https://www.anas.

md/cadrul-normativ/

Tema : Statutul asistentului social

O1. Cadrul legal ce reglementează statutul juridic al personalului din sistemul de asistenţă socială
O2. Personalul din sistemul de asistență socială.
O3. Obligaţii ale personalului în domeniul asistenţei sociale
O4. Cine poate fi asistent social,cine nu poate fi asistent social.

Individul în caiete să scrieți : Formarea asistentului social şi exercitarea profesiei

O1.Cadrul legal ce reglementează statutul juridic al personalului din sistemul de asistenţă socială este
reprezentat de:
 Legea nr. 547/2003I (Personalul din sistemul de asistenţă socială)
 Legea 466 din 4 nov. 2004 privind statutul asistentului social (M.Of. Nr.1088 din 23 nov 2004)
 Codul deontologic al asistentului social din Republica Moldova
 Pentru unele domenii ale asistenţei sociale sunt reglementate şi legi speciale (de exemplu Legea privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Legea privind regimul juridic al adopţieietc.etc.
O2. Serviciile sociale sunt furnizate de asistenţi sociali, precum şi de persoane cu diverse calificări
şi competenţe, specifice domeniului de intervenţie.
Aasistenţa socială se realizează de către:
a) asistentul social;
b) lucrătorul social;
c) asistentul parental profesionist cu formare specială;
d) părintele-educator cu formare specială;
e) ,,asistentul personal”.
Această listă are un caracter limitativ și nu poate include alte categorii de persoane.
Mai multe despre fiecare dintre categoriile de personal din sistemul de asistenţă socială aflăm din
reglementările în materie.
Astfel, în corespundere cu art. 1 al Legii nr. 547/2003, asistent social este „persoana cu studii
speciale în domeniu, deţinătoare a diplomei de licenţă sau de masterat, care prestează servicii sociale
persoanelor şi familiilor care temporar se află în dificultate şi care, din motive de caracter economic,
social, fizic sau psihologic, nu sunt în stare să îşi asigure prin mijloace şi eforturi proprii un nivel
decent de viaţă”.
În aceeași normă este definită noțiunea de lucrător social: „persoana care a beneficiat de instruire
specială în domeniul îngrijirilor la domiciliu şi oferă aceste servicii”. O definiție identică găsim în pct.
4 al anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1034 din 31.12.2014 cu privire la aprobarea
Regulamentului-cadru al Serviciului de îngrijire socială la domiciliu şi a Standardelor minime de
calitate.
Noțiunea de asistent parental profesionist este definită în subpct. 1) pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr.
760 din 17.09.2014 pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea
Serviciului de asistenţă parentală profesionistă şi a standardelor minime de calitate: „asistent parental
profesionist – angajatul Serviciului care asigură la domiciliul său îngrijirea şi educarea copilului pentru
o perioadă determinată de timp”. În subpct. 1) pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 51 din 17.01.2018
pentru aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea și funcționarea Serviciului social
„Casa de copii de tip familial” și a Standardelor minime de calitate, este formulată definiția noțiunii de
părinte-educator: „persoana care asigură la domiciliul său îngrijirea şi educarea copilului pentru o
perioadă determinată de timp”.
Deocamdată, noțiunea de asistent personal nu este definită normativ. Totuși, din Nomenclatorul
serviciilor sociale, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 353 din
15.12.2011, aflăm că asistentul personal realizează următoarele servicii sociale:
„a) servicii de îngrijire personală – igienă personală, alimentaţie, îmbrăcare şi dezbrăcare etc.;
b) mobilitate – deplasare în cadrul locuinţei, ridicare şi aşezare, transfer, manipularea scaunului rulant;
c) sarcini menajere de bază – suport pentru prepararea hranei, curăţenie, spălatul hainelor, procurarea
alimentelor şi produselor, achitarea facturilor etc.;
d) participare la viaţa socială – suport pentru deplasare în exterior şi comunicare cu ceilalţi, pentru a
avea acces la serviciile comunitare, recreere, viaţa culturală şi asociativă, educaţie şi activitate de
muncă;
e) supraveghere şi îndrumare – ajutor pentru a se orienta în timp şi spaţiu, a-şi asigura propria
securitate, a-şi dirija comportamentul în relaţiile cu ceilalţi”.
Alte detalii privind statutul juridic al asistentului personal sunt prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
314 din 23.05.2012 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea
Serviciului social „Asistenţă personală” şi a Standardelor minime de calitate.
Obligaţii ale personalului în domeniul asistenţei sociale :
asistentului social are următoarele obligaţii:
 să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare;
 să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute în exercitarea profesiei;
 să respecte intimitatea beneficiarilor;
 să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale şi furnizorii de servicii sociale;
 să respecte etica profesională;
 să implice activ beneficiarii de servicii sociale şi, după caz, familiile acestora în procesul decizional
şi de acordare a serviciilor sociale;
 să respecte demnitatea şi unicitatea persoanei.

Din legea AS din 2003:

Articolul 19. Obligaţiile personalului
(1) Asistentul social şi lucrătorul social sînt obligaţi:
a) să respecte normele eticii profesionale şi legislaţia privind problemele sociale;
b) să respecte confidenţialitatea informaţiilor obţinute prin exercitarea profesiei;
c) să respecte dreptul de a alege  al persoanei sau familiei asistate;
d) să manifeste competenţă la soluţionarea problemelor sociale ale persoanei sau familiei;
e) să apere persoana asistată de abuzul de încredere;
f) să dea dovadă de onestitate în exerciţiul funcţiunii;
g) să conştientizeze problemele şi interesele persoanei asistate pentru asigurarea autonomiei acesteia şi
implicarea activă a ei în societate;
h) să sprijine persoanele şi familiile aflate în dificultate prin mobilizarea resurselor materiale şi umane
existente.
(2) Standardele ocupaţionale pentru asistentul social şi lucrătorul social se stabilesc de către Ministerul
Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Economiei.

Codul deontologic al profesiei, precizează principiile generale profesionale, respectiv reiterează

obligaţia exercitării profesiei în acord cu legislaţia în vigoare, inclusiv potrivit normelor profesionale
specifice din domeniul asistenţei sociale, obligaţia de a promova şi respecta valorile profesiei,
metodologia exercitării profesiei, ghidurile de bună practică în domeniu şi obligaţia perfecţionării
continue a asistentului .
Cine poate fi asistent social
. Articolul 17. Asistentul social
(1) Asistent social poate fi persoana care:
a) este cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliul în teritoriul ei;
b) are studii speciale în domeniu;
c) este aptă, conform unui certificat medical, pentru exercitarea atribuţiilor de asistent social.
            (2) Nu poate fi asistent social persoana:
a) privată de dreptul de a lucra în domeniu pe durata stabilită prin hotărîre judecătorească definitivă
sau prin sancţiune disciplinară;
b) care are antecedente penale nestinse.
 Formarea asistentului social şi exercitarea profesiei

Formarea asistenţilor sociali se realizează în cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate

conform legii, specializate în asistenţă socială.
Asistenţa socială constituie o necesitate, un domeniu general recunoscut actualmente de majoritatea
guvernelor lumii. Într-un stat democratic,asistenţa socială reprezintă un element fundamental al
politicilor statale, deoarece prin punerea în aplicare a acestor politici se realizează prevenirea,
diminuarea sau înlă-
turarea impactului „riscurilor sociale” asupra nivelului de trai al populaţiei [3].

Profesia de asistenţa socială s-a dezvoltat pornind de la nevoia oamenilor de a se sprijini unii
pe alţii, de a se ajuta în momente dificile.
Asistenta Sosiala este o ştiinţă socială tânără.Obiectivul de bază al asistenţei sociale constă în
prevenirea şi depăşirea situaţiei de dificultate a persoanelor sau a familiilor şi în asigurarea integrării
lor sociale.el personal.

Asistenţi sociali  se numesc persoanele angajate în asistenţa socială. Conform Legii asistenţei sociale
nr. 547-XV din 25.12.2003, asistentul social este „o persoană cu studii speciale în domeniu,
deţinătoare a diplomei
de licenţă sau de masterat, care prestează servicii sociale persoanelor şi familiilor ce se află temporar în
dificultate şi care, din motive de caracter economic, social, fizic sau psihologic, nu sunt în stare să îşi
asigure
prin mijloace şi eforturi proprii un nivel decent de viaţă; lucrător social – persoană care a beneficiat de
instruire specială în domeniul îngrijirilor la domiciliu şi oferă aceste servicii” .

La etapa actuală, realizarea unei asistenţe sociale eficiente presupune formarea unor specialişti absolut
necesari domeniului – asistenţi sociali dotaţi cu competenţe şi cunoştinţe, capabili să stabilească cu
precizie diagnosticul social, efectuat în baza unei pregătiri temeinice şi a unei abordări ştiinţifice a
problemelor, în scopul instituirii unor demersuri adecvate şi a unei terapii sociale exacte şi
constructive.
Universitatea îşi asumă responsabilitatea pentru pregătirea iniţială (în cadrul programului de
licenţă) şi profesională (prin intermediul programelor de master) a specialiştilor în domeniul
asistenţei sociale, elaborând o strategie complexă, asigurată cu un plan de studiu bine gândit şi
profesori de calitate,capabili să transmită cunoştinţele şi experienţa sa profesională discipolilor săi.
Formarea profesională a asistenţilor sociali are ca sarcini:
• Pregătirea resurselor umane capabile să contribuie la creşterea calităţii serviciilor sociale şi la
dezvoltarea sistemului de asistenţă socială.
• Însuşirea cunoştinţelor fundamentale din domeniu, formarea abilităţilor de prestare a serviciilor
sociale în conformitate cu standardele minime de calitate.
• Crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea şi realizarea maximă a potenţialelor intelectual şi
creativ ale asistenţilor sociali şi ale lucrătorilor sociali.
• Asigurarea integrării profesionale şi sociale a specialiştilor din domeniul social.

În prezent, profesia de asistent social este caracterizează ,ca:

o profesie înalt umanistă, cu responsabilităţi deosebite faţă de natura umană şidestinul unor vieţi
omeneşti .
Asistentul social trebuie să conştientizeze necesităţile şi drepturile persoanelor sau grupurilor aflate în
nevoie, în scopul găsirii unor soluţii corespunzătoare de integrare normală a acestora în societate.
 Nevoia de persoane capabile să ofere un ajutor calificat, precum şi necesitatea de asistenţă
socială fundamentată ştiinţific au impus iniţierea unor acţiuni ce ţineau de:
➢ dezvoltarea unui sistem de învăţământ specializat;
➢ elaborarea unei metodologii de intervenţie asistenţială;
➢ precizarea statutului profesiei de asistent social.
Profesia de asistent social este una nouă în Republica Moldova, fiind inclusă în Nomenclatorul
specialităţilor abia în anul 1998.
Realizarea unei asistenţe sociale eficiente la etapa actual presupune formarea unor specialişti care să
stabilească diagnosticul social pe baza unei investigaţii ştiinţifice de specialitate, în scopul instituirii
unor demersuri adecvate şi a unei terapii sociale precise şi constructive.
Munca de asistenţă socială nu se rezumă doar la simpla raportare a bunului simţ la un anumit caz.
Realitatea pe care o întâmpină asistentul social este marcată de probleme concrete (familii
dezorganizate, copii-delincvenţi, consum de droguri etc.), a căror rezolvare impune aplicarea unui şir
de teorii ce provin din sociologie, psihologie,drept, economie, antropologie, politici sociale etc. şi care
se constituie în fundamente disciplinare ale profesiei.
Asistentul social se va folosi de cunoştinţele dobândite din alte ştiinţe sociale, dar nu se va limita la
acestea. El se va baza pe metodologii şi teorii specific studierii obiectului asistenţei sociale.

Asistenţa socială are menirea de a face schimbări. Pentru aceasta, asistentul social trebuie să ştie cum
să acţioneze, cum să intervină în viaţa individului, a grupurilor,a întregii comunităţi. De asemenea, el
trebuie să ştie să colaboreze cu alţi oameni,respectiv să medieze între ei. Competenţa în desfăşurarea
unor asemenea activităţi nu se dobândeşte în sala de curs, ci prin practică,prin aplicarea unor metode,
tehnici, strate-
gii specializate de intervenţie activă în situaţii concrete de criză.

Valorile prioritare ale asistenţei sociale sunt formulate în Codul deontologic,numit şi etică
profesională, care serveşte drept călăuză în activitatea practică.
 Identitatea profesională a asistentului social presupune dezvoltarea obligatorie a unor componente –
cunoştinţe teoretice, valori şi atitudini, abilităţi şi deprinderi
Tipurile principale de activităţi desfăşurate de asistentul social în cadrul unor servicii
specializate sunt:
▪ consiliere familială şi sprijin terapeutic în depăşirea unor situaţii de criză;
▪ suport social şi psihologic în situaţii critice de viaţă;
▪ asistenţă şi protecţie a copilului din centrele de plasament, asistenţă maternală,adopţie, instituţii;
▪ sprijin pentru persoanele afectate de violenţa domestică;
▪ prevenirea şi tratarea abuzului emoţional, fizic sau sexual la copii, tineri şi adulţi;
▪ prevenirea şi tratarea dependenţei de drog, alcool etc.;
▪ sprijin pentru copiii-delincvenţi şi corectarea abaterilor de la normele sociale de viaţă;
▪ sprijinirea tinerelor mame singure,aflate în situaţii dificile;
▪ sprijinirea şi integrarea acelor persoane sau familii din casele sociale, ale căror vieţi sunt puse în
pericol ;
▪ ajutor specializat pentru cei săraci,pentru şomeri, tineri proveniţi din casele decopii, copiii străzii etc.

Asistenţii sociali apar ca apărători ai drepturilor şi intereselor beneficiarilor, ca organizatori şi

mediatori .
Reorientarea sistemului de asistenţă socială din Republica Moldova de la simpla distribuire a
prestaţiilor sociale spre oferirea serviciilor sociale a schimbat mult şi a diversificat funcţiile
asistentului social.
 Legea nr. 547/2003 asistenței sociale
 Legea nr. 123/2010 cu privire la serviciile sociale
 Legea nr. 133/2008 cu privire la ajutorul social

 Legea nr. 827/2000 Fondului de susținere a populației

 Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală
 Legea nr. 499/1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de
cetățeni
 Legea nr. 909/1992 privind protecția socială a cetățenilor care au avut de suferit de
pe urma catastrofei de la Cernobîl
 Legea nr. 1225/1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice
 Legea nr. 60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități
 Legea nr. 140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a
copiilor separaţi de părinţi
 Legea 190/2003 cu privire la veterani
 Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public
 Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale
 Legea nr.131/2015 privind achizițiile publice
 Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar

 Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal