PROCEDURA PENALA

Prima datorie a statului este de a proteja societatea. Statul determina manifestarile cu caracter antisocial, cele ilicitate care apartin materiei penale si fixeaza pedepsele, cu alte cuvinte stabileste care sunt infractiunile. Aceasta reprezinta obiectul dreptului penal, insa aceasta nu este suficienta. Este necesar ca statul sa stabileasca si modalitatiile dupa care isi exercita dreptul fundamental de a reactiona contra acestor manifestari ilicite care apartin materiei penale, astfel se formeaza obiectul procedurii penale care este constituit dintr-un ansamblu de re guli care privesc constatarea infractiunilor, identificarea persoanelor, prinderea acestor, urmarirea, judecata si punerea in executare a hotararilor penale definitive. Procedura penala apartine dreptului public intern, ea are in intregime caracter legsilativ(regulile sunt prevazute de lege), derivat( in raport cu dreptul penal- dreptul penal care contine regulile de fond, preexista procedurii). In raporturile dintre p.p si d.p material, p.p stabileste formele de aplicare a dreptului material la spete. D.p.m are prioritate insa acesta nu reprezinta nimic fara procedura, justitia penala nu se poate realiza in afara regulilor. Regulile nu exista in mod izolat ci ele se constituie in ansamblu, acesta formand procedura. Procedura penala nu reprezinta un tesut de formalitati inutile, nu reprezinta un cuib de sicane care permite uneori intreruperi, intoarceri, regrese in desfasurarea procesului penal. P.P este fundamentala, indispensabila pentru justitia in materie penala, pentru ca ea nu are doar rolul de a garanta drepturile si libertatiile persoanelor implicate ci in primul rand are rolul de a creea posibilitati de aplicare a dreptului penal material la cazuri, ea reprezinta o conditie a eficientei luptei contra criminalitatii, ea trebuie sa faciliteze tragerea la raspundere penala a persoanelor cu privire la care se presupun ca au comis infractiuni. P.P trebuie sa fie simpla, echitabila 2 caractere procesuale care sunt contradictorii: interesul privat al statului ( de a pedepsi persoana cu privire s-a stabilit ca este vinovata) si interesul privat al partilor procesului penal. P.P trebuie sa garanteze prezumtia de nevinovatie, dar in acelasi timp treubie sa fie in masura sa impiedice erorile judiciare, ea presupune un sistem de probe potrivit, o organizare judiciara corespunzatoare. P.P stabileste organele judiciare care exercita functii judiciare in cursul procesului penal P.P se deosebeste de procesul penal, procesul reprezinta doar obiectul procedurii penale, p.p este alcatuita din norme juridice care privesc procesul penal. Normele juridice care alcatuiesc procedura penala sunt de 2 feluri: norme procesuale(cele care reglementeaza actele de
1

procedura care dinamizeaza procesul penal) si procedurale( cele care privesc actele de procedura prin care se aduc la indeplinire dispozitiile si masurile luate in cursul unui proces penal). P.P are caracter legislativ- sursa principala a procedurii penale o reprezinta legea scrisa In mod exceptional sunt surse si o.g ale guvernului Principala sursa a p.p il reprezinta c.p.p. c.p.p in vigoare este din 1968 intrat in vigoare la 1 ian 1969, adoptat in periaoda unui regim totalitar, care a fost modificat de multe ori astfel acesta apropinduse de un model de proces penal acuzatorial, insa in prezent se poate considera ca acesta apartine unui model procedural mixt, este pe jumatate inchizitorial si pe jumatate acuzatorial. Sunt numeroase legi de completare culminand cu legea nr 202/2010 ( privind accelerarea solutionarii proceselor). Sunt notabile urmatoarele legi: legea 281/2003, O.G 66/2003, O.G 109/2003, legea 456/2006, O.G 60/2006, legea 167/2010, legea 202/2010. Este adoptat si noul cod de procedura penala, plecand de la necesitatea unei reforme globale. Reformele succesive nu au facut altceva decat sa complice procedurile, sa adanceasca inconsecventa legiuitorului in stabilirea regulilor privind procesul penal. Acesta este adoptat insa va intra in vigoare in decembrie 2011( data nerealista- 1 oct 2012 data realista) Legea de punere in aplicare contine dispozitii tranzitorii si modificari noului c.p.p, astfel se demonstreaza stangacia legiuitorului. Pe langa c.p.p o alta sursa o reprezinta legiile penale care contin norme procesual penale: legea 243/2000( prevenirea si combatarea traficului ilicit de drguri) 39/2003 ( combatarea crim organizate) 78/2000, legiile care contin regimuri particulare 243/2002, 508/2004 ( modificari completari) Constitutia sursa a p.p. Curtea Const exercita un rol important in formarea si in dezv regulilor privind procesul penal( ex: numeroase decizii care privesc direct procesul penal- pe calea exceptiilor de neconstitutionalitate care se invoca in cursul desfasurarii. Eliminarea al 6 art 303 din c.p.p si modificarea ultimului aliniat a art 29 din legea 47/1992 privind org si func Curtii Const, prin legea nr 167/2010, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate nu are ca efect suspendarea judecatii pana la solutionarea excepetiei, ci judecarea continua pentru ca ulterior dupa ramanerea definitiva a hotararii, daca sunt indeplinite conditiile din art 408(2) din c.p.p exista motiv de revizuire a hotararii penale definitive, ca urmare u unei decizii a Curtii Const. Pe langa legi si constitutie, p.p decurge azi si din reguli internationale care apartin dreptului international public si in special dreptului international al drepturilor omului. Ele se gasesc astazi in dreptul comunitar ca urmare a aderarii Romaniei la U.E. Exista decizii si directive care au aplicabilitate directa in dreptul intern care privesc procesul penal. Se mai gasesc si in
2

recomandari la nivelul Consiliului Europei, precum si in norme ale Conventiei Europene a drepturilor omului, care prin intermediul Curtii Europene a drepturilor omului a format o adevarata jurisprudenta. Ele se gasesc in ultimul timp si in jurisprudenta Curtii de Justitie a U.E. Rol fundamental in dezv procedurii penale il are si I.C.C.J care isi afirma rolul pe care il are potrivit art 206 din Constitutie, acela de interpretare si aplicare unitara a legii pe intregul teritoriu a Romaniei. Ca urmare a eliminarii recursului in anulare din sistemul judiciar prin legea 576/2004 s-a dezvoltat considerabil practica RILurilor pronuntanduse de catre sectiile unite a I.C.C.J decizii obligatorii pentru instanta, avand aceeasi forta cu hotarariile CEDO si deciziile C.C ( obligatorii).

Multiple surse ale procedurii penale, de aceea procedura penala este o materie complexa, dinamica, dificila, presupune cunoastere.

Aplicarea in spatiu a p.p Principiul este teritorialitatea. -> prezumtie de teritorialitate in privinta competentei organelor judiciare penale interne, ceea ce inseamna ca extrateritorialitatea este permisa doar in situatia in care exista justificari speciale. Sunt cunoscute urmatoarele situatii : Extrateritorialitatea la cererea organului judiciar intern recunoasterea hotaririlor penale straine extradarea, mandatul european de arestare- reglemntate de legea 302/2004 privind cooperearea internationala judiciara numeroase completari si modificari imunitatea reprezentantiilor diplomatici

Aplicarea in timp a p.p Aplicarea in timp este guvernata de principiul activitatii legii. Legea de procedura se aplica in intervalul cuprins intre momentul intrarii in vigoare si momentul iesirii din vigoare a legii. In ceea ce priveste procesul penal exista o trasatura particulara in raport cu celelalte materii: se vorbeste de imediata aplicare a legii de procedura penala, din aceasta trasatura decurg 3 consecinte: 1. aplicabilitatea legii de procedura cu privire la procesul penal care a fost pornit si care s-a desfasurat in toata perioada in care legea era in vigoare 2. mentinerea ca valabile a actelor de procedura intocmite inainte de intrarea in vigoare a noii legi chiar daca procesul penal a fost pornit anterior intrarii in vigoare a legii
3

inaplicabilitatea legii de procedura cu privire la actele de procedura intocmite ulterior iesirii din vigoare a legii chiar daca procesul penal a fost pornit sub imperiul legii vechi (ex: intre momentul inchiderii dezbaterilor si momentul pronuntarii hotararii apare o noua lege care stabileste o alta compunere a instantei in mod obligatoriu instanta va relua dezbaterile in noua compunere-> legea de procedura este de imediata aplicare sub sanctiunea nulitatii absolute). Este posibil ca in momentul in care intervine o lege de procedura procesul penal sa se afle in curs de desfasurare, in acest caz apar asa numite situatii tranzitorii( momentele prin care trece o cauza penala, un proces penal, de la o lege de procedura la alta, este vorba de asa numitele legi succesive sau intermediare). Prin dispozitii tranzitorii intelegem acele dispozitii legale care sunt cuprinse in legiile tranzitorii reglementeaza trecerea de la legea veche la legea noua. (ex: se gasesc astfel de dispozitii in legi de punere in aplicare, si legi speciale 281/2003, 356/2006, 41/1996, 202/2010- hotararile penale pronuntate sunt supuse in ceea ce priveste caile de atac motivele si termenele legii de procedura vechi, sunt valabile caile de atac motivele si termenele care sunt prevazute in legea veche, iar cand este vorba de procesele in curs de desfasurare organele vechi raman competente daca aceastea au fost sesizate inainte de intrarea in vigoare a noii legi, daca sesizarea s-a facut dupa intrarea in vigoare a legii noi atunci competenta este potrivit legii noi ) Sunt 2 situatii de exceptie de la principiul actitivitatii legii de procedura: 1. situatii care privesc retroactivitatea 2. situatii care privesc ultraactivitatea 1. Retroactivitatea legii de procedura este posibila cu privire la actele care au fost intocmite cu incalcarea conditiei prevazute de legea veche daca aceasta conditie care priveste valabilitatea actului nu mai este prevazute de legea noua( ex: legea 281/2003 prevedea ca apelul procurorului in latura civila este conditionat de apelul partii civile, legea 306/2006 inlatura aceasta conditiei. Retroactivitatea mai este posibila atunci cand exista dispozitii exprese ca se aplica retroactiv.

2. Ultraactivitatea: In materia competentei- atunci cand s-a proniuntat o hotarare jud in prima instanta, instanta competenta sa judece apelul si recursul este cea prevazuta de lege la momentul pronuntarii hotararii In materia cailor de atac, calea de atac prevazuta de lege impotriva unei hotarari penale este cea care este stabilita de legea in vigoare din momentul declararii caii de atac. In acest caz, ultraactivitatea legii de procedura opereaza doar in sensul admisibilitatii caii de atac, nu in acela al inadmisibilitatii ei, pentru ca ratiunea ultraactivitatii este aceea de a garanta accesul procurorului si partilor la calea de atac prevazuta de lege. In acest caz ultraactivitatea este aplicabila nu numai cu privire la existenta caii de atac ci si cu privire la motivele acesteia.
4

In materia termenelor- termenele sunt cele prevazute de legea in vigoare din momentul in care acestea au inceput sa curga- sunt numeroase termene inauntrul carura trebuie, pot sau nu pot sa fie indeplinite acte de procedura

Obiectul procedurii- procesul penal Procesul penal reprezinta o activitate progresiva care se desfasoara in etape, trepte. Procesul penal este o activitate complexa care se realizeaza de anumite organe de stat denumite organe judiciare sau organe ale procesului penal, cu respectarea stricta a dispozitiilor legale si cu participarea activa a partilor in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel incat orice persoana cu privire la care se constata ca este vinovata sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Proces- activitate progresiva, in dezvoltare care este in general aleatorie dar care prezinta si aspecte de previzibilitate. Procesul penal are urmatoarele trasaturi: 1. Este o activitate complexa este alcatuit dintr-o succesiune de acte de procedura Permite formarea unui dosar penal Un dosar penal este alcatuit din 2 categorii de documente: documente procedurale care atesta doar legalitatea desfasurarii procesului penal- acestea au prioritate, documente probatorii-> cele care contin probele si care privesc stabilirea adevarului, privesc chestiunile legate de fondul cauzei 2. Procesul penal se organizeaza de organe judiciare-> cunoaste o diversitate de organe judiciare, astfel sunt organe de urmarire penala( organele de cercetare penala si ministerul public- procurori constituiti in parchete)- faza preliminara cu careacter nejurisdictional si instantele judecatoresti.

Instantele sunt organizte la fel atat in materie civila cat si in materie penala: judecatorii, tribunale, curti de apel, iccj(sectia penala). In mod corespunzator exista parchete pe langa judecatorii tribunale curti de apel iccj. Exista atat instante militare cat si parchete militare 3. Procesul penal reprezinta o activitate complexa care se desfasoara cu respectarea strica a legii principiu director a procesului penal. In materie penala competenta este strica, prevazute de lege. Procesul penal se desfasoara cu participarea activa a partiilor. Partile in principiu nu pot lipsi. Partile sunt persoane interesate acestea dobandesc drepturi si isi asuma obligatiile care isi au izvorul in actiuniile care se pun in miscare si care se exercita in cursul unui proces penal spre deosebire de procesul civil, partile in procesul penal sunt cele care sunt prevazute expres de lege, partile sunt enumerate limitativ( art 24 c.p.p). Partile sunt: Inculpatul- partea principala acuzata Partea vatama Ministerul public nu este parte dar este asimilat partiilor

Scopul procesului penal este de 2 feluri:

scopul imediat: constatarea la timp(corespunde principiului celeritatii sau rapiditatii care reprezinta pretutindeni o problema, reprezentand o obsesie a intregului sistem, in detrimentul rapiditatii trebuie sa primeze principiul adevarului ) si complet a faptelor. Procesul penal are ca scop acela ca orice persoana care este vinovata sa fie pedepesita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie pedepseita. Scopul are la baza atat interesul public cat si interesul privat al partii, al inculpatului care este acela de a fi pedepsita doar in masura vinovatiei si de a nu fi pedepsita daca s-a stabilit pe baza probelor ca nu este vinovata. Scopul mediat este de natura social politica- acesta consta in apararea regulilor de drept a persoanei, a drepturilor si libertatiilor acestora precum si educarea tuturor persoanelor in sensul respectarii dispozitiilor legale de aceea procesul penal prezinta un important rol educativ, este in general mult mai spectaculos decat procesul civil, daca cel civil se bazeaza pe documente, cel penal se bazeaza in mare masura pe pledoariile orale a participantiilor, a pledantiilor care transforma aceasta profesie in ARTA, prin prezentarea argumentelor care trebuie sa aiba rol educativ, ele sunt pentru autoritatiile judiciare cat si pentru persoanele care se afla prezente in sala de judecata de aceea procesul penal exercita un important rol educativ, in prevenirea comiterii de infractiuni.

Procesul penal este guvernat de asa numitele principii. Principiile procesului penal realizeaza structura universala a procesului, ele exista in intreaga desfasurare a procesului penal si sunt obligatorii, sunt reguli cu caracter general care privesc intreaga desfasurare a procesului penal, ele sunt prezente in intreaga structura, sub acest aspect procesul penal este strucutrat in 3 faze procesuale: Faza de urmarire penala( preliminara)- activitati de constatare, sesizare, identificarea si prinderea persoanelor presupuse, efectuarea de investigatii si administrarea de probe pana in momentul trimiterii in judecata. Urmarirea se realizeaza de organele de urmarire penala cu respectarea competentei prevazute de lege. Judecata activitati specifice- cercetarea probelor si solutionarea cauzelor, din momentul trimiterii in jucata, a sesizarii instantei, cu rechizitoriu si pana in momentul pronuntarii unei solutii, ea se realizeaza de instantele penale de judecata Executarea hotarariiloe penale care constau in activitati specifice de punere in executare a unor hotarari penale definitve- proceduri de executare

Faza de executare se realizeaza de catre judecator specializat cu executarea numit jedecator delegat cu executarea si de asa numita instanta de executare. Principiile care guverneaza procesul penal sunt cele prevazute de c.p.p la art 2-8: art 2(1) - stricta legalitate, principiul oficialitatii ( art 2 al 2). Principiul aflarii adevarului ( art 3), principiul rolului activ al organelor judiciare ( art 4), garantarea liberatii persoanei ( art 5 ), respectarii demnitati iumane ( art 5 (1) ), principiul prezumtiei de nevinovatie( art 5(2)) garantarea dreptului la aparare ( art 6), limba oficiala- romana ( art 7) , folosirea limbii romane prin interpret( 8)

Stricta legalitate care intreneaza procesul penal isneamna ca procesul penal se desfasoara atata in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata cu respectarea stricta a dispozitiilor legale, organele judiciare penale sunt doar cele prevazute de lege, ele exercita doar acele atributii prevazute de lege, asigura respectarea dispozitiilor legale care privesc procesul penal in intreaga sa desfasurare. Legalitatea include si executarea hotarariilor penale. Actele indeplinite cu incalcarea dispozitiilor legale nu sunt valabile ele se sanctioneaza cu nulitate. ( cpp reglementate nulitatiile) Oficialitatea procesului penal ( al 2 art 2 cpp) inseamna ca toate actele de pcrocedura se indeplinesc din oficiu, ele sunt obligatorii datorita caracterului de ordine publica cu exceptia cazurilor prevazute de lege-> actiunea penala indisponibila. Actiunea civila care este disponibila atunci cand se exercita in procesul penal, alaturi de actiunea penala, prezinta trasaturi de oficialitate Principiul aflarii adevarului Organele judiciare penale au obligatia ca in realizarea obiectivului urmarit prin desfasurarea procesului penal sa cerceteze , sa examineze cauza penala sub toate aspectele, sa cerceteze in mod complet faptele materiale. Adevarul trebuie sa fie stabilit pe baza probelor. Stabilirea adevarului trebuie sa fie completa, organele judiciare au obligatia sa apropie probele cat mai mult de realitate. Adevarul trebuie sa fie stabilit in mod obiectiv -> cpp reglementeaza un sistem de probe si de mijloace de proba Principiul rolului activ In intreaga desfasurare a procesului penal potrivit atributiilor prevazute de lege organele judiciare au obligatia de a exercita rolul activ. Aceasta presupune ca organele judiciare penale sa aiba initiativa indeplinirii tuturor actelor procesuale si procedurale prevazute de lege. De asemenea mai presupune ca organele judiciare penale sa explice partilor drepturile si obligatiile procesuale pe care acestea le au in procesul penal, in toate fazele si in toate stadiile procedurale. De asemenea aceasta ai presupune ca organele judiciare sa intervina in mod activ in exercitiul drepturilor si obligatiilor procesuale al tuturor participantiilor la procesul penal incluzand: ministerul public si partile. Rolul activ se opune judecatorului arbitru din dreptul anglosaxon Principiul garantarii libertatii persoanei Potrivit acestui principiu libertatea persoanei este garantata in tot cursul procesului penal. Potrivit Constitutiei ( art 23 al 1) in acelasi timp cu garantarea libertatii persoanei este garantata si siguranta persoanei. Prin notiunea de libertate, in sensul art 23 al 1 din Const si din cpp se intelege: doar libertatea FIZICA a persoanei ( de a merge si de a veni). Prin siguranta persoanei inseamna respectarea, garantarea respectarii de cate autoritatiile judiciare penale a libertatii persoanei in cursul procesului penal. Intrucat principiul este libertatea persoanei in procesul penal inseamna ca restrangerea sau privarea de libertate reprezinta exceptii de la principiul care presupun indeplinirea unor conditii stricte si presupun o procedura determinata. De aceea retinerea, arestarea preventiva a unei persoane ( a
7

invinuitului sau inculpatului) precum si toate formele de limitare a libertatii persoanei nu sunt posibile decat in cazuri si in conditii strict determinate care sunt prevazute expres de lege. Ca o importanta garantie a libertatii persoanei, odata cu revizuirea Constitutiei in 2003, masura arestarii preventive poate fi dispusa doar de catre judecator, poate fi dispusa in cursul urmarii penale pe o durata determinata de cel mult 30 de zile cu posibilitatea prelungirii din 30 in 30 de zile fara a se putea depasi in faza urmarii penale 120 de zile, iar in cursul judecatii masura este supusa unor proceduri de verificare la intervale de timp rezonabile dar nu mai tarziu de 60 de zile. Retinerea unei persoane poate avea o durata maxima de 24h in actuala reglementare. Ca o importanta garantie a libertatii penale, in tot cursul procesului penal, persoana retinuta sau arestata precum si cea supusa unei forme de restrangere a libertatii are dreptul de a cere revocarea masurii oricand, neexistand nici o limitare, daca masura este considerata ilegala. In tot cursul procesului penal, inculpatul poate cere punerea sa in libertate provizorie sau sub control judiciar oricand. Oricand persoana care este retinuta sau arestata pe nedrept poate cere reparatia prejudiciului cauzat prin luarea unei asemenea masuri atunci cand se produce un prejudiciu. Principiul respectarii demnitatii umane In toate fazele procesului penal, atat in cea de urmarie cat si in cea de judecata sau de executare a pedepsei, inculpatul trebuie sa fie tratat de catre persoanele judiciare cu respectarea demnitatii umane. Sunt interzise tortura, tratamentele inumane sau cu cruzime. Este necesar sa fie evocata jurisiprudenta CEDO. Incalcarea art 3. ( multe condamnari ale RO, in general despre conditiile de detentie, sau purtarea catuselor in locuri publice)

Prezumtia de nevinovatie Legea 281/2003 Prin introducerea acesteia se subliniaza importanta acestei reguli pentru desfasurarea procesului penal. Orice persoana tebuie considerata nevinovata in toata perioada de desfasurare a procesului penal pana in momentul in care se obtine o hotarare judecatoareasca definitiva de stabilire a vinovatiei, pana in momentul in care vinovatia este legal stabilita. Prezumtia prezinta o reglementare particulara in materia probelor, astfel dupa modificarill aduse de legea 281/2003, art 66 al 1 din CPP prevede in mod expres ca invinuitul beneficeaza de prezumtia de nevinovatie, astfel incat beneficiind de prezumtia de nevinovatie nu are obligatia de a-si proba nevinovatia ci dimpotriva aceasta obligatie incumpa organelor judiciare. Statul are obligatia de a proba faptele. Al 2 art 66 CPP prevede in mod expres ca atunci cand exista probe de vinovatie invinuitul sau inculpatul are dreptul de a propune probe pentru a dovedi lipsa de temeinicie a invinuirii.
8

Aceasta regula nu trebuie interpretata in sensul ca vinovatia s-ar putea stabili pe parcursul procesului penal adica inainte de obtinerea unei hotarari judecatoresti definitive, ci trebuie interpretata in sensul ca invinuitului sau inculpatului i se recunoaste doar un drept care este fundamental in materia probelor si anume dreptul la contraprobe. Prezumtia de nevinovatie este garantata de exercitiul dreptului invinuitului sau inculpatului ( persoanei suspecte sau acuzate) de a nu face declaratii ( dreptul la tacere). Prezumtia de nevinovatie face aplicabila in procesul penal regula in dubio proreo, potrivit careia atunci cand exista indoiala ea profita invinuitului intotdeauna pentru ca o solutie de condamnare nu este compatibila cu indoiala, ci condamnarea se bazeaza pe certitudine. Cand exista indoiala? Parere prof: nu exista indoiala atunci cand la dosarul cauzei exista atat probe de vinovatie cat si probe de nevinovatie precum atunci cand toate probele sunt fie de vinovatie sau nevinovatie. Exista indoiala atunci cand la dosar nu exista nici probe de vinovatie dar nici de nevinovatie. In aceasta situatie indoiala trebuie sa conduca la achitare. Indoiala este o proba pozitiva de nevinovatie. Principiul garantarii dreptului la aparare Art 6 cpp dreptul la aparare este garantat invinuitului sau inculpatului in tot cursul procesului penal. Dreptul la aparare da nastere unei obligatii corelative care revine organelor judiciare si anume obligatiei de a aduce la cunostiinta invinuitului sau inculpatului inainte de prima ascultare ca are dreptul de a-si angaja un aparator(avocat-membru al baroului). Se intocmeste procesul verbal care este obligatoriu. Inainte de a fi ascultat inculaptului i se aduce la cunostiinta in mod obligatoriu continutul faptei materiale pentru care este cercetat precum si a incadrarii juridice data faptei. Aducerea la cunostiinta a faptei pentru care invinuitul sau inculpatul este cercetat trebuie sa se realizeze intr-un termen scurt (imediat). Pentru aceasta persoana cercetata este chemata de organul judiciar penal, este intrebata daca solicita acordarea unui termen in vederea pregatirii apararii ( este necesar deoarece persoana urmeaza sa dea o declaratie). Cu aceasta ocazie ( art 70 al 2 cpp) persoanei cercetate respectiv invinuitului, i se aduce la cunostinta inainte de ascultare ca are dreptul sa nu dea declaratie atraganduise atentia ca daca da o declaratie atunci aceasta va putea fi folosita impotriva sa in proces. Dreptul la aparare este unul complex, el presupune 1. Posibilitatea partilor de a se apara singure in proces (partilor le sunt recunoscute numeroase drepturi si obligatii procesuale) 2. Dreptul la aparare inseamna si posibilitatea partilor de a recurge la serviciile de asistenta juridica ale unei persoane calificate, ale unui aparator care trebuie sa fie avocat membru al baroului.
9

3. Presupune si obligatia organelor judiciare de a cerceta in toate fazele procesului atat aspectele care sunt nefavorabile cat si cele ce sunt favorabile partilor. Principiul limbii romane: Toate actele de procedura se intocmesc in limba romana. In teritoriile unde locuiesc persoana de nationalitate straina li se permite acestora sa foloseasca in fata organelor limba materna, insa in acest caz toate documentele procedurale se traduc si se intocmesc tot in limba romana, traducatorul fiind doar unul autorizat. Pentru persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana se foloseste limba romana prin intermediul unui traducator si daca este cazul a unui interpret autorizat potrivit legii. In afara acestor principii din CPP mai sunt si altele care rezulta din Const si din reglementarile internationale privind drepturile omului: egalitatea persoanelor in procesul penal, dreptul la un proces echitabil, garantarea respectului la o viata privata, intima, familiala; protecita domiciului unei persoane ( incidenta art 8 din conventie).

Competenta organelor judiciare penale Organizarea judiciara Legaturile cu procesul penal: Organizarea judiciara se caracterizeaza prin complexitate in materia penala deoarece spre deoesbire de alte materii aici exista o diversitate de organe judiciare penale, adica de organe de stat care exercita functii judiciare in legatura cu desfasurarea procesului penal-> organe de stat care exercita atributii privind procesul penal. Exista organe de urmarire penala care asigura urmarirea si exista de asemenea instante de judecata . Acestea fac parte din categoria organelor judiciare. In afara acestora in procesul penal indeplinesc acte de procedura si alte organe de stat care nu sunt inzestrate cu functii judiciare care poarta denumirea de organe constatatoare. Acestea au doar rolul de a constata infractiuni si apoi de a le prezenta organulor de urmarire penala prevazute de lege. Sunt 2 categorii de organe constatatoare: Cele prevazute de art 214 din CPP, organele inspectiilor de stat, alte organe de stat precum si cele ale unor unitati dintre cele prevazute in art 145 C.P(de interes public) . Cu privire la infractiuni constand in incalcarea dispozitiilor legale sau a obligatiilor pe care le controleaza potrivit legii. Organele de control sau de conducere ale administratiei publice cu privire la infractuni de serviciu sau in legatura cu serviciu ( 2 categorii) comise de persoane aflate in subordinea sau sub controlul lor. Ofiterii si subofiterii jandarmeriei romane pentru infractiuni descoperite cu ocazia misiunilor specifice. La acestea se adauga si alte organe de stat prevazute in legi speciale: autoritatea vamala ( legea 86/2006), politia comunitara, serviciile specializate in culegere de informatii
10

y y

(servicii secrete)- serviciul roman de informatii, serviciul de informatii externe, serviciul de protectie si paza. Aceste organe constatatoare au dreptul de a lua declaratii de la faptuitori, au dreptul de a ridica obiecte materiale care reprezinta corpuri delicte si au dreptul de a evalua pagubele produse. In caz de infractiune flagranta au dreptul de a-l prinde pe faptuitor si de a il prezenta autoritatiilor judiciare competente. In toate cazurile aceste organe intocmesc procese verbale care sunt mijloace de proba in procesul penal. Procesul verbal se inainteaza organului de urmarire penala in cel mult 3 zile de la descoperirea infractiunii. Organele constatatoare din art 215 sunt comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile comise pe sau pe aeronava in afara portului sau in afara aeroportului. Sunt organe constatatoare si agentii politiei de frontiera (nu ofiterii). Aceste organe de constatare au dreptul si obligatia intotdeauna de a lua declaratie de la faptuitor si persoanele prezentoae si au dreptul intotdeauna(nu doar in caz de infractiune flagranta) de a il prezenta pe faptuitor autoritatii judiciare competente ( organului de urmarire penala prevazut de lege) Organele de urmarie penala sunt organe care realizeaza in procesul penal toate activitatiile cu caracter preliminar incepand cu cele de constatare a infractiunilor, descoperire prindere si identificare a faptuitorilor si continuand cu cele de strangere de date in vederea efectuarii investigatiilor si indeplinirea tuturor actelor de urmarire penala. Potrivit art 201 C.P.P- 2 organe de urmarire penala: organe de cercetare penala si procurori care sunt constituiti in parchete in cazul Ministerului Public. Organele de cercetare penala asigura cercetarea penala a infractiunilor. Organele de cercetare penala sunt de 2 feluri: organul de cercetare panala al politiei judiciare, organul de cercetare penala special. Organul de cercetare penala al politiei judiciare este organul de cercetare penala comun care are o competenta comuna de cercetare a infractiunilor. Politia judiciara este alcatuita din politisti care provin din corpul politiei, practic Politia Romana se imparte in 2 corpuri: politia judiciara, restul politiei. Politia judiciara- politisti care provin din structurile politiei si care sunt desemn ati nominal de ministrul administatiei si internelor cu avizul conform al procurorului general, al parchetului de pe langa ICCJ care isi exercita atributiile in procesul penal, in faza preliminara a procesului penal, sub autoritatea procurorului general. Retragerea avizului conform atrage incetarea calitatii de membru al politiei judiciare. Atunci cand exista o lege speciala care stabileste o procedura diferita de desemnare a membrilor politiei judiciare dispozitiile cuprinse in legea speciala sa aplica in mod prioritar. Politia judicara este reglementata de legea nr 364/2004 cu modificari si completari-> stabileste procedura comuna. Potrivit regulilor comune membrii politiei judiciare sunt de 2 feluri: ofiteri si agenti Potrivit legii nu exista vreo diferenta sub aspectul atributiilor prevazute de lege intre ofiteri si agenti. Politia judicara se afla potrivit legii intr-o dubla subordonare si anume:

11

O subordonare adminsitrativa fata de organul adminsitrativ ierarhic superior. In acest fel politistii din cadrul politiei judiciare desi sunt desemnati de ministrul de interne in vederea efectuarii de acte privind procesul penal, adica in vederea indeplinirii de functii judiciare in cazul procesului penal pastreaza legaturile cu structurile adminsitrative din care provin Se afla intr-un raport de subordonare profesionala fata de procurorul care supravegheaza urmarirea penala, astfel potrivit art 209 al 1 C.P.P procurorul care supravegheaza urmarirea penala conduce, controleaza si organizeaza intreaga activitate a politiei judiciare.

Parere prof: legea 364/2004 modificata si completata nu contine suficiente garantii de independenta a politiei judiciare, ceea ce ar putea afecta independenta justitiei- politia judiciara indeplineste acte care apoi vor sta la baza hotararilor judecatoresti. Astfel potrivit legii, politistii din cadrul politiiei judiciare pot primii indrumari din partea sefului ierarhic privind activitatiile de constatare a infractiunilor, strangerea de date in vederea inceperii urmarii penale, inclusiv in privinta inceperii urmaririi penale. Inceperea urmarii penale poate fi dispusa in cazurile pe care le supravegheaza procurorul de catre organul de cercetare penala ceea ce inseamna ca acesta se bucura de o independenta relativa. Ulterior insa pentru a fi valabila rezolutia organului de cercetare penala aceasta este supusa confirmarii de catre procuror in termen de cel mult 48 de ore. Organul adm ierarhic superior nu poate interveni insa sub nici o forma in legatura cu actele de cercetare penala, adica cele ce se efecuteaza dupa inceperea urmaririi penale. Exista 2 legi speciale care reglementeaza actitivitatea politiei judiciare si care contin dispozitii particulare, care au prioritate fata de cele comune: O.G 43/2002, legea 508/2004. Aceste legi speciale au creeat o politie judiciara pusa in mod exclusiv in slujba procurorului, in slujba justitiei in materie penala. Potrivit acestor legi speciale, politistii din cadrul politiei judiciare nu se mai afla intr-o dubla subordonare ci ei sunt sobordonati exclusiv procurorului care efecuteaza urmarirea penala. In cazul DNA si numirea acestor politisti nu se mai realizeaza de ministrul administratiei si internelor ci direct de catre procurorul sef al DNA care face parte din structura parchetului de pe langa ICCJ. Politistii raspund direct in fata procurorului sef. De asemenea, spre deosebire de procedura comuna( prin derogare), in acest caz politia judiciara nu mai are competenta de a efectua orice act de cercetare penala cu exceptia celor date in competenta altor organe de urmarire penala ci pot efectua doar actele de cercetare penala dispuse in mod expres de catre procuror, dispozitia procurorului in acest caz trebuind sa fie scrisa si motivata. Pe langa politia judiciara efectueaza acte de cercetare penala si asa numitele organe de cercetare penala speciale-> cercetarea penala speciala. Aceste organe sunt :

12

1. Comandantii unitatiilor militare- corp aparte si similare pentru infractiuni savarsite de militarii din subordine, in acest caz competenta poate veni si ofiterilor anume desemnati de comandatii acestor unitati militare 2. Sefii comenduirilor de garnizoana sau ofiterii anume desemnati de catre acestia pentru infractiuni savarsite de militari in afara unitatiilor militare. 3. Comandatii centrelor militare sau ofiteri anume desemntati de acestia, pentru infractiuni savarsite de persoane civile in legatura cu obligatiile lor militare. In acest caz organul de politie, exceptand politia judiciara, poate intocmi acte de constatare atunci cand descopera o infractiune. De asemenea mai sunt organe speciale si : ofiterii politiei de frontiera pentru infractiuniile de frontiera, capitanii porturilor pentru infratiuni contra ordinii si disciplinei la bordul navei ori contra siguranti navigatei maritime sau pentru infractiuni in legatura cu serviciul comise de personaul navigant al marinei civile daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navigatiei. Pentru ultimele 2 cazuri cercetarea penala poate fi efectuata si de organul de cercetare penala al politiei judiciare. Pentru primele 3 competenta revine exclusiv organului de cercetare penala special.

Ministerul public Participa in procesul penal prin intermediul procurorilor. Este alcatuit din procurori. Sunt constituiti in parchete care sunt organizate pe langa instantele penale. Ministerul public dupa noile prevederi introduse prin legea nr 304/2004 privind organizarea judiciara cu modificarile si completarile multiple nu face parte din Autoritatea judecatoreasca Ministerul public apartine unei autoritati executive. Insa nu este vorba de executivul obisnuit ci de un executiv care este pus in slujba justitiei. De aceea chiar daca Ministerul public nu apartine autoritatii judecatoresti este implicat in infaptuirea justitiei in materie penala alaturi de instantele judecatoresti prin modalitati specifice. Ministerul public este creeat pentru a asigura realizarea urmaririi penale care este prima faza a procesului penal. Procurorii spre deosebire de judecatori care se bucura de inamovabilitate, se bucura de stabilitate. Stabilitatea reprezinta o garantie a independentei procurorilor. Procurorii care se afla la rascrucea legii si ordinii publice actioneaza intr-un domeniu care le este propriu si care defineste statutul procurorilor in procesul penal si anume in asa numitul domeniu al actiunii publice.
13

Este domeniul care da dreptul si in acelasi timp si obligatia procurorilor de a dispune cu privire la punerea in miscare a actiunii penale. Ministerul public prin procurori reprezinta partea principala a procesului penal in pofida faptului ca nu figureaza printre parti si anume partea acuzatoare (acuzarea). De aceea Ministerul Public este numit si acuzatorul public pentru a il deosebi de acuzatorul privat care este victima infractiunii. Parchetele sunt de 2 feluri: Parchete ordinare Parchete speciale

Parchetele ordinare sunt alcatuite din procurori obisnuiti care au o competenta comuna. Paralael cu aceste parchete obisnuite sunt alcatuite si parchete cu caracter personal parchete militare. ( parchetele de pe langa tribunalele militare etc) Exista parchete alcatuite din procurori specializati: DNA in cadrul parchetului de pe langa ICCJ, Birouri DNA la tribunale, Structuri teritoriale care corespund in grad Curtilor de Apel. DNA- procurori ce nu cunosc o competenta teritoriala, au o competenta nationala (chiar daca apartin unui serviciu teritorial au aceeasi competenta pe care o are orice procuror inclusiv cei care apartin structurii centrale) DIICOT- functioneaza dupa reguli similare cu DNA, deosebirea este ca DIICOT este alcatuit din procurori specializati in preveinerea si combatarea crimelor organizate.

Aceste parchete specializate sunt organizate dupa legi speciale. ( OUG 43/2002, Legea 508/2004) La baza actiunii procurorilor stau potrivit Constitutiei (art 32 al 1) principiile independentei, principiile legalitatii, controlului ierarhic si impartialitatii. Legalitatea este domeniul procurorilor . Ministerul public are misiunea de a asigura respectarea legii in desfasurarea procesului penal si de a veghea la respectarea legii de catre instantele judecatoresti si de catre toti participantii la procesul penal. Tot odata Ministerul Public se caracterizeaza de principiul controlului ierarhic. Acesta este de esenta Ministerului Public. Controlul ierarhic inseamna ca toti procurorii din cadrul oricarui parchet se subordoneaza procurorului general al parchetului de pe langa ICCJ, care exercita controlul asupra tuturor procurorilor din subordine, de la toate parchetele, prin intermediul unor procurori inspectori anume desemnati. Controlul ierarhic mai presupune subordonarea ierarhica a fiecarui procuror din cadrul unui parchet, conducatorului parchetului din care face parte, dupa termenii legii: procurorului sef
14

sau procurorului general. Controlul ierarhic mai presupune ca seful unui parchet sa se subordoneze conducatorului parchetului ierarhic superior. Structura ierarhizata a Ministerului Public se intalneste pretutindeni. Ministerul Public se caracterizeaza si prin impartilitate. Impratialitatea prucorurilor este impusa de statutul acestora astfel procurorii fac parte din organele judiciare. Ei exercita o functie judiciara, fundamentala, functia de urmarire ori exercitiul functiei de urmarire pretinde ca procurorii sa se caracterizeze prin impartialitate (sa fie nepartinitori). Procurorii au obligatia de a cerceta faptele atat in favoarea cat si in defavoarea acuzatului/suspectului. Impartialitatea se cere procurorilor in tot cursul procesului penal, in intreaga desfasurare a procesului penal. Impartiliatea este puternic afectata in sistemul roman, de participarea procurorilor la sedintele de judecata in cauzele penale, ori in aceste conditii procurorii nu pot ramane impartiali, ei au interesul ca rechizitoriul sa fie confirmat de instantele penale de aceea poate ar fi mai potrivit ca impartialitatea procurorilor sa fie pretinsa acestora doar cu ocazia efecutarii actelor de urmarire penala, iar in faza de judecata procurorii care exercita aceleasi drepturi si obligatii pe care le exercita partile nu pot ramane impartiali. Procurorii isi exercita atritbutiile in procesul penal sub autoritatea ministrului justitiei. Exercitarea atributiilor Ministerului Public sub autoritatea Ministrului Justitiei permie acestuia sa solicite si sa obtina controlul asupra activitatiilor efecutate de procurori prin intermediul procurorilor inspectori, iar procurorii au obligatia prin intermediul procurorului general sa prezinte informari ministrului justitiei ceea ce este de natura sa afecteze independenta ministerului public in raporturile cu executivul. Parchetele sunt organizate pe langa instantele judecatoresti in materie penala. Aceasta nu inseamna o subordonare a procurilor fata de instantele judecatoresti ci procurorii sunt si trebuie sa ramana independenti in raport cu instantele judecatoresti. Independenta procurorilor se exprima atat in deciziile pe care acestia le iau in faza de urmarire penala cat si in concluziile pe care acestia le pune in fata instantelor penale care trebuie sa cunoasca doar 2 limite si anume: dispozitiile legale si stabilirea adevarului. Ministerul public se mai caracterizeaza si prin indivizibiltate. Este necesara pentru ca procurorii sa ramana intr-o deplina unitate de actiune in rezolvarea aceluiasi proces penal. Indivizibiltatea permite ca actele de urmarire penala sa se efectueze de un singur procuror sau de mai multi procurori. De asemenea indivizibiltatea permite substituirea procurorilor (acestia pot fi inlocuiti unii cu altii oricand, nu si in cazul judecatorilor). Aceasta inseaman ca fiecare procuror este reprezentantul procurorului general. Principala atribuite a procurorilor
15

OUG 60/2006 a introdus restrangeri ale acestei posibiltati a procurului ierarhic superior de preluare a cauzelor din competenta procurorului ierarhic inferior. Limitari declarate ulterior neconstitutionale deoarece incalca principiul controlului ierarhic. Principala atributie a procurorilor este urmarirea penala. In prezent sub imperiul art 209 al 3 din CPP procurorii efecuteaza nemijlocit urmarirea penala in numeroase cauze, in special in cazul infractiunilor considerate grave cum sunt de pilda toate infractiunile cu omor. In general formele agravate ale infractiunilor indreptate contra patrimoniului cu consecinte deosebit de grave, de asemenea toate infractiunile care sunt de competenta DNA sau care sunt asimiltate coruptiei, infractiunile prevazute de legea 39/2003 apartinand criminalitatii organizate sunt de competenta de urmraire penala a procurorilor-> princiala atributie penala este urmarirea Participa la solutionarea conflictelor penale prin mijloace alternative, ei conduc si controleaza activitatea politiei judiciare. In acest fel au atributia de supraveghere a actelor de cercetare penala ( in CPP se vorbeste de procurorul ce efecuteaza si cel ce supravegheaza urmarirea penala) El participa la sedinta de judecata in cauzele penale. Participarea procurorului este obligatorie la judecatorie, adica la instanta inferioara conform art. 315 din CPP, cu modificarile si completarile ulterioare in urmtoarele cazuri: in toate cazurile in care se prevede pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare, in toate cazurile in care sesizarea instantei se face prin rechizitoriu, in cazurile in care s-a dispus inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii precum si in toate cazurile in care asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii (ex: cazurile in care invinuitul este minor, internat intr-un centru de reeducare, cazurile in care s-a dispus retinerea sau arestarea unei persoane, internarea medicala, obligarea la un tratament medical, cazurile in care s-au dispus asemenea masuri si intr-o alta cauza, cazurile in care se apreciaza ca invinuitul sau inculaptul nu se poate apara singur) In toate celelalte cauze participarea este facultativa. La toate celelate instante inclusiv la ICCJ, Curti de apel, Instantele militare participarea procurorului este obligatorie in toate cauzele.

INSTANTA PENALA Exercita functia cea mai importanta: functia de judecata Compenente fundamentale: Jurisdictia atributia instantelor judecatoresti de solutionare a cauzelor penale

16

Imperium puterea cu care este inzestrata instanta judecatoreasca de a constrange persoana condamnata sa suporte sanctiunile penale aplicate. Prin intermediul functiei de judecata instanele judecatoresti realizeaza in mod direct justitia in materie penala. Instantele juecatoresti sunt alcatuite numai din judecatori de profesie. Sistemul nostru judiciar nu cunoaste inca judecatorii neprofesionali (juratii sau asesorii).

Judeecatorii sunt inamovibili. Se caracterizeaza prin independenta si impartialitate. Principala atributie a instantelor judecatoresti este aceea de solutionare a cauzelor penale. Inainte de solutionare a cauzelor penale, instantele judecatoresti in materie penala verifica, controleaza intreaga activitate a ministerului public si de asemenea controleaza activitatiile tuturor participantilor la procesul penal. De asemenea inainte de solutionare instantele judecatoresti in materie penala cerceteaza faptele materiale prin intermediul probelor adica efectueaza ceea ce se numeste: cercetarea judecatoareasca. Activitatiile instantelor judecatoresti in materie penala sa finalieaza printr-o hotarare judecatoareasca din momentul in care este definitiva si care spre deosebire de solutiile Ministerului Public se caracterieaza prin autoritatea de lucru judecat. In ceea ce priveste organizarea instantelor exista judecatorii care sunt instantele locale, exista tribunale curti de apel si ICCJ unde in materie penala exista o sectie penala si completul de 5 judecatori. Paralel cu aceste instante exista instantele militare: tribunalele militare in nr de 4, o singura curte de apel La ICCJ nu exista sectia militara Exista tribunalele specializate pentru minori si familie, care judeca cauzele care privesc infractiunile savarsite de minori sau impotriva minorilor, care sunt pe cale de desfintare, vor fi inlcuite de complete specializate Exista complete specializate si in cazurile infractiunilor de coruptie. Spre deosebire de procurori, instantele de judecata judeca doar in complete de judecata, intr-o anumita compunere care este prevazuta de lege. Nerespectarea dispozitiilor legale rereritoare la compunerea instantelor se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Regulile privind compunerea instantelor fiind reguli de ordine publica. Obligativitatea completelor de judecata este prevazuta expres in art. 292 al 1 din CPP Notiunea de compunere a instantei prezinta 2 aspecte si anume: 1. Aspectul constitutiv care inseamna numarul de judecatori prevazut de lege pentru judecarea unei cauze penale 2. Aspectul functional al notiunii de compunere inseamna capacitatea unei persoane de a judeca o cauza penala (ex: cauzele cu inculati minori se judeca nu de orice judecator ci de judecatori anume desemnati de presedintele instantei-> judecatorul care compune
17

instanta nu este in lista de judecatori desemnati de presedintele instantei ca s-au incalcat regulile privind compunerea instantei-> nulitatea absoluta a judecatii) In ceea ce preiveste aspectul constituiv in prezent in urma modificarilor intervenite prin legea nr 247/2005 judecata in prima instanta la toate instantele cu exceptia sectiei penale a ICCJ se realizeaza de un singur judecator sau altfel spus de judecatorul unic. Judecata in apel se realizeaza de 2 judecatori, iar judecata in rescurs se realizeaza de 3 judecatori cu exceptia ICCJ. In ceea ce priveste ICCJ aceasta judeca in prima instanta la sectia penala in complet alcatuit din 3 judecatori. Recursurile declarate contra hotararilor pronuntate de sectia penala a ICCJ se judeca de un complet de 5 judecatori. In mod exceptional completul de 5 judecatori judeca in prima instanta revizuirea in interesul drepturilor omului ca urmare a unei hotarari a curtii europene a drepturilor omului conform prevederilor cuprinse in art 408 (1) din CPP. Sectiile unite ale ICCJ judeca RILurile. Compunerea instantelor trebuie sa fie aceeasi in tot cursul judecatii, principiul este cel al unicitatii si continuitatii completului de judecata. In mod exceptional este posibila schimbarea completului de judecata pentru motive obiective, insa cel mai tarziu pana la inceperea dezbaterilor, adica pana in momentul procesual in care procurorul si partile pun concluzii in fata instantei. Din momentul inceperii dezbaterilor judiciare este interzisa orice schimbare in compunerea completului de judecata, in compunerea instantei sub sanctiunea nulitatii absolute. Daca intervine o situatie care impune o schimbare dupa inceperea dezabterilor in mod obligatoriu se reiau dezbaterile judiciare in noua compunere, sanctiune-> nulitate absoluta. De ex: minuta este semnata de un alt judecator decat cel care a fost prezent la dezbateriile judiciara, judecarea este nula absolut Competenta organelor judiciare penale se afla in stransa legatura cu atributiile organelor judiciare penale astfel organele judiciare penale pe care le-am prezentat, este vorba de organul de cercetare penala, ministerul public si instantele judecatoresti isi exercita atributilie doar in functie, in raport de competenta care este prevazuta de lege. Ele sunt repartizate in raport de dispozitiile legale care reglementeaza competenta. In acest fel notiunea de competenta prezinta 2 sensuri: inseamna pe de o parte capacitatea unui organ judiciar penal de a instrumenta o anumita cauza penala potrivit legii, iar pe de alta parte inseamna insusirea unei cauze penale de a fi instrumentata de un anumit organ judiciar penal.

18

Regulile privind competenta organelor judiciare penale sunt reguli de ordine publica de aceea in cazul nerespectarii regulilor privind competenta cu exceptia competenti teritoriale sanctiunea este nulitatea absoluta conform art 197 al 2 din CPP. Determinarea competentei se realizeaza in raport de urmatoarele criterii si anume: 1. Natura si gravitatea infractiunii. Aceasta reprezinta competenta materiala 2. Calitatea persoanei. Care trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei. Aceasta este competenta personala. Dupa reglementarea actuala conform art 40 CPP de regula pierderea calitatii persoanei ulterior savarsirii faptei conduce la modificarea competentei, in mod exceptional pirderea calitatii persoanei nu determina schimbarea competentei care risca sa devina dintr-o competenta personala intr-una materiala in 2 cazuri: a. Fapta savarsita are legatura cu atributiile de serviciu ale persoanei b. S-a dat deja o hotarare in prima instanta Dobandirea calitatii persoanei dupa savarsirea faptei in general nu determina modificarea competenti cu o singura exceptie : persoanele enumerate in art 29.(1) CPP care se judeca in prima instanta de sectia penala a ICCJ. Competenta instantelor militare este o competenta dupa calitatea persoanei si de asemenea au o competenta dupa calitatea persoanei si curtile de apel si sectia penala a ICCJ. Competenta materiala care are la baza criteriul naturii infractiunii precum si criteriul gravitatii poate fi determinata in 2 feluri: relativ si concret. Determinarea relativa a competentei materiale exista atunci cand se foloseste o formula generica cu privire la infractiunile care intra in competenta organului judiciar (ex: judecatoriile judeca orice infractiuni cu exceptia infractiunilor date in mod expres in competenta celorlalte instante; organul de cercetare penala efecuteaza actele de cercetare penala in toate cazurile cu exceptia cazurilor date in competenta organelor de cercetare penala speciale sau a procurorului) Determinarea concreta a competentei materiale inseamna nominalizarea infractiunilor, indicarea in concret a acestora (ex: tribunalul judeca urmatoarele tipuri de infractiuni: ) 3. Competenta mai poate fi determinata si de criterii teritoriale Competenta materiala si dupa calitatea persoanei. Competenta materiala si dupa calitatea persoanei este reglementata in mod expres doar in privinta instantelor judecatoresti, in cazul organelor de urmarire penala se prevad doar dispozitii speciale-> sunt aplicabile regulile generale privind competenta instantelor ( art 26-29 CPP ). Sub acest aspect organul de cercetare penala are o competenta comuna determinata generic pentru toate infractiunile cu exceptia infractiunilor care sunt date in mod expres organelor de cercetare speciale sau procurorului. Ministerul Public ( alcatuit din procurori)
19

Procurorul efecuteaza personal urmarirea penala doar in cazurile anume prevazute de lege. Este vorba de infractiunle enumare limitativ in articolul 209 al 3din CPP cu modificarile si completarile aduse de legea 202/2010. Este vorba de infractiunile considerate grave, astfel procurorul de pilda face urmarirea penala proprie in cazurile privind infractiunile contra sigurantei statului, inf de omor, etc. Procurorul in toate celelalate cazuri supravegheaza activitatiile organului de cercetare. Astfel procurorii conduc si controleaza activitatea organului de cercetare penala al politiei judiciare. In aceste cazuri conform art 209 al 2 din CPP procurorul poate efectua orice act de urmarire penala care intra potrivit legii in competenta organului de cercetare penala. Competenta revine intotdeauna procurorului din cadrul parchetului corespunzator in grad primei instante. Judecatoria are o competenta materiala generala ( nu are competenta personala). Judeca in materie penala toate infractiunile cu exceptia celor date in competenta celorlalte instante. Tribunalul judeca doar in prima instanta infractiuni considerate grave de regula cele care fac parte din competenta de urmarire penala a procurorului inclusiv infractiunile de contrabanda avand ca obiect materii explozive si radioactive, infractiuena de bancuta frauduloasa atunci cand aceasta priveste sistemul bancar al statului, infractiunile de trafic si consum ilicit de droguri, infractiunile de spalare de bani, toate infractiunile care apartin criminalitatii organizate, infractiunile de coruptie prevazute de codul penal, judeca infractiunea de evaziune fiscala. Desi competenta materiala este determinata si de gravitatea infractiunii sunt infractiuni grave care au ramas in competenta judecatoriei sau a abuzului in serviciu. Dupa modificarile introduse de legea nr 202/2010 tribunalul nu mai este instanta de apel ca atare tribunalul nu mai judeca apeluri, judeca insa recursuri dar numai in cazuri limitativ prevazute de lege:masurile preventive, infractiuni pentru care actiunea penala se puen in miscare la plangerea prealabila, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiiune, masura asiguratorie, executarea hotararilor penale si reabilitarea. Tot odata solutioneaza confliectele de competenta ivite intre 2 judecatorii din circumscripia sa teritoriala. Curtea de apel judeca atat in prima instanta cat si in apel si in recurs. Judeca in prima instanta infractiunile cele mai grave: infractiunile contra sigurantei statului si cele contra sigurantei nationale, de asemenea judeca infractiunile contra pacii si omenirii, infractiunea de conflict de interese. Dupa parearea noastra nu se justifica competenta pentru infractiunea de conflict de interese, care potrivit limitelor de pedeapsa nu este o infractiune grava.

20

Judeca de asemenea apelurile declarate impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii pentru toate infractiunile, judeca de asemenea si apelurile declarate de sentintele pronuntate de tribunal. In acestfel curtea de apel judeca si recursurile indreptate impotriva deciziilor pronuntate de tribunal in cazurile prevazute expres de lege. De asemenea solutioneaza si conflictul de competenta a tribunaleor si judecatoriile aflate in circumscriptia sa teritoriala ICCJ judeca in prima instanta infractiuni savarsite de : senatori, deputati, europarlamentari, membrii ai guvernului, judecatori ai CC, membrii CSM, judecatori ai ICCJ, procurori de pe langa ICCJ, generali, maresali, amirali, chestori ( competenta dupa calitatea persoanei-> sectiei penale) ICCJ este o instanta de rescurs, judeca recursurile indreptate impotriva sentintelor pronuntate de curtiile de apel si curtea militara de apel, precum si recursurile contra decizilor date in apel de curtiile in apel si curtea militara de apel si judeca recursurile declarate contra sentintelor pronuntate in prima instanta de sectia penala a ICCJ. Competenta instantelor militare este o competenta atat dupa calitatea persoanei cat si dupa materie. Tribunalele militare care corespunde in grad judecatoriei judeca toate infractiunile privind capacitatiile de aparare a tarii prevazute in codul penal savarsite de catre militari, precum si inf savarsite de civili daca au legatura cu obligatiilor de militari. Infractiunile comise de militari sunt de competenta in prima instanta a tribunalelor militare in situatiile in care militarii au gradul de pana la colonel inclusiv. Tribunalul militar teritorial ce corsepunde in grad tribunalelor judeca toate inf ce sunt de competenta tribunalelor mentionate in art 27 CPP daca sunt savarsite de militari pana la gradul de colonel inclusiv. Curtea militara de apel competenta similiar curtilor de apel, cu precizarea ca judeca infractiunile savarsite de militari pana la gradul de coloneli inclusiv.

Competenta teritoriala Competenta teritoriala (ratione loci) reprezinta acea forma a competentei care in raport dde criteriul administrativ teritorial stabileste care dintre organele judiciare de grad egal are competenta de a instrumenta o cauza penala, spre deosebire de competentele materiale si personale, competenta teritoriala actioneaza pe plan orizontal cu alte cuvinte delimiteaza sfera organului judiciar abilitat sa efectueze acte procesuale si procedurale pornind de la anumite criterii stabilite in raport de locul pe care art 30 din procedura penala il stabileste in mod expres.
21

Utilitatea acestei competente teritoriale este aceea ca previne suprapunerea organelor judiciare in efectuarea aceleasi activitati si evita neimplicarea lor intr-o cauza penala care ar ramane in nelucrare. CU toate acestea prin exceptie exista anumite organe judiciar penale cu competenta generala unde criteriile de competenta teritoriala nu se mai aplica. Astfel avem: parchetul de pe langa ICCJ, DNA(structura centrala), DIICOT(structura centrala), ICCJ(sectia penala). Totusi exista anumite reguli distincte pentru infractiunile savarsite in strainatate: 1. Competenta pentru infractiunile savarsite in tara Art 30 stabileste limitativ anumite criterii de preferinta in cazul infractiunilor care s-au savarsit pe teritoriul romaniei Art 30.a locul savarsirii infractiunii- ratiunea pentru acest prim criteriu este aceea ca la locul savarsirii infractiunii se gasesc de regula probele, martorii si posibilitatea efectuarii actelor de urmarire penala este evident usurata. Art 30.b locul unde a fost prins faptuitorul. Acest criteriu subsidiar va atrage subsidenta teritoriala in cazul in care primul criteriu nu este aplicabil. Art 30.c locul unde locuieste faptuitorul. In sensul legii procesual penale se intelege prin locul in care locuieste faptuitorul, locatia in care acesta efectiv locuieste nu neaparat cea din actul de identitate. Poate fi o resedinta, o locuinta provizorie in care este gazduit sau se ascunde. Art 30.d locul unde locuieste persoana vatamata. Ratiune- partea vatamata este cea interesata sa solicite tragerea la raspundere penala si daca celelalate criterii nu sunt cunoscute poate sa se deplaseze mai usor la organul judiciar pentru a se interesa de cauza. Regula generala este ca in cazul in c are organul judiciar este sesizat acesta va fi competent chiar daca sunt si alte criterii de stabilire a competentei care nu au fost activate, de ex: locul prinderii infractorului. In cazul sesizarii simultane, devin aplicabile criteriile pe care le-am anuntat anterior. Ex: sa pres. Ca unei persoanei i se fura anumite bunuri intr-o anumita statiune, el sesizeaza organele de politie, dar sosind in Cluj va depunde aici o plangere penala. Intra in concurs criteriul: locul savarsirii infractiunii cu locul unde locuieste faptuitorul. Situatii in care parchetul general (de pe langa ICCJ) in cazul in care efectueaza urmarirea penala intr-o cauza poate alege (potrivit competenteti teritoriale) isntanta care sa judece cauza respsectiva avand in vedere cateva cerinta: locul unde pot fi mai bine administrate probele, locul unde poate fi efectuata mai rapid judecata, unde desfasurarea procesului penal va avea un impact educativ mai mare mai eficient. 2. Pentru infractiunile savarsite in strainatate.
22

Ne referim la situtia in care fapte penala a fost comisa pe un teritoriu care nu este supus nici unei jurisdictii sau suveranitati. Ex: marea libera Art 31- Inf savarsite in afara teritoriului tarii se judeca in raport de circumscriptia teritoriala in care se afla domiciliul infractorului. Ex: locuieste in cluj, comite un omor in Padova, se va aplica legea italiana. In cazul in care nu are domiciuliul in tara(cetatean strain sau apatrit), competenta pentru infractiuni care conform art 25 revin judecatoriei, este atribuita judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, pentru infractiuni de tribunal- tribunal bucuresti, pentru inf competente curtii- curtea de apel bucuresti. In situatia in care infractiuena este savarsita pe o nava sub pavilion romanesc, sau pe o aeronava romana- competenta revine primului port romanesc sau aeroport national in conditiile art 31 al 3 CPP. In situatia in care nu aterizeaza nava pe un aeroport romanesc (sau nu acosteaza pe un port romanesc), competenta este cea de la al 1- instantele in raza caruia domicileaza persoana faptuitorului.

Competenta functionale (ratione oficee) In cazul acestei competente sunt distinse anumite organe judiciare in cadrul competentei generale ce revin organelor de urmarire penala respectiv instantelor judecatoresti. Ex:In cadrul amplu al organului de urmarire penala acesta competenta ne arata care sunt atributiile specifice procurorului si care sunt atributiile specifice organului de cercetare penala, sau cercetare penala speciala. Ex: In cadrul aceleasi instante exista sectia fond si sectia apel sau recurs ( la tribunale mai putin)

Competenta functionala in cadrul organelor de urmarire penala y Ministerul public- alcatuit din procurori care functioneaza in parchete constituite pe langa insantea. Exercita supravegherea actelor de urmarire penala efectuate de organele de cercetare penala (cand efectueaza personal acestea urmarirea) b. Exercita urmarirea penala proprie in cauzele prevazute de art 209 al 3 CPP. c. Procurorul mai are competenta functionala de a participa in calitate de procuror de sedinta la sedintele de judecata ale isntantei pe langa isi are parchetul competenta. Acest procuror de sedinta este reprezetnatul Ministerului Public in proces, si
23

reprezinta interesul public cu anumite drepturi procesuale. Procurorul este si regulator de competetnta, adica rezolva confictele de competenta intre OCP subordonata. Ex: procurorul de la Jud Cluj rezolva in conflic de itnerese intre Sectia I si Sectia II de politie. d. Procurorul de sedinta intocmeste anumite studii privind situatia infractionala pentru a seszia procurorul general in privinta modificarii legislatiei procesual penale sau penale. Procurorul general mai poate declansa RILuri in anumite situatii in care practica judiciara nu este unitara. y Competenta judiciara a instrantelor. a. Judecatoria judeca numai in prima instanta b. Tribunalele, Curtiile de apel au sectii de prima instanta si respectiv complete de apel, respectiv de recurs in raport de competenta pe care o au. Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Penala si judecatoria si tribunualul vor judeca numai in prima instanta ( criteriul: daca pedeapsa este de pana la 5 ani judecatoria, peste 5 ani tribunalul-> apel direct la Curtea de Apel). c. Curtea suprema de justitie jueca in prima instanta, judeca in recurs, judeca RILurile, solutioneaza conflictele de competenta intre toate instantele nationale. Competenta speciala presupune ca anumite organe judiciare instrumenteaza o anumita cauza dupa materie (ratione materie) in mod exclusiv. Este vorba de infractiuni ce aduc atingere din punct de vedere al obiectului juridic special anumitor valori sociale care prezinta un anumit grad de periculozitate specific: organele de cercetare penala speciala ( art 208 CPP)-ex: comandatul unitatii militare pentru infractiuni savarsite de militari in interiorul cazarmii. Tribunalele maritimite si fluviale infractiuni la regiomul de navigare fluviala (tribunalul fluvial Galati, tribunalul maritim Constanta Tribunalele militare au o competenta personala Competenta exceptionala- aceasta competetna exceptionala reprezinta o forma derogatorie a competentei comune determinata de imprejurari, situatii de natura exceptionala si au ca si rezultat luarea unei cauze din competenta unor organe judiciare si atribuirea competentei altor organe judiciare. Ex: tribunalele poporului ( dupa instaurarea republicii) pentru a judeca anumite fapte impotriva sigurantei statului, dupa 89- tribunalele militare extraordinare( din magistrati civili si asistenti populari, ofiteri au judecat infractiuniel savarsite in imprejurarile exceptionale) Exista instante care nu sunt recunoscute de constitutie- In constitutia Rom se prevede ca infiintarea unor instante extraordinare este interzisa. Prorogarea de competenta Prin prorogare de competenta se intelege trasnferul de competenta in a intrsumenta o cauza penala sau anumite acte procesual penale de la un organ judiciar in favoarea altui organ judiciar care in mod obisnuit nicidoata nu ar fi avut aceasta competenta. Prorogarea de competenta priveste atat organele de urmarire penala cat si instanta judecatoareasca.
24

Cazurile in care poate opera prorogarea de competenta ( sau pe plan orizontal sau pe plan vertical, de la superior la inferior). Conexitatea art 34 Indivizibilitatea art 35 CPP Chestiunile prealabile art 44 Schimbarea incadrarii juridicii art 33

Cazurile de conexitate: Conexitatea reprezinta situatia juridica in conformitate cu care datorita existentei unor legaturi substantiale intre 2 sau mai multe infractiuni se impune reunirea acestora in cazul aceluiasi proces penal in vederea faptuirii in conditii optime a actului de justitie. Conform art 34 CPP exista conexitate in urmatoarele situatii: a. Cand 2 sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite de una sau mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc. Cu alte cuvinte este vorba despre comiterea unor infractiuni simultane (ex: o incaierarea cand partile isi aplica reciproc una alteia lovituri).- reunirea acestor situatii intr-o singura cauza penala b. Cand 2 sau mai multe infractiuni au fost savarsite in timp si loc diferit in baza unei intelgeri prealabile intre infractori. Ex: Timp si loc diferit dar unitate de rezoltie infractionala specifica formelor de participatie ale coautoratului determina reunirea cauzei in aceeasi modalitate c. Cand o inf a fost savarsita pentru a pregati a inlesni sau a ascunde comiterea unei alte infractiuni ori pentru a inlesni sau asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului ori a altei persoane. ( pluralitatea de inf sub forma concurslui) d. Cand intredoua sau mai multe infractiuni exista o legatura iar reunirea cauzei se impune pentru a mai buna infaptuire a justitiei- cauze diferite dar ele se impun a fi aduse in fata unei instante, acelasi complet de judecata, tocmai ca actul de justitie sa fie mai bine administrat ( ex: un concurs de infractiuni, o anumite infractiuen ce are legatura cu cea dedusa judecatii

Indivizibilitatea

Reprezinta situtia juridica potrivit careia exista o legatura substantiala intre diferitele aspecte ale aceleasi cauze, legatura care impune si imprima faptei penale un caracter unitar si necesita reunirea lor intr-o singura cauza in cadrul aceluiasi proces in vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei solutii legale si temeinice. Exista aceasta indivizibilitate in urmatoarele situatii:

25

Cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane ( participatia penala) Cand 2 sau mai multe infractiuni au fost comise prin acelasi act material de executare ( concursul ideal) Cand 2 sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune ( art 41 CP ) ( infractiunea continuata, complexa, de obicei, infractiunile colective).

Chestiunile prealabile

Reperzinta incidente, probleme de natura extrapenala care trebuie solutionate inainte de a proceda la efectuarea sau rezolvarea cauzei penale intrucat, de corecta solutionare a acestora depinde justa solutionare a cauzei. Acestea se deosebesc de chestiunile preliminare care se solutioneaza inainte de fondul cauzei cum ar fi de exemplu abtinerea, refuzarea care sunt remedii procesuale care indeparteaza din proces persoana aflata in prezumtie de partinire, exceptiile de neconstitutionalitate- dar de rezolvarea lor nu depinde justa solutionare a fondului cauzei (ex: se contesta constitutinolalitatea unui text procesual penal- nu se mai suspenda procesul penal din oct 2010).Chestiunile extrapenale vizeaza alte ramuri de drept ( ex: dreptpul civil- art 220 CP- se contesta dreptul de proprietate, dreptul familieiart 305 CP- abandonul de familie).

Schimbarea incadrarii juridice

Schimbarea incadrarii juridice se deosebeste de calificarea juridica data faptei prin aceea ca incadrarea juridica reprezinta operatiunea de logica judiciara in conformitate cu care se alege pentru textul legal incriminator aplicabil. Schimbarea incadrarii juridice se deosebste de calificarea juridica care este un atribut exclusiv al legiuitorului si reprezinta conferirea valentei de infractiune unei fapte antisociale ( art 17 CP- def infractiunii) Schimabrea incadrarii juridice reprezinta situatia in care in cursul procesului penal se constata ca incadarare anterioara nu mai corsepunde, respectiv este gresita. Este gresita atunci cand in mod eronat s-a realizat incadrarea si nu mai corespunde astfel s-au schimbat temeiurile de fapt (ex: trimis in judeacata pentru vatamare corporala grava se constata ca defapt este vorba despre o tentativa de omor; ex: o vatamre corporala, iar dupa declansarea procesului penal partea vatamata decedeaza se schimba incadrarea juridice). Reguli privind prorogarea de competenta in caz de conexitate: 1. Cauzele penale sa fie cunoscute (sa fie pe rol)
26

2. Sa se fi pus in miscare actiunea penala respectiv sa se afle in aceeasi faza sau etapa procesuala (fie amandoua sa fie la urmarire penala, fie amandoua la judecata, fie amandoua in apel etc) 3. Cauzele sa se afle in fata primei instante ori in cauza instantei de apel ori in fata instantel de recurs( acelasi ciclu judiciar) 4. Prorogarea sa fie posibila, respectiv sa se afle in acelasi stadiu procesual ( adica sa nu fie vorba despre o cauza definitiva cu situatia in care ne aflam in situatia judecatii in prima instanta cu cealalta cauza) Criterii de determinate a organului judiciar penal competent: 1. Gradul ierarhic a organului judiciar 2. Natura organului judiciar in fata caruia se afla cauza penala ( in cazul organelor judiciare de grad diferit competenta intra organului judiciar ierarhic superior) 3. Daca apartine unor instante de natura diferita ( ex o instanta militara si o instanta civila) competenta revine instantei civile. In cazul in care instanta militara este superioara in grad instantei civile nu se va trimite cauza tribunalului civil si o va trimite curtii de apel ( unei instante in grad egala cu instanta militara) 4. Competenta in cazul in care ea revine si sectiei maritimite, revine sectiei maritime 5. Competetna de a judeca cauzele reunite se va pastra pe toata durata procesului chiar daca pentru persoana sau cauza care a determiant conexarea respectiv prorogarea de competenta se dispune achitarea( art 10 lit a-e raportat la 11.2 lit a) ori incetarea procesului penal. Titularii cererii: din oficiu- organul judiciar procurorul partile ( justitifica interes procesual)

Prorogarea in caz de indivizibilitate: Cauzele penale se reunesc in cazuL infractiunii continuate infractiunii compelxe infractiunii de obicei inf colective

In aceasta situatie sun necesare respectarea conditiilor aminite anterior Prorogarea in cazul schimbarii incadrarii juridice: Instanta sesizata cu judecarea unei cauze ramane competenta sa judece cauza chiar daca se va constata ca dupa schimbarea incadrarii juridice si efectuarea cercetarii judecatoresti ca infractiuena revine instantei ierarhic inferioare. (ex : tribunalul dispune conexarea unei inf de vatamare corprorala recalificando tentativa de omor, dar defapt era chiar vatamare corporala27

judecata va continua in fata instantei care a dispus conexarea chiar daca s-a schimbat din nou calificarea) In cazul in care intervine schimbarea calificarii printr-o lege noua, de regula, regula este ca nu intervine modificarea competentei afara daca prin lege nu se dispune altfel. (ex : anumite cauze au fost luate de la instantele militare dupa modificarea competentei, dar in lege s-a spus ca cauzele pe rol continua sa fie solutionate dupa vechile reguli de procedura).

Disjungerea Reprezinta operatiuena inversa conexarii prin care o cauza aflata pe rolul unei instante este separata si judecata ulterior. Ex: intr-un lot de infractori, pentru unul din ei e suspendat procesul penal-e bolnavEx2: intr-o cauza penala, latura civila ar ocaziona o intarziere considerabila ( ex: gradul de infirmitate se poate determina doar peste 1 an disjung latura civila) Disjungerea are caracter facultativ. Disjungerea se poate dispune : din oficiu, la cerere cu precizarea ca in caz de indivizibilate regula este ca nuse paote separa cauza cu excceptia participatiei penale. In cazul conexitatii disjungerea este oricand.

Chestiunile prejudiciale: De rezolvarea lor depinde solutionarea cauzei insa pentru ca acestea sunt delicate si presupun o specializare a judecatorilor, instantele penale nu au competetnta de a le solutiona, daca ele se invoca in instanta, instanta are obligativitatea de a le trimite instantelor competente de a le solutiona. Exista in prezent 3 categorii de chestiuni care sunt prejudiciale: 1. Exceptiile de neconstitutionalitate Sunt de competetna exclusiva a curtii constitutionale. Dupa modificarile recente insa introduse in Codul de Procedura Penala prin legea nr 177/2010, invocarea exceptiilor de neconstitittuionalitate in cauzele penale nu atrag suspendarea judecatii, insa conform art 408 ind.2 din CPP constituie motiv de revizuire daca ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti se constata printr-o decizie a Curtii Constitutionale ca textul pe baza caruia s-a dat solutia definitiva este contrar prevederilor constitutiei. 2. Legea nr 554/2004 ( cu modificarile introduse prin legea nr 202/2010- legea contenciosului administrativ)

28

Prevede exceptiile de nelegalitate a actului administrativ. Ele pot fi invocate in proces si in fata instantelor penale. Ele reprezinta chestiuni prejudiciale pentru ca sunt de competenta instantelor de contencios administrativ specializate: tribunale, Curti de apel, sectia de Contencios a ICCJ Invocarea excepetiei de ilegalitate in fata instantei penale nu atrage suspendarea jedecatii in materie peala, judecarea continua ( atrage suspendarea in celelate materii ), urmand ca ulterior instanta sa tina seama de hotararea data in contenciosului adminstrativ in vederea solutionarii cauzei. 3. Intrebarile preliminare care se adreseaza Curtii de Justitie a Uniunii Europene. In baza art 234 din tratatul de constituire a UE. Aceste exceptii sunt reglementate expres in legea interna la care tratatul face trimitere ( legea 340/2009). Intr-o asemenea situtatie instanta penala are competenta de a examina exceptia doar sub aspectul admisibilitatii ceea ce inseamna ca instanta penala poate dispune respingerea exceptiei ca inadmisibila in 2 situatii : a. Daca nu are legatura cu obiectul cauzei b. Daca nu priveste o norma comunitara In Romania au fost invocate deja intrebari preliminare. Prima intrebare preliminara in materie penala se refera la infractiunea de abuz de piata ( manipularea pietei de capital)- la baza acestei incriminari sta o directiva a UE- reprezinta o norma comunitara-. Ex: Intrebrari preliminare: ce se intelege prin piata reglementata? Daca exceptia este invocata in fata primei instante suspendarea judecarii cauzei este facultativa, nu este obligatorie. Intr-o asemenea situatie instanta poate suspenda insa in mod obligatoriu nu va putea solutiona cauza inainte ca instanta de la Luxemburg sa dea o solutie cu privire la exceptie, sesizarea Curtii de Justitie este insa obligatorie. In recurs insa, adica in fata unei instante penale care da o hotarare definitiva daca se invoca exceptia prejudiciala, suspendarea judecatii nu mai este facultativa ci este obligatorie pana la solutionarea exceptiei de Curtea de Justitie a UE ( pana ce Curtea va raspunde la intrebrarea preliminara), urmand ca dupa obtinerea raspunsului instanta penala sa dea o solutie prin intermediul careia sa tina seama de rezolvarea data de Curtea de Justiei a UE.

Verificarea competentei: Verificarea competentei se realizeaza in mod permanent in tot cursul procesului penal ( in intreaga desfasurare, inca din momentul sesizarii si pana in momentul solutionarii cauzei penale), de aceea se vorbeste de un autocontrol al competentei sau de o verificare din oficiu( in absenta unei cereri).

29

Procurorul si partile pot invoca oricand nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta pe calea exceptiilor de necompetenta. Exceptia de necompetenta este mijlocul juridic prin care se invoca necompetenta organului judiciar. Potrvit art 301 CPP procurorul si partile pot formula oricand cereri, pot ridica exceptii si pot pune concluzii ( oricand). Necompetenta se invoca pe cale de exceptie. Doar in cazul necompetentei teritoriale exceptia de necompetenta poate fi invocata doar intrun anumit termen, respectiv cel mai tarziu pana la citirea actului de sesizare a instantei (in faza de judecata), adica pana la inceperea cercetarii judecatoresti (in fata primei instante). Cum se rezolva exceptia de necompetenta? Se rezolva de procuror prin ordonanta ( procurorul care supravegheaza urmarirea penala sau cel ce efectueaza urmarire) ordonata trebuie sa fie motivata, procurorul trebuie sa aarate care sunt masurile dispuse in cursul urmarii penale si actele care pot fi mentinute, cu exceptia necompetentei teritoriale. Instanta penala in cursul juecatii dispune prin sentinta motivata declinarea competentei atunci cand admite exceptia. In acest caz sentinta nu este supusa vreunei cai de atac, ea este defintiva. Sentinta pentru a fi valabila trebuie sa arate motivele si trebuie sa indice instanta la care se trimite cauza spre solutionare. Ce se intampla in cazul in care nu se indica instanta? intrerupere a cursului normal al justitiei care este de competenta exclusiva a ICCJ. Trebuie sesizata ICCJ pentru a decide ci i se va trimtie cauza in vederea judecatii. Ce se intampla daca instanta respinge exceptia consideranduse competenta? IN acest caz instanta penala nu va da o sentinta ci va da o incheiere prin care respinge exceptia, incheierea poate fi atacata odata cu fondul cauzei Ce se intampla cu instanta careia i se trimite cauza in vederea juecatii ? Aceasta nu este obligata sa primeasca dosarul si sa judece, ci doar in cazul in care verificandusi competenta apreciaza ca este competenta, astfel primeste dosarul si judeca. Ea nu este obligata sa se conformeze sentintei de declinare a competenei. Daca instanta careia i se trimite cauza se considera necompetenta atunci se creeaza unui conflict de competenta. Conflictul de competenta este generat de neintelegerile instantelor penale in privinta stabilirii competentei. Conflictul este de 2 feluri: Pozitiv cand ambele instante se considera competente sa juece cauza Negativ cand instantele se considera ambele incompetente, declinandusi reciproc competentele una in favoarea celeilalte

Care instanta este competenta sa judece conflicutl ? Potrvit CPP competenta de rezolvare a conflictului revine instantei superioare si comune instantelor aflate in conflict.

30

Ex: conflict intre 2 judecatorii competenta revine tribunalului ( daca judecatorile sunt in circumpscriptii diferite, revine curtii de apel daca se afla in aceeasi circ. A curtii de apel, daca nu sunt nici in aceeasi curte de apel, revine ICCJ) Cine sesizeaza instanta ? In cazul conflictului pozitiv- instanta care s-a considerat cea din urma competenta. In cazul celui negativ se solutioneaza de instanta care s-a considerat cea din urma necompetenta si care si-a declinat cea din urma competenta in favoarea celeilalte instante. Ce se intapmpla in situatia in care nu isi respecta aceasta obligatie ? Intrerupere a cursului normal al justitiei- sesizarea se poate face si de procuror si se mai poate face si de parti. Regulile privind competenta sunt aplicabile si organelor de urmarire penala cu particularitatiile lor, care sunt extrem de reduse. ( in cazul in care intrevine intre 2 organe de urmararire penala competenta revine procurorului, daca este conflict intre 2 procurori, soliutionarea este a procurorului ierarhic superior).

Remediile procesuale

Sunt mijloacele juridice de inlaturare a suspiciunilor privind lipsa de impartialitate a persoanelor care compun organele judiciare in exercitarea atributiilor privind procesul penal. La baza remediilor procesuale se afla principiul impartialitatii. Potrvit acestui principiu organele judiciare au obligatia de a-si exercita atributiile in intreaga desfasurare a procesului penal in mod obiectiv, adica fara partinire, in interesul unei bune justitii. Remediile procesuale care sunt in esenta tehnici juridice de oprire a persoanelor care fac parte din un organ judiciar de la efectuarea unor activitati procesuale reprezinta importante garantii prin care se realizeaza protectia organelor judiciare penale impotriva influentelor si impotriva presiunilor in exerctiul atributiilor privind procesul penal care sunt destul de numeroase si frecvent intalnite in practica judiciara. La baza reglementarii remediilor procesuale stau situatii care sunt prevazute de lege si care reprezinta prezumtii legale de suspiciune referitoare la impartialitate (acestea sunt prevazute expres de lege). Exista 2 categorii de prezumtii de suspiciune: Prezumtii individuale - stau la baza incompatibilitatiilor Prezumtii colective de suspiciune stau la baza stramutarii cauzei

31

Incompatibilitatiile: Incompatibilitatea este prevazuta pentru judecatori, procurori, organele de cercetare penala, magistratii asistenti ai ICJJ, grefieriul de sedinta, experti, interpreti Cea prevazute pentru judecatori reprezinta dreptul comun in materia incompatibilitatiilor (ele sunt valabile si pentru procurori, grefieri etc) Cazurile de incompatibilitate ale judecatorului: Sunt prevazute expres : art 46-48 din CPP cu modificarile si completarile numeroase. Aceste cazuri sunt urmatoarele: 1. Cazul constand in legatura de rudenie dintre judecatori- judecatorii care sunt soti sau rude ori afini pana la gradul 4 intre ei nu pot forma acelasi complet de judecata (datorita legaturii judecatorii se pot influenta in luarea deciziilor) ( cazul este prevazut si pentru procuriri, organul de cercetare penala, magistratul asistent, atat intre ei cat si intre unul din acestea si membrii completului de judecata in cazul procurului si al magistratului asistent) 2. Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze penale nu poate participa la solutionarea aceleasi cauze intr-o cale de atac si nici la judecarea cauzei si nici la rejudecarea cauzei ca urmare a desfintarii cu trimitere in apel sau ca urmare a casarii cu trimitere in recurs. ( pentru ca judecatorul nu isi poate verifica propria hotarare). 3. Nu poate participa la judecarea cauzei penale,indferent de natura cauzei, judecatorul care anterior si-a exprimat parerea cu privire la solutie (exprimarea parerii se poate face atat in cursul sedintei de judecata cat si in afara acesteia) ( se intampla frecvent). 4. Nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care fiind anterior procuror a pus inm iscare actiuena penala, a aprticipat la urmarirea penala sau a pus concluzii in fata instantei ori in functia de judecator a dispus in cursul urmrarii penale cu privire la luarea masurii arestarii preventive sau cu privire la prelungirea masurii arestarii preventive. Simplu, acest caz de incompatibilitate are la baza ratiunea seprarii functiei de urmarire de functia de judecata si de asemenea are la baza ratiunea separarii functiei de arestare preventiva de cea de judecata. (judecatorul care a solutionat un rescurs cu privire la arestarea preventiva nu este incompatibil, judecatorul care a dispus arentarea preveinta poate participa ulterior la prelungirea masurii arestarii preventive insa nu poate participa la juecarea fondului cauzei) 5. Nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care a fost anterior aparator sau reprezentat al uneia dintre parti. Intr-o asemenea situatie nu este necesar ca juecatorul sa efecuteze in mod efectiv apararea sau sa fi efectuat acte de reprezetnare ci este suficient ca judecaturol sa fi avut aceasta calitate. 6. Nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care anterior a fost expert sau a fost martor in aceeasi cauza penala (incompatibile). Pentru aceasta este nevoie ca expertul sa fi facut un raport si martorul sa dea o marturie 7. Judecatorul care este interesat in legatura cu solutionarea cauzei atat el cat si sotul sau o ruda apropiata ( in termenii noi este vorba de o ruda sau un afin pana in gradul 4
32

inclusiv).Acest caz este unul general, legiuitorul nu defineste interesul. Acesta poate fi direct sau indirect (ex direct: judecatorul a suferit un prejudiciu in urma infractiunii, indirect: atunci cand judeatorul se afla intr-o legatura de dependenta economica, financiara sau intr-o legatura familiaia cu vreuna din partile procesului penal. Interesul nu poate fi prezumat pentru a fi un caz de incompatibilitate, acesta trebuie sa fie dovedit. Celelalte cazuri care sunt prevazute in art 48 CPP si ci care au fost introduse prin legea 356/2006 au la baza acelasi criteriu de incomp., cel al interesului. Astfel nu poate participa la juecarea cauzei juecatorul al carui sot ruda apropiata sau afin pana la gradul 4 inclusiv a efectuat acte de urmarire penala sau acte de supraveghere a urmaririi penale ori a solutionat propunerea de luare a masurii preventive sau propunerea de prelungire a arestarii preventive, nu poate participa la juecarea cauzei nici judecatorul care se afla in relatii de dusmanie cu vreuna din partile procesului penal, el sau sotul sau o ruda sau afin pana la gradul 4 inclusiv, judecatorul care este tutore sau curator al uneia dintre parti, sau daca a primit liberalitati de la vreuna din parti, la solutionarea unei cauze in acile de atac nu poate participa judecatorul al carui sot, ruda sau afin fiind anterior procuror sau judecator a luat parte la judecarea cauzei. Toate aceste cazuri se gasesc si in legi speciale. Cauzele sunt valabile si pentru ceilalti subiecti procesuali cu precizarea ca in privinta procurorului nu poate participa la refacerea urmaririi penale daca a efectuata anterior urmarirea penala sau sa supravegheat urmariarea penala. De asemenea nu poate participa la efectuarea urmaririi penale sau la supraveghere procurorul care se afla in oricare din cazurile de incompatibiliatate care sunt prevazute pentru judecator. Procurorul nu poate participa la solutionarea unei cauze penale, la judecarea unei cauze penale in caile de atac daca anterior a pus concluzii in fata instantei. In privinta expertiilor si a interpretilor este incompatibila calitatea de expert cu cea de martor. Intotdeauna are intaietate calitatea de martor. Modalitatiile de rezolvare a incompatibilitatiilor: abtinerea, refuzarea a. Abtinerea Modalitaeta principala ( ea are prioritate) Ea reprezinta modalitaea prin care judecatorul care se afla in una din situatiile de incompatibilitate prevazute de lege este obligat sa formuleze o declaratie in fata presedinteului instantei prin care sa anunte instanta ca renunta la efectuarea de acte procesuale intr-o cauza penala concreta cu indicarea cazului de incompatibilitate prevazut de lege.

33

Abtinerea se materializeaza intr-o declaratie, poate fi verbala sau scrisa. Judecatorul este obligat sa formuleze declaratia de abtinere de indata adica din momentul in care a luat la cunostiinta de situatia de incompatibilitate. In cazul in care judecatorul nu isi indeplineste aceasta obligatie, adica nu se abtine desi are cunostiinta ca este incompatibil potrivit legii, poate fi sancionat disciplinar. Atucin cand judecatorul nu formuleaza declaratie de abtinere contrara dispozitiilor legale ultimul remediu procesual il reprezinta recuzarea. Aceata se realizeaza printr-o cerere formulata in scris sau verbal, ea poate fi formulata doar de parti ( in actuala reglementare, in NC si procurorul ). In cazul judecatorului cererea de recuzare se adreseaza presedintelui instantei, ea poate fi adresata si judecatorului recuzat. Cererea de recuzare pentru a fi admisibila trebuie sa continta cazul de incompatibilitate prevazute de lege precum si temeiurile de fapt din care rezulta existenta cazului de incomptatibilitate. Cererea de recuzare poate privi doar membrii completului de judecata. De asemenea recuzarea nu poate privi judecatorii care sunt desemnati sa solutioneze cererea de recuzare. In cazurile in care se constata ca au fost incalcate aceste reguli, cererea de recuzare trebuie considerata ca inadmisibila. Aceasta inseamna ca atunci cand se recuza mai multi judecatori este necesar ca pentru fiecare persoana se se indice cauzele de incompatibilitate si temeiurile de fapt. Cererea de recuzare poate fi respinsa ca inadmisibila si in situatia in care fiind formulata anterior o alta cerere de recuzare privind acelasi judecator nu au fost invocate elemente de fapt noi care nu au fost cunoscute la data la care s-a formulat cererea anterioara sau in situatia in care nu au fost invocate elemente de fapt care au aparut ulterior formularii cererii precedente, de aceea pentru a fi admisibila cererea de recuzare trebuie sa cuprinda toate elementele de fapt de care titularul a avut cunostiinta in momentul formularii cererii. In acest fel se deschide un examen asupra admisibilitatii cererii de recuzare care este dat in competenta judecatorului care este recuzat. Completul de judecata in fata caruia sa formuleaza cererea de recuzare are obligatia de a dispune cu privire la masurile preventive ceea ce inseamna ca in privinta masurilor preventive recuzarea este lipsita de eficienta. O asemenea derogare a fost justificata de urgenta care caracterizeaza in general masurile preventive. Aceste regului sunt aplicabile si organelor de urmarire penala (organelor de cercetare penala si procurorilor) cu precizarea ca in cazul acestor competenta de a dsipune cu privire la abtinere si cu priviere la recuzare revine procurorului care supravegheaza cercetarea penala atunci cand cel ce se abtine este organul de cercetare penala ( sau cel ce este recuzat) sau procurorul ierarhic cand este privit procurorul care supravegheaza sau realizieaza urmarirea penala. In acest caz atat recuzarea cat si abtinerea se vor inainta procurorului in termen de maxim 24h. Procurorul se pronunta prin ordonanta in termen de maxim 3 zile. Regulile privind abtinerea si recuzarea judecatorului sunt aplicabile si magistratului asistent, grefierului si interpretului.
34

In toate cazurile cererea de recuzare se judeca in sedinta secreta. Competenta apartine completului de judecata in compunerea obsnuita insa fara paticiparea judecatorului care este recuzat. Daca este interzisa recuzarea in actuala reglementare tuturor jecatorilor unei instante, nu este interzisa insa abtinerea tuturor judecatorilor unei instante. Ex: judecata a privit un judecator din cadrul aceleasi instanta care era trimis in judecata pentru coruptie ( toti judecatorii instantei s-au abtinut, astfel incat fiind admise declaratiile de abtinere practic nu au existat judecatori la acea instanta care sa poata forma completul de judecata pentru judecarea cauzei). Intr-o asemenea situatie, neputand fi format un complet in instanta respectiva, completul de judecata se va alcatui de catre instanta superioara. Incheierea de admitere sau respingere a abtinerii sau admitere a recuzarii nu este supusa unei cai de atac, este definitiva. Incheierea de respingere a celei de recuzare este supusa cailor de atac prevazute de lege odata cu fondul cauzei. In scopul de a elemina practicile abuzive a dreptului de a formula cereri de recuzare in CPP s-au introdus dispozitii care limiteaza intr-un mod inacceptabil accesul la recuzare. (ex: exista procedura de admisibilitate data in competenta judecatorilor care sunt recuzati, este inadmisibila obligatia partilor de a isi motiva cererea de recuzare atat in drept cat si in fapt in fata juecatorului care este recuzat, inadmisibilla prevederea care da drept judecatorului care este recuzat de a respinge cererea ca inadmisibila).

Stramutarea: Mijloc juridic prin care se realizeaza trasnmiterea unei cauze penale de la instanta care are competenta teritoriala potrivit legii la o alta instanta de acelasi grad si de aceeasi natura. Stramutarea este necesara atunci cand exista motive de suspiciune cu priviere la impartialitatea tuturor juecatorilor unei instante penale. Ea este admisibila in principiu doar in cursul judecatii si doar in cadrul instantelor penale. Dupa modificari ( legea 356/2006) temeiul stramutarii poate consta in urmatoarele cazuri: Atunci cand se constata ca impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita( impartialitatea intregii instante) datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale, calitatii partilor Cand exista pericol de tulburare a ordinii publice Cand vreuna din parti este ruda sau afin cu unul judecatorii instantei, procurorii din cadrul parchetului corsepunzator, unul din asistentii judiciari sau grefierii instantei.

35

In practia stramutarea este admisibila cand se constata o atitudine general ostila a judecatorilor raportat la cauza respectiva, atunci cand se constata ca la locul unde se desfasoara judecata potrvit regulilor legale s-a format o atmosfera generala necorespunzatoare, atunci cand se constata incalcari repetate grave a procedurii ( incalcarea repetata a procedurii de citare a partilor) Competenta de solutionare a stramutarii revine sectiei penale a ICJJ. Modalitatea de rezolvare a situatiilor care fac necesar stramutarea o reprezinta cererea de stramutare. Ea poate fi facuta de partile interesate, de procuror sau de ministrul justitiei in reglementarea actuala. Introducerea unei cereri de stramutare nu atrage suspendarea de drept a judecarii cauzei, de regula ea continua. In mod exceptional, la cerere, completul de judecata investit cu solutinoarea cererii de stramutare poate dispune suspendarea. Ea opereaza astfel pe cale judiciara, ea trebuie dispusa. Procedura de examinare si de solutionare a cererii de stramutare presupune parcuregerea in mod succesiv a : 1. Informarea cu privire la motivele stramutarii este obligatorie. Sub acest aspect este esential de cunoscut ca cererea de stramutare trebuie sa indice toate datele de idenitate ale titularului, ale partii interesate de asemenea trebuie sa faca referire exacta la obiectul cauzei, de asemenea este necesar ca cererea sa fie motivata, este necesar sa se indice cazul de stramutare si elementele de fapt atunci cand cererea de stramutare se sprijina pe inscrsuri ( o mediatizare exagerata cazului este necesar sa se faca mentiune, iar aceste inscrsuri trebuie atasate la cererea de stramutare). Presedintele ICCJ se informeaza cu privire la motivele de stramutare cu privire la recuregerea la instanta ierarhic superioara, solicita informari acesteia cu privire la motivele stramutarii, daca instanta superioara este chiar ICCJ informarea se solicita de la Ministerul Justitiei. Odata cu inforamrea partilor sunt instiintate cu privire la formularea unei cereri de stramutare si cu privire la termenul fixat cu privire la solutionarea cererii de stramutare pentru a li se da posibilitate sa formuleze memorii si daca apreciaza ca este necesar sa se prezinte la termenul stabilit pentru a pune concluzii in privinta stramutarii. De aceea odata cu informarea se fac mentiuni si cu privire la indeplinerea procedurii de instiintare a partilor. Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica, in urma unei dezbateri contradictorii cu participarea procurorului si a partilor care daca sunt prezente pot pune conclzuii. Partea interesata pune concluzii prin care sustine cererea de stramutare. Solutionarea cererii se realizeaza in conformitate cu prevederile actuale introduse in CPP prin legea 202/2010 prin sentinta motivata, ea fiind definitiva, nu este supusa unei cai de atac. Prin sentinta daca ICCJ admite cererea de stramutare stabilieste in mod obligatoriu si instanta care va judeca cauza in urma stramutarii.
36

Aceasta poate fi o instanta din circumscriptia aceleasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate. Atunci cand se solicita stramutarea unei cauze penale aflate in competenta unei Curti de Apel va putea fi desemnata sa judece cauza doar o Curte de Apel aflata in circumscriptia invecinata. Aceasta regula este justificata de necesitatea asigurarii celeritatii procesului penal si evitarea cheltuielilor de deplasare la instanta a partilor si a martorilor In situatia in care ICCJ admite cererea ea dispune in mod expres cu privire la admisibilaitea actelor si masurilor dispuse pana in momentul stramutarii, ea le poate mentine sau desfiinta. In situatia in care instanta se pronunta dupa solutionarea cauzei daca dispune admiterea cererii hotararea pronuntata se desfinteaza de drept prin efectul admitere cererii de administrare. Recuzarea priveste o persoana in mod individual, iar stramutarea nu priveste o persoana anume ci o anume infractiune sau fapta

Desemnarea unei alte instante (61.1 CPP ) Similara stramutarii cu deosebirea ca desemnarea unei alte instante este data de procuror inca din faza de urmaire penala, inainte de a dispune trimiterea in judecata Procurorul are dreptul sa seszize ICCJ si sa solicite pe aceleasi temei ca si stramutarea desemnarea unei alte instante care sa judece cauza atunci cand va dispune trimiterea in judecata. Aceasta institutie a fost reglementata plecand de la anumite cauze mai ales privitoare la ceea ce se numeste : clanul de interlopi din orasele mai mici, de provincie. Procurorii dispuneau trimiterea in judecata la instanta din aceea localitate. Faceau cerere de stramutare insa pana la solutionare trecea mult interval de timp, astfel s-a constatat ca era o suspiciune asupra impartialitatii instantei care nu era destul de rapid rezolvata astfel s-a introdus aceasta institutie. ( Suport curs asemanari si deosebiri cu stramutarea). Trimiterea cauzei la un alt parchet (217.1 CPP ) Introdus prin legea 202/2010 (mica reforma) Este o stramutare a urmarii penale. Atunci cand exista o suspiciune colectiva cauzata la fel ca in materia stramutarii de calitatea partilor, imprejurarile cauzei, procurorul general poate dispune transferul urmarii penale de la un parchet la un alt parchet de acelasi grad. Cea mai importanta parte a incompatibilitatiilor priveste cele ale judecatorului, CEDO da dreptul aczuatului sa fie judecat de un tribunal impartial. In foarte multe state nu exista incompatibilitate a procurorului pentru ca procurorul fiind considerat parte in proces, nu se poate recuza partea adversa, aceasta institutie fiind specifica dreptului roman
37

ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA Ca un spefic al dretplui roman, procesul penal implica existenta acestor 2 actiuni. Dintre ele obligatorie este cea penala. Este un specific al procesului roman existenta celor 2 actiuni. Ratiunea este simplificarea procesului si concentrarea pe ceea ce este mai important, procesul penal. Consideratii generale : Ce inseamna o actiune ? Actiune inseamana acel mecanism prin care se solicita instantei tragerea la raspudnere a unei persoane. (ex: actiuni in raspundere civila delictuala). In acelasi fel avem si actiuen penala- se solicita tragerea la raspundere penala a unei persoane care a savarsit o infractiune Actiunea civila- se solicita tragerea la raspudnere civila a unei persoane, ea se exercita tot in cadrul procesului penal. Orice actiune are un temei de fapt si de drept. Actiune penala-temei de drept- norma de incriminare Temeiul de fapt- fapta in concret savarsita Raporturile intre actiunea penala si cea civila in Romania. Actiunea penala este cea principala, actiunea civila este una accesorie, ea poate sau nu sa fie exercitata fiind lasata in aprecierea persoanei vatamate care va alege daca va solicita sau nu despagubiri in timpul procesului penal (poate sa solicite despagubirile si intr-un proces civil obisnuit) Avantaj : actiunea civila este scutita de taxa de timbru in cadrul procesului penal. Exista situatii cand actiunea civila este obligatorie, ea se face din oficiu in timpul urmarii penale- art 17 CPP- atunci cand persoana vatamata este una lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa, astfel este o masura de protectie a acelei persoane. Instanta are la dispozitie disjungerea actiunii civile separarea actiunii civile de cea penala si solutionarea actiunii civile dupa solutionarea celei penale, actiuena civila ramane tot la instanta penala insa aceasta o va solutiona dupa solutionarea actiunii penale.
38

In privina acestei probleme NCPP- instanta penala poate sa disjunga cele 2 actiuni si sa trimita actiunea civila la instanta civila. Trasaturi: Exista deosebiri importane: ****************(completeaza cu tabelul din cursul doamnei profesoare de pe grup)

Subiectii actiune penale si civile: Actiunea penala- subiect activ- statul prin ministerul public reprezntat de procurori Atunci cand se constituie parte vatamaata, victima infractiunii are un rol accesoriu Constituirea ca parte vatamata- victima infractiunii se constituie parte vatamata atunci cand solicita instantei sanctionarea persoanei faptuitorului. In procesul penal victima infractiunii are optiune in a se constitui parte vatamata si a se constitui parte civila. ( ex: nu ma intereseaza cati ani de inchisoare ia, vreau doar banii inapoi- constituire doar de parte civila). Subiect pasiv- inculpatul- aceasta calitate nu poate fi transmisa mostenitorilor (spre deosebire de latura civila) In actiunea civila subiect activ este partea civila, respectiv persoana care a suferit o vatamare prin infractiuen si solicita repararea pagubelor in proceslul penal, exceptie: statul- exercitate din oficiu a actiunii civile ( in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu). Subiect pasiv al actiunii civile- inculpatul, in egala masura este subiect pasiv si partea responsabila pe civil (acea persoana chemata sa suporte prejudiciile cauzate de inculpatraspundere pentru fapta altuia) Partile in procesul penal roman- art 23,24 CPP Partile sunt in numar de 4 : inculpatul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente (procurorul nu este parte! Este considerat participant ca si instanta de judecata-> consecinte: nu se mai stie foarte clar care sunt functiile judiciare in procesul penal, procurorul fiind foarte apropiat de judecator, ambii urmaresc aflarea adevarului si singura persoana aflata pe o alta pozitie fiind individul, cetateanul, ceea ce face ca raportul sa se stabileasca mereu intre stat (instanta, procuror) si individ). De lege lata- procurorul in sistemul roman nu este parte ci este participant Inculpatul art 23 persoana fata de care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale In sistemul roman, persoana suspecta de savarsirea unei infractiuni trece prin 3 calitati: faptuitor, invinuit, inculpat ****************vezi evolutia etapelor din cursul doamnei profesoare de pe grup

39

Drepturile si obligatiile inculpatului: *************vezi cursul doamnei profesoare de pe grup Partea vatamata Este un acuzator accesoriu- il ajuta pe procuror Partea vatamata solicita tragerea la raspundere penala a infractorului ( diferit de partea civila (!) ) Constituire de parte vatamata se poate face oricand in cursul urmaririii penale sau in timpul judecarii pana la citirea actului de sesizare (citirea rechizitoriului, intervine intre inceputul sedintei si cercetarea judecatoareasca). Partea civila- aceeasi persoana vatamate prin infractiune, doar ca acuma solicita obtinerea de despagubiri civile( de cele mai multe ori persoanele se constituie atat parte vatamata cat si parte civila). Constituirea de parte civila are acelasi termen limita ca si partea vatamata. Pentru a se constitui parte civila trebuie ca victima infractiunii sa fi suferit un prejudiciu cuntificabil. Partea responsabila civilmente art 24 al 3 CPP- persoana chemata in procesul penal pentru a raspunde pentru prejudiciile cauzate de inculpat ( raspundere pentru fapta altuia, ex: raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de minori) Enumerarea partilor este limitativa, procurorul nu este parte ci participant alaturi de instanta de judecate.

Subiectii procesuali ce pot inlocui partile: Succesori- art 21 CPP ( nu pot interveni in latura penala a cauzei avand in vedere ca raspunderea este personala). In latura civila se poate transmite calitatea de subiect pasiv mostenitorilor Reprezentantii 2 categorii: reprezentanti legali, reprezentanti conventionali ( ipoteza persoanei juridice: este reprezentata in procesul de reprezentantul legal al acesteia; reprezentantul conventional- aparator poate sa asiste sau sa reprezinte. Aparatorul asista atunci cand partea este alaturi de el). Substituti procesuali- drept propriu pe care il exercita in numele unei alte persoane- ex: este substitut procesual in ipoteza plangerii prealabile sotul pentru sotie sau sotia pentru sot

Aparatorul

40

Aparatorul reprezinta o institutie strans legata de cea a partilor pentru ca acesta asista partile in procesul penal. avocat care participa intr-un proces penal. Nu este o parte in proces ci el se plaseaza pe pozitia partii pe care o asista, el nu este o parte ci asista una dintre partile procesului penal, de aceea drepturile aparatorului sunt grefate pe drepturile partii pe care o reprezinta. In sistemul roman exista 2 categorii de asistenta juridica: obligatorie, facultativa Obligatorie- in anumite situatii legiuitorul a considerat ca este absolut obligatoriu ca inculpatul sa aiba avocat alaturi, lipsa avocatului -> nulitate absoluta. Cazurile de asistenta juridica obligatorie: ( art 171 CPP al 2 al 3) Se refera la situatii in care inculpatul este vulnerabil: ex- inculpat minor, inculpatul este in stare de arest preventiv, internat intr-un centru de reeducare sau institut medical. Ori de cate ori organul de urmarire penala sau instanta considera ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singnur apararea In faza de judecata caz special- ori de cate ori sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea ce face subiectul cauzei este mai mare de 5 ani.

Atunci cand asistenta juridica este obligatorie persoana acuzata are dreptul sa isi aleaga un aparator. Daca acuzatul nu isi alege un aparator i se va desemna unul din oficiu. Acesta intotdeauna intervine in mod subsidiar ( prima data acuzatul are dreptul sa isi aleaga un avocat). Dupa numirea unui avocat din oficiu acuzatul are in continuare dreptul de a isi alege un avocat-> alegerea duce la incetarea mandatului avocatului din oficiu.

Asistenta juridica facultativa: Ori de cate ori nu suntem intr-un caz de asistenta juridica obligatorie. In aceste cazuri totdeauna vom avea avocati alesi. In ipotezele de asistenta juridica obligatorie lipsa avocatului conduce la sanctiunea nulitatii absolute ale acelor acte efectuate in lipsa avocatului (!). O persoana se poate apara singura doar in cazurile de asistenta facultativa. Obligatia avocatului de a fi prezent la efectuarea anumitor acte: Daca aparatorul lipeseste si nu isi asigura substituirea printr-un alt avocat se va numi un avocat din oficiu care sa il inlocuiasca. Cand lipeste risca aplicarea unei amenzi judiciare.

Drepturile aparatorului in procesul penal:

41

In faza de urmarire penala- art 172 are dreptul sa participe la toate actele de urmarire penala, nu doar audierea invinuitului sau inculpatului ci si audierea martorilor Are drepturi grefate pe drepturile parti ( poate formula cereri, memorii, plangeri In faza de juecata are dreptul de a participa la toate sedintele de judecata + toate drepturile partii reprezentante

ACTIUNEA PENALA (publica, obligatorie, indisponibila)

Principiul care guverneaza actiunea penala este acela potrivit caruia in actuala reglementare actiuena penala odata pusa in miscare nu poate fi retrasa, nu se paote renunta la ea in actuala reglementare. Aceasta este o consecinta a principiului legalitatii. Desfasurarea actiunii penale presupune parcurgerea in mod obligatoriu a 3 etape: Punerea in miscare a actiunii penale Exercitarea actiunii penale Stingerea actiunii penale

Punerea in miscare a actiunii penale inseamna formularea actului de inculpare prevazut de lege Titularul punerii in miscare a actiunii penale este unul singur in toate cazurile in actuala reglemenetare: ministerul public prin intermediul procurorilor Ministerul Public are competenta de a pune in miscare actiunea penala atat in cazurile in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu cand este obligatorie cat si celelelate cazuri cand actiunea penala se poate pune in miscare doar daca este indeplinita o conditie procedurala. Ceea ce inseamna ca in absenta conditiei actiuena penala nu poate fi pusa in miscare. Este vorba despre conditia privind plangerea prealabila a persoanei vatamate, existenta unei sesizari sau a unei autorizari din partea organului competent prevazut de lege precum si a oricarei alte conditii necesara pentru punerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale (enumerarea nu este limitativa). Ministerul Public poate sa puna in miscare actiunea penala in actuala reglementare fie in cursul urmaririi penale, fie la sfarsitul urmaririi penale. In cursul urmaririi penale procurorul pune in miscare actiunea penala prin ordonanta motivata. La sfarsitul urmaririi penale procurorul pune in miscare actiunea penala prin rechizitoriu.

42

In cursul judecatii in cazurile de extindere a procesului penal pentru alte fapte sau pentru alte persoane procurorul pune in miscare actiunea penala prin declaratie orala data in fata instantei penale Prin derogare de la regula competentei Ministerului Public instanta penala pune in miscare actiunea penala in 2 situatii: In cursul judecatii: In cazurile de extindere a actiunii penale ( instanta juecatoareasca are competenta exclusiva, din oficiu In cazurile de extindere a procesului penal pentru alte fapte si pentru alte persoane daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si numai daca procurorul nu participa la sedinta de judecata In actuala reglementare persoana vatamata (persoana care a suferit o vatamare prin infractiune) poate sa puna in miscare actiunea penala doar intr-o singura situatie- ca o consecinta a eliminarii plangerilor prealabile directe- si anume pe calea plangerii contra solutiilor Ministerului Public de neurmarire sau de netrimitere in judecata. Cu privire la conditiile punerii in miscare a actiunii penale care inseamna formularea acuzatiei oficiale impotriva unei persoane cu privire la savarsirea unei fapte penale nu sunt prevazute de lege. (art 234+art 235 partea speciala a CPP prevede ca actiunea penala poate fi in miscare daca sunt temeiuri fara sa precizeze in ce constau temeiurile de punere in miscare a actiunii penale). In legatura cu acesta prevedere generala s-a considerat in doctrina si in practica penala ca nu exista nici o deosebire intre inceperea urmaririi penale care conduce la dobandirea calitatii de invinuit si punerea in miscare a actiunii penale care determina dobandirea calitatii de inculpat. Parere prof- nu suntem de acord cu acest punct de vedere chiar daca lipseste o prevedere expresa in codul de procedura penala. Dupa parerea noastra pentru inceperea urmaririi penale sunt suficiente indiciile temeinice. Pentru punerea in miscare a actiunii penale insa trebuie sa existe probe, nu sunt suficiente indiciile temeinice. Argument juridic- fatra de prevederile cuprinse in art 9 al 1 din CPP realizarea obiectului actiunii penale de tragere la raspundere penala a persoanei cu privire la care exista presupunerea ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala nu poate avea loc pe baza unor simple indicii chiar daca ele sunt temeinice ci trebuie sa existe probe ( in sensul art 63 al 1 CPP ). Aceasta inseamna ca in prealabil este necesar sa fie inceputa urmarirea penala. Inceperea urmaririi penale are drept consecinta dobandirea de catre o persoana a calitatii de invinuit sau de suspect. Inceperea urmaririi penale se poate dispuen de procuror in toate cazurile si de organele de cercetare penala in cazurile in care se efectueaza acte de cercetare penala insa in acest caz sub conditia confirmarii ulterioare de catre procurori in maxim 48h, ceea ce

43

inseamna ca inceperea urmaririi penale apartine Ministerului Public in toate cazurile. ( MP dispune inceperea urmaririi penale sau o controleaza( Odata pusa in miscare actiunea penala ea produce 2 efecte care sunt obligatorii: Invinuitul devine inculpat (este indispensabil, este partea principala, partea acuzata a procesului penal, inculpat=acuzat) Posibilitatea exercitarii actiunii penale. Actiuena penala odata pusa in miscare poate fi exercitata in tot cursul procesului penal pana in momentul solutionarii definitive a acestuia. Sunt insa anumite situatii in care punerea in miscare sau exercitiul actiunii penale este impiedicata. Aceste situatii poarta denumirea generica de cauze care impiedica punerea in miscare sau exercitiul actiunii penale. Ele impedica insul procesul penal. Aceste cazuri sunt enumerate limitativ in art 10. Acesta tehnica legislva de enumerare se gaseste si in noul cod de procedura penala. Acestea se impart in 2 mari categorii: Cazuri de impedicare care lispsesc actiunea penala de temei Cazuri de impiedicare care lipsesc actiunea penala de obiect

Cazurile care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de temei sunt situatii care atunci cand sunt stabilite conduc la concluzia ca lipseste insasi infractiunea care reprezinta temeiul actiunii penale precum si la concluzia ca este exclusa raspunderea penala. De asemenea aceste cazuri au intotdeauna un caracter definitv si obligatoriu. y y y y Fapta nu exista nu exista probe din care sa rezulte ca s-a savarsit o fapta materiala Fapta nu este prevazuta de legea panal s-a savarsit o fapta materiala dar ea nu este incriminata Fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat- se considera ca fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat atunci cand din probele administrate rezulta ca invinuitul sau inculpatul nu a savarsit fapta-> nu inseamna ca nu exista fapta sau ca fapta nu este prevazute de legea penala ci inseamna ca fapta a fost savarsita de o alta persoana Faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii elementele de fapt sa se regaseasca in norma de incriminare, fapta materiala sa se suprapuna pe structura normei de incriminare, adica sa fie indeplinite toate cerintele privind subiectul activ, subiectul pasiva, obiectul material, legatura de cauzalitate, latura subiectiva, forma de vinovatie, scopul, mobilul (tipicitatea) Cand exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei- actiunea penala este impedicata Cazurile care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de obiect: Deseamneaza acele situatii care stabilesc fie existenta unei cauze de inlaturare a raspunderii penale fie existenta unei conditii de procedura privind punerea in miscare sau exercitiul actiunii penale. Cazurile sunt urmatoarele: Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, sesizarea sau autorizarea organului competent prevazut de lege ( ex: in cazul infractiunilor contra ordinii si discipliniii
44

y y

generale- sesizarea comandantului, in cazul magistratilor, judecatorilor, procurorilor etc, se cere incuvintarea sectiei din cadrul consiliului superior al magistraturii in vederea formarii unor anumite acte prevazute de lege- prechezitionare, retinere, arestarea) sau o alta conditie prevazuta de lege (plangerea prealabila- mod special de sesizare a organului de urmarire penala, ea se adreseaza doar organului de urmarire penala, nu se poate adresa direct instantei, este vorba in general de infractiunile de gravitate redusa care formeaza datorita interesului personal al victimei infractiunii in aceste cazuri domeniul asa numitei actiuni penale private) A intervenit amnistia,prescriptia, decesul sau radierea persoanei juridice atunci cand aceasta are calitate de faptuitor. Amnistia si prescirpita inpiedica punerea in miscare a actiunii penale pentru ca sunt cauze de inlaturare a actiunii penale, amnistia poate determina chair stergerea infractiunii. In ceea ce priveste prescripita insa situatia este mai delicata. In ceea ce priveste decesul persoanei fizice care are calitate de invinuita sau inculpat impedica actiunea penala- actiunea penala este individuala, nu trece asupra succesorilor. In cazul in care persoana juridica este radiata impiedica actiunea penala, aceasta presupune operatiuni adminsitrative de stergere din registrul comertului. A fost retrasa plangerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea partilor- cauze care conduc la inlaturarea raspunderii penale atunci cand actiunea este conditionata de plangere prealabila. Acordul de mediere nu este o noua situatie de inlaturarea a raspunderii penale ci este o modalitate particulara de impacare a partilor care intr-o asemenea situatie nu se realizeaza in mod direct ci se realizeaza prin intermediul unui mediator autorizat de aceea in privinta acordului de mediere sunt incidente si legea nr 192/2006 privind profesia de mediator. Acordul de mediere este introdus pentru prima data in art 10 lit h din CPP prin legea nr 202/2010- impacarea poarta denumirea de acord de mediere care este prezentat organului de urmarire penala si instantei judecatoresti. Medierea poate fi de 2 feluri : mediere extrajudiciara care intervine inainte de declansarea procesului penal ( de inceperea urmarii penale) sau poate interveni in proces dupa inceperea urmarii penale caz in care medierea impiedica punerea in miscare a actiunii penale si exercitiul actiunii penale. Ea nu se gaseste in Codul Penal printre cauzele care inlatura raspunderea penala. Potrivit legii speciale 192/2006, atunci cand partile recurg la serviciile unui mediator opereaza dupa caz suspundarea urmaririi penale si suspendarea judecatii pana in momentul finalizarii procedurii de mediere. Suspendarea poate opera pe o perioada limitata, pe o perioada de cel mult 2 luni, urmand ca la expirarea duratei procesul sa se reia. Actiunea penala este lipsita de obiect consta in aceea ca s-a inlocuit raspunderea penala. Acest caz este inaplicabil pentru faza de urmarire penala.- nu mai este prevzute in NCP Exista o cauza de nepedepsire din CP sau legi speciale desistarea, impedicarea producerii rezultatului, instigarea neurmata de executare in cazul in care pedeapsa este de cel mult 2 ani, retragerea in timp util a marturiei mincionase etc Exista autoritate de lucru judecat- are la baza principiul ne bis in idem. Produce 2 efecte: un efect pozitiv din momentul in care o hotarare judecatoreasca in materie penala devine definitiva intrand in puterea de lucru judecat ea poate fi pusa in executare; un efect

45

negativ: o noua urmarire si o noua judecata pentru aceeasi fapta si in privinta aceleasi persoane chiar sub o alta incadrare juridica- este inadmisibila

Exercitarea actiunii penale

Exercitarea actiunii penale apartine exclusiv Ministerului Public. In toate cazurile ea reprezinta o obligatie nu o facultate. In faza de urmarire penala se materializeaza prin trimiterea in judecata care se realizeaza prin intocmirea rechizitoriului. In faza de judecata exercitarea actiunii penale se realizeaza prin sustinerea invinuirii de catre procuror in fata instantei penale. Astfel in exercitarea actiunii penale in cursul judeactii procurorul pune concluzii, ridica exceptii, formuleaza cereri si uzeaza de caile de atac prevazute de lege. Actiunii penale i se opune in cursul exercitiului acesteia contraactiunea care este exercitata de inculpat, personal si prin aparator. Contraactiunea se materileaza in folosirea tuturor mijloacelor de aparare prevazute de lege. Stingerea urmarii penale: In ceea ce priveste stingerea actiunii penale nu exista o prevedere expresa in codul de procedura penala actuala. (exista in NCPP ). Stingerea actiunii penale se realizeaza dupa parerea noastra in faza de urmarire penala prin scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, clasarea. In faza de judecata- ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti. In faza de urmarire penala procurorul poate dispune scoaterea de sub urmarire penala daca sunt indeplinite 2 conditii: daca exista invinuit sau inculpat in cauza, daca este prezenta vreuna din cauzele de impiedicare prevazute in art 10- lit A-E- > dintre cele care fac actiunea penala sa fie lipsita de temei. Procurorul dispune incetarea urmaririi penale daca sunt indeplinte 2 conditii: Exista invinuit sau inculpat in cauza Este prezent vreunul din cauzele de impiedicare prevazute in art 10 F-J care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de obiect.

Daca in cazul scoaterii de sub urmarire inseamna fie ca nu exista infractiune fie ca nu exista raspundere penala in cazul incetarii urmaririi penale inseamna doar ca lipseste o conditie procedurala de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale ceea ce inseamna ca ulterior daca aceasta conditei este indeplinita actiuea penala va putea fi pusa in miscare si exercitata (ex: a lipsit incuviintarea camerei din care facea parte senatorul-> s-a dispus in faza de judecata incetarea procesului penal insa ulterior aceasta conditie a fost indeplian si urmarirea a fost reluata)

46

Clasarea poate fi dispusa doar daca nu exista invinuit sau inculpat in cauza si este prezent unul din cauzele de impedicare prevazute de lege. Dupa parearea noastra in actuala reglementarea clasarea cauzei in poate interveni decat in cazurile care opereaza in rem adica fara rerefire la o persoana, adiac atunci cand fapta materiala are cauze obiective, cand fapta nu se datoreaza unei persoane. In practica clasarea intervine frecvent in acele cazuri cu autori necunscuti ( se asteapta implinirea termenului de prescriptie dupa care se da clasarea). In taote cazurile procurorul se pronunta, cu titlu de regula generala, prin rezolutie. Procurorul va da ordonanta doar atunci cand se prevede expres. In faza de judecata instanta penala da o solutie de achitare daca exista inculpat in cauza si daca este prezent vreunul din cazurile prevazute in art 10 lit a-e, fac ca actiunea penala sa fie lipsita de temei. Instanta de judecata da incetarea procesului penal cand exista inculpat in cauza si este prezent unul din cauzele care fac actiuena penala sa fie lipsita de obiect art 10 lit f-j. Insanta pronunta o solutie de condamnare atunci cand din probele administrate rezulta ca a fost savarsita o fapta materiala, fapta materiala este infractiune, fapta este savarsita de inculpat, iar acesta raspunde penal. Continuarea procesului penal Este un important mijloc de aparare ( prevazut si in NCPP) si este posibila in cazurile de amnistie, prescriptie, retragere a plangerii prealabile precum si in cazurile in care a intervenit vreuna din cauzele de nepdepsire sau impunitate. In aceste cazuri inculpatul ar putea cere continuarea procesului penal in cursul judecatii pentru a obtine o solutie de achitare. La finalul cercetarii judecatoresti, la finalul procesului penal instanta va putea da fie o solutie de achitare daca in urma administrarii probelor constata ca a intervenit o cauza care face ca actiuena penala sa fie lipsita de temei sau va putea de o solutie de incetare a procesului penal daca in urma judecatii instanta penala constata ca a intervenit o cauza dintre cele care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de obiect.

Actiunea civila: Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in procesul penal. Ea are ca obiect tragerea la raspundere civila a persoanei cu privire la care exista presupunerea ca a savarsit o infractiune. In actuala reglementare ea poate fi indreptata impotriva invinuitlui sau inculpatului si daca este cazul si a partii responsabile civilmente. Atunci cand se puna in miscare si si exercita in procesul penal alaturi da actiunea penala, actiunea civila prezinta urmatoarele trasaturi: Izvoraste din prejudiciul cauzat prin infractiune Actiunea civila atunci cand se alatura actiunii penale are acelasi temei ca actiunea penala- infractiunea

47

Atunci cand se pune in miscare in procesul penal este una in responsabilitate delictuala, ea are la baza raspunderea civila delictuala Nu este o actiune civila simpla, prezinta o fizionomie proprie, determinata de actiunea penala Poate fi exercitata in procesul penal in principiu doar la cererea partii civile a unei persoane care solicita ca repararea prejudiciului sa se realizeze deodata cu solutionarea procdesului penal Este divizibila Are caracter facultativ, ea nu este obligatorie, are la baza dreptul de optiune procedurala al partii civile, al persoanei care pretinde un prejudiciu prin infractiune Se exercita doar in fata organelor judiciare penale. Ea poate fi exercitata in faza de urmarire penala in fata procurorului si a organului de cercetare penala, iar in faza de judecata se exercita in fata instantei judecatoresti. Are ca titular exclusiv persoana prejudiciata prin infractiune, persoana care se constituie parte civila in procesul penal. Ministerul Public nu este titular al actiunii civile. In mod exceptional ea se exercita obligatoriu si din oficiu in anumite situatii ceea ce inseamna ca ea imprumuta trasaturi de oficialitate de la actiunea penala si anume in cazurile in care persoana prejudicata prin infractiune este o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. In aceste cazuri Ministerul Public are obligatia de a sustine din oficiu actiuena civila Are caracter accesoriu in raport cu actiunea penala. Inseamna ca solutionarea actiunii civile in procesul penal depinde de solutionarea actiunii penale.

Actiunea civila pentru a fi pusa in miscare si a fi exercitata in procesul penal trebuie sa indeplineasca anumite conditii stricte: a. Sa existe un prejudiciu care poate fi material sau moral b. Prejudiciul material sau moral sa rezulte din infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului c. Sa existe o legatura cauzala care trebuie sa fie directa si necesara intre prejudiciul cauzal si fapta inculpatului d. Prejudiciul sa nu fie reparat (ex: poate fi reparat de asigurator) Principiul care guverenaza actiunea civila in procesul penal este cel al repararii integrale a prejudiciului, inseamna ca vicimta infractiunii care pretinde existenta unui prejudiciu moral sau material trebuie replasata in situatia anterioara savarsirii infractiunii din punct de vedere material, trebuie sa fie integrala. Reparea prejudiciului care formeaza obiectul actiunii civile in procesul penal se realizeaza potrivit legii civile. In acest fel are prioritate repararea in natura a prejudiciului cauzat prin infractiune. In acest fel reprarea prin echivalent banesc prin obligarea inculpatului la despagubiri constand intr-o suma de bani are caracter subsidiar. Ea este posibila doar cand nu este posibila reparatia in natura

48

Exista urmataorele modalitati de reparare in natura: Restituirea lucrurilor Restabilirea situatie anterioare Desfintarea totala sau partiala a unui inscris Orice alt mijloc de reparare in natura

Curs 8 lipsa Se poate gasi la xeroxul de langa facultate, cursul doamnei seminariste Diana Ionescu

PROBELE Principiul care gurvenreaza materia probleor care diferentiaza probele de indiciile temenice este cel potrivit caruia: probele decurg din mijlaocele de proba prevazute de lege, indiciile temeinice decurg din simple date. Mijloacele de proba sunt enumerate limitativ in art. 64 al. 1 din CPP Limitarea mijloacelor de proba la cele enumerate in art. 64 al 1 din CPP actual ingradeste intrun mod inadmisibil principiul libertatii in administrarea probelor. Organele judiciare trebuie sa aiba posibilitatea de stabilire a adevarului prin orice mijloc cu conditia sa se respecte dispozitiile legale. Doar legalitatea poate limita acest drept si aceasta obligatie a organelor judiciare de a cerceta probele, adica de a stabili adevarul. Mijloacele de proba: Declaratiile invinuitului sau incul[atului Declaratiile partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente Declaratiile martorilor Inscrisurile Interceptarile si inregistrarile de convorbiri Fotografiile Mijloacele materiale de proba Constatarile tehnico-stintifice Constatarile medico-legale si expertize

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului Declaratia reprezinta mijloc de proba doar atunci cand aceasta este obtinuta in cadrul procesului penal adica atunci cand are caracter judiciar. Ea are un dublu rol: este mijloc de proba deoarece contribuie la stabilirea adevarului (inviuitul este persoana care cunoaste cel mai bine cum s-au realizat faptele in realitate) si rol de aparare (declaratia este cel mai
49

important mijloc de aparare, este modalitatea primara prin care invinuitul isi face apararea cu privire la fapta materiala care i se reproseaza , dar si in legatura cu invinuirea care i se aduce). La baza declaratiei invinuitului sau inculpatului se afla recunoasterea unui drept procesual fundamental al acesteia care decurge din calitatea procesuala, din pozitia procesuala a invinuitului sau inculpatului dreptul la tacere (dreptul de a nu face declaratii)- acest drept decurge din prezumtia de nevinovatie precum si din integritatea persoanei umane, dreptul la tacere este o forma de recunoastere a libertatii individuale, dreptul la tacere permite invuitului sau inculpatului sa isi exprime refuzul in fata organelor judiciare de a da o declaratie si de a raspunde la intrebari. Dreptul la tacere inseamna ca acesta nu poate fi obligat sa dea o declaratie si nu poate fi obligat sa raspunda. Daca insa invinuitul da o declaratie, atunci aceasta va putea fi utilizata in proces cu titlu de mijloc de proba. Declaratia se poate obtine in modalitatea audierii acestuia de catre organul judiciar competent potrivit legii. Ea poate fi obtinuta atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata. Ea este guvernata de reguli generale care sunt aplicabile ambelor faze procesuale si de reguli specifice fazei procesuale in care este obtinuta declaratia.

Pentru a fi valabila declaratia trebuie sa fie obtinuta cu respectarea stricta a dispozitiilor legale. Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape succesive si anume: a. identificarea invinuitului sau inculpatului, aceasta presupune obtinerea de catre organul judiciar a datelor personale ale acestuia (datele prev in art 70 al 1 cppnume,prenume, porecla, data locul nasterii, numele prenumele parintilor, studii, ocupatie, antecedente penale, adresa unde locuieste efectiv, orice alta data privind situatia personala care organul apreciaza ca fiind necesara). b. Informarea invinuitului cu privire la drepturile procesuale: i se aduce la cunostiinta fapta materiala pentru care este cercetat, pentru care s-a inceput urmarirea penala sau pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale, i se aduce la cunostiinta dreptul de a avea un aparator membru al baroului, dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca daca doreste sa dea o declaratie aceasta va putea fi folosita ulterior in proces, i se aduce la cunostiinta si o obligatie procesuala- de a anunta organul judiciar cu privire la orice schimabare a locuintei pe timpul procesului in termen de cel mult 3 zile pentru a putea fi incunostiintat cu privire la actele ulterioare. Aceasta informare se consemneaza intr-un proces verbal semnat de organul procesual si de invinuit si aparatorul acestuia daca este prezent. In situatia in care invinuitul consimte sa dea o declaratie i se va atrage atentia sa declare tot ceea ce stie cu privire la fapta care formeaza obiectul invinuirii precum si cu privire la invinuirea care i se aduce in legatura cu fapta. In aceasta ipoteza se va trece la etapa urmatoare c. Obtinerea unei declaratii scrise personal a invinuitului sau inculpatului in fata organului judiciar: Cu aceasta ocazia invinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a relata in scris liber fapta materiala pentru care a fost chemat in fata organului judiciar si care formeaza obiectul

50

invinuirii. Aceasta declaratie este scrisa de invinuit sau inculpat personal in fata organului judiciar. Este interzisa prezentarea unei declaratii scrisa anterior. d. Etapa ascultarii invinuitului sau inculpatului de catre organul judiciar. Obiectul ascultarii il reprezinta fapta si invinuirea care i se aduce in legatura cu fapta. Acultarea invinuitului sau inculpatului se face separat, este o regula generala pentru toate fazele de judecata. Ascultarea se realizeaza in 2 etape: este pus sa relateze liber tot ceea ce doreste in legatura cu fapta pentru care este cercetat. Invinuitul sau inculpatul este liber sa relateze cu privire la toate faptele si cu privire la toate imprejurarile sau numai cu privire la unele sau altele din faptele sau imprejurarile care formeaza obiectul invinuirii. Pentru aceasta invinuitul sau inculpatul nu poate realiza o declaratie scrisa anterior. Se poate folosi insa de insemnari cu privire la anumite detalii. De asemenea este interzisa cu desavarsire citirea de catre organul judiciar a unor declaratii anterioare, ori reamintirea acestuia inainte de relatarea libera a acestuia. e. Dupa epuizarea acestei etape invinuitului i se pot pune intrebari. f. Etapa intrebarilor. Acestea privesc fapta materiala, toate imprejurarile care au legatura cu fapta precum si invinuirea care a fost formulata in legatura cu fapta. Cu aceasta ocazie organul judiciar are obligatia de a pune intrebari cu privire la probele pe care acesta le depune. Dupa finalizarea audierii se va trece la etapa urmatoare g. Consemnarea declaratiei: Se face in scris obligatoriu. In cursul urmaririi penale se consemneaza intr-un formular tipizat si inseriat si care dupa completare se depune la dosarul cauzei. Declaratia invinuitului sau inculpatului este retractabila si divizibila. Ea este retractabila pentru ca invinuitului sau inculpatului i se permite sa revina ulterior asupra acestuia. Retractarea trebuie sa fie justificatal; de aceaa daca isi retracteaza partea care nu ii este convenabila acesta trebuie sa isi motiveze retractarea, astfel nu va putea convinge organul judiciar cu privire la veridicitatea acesteia. Declaratia este una divizibila in sensul in care aceasta poate sa contina fapte si imprejurari care ar putea servi doar partial la stbilirea adevarului in sensul ca ar putea fi luate in considerare doar unele din faptele pe care le contine declaratia iar altele ar putea fi inlaturate. In ceea ce priveste valoarea probanta a declaratiei invinuitlui sau inculpatului, se va tine seama de pozitia procesuala a acestuia care este subiectiva, de modul in care s-a obtinut declaratia, de ex: in cazul recunoasterii vinovatiei aceasta ar putea fi inlaturata daca se constata ca a fost obtinuta cu incalcarea art 68. Al 1 din CPP, respectiv prin amenintari, violente, promisiuni, indemnuri ori prin orice alte mijloace de constrangere. In toate cazurile insa valoarea probanta a declaratiei este conditionata in sensul ca ea va putea servi la stabilirea adevarului doar daca se coroboreaza cu celelalte probe care rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Sunt si reguli specifice care guverneaza obtinerea declaratiei invinuitului sau inculpatului astfel in faza de urmarire penala declaratia se obtine in mod unilateral de catre organul de
51

urmarire penala, doar organul de urmarire penala poate pune intrebari invinuitului sau inculpatului. De asemenea daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati ascultarea acestora se realizeaza separat. In faza de judecata obtinerea declaratiei inculpatului se realizeaza cu respectarea principiului contradictoralitatii. Inculpatului pot sa i se pune intrebrari de membrii completului de judecata, procuror, partea vatamata, partea civila, ceilalti inculpati, aparatorul sau, intrebarile se pun direct nemijlocit. In faza de judecata declaratia inculpatului este inregistrata integral prin mijloace tehnice audio. De asemenea atat declartia cat si intrebarile care i se pun inculpatului in faza de judecata se consemneaza in scris integral (intrebare si raspuns) . In toate cazurile dupa consemnarea declaratiei aceasta i se da invinuitului care o semneaza doar dupa ce o citeste si numai daca este de acord cu continutul ei, astfel declaratia poate fi ulterior corectata si completata. Orice adaugire corectura sau completare se consemneaza in continutul acesteia. Invinuitul sau inculpatul o semneaza numai daca este de acord cu ea. In faza de judecata se semneaza de presedinte, grefier, inculpat. Daca sunt mai multi inculpati regula este aceea potrivit caruia inculpatul este ascultat impreuna cu ceilalti inculpati, doar prin exceptie cand instanta crede ca este in interesul judecatii se pot asculta separat inculpatii, cu obligatia de a i se aduce la cunostiinta ulterior inculpatului neascultat declaratiile celorlalti inculpati. Declaratiile celorlalte parti: partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente au aceiasi valoare probanta pe care o are si declaratia invinuitului sau inculpatului. Aceasta este conditionata in sensul ca declaratiile celorlalate parti pot constitui la stbiliarea adevarului doar daca se coroboreaza cu fapte sau imprejurari care rezulta din ansambul probelor existente in cauza. CU privinta celorlate parti organului judiciar ii revine in plus obligatia prealabila de a chema in fata sa persoana vatamata si persoana responsabila civilmente in vederea introducerii in cauza in privinta persoanei vatamate. Cu privinta la persoana vatamata organul judiciar are obligatia de ii aduce la cunostiinta acesteia dreptul de a se constitui parte vatamata si dreptul de a se constitui parte civila in proces. Indeplinirea acestei obligatii are importanta doar avand in vedere statutul precar pe care il are persoana vatamata in proces precum si vulnerabilitatea acesteia recunoscanduise un drept de obtiune procedurala. Persoana vatamata in raport de obtiuena sa poate participa in proces ca parte sau ca martor dupa caz. In privinta modului de ascultare a celorlalte parti si apoi a consemnarii declaratiei sunt aplicabile toate regulile privind declaratia invinuitului sau inculpatului. Declaratia martorului ( in practica se vb de martor/martori subiectul probei, marturiedeclaratia martorului, proba cu martori- mijloc de proba) Martorul este o persoana fizica care are cunostiinta despre fapte sau imprejurari care au legatura directa sau indirecta cu obiectul cauzei. Aceste fapte sau imprejurari pot fi cunoscute in mod nemijlocit de martori, prin pereceptia directa a matorului dar si in mod indirect in actuala reglementare ( art 78 cpp nu face nici o distinctie). La baza declaratie martorului sta indatorirea de a fi martor. Orice persoana care detine informatii cu privire la fapte sau imprejurari ale cauzei are obligatia legala de a le furniza organului judiciar atunci cand este chemat in procesul penal pentru a fi audiate in calitate de martor pentru ca o persoan sa aiba
52

calitate de martor este necesar sa aiba capacitate juridica testimoniala. Capacitatea de a fi martor este o capacitate generala astfel in principiu orice persoana poate fi martor, chiar o persoana ce sufera o infirmitate fizica( ex: orb, surd, mut), cu privire la faptele sau imprejurarile pe care le-a perceput cu simturile care sunt sanatoase, poate fi si o persoana cu o infirmitate psihica daca a perceput faptele respective si un minor poate fi martor si o persoana de varsta inaintata. Exceptie de la aceasta regula a capacitatii privesc incompatibilitatiile care sunt prevazute de lege: Persoanele care au obligatia respectarii secretului profesional (medici, farmacisti, notari, avocati) pot fi audiati in calitatea de martor doar cu privire la fapte sau imprejurari care nu au legatura cu profesia daca persoana care are obligatia respectarii secretului profesional a dobandit cunostiinte despre fapte sau imprejurari ale cauzei in exercitiul profesiei. Acestea nu pot fi ascultate in calitatea de martor decat daca se obtine in prealabil consimtamantul persoanei sau unitatii in favoarea careia este prevazut secretul profesional. Nu poate fi martor aparatorul sau reprezntantul unei parti. Calitatea de martor are prioritate cu privire la faptele si imprejurarile de care aparatorul a luat cunostiinta inainte de a fi introdus in proces in calitatea de aparator. Cu privire la anumite infractiuni (ex: infractiuni contra sigurantei statului, contra pacii si omenirii) nu opereaza interdictia ascultarii daca persoana care are obligatia de a pastra secretul profesional a luat cunostiinta despre asemenea fapte cu ocazia exercitiul profesiei- aceeasi este situatia si in cazul medicului cu privire la anumite categorii de boli). In ceea ce priveste modul de ascultare a martorilor si modalitatea de consemnare a declaratiei martorului sunt aplicabile in general regulile privind ascultarea invinuitului sau inculpatului cu anumite derogari astfel: Ascultarea martorului presupnue parcurgerea urmatoarelor etape: 1. Obtinerea datelor de identitate ale martorului (nume prenuma varsta adresa ocupatie). Martorul mai este intrebat daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna dintre parti, calitate care reprezinta o derogare de la indatorirea unei persoane de a fi martor astfel in aceasta situatie organul judiciar este obligat sa intrebe persoana care este sot sau ruda apropiata cu una dintre parti daca doreste sa dea declaratie (regula este obligatia care este legala). De asemenea martorul este intrebat si in ce relatii se afla cu vreuna dintre parti, aceasta are legatura cu verificarea veridicitatii continutlui marturiei si a fiabilitatii martorului. Martorul mai este intrebat si daca a suferit vreun prejudiciu de pe urma infractiunii. Inainte de a se trece la ascultarea martorului i se aduce la cunostiinta si motivul pentru care este chemat, respectiv faptele si imprejurarile pentru care urmeaza sa fie intrebat care trebuie sa priveasca obiectul cauzei, aceasta inseamna ca martorul are obligatia de a raspunde doar la acele intrebari care au legatura cu obiectul cauzei, poate refuza sa raspunda la intrebari ce nu au legatura cu obiectul cauzei.

53

Spre deosebire de invinuit si celelalte parti, inainte de a se trece la audiere martorul are obligatia de a presta juramantul prevazut de lege. Obligatia de a presta juramantul inainte de audiere nu are caracter absolut- obligatie relativa a martorului. Formula juramantului prevazut de lege este diferita in raport de credinta religioasa a martorului si in raport de constiinta martorului. Regula o reprezinta in actuala reglementare formula religioasa care este aplicabila atunci cand martorul apartine unei religii, astfel formula prevazuta de lege pentru martorul care este crestin este urmtoarea: jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu asa sa imi ajute Dumnezeu ( trebuie facuta cu mana pe biblie sau pe cruce). In situatia in care martorul nu este crestin atunci acesta nu are obligatia sa puna mana pe biblie sau cruce. In situatia in care martorul este ateu atunci juramantul va imbraca o formula laica in raport de constiinta sa : jur pe onoare si pe constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. In situatia in care religia sau constiinta ii interzin juramantul atunci se poate excepta de la regula juramantului, ma oblig ca voi spuen adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. O asemenea formula este necesara pentru ca martorul este o persoana ce nu este implicata in proces si pe de alta parte declaratia martorlui are o alta valoare probanta decat a celorlalte parti, este una neconditionata nu trebuie sa se coroboreze cu nici un alt mijloc de proba. Dupa depunerea juramantului i se atrage atentia martorului ca are obligatia de a spune adevarul cu privire la faptele si cu privire la imprejurarile pentru care este chemat de organul judiciar aratanduise ca daca nu spune adevarul va comite infractiunea de marturie mincionasa. Ascultarea martorului se face in 2 parti: relatarea libera, etapa intrebarilor Consemnarea se realizeaza in scris. Martorul va semna declaratia doar daca aceasta corespunde adevarului. In ceea ce priveste valoarea probanta a declaratiei martorului este neconditionata. In afara procedurii comune de ascultare sunt reglementate modalitati speciale de ascultare: Modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si partii civile:

Daca se constata existenta unui pericol pentru viata integritatea croporala a partii vatamate sau partii civile ori a rudelor apropiate ale acestora ascultarea partii vatamate si a partii civile se poate realiza intr-un alt loc decat locul unde se desfasoara urmarirea penala sau sediul instantei de judecata prin folosirea mijloacelor tehnice audio, aceasta reglementare deroga de la obligatia partii vatamate si civile de a se prezenta fizic la locul unde se desfasoara urmarirea penala sau sediul instantei juecatoresti. Sunt prevazute 2 modalitati: prin utilizarea unor mijloace tehnice audio, prin utilizarea unei retele video-audio de televiziune. In primul caz se prezinta doar inregistrarea audierii care se reda in scris si se consemneaza in faza de urmarire penala intr-un proces verbal semnat de procuror si organul de urmarire penala si in faza de judecata intr-o declaratie scrisa semanta de presedinte, procuror, grefier. In cazul ascultarii partii vatamate si partii civile prin utilizarea unei linii de tv sau a unei retele video-audio se creeaza premisele unui proces penal
54

comun care permite tuturor participantilor la proces inclusiv procurorului partilor si aparatorilor acestora sa puna intrebari in mod direct partii audiate. In acest caz imaginea si vocea nu sunt disimulate. In toate cazurile audierea se consemneaza in faza de urmarire penala intr-un proces penal si in faza de judecata intr-o declaratie care contine redarea inregistrarii. Se ataseaza suportul pe care este facuta inregistrarea. In cazul martorilor spre deosbire de partile vatamate si cele civile este reglementata o procedura speciala de protectie a datelor de identitate ale martorului, este vorba de martorul care este amenintat, intimidat sau vulnerabil atunci cand exista probe sau indicii temeinice ca este pusa in pericol viata, integritatea sau libertatea martorilor sau a unei alte persoane. Intr-o asemnea situatia la solicitarea organului judiciar, a martorului sau a oricarei persoane indreptatite procurorul in faza de urmarire penala in faza de uramrire, si instanta in faza de judecata poate dispune dupa caz protejarea identitatii martorului, resedintei sau domiciliului (in acest caz el se prezinta in proces cu o alta identitate decat cea reala, o identitate atrbuita de procuror in faza de urmarire sau de instanta in faza de judecata). Protectia poate fi partiala sau totala Partiala- se prezinta cu adresa reala Totala- toate datele de identitate inclusiv adresa unde locuieste martorul sunt atribuite de catre organul judiciar. Documentele privind identitatea reala sunt introduse intr-un dosar confidential ce se pastreaza intr-un loc special intr-un plic sigilat. Partile nu au acces la datele de identitate reala. Identitarea reala va fi adusa la cunostiinta doar daca se constata ca a disparut pericolul. Modalitatiile speciale de ascultare sunt identice cu cele prevazute de partea vatamata sau cea civila care se afla in pericol ( ascultarea intr-un alt loc, audierea in direct). In cazul minorilor sub 16 ani care sunt victime ale violentei intrafamiliale exista o prezumtie de pericol care justifica ascultarea acestora prin utilizarea mijloacelor tehnice audio. Ceea ce inseamna ca victimele infractiunilor de violenta in familie care au varsta sub 16 ani vor fi ascultate dupa modalitatea speciala de ascultare prin intermediul mijloacelor tehnice audio. Noutatea pe care o introduce legea este aceea ca la solicitarea organului judiciar sau dupa caz a partii vatamate, partii civile, martorului la ascultare participa si un consilier de probatiune care realizeaza o interfata intre aparare pe de o parte si organul judiciar pe de alta parte existand posibilitatea ca intrebarile sa pot fie puse prin intermediul consilierului. Valoarea probanta a declaratiilor martorilor care sunt protejtati sau ascultati dupa modalitatiile speciale, aceasta este redusa la nivelul de valoare probanta a declaratiilor partilor, astfel, aceste declaratii nu mai au o valoare probanta neconditionata. Valoarea lor probanta este conditionata, acestea pot servi la stabilirea adevarului doar daca se coroboreaza cu fapte si imprejauri care rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Inscrisurile sunt mijloace de proba in sensul art 89 din CPP in masura in care contin fapte si imprejurari care au legatura cu obiectul cauzei. Ele se deosebesc de mijloacele materiale de proba. In acest fel un inscris ar putea constitui mijloc de proba daca prezinta importanta pentru stabilirea adevarului nu prin
55

continut ci prin aspectul exterior, daca poarta o urma ain fractiunii. Ex: o bucata de hartie pe care se afla o urma de sanga nu este un inscris ci este un mijloc material de proba. Inscrisurile cu titlu de mijloace de proba pot proveni de la parti sau de la alte persoane fizice sau juridice. Dintre toate isncrisurile cu titlude proba cel mai important si cel mai frecvent intalnit in procesele penale este procesul verbal. Este cel mai important inscris. Poate proveni chiar de la organul judiciar, cel de urmarire penala sau instanta judecatoreasca conform art 90 al 1, sau poate proveni de la un organ adminstrativ astfel conform art 90 al 2 au valoarea de mijlace de proba si procesel verbale intocmite de alte organe de stat decat organele judiciare precum si actele de constatare care sunt prevazute de lege, este vorba de procesele verbale intocmite de organele constatatoare cele prev. In art 214 si 215 din CPP.

Interceptarile si inregistrariile de convorbiri Reprezinta un mijloc de proba special care este utilizat doar pentru cecetarea anumitor categorii de ifnractiuni si anume a infractiunilor considerate grave. Acest mijloc de proba a fost introdus in codul nostru prin legea 141/1996 fiind ulterior supus unor modificari si completari prin mai multe legi de modificare 281/2003, 356-2006, 202/2010. Interceptarile si inregistrarile de convorbiri sau comunicari pot privi convorbirile sau comunicarile oricarei persoane. Orice persoana poate fi subiect al interceptarilor si inregistrarilor, fara distinctie- chiar si avocatul cu privire la fapte proprii ale sale daca acestea se incadreaza printre infractiunile ce pot forma obiectul utliziarii unui asemenea mijloc de proba. Interceptarile si inregistrarile pot privi orice fel de convorbiri sau comunicari, pot privi cele prin telefon(cele mai frecvente), atat cel fix cat si cel mobil, orice alt mijloc electronic precum si in mediul ambiental. Ele pot privi si identificarea si localizarea persoanelor prin GPS. Ele pot privi si imaginiile nu doar convorbiriile find aplicabiel aceleasi reguli. Cu taote ca inregistrarile si interceptarile figureaza printre mijloacele de proba in realitate acestea sunt procedee probatoriiadica modalitati de scoatere la lumina a probelor, mijlocul de proba in acest caz fiind procesul verbal in care sunt redate integral convorbiriile inregistrate precum si suportul tehnic pe care sunt imprimate inregistrarile. Principiul care guverneaza utilizarea acestui mijloc de proba este cel al interdictiei ascultarilor de convorbiri sau comunicari pe care le efectueaza o persoana, cu alte cuvinte regula este interdictia ascultarii convorbirilor, exceptia pe care o reprezinta admisibilitatea utlizarii unui asemnea mijloc de proba prespune respectarea unor conditii stricte care au rolul de a concilia necesitatiile sociale generate de nevoia de combatare a formelor grave de criminalitate cu respectarea drepturilor si libertatiilor persoanei in procesul penal.

56