Introducere:

Omenirea a devenit conştientă de pericolul traficului ilicit de droguri odată cu

amplificarea acestuia şi descoperirea efectelor nocive asupra organismului, fapt pentru care
organizaţiile internaţionale au adoptat o serie de convenţii pentru îngrădirea şi chiar interzicerea
traficului ilicit de droguri.
Comercializarea în timp a substanţelor narcotice a favorizat obţinerea unor profituri
enorme scoase în afara legii, devenind o sursă inestimabilă pentru piaţa neagră. Pe plan
internaţional, au existat numeroase reglementări cu referire la lupta împotriva traficului şi
consumului ilicit de droguri, statele participante concentrându-şi considerabil eforturile pentru
combaterea fenomenului respectiv.
La 30 martie 1961, la New York, se adoptă Convenţia unică asupra stupefiantelor.
Obiectul Convenţiei îl reprezintă promovarea cooperării între părţi, astfel încât ele să poată
combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale traficului ilicit de stupefiante şi substanţe
psihotrope care au o amploare internaţională. În executarea obligaţiilor în termenii Convenţiei,
părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri legislative şi de reglementare, compatibile cu
dispoziţiile fundamentale ale sistemelor respective ale legislaţiei interne. Se prevede înfiinţarea
unei instituţii pentru coordonarea pe plan internaţional a luptei împotriva traficului ilicit de
produse şi substanţe stupefiante, respectiv Organul Internaţional de Control al Stupefiantelor
(OICS). Părţile se abţin să-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenţa sau funcţiile
care sunt rezervate exclusiv autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern. Convenţia Unică
are ca anexă patru tabele, în care sunt reflectate substanţele stupefiante supuse controlului
internaţional. Spre exemplu, la data intrării în vigoare a Convenţiei, Tabelul nr. 1 cuprindea un
număr de 91 de substanţe, Tabelul al II-lea – 7 substanţe, Tabelul al III-lea viza preparatele unui
număr de 6 substanţe, iar cel de-al IV-lea Tabel cuprindea un număr de 4 substanţe şi sărurile lor.
În funcţie de tabelul în care se află substanţele sau preparatele diferă şi măsurile de control sau
restricţiile internaţionale aplicate. Convenţia prevede şi posibilitatea de modificare a câmpului de
aplicare a controlului, în sensul că acesta se poate exercita şi asupra unor substanţe care nu sunt
încă prevăzute în unul din cele patru tabele, dar şi posibilitatea ca un stupefiant să fie mutat
dintr-un tabel în alt tabel ori chiar excluderea definitivă a unui stupefiant sau preparat.
Cadrul normativ creat pentru controlul stupefiantelor şi sancţionarea traficului cu aceste
substanţe a fost completat cu Convenţia asupra substanţelor psihotrope, adoptată la Viena la 21
februarie 1971 ca urmare a conferinţei plenipotenţiarilor a 77 de state, cu participarea
reprezentanţilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Organului Internaţional de Control al
Stupefiantelor şi Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală. Această convenţie, intrată în
vigoare la 16 august 1976, cuprinde în principal măsuri restrictive referitoare la anumite
substanţe cu proprietăţi halucinogene, depresoare sau stimulente ce afectează sistemul
neurologic, substanţe neincluse în lista prevăzută în Convenţia unică asupra stupefiantelor din
1961 (amfetamine, barbiturice, tranchilizante, LSD-25). Astfel, prin convenţia adoptată a fost
stabilit un sistem de control internaţional asupra substanţelor psihotrope, care ţinea cont de
diversificarea şi lărgirea gamei de substanţe narcotice şi care stabilea un control asupra unui şir
de preparate sintetice [9]. În noua reglementare se prevede o licenţă specială pentru fabricarea,
comercializarea, distribuirea şi posesiunea substanţelor psihotrope, exportul şi importul fiind
interzise, în afară de cazul când exportatorul şi importatorul sunt instituţii guvernamentale sau
organisme competente să desfăşoare activităţi licite cu ele.
La 20 decembrie 1988 la Viena a fost adoptată Convenţia ONU contra traficului ilicit de
stupefiante şi substanţe psihotrope, care a intrat în vigoare la data de 11 noiembrie 1990.
Odată cu intrarea în vigoare a acestei convenţii a fost finalizat cadrul juridic internaţional
al drogurilor. Acest lucru permite statelor comunităţii internaţionale să desfăşoare o acţiune de
control mai eficientă şi să întreprindă cele mai eficiente măsuri pentru a împiedica deturnarea
drogurilor din circuitul licit în cel ilicit. Obiectul Convenţiei îl reprezintă promovarea cooperării
între părţi, astfel încât ele să poată combate cu mai mare eficacitate diversele aspecte ale
traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope care au o amploare internaţională. În
executarea obligaţiilor în termenii Convenţiei, părţile iau măsurile necesare, inclusiv măsuri
legislative şi de reglementare, compatibile cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor legislative
interne. Părţile îşi execută obligaţiile care decurg din Convenţie într-o manieră compatibilă cu
principiile egalităţii suverane şi integrităţii teritoriale a statelor şi al neamestecului în afacerile
interne ale altor state. Părţile se abţin să-şi exercite, una pe teritoriul celeilalte părţi, competenţa
sau funcţiile care sunt exclusiv rezervate autorităţilor celeilalte părţi prin dreptul său intern.
Părţile semnatare se angajează să elimine ori să reducă, pe măsura posibilităţilor, cererea ilicită
de stupefiante şi substanţe psihotrope. Se stipulează, de asemenea, importanţa cooperării
internaţionale pentru combaterea într-o manieră cât mai eficace a diferitor manifestări ale
traficului şi consumului ilicit de droguri. Ca elemente de noutate ale Convenţiei sunt dispoziţiile
cu caracter imperativ referitoare la depistarea, îngheţarea (sechestrul) şi confiscarea bunurilor şi
mijloacelor financiare obţinute de la infractori implicaţi în traficul ilicit de droguri. În acest sens,
tribunalele părţilor semnatare sunt abilitate să ordone confiscarea documentelor bancare,
financiare sau comerciale, secretul bancar nemaiputând fi invocat într-o asemenea situaţie.
Ca urmare a recomandărilor formulate în Convenţia ONU contra traficului ilicit de
stupefiante şi substanţe psihotrope, statele-părţi trebuie să ia măsuri în vederea armonizării
legislaţiilor naţionale cu prevederile convenţiilor menţionate. În acest sens, în literatura de
specialitate este menţionată „interferenţa neîntreruptă a izvoarelor internaţionale de drept cu cele
interne, cele dintâi fiind, de departe, cele mai importante, ele definind condiţiile generale de
control al drogurilor ilicite

Uniunea Europeană și fenomenul traficului de droguri.

Decizia-cadru 2004/757/JAI – norme minime cu privire la infracțiunile și sancțiunile de
trafic de droguri modificată prin Directiva (UE) 2017/2103 în vederea reducerii disponibilității
noilor substanțe psihoactive prin introducerea mijloacelor de a lua măsuri mai eficiente la nivelul
UE.
Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului oferă o abordare comună privind combaterea
traficului ilicit de droguri, care reprezintă o amenințare pentru sănătatea, siguranța și calitatea
vieții cetățenilor Uniunii, pentru economia legală, precum și pentru stabilitatea și securitatea
statelor membre. Decizia-cadru 2004/757/JAI prevede norme comune minime referitoare la
definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în materie de trafic de droguri pentru a se evita apariția
unor probleme în cooperarea dintre autoritățile judiciare și organismele de asigurare a respectării
legii din statele membre, din cauza faptului că infracțiunea sau infracțiunile respective nu sunt
sancționate în conformitate cu legislația statului membru solicitant și a celui solicitat.
Decizia-cadru 2004/757/JAI se aplică în cazul substanțelor reglementate de Convenția
unică a Organizației Națiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost modificată
prin Protocolul din 1972, și substanțelor reglementate de Convenția Organizației Națiunilor
Unite asupra substanțelor psihotrope din 1971, precum și în cazul drogurilor sintetice supuse
măsurilor de control în întreaga Uniune în conformitate cu Acțiunea comună 97/396/JAI a
Consiliului, care prezintă riscuri pentru sănătatea publică comparabile cu cele prezentate de
substanțele enumerate în tabelele din cadrul convențiilor ONU.
Decizia-cadru impune fiecărei țări a UE să ia măsurile necesare pentru a sancționa toate
actele intenționate legate de traficul de droguri și precursori.
 Actele legate de traficul de droguri includ producția, fabricarea, extracția, vânzarea,
transportul, importul și exportul. De asemenea, se ține seama de posesia și cumpărarea în
vederea implicării în activități legate de traficul de droguri, precum și de fabricarea, transportul
și distribuția precursorilor. Instigarea la traficul de droguri, sprijinirea și complicitatea la astfel
de activități și tentativa de trafic de droguri sunt, de asemenea, considerate infracțiuni.
Infracțiuni care au legătură cu traficul de droguri și de precursori. Fiecare stat
membru ia măsurile necesare pentru a garanta că următoarele fapte intenționate sunt pedepsite
atunci când sunt săvârșite fără drept: producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, oferirea,
comercializarea, distribuirea, vânzarea, livrarea în orice condiții, intermedierea, expedierea,
expedierea în regim de tranzit, transportul, importul sau exportul de droguri; cultivarea macului
opiaceu, a arbustului de coca sau a canabisului; deținerea sau achiziția de droguri în vederea
desfășurării uneia dintre activitățile menționate la litera (a); producerea, transportul sau
distribuirea precursorilor, cunoscând faptul că aceștia urmează a fi utilizați la sau pentru
producerea sau fabricarea ilicită de droguri. Faptele menționate nu sunt incluse în domeniul de
aplicare al prezentei decizii-cadru în cazul în care sunt săvârșite exclusiv pentru consumul
personal al autorilor acestora, astfel cum este definit de legislația internă.
Instigarea, complicitatea și tentative. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi
considerate infracțiuni instigarea, complicitatea sau tentativa la săvârșirea uneia dintre
infracțiunile menționate.
Directiva (UE) 2017/2103 introduce o procedură pentru includerea de noil substanțe
psihoactive în definiția „drogurilor”. Comisia Europeană are competența de a adopta acte
delegate pentru a adăuga noi substanțe psihoactive în lista din anexă.
Atunci când se analizează dacă se adaugă o nouă substanță pe listă, Comisia trebuie să
țină seama dacă:
• dimensiunea sau modelele utilizării sale, precum și disponibilitatea și potențialul de
difuzare în cadrul UE sunt semnificative; și
• daunele aduse sănătății pe care consumul le poate provoca sunt de natură să pună în
pericol viața din cauza toxicității sale acute sau cronice; și
• răspunderea de a fi abuzat sau potențialul de a provoca dependență.
Comisia trebuie să evalueze dacă prejudiciul social cauzat de noua substanță psihoactivă
persoanelor fizice și societății este grav și dacă activitățile criminale, inclusiv criminalitatea
organizată, asociate noii substanțe psihoactive, sunt sistematice, implică profituri ilicite
semnificative sau implică costuri economice semnificative.
Pentru a sprijini luarea deciziilor de către Comisie, Observatorul European pentru
Droguri și Toxicomanie (OEDT) va pregăti un raport de evaluare a riscurilor care va aborda
toate aceste elemente.
OEDT oferă UE și statelor membre informații obiective, fiabile și comparabile la nivel
european, privind fenomenul drogurilor și al toxicomaniei și consecințele acestora. Scopul său
este acela de a sprijini procesul de elaborare a politicilor și de a orienta inițiativele de combatere
a consumului de droguri.
• monitorizează problema drogurilor în Europa (inclusiv tendințele emergente)
• monitorizează soluțiile aplicate în cazul problemelor legate de consumul de droguri
• oferă informații privind cele mai bune practici în țările UE și încurajează diseminarea
acestora
• evaluează riscurile asociate noilor substanțe psihoactive
• gestionează un sistem de alertă timpurie privind noile substanțe psihoactive
• dezvoltă instrumente și mecanisme pentru a ajuta statele membre UE să își monitorizeze
și să își evalueze politicile naționale și pentru a ajuta Comisia Europeană să monitorizeze
și să evalueze politicile UE.
În paralel cu adoptarea Directivei (UE) 2017/2103, UE a adoptat Regulamentul (UE)
2017/2101, care modifică Regulamentul (CE) nr.1920/2006 privind schimbul de informații și un
sistem de avertizare rapidă și proceduri de evaluare a riscurilor pentru noile substanțe
psihoactive.
Răspunderea persoanelor juridice
Țările UE trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că persoanele juridice (de exemplu,
întreprinderile) pot fi condamnate pentru săvârșirea infracțiunilor legate de traficul de droguri și
precursori, precum și pentru a ajuta și a îndemna, a induce sau a încerca o astfel de activitate.
Conceptul de persoane juridice, așa cum este utilizat aici, nu include statele și organismele
publice în exercitarea prerogativelor lor sau organizațiile internaționale publice.
O organizație este responsabilă dacă infracțiunea este comisă săvârșite în interesul ei de
către orice persoană, acționând individual sau în calitate de membru al unui organism al
persoanei juridice în cauză, care îndeplinește o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice,
în temeiul: (a) unei competențe de reprezentare a persoanei juridice; (b) autorizației de a lua
decizii în numele persoanei juridice; (c) autorizației de a exercita controlul în cadrul
persoanei juridice. De asemenea, este responsabilă pentru deficiențe în supraveghere sau control.
Răspunderea persoanelor juridice nu exclude urmărirea penală împotriva persoanelor
fizice autoare, instigatoare sau complice la săvârșirea infracțiunii.
Sancțiuni
Țările UE trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că infracțiunile sunt supuse
unor sancțiuni efective, proporționale și disuasive.
Țările UE trebuie, de asemenea, să ia măsurile necesare pentru a confisca substanțele care
fac obiectul unor infracțiuni.
Sancțiuni aplicabile persoanelor juridice
Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că orice persoană juridică trasă la
răspundere, este pasibilă de sancțiuni efective, proporționale și disuasive, care să includă amenzi
penale sau administrative și eventual alte sancțiuni, precum: (a) măsuri de excludere de la dreptul
de a beneficia de o exonerare fiscală sau de alte avantaje ori de un ajutor public; (b) măsuri de
interzicere temporară sau permanentă a exercitării unei activități comerciale; (c) punerea sub
supraveghere judiciară; (d) o măsură judiciară de dizolvare; (e) închiderea temporară sau
permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii; (f) confiscarea substanțelor care
fac obiectul infracțiunilor de traffic illegal de droguri și percusori, a mijloacelor folosite sau
destinate folosirii în scopul săvârșirii acestor infracțiuni, cât și a produselor infracțiunilor sau
confiscarea bunurilor a căror valoare corespunde celei a respectivelor produse ale infracțiunii,
substanțe sau mijloace.
Este necesar să se adopte norme minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor
de trafic ilicit de droguri și de precursori care vor permite o abordare comună la nivelul Uniunii
Europene în domeniul combaterii acestui trafic.

Reglementarea internă:
Legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,
incriminează următoarele componențe de infracțiune:
1. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
 transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor
de risc, fără drept;
2. Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără
drept
3. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept;
4. Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui
alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea
consumului ilicit în asemenea locuri;
5. Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară
din punct de vedere medical;
6. Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale;
7. Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor;
8. Îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace.
Legea penală română instituie obligația autorităților publice de realizare a programelor naţionale
de prevenire şi asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor dedroguri, care
reprezintă instrumente de planificare strategică şi financiară a politicilor publice antidrog,
reprezentând ansamblul de acţiuni multianuale care au ca scop dezvoltarea şi consolidarea
sistemului naţional integrat de prevenire a consumului de droguri şi serviciilor de asistenţă
pentru consumatorii de droguri, implementate de către Agenţia Naţională Antidrog;
Codul penal al RM:
Primordial, Codul penal RM, oferă o serie de definiții legale extreme de importante în
cadrul activităților de prevenire și combatere a infracțiunilor privind circulația ielagaă a
drogurilor, și anume, articolul 1341 definește noțiunile de - Droguri, precursori, etnobotanice şi
analogii acestora:
Prin droguri se înţeleg plantele sau substanţele stupefiante ori psihotrope, sau
amestecurile ce conţin asemenea plante ori substanţe, stabilite de Guvern.
Prin stupefiante se înţeleg substanţele înscrise în anexele la Convenţia unică a Naţiunilor
Unite asupra substanțelor stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, şi prevăzute
în actele normative ale Guvernului.
Prin substanţe psihotrope se înţeleg substanţele înscrise în anexele la Convenţia asupra
substanţelor psihotrope din 1971 şi prevăzute în actele normative ale Guvernului.
Prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie
primă la producerea de substanțe stupefiante sau psihotrope.
Prin produse etnobotanice (etnobotanice) se înţeleg amestecurile de prafuri şi/sau plante
sau amestecurile de ierburi şi diverse părţi de plante stropite cu substanțe chimice, care produc
schimbări ce induc efecte fiziologice şi/sau mentale, halucinogene şi/sau acţiuni psihoactive.
Prin analog al substanţei stupefiante sau psihotrope se înţelege orice substanţă sau
asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs,
plantă, ciupercă, ori părți ale acestora, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi
care, indiferent de conţinutul său, denumirea sa, modul său de administrare, de prezentare sau de
publicitatea care i se face, este ori poate fi folosită în locul unei substanţe sau al unui preparat
stupefiant, psihotrop ori cu efect psihotrop sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub
control naţional şi/sau internaţional.
 Listele de substanţe stupefiante, psihotrope şi de precursori se aprobă, se modifică și se
completează de către Guvern.
Prin circulaţia drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor și analogilor acestora se înţeleg
orice operaţiuni precum experimentarea, elaborarea, producerea (fabricarea), prepararea,
cultivarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, deținerea, stocarea, păstrarea, livrarea,
eliberarea, distribuţia, expedierea, transportul, procurarea (cumpărarea), comercializarea,
distrugerea, importul, exportul, utilizarea, promovarea acestora şi alte activități conexe.
Codul penal al RM, incriminează următoarele categorii de infracțiuni în material
circulației ilegale a drogurilor:
Articolul 217. Circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără
scop de înstrăinare - Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin droguri sau
etnobotanice, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop
de înstrăinare. Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora,
săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare.
Articolul 2171. Circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în
scop de înstrăinare - Semănatul ori cultivarea de plante ce conţin droguri, prelucrarea ori
utilizarea unor astfel de plante fără autorizaţie sau semănatul ori cultivarea de plante pentru
fabricarea produselor etnobotanice, săvîrşite în scop de înstrăinare. Producerea, prepararea,
experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea,
transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu droguri sau cu analogi ai acestora,
săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a drogurilor sau analogilor acestora.
Articolul 2172. Circulaţia ilegală a precursorilor în scopul producerii sau prelucrării
drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora - Producerea, prepararea, prelucrarea,
experimentarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, înstrăinarea sau efectuarea
oricăror alte operaţiuni cu precursori în scopul producerii sau prelucrării drogurilor,
etnobotanicelor sau analogii acestora.
Articolul 2173. Circulaţia ilegală a materialelor şi utilajelor destinate producerii sau
prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora - Producerea, fabricarea, procurarea,
păstrarea, expedierea, transmiterea, transportarea sau înstrăinarea materialelor ori a utilajelor
destinate producerii, preparării sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora
ori cultivării plantelor care conţin aceste substanţe.
Articolul 2174. Sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor. Sustragerea sau
extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor.
Articolul 2175. Consumul ilegal public sau organizarea consumului ilegal de droguri,
etnobotanice sau analogii acestora săvîrşit în mod public sau pe teritoriul instituţiilor de
învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de
agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului,
a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora.
Articolul 218. Prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a drogurilor.
Articolul 219. Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul drogurilor sau
etnobotanicelor.