Formarea de capital social este un pas important în crearea și funcționarea societăților

comerciale. În cazul societății pe acțiuni, la constituire fondatorii societății pe acțiuni vin cu un

aport la capital. Capitalul social este, deci, partea din patrimoniul societății pe acțiuni care
cuprinde aportul în bani sau în natură transmis de acționari ca plată pentru acțiunile subscrise și
care este utilizat de societate în activitatea comercială. Contribuțiile de capital pot fi de mai
multe tipuri, și anume: numerar, titluri de valoare, obligațiile față de creditorii societății etc.
Importanța capitalului social al societății rezultă nemijlocit din faptul că, în cadrul unor
societăți comerciale cum ar fi societățile cu răspundere limitată și societățile pe acțiuni, accentul
se pune anume pe capitalul social, pe patrimoniul societății, ci nu pe persoana fondatorilor
acesteia. Spre exemplu, legislația comercială franceză folosește termenul de societăți anonime în
raport cu societățile cu răspundere limitată și societățile pe acțiuni. Considerăm necesar de a
specifica că calificativul „anonimă” i-a fost atribuit societății dintr-un anumit considerent. În
această formă de societate contează mai mult aporturile asociaților decât calitățile acestora. Prin
urmare, datorită importanței aporturilor la formarea capitalului social și a estompării calităților
personale ale asociaților, societatea pe acțiuni și cu răspundere limitată a fost cunoscută (și
continuă să fie în unele țări) sub denumirea de societate anonimă. Astfel de reglementări au fost
preluate din legislația comercială franceză, de legislația majorității țărilor europene în a doua
jumătate a secolului XIX. În sensul celor menționate, capitalul social a fost definit în literatura de
specialitate ca fiind „acea parte din patrimoniul societății comerciale care cuprinde totalitatea
aporturilor în natură și numerar, aduse de asociați cu prilejul constituirii societății, exprimat în
bani” 1. Din această definiție rezultă că noțiunea de capital social nu se identifică cu cea de
patrimoniu social, aceasta din urmă având un caracter mai larg, incluzând-o pe prima. Cu alte
cuvinte, raportul capital social – patrimoniu social este unul ca de la parte la întreg.
Capitalul social are o dublă semnificație: contabilă și juridică. Capitalul social are o
semnificație contabilă – el nu are o existenta reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de
asociați. În actele contabile ale societății, capitalul social apare evidențiat la pasiv, deoarece el
reprezintă aporturile asociaților (acționarilor) care, la lichidarea societății, trebuie restituite; în
schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociaților figurează în activul bilanțului,
întrucât ele aparțin societății2.
Capitalul social are, însă, și o semnificație juridică – el constituie o garanție a creditorilor
societății. La fel în sens juridic, prin capitalul social se înțelege expresia valorică a totalității
aporturilor în numerar și în natură ale asociaților. Codul civil la art. 251-254 stabilește o serie de
reguli generale privind formarea capitalului social al societății comerciale în procesul constituirii
acesteia. Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le dețină
1
Băcanu I. , Capitalul social al societăţilor comerciale. Bucureşti: Lumina LEX, 1999, p.316.
2
Mămăligă S. , Societăţile pe acţiuni. Chişinău: Museum, 2001, p.152.
societatea comercială. Capitalul social al societății comerciale se formează din aporturile
fondatorilor, exprimate în lei. Capitalul social se vărsă integral în cel mult 6 luni de la data
înregistrării societății comerciale.
Aportul la capitalul social al societății comerciale este considerat a fi în bani dacă actul de
constituire nu prevede altfel. Prestațiile în muncă și serviciile depuse la înființarea societății
comerciale și pe parcursul existenței ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea
capitalului social. Pentru aportul la capitalul social al societății comerciale nu se calculează
dobânzi, cu excepțiile stabilite de lege. În cazul în care asociatul nu a vărsat în termen aportul,
oricare asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta, stabilindu-i un termen suplimentar de cel
puțin o lună și avertizându-l că termenul este de decădere și este posibilă excluderea lui din
societate. Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar, asociatul pierde dreptul asupra părții
sociale și asupra fracțiunii vărsate, fapt despre care trebuie notificat.
Aportul în natură la capitalul social al societății comerciale. Aportul în natură la capitalul
social al societății comerciale are ca obiect orice bunuri aflate în circuit civil. Bunurile se
consideră a fi transmise cu titlu de proprietate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Dacă
bunul a fost transmis cu titlu de folosință, între asociat și societate se aplică în mod
corespunzător dispozițiile legale cu privire la locațiune, cu excepția că societatea nu datorează
chirie în schimbul folosinței. Se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului
social al societății cu răspundere limitată sau al societății pe acțiuni creanțele, drepturile asupra
obiectului de proprietate intelectuală, precum și alte drepturi patrimoniale. Această regulă se
aplică și în cazul convertirii unei obligații pecuniare a societății în părți sociale sau, după caz,
acțiuni în folosul creditorului. Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați se
pot obliga la prestații în muncă și la servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituie aport
la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociații au dreptul să
participe, potrivit actului de constituire, la împărțirea beneficiilor și a activului societății,
rămânând totodată obligați să participe la pierderi.
Aportul în natură trebuie vărsat în termenul stabilit de actul de constituire, dar nu mai
târziu de termenul de 6 luni de la data înregistrării societății comerciale. În cazul majorării
capitalului social, aportul se varsă în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai târziu de
60 de zile de la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social. Aporturile în natură se
evaluează în bani de către un evaluator independent și se aprobă de adunarea generală a
asociaților. Asociatul care a transmis aportul și evaluatorul răspund solidar, în limitele
supraevaluării. Pretențiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la
momentul aprobării aportului în natură de către adunarea generală a asociaților. Aportul în
creanțe se consideră vărsat numai după ce societatea comercială a obținut plata sumei de bani
care face obiectul creanței.
Importanța instituirii capitalului social rezultă nemijlocit din funcțiile pe care le
îndeplinește acesta. Funcțiile capitalului social3 sunt referitoare la potențialii creditori ai
societății comerciale.
Funcția capitalului social de protejare a intereselor creditorilor societății comerciale
Această funcție rezultă chiar din terminologia obișnuită în legătură cu capitalul social, și anume:
acesta servește drept gaj general al creditorilor; în acest sens, majoritatea autorilor denumesc
această funcție „funcția de garanție a capitalului social”. Capitalul social al societății determină
valoarea minimă a activelor nete ale societății, care asigură interesele patrimoniale ale
creditorilor și acționarilor, astfel putem observa funcția de garanție a capitalului social. Dacă
avem în vedere faptul că patrimoniul societății este supus unei continue fluctuații, evoluția sa
fiind direct proporțională cu rezultatele economice ale societății, astfel că creditorii societății nu
pot cuantifica cu exactitate acest patrimoniu la o anumită dată, putem spune că garanția certă și
sigură pentru orice creditor al societății o reprezintă capitalul social. Dacă avem în vedere faptul
că la data înființării societății activul patrimonial al acesteia este egal cu capitalul social, putem
ajunge la concluzia că acesta – capitalul social – reprezintă prima și cea mai importantă garanție
pentru creditorii societății. Capitalul social nu certifică valoarea de facto a patrimoniului
societății și niciodată nu certifică valoarea reală a patrimoniului care se află la balanța societății,
ci reprezintă mărimea fictivă și nominală.4
Capitalul social are, însă, un regim propriu, de natură să garanteze într-o măsură mai
mare pe creditori. Aceștia trebuie să conteze că în activ se regăsesc bunuri de valoarea cifrei
globale a capitalului social. Capitalului social care figurează la pasiv trebuie să-i corespundă la
activ o masă de bunuri de o valoare cel puțin egală. Se spune că valoarea acestor bunuri este
blocată, dar nu în sensul indisponibilizării lor, ci în sensul că nu se pot face prelevări asupra ei în
favoarea asociaților. Creditorii trebuie să conteze că dividendele se vor plăti numai din
beneficiile reale, iar nu din capital.
Totuși, acest rol protector al capitalului social a fost într-un fel contestat (în parte) în
epoca contemporană, observându-se în special că blocajul rezultat din fixitatea capitalului social
nu poate împiedica dispariția activului social ca urmare a pierderilor repetate, iar cuantumul său
să descrească sub nivelul capitalului social. Așa încât garanția oferită în acest caz de capitalul

3
Negru C., Funcţiile capitalului social în cadrul societăţilor comerciale prin prisma legislaţiei în vigoare a
Republicii Moldova, Revista Naţională De Drept nr.10-12, Chișinău, 2009, p.145-147.
4
Башкинскас В.Ю., Дедов Д.И., и.д., Правовое регулирование деятельности акционерных обществ
(Акционерное право). – Москва: Зерцало, 1999, ст.50. Pătulea V., Finanţarea societăţilor comerciale. Vol.I.
Resursele proprii. Capitalul social. – Bucureşti: Hamangiu, 2009, p.52-53.
social ar fi iluzorie.5 Sintagma capital social – gaj general al creditorilor sociali este uneori
interpretată în sensul că fiecare bun ce a intrat în patrimoniul societății pe calea aportului la
capitalul social este indisponibilizat sau blocat în capitalul social. Interpretarea este greșită,
deoarece capitalul social nu este decât o expresie valorică, o sumă contabilă ce nu poate fi
afectată de un gaj, în sensul de garanție reală. Bunurile aduse cu titlu de aport și care se găsesc în
patrimoniul societății la o anumită dată nu constituie gaj general. Acestea, de la data aportului,
devin proprietatea societății, sunt în patrimoniul ei împreună cu celelalte active, iar acest
patrimoniu reprezintă adevăratul gaj general al creditorilor societari, conform dreptului comun.
Capitalul social este doar o valoare contabilă, sumele, bunurile sau creanțele aduse ca aport
putându-se regăsi sau nu în patrimoniul societății la data unei eventuale executări silite. 6 În
bilanțul contabil, capitalul social este inclus la pasiv, acesta fiind privit ca o datorie a societății
față de asociați. În acest caz, ar fi absurd ca o datorie să reprezinte o eventuală garanție pentru
creditori. Reieșind din cele menționate, putem deduce că garanția reală pentru creditorii societății
comerciale o reprezintă patrimoniul acesteia, capitalul social având funcția de protejare a
intereselor creditorilor.
Funcția capitalului social de indice privind potențialul economic al societății comerciale.
Pentru creditori, pentru a-și începe relațiile obligaționale cu o societate comercială, au
importanță o serie de caracteristici ale acesteia: – mărimea și componența patrimoniului; –
mărimea capitalului social; – componența creditorilor societății (bugetul, colectivul de muncă,
contragenții); – mărimea și caracterul obligațiilor societății comerciale (sunt garantate sau nu
aceste obligații cu patrimoniu). Astfel, un element important (punct de atracție) pentru
potențialul creditor al societății ar fi capitalul social, mai ales la constituirea societății, când
patrimoniul acesteia este egal cu capitalul social. Cu cât mai mare este această cifră (mărime
convențională), cu atât mai mare încredere capătă creditorul în societatea respectivă. Din acest
considerent, capitalul social îndeplinește funcția de indice privind potențialul economic al
societății comerciale.
Pe lângă acestea, capitalul social îndeplinește și funcții referitoare la asociați (acționari).
Funcția de instrument de repartiție a puterilor în societate. Fiecare asociat sau acționar are
obligația de a vărsa aportul subscris în termenul prevăzut de lege sau actul de constituire a
societății comerciale. Astfel, repartizarea acțiunilor sau părților sociale se face în raport cu cota
de participare la capitalul social. Fracțiunea din capitalul social, al cărei cuantum se stabilește în
funcție de cuantumul aportului, determină drepturile și obligațiile asociatului. În orice societate
puterea aparține celor care controlează societatea. Astfel, mărimea participațiunii la capitalul

5
Ivanov E., Patrimoniul societăţilor comerciale. Bucureşti: Hamangiu, 2008, p.36.
6
Ibidem, p.36.
social determină cheia puterii în societate, adică numărul de voturi de care asociatul dispune în
adunarea generală.
Funcția de instrument de repartiție a dividendelor (beneficiului). Dividendul reprezintă
cota-parte din beneficiul net al societății, care se repartizează între acționari în corespundere cu
clasele și proporțional numărului de acțiuni care le aparțin (art. 48 alin. (1) al Legii privind
societățile pe acțiuni – Cota-parte din profitul net al societății, care se repartizează între acționari
în corespundere cu clasele și proporțional numărului de acțiuni care le aparțin, constituie
dividend.), beneficiul se distribuie proporțional mărimii părții sociale (art. 39 alin. (2) al Legii
privind societățile cu răspundere limitată). Astfel, în dependență de mărimea participațiunii în
capitalul social, se determină mărimea drepturilor financiare ale asociaților, adică întinderea
vocației acestora la împărțirea beneficiului. Este însă adevărat că această regulă, numită a
proporționalității, nu are un caracter de ordine publică. Astfel, este posibil să se prevadă vocații
prioritare asupra beneficiilor, cu singura condiție ca aceasta să nu aibă un caracter leonin,
conform căreia un asociat ar putea să beneficieze de tot profitul realizat de societate.
Funcțiile capitalului social referitoare la societatea comercială propriu-zisă. Funcția
capitalului social de bază materială a societății comerciale. Această funcție se explică prin faptul
că mijloacele care au fost transmise de către asociați ca aport la capitalul social, de regulă,
formează capitalul inițial, cu care societatea își începe activitatea. Astfel, capitalul social nu este
o sumă păstrată pe contul societății. Banii care formează capitalul social sunt manevrați de
societate. Alți autori privesc această funcție drept o condiție obligatorie, pentru ca societatea să
poată deveni subiect independent în raporturile juridice și să-și poată asuma obligațiile
corespunzătoare.
Conchidem că, rolului capitalului social în cazul societăților comerciale este unul major și
determinant atât pentru constituirea societății comerciale cât și pentru existența și funcționarea
acesteia.