5.

MANAGEMENTUL RESURSELOR MATERIALE CIRCULANTE ȘI A

CHELTUIELILOR DE ÎNTREȚINERE
5.1 Definirea și clasificarea resurselor materiale circulante
5.2 Estimarea costurilor de resurse materiale
5.3 Cheltuieli de întreținere și alte cheltuieli

5.1 Definirea și clasificarea resurselor materiale circulante.

In raport cu modul particular în care se consuma si se inlocuiesc, resursele

materiale (capitalul tehnic) se separa în capital imobilizat (fix) si capital circulant.
Managerul de proiect trebuie să cunoască criteriile de recunoaștere a acestora
pentru a planifica, implementa și raporta elementele patrimoniale ale Proiectului.
Capitalul imobilizat, componenta a avutiei nationale, este format din
bunuri de lunga durata care servesc ca instrumente ale muncii în mai multe
etape/fază de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de
utilizare. Ele se caracterizeaza prin faptul ca își păstreaza forma initiala pe toata
durata functionarii, in timp ce valoarea lor se reduce, transferandu-se asupra
rezultatelor; de asemenea, ele sunt, in mare masura, specializate in indeplinirea
anumitor operatii, ceea ce limiteaza destinatiile acestora, imprimandu-le rigiditate
in exploatare. Cea mai generala structura a lor include: construcții (in principal,
cladiri) si echipamente de productie (masini, utilaje, instalatii, mecanisme si
dispozitive de masurare, control si reglare, mijloace de transport etc.),
subdivizate, la randul lor, pe grupe si tipuri.
Capitalul circulant, parte a fondurilor de productie, se caracterizeaza prin
faptul ca se consuma integral in cadrul unui singur ciclu de productie si, ca atare,
trebuie inlocuit cu fiecare circuit economic. Din sfera acestui capital fac parte:
materii prime, materiale, energie, combustibili etc. Aceste componente sunt mai
putin specializate, fiind susceptibile mai multor destinatii.
Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin în cadrul
ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeasi stare sau la terminarea
procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari.
 Stocurile sunt active circulante:
a)     deținute pentru a fi vîndute pe parcursul desfășurării normale a activității;
b)     în curs de producție în vederea vînzării în procesul desfășurării normale a
activității: sau
c)      sub forma de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmeaza sa fie
folosite in desfășurarea activității curente a instituției, în procesul de producție sau
pentru prestarea de servicii.
In categoria stocurilor se cuprind bunurile și serviciile care, de regula, se așteaptă
să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanțului.
      Un activ se clasifica ca circulant atunci când:
         - este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul
comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;
                 Capitalul circulant se utilizeaza o perioada scurta în activitatea
înterprinderii si în general participa la un singur circuit economic modificându-si în
permanenta forma.
        Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de exploatare al
înterpriderii si sunt destinate fie a fi consummate  la prima lor utilizare, fie a fi
prelucrate în procesul de productie, ori a fi vândute în starea în care au fost
procurate.
       Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie, productie
proprie, aport, donatie, etc.
Materiile prime reprezintă bunurile asupra cărora se acţionează în cadrul
proceselor de producţie, cu ajutorul tehnicii şi tehnologiei mânuite de către om, în
vederea obţinerii produselor/serviciilor necesare societăţii. Ele pot fi :
- materii prime de bază : care se regăsesc după procesul prelucrării în produsul
finit
- materii prime auxiliare : care ajută producţia şi se degradează în timpul
acesteia, practic neregăsindu-se în corpul material al produsului finit.
Întreprinderile trebuie să fie preocupate, în mod constant, de asigurarea :
- aprovizionării ritmice cu materii prime si materiale;
- consumului raţional al materiilor prime si materialelor în procesul de producţie.

În componența stocurilor sunt incluse:

Materialele
Obiecte de mică valoare și scurtă durată
Produsele in curs de execuție și produsele finite
Marfurile
Alte active circulante

Pentru realizarea activităților din proiecte cel mai des sunt utilizate Stocuri de
materiale circulante, care cuprind următoarele grupe:
Denumirea Componența
„Combustibil, carburanţi valoarea tuturor tipurilor de combustibil,
şi lubrifianţi” carburanţi şi lubrifianţi (lemne, cărbune, turbă,
benzină, gaz lampant, păcură, ulei de motor
etc.) care urmează a fi utilizat pentru necesităţile
instituţiei.

„Piese de schimb” valoarea pieselor de schimb pentru repararea şi

înlocuirea pieselor uzate ale maşinilor medicale,
electronice, de calcul etc.; utilajelor,
tractoarelor, combinelor, mijloacelor de
transport (motoare, pneuri pentru automobile
care includ anvelope, camere şi benzi de obadă
etc.).
„Produse alimentare” procurarea produselor alimentare pentru
necesităţile instituţiei şi realizarea produselor
alimentare.

„Medicamente şi procurarea medicamentelor, componenţilor,

materiale sanitare”
preparatelor microbiene, serurilor, vaccinelor,
sîngelui şi materialelor de pansament în spitale,
instituţii curativ-profilactice şi de medicină
veterinară şi alte instituţii, materialelor auxiliare
şi farmaceutice ale instituţiilor medicale cu
farmacii proprii.

„Materiale pentru scopuri valoarea reactivelor şi substanţelor chimice,

didactice, ştiinţifice şi alte sticlelor şi vaselor chimice, metalelor,
scopuri” materialelor electrice şi materialelor radio,
turbinelor electronice, accesoriilor foto, hîrtiei
pentru editarea programelor didactice,
manualelor şi lucrărilor ştiinţifice, animalelor
pentru experienţe şi altor materiale pentru
scopuri didactice şi lucrări de cercetări
ştiinţifice, precum şi metalele preţioase şi a alte
materiale pentru protezare.

„Materiale de uz valoarea materialelor de uz gospodăresc şi

gospodăresc şi rechizite de rechizitelor de birou (hîrtie, plicuri, mărci,
birou” creioane, cerneală, peniţe, becuri electrice,
produse pentru igienă etc.) utilizate pentru
necesităţile curente ale instituţiei precum şi
inventarului gospodăresc, care nu poate fi
atribuit la categoria mijloace fixe
„Materiale de La capitolul dat se reflectă valoarea materialelor
construcţie” de construcţie procurate pentru reparaţii curente
şi capitale, precum şi pentru construcţii capitale.

Materiale de construcţie se consideră:

materialele de silicat (ciment, nisip, pietriş, var,
piatră, cărămidă, ţiglă); materiale lemnoase
(lemn rotund, cherestea, placaj etc.); materiale
de construcţie (fier, tinichea, oţel, zinc, foliat
etc.); piesele din metal (ţinte, piuliţe, şuruburi,
articole de fierărie etc.); materialele de tehnică
sanitară (robinete, cuplaje, teuri etc.); materiale
cu chimicale (vopsea firniş, carton gudronat
etc.); materiale electrotehnice (cabluri, becuri,
fasunguri, siguranţe, conductoare, fir, izolatoare
etc.) şi alte materiale analogice.

„Alte materiale” La capitolul dat se reflectă valoarea

materialelor, care nu pot fi atribuite la celecalte
categorii: rachete antigrindină; cartuşe pentru
armament; seminţe, îngrăşăminte; ambalaj
restituibil şi de schimb; vesela; buletine de vot
şi alte documente/materiale electorale; carnete
de muncă; blanchete contabile; echipament
sportiv; medalii; drapele; cupe; hrana
animalelor; apa potabilă pentru necesităţile
autorităţii/instituţiei bugetare şi pentru
organizarea unor măsuri
culturale/seminare/conferinţe; altor materiale.

Obiecte de mică valoare includ bunurile valoarea unitară a cărora nu

și scurtă durată (OMVSD)
depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie sau
pragul de semnificaţie prevăzut în politicile
contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu
o durată de serviciu nu mai mare de un an,
indiferent de valoarea unitară (de exemplu,
 instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală
şi specială, utilaj de schimb, ambalaj tehnologic,
inventar de producţie, îmbrăcăminte şi
încălţăminte specială, dispozitive de protecţie,
lenjerie, construcţii şi dispozitive provizorii,
inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte
similare). La capitolul dat se reflectă și valoarea
accesoriilor de pat (saltele, perne, plapume, feţe
de pernă, saci de dormit etc.); îmbrăcămintei şi
încălţămintei, inclusiv echipamentelor de
protecţie (costume, paltoane, uniformă militară,
veste antiglonţ, căşti, costum de apărare
chimică, trenciuri, scurte blănite, rochii, bluze,
fuste, scurte, pantaloni etc.); încălţămintei
speciale (ghete, cizme, sandale, pîsle etc.);
îmbrăcăminte şi încălţăminte sportivă (costume,
ghete etc.), lenjeriei (cămăşi de noapte, halate,
furnituri militare (epoleţi, cocarde ş.a.) etc.).

Produsele in curs de execuție La capitolul dat se reflectă valoarea materialelor

și produsele finite
(mărfurilor) procurate pentru prelucrare parţială,
confecţionare sau fabricare de producător, care
de regulă nu se transmit altor părţi terţi și sunt în
proces de fabricare sau în stadie finală la
depozitul de produse finite fabricate.

Marfurile Categoria dată reflectă valoarea mărfii,

achiziţionată pentru revînzare.

Alte active circulante Orice allte bunuri care sunt gestionate si sau
destinate pentru a fi redistribuite altor terți.

Pentru derularea eficientă a proiectelor se vor estima Stocurile circulante

(Consumabile) pe categorii; în general
 Cheltuieli de întretînere echipamente: piese de schimb daca este cazul
 (pentru copiatoare, autoturisme etc)
 Consumabile
- hartie pentru multiplicare
- tonner
- mape, dosare, pixuri, etc.
Pe langa activitatea curenta a proiectului, trebuie contabilizate și acele
consumabile necesare derularii unor activitati care presupun materiale
suplimentare. Ex.: seminare, mese rotunde, conferinte de presa etc.

5.2 Estimarea costurilor și evidența resurselor de materiale circulante ale

proiectului
Costul de materiale este calculat ca medie pe baza costurilor unitare din
facturile furnizorilor. Costul standard de materiale are la bază, pe de-o parte
standardele cantitative de materii prime şi materiale directe şi costurile de achiziţie
standard, pe de altă parte. Standardele cantitative sunt stabilite de organele tehnice
ale entităţii cu luarea în considerare a calităţii materiilor prime şi materialelor
directe, a condiţiilor de desfăşurare a producţiei şi a tipodimensiunilor la care sunt
livrate materiile prime şi materialele.
EVALUAREA. Stocurile recunoscute iniţial se evaluează la cost de intrare
care se determină în funcţie de sursa de provenienţă a stocurilor cum ar fi:
achiziţionarea, fabricarea, intrarea ca aport în natură la capitalul social, primirea cu
titlu gratuit, ieşirea/reparaţia activelor imobilizate şi obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată, înregistrarea deşeurilor recuperabile, transferare din active
imobilizate etc.
Costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de
cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de
transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare,
comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi
alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după
destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea). Intrarea stocurilor
achiziţionate se contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi datoriilor,
diminuare a creanţelor, costurilor activităţilor auxiliare etc. Reducerile comerciale,
rabaturile şi alte elemente similare sînt deduse la determinarea costului de intrare a
stocurilor achiziţionate.
Pentru a estima necesarul de resurse pentru a aproviziona activitățile
proiectului cu bunuri materiale este necesar ca pentru fiecare activitate să fie
estimat cantitatea de bunuri/materii, conform clasificatorului de activități descrise
inițial în proiect.
 Achizițiile se vor efectua în corespundere cu aceste necesități și în limitele
resurselor financiare alocate prin studiul pieței, analizând oferete similare.
Stocurile consumate se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin
aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare curentă:
1) metoda identificării specifice;

2) metoda FIFO (primul intrat – primul ieşit);

3) metoda costului mediu ponderat;

4) metoda LIFO (ultimul intrat – primul ieşit).

Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabileşte de către fiecare entitate

de sine stătător şi se reflectă în politicile contabile ale acesteia. În acest caz, se iau
în considerare particularităţile activităţii entităţii, cererea de stocuri pe piaţă,
nivelul inflaţiei, gradul de influenţă a metodei acceptate de evaluare asupra
rezultatului financiar, precum şi costurile aplicării metodei respective. Entitatea
trebuie să utilizeze aceleaşi metode de evaluare pentru toate stocurile care au
conţinut economic şi utilizare similare. Pentru stocurile cu conţinut economic sau
cu utilizare diferită pot fi aplicate metode diferite.
Metoda identificării specifice constă în determinarea costurilor individuale
elementelor de stocuri.Această metodă este adecvată pentru stocurile ce fac
obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost achiziţionate sau fabricate
(de exemplu, clădiri, apartamente, automobile, opere de artă). Identificarea
specifică nu poate fi aplicată în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare şi
divers de elemente.
Metoda FIFO prevede evaluarea stocurilor ieşite din entitate la costul de
intrare (efectiv) al primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării loturilor,
stocurile ieşite se evaluează la costul de intrare al lotului următor, în ordine
cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la costul de intrare al
ultimelor loturi de stocuri achiziţionate sau fabricate. În cazul utilizării metodei
FIFO valoarea stocurilor ieşite poate fi determinată după fiecare ieşire sau în baza
soldului final, stabilit în urma inventarierii. Metoda FIFO este preferabilă în cazul
în care preţurile stocurilor ieşite înregistrează o reducere permanentă în cursul
perioadei de gestiune.
Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecărui
element de stocuri pe baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor
similare de stocuri la începutul perioadei şi a costurilor elementelor similare
fabricate sau achiziţionate în cursul perioadei de gestiune. Costul mediu ponderat
poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfîrşitul perioadei de gestiune
sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entităţii.În cazul aplicării metodei
costului mediu ponderat soldul stocurilor se evaluează în baza mediei ponderate
calculată pe toată perioada de gestiune sau după ultima intrare. 
Metoda LIFO prevede evaluarea stocurilor ieşite la costul de intrare al
ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite se evaluează
la costul de intrare al lotului anterior în ordine cronologică. Soldul stocurilor la
sfîrșitul perioadei este evaluat la costul de intrare al primelor loturi
de stocuri achiziţionate sau fabricate. Metoda LIFO se recomandă în cazul în care
preţurile stocurilor ieşite înregistrează o creştere permanentă în cursul perioadei de
gestiune.
Evidența analitică a materialelor se ţine în expresie cantitativă şi valorică.
Sarcinile de bază ale evidenţei stocurilor de materiale sînt: asigurarea
integrităţii şi controlului asupra circulaţiei şi folosirii corecte a tuturor valorilor
materiale; respectarea normelor stabilite de stocuri şi cheltuieli; depistarea
oportună a materialelor nefolosite, care urmează a fi realizate în modul stabilit;
primirea unor informaţii exacte despre soldurile care se află în depozitele
instituţiilor.
În scopul garantării integrităţii şi organizării corecte a evidenţei valorilor
materiale este necesar să se asigure organizarea, în modul cuvenit, a evidenţei
operaţiilor de depozit. Valorile materiale trebuie păstrate în încăperi special
amenajate (depozite). Modul de păstrare a valorilor materiale în încăperile
depozitelor trebuie să asigure operativitatea operaţiilor de recepţionare, eliberare şi
inventariere. Responsabilitatea pentru primirea, păstrarea şi eliberarea valorilor
materiale se pune în sarcina responsabililor de valori materiale, desemnaţi prin
ordinul conducătorului instituţiei. Substituirea acestor persoane trebuie să fie
însoţită de inventarierea depozitelor şi întocmirea actelor de predare-primire,
aprobate de conducătorul instituţiei.
Locurile de păstrare a valorilor materiale trebuie să fie dotate cu utilaje de
cîntărit, instrumente de măsurat, vase de măsurat şi alte dispozitive de control.
Evidenţa valorilor materiale în contabilitate se ţine în expresie cantitativă şi
sumară după denumirile materialelor şi persoanele responsabile. Materialele şi
produsele alimentare se ţin la evidenţă conform valorii lor de achiziţie.
Contabilitatea exercită sistematic controlul asupra intrării şi consumării
valorilor materiale, care se află în depozit, confruntînd, totodată, înregistrările
proprii privind evidenţa valorilor materiale cu înregistrările făcute la depozit
(magazie).
 Materialele şi produsele alimentare se înscriu în registrele de evidenţă a
intrării în baza documentelor primare (facturi fiscale, acte, certificate etc.) cu data
de primire a valorilor. În documentele primare trebuie să fie indicate următoarele
date: furnizorul materialelor şi produselor alimentare, denumirea, calitatea,
cantitatea (greutatea), preţul, suma, data de intrare în depozit şi recipisa
responsabilului pentru valorile materiale primite.
La achiziţionarea materialelor şi produselor alimentare se plăteşte
TVA, suma taxei se adaugă la preţul de cost al materialelor şi produselor
alimentare achiziţionate sau se înregistrează direct pe conturile de cheltuieli. În
evidenţa sintetică şi analitică materialele şi produsele alimentare se înregistrează
conform preţului de achiziţie.
Eliberarea materialelor de la depozit se efectuează în baza documentelor aprobate
de către conducătorul instituţiei. Bonuri de consum, liste de repartizare, borderoul
de eliberare a materialelor pentru necesităţile instituţiei, fișe de transfer, foi de
parcurs, meniu-cerere, acte de casare, etc.
Toate elementele contabile, inclusiv stocurile din cadrul entităților, urmează
a fi supuse inventarierii în conformitate cu Regulamentul privind inventarierea,
aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29.05.2012.

5.3Cheltuieli de întreținere și alte cheltuieli

După natura economică alte cheltuieli pot fi:
- Cheltuieli aferente lucrărilor de întreţinere şi reparaţie executate de către alte
entităţi;
- primele de asigurare a bunurilor, calculate în baza contractelor încheiate cu
companiile de asigurări;
- cheltuielile cu comisioanele şi onorariile experţilor pentru consultanţă şi
asistenţă tehnică, juridică şi economică; 
- cheltuieli privind acţiunile publicitare realizate de către organizaţiile
specializate;
- costul serviciilor de transportare a bunurilor şi personalului la/de la locul de
muncă prestate de către entităţile de transport;
- costul serviciilor poştale, de telefonie şi a altor mijloace de comunicare;
- costul serviciilor bancare şi a altor servicii prestate entităţii de către terţi
legate de activitatea proiectului.
- Cheltuieli privind rechizitele de birou, formularele documentelor primare şi
rapoartelor.
- Cheltuieli pentru paza obiectelor administrative şi asigurarea securităţii
antiincendiare a acestora.
 -  Cheltuieli de protocol (reprezentanţă).
-  Cheltuieli pentru activităţile de protecţie civilă, inclusiv uzura inventarului
şi amortizarea imobilizărilor corporale utilizate în aceste scopuri.
- Compensaţii personalului administrativ si/sau de proiect al entităţii pentru
utilizarea în scopuri de serviciu a autoturismelor personale.
- Cheltuieli aferente angajării forţei de muncă.
 Costul serviciilor prestate entităţii de către:
- 1) bănci, burse de mărfuri, organizaţii de intermediere şi de altă natură;
- 2) entităţi de consulting şi asistenţă juridică, societăţi de audit, birouri de
traduceri;
- 3) mass-media (în vederea publicării situaţiilor financiare);
- 4) oficii poştale, entităţi de telecomunicaţii, internet-provideri etc.
- Cheltuieli ce ţin de pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului
administrativ.
-  Cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice şi dezvoltare care nu se capitalizează.
- Impozite şi taxe cu destinaţie generală, precum şi taxa pe valoarea adăugată
şi accizele nerecuperabile, calculate conform legislaţiei în vigoare, cu
excepţia impozitului pe venit.
- Cheltuieli pentru procurarea literaturii de specialitate, materialelor normative
şi instructive, precum şi abonarea la ediţii speciale (ziare, reviste etc.), cu
excepţia celor recunoscute ca imobilizări corporale.
-  Cheltuieli pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii, organizarea timpului liber
şi a odihnei salariaţilor entităţii.
- Cheltuieli aferente desfăşurării adunărilor generale a acţionarilor şi
perfectării documentelor necesare.
- Indemnizaţii curente calculate membrilor de Bord, comisiei de cenzori ale
entităţii.
Cheltuielile se pot grupa în dependență de activități si sau generale:
Cheltuieli de întreținere a sediului:

-Locațiunea - include cheltuielile pentru chiria imobilelor cu excepţia loturilor de

pămînt, chiria bunurilor, circuitelor, emiţătoarelor şi a canalelor de frecvenţă. La
acest articol se atribuie şi cheltuielile adiţionale bunurilor închiriate, de tipul
achitarea serviciilor comunale, reparaţia curentă a bunurilor luate în locaţiune etc.

-utilităţi - Servicii energetice şi comunale

Include cheltuielile pentru achitarea livrărilor de energie electrică, energie termică

şi gazelor (inclusiv penalităţilor) în baza contractelor cu furnizorii respectivi.
Gaze - Include cheltuielile pentru plata gazelor naturale (inclusiv penalităţilor),
utilizate de către instituţiile publice independent de scopul utilizării acestora.

Apă şi canalizare Include cheltuielile pentru plata serviciilor de asigurare cu apă şi

serviciilor de canalizare (inclusiv penalităţilor).

Alte servicii comunale

Energie electrică - Include cheltuielile pentru achitarea serviciilor de energie

electrică (inclusiv penalităţilor), independent de scopul utilizării acesteia.

Energie termică -Include cheltuielile pentru energia termică (inclusiv penalităţi)

necesară pentru funcţionarea instituţiilor.

-comunicatii Servicii informaţionale şi de telecomunicaţii - Include cheltuielile

pentru serviciile de abonat şi convorbiri telefonice (reţea fixă şi mobilă), cheltuieli
pentru instalarea telefoanelor, taxa de abonat pentru radio şi antenele de recepţie
pentru televiziune precum şi cheltuielile pentru plata serviciilor de informatică,
inclusiv de acces la reţeaua internet, plata pentru semnătura electronică, serviciilor
necesare funcţionării eficiente a instituţiilor publice.

Cheltuielile cu sediul se calculeaza în general, proportional cu marimea

proiectului comparativ cu întreaga activitate a organizatiei. Un procent des utilizat
este cel de 20% dîn totalul cheltuielilor administrative (chirie, utilitati, energie
electrica etc).
Cheltuieli de publicații
Aranjarea în pagina
tehnoredactare
tiparire
Publicatiile sunt importante pentru promovarea rezultatelor proiectului.
Altele cheltuieli
comisioane bancare
cheltuieli postale
întretînere/constructie web-site
costuri de management organizational.
Web site-ul este un element cheie într-un buget, atunci cand ne referim la
vizibilitatea proiectului.
Cheltuielile trebuie documentate prin existența contractelor, facturilor fiscale,
proceselor -vrebale de excutare a lucrărilor, serviciilor, calculeleor, notelor
contabile, etc.

Întrebări pentru evaluare:

1. Găsiti mai multe definiții ale noțiunii de capital.
2. Explicați deosebirea dintre capitalul imobilizat și capitalul circulant. Dați
exemple.
3. Enumerați componentele strocurilor.
4. Enumerați componentele stocurilor de materiale.
5. Definiți noțiunea de OMVSD. Enumerați bunuri, care pot fi atribuite la
această categorie.
6. Definiți noțiunea de mărfuri. Enumerați bunuri, care pot fi atribuite la
această categorie.
7. Definiți noțiunea de produse în curs de execuție și produse finite. Care este
deosebirea dintre ele.
8. Cum se evaluează stocurile la cumpărare și care sunt metodele de evaluare la
consumul acestora.
9. Care sunt obiectivele/sarcinile de bază ale evidenţei stocurilor de materiale.
10.Cum se clasifică cheltuielile de întreținere după natura economică.
11. Ce se include în componența cheltuielilor de întreținere a sediului. Cum
putem determina necesarul de mijloace financiare necesare pentru
întreținere.