Dosarul nr.

2-1943/18 (12-2-55914-16082018)

HOTĂRÂRE
(în numele Legii)
Dispozitivul Hotărârii pronunțat public la data de 21 decembrie 2020;
Hotărârea întocmită integral la data de 22 ianuarie 2021.

21 decembrie 2020 mun. Chișinău

Judecătoria Chișinău (sediul centru)

Instanța compusă din:
Președintele ședinței,
Judecător Crigan Dragoș
Grefieri: Mangîr Stanislav, Comanac Dina, Frumosu Alexandrina,
Ghețiu Alina, Calugher Nina.

cu participarea reclamantului Suhomlinov Alexandru, a reprezentantului

reclamantului Suhomlinov Alexandru – avocat Slusarenco Svetlana în temeiul MA
cu nr. *****din data de 16 octombrie 2018, a reprezentantului pârâtului Î.C.S. O.P.
„Argus S” S.R.L. – avocat stagiar Guigov Alexandru în temeiul MAS cu nr.
*****din 28 aprilie 2020 și în lipsa intervenienților accesorii Inspectoratul de Stat
al Muncii și Mutruc Denis, care au fost legal citați despre data, ora și locul
petrecerii ședinței de judecată,

a examinat în ședința de judecată publică, în sediul instanței, cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Suhomlinov Alexandru către Î.C.S. O.P.
„Argus S” S.R.L., intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii și Mutruc
Denis cu privire la încasarea indemnizației unice în legătură cu pierderea
capacității de muncă, a venitului ratat, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de
judecată.
a constatat:

Argumentele participanților la proces:

1. La data de 27 iulie 2018, reclamantul Suhomlinov Alexandru s-a adresat cu o
cerere de chemare în judecată către Î.C.S. O.P. „Argus S” S.R.L., intervenient
accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii și Mutruc Denis cu privire la încasarea
indemnizației unice în legătură cu pierderea capacității de muncă, a venitului ratat,
a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.
2. În motivarea acțiunii, reclamantul Suhomlinov Alexandru a indicat că, în
perioada 02.07.2012 - 03.02.2014, a activat la Î.C.S. „Argus-Teh” S.R.L., în
calitate de ***** superior. La data de 26 ianuarie 2013, pe teritoriul S.A. „Petrom-
Moldova”, în timpul executării obligațiilor de serviciu și investigării obiectivului
dat în vederea înzestrării acestuia cu sistem de video monitorizare, reclamantul a
suferit un accident grav de muncă și a fost în imposibilitate de a mai activa,
aflându-se în concediu medical timp de 9 luni.
3. De asemenea susține că, cazul accidentării reclamantului a fost investigat de
Inspectoratul Teritorial de Muncă Chișinău, care la finisarea examinării cazului a
întocmit procesul-verbal privind cercetarea accidentului grav de muncă ***** din
25 februarie 2013. Conform pct. 7.2, 7.3, 7.4 al procesului-verbal, s-a constatat că
angajatorul nu a asigurat în măsură deplină regulile de securitate la locul de muncă
și că la momentul executării lucrărilor lipseau mijloacele de producție, sarcina de
muncă și mediul de muncă, ceea ce denotă responsabilitatea angajatorului în
producerea accidentului grav de muncă menționat.
4. Totodată susține că, în urma accidentului de muncă, capacitatea de muncă a
reclamantului Suhomlinov Alexandru s-a redus cu 40%, iar tratamentul medical
acestuia continuă și în prezent.
5. Indică că, deoarece Î.C.S. „Argus-Teh” S.R.L. după producerea accidentului
de muncă, nu i-a achitat indemnizația unică care urma să-i fie achitată în cazul
pierderii capacității de muncă, la 22 iunie 2018 a expediat în adresa Î.C.S. „Argus-
Teh” S.R.L. o cerere prealabilă prin care a solicitat calcularea și achitarea
indemnizației unice care i se cuvine în legătură cu pierderea capacității de muncă
în urma accidentului grav de muncă, suferit de ultimul în timpul executării
obligațiilor de muncă la 26.01.2013 și calcularea și achitarea venitului ratat din
cauza reducerii capacității de muncă cu 40%, din data stabilirii reducerii capacității
de muncă și până la restabilirea deplină a capacității de muncă.
6. Relevă că, cererea prealabilă menționată a fost primită de către Î.C.S. „Argus-
Teh” S.R.L. la data de 27.06.18, dar până în prezent, indemnizația unică în
legătură cu pierderea de către reclamant a capacității de muncă în urma
accidentului grav de muncă și venitul ratat din cauza reducerii capacității de muncă
cu 40%, nu i-au fost achitate.
7. Susține că potrivit adeverinței ***** din 25.05.18, eliberată de către Î.C.S.
„Argus-Teh” S.R.L., Suhomlinov Alexandru a activat la firma menționată în
perioada 0*****. În perioada anterioară datei producerii accidentului de muncă în
care Suhomlinov Alexandru a avut de suferit, pentru lunile iulie 2012-ianuarie
2013, acestuia i-au fost achitate plăți salariale, în total 39585,28 lei (2680,27 lei
(iulie) + 6392,00 lei (august) + 4848,00 lei (septembrie) + 4903,16 lei (octombrie)
+ 5388,85 lei (noiembrie) lei + 4384,00 lei (decembrie) + 10999,60 lei (ianuarie
2013)). Salariul mediu calculat din această sumă constituie 5655,04 lei (39585,28
lei/7 luni). Perioada în care Suhomlinov Alexandru a pierdut capacitatea de muncă
de 40%, în intervalul de timp 26.01.2013 - 26.06.2018 constituie 65 luni.
Calculând venitul ratat de către Suhomlinov Alexandru, din cauza reducerii
capacității de muncă a acestuia, conform art.1418 Cod Civil al RM, constată că
acesta constituie 2 262,01 lei (5 655,04 lei x 40%) lunar, iar pentru perioada de 65
luni, venitul ratat de către acesta, constituie 147 030,65 lei (2262,01 lei x 65 luni).
8. La fel indică că, încasarea de la Î.C.S. „Argus-Teh” S.R.L. în beneficiul
reclamantului Suhomlinov Alexandru a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu
moral, pentru suferințele suportate urmare a vătămării reclamantului în urma
accidentului de muncă suportat în timpul executării obligațiilor de muncă, ar fi o
satisfacție echitabilă.
9. În ședința de judecată reprezentantul reclamantului Suhomlinov Alexandru –
avocat Slusarenco Svetlana, a susținut acțiunea înaintată pe motivele de fapt și de
drept invocate, solicitând încasarea din contul pârâtului Î.C.S. „Argus-S” S.R.L. în
beneficiul lui Suhomlinov Alexandru suma de 154 000,00 lei cu titlu de
indemnizația unică, în legătură cu pierderea de către Suhomlinov Alexandru a
capacității de muncă în urma accidentului de muncă, suferit în timpul executării
obligațiilor de muncă la 26.01.2013, suma de 147 030,65 lei cu titlu de venit ratat
din cauza reducerii capacității de muncă a lui Suhomlinov Alexandru cu 40%,
calculat pentru perioada de 65 luni, din data de 26.01.13 până la 26.06.18,
încasarea de la Î.C.S. „Argus-Teh” S.R.L. în beneficiul lui Suhomlinov Alexandru
a 100 000 lei cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral suportat în urma
pierderii de către aceasta a capacității de muncă în urma accidentului de muncă cât
și încasarea de la Î.C.S. „Argus-Teh” S.R.L. în beneficiul lui Suhomlinov
Alexandru a cheltuielilor de judecată.
10. În ședința de judecată, reclamantul Suhomlinov a solicitat admiterea cererii de
chemare în judecată pe motivele de fapt și de drept invocate.
11. În ședința de judecată reprezentantul pârâtului Î.C.S. O.P. „Argus S” S.R.L. –
avocat stagiar Guigov Alexandru, s-a prezentat și a solicitat respingerii cererii de
chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. În susținerea poziției sale fiind anexată
referința.
12. Potrivit referinței a indicat că, la data de 26 ianuarie 2013, în jurul orelor
17.00 pe teritoriul stației peco-3 str. Calea Orheiului, 109, mun. Chișinău, a avut
loc un accident rutier, în urma căruia șoferul automobilului *****, Mutruc Denis, a
tamponat scara pe care se afla Suhomlinov Alexandru, în urma acestei tamponări,
ultimul fiind accidentat grav. Circumstanțele producerii accidentului au fost
stabilite în procesul-verbal ***** din 25 februarie 2013 de către inspectorul de
muncă Ion Cojocaru.
13. Totodată indică că, prin procesul verbal ***** din 25 februarie 2013 de
cercetare a accidentului de muncă grav, s-au constatat că cauzele producerii
accidentului au fost dependente de executantul: șoferul autoturismului *****care a
manevrat automobilul în urmă fără să se asigure de condițiile rutiere. Mai mult ca
atât, prin Sentința din 31 decembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău,
modificată parțial prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie și Decizia
Curții Supreme de Justiție din 28 iulie 2015, șoferul automobilului *****, Mutruc
Denis, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (1) Cod penal. Astfel fiind admisă, în principiu acțiunea părții vătămate
Suhomlinov Alexandru. Astfel, exprimă opinia că cererea reclamantului este
neîntemeiată și nu se încadrează în condițiile prevăzute de lege.
14. La fel relevă că, întrucât întreprinderea nu poartă absolut nici o vină cu privire
la producerea accidentului rutier, la data de 12.08.2013 Suhomlinov Alexandru a
înaintat în adresa angajatorului o explicație prin care menționează că nu are nici o
pretenție.
15. Indică că, toate detaliile producerii accidentului rutier, au fost stabilite și
descrise în Sentința judecătoriei Râșcani din 31 decembrie 2014 precum și în
Deciziile instanțelor ierarhic superioare. Astfel, faptele constatate cu privire la
acest accident rutier, au puterea lucrului judecat și nu necesită a fi demonstrate din
nou. Așadar, potrivit faptelor stabilite de instanța de judecată, Suhomlinov
Alexandru este vinovat în producerea accidentului rutier în proporție de 60%, iar
șoferul Mutruc Denis, este vinovat în limita a 40 %. Prin urmare angajatorul nu
poartă absolut nici o vină în producerea acestui accident.
16. De asemenea susține că, partea vătămată Suhomlinov Alexandru a încălcat
prevederile instrucțiunii de securitate și sănătate în muncă nr. 9 privind efectuarea
lucrărilor cu scările, aprobată prin ordinul *****din *****. Prin urmare,
reclamantul nu a utilizat echipamentele și semnalizatoarele necesare, precum și
centura de siguranță cu care era dotat din partea angajatorului, dar pe care le-a lăsat
din neglijență în automobilul de serviciu. Cu toate acestea el a fost instructat în
domeniul securității și sănătății în muncă, fapt confirmat prin semnătura acestuia
în fișa personală, dar și conform constatărilor din procesul verbal ***** din 25
februarie 2013.
17. În concluzie indică că, angajatorul lui Suhomlinov Alexandru nu poartă nici o
vină în producerea accidentului și respectiv nu este obligat să achite acestuia
careva despăgubiri, compensații unice sau alte plăți.
18. Reprezentantul intervenientului accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii în
ședința de judecată nu s-a prezentat, fiind citat legal despre data, locul și ora
ședinței de judecată, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele
cauzei.(f.d.82) Prin urmare în temeiul art. 206 alin. (3) Cod de procedură civilă al
RM, instanța de judecată a dispus examinarea cauzei civile în lipsa acestuia cu
remitere în adresa lui a copiei de pe hotărâre
19. Intervenientul accesoriu Mutruc Denis în ședința de judecată nu s-a prezentat
fiind citat legal despre data, locul și ora ședinței de judecată, fapt confirmat prin
avizul de recepție anexat la materialele cauzei.(f.d.131) Prin urmare în temeiul art.
206 alin. (3) Cod de procedură civilă al RM, instanța de judecată a dispus
examinarea cauzei civile în lipsa acestuia cu remitere în adresa lui a copiei de pe
hotărâre.

Aprecierea instanței:
20. Audiind participanții la proces, apreciind argumentele părților litigante întru
susținerea pretențiilor formulate și obiecțiile înaintate, ținând cont de probatoriul
administrat și legislația pertinentă, instanța de judecată consideră necesar de a
respinge cererea de chemare în judecată reieșind din următoarele considerente.
21. Conform art. 117 alin. (1) Cod de Procedură Civilă al RM, probe în pricini
civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la
constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și
altor circumstanțe pentru justa soluționare a pricinii.
22. Potrivit art. 118 alin. (1) Cod de Procedură Civilă al RM, fiecare parte trebuie
să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și
obiecțiilor sale.
23. Conform art. 121 Cod de Procedură Civilă al RM, instanța judecătorească
reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă,
combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de
circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.
24. Potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (6) Cod de Procedură Civilă al RM, faptele
invocate de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu
le-a negat.
25. Instanța judecătorească, conform art. 130 Cod de Procedură Civilă al RM,
apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
26. În conformitate cu art. 239 Cod de Procedură Civilă al RM, hotărârea
judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.
27. Hotărârea întemeiată se bazează pe dovezile ce corespund cu cerințele despre
pertinența lor, adică care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile
referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru
soluționarea justă a cazului.
28. În conformitate cu art. 240 alin. (1), (3) Cod de Procedură Civilă al RM, la
deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau
nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării
pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în
limitele pretențiilor înaintate de reclamant.
29. În ședința de judecată s-a constatat cu certitudine că, potrivit adeverinței
***** din *****se confirmă că reclamantul Suhomlinov Alexandru a activat în
calitate de ***** în perioada ***** în cadrul întreprinderii I.C.S. O.P. „Argus–
Teh” S.R.L.(f.d.21)
30. Conform art. 236 alin. (2) lit. b) din Legea securității și sănătății în muncă
nr.186- XVI din 10 iulie 2008, inspectorii de muncă din cadrul autorităților
competente au următoarele atribuții specifice: cercetează accidentele de muncă.
31. Din sensul art. 14 și 26 din Regulamentul privind modul de cercetare a
accidentelor de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1361 din
22.12.2005, accidentele grave și mortale produse la locul de muncă sunt cercetate
de Inspectoratul de Stat al Muncii, iar cele cu incapacitate temporară de muncă –
de comisia angajatorului. În cazul în care angajatorul nu are posibilitatea de a
constitui o comisie de cercetare a evenimentului, acesta va fi cercetat de
Inspectoratul de Stat al Muncii și accidentele grave și mortale vor fi cercetate de
către Inspectoratul de Stat al Muncii, care va desemna inspectorii de muncă ce vor
efectua cercetarea accidentelor fără a se preta influențele de orice fel.
32. Potrivit procesului verbal nr. 5 din 25 februarie 2013 privind cercetarea
accidentului de muncă grav s-a constatat că circumstanțele care au condus la
producerea accidentului au servit tamponarea autoturismului *****care a manevrat
în urmă fără să se asigure de condițiile rutiere.(f.d.14-15)
33. La data de 12.08.2013, de către reclamant a fost semnat angajamentul prin
care a declarat, că nefiind supus presiunilor și fiind în deplină cunoștință de cauză,
recunoaște că I.C.S. O.P. „Argus-S” S.R.L. nu se face în vreun mod vinovată de
accidentul rutier din data de 26.01.2013 ora 17:50, locul accidentului: Republica
Moldova, mun. Chișinău, str. Calea Orheiului (stația Petrom nr.3), în rezultatul
căruia i-a fost vătămată integritatea corporală și sănătatea. Pe toată perioada
concediului medical i-a fost achitat corespunzător din bugetul asigurărilor sociale
de stat, iar colectivul I.C.S. O.P. „Argus-S” S.R.L. i-a acordat întreg suportul
material și moral.(f.d.126)
34. Potrivit Sentinței din 31 decembrie 2014 a Judecătoriei Râșcani mun.
Chișinău, șoferul automobilului *****, Mutruc Denis, a fost recunoscut vinovat de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal al RM cât și s-a
admis în pricipiu acțiunea civilă depusă de Suhomlinov Alexandru.(f.d.92-96)
35. În conformitate cu Decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2015 a fost
casată parțial sentința primei instanțe cu recunoașterea șoferul automobilului
*****, Mutruc Denis, vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.
(1) Cod penal al RM cât și s-a admis acțiunea civilă depusă de Suhomlinov
Alexandru în cuantum de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.(f.d.97-104)
36. Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 28 iulie 2015 Decizia Curții de
Apel Chișinău din 09 martie 2015 a fost casată doar în latura penală, în rest a fost
menținută fără modificări.(f.d.105-113)
37. La data de 21 iunie 2018, reclamantul a expediat în adresa I.C.S. O.P. „Argus–
S” S.R.L. o cerere prealabilă prin care a solicitat calcularea și achitarea
indemnizației unice care i se cuvine în legătură cu pierderea de către reclamant a
capacității de muncă în urma accidentului grav de muncă, suferit de ultimul în
timpul executării obligațiilor de muncă la 26.01.2013 și calcularea și achitarea
venitului ratat din cauza reducerii capacității de muncă cu 40%, din data stabilirii
reducerii capacității de muncă și până la restabilirea deplină a capacității de
muncă.(f.d.17)
38. Potrivit art. 1418 alin. (1) Cod Civil al RM(în redacția anului 2002), în caz de
vătămare a integrității corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul
prejudiciului are obligația să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul
ratat din cauza pierderii sau reducerii capacității de muncă, precum și cheltuielile
suportate în legătură cu vătămarea sănătății – de tratament, de alimentație
suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, de cumpărarea unui vehicul
special, de reciclare profesională etc.
39. În conformitate cu art. 45 Codul muncii al RM, contractul individual de
muncă presupune înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se
obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să
respecte regulamentul intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure
condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conțin
norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum și să achite
la timp și integral salariul.
40. Conform art. 46 alin. (1) Codul muncii al RM, părțile contractului individual
de muncă sânt salariatul și angajatorul.
41. Prin prisma prevederilor art. 45 Codul muncii al RM sus enunțate, reclamantul
avea obligația să presteze munca convenită, să respecte regulamentul intern al
unității, iar pârâtul avea obligația să asigure salariatul cu condițiile de muncă, să
achite la timp și integral salariul.
42. La soluționarea acestei spețe, instanța ține cont și de prevederile art. 10 alin.
(1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186-XVI din 10.07.2008, potrivit
cărora, în cadrul responsabilităților sale, angajatorul este obligat să i-a măsurile
necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor, inclusiv pentru
prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării și instruirii, precum și
pentru asigurarea organizării și a mijloacelor necesare.
43. În acest sens, la materialele dosarului a fost prezentată fișa personală de
instruire în domeniul securității și sănătății în muncă în privința lucrătorului
Suhomlinov Alexandru potrivit căreia ultimul a fost instruit în domeniul securității
în muncă.(f.d.114-125)
44. Totodată instanța reține că potrivit Sentinței Judecătoriei Râșcani din 31
decembrie 2014 precum și prin Deciziile instanțelor ierarhic superioare s-a stabilit
că reclamantul Suhomlinov Alexandru este vinovat în producerea accidentului
rutier în proporție de 60%, iar șoferul Mutruc Denis este vinovat în limita a 40
%.(f.d.92-96)
45. La acest capitol este de menționat că potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) din
Legea nr. 186-XVI din 10.07.2008 cu privire la securitatea și sănătatea în muncă,
este stipulat că, lucrătorului căruia i s-a evaluat procentul capacității de muncă
păstrată ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se
plătește, din contul unității care poartă vina pentru accidentul de muncă sau
pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizație
unică, luându-se ca bază salariul mediu lunar pe țară, pentru fiecare procent de
pierdere a capacității de muncă, dar nu mai puțin de un salariu anual al
accidentatului.
46. Totodată la alin. (5) al aceluiași articol prevede că, indemnizația unică se
plătește persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care poartă vina
pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de
Guvern.
47. Astfel, temeiul nașterii obligației de plată a indemnizației unice este art. 18
alin. (1) din Legea nr.186 din 10.07.2008, pentru aplicarea căreia este necesară
existența raporturilor de muncă și vinovăția angajatorului I.C.S. O.P. „Argus-S”
S.R.L.
48. Totodată, pct. 2 din Regulamentul cu privire la plata de către întreprinderi,
organizații și instituții a indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă
sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau unei afecțiuni
profesionale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11.08.1993, prevede că
Întreprinderea este scutită de plata indemnizației unice, prevăzute de legislația în
vigoare, dacă dovedește că accidentul de muncă sau afecțiunea profesională nu-i
poate fi imputată. Pct. 3 al aceluiași Regulament stabilește că vina Întreprinderii în
producerea accidentului de muncă sau declanșarea afecțiunii profesionale o
stabilesc organele de stat special abilitate.
49. În coraport cu cele relatate, deși s-a stabilit că reclamantul Suhomlinov
Alexandru a fost angajată la I.C.S. „Argus-S” S.R.L., înscrisurile prezentate și
cercetate în cazul examinării cauzei stabilesc contrariul celor invocate de către
partea reclamantă, și anume faptul că, pierderea de către reclamant a capacității de
muncă în urma accidentului grav de muncă a survenit în rezultatul încălcării
normelor de securitate de către însăși reclamant.
50. Aplicabil speței instanța reține, gradul de vinovăție al persoanei vătămate este
determinat, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei. La stabilirea gradului
de vinovăție a părții vătămate, instanța de judecată i-a în vedere circumstanțele
concrete la producerea prejudiciului, personalitatea părții vătămate, starea lui fizică
și psihică, vârsta, studiile, profesia, calificarea și altele. Dacă partea vătămată nu a
respectat cerințele elementare de precauție recunoscute de toată lumea, nu a
respectat regulile de securitate cunoscute și care presupuneau posibilitatea cauzării
de daune, dar era ușor încredințată, că acestea nu vor surveni, instanța de judecată
este în drept să califice acțiunile ei ca pe o neglijență gravă.
51. Mai mult ca atât la materialele cauzei se regăsește și cererea semnată de către
ultimul prin care a declarat, că nefiind supus presiunilor și fiind în deplină
cunoștință de cauză, recunoaște că I.C.S. O.P. „Argus-S” S.R.L. nu se face în
vreun mod vinovată de accidentul rutier din data de 26.01.2013 ora 17:50, locul
accidentului: Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Calea Orheiului (stația
Petrom nr.3), în rezultatul căruia i-a fost vătămată integritatea corporală și
sănătatea. Pe toată perioada concediului medical i-a fost achitat corespunzător din
bugetul asigurărilor sociale de stat, iar colectivul I.C.S. O.P. „Argus-S” S.R.L. i-a
acordat întreg suportul material și moral.(f.d.126)
52. Prin urmare nu poate fi reținut alegațiile reclamantului precum că cererea dată
a fost semnată fără a fi citită la indicația angajatorului or, în conformitate cu art.
121 Codul de procedură civilă al RM, instanța judecătorească reține spre
examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la
îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,
importante pentru soluționarea justă a cazului.
53. În concluzie argumentele invocate de către reclamant sunt nefondate, așa cum
nu sunt demonstrate prin probe concludente care ar confirma afirmațiile aduse
întru susținerea cererii de chemare în judecată, ci au doar un caracter declarativ,
fiind lipsite de orice suport juridic.
54. În temeiul celor expuse, distinct de abordarea desprinsă din conținutul cererii
de chemare în judecată înaintate, se conturează convingerea că reclamantul
Suhomlinov Alexandru a suferit accidentul de muncă grav în urma încălcării
normelor de securitate a muncii, fără imputarea elementului de vinovăție în adresa
angajatorului.
55. Cu referire la pretenția reclamantul privind încasarea prejudiciului moral în
mărime de 100 000 lei, instanța reține următoarele:
56. La acest capitol instanța va reține că, potrivit Decizia Curții de Apel Chișinău
din 09 martie 2015 s-a dispus admiterii în parte acțiunii civile a părții vătămate
Suhomlinov Alexandru și s-a încasat din contul inculpatului Mutruc Denis în
beneficiul lui Suhomlinov Alexandru prejudicial moral în mărime de 25 000
lei.(f.d.97-104)
57. Astfel, odată ce prejudiciul moral deja a fost compensat prin Decizia Curții de
Apel Chișinău din 09 martie 2015, reclamantul este decăzut din dreptul de a
solicita repetat compensarea prejudiciului moral.
58. În lumina principiului autorității de lucru judecat, instanța reține că o hotărâre
judecătorească, prin care s-au stabilit faptele enunțate, cât și constatările reținute în
mod irevocabil, se bucură de prezumția absolută de adevăr și nu pot fi contrazise
printr-o altă hotărâre. Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a
judecării într-o nouă acțiune între părți, determină o instabilitate a raporturilor
juridice civile, care, odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu caracter
irevocabil, intră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care părțile nu o pot
modifica nici în situația în care ar exista acordul lor.
59. În concluzie, CtEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de
constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a
situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din
Convenție. Dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre
irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând
speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o
procedură ulterioară.
60. Astfel, se constată în mod indispensabil faptul că instanța de apel a examinat
și s-a expus asupra acțiunii civile înaintate de Suhomlinov Alexandru prin care a
admis pretenția parțial și a încasat cu titlu de prejudicial moral suma de 25 000 lei
în beneficiul reclamantului.
61. Astfel, reieșind din faptul că pretențiile reclamantului cu privire la încasarea
indemnizației unice în legătură cu pierderea capacității de muncă, a venitului ratat
s-au dovedit a fi neîntemeiate și în legătură cu faptul că pretenția referitoare la
încasarea cheltuielilor de judecată are un caracter subsecvent în raport cu prima
pretenție, instanța de judecată consideră necesar de a respinge și pretențiile
reclamantului referitoare la încasarea cheltuielilor de judecată
62. În sensul dezbaterii argumentelor invocate în cererea de chemare în judecată,
instanța consideră relevant avizul nr. 11 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor
Europeni în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea
hotărârilor judecătorești, în care se menționează că, obligația instanțelor de a-și
motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument
invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate
varia in funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea
mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile
legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind
prezentarea si redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a
răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că
judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.
63. În conformitate cu prevederile art. 238-241 Cod de procedură civilă al RM,
instanța de judecată,-
hotărăşte:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Suhomlinov Alexandru

către Î.C.S. O.P. „Argus S” S.R.L., intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al
Muncii și Mutruc Denis cu privire la încasarea indemnizației unice în legătură cu
pierderea capacității de muncă, a venitului ratat, a prejudiciului moral și a
cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
 Hotărârea este cu drept de atac în ordine de apel în Curtea de Apel în
Chișinău în termen de 30 zile, prin intermediul Judecătoriei Chișinău (sediul
central).

Președintele ședinței,
judecător CRIGAN Dragoș