Deşi este greu de acceptat de către lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o

realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi de gestionat. El nu se mai prezintă doar ca un

gest criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului social.
Acum, el s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă,
desfăşurată în afara şi împotriva normelor internaţionale.
Terorismul este perceput şi poate fi văzut ca o acţiune deliberată, menită a cunoaşte o
audienţă largă, pentru a scoate în evidenţă un mesaj sau a atrage atenţia asupra sa. Scopul şi
intenţia unei asemenea acţiuni poate avea un impact sinistru asupra populaţiei unei naţiuni sau la
nivel regional şi global.
Pe de altă parte, terorismul a fost prezentat drept tactică, dar şi ca strategie, ca o crimă,
dar şi ca o datorie sfântă, ca o reacţie justificată şi ca o greşeală abominabilă. Totul depinde din
punctul de vedere al cărei părţi este privit. O persoană văzută ca terorist de unii, poate fi un erou,
un luptător pentru libertate în opinia altora.
Deşi există o diversitate mare de definiţii privitor la fenomenul de terorism, toate au în
comun o gamă largă de elemente. Caracteristicile comune ale acestor definiţii se referă la
următoarele aspecte:
a) politic – un act terorist este un act politic sau care este comis cu scopul de a produce un
efect politic;
b) psihologic – orice act terorist cauzează un efect psihologic sau teroarea; victimele
acestor acte sunt altele decât cele care au fost vizate iniţial;
c) violent – violenţa, coerciţia sau fenomenele distructive sunt folosite conjugat pentru
îndeplinirea scopurilor propuse; chiar dacă pierderile sau efectele distructive produse nu sunt
rezultatul unui act terorist, totuşi ceea ce s-a produs este urmare a ameninţării sau violenţei
potenţiale;
d) dinamic – grupările politice solicită schimbări, revoluţii sau mişcări politice; nimeni nu
recurge la atacuri violente împotriva persoanelor străine sau inocente doar pentru a menţine
starea de fapt existentă;
e) deliberat – acţiunile teroriste sunt planificate din timp şi minuţios, nu au loc
întâmplător, şi au ca finalitate atingerea unor scopuri specifice, bine precizate.
În general, infracțiunile cu caracter terorist se disting prin faptul că produc rezonanţă
majoră în societate, exteriorizată, de regulă, prin următoarele: 1. Demonstrează societăţii
neputinţa statului. În regiunea unde a fost comis un act terorist, puterea de stat pierde
credibilitatea, deoarece sunt încălcate în mod grosolan legile existente. Prin alte cuvinte, în locul
comiterii actului terorist este realizată o putere alternativă. 2. Infracțiunile cu caracter terorist
creează precedentul nesupunerii active şi opunerii violente autorităţii statului. Actul terorist
conţine apelul către forţele simpatizante cauzei teroriştilor de a adera la activitatea de rezistenţă
faţă de autorităţilor statului. 3. Contribuie la activizarea forţelor şi dispoziţiilor opozante. 4.
Infracțiunile cu caracter terorist reprezintă o lovitură asupra sistemului economic, deoarece
conduce la scăderea atractivităţii investiţionale, înrăutăţeşte imaginea statului, diminuează fluxul
turiştilor din alte ţări. 5. Creează premise pentru radicalizarea puterii politice din stat, pentru
instituirea unor forme autoritare de conducere. Uneori o astfel de evoluţie a evenimentelor
corespunde scopurilor teroriştilor.
Convenţia Consiliului europei cu privire la prevenirea terorismului, consacră necesitatea
unor politici naţionale de prevenire a terorismului.
Fiecare Parte întreprinde măsurile corespunzătoare, îndeosebi în domeniul instruirii
autorităţilor care au competenţă în ceea ce priveşte aplicarea legii şi altor organe, precum şi în
domeniile educaţiei, culturii, informaţiei, mass-media şi conştientizării publicului, în vederea
prevenirii infracţiunilor teroriste şi a efectelor negative ale acestora, cu respectarea obligaţiilor ce
îi revin în ceea ce priveşte drepturile omului, prevăzute, în cazul dacă sînt aplicabile acelei Părţi,
de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de
Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice şi a altor obligaţii ce ţin de dreptul
internaţional.
Fiecare Parte ia măsurile necesare pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea cooperării între
autorităţile sale naţionale în vederea prevenirii infracţiunilor teroriste şi a efectelor negative ale
acestora prin, inter alia:
a) schimb de informaţii;
b) întărirea protecţiei fizice a persoanelor şi infrastructurilor;
c) îmbunătăţirea planurilor de instruire şi coordonare pentru situaţiile de criză.
Fiecare Parte promovează toleranţa prin încurajarea dialogului interreligios şi
intercultural cu implicarea, dacă este necesar, a organizaţiilor neguvernamentale şi a altor
elemente ale societăţii civile în vederea prevenirii tensiunilor care ar putea contribui la comiterea
de infracţiuni teroriste.
Fiecare Parte se străduieşte să sensibilizeze publicul cu privire la existenţa, la cauzele,
gravitatea şi ameninţarea reprezentate de infracţiunile teroriste şi de infracţiunile prevăzute de
prezenta Convenţie şi ia în considerare încurajarea publicului de a furniza autorităţilor
competente ajutor faptic şi specific ce poate contribui la prevenirea infracţiunilor teroriste şi a
infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie.
La fel, convenția instituie obligația de cooperarea internaţională în materie de prevenire.
Părţile îşi acordă asistenţă şi sprijin, după caz, şi ţinînd cont în mod corespunzător de
posibilităţile fiecăreia, în vederea îmbunătăţirii capacităţii lor de a preveni comiterea
infracţiunilor teroriste, inclusiv prin schimbul de informaţii şi bune practici, precum şi prin
instruire şi alte eforturi comune cu caracter preventiv.
La nivelul UE s-a conceput un mecanism de evaluare şi implementare la nivelul fiecărui
stat a sistemelor legale de combatere a fenomenului terorist, ce urmărește: a) realizarea unui
sistem de evaluare a acordurilor internaţionale referitoare la combaterea terorismului, pe care să
se poată baza cooperarea autorităţilor cu echipele de evaluatori, în conformitate cu prevederile
legislative, aplicabile pe plan naţional; b) desemnarea unor experţi din fiecare stat-membru, cu
competențe în evaluarea ameninţărilor teroriste și a celor conexe; c) evaluarea modului de
acţiune preventivă a instituţiilor administrative, instituțiilor de aplicare a legii (în special, Poliţie
şi Vamă), cât și a altor instituţii juridice sau entități statale cu atribuţii pe această componentă
securitară.
Suplimentar, s-a elaborat un Plan de Acţiune privind Combaterea Terorismului,
solicitându-se statelor membre adoptarea unor măsuri pentru:
1. Operaţionalizarea cadrului legislativ intern, constând în: a) implementarea „Mandatului
european de arestare”; b) realizarea cooperării ofiţerilor de poliţie şi magistraţilor din statele
membre; c) modalitățile de colaborare a echipelor naţionale de investigaţii; d) combaterea
acţiunilor de prevenire și combatere a spălării banilor, precum și identificarea, monitorizarea,
blocarea şi confiscarea mijloacelor şi acţiunilor specifice crimei organizate; e) înfiinţarea
Biroului European de Justiţie (Eurojust); f) adoptarea unor strategii vizând combaterea atacurilor
asupra sistemelor informatice.
2. Consolidarea cooperării între statele membre, a structurilor de informaţii, poliţie,
vamă, organisme statale, în măsură să realizeze schimbul de informaţii privind combaterea
terorismului, prin intermediul Oficiului European de Poliție EUROPOL, respectiv, EUROJUST;
3.Asigurarea schimbului de informaţii, prin îmbunătăţirea acestei activităţi cu accent
deosebit pe monitorizarea entităţilor teroriste din statele membre şi EUROPOL;
 4.Blocarea surselor de finanţare a terorismului, prin intensificarea cooperării între
autorităţile naţionale cu competenţe în domeniu şi instituţiile financiare private în scopul
îmbunătăţirii schimbului de informaţii privind finanţarea terorismului şi asigurarea transparenţei
transferului de fonduri;
5.Consolidarea securităţii sistemului de transport;
6.Cooperarea internaţională, prin suportul oferit Organizaţiei Naţiunilor Unite în
combaterea terorismului, primordial, prin implementarea rezoluţiilor organizației;
7.Înfiinţarea unei funcţii de „Coordonator al Strategiei Antiteroriste a Uniunii Europene”,
cu atribuţii în managementul activităţilor Consiliului privind Combaterea Terorismului;
8.Securizarea frontierelor UE şi a documentelor de călătorie, prin stabilirea unui
regulament al Agenţiei pentru Paza Frontierelor Europene, iniţierea unei directive a Consiliului
Europei care să stipuleze obligaţiile transportatorilor de a comunica date despre pasageri şi
adoptarea unui proiect de cooperare vamală;
9.Eficientizarea sistemelor informatice, prin adoptarea măsurilor necesare pentru a
permite introducerea unor noi reglementări europene privind sistemele informatice,
interoperabilitatea bazelor de date ale statelor membre şi explorarea probabilităţilor de creare a
unei conexiuni între sistemele informatice, în scopul exploatării valenţelor care ar contribui la
optimizarea cadrului conceptual legislativ şi tehnic în combaterea terorismului.

Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017

privind combaterea terorismului, consacră că, Statele membre iau măsurile necesare pentru a se
asigura că următoarele acte săvârșite cu intenție, astfel cum sunt definite ca infracțiuni în dreptul
intern, care, prin natura sau contextul lor, pot aduce atingere gravă unei țări sau unei organizații
internaționale, sunt definite drept infracțiuni de terorism atunci când sunt săvârșite într-unul
dintre următoarele scopuri:
 atingerile aduse vieții unei persoane care pot cauza moartea;
 atingerile aduse integrității fizice a unei persoane;
 răpirea sau luarea de ostatici;
 cauzarea de distrugeri masive unui edificiu guvernamental sau public, unui sistem de
transport, unei infrastructuri, inclusiv unui sistem informatic, unei platforme fixe situate pe
platoul continental, unui loc public sau unui bun privat, susceptibile să pună în pericol vieți
umane sau să producă pierderi economice considerabile;
 capturarea de aeronave, de nave sau de alte mijloace de transport de pasageri sau de mărfuri;
 fabricarea, posesia, achiziționarea, transportul, furnizarea sau utilizarea de explozivi sau de
arme, inclusiv arme chimice, biologice, radiologice sau nucleare, precum și cercetarea și
dezvoltarea de arme chimice, biologice, radiologice sau nucleare;
 eliberarea de substanțe periculoase sau provocarea de incendii, inundații sau explozii care ar
avea drept efect punerea în pericol a vieților umane;
 perturbarea sau întreruperea aprovizionării cu apă, electricitate sau orice altă resursă naturală
fundamentală care ar avea drept efect punerea în pericol a vieților umane;
 amenințarea de a săvârși oricare dintre actele enumerate mai sus.

Scopurile menționate mai sus au ca finalitate: de a intimida grav o populație; de a

constrânge nelegitim un guvern sau o organizație internațională să îndeplinească sau să se abțină
de la a îndeplini oricare act; de a destabiliza grav sau de a distruge structurile politice,
constituționale, economice sau sociale fundamentale ale unei țări sau ale unei organizații
internaționale.
 Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele acte, atunci când
sunt săvârșite cu intenție, sunt incriminate ca infracțiuni:
 conducerea unui grup terorist;
 participarea la activitățile unui grup terorist, inclusiv prin furnizarea de informații sau de
resurse materiale sau prin orice formă de finanțare a activităților sale, având cunoștință de
faptul că această participare va contribui la activitățile infracționale ale grupului terrorist;
 Instigarea publică la săvârșirea unei infracțiuni de terrorism
 Recrutarea în scopuri teroriste;
 Oferirea de instruire în scopuri teroriste;
 Primirea de instruire în scopuri teroriste;
 Deplasarea în scopuri teroriste;
 Organizarea sau facilitarea în alt mod a deplasării în scopuri teroriste;
 Finanțarea terorismului.

Răspunderea persoanelor juridice

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se poate angaja răspunderea
persoanelor juridice pentru oricare dintre infracțiunile de terrorism și cele săvârșite în beneficiul
lor de către orice persoană, acționând individual sau ca membru al unui organism al persoanei
juridice în cauză, care îndeplinește o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, în
temeiul:
 unei împuterniciri din partea persoanei juridice;
 unei prerogative de a lua decizii în numele persoanei juridice; sau
 unei prerogative de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.

Răspunderea persoanelor juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) din prezentul articol nu exclude
urmărirea penală a persoanelor fizice având calitatea de autor, instigator sau complice la
săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-12 și la articolul 14.

Sancțiuni aplicabile persoanelor juridice.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică a cărei
răspundere este angajată în una din infracțiunile sus-menționate, se pedepsește prin aplicarea de
sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care includ amenzi penale sau nepenale și eventual
alte sancțiuni, precum:
 decăderea din dreptul de a primi beneficii publice sau ajutor public;
 interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale;
 punerea sub supraveghere judiciară;
 hotărâre judecătorească de lichidare;
 închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele, unitățile sau
serviciile responsabile de investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor de terrorism și legate
de acestea, dispun de instrumente eficace de investigare, cum ar fi cele utilizate în cazurile de
criminalitate organizată sau în alte cazuri de infracțiuni grave.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile lor competente
indisponibilizează sau confiscă, după caz, produsele provenite din săvârșirea oricăreia dintre
infracțiunile menționate în prezenta directivă ori din contribuția la acestea și mijloacele folosite
sau destinate a fi folosite pentru săvârșirea acestor infracțiuni ori pentru contribuția la săvârșirea
acestora.

Reglementarea națională:
Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului din 25.11.2004, definește
terorismul ca, acele acţiuni, inacţiuni, precum şi ameninţări cu privire la acestea, care prezintă
pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, factorii materiali,
relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea naţională sau internaţională, sunt motivate politic,
religios sau ideologic şi sunt săvârşite în unul din următoarele scopuri: a) intimidarea populaţiei
sau a unui segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic; b) constrângerea
nelegitimă a unei autorităţi publice ori organizaţii internaţionale să îndeplinească, să nu
îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act; c) destabilizarea gravă sau
distrugerea structurilor politice fundamentale, constituţionale, economice ori sociale ale unui stat
sau organizaţii internaţionale.
Finanțarea terorismului - constituie infracţiune de finanţare a terorismului colectarea sau
punerea la dispoziţie, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cu intenţia de a fi folosite
sau cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârşirea actelor de
terorism sau pentru susţinerea unei entităţi teroriste
În scop de cooperare în domeniu de prevenire şi combatere a terorismului se realizează ca
Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care
participă următoarele autorităţi şi instituţii publice:
a)Serviciul Român de Informaţii, cu rol de coordonare tehnică;
b)Ministerul Afacerilor Interne;
c)Ministerul Apărării Naţionale;
d)Ministerul Afacerilor Externe;
e)Ministerul Economiei;
f)Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
g)Ministerul Mediului;
h)Ministerul Transporturilor;
i)Ministerul Sănătăţii;
j)Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale;
k)Ministerul Finanţelor Publice;
l)Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;
m)Ministerul Justiţiei;
n)Ministerul Educaţiei Naţionale;
o)Ministerul Apelor şi Pădurilor;
p)Ministerul Turismului;
q)Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat;
r)Serviciul de Informaţii Externe;
s)Serviciul de Protecţie şi Pază;
t)Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;
u)Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
v)Banca Naţională a României;
w)Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
x)Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare;
y)Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale;
z)Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.
 Codul penal al RM incriminează în art.278 - actul terrorist care constă în provocarea unei
explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte
urmări grave, dacă această faptă este săvîrşită în scopul de a intimida populaţia unui stat ori o
parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale
făptuitorului sau de a sili un stat, o organizație internațională, o persoană juridică sau fizică să
săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni, precum şi ameninţarea de a săvîrşi
astfel de fapte în aceleaşi scopuri
Supimentar, în calitate de infracțiune este recunoscută, la art.279 - finanţarea
terorismului, care constă în punerea la dispoziţie sau colectarea intenţionată de către orice
persoană, prin orice metodă, direct sau indirect, a bunurilor de orice natură dobîndite prin orice
mijloc, sau prestarea unor servicii financiare în scopul utilizării acestor bunuri ori servicii sau
cunoscînd că vor fi utilizate, în întregime sau parţial: a) la organizarea, pregătirea ori comiterea
unei infracţiuni cu caracter terorist; b) în orice scop, de către un grup criminal organizat, o
organizaţie criminală sau de o persoană aparte care comite ori întreprinde tentative de comitere a
unei infracţiuni cu caracter terorist sau care organizează, dirijează, se asociază, se înţelege în
prealabil, instigă sau participă în calitate de complice la comiterea acestei infracţiuni,