritul/sufletul, încarnându-se, "formează" astfel lumea morală/interioară a fiinţei
umane, animând astfel corpul, învelişul său extern.
Spiritul/sufletul poate să fie lezat (şi) prin vătămarea adusă corpului, adică pe cale de
repercutare, de răsfrângere. Astfel, vătămarea adusă învelişului extern/corpului se poate propaga
până în lumea morală/interioară, producând aici o daună morală. Să alegem un exemplu concret
spre o mai facilă înţelegere. În urma unui accident rutier, o persoană (nevinovată) îşi pierde un
braţ, acesta fiindu-i amputat. Victima va putea obţine daune materiale, constând, de pildă, în
cheltuielile pe care le-a făcut cu tratamentele, medicaţia, spitalizarea ori pentru a se achiziţiona o
proteză, un braţ bionic.
Alocarea de daune morale este, deopotrivă, perfect justificată/legală. Lumea
morală/interioară a fiinţei umane este aici profund bulversată. Durerea, suferinţa, angoasa,
deziluzia, neputinţa, dar şi alte stări, trăiri, sentimente la fel de funeste cuprind sufletul în
al lor cortegiu, slăbindu-l, dezechilibrându-l. Iată cum se exprimă, dar în acelaşi sens, un
învăţat din secolul al XVII-lea, într-o lucrare de referinţă: "Anumite insatisfacţii şi motive de
nemulţumire au legătură fie cu un neajuns trupesc, al minţii, fie cu soarta nedreaptă, lucruri care
rănesc sufletul omului, produc acea stare de melancolie şi numeroase alte inconveniente (...).
Infirmităţile şi imperfecţiunile corpului nostru, precum şchiopătatul, cocoaşa, surzenia, orbirea -
cu care unii dintre noi s-au născut sau care au survenit în timpul vieţii în mod accidental -, îi
chinuie pe mulţi semeni.3
2
M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 450
3
extras din Revista Romana de Drept Privat nr. 3 din 2020

9
 Concluzionând, vă rog a observa că prezenta cauză prezintă suficiente particularități care
pot fi avute în vedere pentru cuantificarea daunelor morale. Aceste particularități pot ajuta la
creionarea unei imagini de ansamblu asupra suferințelor încercate de către subsemnatul și
demonstrează că sumele pretinse sunt pe deplin justificate prin prisma repercutării efectelor
accidentului, fără însă a constitui o îmbogățire fără justă cauză. Ca atare, solicit respectuos
admiterea prezentei cereri de chemare în judecată.

În drept: îmi întemeiez cererea pe disp. art. 2223 alin. (1) Cod civil; Norma nr. 20 din
27 iulie 2017 privind asigurările auto din România; art. 11, art. 14, art. 22 din Legea 132/2017
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
În probațiune: solicităm încuviințarea probei cu înscrisuri și planșe fotografice;
- a probei testimoniale prin audierea martorilor Chirilă Otilia – Anca, domiciliată
în mun. Oradea, str. Menumorut nr. 6, bl. D105/B, et. 6, apart. 19 și Mazilescu Radu,
domiciliat în mun. Oradea, str. Tarcăului nr. 11A, în vederea dovedirii dimensiunii
daunelor morale, respectiv a gravității și întinderii consecințelor lăsate de accidentul rutier
asupra psihicului și fizicului subsemnatului
- efectuării unei expertize medico – legale pentru a determina dacă în concret
subsemnatul am suferit o infirmitate ca urmare a accidentului rutier, în contextul în care în
urma fracturii de coloană suferite mi-am pierdut simțul tactil în unele zone ale corpului;
totodată ar fi necesară această probă pentru a stabili dacă numărul de zile de îngrijiri medicale
ar trebui amplificat;
- acvirarea dosarului penal nr. 1599/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sibiu.

Anexez prezentei:
 Împuternicire avocaţială
 Actele amintite din dosarul de urmărire penală
 Corespondența cu BAAR
 Planșe fotografice

Cu aleasă considerație,
Virginaș Ciprian Andrei

10
Prin avocat

11