Sunteți pe pagina 1din 16

Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

CONTABILITATEA ACTIVELOR CURENTE

1.1. Definiţii, noţiuni teoretice privind activele curente

Un activ este considerat circulant sau curent atunci când1:

 este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul


comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data
bilanţului;
 este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
 este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare
nu este restricţionată.

Trezoreria este reprezentată de disponibilul aflat în casieriile instituţiei publice


precum şi în conturile bancare sau de la Trezorerie.

Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile pe termen scurt.

Ţinând cont de definiţia activelor circulante menţionată mai sus, putem spune
că acestea cuprind:

 stocuri;
 creanţe;
 investiţii pe termen scurt;
 casa, conturi la trezorerie şi bănci.

1.2. Contabilitatea stocurilor

Stocurile sunt active circulante:

 deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a


activităţii;
 în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale
a activităţii sau

1
Conform O.M.F.P. nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice,
Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu modificările şi completările ulterioare

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 1


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

 sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează


să fie folosite în desfăşurarea activităţii curente a instituţiei, în procesul
de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Potrivit IPSAS 12 “Stocuri”, stocurile sunt active:

 sub formă de materiale sau consumabile care vor fi folosite pe


parcursul procesului de producţie;
 sub forma de materiale sau consumabile care vor fi folosite sau
distribuite în procesul de prestare a serviciilor;
 deţinute în vederea vânzării sau distribuirii pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii sau
 în curs de producţie în vederea vânzării sau distribuirii.

În cadrul stocurilor, potrivit normelor naţionale, se cuprind:

 Materiile prime – participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în


produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată
(contul 301);
 Materiale consumabile – (combustibili, materiale pentru ambalat, piese de
schimb, seminţe şi materiale de plantat, medicamente şi materiale sanitare,
furaje, materiale auxiliare şi alte materiale consumabile) care participă sau
ajută la procesul de fabricaţie fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit
sau asigură desfăşurarea activităţii curente a instituţiei (contul 302);
 Materiale de natura obiectelor de inventar – reprezintă bunuri cu o valoare
mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate active fixe
corporale, indiferent de durata lor de folosinţă, sau cu o durată mai mică
de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora
(echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială
ş.a.) (contul 303).
De asemenea, documentele aflate în fondurile bibliotecilor care au statut
de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor
culturale ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil sunt
gestionate ca materiale de natura obiectelor de inventar.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 2


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

Evidenţa materialelor de natura obiectelor de inventar se ţine pe două


categorii: materiale de natura obiectelor de inventar în magazie (contul
30301) şi materiale de natura obiectelor de inventar în folosinţă (contul
30302).

Înregistrarea pe cheltuieli a consumului acestora se realizează la


momentul scoaterii din folosinţă.
 Materiale rezervă de stat şi de mobilizare
o Rezerva de stat – cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului
şi se constituie în scopul de a interveni operativ pentru protecţia
populaţiei, a economiei şi pentru apărarea ţării, în situaţii
excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii,
accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice,
conjuncturi externe sau în caz de război (contul 304 01);
o Rezerva de mobilizare – cuprinde bunuri din proprietatea publică a
statului şi anume:
 În industrie – materii prime, materiale, semifabricate,
subansambluri şi elemente de completare, utilaje strict
specializate, scule, dispozitive, verificatoare;
 În comunicaţii şi transporturi – materiale destinate restabilirii, şi
menţinerii în stare de funcţionare a capacităţilor de transport şi
telecomunicaţii necesare asigurării nevoilor forţelor sistemului
naţional de apărare;
 În sănătate – materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii
prime şi materiale necesare fabricării produselor farmaceutice,
aparatură, instrumentar medical;
 În comerţ – produse alimentare şi industriale necesare asigurării
cererilor unităţilor militare, solicitate pe plan local la mobilizare
(contul 304 02);
 Ambalaje rezervă de stat şi de mobilizare – cuprind ambalajele aferente
bunurilor ce se constituie în rezerva de stat şi de mobilizare (contul 305);
 Alte stocuri – muniţiile şi furniturile pentru apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi alte stocuri specifice altor
instituţii publice (contul 309);

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 3


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

 Semifabricate – reprezintă produsele care nu au parcurs în întregime fazele


procesului tehnologic şi care au nevoie de prelucrări ulterioare sau se
livrează terţilor (contul 341);
 Produse finite – sunt produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului tehnologic şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul
unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct
clienţilor (contul 345);
 Rebuturi, materiale recuperabile şi deşeuri (contul 346);
 Producţia în curs de execuţie – reprezintă producţia care nu a trecut prin
toate fazele prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime
(contul 331).
În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările
şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie (contul 332).
 Bunuri confiscate sau intrate potrivit legii, în proprietatea privată a
statului (contul 347) sau a unităţilor administrativ teritoriale (contul 349).
 Stocuri aflate la terţi – sunt bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare
sau în consignaţie la terţi (conturile 351, 354, 356,357, 358, 359).
 Animale şi păsări – în această categorie se includ animalele născute vii şi
cele tinere de orice fel crescute pentru producţie, reproducţie, muncă,
reprezentaţie, expunere, precum şi animalele şi păsările la îngrăşat pentru
a fi valorificate (contul 361).
 Mărfuri – reprezintă bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea
revânzării sau produsele realizate în instituţii predate spre vânzare
magazinelor proprii (contul 371).
 Ambalaje – includ materialele refolosibile, achiziţionate sau realizate în
instituţie, folosite pentru ambalarea produselor destinate vânzării şi care în
mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile
prevăzute în contract (contul 381).

Conform IPSAS 12 stocurile cuprind: muniţie, provizii consumabile,


materiale de întreţinere, piese de schimb, provizii stategice (energie), stocuri de bani
neemişi, stocuri poştale deţinute în vederea vânzării (timbre); producţia în curs de
execuţie (materile pentru cursuri educaţionale, de formare), terenuri proprietăţi
deţinute în vederea vânzării.
Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 4
Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

Conturile contabile cu ajutorul cărora se ţine evidenţa stocurilor şi a producţiei


în curs de execuţie au funcţie de activ. Acestea se debitează cu valoarea stocurilor
intrate în patrimoniul instituţiei, respectiv cu valoarea producţiei aflată în curs de
execuţie şi se creditează cu valoarea stocurilor ieşite, respectiv cu valoarea
producţiei terminate. Soldul debitor al conturilor arată valoarea stocurilor şi a
producţiei în curs de execuţie deţinute la un moment dat de instituţie.

Momentul înregistrării în contabilitate

Bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind achiziţionate de către


instituţii din momentul în care acestea devin proprietare ale bunurilor sau atunci când
furnizarea acestor bunuri este terminată.

Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului


acestora. Excepţie fac materialele de natura obiectelor de inventar, al căror cost se
recunoaşte în momentul scoaterii din folosinţă.

Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni


economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:

a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în instituţie şi înregistrarea


acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în
custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în
gestiune. Valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;

b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se


dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii, se procedează astfel:

- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de


depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;

- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct ca intrări în gestiune la


locul de depozitare pe baza documentelor însoţitoare. Nu se înregistrează în
contabilitate datorită lipsei recepţiei acestora.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 5


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se


înregistrează ca ieşiri din instituţie, nemaifiind considerate proprietatea acesteia,
astfel:

- bunurile facturate şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în


contabilitate în conturi în afara bilanţului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la


locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă
ieşirea din gestiune potrivit legii;

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se


înregistrează la intrări şi, respectiv la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate,
potrivit contractelor încheiate.

Metode de evidenţă a stocurilor

Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin


folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se


înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi
cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în


contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz,
ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor
şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Contabilitatea analitică a bunurilor se ţine pe baza uneia din următoarele


metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică.

Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică


a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de
inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor şi
ambalajelor.

Această metodă constă în ţinerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenţei


cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fişelor de magazine, iar în contabilitate,

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 6


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

în ţinerea evidenţei valorice pe conturi de materiale, desfăşurate valoric pe gestiuni,


iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenţa gestiunilor şi din


contabilitate se asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fişele de
magazie în registrul stocurilor.

Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică


a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de
inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor,
animalelor şi ambalajelor.

Această metodă constă în ţinerea evidenţei cantitative pe feluri de stocuri


în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate ţinerea evidenţei cantitativ-valorice.

Verificarea exactităţii înregistrărilor din evidenţă de la locurile de


depozitare şi din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantităţile
operate în fişele de magazie şi cele din fişele de cont analitic din contabilitate.

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a


mărfurilor şi ambalajelor din unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de
birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura
obiectelor de inventar, precum şi altor categorii de bunuri.

Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor


se ţine global-valoric, atât la gestiune, cât şi în contabilitate, iar controlul
concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi din contabilitate se efectuează
numai valoric la perioade stabilite de unitate.

Evaluarea iniţială

În funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniul instituţiei publice, stocurile


se înregistrează în contabilitate :

 la cost de achiziţie, pentru cele procurate cu titlu oneros;


 la cost de producţie, pentru cele construite sau produse de instituţie;
 la valoarea justă, pentru cele primite gratuit (donaţii, sponsorizări).

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 7


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite,


de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda
preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi


consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri
trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile
existente la un moment dat.

Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie


evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra


stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Soldul iniţial al Diferenţele de preţ aferente intrărilor în cursul


diferenţelor de perioadei la preţ de înregistrare, cumulat de la
+
preţ începutul exerciţiului financiar până la finele
Coeficient de repartizare = perioadei de referinţă x 100
Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de
stocurilor la preţ înregistrare, cumulat de la începutul exerciţiului
de înregistrare financiar până la finele perioadei de referinţă

* La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al costului de mărfuri


şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la


preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare
în care au fost înregistrare bunurile ieşite.

Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul


conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe
sau categorii de stocuri.

La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu


soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să
reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 8


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii


bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.

Metoda preţului cu amănuntul este folosită în unităţile de desfacere cu


amănuntul pentru a determina costul stocurilor cu articole numeroase şi cu mişcare
rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este indicat să se folosească altă
metodă.

În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea


valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de
vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Activele fixe corporale amortizate integral care aparțin domeniului privat al


statului și al unităților administrativ-teritoriale, precum și cele care aparțin
proprietății private a instituțiilor publice și care au o valoare mai mică decât limita
stabilită prin hotărâre a Guvernului se trec la categoria materialelor de natura
obiectelor de inventar.2

Nu se trec în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar activele


fixe corporale care nu au însușiri comune materialelor de natura obiectelor de
inventar, cum ar fi: construcții, amenajări la terenuri, mijloace de transport, animale,
plantații etc.3

Materialele de natura obiectelor de inventar provenind din active fixe


corporale amortizate integral și care au valoarea mai mică decât valoarea minimă
stabilită prin hotărâre a Guvernului se înregistrează în contabilitate la valoarea justă
stabilită de o comisie de specialiști din instituție numită de ordonatorul de credite.
Evaluarea la ieşirea din gestiune

La ieşirea din gestiune, stocurile fungibile se evaluează şi se înregistrează în


contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

 Metoda „primului intrat-primului ieşit” (FIFO) - presupune ca bunurile ieşite


din gestiune să se evalueze la costul de achiziţie sau de producţie al primei
intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se

2
Ordinul nr. 221/2015 pentru completarea OMEF 3471/2008
3
Ibidem 2

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 9


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine


cronologică.
 Metoda „ultimului intrat-primul ieşit” (LIFO)4 – conform acestei metode
bunurile ieşite din gestiune să se evalueze la costul de achiziţie sau de
producţie al ultimului lot. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior,
în ordine cronologică.
 Metoda costului mediu ponderat (CMP) – presupune calcularea costului
fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare
aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse
sau cumpărate în timpul perioadei. Metoda costului mediu ponderat se aplică
în două variante: după fiecare intrare sau global, la sfârşitul perioadei.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de


natura stocurilor, de la un exerciţiu la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, ordonatorii
de credite decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, în notele
explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:

- motivul schimbării metodei; şi

- efectele sale asupra rezultatului.

O instituţie trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului


pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură
sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi
justificată.

Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a


fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea
bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. La stabilirea valorii de inventar a stocurilor
se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările
de valoare datorate deprecierilor. Astfel, în cazul în care valoarea contabilă a
stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se

4
IPSAS 12 „Stocurile” nu prevede utilizarea acestei metode pentru evaluarea la ieşire a stocurilor

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 10


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru
depreciere.

Rezultatele inventarierii pot fi de trei tipuri:

 minusuri (lipsuri);
 plusuri;
 nu există diferenţe faţă de stocurile scriptice.

În urma constatării unor plusuri în gestiune pentru bunurile de natura


stocurilor, evaluarea acestora se realizează la valoarea justă.

Minusurile constatate în gestiune sunt:

 imputabile;
 neimputabile.

Minusurile imputabile sunt imputate persoanelor găsite vinovate la valoarea


de înlocuire. Valoarea de înlocuire reprezintă costul de achiziţie al unui bun cu
caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă din gestiune la data constatării
pagubei, cost ce va cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele
nerecuperabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de transport, precum
şi orice alte cheltuieli necesare pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.

Pentru minusurile neimputabile se are în vedere posibilitatea compensării


acestora cu eventualele plusuri constatate. Compensarea are loc dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:

 există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi stoc din cauza


similitudinilor în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare,
dimensiune, ambalaj etc.;
 diferenţele constatate în plus sau în minus privesc aceeaşi perioadă şi
aceeaşi gestiune.

Listele cu stocurile supuse compensării se aprobă anual de către ordonatorii


de credite şi reprezintă documente de uz intern. Compensarea se face pentru cantităţi
egale între plusurile şi minusurile constatate.

Lipsurile imputabile nu se pot compensa.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 11


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ


şi pasiv conţin şi o serie de precizări suplimentare aplicabile instituţiilor publice,
dintre care:

 bunurile aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a oficiilor


consulare se inventariază odată la trei ani;
 inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a
fondurilor de carte, a valorilor de muzeu şi a recuzitei din instituţiile
artistice de spectacole se face în condiţiile şi la termenele stabilite de
Ministerul Culturii şi Cultelor cu aprobarea Ministerului Finanţelor
Publice;
 în funcţie de specificul activităţii unor instituţii, ordonatorii principali
de credite pot elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri
specifice aflate în administrare, cu aprobarea Ministerului Finanţelor
Publice (exemplu: bibliotecile inventariază documentele şi cărţile aflate
în administare la intervale cuprinse între 2 şi 15 ani, în funcţie de
numărul acestora);
 scăderea din contabilitate a unor lipsuri neimputabile se face în baza
aprobării ordonatorului de credite, cu avizul ordonatorului ierarhic
superior.

Evaluarea la data bilanţului

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai


mare decât cea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop,
valoarea stocurilor se diminuează pâna la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea
unei ajustări pentru depreciere.

Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi


obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii minus costurile estimate pentru
finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.

Instituţiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea stocurilor la


sfârşitul exerciţiului financiar, pe seama cheltuielilor (conturile de ajustări pentru
deprecierea stocurilor 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398).

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 12


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

În situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât
motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o oarecare
măsură, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare
corespunzătoare la venituri.

În situaţia în care se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a


fost reflectate, ajustarea trebuie majorată.

1.3. Contabilitatea investiţiilor pe termen scurt

Unităţile administrativ-teritoriale pentru a asigura sursele de finanţare


necesare, pot emite, în condiţiile legii, obligaţiuni cu dobândă sau cu discount pe
care le răscumpără la termen.

Investiţiile pe termen scurt la instituţiile publice se prezintă sub forma


obligaţiunilor emise şi răscumpărate.

Evidenţa investiţiilor pe termen scurt în cadrul unităţilor administrativ


teritoriale se realizează cu ajutorul contului 505 „Obligaţiuni emise şi
răscumpărate”, cont de activ, în debitul căruia se înregistrează valoarea
obligaţiunilor emise şi răscumpărate, iar în credit, valoarea obligaţiunilor emise şi
răscumpărate, anulate.

Vărsămintele de efectuat pentru obligaţiunile emise şi răscumpărate sunt


evidenţiate în contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru invesţiţiile pe termen
scurt”, cont de pasiv. În creditul lui se înregistrează sumele datorate pentru
obligaţiunile emise, iar în debit sumele achitate pentru obligaţiunile emise şi
răscumpărate.

La intrarea în patrimoniu, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de


achiziţie, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.

La bilanţ, investiţiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare


mai puţin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 13


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

Pentru deprecierea investiţiilor pe termen scurt, la sfârşitul exerciţiului


financiar, cu ocazia inventarierii, instituţiile publice pot reflecta ajustări pentru
pierderea de valoare.

La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderea de


valoare a investiţiilor pe termen scurt se diminuează sau anulează, după caz, prin
reluarea la venituri (contul 595).

În situaţia în care se constată o depreciere suplimentară faţă de cea care a


fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

La ieşirea din instituţie a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări


pentru pierderea de valoare se anulează.

1.4. Casa, conturi la trezoreria statului şi instituţii de credit

Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de


plasament, a altor valori de trezorerie, a disponibilităţilor existente în conturi la
trezoreria statului, Banca Naţională a României, băncile comerciale şi în casierie.

În scopul întăririi rolului finanţelor publice şi al asigurării unei discipline


bugetare ferme, instituţiile publice indiferent de sistemul de finanţare şi de
subordonare, inclusiv activităţile de pe lângă unele instituţii publice, finanţate
integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin
unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora îşi au sediul şi unde
au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi, în condiţii de
siguranţă. Este interzis instituţiilor publice de a efectua operaţiunile de mai sus
prin băncile comerciale, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

În vederea efectuării cheltuielilor prevăzute în buget, instituţiile publice


au obligaţia de a prezenta trezoreriei statului la care au conturile deschise,
bugetul de venituri şi cheltuieli/bugetul de cheltuieli, aprobat în condiţiile legii.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale


de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale, pot fi folosite de instituţiile
publice finanţate de la buget, la cererea ordonatorilor de credite numai după
deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 14


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

Creditele bugetare aprobate în bugetul instituţiilor publice finanţate integral


sau parţial din venituri proprii pot fi folosite în limita disponibilităţilor existente în
cont.

Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea plăţilor de casă şi a


cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului
aprobat.

Instituţiile publice utilizează pentru a reflecta în contabilitate operaţiile de


decontări prin casierie sau viramente următoarele grupe de conturi:
 51 „Conturi la trezorerii şi instituţii de credit”;
 52 „Disponibil al bugetelor”;
 53 „Casa şi alte valori”;
 54 „Acreditive”;
 55 „Disponibil din fonduri cu destinaţie specială”;
 56„Disponibil al instituţiilor publice şi activităţilor
finanţate integral sau parţial din venituri
proprii”;
 57 „Disponibil din veniturile fondurilor speciale”;
 58 „Viramente interne”.

La momentul intrării în patrimoniul instituţiei publice, disponibilităţilor


băneşti indiferent de tipul lor, sunt evaluate la valoarea nominală. Operaţiile privind
încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei comunicat
de Banca Naţională a României. Operaţiunile de vânzare – cumpărare de valută se
înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se
efectuează schimbul valutar, fără ca acestea să genereze diferenţe de curs valutar.

Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de


natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii prevăd următoarele:

 disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile


de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în
casieria entităţilor se inventariază în conformitate cu prevederile legale;

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 15


Lector univ. dr. Cristina Matei
Contabilitatea instituţiilor pubilice şi a instituţiilor de credit Curs 5 şi 6

 disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile trezoreriei


statului se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de
cont emise de acestea cu cele din contabilitatea entităţii. În acest scop,
extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancară,
puse la dispoziţie de instituţiile de credit şi unităţile trezoreriei statului,
vor purta ştampila oficială a acestora;

 disponibilităţile în lei şi în valută din casieria entităţii se inventariază în


ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după înregistrarea tuturor
operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul respectiv,
confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul şi cu cele
din contabilitate;

 evaluarea la inventar a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor


de călătorie, a tichetelor de masă, a tichetelor cadou, a tichetelor de
creşă, a tichetelor de vacanţă, a bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de
spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face la
valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu valoare filatelică;

 plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului din


casieriile instituţiilor publice se varsă la bugetul din care este finanţată
instituţia publică, paragraful bugetar "alte venituri".

Disponibilităţile în lei aflate în conturi la trezorerie, la bănci sau în casierie


sunt înscrise în bilanţul instituţiilor publice la valoarea nominală. Tot la valoarea
nominală sunt înscrise şi elementele de tipul „altor valori”, cu excepţia timbrelor cu
valoare filatelică.

Disponibilităţile în valută aflate în conturi la bănci sau în casieria unităţii sunt


reevaluate, fiind înscrise în bilanţ la cursul din ultima zi a exerciţiului bugetar
comunicat de Banca Naţională a României. Reevaluarea disponibilului în valută
generează diferenţe favorabile sau nefavorabile care vor fi înscrise în categoria
veniturilor, respectiv a cheltuielilor financiare, după caz.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti Page 16


Lector univ. dr. Cristina Matei