1.1.

Noțiunea și caracterele juridice a contractului de împrumut

Circuitul financiar, similar oricărui alt sistem de relaţii civile, îmbracă o anumită formă
juridică; transmiterea şi preluarea capitalului fiind prioritar realizate prin instituţiile contractelor
de împrumut şi credit. Primatul reglementărilor numite se concretizează în faptul că prin acestea,
în sens larg, poate fi acoperită orice obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani ori a altor
bunuri de gen. Respectiv, necesitatea reglementării acestor relaţii sociale e condiţionată nu
numai de caracterul lor specific, ci şi de volumul acestora.
Împrumutătorul remite un lucru unui împrumutat pentru ca acesta să se servească de lucrul
respectiv un anumit timp, apoi să-l restituie, în natură sau prin echivalent. Împrumutul este
arhetipul contractului de credit. Serviciul pe care împrumutătorul îl face cocontractantului său
constă în faptul că se privează pentru un timp determinat de folosința unui bun al său, din dorința
altruistă de a îndatora pe altul de a folosi bunul transmis în beneficiul ultimului.
Etimologic, termenul „împrumut” (în franceză „prêt”) provine din latinescul presto, are, care
semnifică a furniza, a pune la dispoziție, de unde a derivat și termenul „prestație”. 1 Înrudic cu
termenul de împrumut, atât din punct de vedere etimologic cât și economic și juridic, vine și
termenul de credit. Etimologic, cuvântul „credit” își are originea în limbă latină „creditum-
creditare”, care înseamnă „a crede” sau „a avea incredere”, fapt ce scoate la iveală un element de
ordin psihologic: încrederea, care presupune existența unei anumite culturi sociale, a unei
„psihologii colective”, care diferă însă în timp și de la o colectivitate la altă.
Contractul este cunoscut încă din dreptul roman, sub numele de mutuum.2
Într-o definiție ce pornește de la caracterul economic al împrumutului, menționăm că, un
împrumut este o datorie a unei entități (organizație sau individ) către o altă entitate asupra căreia
se aplică o dobândă, care este evidențiată într-un contract de împrumut în care se specifică,
printre altele, valoarea împrumutului, rata dobânzii, precum și data de rambursare. Un împrumut
presupune realocarea activului unui subiect pentru o perioadă de timp, între creditor și debitor.
Suplimentar, sintetizănd caracterele de ordin economic și juridic ale âmprumutului, putem
oferi o serie de definiții acestui acord de voință, și anume:
Împrumut - relație aparută în legatură cu acordarea de împrumuturi în bani unor persoane cu
condiția sa fie înapoiate la un anumit termen numit scadență;
Împrumut - activ, bun, acordat gratuit, cu conditia de restituire la termen a obiectului
imprumutat;
Împrumut - faptul de a da sau a lua bani pe datorie în anumite condiții.3

1
Ph. Malaurie, L. Aynes, P.-Y. Gautier, Les contrats speciaux, 3e édition, Defrenois, 2007, p. 519.
2
Ștefan Cocoș, Drept roman, București 2000, p. 216.
3
https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEmprumut, [on line], accesat 13.01.2017.
 Operațiune prin care o persoană numită împrumutator acorda spre folosința unei alte
persoane, numită împrumutat o anumita suma de bani sau bunuri, pentru o perioada de timp, cu
titlu oneros (contra unei contraprestatii). La expirarea termenului suma de bani sau bunurile
împrumutate se restituie împreuna cu o dobândă sau o chirie.
Raportând împrumutul la operațiunile esențiale din care este compus, menționăm că, e
numeşte împrumut, o operaţiune financiară prin care un partener P1 (individual sau un grup)
plasează o sumă de bani, pe o perioadă de timp dată şi în anumite condiţii, unui alt partener P2 .
Operaţiunea prin care P2 restituie partenerului P1 suma de care a beneficiat (suma
împrumutată) se numeşte rambursarea (sau amortizarea) împrumutului. Prin urmare, împrumutul
este o operaţiune ce conţine două părţi distincte şi anume creditarea şi rambursarea. Fiecare
componentă reprezintă o operaţiune de plăţi eşalonate.
În general cele două operaţiuni nu au loc simultan şi deci valoarea lor finală nu este aceeaşi.
Ele au în comun valoarea actuală a rambursării, adică valoarea împrumutată.4
În regulamentul cu privire la clasificarea împrumuturilor acordate şi dobînzilor calculate de
organizaţiile de microfinanţare aprobat prin hotărârea Comisiei Naționale a Pieții Finanțiare, nr.
11/1 din 14.03.2012, care se aplică de către organizaţiile de microfinanţare la clasificarea
împrumuturilor pentru stabilirea volumului permis de deduceri în scopuri fiscale a provizioanelor
destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerambursarea împrumuturilor şi a dobînzilor
aferente, se utilizează următoarele noţiuni ale contractului de împrumut:
a) împrumut expirat – împrumut, al cărui plată în vederea rambursării n-a fost achitată mai mult
de 30 de zile de la data scadenţei plăţilor prevăzute de contract. În cazul în care un împrumut
devine expirat şi soldul acestuia se consideră expirat;
b) împrumut renegociat – împrumutul nerambursat (împrumut iniţial), la care ulterior, în baza
unui acord, au fost modificate clauzele contractuale de efectuare a plăţilor expirate;
c) împrumut prelungit – împrumut al cărui termen de rambursare a plăţii, stabilită conform
contractului, este prelungit în baza unui acord. Pentru calificarea împrumutului ca prelungit
acordul trebuie să fie semnat înainte de calificarea împrumutului ca expirat conform
termenului de plată prevăzut în contractul iniţial. Determinarea stării de expirare a
împrumutului se efectuează în baza contractului iniţial şi conform noţiunii “împrumut
expirat”;
Codul civil al RM, oferă definiția legală a contractului de împrumut, și anume: potrivit
prevederilor art. 867, al. 1) Cod civil RM, Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se

4
RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR,
http://img1.wikia.nocookie.net/__cb20111230164835/nccmn/ro/images/2/2c/Capitolul_15_RAMBURSAREA_IMP
RUMUTURILOR.pdf, [on line], accesat 15.01.2017.
obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar
aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate
la expirarea termenului pentru care i-au fost date.
Din definiția legală pot fi deduse caracterele juridice ale contratului de împrumut. Astfel, în
raport cu caracterele juridice ale contractului de împrumut acesta este unul sinalagmatic,
consensual, patrimonial, poate fi atât cu titlu gratuit cât şi cu titlu oneros, translativ de
proprietate, încheiat personal sau prin reprezentant, numit, real, principal, negociabil.
a) Caracterul sinalagmatic al contractului de împrumut presupune, că părţile se obligă reciproc
la încheierea contractului. Astfel, împrumutul este un contract sinalagmatic întrucît dă
naştere la obligaţii reciproce şi interdependente, fiecare avîndu-şi cauza imediată în cealaltă.
Caracterul sinalagmatic presupune anume faptul că între părțile contractante apar drepturi și
obligații corelative (avîndu-și cauza juridical una în alta) și interdependente (executarea
uneia depinde de executarea obligației, valorificării dreptuli care îi este opus), astfel,
împrumutătorul se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi împrumutat, bani sau alte
bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.
b) Caracterul gratuit, dar poate fi şi oneros atunci când împrumutătorul urmăreşte un interes
material percepînd o dobîndă ca preţ al transferului de proprietate asupra obiectului
împrumutului. În cazul în care împrumutul presupune un caracter oneros, părţile contractului
urmăresc fiecare un interes patrimonial corelativ, astfel, în cazul în care contractual de
împrumut este purtător de dobândă, acesta intră prin urmare în categoria contractelor
oneroase definite ca fiind acelea în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj.
Împrumutul este un contract cu titlu gratuit dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.Împrumutul acordat de lombard sau de asociaţiile de economii şi împrumut ale
cetăţenilor este întotdeauna oneros, în virtutea prevederilor legale. Potrivit prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 204 din 28.03.1995 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
modul de organizare şi funcţionare a caselor de amanet (lombardurilor), pnct. 4)
Lombardurile sînt instituţii creditare, care oferă populaţiei posibilitatea de a-şi păstra
obiectele de uz personal şi casnic, precum şi de a primi împrumuturi cu amanetarea acestor
obiecte. Pnct. 5, Lombardurile îşi desfăşoară activitatea numai după primirea licenţei pentru
activitate, eliberată conform legislaţiei în vigoare.
În cazul în care părţile omit să stabilească în contractul de împrumut clauze referitoare la
dobîndă, creditorul nu poate pretinde plata unei dobînzi, nici chiar a unei dobînzi egale cu rata
de refinanţare a Băncii Naţionale, prevăzute de art. 585 Cod civil, întrucît contractul de
împrumut se prezumă a fi gratuit.
 c) Caracterul translativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul bunului
împrumutat. Contracte translative de proprietate sunt cele prin care se operează transmiterea
dreptului de proprietate asupra bunului de la o parte contractantă la cealaltă. Împrumutul
este un contract translativ de drepturi pornind de la faptul, or prin efectul său are loc
transmisiunea dreptului de proprietate asupra obiectului împrumutului, împrumutătorul se
obligă să dea în proprietate celeilalte părţi împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile.
d) Este un contract cu conţinut patrimonial dar poate fi și liberalitate. Liberalităţile sunt acele
contracte cu titlu gratuit prin care una dintre părţi transmite un drept din patrimoniul său în
patrimoniul celeilalte părţi fară a primi un echivalent. Una din părţi se însărăceşte, iar
cealaltă se îmbogăţeşte.5 Prin contractual de împrumut partea/ părțile urmăresc obținerea
unui beneficiu patrimonial în urma încheierii contractului. Beneficiul urmărit de părți se
materializează într-o formă de majorare a patrimoniului cu valori materiale. În dependență
de caracterul oneros sau gratuit fiecare parte, sau o singură parte își majorează patrimoniul
prin intermediul bunului primit, astfel, doar în cazul contractului de împrumut oneros
fiecare își procură un avantaj patrimonial, care poate fi evaluat în bani, și anume – pentru
împrumutător beneficiul este dobânda, pentru împrumutat beneficiul se materializează
nemijlocit prin obiectul împrumutului. În cazul contractului de împrumut cu titlu gratuit nu
întâlnim caracterul reciproc al beneficiului patrimonial, or în cazul dat, contractual de
împrumut apare ca o liberalitate.
c) Este un contract consensual, dar care poate fi şi formal. În cazul, însă, când este vorba de
faptul, că pentru acordarea unui împrumut legislatorul cere pentru validitatea contractului
forma autentică sau înregistrarea lui, acest contract devine formal. În raport cu condițiile de
formă ad probationem și ad validate ale contractului de împrumut, o analiză detaliată în
cadrul compartimentelor 1.2 și 1.3.
d) Este un contract ce poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant. Astfel în procesul
încheierii contractului este admisă instituția reprezentării, transmiterea împuternicirilor de
reprezentare la încheierea unui sau mai multor acte juridice civile, (mandat, procură,
contract de comision).
e) Este un contract numit şi reglementat contract al cărui conţinut esenţial este expres
reglementat prin norme de drept, imperative sau supletive. Contracte numite sunt cele care
corespund unei operatiuni juridice determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila.
Contractul numit/reglementat trebuie interpretat şi executat potrivit normelor legale care îl
reglementează, în măsura în care părţile n-au derogat expres de la normele cu caracter
supletiv. Dacă reglementarea unui contract numit nu rezolvă anumite chestiuni, acestea vor

5
http://legeaz.net/dictionar-juridic/clasificarea-contractelor-dupa-scop, [on line], accesat 22.01.2017.
 fi supuse reglementărilor cu caracter general privitoare la contracte. Astfel, caracterul numit
al contractului de împrumut reiese din reglementarea expresă a acestuia în cu prinsul art.
867, al. 1) Cod civil, Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în
proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă
să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea
termenului pentru care i-au fost date.
f) Este un contract principal - are valoare juridica de sine statatoare și care nu este dependent
de nici un alt contract. Executarea lui nu depinde de alt contract, act juridic. Bineînțeles că
în scopul executării contractului de împrumut pot fi încheiate unele contracte (gaj,
fidejusiune) însă aceste contract vor fi accesorii contractului de schimb, realizarea căruia
depinde de executarea/ neexecutare împrumutului.
g) Este un contract negociabil. Este contractul în care toate conditiile și clauzele, natura,
întinderea și calitatea prestațiilor la care se obliga părțile contractante sunt rezultatul
negocierilor libere. Contracte negociate sunt acele contracte ale căror clauze sunt rezultatul
negocierilor între părţi, fără intervenţia vreunei voinţe din exterior. Negocierile se
finalizează prin adoptarea de către părţile contractante a unor decizii comune asupra tuturor
aspectelor esenţiale ale operaţiunii lor, care se materializează în clauzele contractului.
Astfel, că toate condiţiile împrumutului, pot fi negociate de către părţile contractante. Adică
nu suntem în prezența unor clauze standart pe care o parte i le prezintă altei părți la
încheierea contractului. Totuși, în practica credităritării, băncile comerciale, întreprinderile
de microfinanțare, asociațiile de economii și împrumut, recurg la contracte cu clause
prestabilite. Model, vezi la capitolul ANEXE. Odată cu încheierea contractului tate actele
anterioare cum ar fi procesele verbale de negociere, alte înscrisuri care conțineau clauzele
contractului nou format își pierd valabilitatea și sunt substituite de contractul dintre părți.
Înscrisurile menționate pot totuși servi ca înscrisuri constatatoare a existenței contractului în
caz de litigiu, cînd contractul nu a fost perfectat într-o anumită formă: scrisă, autentică.