Incluziune socială a persoanelor cu dizabilități

Odată cu ratificarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Convențiilor ONU în

domeniul drepturilor omului, în special a Convenției cu privire la drepturile persoanelor cu
dizabilități, structurile statului responsabile de asigurarea implementării acestora au primit
sarcini pentru a garanta respectarea drepturilor persoanelor vizate. Ratificarea tratatelor
internaționale de către Republica Moldova a permis îmbunătățirea situației în mai multe domenii
ale drepturilor omului și a creat o serie de obligații pe care statul s-a angajat să le respecte,
inclusiv obligații pozitive de a asigura că toate persoanele își pot exercita în condiții de egalitate
și nediscriminare drepturile și libertățile fundamentale.
Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi, prin Legea nr. 166-XVIII din 09.07.2010, demonstrând interes în ceea ce priveşte
elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi,
precum şi ajustarea legislaţiei naţionale în vigoare la prevederile celei internaţionale. Ratificarea
Convenţiei de către Republica Moldova a marcat o schimbare importantă în domeniul
dizabilităţii.
În vederea realizării prevederilor tratatelor internaționale la care Republica Moldova este
parte și obiectivelor documentelor strategice naţionale, activitatea Direcției politici de protecție
socială a persoanelor cu dizabilități este orientată și spre promovarea și aplicarea unor noi
mecanisme de protecţie socială persoanelor cu dizabilităţi, precum și perfecţionarea cadrului
legislativ-normativ pentru asigurarea accesului acestor persoane la prestaţii și servicii sociale. 
După ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități s-a reuşit
înregistrarea mai multor progrese în ceea ce priveşte incluziunea socială a persoanelor cu
dizabilităţi.
Au fost elaborate și aprobate mai multe acte legislative și normative, care reglementează
procesul de reformare a domeniului, inclusiv: au fost aprobate Strategia de incluziune socială a
persoanelor cu dizabilități și Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități; a
fost reformată instituția responsabilă de determinarea dizabilității și capacității de muncă; au fost
reglementate și dezvoltate diferite tipuri de servicii sociale pentru persoanele cu dizabilități (Casa
comunitara, Locuința protejată, Asistență personală, Respiro, Plasament familial pentru adulți,
ș.a).
 Cu titlu de standarte naționale care instituie principi generale și norme speciale în materia
protecției drepturilor persoanelor cu disabilități, enunțăm următoarele acte1:
Constituţia Republicii Moldova. Constituţia Republicii Moldova prin articolul 51
garantează expres protecţia persoanelor cu dizabilităţi, care ,,beneficiază de o protecţie specială
din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, readaptare,
învăţămînt, instruire şi integrare socială’’. În acest sens, cu titlu de intervenție conceptuală la caz,
relevăm că, inițial, textul art.51 din Constituția RM, utiliza noțiunea de persoane handicapate în
loc de persoane cu disabilități. Noțiunea de persoane cu disabilități a fost intyrodusă în textul
constituțional la art.51 a fost inclusă prin Legea pentru modificarea Constituției RM, nr.255 din
22.11.2018, în vigoare din 14.01.2019. Modificarea menționată o apreciem ca fiind una justă,
rațională și realizată în lumina și într-u corespunderea cu Convenția ONU privind persoanele cu
disabilități.
Referitor la semnificația textului constituțional menționăm următoarele : În raport alin.
(1), considerăm că, dispoziţia acestui alineat stipulează protecţia specială a persoanelor cu
disabilități din partea întregii societăţi și asigurarea de către stat a condiţiilor normale de
tratament, învăţământ și integrare socială a acestora. Alin.2) al art.51 suportă are câteva
semnificaţii distincte: 1) interzicerea tratamentului medical forţat, handicapatului și familiei sale
li se acordă posibilitatea de a păstra discreţie asupra situaţiei, astfel încât sfera intimă să nu fie
afectată. Cu alte cuvinte, dacă o persoană nu dorește să trateze boala de care suferă și dacă
această boală nu prezintă pericol pentru alţii, nimeni nu o poate obliga să urmeze un tratament
medical. 2) Este cunoscută practica de internare forţată a disidenţilor și de aplicare faţă de ei a
unor „tratamente“ menite să le distrugă potenţialul moral, intelectual și fizic. Prin interzicerea
tratamentului medical forţat, Constituţia protejează fiinţa umană de aplicarea unor metode
medicale de constrângere, care ar putea fi utilizate pentru combaterea manifestărilor de
nemulţumire și violenţă faţă de regim. 3) Logica interioară a textului constituţional rezidă în
interzicerea nu numai a tratamentului forţat, aplicat ca măsură de constrângere ori ca sancţiune,
dar și a tratamentului medical pentru care persoana nu-și dă consimţământul.2
Art. 47 din Constituţie, conferă valoare constituţională unuia dintre principiile de bază ale
statului democratic. Acest principiu stabilește că dezvoltarea omului liber nu este problema lui
1
Oficiul Avocatului poporului, Drepturile persoanelor cu disabilități, Chișinău, 2015, p.5.
2
Negru B., Osmochescu N., Constituția Republicii Moldova: comentariu, Chișinău: Arc, (Tipogr. „Europress“),
2012, p.189.
personală sau a familiei lui, ci o componentă esenţială a politicii de stat. Anume realizările în
domeniul protecţiei și politicii sociale indică nivelul de dezvoltare și prosperitate a statului.
Numai dacă există succese în domeniul protecţiei sociale, se poate spune că statul își realizează
obligaţia constituţională de a apăra drepturile și libertăţile omului, de a crea condiţii materiale,
politice, juridice și de alt gen pentru exercitarea drepturilor și libertăţilor, pentru implementarea
lor în viaţă. Asistenţa și protecţia socială într-o societate este un domeniu care reunește interesele
vitale ale cetăţenilor, relaţiile de proprietate, metodele legale și mijloacele de reglementare,
politica socială a statului și drepturile social-economice ale cetăţeanului; de asemenea, este un
indiciu al valorilor umane, ca egalitatea, justiţia, umanitatea, fundamentele morale ale societăţii.
Obiectivul asistenţei și protecţiei sociale este de a răspunde nevoilor de trai ale persoanelor în
vârstă și celor cu disabilități. Caracteristicile asistenţei sociale cuprind: motive obiective ce
necesită mecanisme specifice de protecţie socială a cetăţenilor, care vizează menţinerea sau
asigurarea unui anumit nivel de trai (în caz de boală, bătrâneţe, invaliditate, șomaj etc.); fonduri
speciale, ca sursă pentru asistenţa socială; modalităţi speciale de a oferi mijloace de trai;
stipularea în legislaţie a modalităţilor de acordare a asistenţei sociale.3
Protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi este prevăzută de un număr impunător de
legi şi acte normative, care prevăd respectarea drepturilor omului, stabilesc şi dezvoltă sistemul
de protecţie socială, garantează şi asigură protecţia persoanelor aflate în dificultate:
Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, nr. 60 din 30.03.2012 -
reglementează drepturile persoanelor cu dizabilităţi în vederea incluziunii sociale a acestora,
garantării posibilităţii participării lor în toate domeniile vieţii fără discriminare, la un nivel
identic cu ceilalţi membri ai societăţii, avînd ca bază respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului. Scopul prezentei legi este de a stabili garanţii, a proteja şi promova
drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi ale familiilor acestora. Măsurile prevăzute de prezenta
lege conduc la realizarea următoarelor obiective: a) prevenirea apariţiei dizabilităţii; b)
reabilitarea persoanelor cu dizabilităţi; c) participarea activă a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa
comunităţii; d) creşterea gradului de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi; e) creşterea calităţii
vieţii persoanelor cu dizabilităţi şi a familiilor acestora; f) stimularea participării pe piaţa muncii
a persoanelor cu dizabilităţi; g) dezvoltarea serviciilor sociale adecvate nevoilor persoanelor cu
dizabilităţi; h) crearea şi asigurarea condiţiilor adecvate de educaţie, instruire şi pregătire

3
Negru B., Osmochescu N., op.cit, p.188
profesională a persoanelor cu dizabilităţi; i) evitarea sau eliminarea oricăror forme de
discriminare a persoanelor cu dizabilităţi.
Legea asistenţei sociale, nr. 547-XY din 25.12. 2003 care are drept scop determinarea
principiilor şi obiectivelor asistenţei sociale, stabilirea dreptului la asistenţă socială, prestaţiilor şi
serviciilor de asistenţă socială, beneficiarilor acestora, precum şi a cerinţelor faţă de personalul
din sistemul de asistenţă socială. Legea menționată instituie principiile asistenţei sociale în RM:
a) recunoaşterea independenţei şi autonomiei personalităţii, respectarea demnităţii umane; b)
universalitatea dreptului la asistenţă socială, garantarea accesibilităţii acesteia; c) solidaritatea
socială; d) flexibilitatea măsurilor de asistenţă socială, aducerea lor în concordanţă cu necesităţile
reale ale persoanei sau ale familiei aflate în dificultate; e) parteneriatul social ca mijloc de
realizare şi evaluare a măsurilor de asistenţă socială; f) responsabilitatea personală a
beneficiarului de asistenţă socială;
Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de
asigurări sociale, nr. 289 din 22.07.2004 care reglementează dreptul la indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă a persoanei căreia i s-a stabilit grad de dizabilitate;
Legea cu privire la ajutorul social, nr. 133- XVI din 13.06.08 care reglementează cadrul
legal privind garantarea posibilităţilor egale pentru familiile defavorizate prin acordarea unui
ajutor social la un nivel garantat de stat. Scopul legii foiind asigurarea unui venit lunar minim
garantat pentru familiile defavorizate prin acordarea unui ajutor social stabilit în conformitate cu
evaluarea venitului global mediu lunar al fiecărei familii şi cu nevoia acesteia de asistenţă
socială;
Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156-XIV din 14.10.1998; Legea
privind asigurarea cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele
organelor afacerilor interne, nr.1544 din 23.06.1993; Legea privind alocaţiile sociale de stat
pentru unele categorii de cetăţeni, nr.499-XIV din14.07. 1999; Legea cu privire la protecţia
socială suplimentară a unor categorii de populaţie, nr.121-XV din 03.05.2001; Legea privind
cantinele de ajutor social, nr.81-XY din 28.02.2003; Codul muncii adoptat prin Legea nr.154-XV
din 28.03.2003.
Din cadrul instituţional al protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi fac parte instituţii
de nivel central, teritorial şi local.
La nivel central activează:
 Potrivit art. 55 din Legea nr.60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor
cu dizabilităţi, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este organul central de
specialitate al administraţiei publice abilitat să elaboreze, promoveze şi realizeze politica statului
în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi, de asemenea să asigure coordonarea
şi evaluarea funcţionalităţii sistemului de incluziune socială a acestor persoane. Celelalte
autorităţi ale administraţiei publice centrale sînt responsabile de incluziunea socială a
persoanelor cu dizabilităţi în limita competenţelor lor funcţionale, în conformitate cu prevederile
legislaţiei în vigoare. La elaborarea politicii de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi,
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice
centrale se consultă cu Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi cu
reprezentanţii societăţii civile. La elaborarea şi aprobarea politicilor sectoriale, celelalte autorităţi
ale administraţiei publice centrale se consultă cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei, cu Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi cu reprezentanţii
societăţii civile în scopul evaluării impactului acestor politici asupra sistemului de incluziune
socială a persoanelor cu dizabilităţi.
Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Potrivir art.54 din Legea
nr.60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, Monitorizarea
implementării şi promovării politicii naţionale privind incluziunea socială a persoanelor cu
dizabilităţi este realizată de Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Consiliul naţional pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi este un organ colegial consultativ,
instituit cu scopul de a monitoriza implementarea şi promovarea politicii de stat în domeniu (acte
normative, strategii, programe, planuri de acţiuni etc.) şi a Convenţiei ONU privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi, de a asigura pentru această categorie de populaţie posibilităţi egale de
realizare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale la un nivel identic cu ceilalţi membri ai
societăţii
Principalele sarcini ale Consiliului sînt următoarele: a) participarea, în limitele
competenţelor, la procesul de elaborare şi realizare a reformelor în sfera socială; b) coordonarea
politicii naţionale privind protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi; c) determinarea şi
participarea la implementarea celor mai eficiente modalităţi de asistenţă socială a persoanelor cu
dizabilităţi; d) participarea la elaborarea şi realizarea programelor de stat privind protecţia socială
a persoanelor cu dizabilităţi; e) participarea, în limitele competenţelor, în comun cu organele de
resort, la elaborarea proiectelor de acte normative şi legislative privind protecţia socială a
persoanelor cu dizabilităţi.4
Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) Casa Naţională de Asigurări Sociale (în
continuare – Casa Naţională) este o autoritate administrativă centrală în subordinea Guvernului
care administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale. Casa Naţională are
misiunea de a asigura funcţionarea unui serviciu durabil de asigurări sociale, necesar societăţii,
care în limita mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat anual, garantează
protecţia socială a participanţilor la sistemul public de asigurări sociale. Funcţiile de bază ale
Casei Naţionale sînt: 1) coordonarea şi asigurarea realizării politicilor, strategiilor şi programelor
în domeniul asigurărilor sociale la nivel naţional şi teritorial prin prisma colaborării cu
reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai societăţii civile, precum şi cu mass-
media; 2) asigurarea beneficiarilor cu servicii publice din domeniul asigurărilor sociale de stat,
bazate pe transparenţă, legalitate şi eficienţă; 3) administrarea şi gestionarea mijloacelor
bugetului asigurărilor sociale de stat; 4) propunerilor privind politica de stat în domeniul
asigurărilor sociale, precum şi perfecţionarea cadrului normativ-legislativ al sistemului public de
asigurări sociale; 5) organizarea, gestionarea şi reglementarea modului de funcţionare a
sistemului public de asigurări sociale în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii
Moldova şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; 6) emiterea de
ordine cu caracter normativ, regulamente, instrucţiuni, reguli, hotărîri, decizii, dispoziţii şi alte
asemenea acte, în condiţiile legii şi pentru executarea prevederilor legale; 7) asigurarea
administrării, suportului şi protecţiei sistemelor informaţionale automatizate şi sistemelor de
evidenţă a informaţiilor, bazelor de date a plătitorilor de contribuţii de asigurări sociale,
persoanelor fizice şi beneficiarilor de prestaţii sociale, dezvoltarea şi implementarea noilor
tehnologii informaţionale; 8) acordarea serviciilor în domeniul asigurărilor sociale cetăţenilor şi
agenţilor economici, în corespundere cu legislaţia în vigoare; 9) aplicarea politicilor şi
strategiilor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale privind pensiile şi alte prestaţii de
asigurări sociale şi asigurarea beneficiarilor săi cu servicii publice bazate pe transparenţă,
egalitate şi eficienţă.5

4
Hotărârea Guvernului nr.641 din 07.06.2006 cu privire la aprobarea regulamentelor de activitate a consiliilor
şi a comisiei instituite prin Hotărîrea Guvernului nr. 106 din 30 ianuarie 2006.
5
Hotărârea Guvernului nr.937 din 13.11.2014 cu privire la aprobarea regulamentului privind organizarea și
funcționarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
 Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă – Consiliul
este instituţie publică, subordonată Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, unica
abilitată cu funcţii în domeniul determinării gradului de dizabilitate. Consiliul are misiunea de a
asigura realizarea prevederilor actelor normative privind determinarea gradului de dizabilitate,
avînd ca obiectiv final facilitarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
În vederea realizării misiunii sale, Consiliului îi revin următoarele funcţii de bază: 1)
implementarea legislaţiei în domeniul determinării dizabilităţii, precum şi asistenţei sociale,
asistenței medicale, ocupării forţei de muncă şi educației, în limitele competenţelor funcţionale;
2) asigurarea, în condiţiile legislaţiei, organizării şi funcţionării sistemului de determinare a
dizabilităţii, precum şi îmbunătăţirea continuă a calităţii acestuia, inclusiv prin racordarea la
standardele internaționale în domeniu; 3) determinarea gradului de dizabilitate a persoanelor
inclusiv copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani; 4) planificarea strategică, analiza, monitorizarea şi
evaluarea politicilor implementate şi a procesului de activitate; 5) conlucrarea cu prestatorii de
servicii medicale, structurile teritoriale de asistenţă socială și de asigurări sociale, instituţiile din
domeniul ocupării forţei de muncă şi educaţiei, în scopul acumulării și schimbului de informații
și date prin intermediul Sistemului informațional automatizat sau pe suport de hîrtie, numai în
cazul lipsei interoperabilității Sistemului informațional automatizat cu sistemele informaționale
ale unor instituții/organizații, necesare pentru asigurarea investigării complexe, obiective şi
calitative în procesul de determinare a dizabilității; 6) administrarea Sistemuluiinformațional
automatizat și evidența persoanelor cărora li s-a determinat gradul de dizabilitate; 7) informarea
cetăţenilor despre dreptul lor la determinarea gradului de dizabilitate, criteriile care stau la baza
determinării gradului de dizabilitate și procedura de contestare.6
La nivel local activează: primăriile locale; organizaţiile nonguvernamentale.
Autorităţile administraţiei publice locale, în colaborare cu reprezentanţii societăţii civile,
realizează politica de asistenţă socială a persoanelor cu dizabilităţi şi asigură aplicarea legislaţiei
la nivel teritorial. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi este asigurată de către autorităţile
administraţiei publice locale prin intermediul structurilor sale (secţiile/direcţiile de asistenţă
socială şi protecţie a familiei, de învăţămînt, cultură, sport) şi de către alte organe ale statului, în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

6
Hotărârea Guvernului nr. 357 din 18.04.2018 cu privire la determinarea dizabilității. Regulament privind
organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă.
 Autorităţile administraţiei publice locale: a) analizează şi evaluează problemele sociale
ale persoanelor cu dizabilităţi pe teritoriul arondat şi, în baza rezultatelor obţinute, aprobă şi
dezvoltă programe locale de asistenţă socială pentru această categorie de persoane, exercită
controlul asupra realizării acestora; b) înfiinţează, independent sau în parteneriat cu
reprezentanţii societăţii civile, servicii sociale primare şi servicii sociale specializate pentru
persoanele cu dizabilităţi, asigurînd resursele umane, materiale şi financiare necesare pentru
buna lor funcţionare; c) pot stabili facilităţi suplimentare pentru persoanele cu dizabilităţi privind
accesul la serviciile medicale, sociale, comerciale, de transport, de telecomunicaţii şi la alte tipuri
de servicii sociale.
Avocatul Poporului (Ombudsmanul) asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului
de către autorităţile publice, de către organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate
şi forma juridică de organizare, de către organizaţiile necomerciale şi de către persoanele cu
funcţii de răspundere de toate nivelurile. Avocatul Poporului contribuie la apărarea drepturilor şi
libertăţilor omului prin prevenirea încălcării acestora, prin monitorizarea şi raportarea modului
de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin
perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, prin colaborarea
internaţională în acest domeniu, prin promovarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a
mecanismelor de apărare a acestora, prin aplicarea procedeelor reglementate de prezenta lege.7
Prin urmare, conchidem că, respectarea prevederilor Convenţiei ONU privind drepturile
persoanelor cu dizabilităţi de către autorităţile publice centrale şi locale, de către instituţii şi
întreprinderi indiferent de tipul de proprietate, de către asociaţiile obşteşti şi persoanele cu funcţii
de răspundere de toate nivelele este monitorizată de societatea civilă şi de Avocatul Poporului
(Ombudsman).

7
Legea nr. 52 din 03.04.2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul). Publicat: 09.05.2014 în Monitorul
Oficial nr. 110-114, art nr: 278.