Dosar nr.

3ra-244/23 (2-22110196-01-3ra-10032023)

Instanța de fond: Curtea de Apel Chişinău, judecători – Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan

ÎNCHEIERE

03 aprilie 2024 mun. Chişinău

Curtea Supremă de Justiţie

Completul de judecată, în componenţa:

Preşedinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Donțu Anatolie și avocatul

acestuia, Gladun Viorica,
în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Donțu Anatolie
împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea Actului de
constatare nr. 282/09 din 30 iunie 2022, prin care s-a constatat încălcarea regimului
juridic al conflictelor de interese,
împotriva hotărârii din 15 decembrie 2022 a Curţii de Apel Chişinău, prin care
a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2022, Donțu Anatolie a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea Actului de
constatare nr. 282/09 din 30 iunie 2022, prin care s-a constatat încălcarea regimului
juridic al conflictelor de interese.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin actul de constatare nr.
282/09 din 30 iunie 2022, Autoritatea Națională de Integritate a constatat, precum
că Donțu Anatolie, exercitând mandatul de primar al or. Căușeni, având interes
personal rezultat din relațiile sale cu persoane apropiate, a încălcat regimul juridic al
conflictelor de interese, manifestat prin nedeclararea (neinformarea) în termenul
legal a conflictelor de interese reale în conformitate cu art. 12 alin. (4) lit. a), b), art.
12 alin. (5), (7) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, nesoluționarea conflictelor de interese reale în conformitate cu art. 14
alin. (2)-(4) din Legea 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale,
încheierea contractelor cu o societate comercială condusă de persoane apropiate, fapt
prin care a admis consumarea conflictelor de interese, în conformitate cu art. 12 alin.
(1) al Legii nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale.
La fel, în pct. 3 din Actul de constatare nr. 282/09 din 30 iunie 2022, Autoritatea
Națională de Integritate a decis că se decade Donțu Anatolie din dreptul de a exercita
o funcție publică sau o funcție de demnitate publică, inclusiv funcția (mandatul) de

1
primar pe o perioadă de 3 ani din data rămânerii definitive a actului de constatare ori
din data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se
confirmă existența conflictului de interese.
Potrivit reclamantului, actul de constatare nr. 282/09 din 30 iunie 2022 emis de
Autoritatea Națională de Integritate, nu conține motivarea scopului, caracterului
potrivit, necesar și rezonabil al deciziei privind sancționarea primarului or. Căușeni,
Donțu Anatolie, or, hotărârea privind decăderea ultimului din dreptul de a exercita
o funcție publică sau o funcție de demnitate publică, inclusiv mandatul de primar,
urma să fie motivată din punct de vedere al proporționalității.
În speță, Autoritatea Națională de Integritate, fără o motivare a necesității
aplicării a unei asemenea sancțiuni, a decis în atare mod.
Făcând trimitere la prevederile art. 118 din Codul administrativ, reclamantul a
invocat că lipsa unei motivări adecvate echivalează cu lipsa motivării, asta deoarece
motivarea este operațiunea administrativă prin care raționamentele avute în vedere
de autoritate trebuie să fie înțelese de public și de subiecții cărora actul administrativ
se adresează. Astfel, argumente și motive despre cum poate fi înțeleasă această
prezumție a autorității, nu se regăsesc în actul de constatare nr. 282/09 din 30
septembrie 2022, și prin aceasta ea contravine art. 118 alin. (1), alin. (2) și alin. (3)
din Codul administrativ.
Reclamantul a menționat că a explicat inspectorului Autorității Naționale de
Integritate în procedura administrativă pornită în privința sa, că actele juridice,
contractul de antrepriză nr. 178 din 26 noiembrie 2019, valoarea lucrărilor de
construcție montaj -197 923,77 lei, contractul de antrepriză nr. 39 din 02 martie
2020, valoarea lucrărilor de construcție montaj - 43 450,96 lei, contractul de achiziții
publice nr. 74 din 15 aprilie 2020, valoarea bunurilor achiziționate - 106 800 lei și
contractul de achiziții publice nr. 89 din 05 iunie 2020, valoarea bunurilor
achiziționate - 25 000 lei, au fost încheiate și exercitate în conformitate cu Legea
privind achizițiile publice nr. 131 din 03 iulie 2015, ca servicii de valoare mică.
Procurarea bunurilor, serviciilor și lucrărilor, s-a efectuat în conformitate cu
alocațiile bugetare prevăzute pentru anul respectiv.
Astfel, în procedura cererii ofertelor de prețuri, SRL „Simdomita” a oferit cel
mai bun preț, totodată pentru unele lucrări, agentul economic numit este unicul din
r-nul Căușeni care are în parcul auto utilaj pentru construcții de drumuri (autogreider
de dimensiuni mici) pentru care SA „Drumuri Căușeni” a solicitat 640,73 lei/oră în
comparație cu SRL „Simdomita” care a oferit 500 lei/oră pentru autogreider de
dimensiuni mari, unitate auto pe care SA „Drumuri Căușeni” nici nu îl are în posesie.
Corespunzător s-a ajuns la concluzia care este cea mai oportună și avantajoasă
variantă tehnică, în raport cu prețul propus.
Aceste tranzacții economice nu au prejudiciat autoritatea publică locală, ci mai
mult, s-au economisit mijloace financiare, ceea ce reprezintă o gestionare eficientă
a finanțelor publice locale planificate în buget și lipsa de consecințe prejudiciabile
la nivel local.
Ca urmare a încheierii contractelor de antrepriză și de achiziții publice, plângeri
din partea altor agenți economici, nu au parvenit.
Reclamantul a indicat că, Autoritatea Națională de Integritate în actul de
constatare nr. 282/09 din 30 iunie 2022, nu a reținut explicațiile primarului, nu s-a

2
expus asupra lor sau a motivelor de respingere, atentând în atare mod la securitatea
raportului juridic și principiul tratamentului egal.
Astfel, conform art. 30 din Codul administrativ, care reglementează securitatea
raporturilor juridice, autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze
situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în situația în care, în
condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.
Conform prevederilor Legii 132/2016, inserate în art. 39 alin. (2) și (5),
inspectorul de integritate decide dacă dispune măsurile menționate la alin. (1) lit. b)
(emiterea actului de constatare în speță) în funcție de gradul de vinovăție al
subiectului declarării, de natura abaterii, de numărul și durata acestora, de comiterea
unor abateri similare anterior, de prejudiciul adus interesului public și de funcția
publică deținută. La aprecierea faptului dacă sunt aduse daune interesului public, se
va ține cont în principal de numărul de persoane afectate, de mărimea prejudiciului
material cauzat, de consecințele abaterii la nivel local, național sau internațional, de
afectarea reputației autorității/instituției publice sau a bunei funcționări a acesteia,
precum și de alte circumstanțe care ar afecta interesul public.
După cum reiese din actul de constatare nr. 282/09 din 30 iunie 2022, potrivit
opiniei reclamantului, Autoritatea Națională de Integritate nu a motivat gravitatea
abaterii sub aspectul elementelor menționate mai sus, precum și legătura cauzală
între acestea, pentru a ajunge la concluzia fermă privind aplicarea sancțiunii
disciplinare - decăderea primarului or. Căușeni, Donțu Anatolie, din dreptul de a
exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate publică, inclusiv funcția
(mandatul) de primar.
Reclamantul a invocat prevederile art. 39 alin. (1) lit. a) și b) din Legea
132/2016, în redacția din 2021, care prevede că, în cazul în care se constată
nedeclararea sau nesoluționarea unui conflict de interese ori încălcarea regimului
juridic al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate: a)
încheie un proces-verbal cu privire la contravenție ți aplică sancțiunea
contravențională. Termenul de prescripție a răspunderii contravenționale nu se
aplică; b) după caz, emite un act de constatare în care solicită încetarea mandatului,
a raporturilor de muncă sau de serviciu ale subiectului declarării și aplică pentru
acesta interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică.
În acest sens, sintagma „după caz” de la lit. b) alin. (1) al art. 39 din Legea
132/2016, hotărâtă de Autoritatea Națională de Integritate, este una extremă, or,
adoptarea actului de constatare în care a dispus decăderea din dreptul de a exercita
mandatul de primar al or. Căușeni, nu este motivată prin prisma gravității faptei
săvârșite și de existența vreunui prejudiciu adus autorității locale, pentru aplicarea
celei mai grave sancțiuni disciplinare, atâta timp cât legea prevede posibilitatea
aplicării sancțiunii mai blânde, contravențională.
În corespundere cu art. 23 alin. (6) din Legea nr. 133/2016 privind declararea
averii și intereselor personale, „subiectul declarării eliberat sau destituit din funcție
potrivit prevederilor alin. (3)-(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție
publică sau o funcție de demnitate publică, cu excepția funcțiilor eligibile, pe o
perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcția publică ori de
demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său...”.
Reclamantul consideră că, având în vedere că funcția de primar este o funcție
eligibilă, sancțiunea din pct. 3 din Actul de constatare ANI nr. 282/09 din 30 iunie

3
2022 (privarea de a ocupa funcții pe o perioadă de 3 ani), este ilegală. În atare
situație, inspectorul de integritate intervine în voința cetățenilor, care conform
Constituției RM, constituie baza puterii de stat (art. 2 din Constituția Republicii
Moldova). Acest fundament constituțional este concretizat în Capitolul 14 (art. 185,
etc.) din Codul electoral al RM nr. 1381/1997, conform cărora, „revocarea
primarului se face prin referendum local”. Astfel instanța are și sarcina de examina
cazul și prin prisma constituționalității prevederilor de încetare a mandatului
primarului, doar prin referendum local ori prin sentință judecătorească pentru
infracțiuni incompatibile cu exercitarea mandatului.
Față de cele expuse, potrivit reclamantului, utilizarea dreptului discreționar s-a
realizat de către Autoritatea Națională de Integritate în mod arbitrar.
În concluzie, reclamantul a invocat că actul de constatare nr. 282/09 din 30
iunie 2022, este nemotivat, disproporționat și ilegal, nu are răspuns flexibil la toate
problemele, cu exercitarea abuzivă a dreptului discreționar, finalizându-se cu o
soluție neechilibrată, fără respectarea scopului pentru care a fost învestită
Autoritatea Națională de Integritate, pasibilă anulării din motivele de fapt și de drept
enunțate în cererea de chemare în judecată.
Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea Actului de constatare
nr. 282/09 din 30 iunie 2022.
Prin hotărârea din 15 decembrie 2022 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respinsă
ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a conchis că, Autoritatea Națională de Integritate
a ajuns la o concluzie corectă în privința faptului că, reclamantul Donțu Anatolie,
exercitând funcția de primar al orașului Căușeni, a încălcat regimul juridic al
conflictelor de interese, care s-a manifestat prin următoarele: - nedeclararea
(neinformarea) în termenul legal a conflictelor de interese reale în conformitate cu
art. 12, alin. (4), lit. a) - b), art. 12, alin. (5), alin. (7) din Legea nr. 133/2016 privind
declararea averii și a intereselor personale; - nesoluționarea conflictelor de interese
reale în conformitate cu art. 14 alin. (2)-(4) din Legea nr. 133/2016 privind
declararea averii și a intereselor personale; - încheierea contractelor cu o societate
comercială condusă de persoane apropiate, fapt prin care a admis consumarea
conflictelor de interese, în conformitate cu art. 12 alin. (10) al Legii 133/2016 privind
declararea averii și a intereselor personale.
Instanța a apreciat critic argumentele reclamantului, că semnând contractele de
arendă dânsul nu a comis careva încălcări, întrucât încheierea contractului nr. 39 din
02 martie 2020 a fost cauzată de faptul că SRL „Simdomita” era unicul agent
economic care dispunea de utilajul necesar în vederea efectuării lucrărilor de
reparație, iar contractul nr. 33 din 26 februarie 2020 a fost întocmit în baza deciziei
Consiliului orășenesc. Or, art. 12 din Legea nr. 133/2016 stabilește expres că,
competența de soluționare a situației de conflict de interese real, în care se afla
primarul, îi revine Autorității Naționale de Integritate, primarul fiind în drept numai
să-și declare abținere de la emiterea actelor juridice, în timp ce în speță, reclamantul
Donțu Anatolie, prin nedeclararea abținerii, s-a auto pronunțat indirect asupra
situației de conflict de interese, concluzionând că o astfel de situație nu exista.
Mai mult, încheierea contractului cu persoana cu care reclamantul se află în
relații apropiate, reprezintă situația de conflict de interese, or reclamantul a eșuat să

4
demonstreze că la încheierea acestuia nu a urmărit interese personale fie materiale,
fie nemateriale.
Completul judiciar a apreciat ca neîntemeiat argumentul reclamantului, potrivit
căruia sancțiunile aplicate prin actul de constatare contestat sunt extreme,
nemotivate, disproporționate gravității faptei și chiar dacă autoritatea publică a
stabilit că reclamantul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, urma a fi
aplicată o sancțiune mai blândă.
În acest context, instanța a considerat necesar de a reține ca fiind relevant
argumentul pârâtului, în care ultimul a făcut trimitere la opinia Curții
Constituționale, expusă la pct. 17 din Decizia nr. 143 din 16 decembrie 2019, potrivit
căreia, pentru a asigura interesul public cu imparțialitate și obiectivitate, agenții
publici, împreună cu conducătorul entității publice și, după caz, cu Autoritatea
Națională de Integritate, sunt obligați să identifice și să trateze conflictele de interese
care apar în activitatea lor profesională în termenele și modul stabilit.
În acest sens, articolul 12 al Legii privind declararea averii și a intereselor
personale prevede categoriile conflictelor de interese și modul de declarare a
acestora.
Deci, reclamantul nu poate să-și justifice faptele sale decât prin prisma
prevederilor Legii privind declararea averii și a intereselor personale, iar dacă atare
fapte sunt contrare legii, atunci se constată încălcarea regimului juridic al
conflictului de interese, fapt pe care, inspectorul de integritate corect l-a stabilit în
privința reclamantului.
Prin aceeași decizie nr. 143 din 16 decembrie 2019, Curtea Constituțională a
stabilit la pct. 23, că pentru conflictul de interese consumat (acțiunea subiectului)
interdicția intervine ca sancțiune de a mai exercita o funcție publică pe o perioadă
de 3 ani de la data eliberării.
Astfel, după constatarea faptului că reclamantul nu a declarat în termenul legal
conflictele de interese în care se afla, nu a soluționat conflictele de interese reale
conform prevederilor legale și, totodată, a încheiat contractele cu SRL „Simdomita”
al cărui administrator în perioada încheierii contractelor era unchiul său, în temeiul
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, inspectorul de integritate just a dispus decăderea reclamantului din
dreptul de a exercita o funcție publică sau de demnitate publică, cu excepția altor
funcții electorale, pe o perioadă de 3 ani.
Prin urmare, în circumstanțele în care legiuitorul prevede o astfel de sancțiune
pentru încălcările comise de reclamant, instanța a apreciat ca fiind nefondate
argumentele lui Donțu Anatolie precum că sancțiunea aplicată este neproporțională
încălcării comise.
La 23 decembrie 2022, Donțu Anatolie, prin intermediul avocatului Gladun
Viorica, a depus recursul nemotivat împotriva hotărârii din 15 decembrie 2022 a
Curţii de Apel Chişinău. La 07 martie 2023, a depus recursul motivat, solicitând
admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii contestate, cu pronunţarea unei noi
decizii de admitere integrală a acţiunii. La 13 martie 2023, recurentul a înregistrat
un recurs motivat, solicitând casarea hotărârii din 15 decembrie 2022 a Curţii de
Apel Chişinău, cu pronunţarea unei noi decizii de admitere integrală a acţiunii. Iar
la 09 octombrie 2023, Donțu Anatolie a depus o cerere prin care a prezentat
argumente suplimentare în susținerea recursului, formulând aceleași cerințe.

5
 În motivarea recursului au fost invocate argumente și motive similare celor din
cererea de chemare în judecată. Suplimentar s-a indicat că prima instanță, la
adoptarea soluției, nu a raportat starea de fapt la starea de drept aplicabilă speței, a
încălcat flagrant regulile de apreciere a probelor, acționând după judecată proprie,
neglijând unele probe decisive prezentate și susținute de partea reclamantă, precum
și a ignorant exigențele legii materiale, fapt ce a condus la adoptarea unei soluții
contradictorii și ilegale.
La 13 martie 2023, Curtea Supremă de Justiţie a expediat copia cererii de recurs
intimate, însă Autoritatea Națională de Integritate nu și-a exercitat dreptul său de a
se expune asupra recursului printr-o referință.
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a
fost modificat cadrul normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv
Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în
special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură
civilă către stipulează că, procedura acţiunii în contenciosul administrativ se
desfăşoară conform prevederilor prezentului cod.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la
examinarea recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile declarării
recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării acestuia.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se
depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă
Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se
depune la instanța de apel.
Instanţa de recurs constată că hotărârea Curţii de Apel Chişinău a fost
pronunţată la 15 decembrie 2022, dispozitivul fiind notificat avocatului recurentului
prin poşta electronică la 19 decembrie 2022 (f.d. 88, vol. I), iar recurentului prin
intermediul factorului poștal la 28 decembrie 2022 (f.d. 92, vol. I). Decizia motivată
i-a fost comunicată avocatului recurentului la 08 februarie 2023 (f.d. 89, vol. I), iar
recurentului – la 14 februarie 2023 (f.d. 93, vol. I).
Astfel, depunerea recursului nemotivat la 23 decembrie 2022 (f.d. 90, vol. I),
precum şi a motivării recursului la 07 martie 2023 (f.d. 94-99, vol. I) și la 13 martie
2023 (f.d. 106-117, vol. I), este în termen.
Examinând admisibilitatea recursurilor înaintate de Donțu Anatolie și avocatul
acestuia, Gladun Viorica, completul de judecată le consideră drept inadmisibile.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă
de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

6
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes
rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanţa de recurs reține că, Codul administrativ
dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a
cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-
o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanţa de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de
recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile
nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea
recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.
În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului
trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești
supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la
examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri
de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,
de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

7
 În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a
declara inadmisibile recursurile înaintate de Donțu Anatolie și avocatul acestuia,
Gladun Viorica.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de
judecată
d i s p u n e:

Recursurile înaintate de Donțu Anatolie și avocatul acestuia, Gladun Viorica,

se declară inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.

Preşedinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc