Fiscal It Ate

Maria Zenovia Grigore
Viorica Ștefan-Duicu
FISCALITATE
- suport de curs -
EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

BUCUREŞTI
2019
Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă.
Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi

transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al
Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.
Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau
difuzarea conţinutului sub orice formă.
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ
Maria Zenovia Grigore, Viorica Ștefan-Duicu
Fiscalitate
Editura Universităţii „Nicolae Titulescu”
Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti

Tel./fax: 0213309032/0213308606
Email: editura@univnt.ro
ISBN: 978-606-751-758-3
INTRODUCERE
Modulul Fiscalitate se adresează studenţilor Facultăţii de Economie și Administrarea

Afacerilor, specializările Contabilitate şi Informatică de gestiune şi Administrarea Afacerilor, forma de
învăţământ la distanţă, anul 2. Acest modul abordează legislaţia fiscală actuală, facilitând accesul la
aplicarea corectă a legilor fiscale şi la înţelegerea modului de funcţionare a mecanismului fiscal în
ansamblul său.
Obiectivul general al modulului

Acest modul are ca obiectiv însuşirea de către studenţii a problematicii
sistemului fiscal, precum şi dobândirea abilităţilor necesare pentru calculul,
declararea şi plata celor mai importante impozite, taxe şi contribuţii din România.
Competențe conferite
După parcurgerea acestui modul, studentul va fi capabil:
 să definească noţiunile specifice domeniului fiscal
 să explice şi să interpreteze principiile de bază ale fiscalităţii
 să explice şi să interpreteze legile fiscale
 să calculeze cele mai importante impozite, taxe şi contribuţii datorate în
România
Resurse şi mijloace de lucru
- metoda activ-participativă (în cadrul activităţilor tutoriale)
- utilizarea platformei eLis
Structura modulului
Structura cursului de Fiscalitate este următoarea:
- prima unitate de învăţare cuprinde conceptele de bază utilizate în domeniul
fiscal;
- unităţile de învăţare 2-4 tratează impozitele indirecte (taxele vamale, accizele
şi taxa pe valoarea adăugată);
- unităţile de învăţare 5-9 prezintă impozitele directe (impozitul pe profit,
impozitul pe dividendele repartizate unei persoane juridice române, impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe venit, impozitele şi taxele locale)
- unitatea de învăţare 10 analizează contribuţiile sociale obligatorii.
Fiecare unitate de învățare conține mai multe teste de autoevaluare, ale căror
răspunsuri se află la sfârșitul manualului, precum și teste de rezolvat de tip ”To
do” .
De asemenea la finalul fiecărei unități de învățare se regăsesc teste de
evaluare, care constituie teme de control, pe care studenții trebuie să le
rezolve în vederea evaluării pe parcursul semestrului. Studenții vor încărca
rezolvările pe platforma e-lis, prin Teme online astfel:
 Până la data primului tutorial, inclusiv, rezolvările aferente testelor de evaluare
de la finalul unităţilor de învăţare 1,2,3 și 4.
 Până la data celui de al doilea tutorial, inclusiv, rezolvările aferente testelor de
evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 5,6,7 și 8.
 Înainte de începutul sesiunii de examene aferente semestrului I, rezolvările
testelor de evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 9 și 10.
Cerinţe preliminare
Disciplinele parcurse anterior, necesare disciplinei curente sunt:
- Finanțe
Discipline deservite
Disciplinele din planul de învăţământ care se dezvoltă pe baza cunoştinţelor
dobândite în cadrul disciplinei curente sunt:
- Contabilitate şi gestiune fiscală
5
Durata medie de studiu individual
UI 1 – 2 ore.
UI 2 – 3 ore.
UI 3 – 3 ore.
UI 4 – 3 ore.
UI 5 – 3 ore.
UI 6 – 2 ore.
UI 7 – 3 ore.
UI 8 – 3 ore.
UI 9 – 3 ore.
UI 10 - 3 ore.
Total – 28 ore.
Evaluarea
Nivelul de pregătire al studenţilor se apreciază astfel:
 punctarea testelor de evaluare (media notelor obţinute la cele 10 teste de
evaluare menționate va avea o pondere de 40% în nota finală);
 evaluarea prin examen scris la sfârşitul semestrului (nota va avea o pondere
de 60% în nota finală).
Examenul scris constă în rezolvarea a 10 grile teoretice (evaluate la 0,3
puncte / grilă) şi a 3 aplicaţii practice (evaluate la 2 puncte / aplicaţie).
Pentru rezolvarea subiectelor, studenţii vor putea consulta în timpul
examenului orice act normativ din domeniul fiscal (lege, ordonanţă a
guvernului, hotărâre a guvernului, ordin etc.).
 Nota finală de obține astfel:
 nota finală = nota obținută la examen, dacă:
 nota obținută la examen este mai mică de 5 (cinci);
 nota obținută la examen este mai mare sau egală cu 5 (cinci) și
mai mare decât media notelor obţinute la cele 10 teste de
evaluare;
 nota obținută la examen este mai mare sau egală cu 5 (cinci) și nu
s-au predat rezolvările la cele 10 teste de evaluare.
 nota finală = nota obținută la examen x 60% + media notelor
aferente testelor de evaluare x 40%, dacă nota obținută la
examen este mai mare sau egală cu 5 (cinci) și mai mică decât
media notelor obţinute la cele 10 teste de evaluare,
Exemplu: - nota obținută la examen = 5
- media notelor aferente testelor de evaluare = 10
- nota finală = 5 x 60% + 10 x 40% = 7
Notă: Manualul are la bază legislaţia fiscală existentă la data de 25.09.2018. Multiplele transformări
legislative care au loc în domeniul fiscal pot determina modificări ale unor aspecte prezentate în acest
manual.
6
CUPRINS
Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA................................................................................. 9

1.1. Introducere..................................................................................................................................................................... 9
1.2. Obiective ......................................................................................................................................................................... 9
1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA ............................................................................................................ 9
1.3.1. Sistemul fiscal ......................................................................................................................................................... 9
1.3.2. Elementele comune ale impozitelor....................................................................................................................... 12
1.3.1. Metode de determinare şi de plată a impozitelor ................................................................................................... 15
1.4. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 17
1.5. Test de evaluare a cunoştinţelor 1 ................................................................................................................................ 18
1.6. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 19
Unitatea de învățare 2. TAXELE VAMALE ............................................................................................................................. 20
2.1. Introducere................................................................................................................................................................... 20
2.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................................................... 20
2.3. DEFINIŢII ŞI PROCEDURI DE APLICARE A REGLEMENTĂRILOR VAMALE ............................................................. 21
2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE ............................................................................................................................ 22
2.4.1. Punerea în liberă circulaţie (importul) .................................................................................................................... 22
2.4.2. Exportul ................................................................................................................................................................ 24
2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice .................................................................................... 24
2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC ............................................................................ 25
2.5.1. Tranzitul mărfurilor ................................................................................................................................................ 25
2.5.2. Antrepozitul vamal ................................................................................................................................................ 26
2.5.3. Perfecţionarea activă ............................................................................................................................................ 27
2.5.4. Transformarea sub control vamal .......................................................................................................................... 28
2.5.5. Admiterea temporară ............................................................................................................................................ 29
2.5.6. Perfecţionarea pasivă ........................................................................................................................................... 29
2.6. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 31
2.8. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 32
Unitatea de învățare 3. ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE .............................................................................................. 33
3.1. Introducere.................................................................................................................................................................... 33
3.3. ACCIZELE ARMONIZATE ............................................................................................................................................ 34
3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate .......................................................................................... 34
3.3.2. Plătitorii de accize armonizate............................................................................................................................... 34
3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate ........................................................................................ 34
3.3.4. Regimul de antrepozitare ...................................................................................................................................... 37
3.3.5. Destinatarii înregistraţi .......................................................................................................................................... 38
3.3.6. Deplasarea intracomunitară a produselor accizabile armonizate ........................................................................... 39
3.3.7. Importatorul de produse supuse accizelor armonizate .......................................................................................... 41
3.3.8. Obligaţiile plătitorilor de accize armonizate ........................................................................................................... 41
3.3.9. Scutiri la plata accizelor armonizate ...................................................................................................................... 42
3.4. ACCIZELE NEARMONIZATE ....................................................................................................................................... 43
3.5. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 45
3.7. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 46
Unitatea de învățare 4. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ................................................................................................... 47
4.1. Introducere.................................................................................................................................................................... 47
4.3. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ..................................................................................... 48
4.3.1. Clasificarea operaţiilor impozabile după tipul operaţiilor ........................................................................................ 49
4.3.2. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul scutirilor şi al dreptului de deducere ........................................... 51
4.3.3. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul (normal sau special) de impozitare ............................................. 54
4.4. TERITORIALITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ........................................................................................... 56
4.5. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ........................................................ 57
4.6. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ......................................................................................................... 59
4.7. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ .......................................................................................................... 59
4.7.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată ................................................................................................. 59
4.7.2. Cotele de impozitare ............................................................................................................................................. 61
4.7.3. Regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată ................................................................................................... 63
4.7.4. Determinarea TVA de plată................................................................................................................................... 63
4.8. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN RELAŢIILE INTRACOMUNITARE .................................................................... 66
4.8.1. Livrarea intracomunitară (LIC) de bunuri din România către alt stat membru (SM) ................................................ 66
4.8.2. Achiziţia intracomunitară (AIC) de bunuri .............................................................................................................. 67
4.8.3. Achiziţii intracomunitare efectuate de „Grupul celor 3 neplătitori” (G3) .................................................................. 68
4.8.4. Transferul intracomunitar ...................................................................................................................................... 70
4.8.5. Prestările de servicii intracomunitare..................................................................................................................... 70
4.9. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ............................................................................. 70
4.10. Rezumat ..................................................................................................................................................................... 72
4.11. Test de evaluare a cunoştinţelor 4............................................................................................................................... 73
4.12. Bibliografie .................................................................................................................................................................. 75
Tema de control nr.1 ............................................................................................................................................................ 75
Unitatea de învățare 5. IMPOZITUL PE PROFIT.................................................................................................................... 76
5.1. Introducere................................................................................................................................................................... 76
5.3. CONTRIBUABILII ŞI SFERA DE CUPRINDERE A IMPOZITULUI ................................................................................ 77
5.4. SCUTIRI DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT ..................................................................................................... 77
7
Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................................................................................... 77
5.5. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT ....................................................................... 78
Test de autoevaluare a cunoştinţelor ................................................................................................................................... 80
5.6. PLATA IMPOZITULUI ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE ........................................................................... 82
5.7. Rezumat ....................................................................................................................................................................... 84
5.9. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 86
Unitatea de învățare 6. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ.
IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR .................................................................................................... 87
6.1. Introducere.................................................................................................................................................................... 87
6.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ ..................................... 88
6.4. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR (IVM)............................................................................... 89
6.5. Rezumat .............................................................................................................................................................. 91
6.7. Bibliografie .................................................................................................................................................................... 92
Unitatea de învățare 7. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN ACTIVITĂȚI DEPENDENTE ȘI
INDEPENDENTE ...................................................................................................................................................................... 93
7.1. Introducere.................................................................................................................................................................... 93
7.3. ELEMENTE COMUNE IMPOZITĂRII VENITURILOR OBŢINUTE DE PERSOANELE FIZICE ...................................... 94
7.4. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE............................................................................................................. 95
7.4.1. Impozitarea veniturilor din activităţi independente în sistem real ........................................................................... 97
7.4.2. Impozitarea veniturilor din practicarea unor meserii pe baza normelor de venit ................................................... 101
7.4.3. Impozitarea la sursă a veniturilor realizate în baza contractelor de activitate sportivă ......................................... 103
7.5. VENITURI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ ............................................................................. 103
7.6. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI DEPENDENTE (SALARII) .............................................................................................. 105
7.6.1. Determinarea impozitului pe venitul din salarii la funcţia de bază ........................................................................ 107
7.6.2. Determinarea impozitului pe venitul din salarii în afara funcţiei de bază .............................................................. 110
7.6.3. Obligaţii fiscale aferente impozitului pe venitul din salarii .................................................................................... 110
7.7. Rezumat ............................................................................................................................................................ 111
7.8. Test de evaluare a cunoştinţelor 7 .............................................................................................................................. 112
7.9. Bibliografie .................................................................................................................................................................. 113
Unitatea de învățare 8. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE CELELALTE TIPURI DE VENITURI OBȚINUTE DE
PERSOANELE FIZICE............................................................................................................................................................ 114
8.1. Introducere................................................................................................................................................................. 114
8.2. Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................................................... 114
8.3. VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR............................................................................................... 115
8.4. VENITURI DIN INVESTIŢII ........................................................................................................................................ 116
8.4.1. Impozitarea veniturilor din dobânzi ...................................................................................................................... 116
8.4.2. Impozitarea veniturilor din dividende ................................................................................................................... 117
8.4.3. Impozitarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare și a aurului financiar .................................................... 118
8.4.4. Impozitarea veniturilor din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice ....................................... 119
8.5. VENITURILE DIN PENSII ........................................................................................................................................... 119
8.6. VENITURILE DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ....................................................... 120
8.7. VENITURI DIN PREMII ŞI DIN JOCURI DE NOROC.................................................................................................. 122
8.8. VENITURI DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONAL ........................... 123
8.9. VENITURI DIN ALTE SURSE ..................................................................................................................................... 123
8.10. Rezumat ................................................................................................................................................................... 124
8.11. Test de evaluare a cunoştinţelor 8............................................................................................................................. 124
8.12. Bibliografie ................................................................................................................................................................ 125
Tema de control nr. 2 ......................................................................................................................................................... 125
Unitatea de învățare 9. IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE ................................................................................................. 126
9.1. Introducere.................................................................................................................................................................. 126
9.2. Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................................................... 126
9.3. IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI .............................................................................................................................. 127
9.4. IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN ................................................................................................................................ 132
9.5. IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT ........................................................................................................ 135
9.6. Rezumat ..................................................................................................................................................................... 138
9.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 9 .............................................................................................................................. 138
9.8. Bibliografie .................................................................................................................................................................. 139
Unitatea de învățare 10. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII.................................................................................... 140
10.1. Introducere................................................................................................................................................................ 140
10.2. Obiectivele unităţii de învăţare .................................................................................................................................. 140
10.3. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE VENITURILOR DIN SALARII ............................................. 141
10.4. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE VENITURILOR DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ȘI DIN
DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ.............................................................................................................. 142
10.5. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE ALTOR VENITURI ............................................................. 144
10.6. Rezumat ................................................................................................................................................................... 145
10.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 10........................................................................................................................... 145
10.8. Bibliografie ................................................................................................................................................................ 145
Tema de control nr. 3 ......................................................................................................................................................... 146
Răspunsuri la testele de autoevaluare ................................................................................................................................. 147
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ................................................................................................................................................ 151
8
Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA
Cuprins
Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA
1.1. Introducere
1.2. Obiective
1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA
1.3.1. Sistemul fiscal
1.3.2. Elementele comune ale impozitelor
1.3.1. Metode de determinare şi de plată a impozitelor
1.4. Rezumat
1.5. Test de evaluare a cunoştinţelor 1
1.6. Bibliografie
1.1. Introducere
Prima unitate de învăţare prezintă conceptele de bază utilizate în domeniul fiscal,
pornind de la noţiunea de fiscalitate şi sistem fiscal şi continuând cu elementele comune
impozitelor şi taxelor.
1.2. Obiective
După parcurgerea acestei unităţi veţi fi capabili:
 să definiţi noţiunea de fiscalitate şi de sistem fiscal
 să enumeraţi componentele sistemului fiscal
 să explicaţi funcţiile sistemului fiscal
 să identificaţi modalităţile de realizare a prelevărilor fiscale
 să explicaţi elementele comune ale impozitelor şi taxelor.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.
1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA

1.3.1. Sistemul fiscal
Din punct de vedere financiar, fiscalitatea reprezintă sistemul de percepere a

impozitelor. Impozitele sunt o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau
averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii
cheltuielilor publice.
Din punct de vedere juridic, fiscalitatea este sistemul de legi referitoare la fisc.
Termenul de fisc se referă la administraţia publică însărcinată cu calculul şi
perceperea impozitelor.
Sistemul fiscal, alături de alte sisteme (monetar, de credit, financiar), urmăreşte
realizarea obiectivelor politico-economice şi sociale ale statului.
Există cel puţin două abordări ale conceptului de sistem fiscal:
- conform primei abordări, sistemul fiscal este totalitatea impozitelor şi taxelor ce
se prelevă într-un stat;
- o altă abordare pune accentul pe elemente definitorii ale sistemului fiscal şi
relaţia dintre elementele ce compun acest sistem.
Conform celei de a doua abordări, sistemul fiscal cuprinde:
- ansamblul de impozite şi taxe pe care statul, prin organele sale specializate, le
percepe în baza unor reglementări legislative de natură fiscală;
- mecanismul fiscal, respectiv totalitatea conceptelor, principiilor, metodelor şi
tehnicilor privind activitatea de dimensionare, aşezare şi percepere a
impozitelor şi taxelor, pentru realizarea funcţiilor sistemului fiscal, în
condiţiile respectării principiilor fiscale;
- reglementările fiscale;
9
- aparatul fiscal care asigură aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal şi buna
funcţionare a mecanismului fiscal;
- relaţiile care apar între componentele de mai sus ca urmare a proiectării,
legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor;
Funcţiile sistemului fiscal se definesc prin prisma obiectivelor la a căror atingere
trebuie să contribuie şi a ansamblului instituţiilor şi reglementărilor fiscale. În literatura
de specialitate sunt enumerate patru funcţii de bază ale sistemului fiscal:
- funcţia de finanţare a cheltuielilor publice
- funcţia stimulativă
- funcţia socială
- funcţia de control
Sistemul fiscal se bazează pe un set de principii ce pot fi grupate astfel:
- principiul universalităţii impunerii: presupune ca toţi subiecţii care deţin sau
realizează acelaşi obiect impozabil să între în sfera de cuprindere a impunerii.
- principiul unităţii impunerii: presupune necesitatea existenţei unor criterii unitare
şi ştiinţifice de percepere a impozitelor şi taxelor.
- principiul echităţii impunerii: presupune ca fiecare subiect să plătească impozite
şi taxe în funcţie de puterea sa contributivă. Pentru aceasta este necesar să existe
cote de impunere diferenţiate (mai mici pentru venituri mai mici şi mai mari pentru
venituri mai mari). De asemenea este necesară stabilirea unui minim neimpozabil. În
practică există adesea derogări de la acest principiu.
- principiul randamentului impunerii: presupune maximizarea randamentului
impozitului pentru un cost dat sau diminuarea costului gestiunii sale pentru un
randament dat. Randamentul impunerii rezultă din compararea sumelor încasate din
impozite cu cele ocazionate de obţinerea lor. Costurile de mobilizare a resurselor
publice trebuie să fie minime, astfel încât sumele încasate să poată fi folosite în mai
mare măsură în susţinerea altor cheltuieli publice.
- principiul simplităţii impunerii: presupune necesitatea unor impozitele uşor de
administrat, uşor de înţeles de către contribuabili, prelevate potrivit unor reguli simple,
clare, care să nu dea naştere unor interpretări arbitrare.
- principiul flexibilităţii impunerii: presupune sensibilitatea bazei de impozitare la
evoluţia activităţii economice. Un impozit este elastic atunci când este capabil să se
adapteze nevoilor bugetare.
- principiul stabilităţii impunerii: subliniază necesitatea stabilităţii impozitelor, ca o
garanţie pentru contribuabili că nu vor fi supuşi unor hotărâri arbitrare în materie,
consolidându-le încrederea în sistemul fiscal. Modificările frecvente în materie fiscală
generează o stare de neîncredere şi incertitudine în rândul contribuabililor,
descurajând investitorii şi conducând adesea la ineficienţa sistemului fiscal.
- principiul legalităţii impunerii: presupune că orice impozit trebuie să aibă mereu
la bază o reglementare legală.
- principiul teritorialităţii: vizează atât întinderea în spaţiu a suveranităţii fiscale a
unui stat, cât şi modul de impozitare.
- principiul neretroactivităţii legii fiscale: este fundamental pentru securitatea
juridică a subiecţilor de drept, însă în plan fiscal el este uneori ignorat. Anualitatea
impozitului şi aplicarea regulii „faptului generator” conduc la retroactivitate de tip pasiv
în materie fiscală.
Prelevările fiscale se realizează prin intermediul impozitelor, taxelor fiscale şi

contribuţiilor.
a) Impozitul poate fi definit ca o prelevare pecuniară în virtutea autorităţii statului
de la particulari, cu titlu definitiv şi fără o contraprestaţie imediată sau directă, pentru
acoperirea cheltuielilor publice şi pentru intervenţia statului în scop economic şi social.
b) Noţiunea de taxă are mai multe sensuri:
- Taxele fiscale - nu se deosebesc de impozite (sunt stabilite prin legi, au caracter
obligatoriu, nu au contraprestaţie directă sau o destinaţie specială)
- Taxele cu caracter fiscal - reprezintă plăţile către bugetul statului efectuate de
persoanele fizice sau juridice în schimbul unor servicii prestate de instituţiile publice
(de exemplu, taxele de timbru)
10
- Taxele, în sens general - reprezintă sume de bani plătite unor instituţii în
schimbul unor servicii prestate sau pentru obţinerea anumitor drepturi
c) Alături de impozite şi taxe cu caracter fiscal, în categoria prelevărilor fiscale se
includ şi contribuţiile. Acestea au caracteristici intermediare între impozite şi taxele
cu caracter fiscal.
Deosebirea dintre contribuţii şi impozite constă în existenţa în cazul primelor a
unei contraprestaţii tangibile cu caracter specific (economic, social, public). Statul
impune atât prestaţia, cât şi plata acesteia, considerând că persoanele obligate să
plătească contribuţia beneficiază de anumite avantaje. Obligativitatea plăţii şi lipsa
unei echivalenţe între costul prestaţiei şi cuantumul contribuţiei reprezintă elementele
comune ale contribuţiilor şi impozitelor.
Asemănarea dintre contribuţii şi taxele cu caracter fiscal constă în existenţa
prestaţiei, iar deosebirea în caracterul obligatoriu al plăţii în cazul contribuţiilor.
Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor este următoarea:

- impozite directe (reale şi personale);
- impozite indirecte.
Impozitele directe se caracterizează prin:
- Se stabilesc nominal, în funcţie de veniturile şi / sau averea deţinută, în curs de
obţinere sau primită de persoane fizice sau juridice şi pe baza cotelor de impozit
prevăzute de lege.
- Se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite.
- În intenţia legiuitorului, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi
persoană, cu toate că acestea uneori nu coincid.
Dacă ţinem cont de criteriile care au stat la baza aşezării impozitelor directe,
atunci acestea pot fi grupate în impozite reale şi impozite personale.
Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (de exemplu
terenuri, clădiri, capitaluri mobiliare, etc.) făcându-se abstracţie de situaţia personală a
subiectului impozabil. Din această cauză ele mai sunt denumite şi impozite obiective
sau pe produs.
Impozitele personale au în vedere capacitatea contributivă individuală, fiind
denumite şi impozite subiective. În această categorie intră impozitele pe venit (pe
salarii, pe dividende, pe profit, etc.) şi impozitul pe venitul acumulat sau dobândit.
Impozitele directe personale au un cuantum şi un termen de plată dinainte
cunoscut de subiecţii impozitelor, fapt pentru care sunt de preferat în locul impozitelor
indirecte, deoarece consumatorii diverselor mărfuri şi servicii nu au posibilitatea să
cunoască când şi mai ales cât vor plăti statului cu titlu de impozite indirecte.
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor
servicii (transport, spectacole, activităţi hoteliere etc.), având o incidenţă indirectă
asupra capacităţii contributive individuale. De altfel chiar prin lege se atribuie calitatea
de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului
acestora.
În categoria impozitelor indirecte intră: taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale,
accizele, taxe de timbru şi de înregistrare.
În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor indirecte în totalul impozitelor
este ridicată. Preferinţa pentru impozitele indirecte se explică prin aceea că necesită o
perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor
(majorare a cotei) printr-un act normativ şi până devin operaţionale; reclamă cheltuieli
modice de aşezare, percepere şi urmărire; sunt mai voalate, fiind cuprinse în preţul de
vânzare al produselor, iar nemulţumirea cumpărătorilor se îndreaptă împotriva
agenţilor economici care practică preţuri majorate, şi nu împotriva statului care a
ordonat sporirea impozitelor ce a dus la scumpirea acestora; cumpărătorul nu ştie cât
din preţul plătit pentru un produs revine agentului economic şi cât ajunge în bugetul
public.
Avantajul impozitelor indirecte este acela că în cazul lor fenomenele de evaziune
fiscală sunt mai rare decât în cazul impozitelor directe.
Dezavantajul îl reprezintă nerespectarea principiului echităţii fiscale. Cotele
utilizate pentru stabilirea impozitelor indirecte nu sunt diferenţiate în funcţie de
11
veniturile sau de situaţia personală a celui care cumpără mărfurile ce fac obiectul
acestor impozite.
Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1.1. Impozitele directe pot fi grupate în:

..................................................................................................
1.2. În categoria impozitelor directe intră:
...........................................................................................
1.3. În categoria impozitelor indirecte intră:
........................................................................................
1.3.2. Elementele comune ale impozitelor
Impozitele au următoarele elemente comune:

1. Faptul generator reprezintă evenimentul juridic sau material care dă naştere
obligaţiei fiscale.
Din categoria evenimentelor juridice care duc la apariţia unor obligaţii fiscale
amintim întocmirea actelor de vânzare, schimb sau donaţie (taxele de timbru), iar din
categoria evenimentelor materiale: realizarea de venituri (impozitul pe venit),
realizarea de profituri (impozitul pe profit), transferul dreptului de proprietate asupra
bunurilor (TVA), trecerea bunurilor peste graniţele ţării (taxa vamală), etc.
2. Obiectul impozabil este elementul concret care stă la baza aşezării
impozitelor. El diferă în funcţie de provenienţa impozitului, natura plătitorului sau
scopul urmărit. Astfel, obiect al impozitului poate fi:
 Veniturile, care pot fi profitul agenţilor economici (impozitul pe profit) şi veniturile
persoanelor fizice (impozitul pe venit);
 Averea (sub formă de capital sau sub formă de bunuri mobile sau imobile), care
este reprezentată de imobile (impozitul pe clădiri), terenuri (impozitul pe clădiri),
mijloace de transport (impozitul pe clădiri) etc.;
 Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea
executată (TVA), produsul importat (taxa vamală), bunul accizabil produs sau importat
(acciza) etc.;
 Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de
timbru (eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbaterea
succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată etc.).
3. Baza de calcul sau materia impozabilă constituie elementul pe care se
fundamentează calcularea impozitului.
Atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau preţul, baza de
calcul şi obiectul impozabil coincid.
Când obiectul impozitului este un bun sau diverse acte sau fapte realizate de stat
pentru care se datorează taxe de timbru, obiectul şi baza de calcul diferă. Exemple:
 impozitul pe clădiri (obiectul este imobilul, iar baza de calcul este valoarea
imobilului);
 impozitul pe teren (obiectul este terenul, iar baza de calcul este valoarea
terenului);
 taxa pe succesiune (obiectul îl reprezintă dezbaterea succesiunii şi actele
întocmite cu acest prilej, iar baza de calcul este valoarea succesiunii).
4. Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică care deţine sau
realizează obiectul impozabil şi care potrivit legii este obligată la plata acestuia.
5. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima
instanţă impozitul (căruia i se adresează). De cele mai multe ori subiectul şi
suportatorul sunt una şi aceeaşi persoană.
În cazul impozitelor indirecte (TVA, accize, taxe vamale), suportatorul impozitului
este o altă persoană decât subiectul. De exemplu, acciza are ca subiect producătorul
sau importatorul de produse accizabile, însă suportator este consumatorul care efectiv
achită acest impozit în momentul procurării produsului respectiv (acciza fiind inclusă în
12
preţ). Astfel, impozitele indirecte plătite de unele persoane sunt transpuse în sarcina
altor persoane (fenomenul repercusiunii impozitelor).
6. Plătitorul impozitului este cel mai adesea şi subiect al impozitului.
Există şi situaţii în care plătitorul este diferit de subiect. Exemple:
 impozitul pe salarii (subiect este salariatul, iar plătitor este angajatorul),
 impozitul pe dividende (subiect este acţionarul sau asociatul, iar plătitor este
societatea pe acţiuni) etc.
7. Cotele de impunere pot fi de două categorii:
- cote specifice, exprimate în unităţi monetare, pe unitatea de bază de calcul,
exprimată în unităţi fizice (metri pătraţi, tone, hectolitri,etc.);
- cote ad-valorem, exprimate în % şi aplicate asupra unei baze de calcul
exprimate în unităţi monetare. În funcţie de caracteristicile cotei faţă de evoluţia bazei
impozabile, aceste cote pot fi: proporţionale, progresive, regresive şi degresive.
Cotele proporţionale presupun existenţa unui procent unic care se aplică asupra
bazei de calcul. Între aceasta şi cuantumul impozitului se păstrează aceeaşi proporţie.
Astfel de cote se aplică în cazul impozitului pe profit, impozitului pe venit, impozitului
pe clădiri, unor taxe de timbru, etc.
Cotele progresive cresc pe măsură ce baza de calcul creşte. În funcţie de ritmul
creşterii cotei în raport cu creşterea bazei impozabile, acestea pot fi: simple (globale)
sau compuse (pe tranşe).
Cotele progresive simple cresc pe măsură ce baza de calcul creşte, într-un ritm
constant pe nivele de venituri. Cotele progresive compuse sunt stabilite pe tranşe de
venituri şi cresc într-un ritm variabil. Pentru fiecare tranşă de venit există o cotă care
se aplică veniturilor din tranşa respectivă, impozitul total fiind egal cu suma impozitelor
parţiale calculate pe fiecare tranşă de venit.
Exemplu
Se consideră următoarele cote progresive:
Venit impozabil (u.m.) Cotă (%)

Pâna la 1.000 10
1.001 – 1.500 15
1.501 – 2.000 20
2.001 – 3.000 25
3.001 – 5.000 30
Peste 5.000 35
Vom determina impozitul datorat pentru un venit de 4.000 u.m., în următoarele
ipoteze:
 Cotele progresive sunt simple: Impozit = 30% x 4.000 = 1.200 u.m.
 Cotele progresive sunt compuse: Impozit = 10% x 1.000 + 15% x (1.500 -1.000) +
20% x(2.000 – 1.500) + 25% x (3.000 – 2.000) + 30% x(4.000 – 3.000) = 825
u.m.
Cotele regresive scad pe măsură ce baza impozabilă creşte. Ele se aplică destul
de rar, în cazul unor taxe de timbru.
Cotele degresive cresc în ritmuri variabile până la o anumită valoare a bazei de
calcul, după care scad constant.
8. Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind
identificarea subiectului şi obiectului impozitului, evaluarea obiectului impozabil,
determinarea impozitului datorat statului.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei la baza impozabilă:
Impozit = cota x baza de calcul
Impozitul astfel calculat poate fi redus în cazul acordării de facilităţi fiscale sau
poate fi majorat în cazul întârzierilor sau constatării unor erori de calcul.
9. Termenul de plată indică data la care sau intervalul de timp în interiorul căruia
subiectul impozitului trebuie să-şi achite obligaţia faţă de bugetul statului. Momentul în
care plata unui venit bugetar devine exigibilă nu coincide întotdeauna cu cel al naşterii
obligaţiei plătitorului faţă de buget. De regulă, obligaţia plătitorului apare în momentul
în care el a intrat în posesia obiectului impozabil, iar stingerea obligaţiei are loc la
termenul de plată. Cel mai adesea, termenul de plată este prevăzut de legile
13
impozitelor, putând fi zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.
10. Facilităţile acordate plătitorilor îmbracă forma scutirilor, reducerilor,
amânărilor, eşalonărilor, bonificaţiilor, etc.
Scutirile se acordă fie din raţiuni economice (de exemplu, pentru stimularea
exporturilor, produsele exportate sunt scutite de TVA şi taxe vamale), fie din raţiuni
sociale (de exemplu, pensiile mai mici de 1000 lei nu se impozitează).
Reducerile pot avea un rol stimulativ sau unul social (de exemplu, reduceri la
impozitul pe profit pentru agenţii economici care folosesc personal cu randament de
muncă scăzut).
Amânările se acordă de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice când un plătitor dovedeşte că nu şi-a achitat impozitul la termen din motive
independente de voinţa lui (de exemplu, calamităţi naturale).
Eşalonările constau în fragmentarea impozitelor în mai multe părţi, urmând ca
fiecare tranşă să fie plătită la un anumit termen. Ele se acordă în situaţii speciale şi pe
baza unor documentaţii (de exemplu, o persoană care a obţinut o succesiune de
valoare foarte mare poate solicita eşalonarea impozitului pe mai multe termene).
Bonificaţiile nu sunt prevăzute în legile impozitelor, dar se pot acorda în scopul
stimulării plăţii anticipate a impozitelor şi taxelor .
11. Drepturile şi obligaţiile plătitorilor
În scopul respectării legislaţiei de către plătitorii veniturilor bugetare şi de
organele de control fiscal, legile fiscale prevăd alături de celelalte elemente tehnice
ale impozitelor şi o serie de drepturi şi obligaţii ale plătitorilor.
Dintre drepturile plătitorilor amintim:
- dreptul de a pretinde aplicarea corectă, echitabilă a reglementărilor legale în
legătură cu aşezarea şi perceperea obligaţiilor fiscale;
- dreptul la compensare (sumele plătite în plus pot fi compensate la cererea
plătitorului cu sumele de plată la termenele următoare);
- dreptul la restituirea impozitelor şi taxelor (sumele plătite în plus care nu pot fi
recuperate prin compensare pot fi restituite la cererea plătitorului);
- dreptul la contestaţie (plătitorii nemulţumiţi de constatările organelor de control
pot cere anularea sumelor plătite; trebuie însă precizat că depunerea unei contestaţii
nu suspendă obligaţia plăţii impozitului).
Obligaţiile plătitorilor de impozite şi taxe sunt generale, prevăzute de Codul de
procedură fiscală, şi specifice, prevăzute de legile care reglementează fiecare impozit
sau taxă.
Obligaţiile generale de natură fiscală sunt:
- obligaţia de a se înregistra la organele fiscale ca plătitori de impozite şi taxe la
începerea activităţii şi de a solicita organului fiscal scoaterea din evidenţă în caz de
încetare a activităţii;
- obligaţia de a declara corect bunurile şi veniturile impozabile sau impozitele şi
taxele datorate;
- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale
impozitele şi taxele;
- obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele şi taxele datorate;
- obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitelor şi
taxelor;
obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de
plată la termenele legale impozitele care se realizează prin stopaj la sursă.
Să ne reamintim...
Impozitele au următoarele elemente comune:
- Faptul generator
- Obiectul impozabil
- Baza de calcul sau materia impozabilă
- Subiectul impozitului
- Suportatorul (destinatarul) impozitului
- Plătitorul impozitului
- Cotele de impunere
14
- Asieta (modul de aşezare) impozitului
- Termenul de plată
- Facilităţile acordate plătitorilor
- Drepturile şi obligaţiile plătitorilor
1.3.1. Metode de determinare şi de plată a impozitelor
Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţii succesive

constând în:
A. stabilirea obiectului impozabil
B. determinarea cuantumului impozitului
C. urmărirea şi perceperea impozitului.
A. Stabilirea obiectului impozabil presupune constatarea şi evaluarea materiei

impozabile.
Constatarea existenţei materiei impozabile se efectuează de către serviciul
fiscal.
Evaluarea materiei impozabile se realizează cu ajutorul unor metode ce trebuie
să fie compatibile cu principiile ce stau la baza determinării materiei impozabile, cu
tehnicile de impunere şi cu sistemul contabil. Aceste metode se clasifică astfel:
1. Evaluare directă (pe bază de declaraţii)
1.1. evaluare pe baza declaraţiilor fiscale ale contribuabililor
 se bazează pe onestitatea contribuabililor, dar şi pe dreptul de control al
organelor fiscale.
 se aplică în prezent în cazul TVA, impozitului pe profit, impozitului pe
anumite venituri ale persoanelor fizice, etc.
1.2. evaluare pe baza declaraţiilor terţilor; terţii sunt persoane care cunosc exact
situaţia contribuabililor sau a veniturilor obţinute de aceştia:
- agenţii economici pentru salariile plătite angajaţilor,
- chiriaşii pentru veniturile din chirii ale proprietarilor,
- debitorii pentru sumele plătite creditorilor,
- brokerii şi dealerii pentru veniturile din tranzacţiile mobiliare, etc.
2. Evaluare indirectă (prin prezumţie)
2.1. evaluare pe baza semnelor exterioare
 valoarea impozabilă se stabileşte prin intermediul unor indici consideraţi ca
reprezentând semne exterioare ale acestei valori.
 se mai întâlneşte rar, pentru stabilirea unor impozite locale.
2.2. evaluare forfetară; metoda se aplică atunci când stabilirea venitului este
dificilă şi când există un număr mare de mici subiecţi economici care nu sunt obligaţi
să ţină o evidenţă contabilă sau au obligaţia organizării unei evidenţe contabile
sumare.
2.3. evaluare administrativă (corectivă)
 cuprinde ansamblul procedurilor de care administraţia dispune pentru
stabilirea corectă a valorii impozabile şi a impozitului.
 metoda este folosită în lipsa declaraţiilor fiscale în cadrul termenelor legale
şi în cazul incorectitudinii declaraţiilor fiscale, indiferent că este cu sau fără
intenţia persoanelor implicate.
Evaluarea pe baza declaraţiilor fiscale a câştigat tot mai mult teren în faţa
celorlalte metode de evaluare ca urmare a apariţiei şi dezvoltării sistemului contabil, a
existenţei unui aparat de control bine structurat şi a educaţiei fiscale şi civice a
populaţiei.
B. Stabilirea cuantumului impozitului datorat de subiectul impozabil se
realizează prin aplicarea cotei impozitului la valoarea materiei impozabile, care rezultă
din documentele impunerii.
Aceste documente îmbracă forme specifice fiecărei categorii de impozit, variind în
funcţie de felurile impunerii şi de metodele practicate, precum şi de categoria
plătitorilor:
 Declaraţia de impunere
 Procesul verbal de plată
15
 Înştiinţarea de plată
 Procesul verbal al organelor de control
 Declaraţia privind obligaţia de plată la bugetul statului.
Documentele impunerii se întocmesc şi se depun de către contribuabil la organul
fiscal competent în momente diferite faţă de perioada impunerii, adică anterior,
concomitent sau ulterior perioadei respective.
Prin fiscalitate se constată, concomitent:
- obligaţia fiscală pentru contribuabil
- creanţa fiscală a statului asupra acestuia.
C. Urmărirea şi perceperea impozitelor
Activitatea de urmărire a impozitelor şi taxelor se desfăşoară de către aparatul
fiscal sau după caz, de către serviciile de specialitate ale autorităţii administraţiei
publice locale şi are în vedere depistarea contribuabililor plătitori, supravegherea şi
îndrumarea permanentă a acestora în scopul achitării integrale şi la termen a
obligaţiilor ce le revin faţă de bugetul de stat, precum şi organizarea evidenţei
debitelor, în cazurile prevăzute de lege.
Finalizarea impozitării se realizează prin operaţia de strângere (percepere) a
impozitelor.
Ansamblul operaţiilor prin care se realizează încasarea sumelor datorate de
contribuabili şi înregistrarea lor în conturile bugetare deschise la trezoreria publică
constituie activitatea de încasare a creanţelor fiscale. Aceasta se realizează prin:
a) procedee curente:
 procedeul direct de încasare: determinarea impozitelor şi taxelor şi vărsarea
sumelor datorate la buget se realizează de către contribuabili, care poartă
întreaga răspundere pentru exactitatea acestor operaţiuni.
 procedeul stopajului la sursă: presupune obligaţia plătitorului de venit (care
diferă de subiectul impozitului) de a calcula, reţine şi vărsa la termen impozitul
către buget. Suma datorată cu titlu de impozit se reţine deci la sursă de la
beneficiarul venitului şi este achitată de către persoana fizică sau juridică de
la care se obţine acest venit.
 impunerea şi debitarea: presupune că organul fiscal înscrie în registrul de rol
sau în evidenţa informatizată debitele respective şi asigură perceperea
acestora prin înştiinţări de plată sau chiar prin încasarea directă de către
agenţii fiscali.
 aplicarea şi anularea de timbre fiscale: constituie o procedură anticipată şi
indirectă de încasare. Procedeul se aplică în cazul taxelor de timbru, pentru
acte şi acţiuni judecătoreşti (de exemplu, litigii), notariale (de exemplu,
legalizări, succesiuni), administrative şi consulare.
b) procedee execuţionale
 Decontarea bancară executorie. Constă în virarea sumei de bani
reprezentând creanţe fiscale restante din contul bancar al contribuabilului în
contul de venituri al bugetului.
 Sechestrul asupra bunurilor imobiliare sau mobiliare. Nu pot face obiectul
executării silite locuinţa debitorului şi a familiei sale, împreună cu terenul şi
anexele aferente, şi nici bunurile mobiliare indispensabile vieţii sau muncii
debitorului.
 Poprirea. Este procedeul prin care sunt indisponibilizate drepturi băneşti pe
care debitorul la are de primit de la o altă persoană, numită terţ poprit. Aceste
drepturi băneşti pot fi: salarii, pensii, drepturi de autor, chirii, venituri din
vânzări de bunuri, etc.
c) procedee speciale
 Compensarea. Constituie stingerea unei obligaţii fiscale a unui contribuabil pe
seama unor sume plătite în plus sau de rambursat de la buget (de exemplu
TVA).
 Scăderea debitului. Se aplică în următoarele două cazuri:
- insolvabilitatea debitorului
- dispariţia debitorului
 Prescripţia. Este o procedură de stingere a obligaţiei fiscale ca urmare a
16
constatării imposibilităţii încasării acesteia într-o anumită perioadă de timp
scursă de la constituirea titlului de creanţă fiscală.
 Anularea. Constituie un alt procedeu specific de stingere a obligaţiei fiscale,
care se poate realiza prin acte juridice cu caracter general sau prin acte
juridice individuale.
1.4. Impozitele au următoarele elemente comune:

……………………………....................................
1.5. Asieta impozitului reprezintă:
……………………………..……………………..................................
1.4. Rezumat
Sistemul fiscal cuprinde:
- ansamblul de impozite şi taxe pe care statul, prin organele sale specializate,
le percepe în baza unor reglementări legislative de natură fiscală
- mecanismul fiscal, respectiv totalitatea conceptelor, principiilor, metodelor şi
tehnicilor privind activitatea de dimensionare, aşezare şi percepere a impozitelor şi
taxelor, pentru realizarea funcţiilor sistemului fiscal, în condiţiile respectării
principiilor fiscale
- reglementările fiscale
- aparatul fiscal care asigură aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal şi
buna funcţionare a mecanismului fiscal
- relaţiile care apar între componentele de mai sus ca urmare a proiectării,
legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor
Funcţiile sistemului fiscal sunt:
- funcţia de finanţare a cheltuielilor publice
- funcţia stimulativă
- funcţia socială
- funcţia de control
Sistemul fiscal se bazează pe un set de principii ce pot fi grupate astfel:
- principiul universalităţii
- principiul unităţii
- principiul echităţii
- principiul randamentului impunerii
- principiul simplităţii
- principiul flexibilităţii
- principiul stabilităţii
- principiul legalităţii
- principiul teritorialităţii
- principiul neretroactivităţii legii fiscale
Prelevările fiscale se realizează prin intermediul impozitelor, taxelor fiscale şi
contribuţiilor.
Evaluarea materiei impozabile se realizează cu ajutorul unor metode ce se
clasifică astfel:
1. Evaluare directă (pe bază de declaraţii)
1.1. evaluare pe baza declaraţiilor fiscale ale contribuabililor
1.2. evaluare pe baza declaraţiilor terţilor; terţii sunt persoane care cunosc
exact situaţia contribuabililor sau a veniturilor obţinute de aceştia
2. Evaluare indirectă (prin prezumţie)
2.1. evaluare pe baza semnelor exterioare
2.2. evaluare forfetară; metoda se aplică atunci când stabilirea venitului este
dificilă şi când există un număr mare de mici subiecţi economici care nu sunt
obligaţi să ţină o evidenţă contabilă sau au obligaţia organizării unei evidenţe
contabile sumare.
2.3. evaluare administrativă (corectivă)
17
1.5.1. Procedeele curente de încasare a impozitelor cuprind:

1. impunerea şi debitarea
2. procedeul direct de încasare
3. procedeul stopajului la sursă
4. poprirea
5. aplicarea şi anularea de timbre fiscale
6. decontarea bancară executorie
7. sechestrul asupra bunurilor imobiliare sau mobiliare
Variante de răspuns:
a) 1,2,3,4,5,6,7
b) 2,3,4
c) 1,2,3,5
d) 4,6,7
1.5.2. Procedeele execuţionale de încasare a impozitelor cuprind:

1. impunerea şi debitarea
2. procedeul direct de încasare
3. procedeul stopajului la sursă
4. poprirea
5. aplicarea şi anularea de timbre fiscale
6. decontarea bancară executorie
7. sechestrul asupra bunurilor imobiliare sau mobiliare
a) 1,2,3,4,5,6,7
b) 2,3,4
c) 1,2,3,5
d) 4,6,7
1.5.3. Sistemul fiscal se bazează pe următoarele principii:

1. principiul universalităţii
2. principiul unităţii
3. principiul echităţii
4. principiul prudenţei
5. principiul teritorialităţii
6. principiul neretroactivităţii legii fiscale
a) 1,2,3,4,5,6
b) 1,2,3
c) 1,2,3,5,6
d) 3,4,5,6
1.5.4. Plătitorul impozitului diferă de subiectul impozitului în cazul următorului impozit:

a) impozitul pe salarii
b) impozitul pe profit
c) impozitul pe teren
d) impozitul pe clădiri
1.5.5. Obiectul impozitului şi baza de calcul a impozitului diferă în cazul următorului

impozit:
a) impozitul pe salarii
b) impozitul pe profit
c) impozitul pe teren
d) TVA
18
1.6. Bibliografie
M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea
Studenţească, 2009, p. 5 – 24.
L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, „Fiscalitate. De la lege la
practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013, p. 1 – 12.
N. Vintilă, M. O. Filipescu, P. Lazăr, „Fiscalitate aplicată şi elemente de management
fiscal”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 1 - 48.
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale cu modificările
ulterioare
H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal (M.O. Partea I nr. 22 / 13.01.2016), cu modificările ulterioare
19
Unitatea de învățare 2. TAXELE VAMALE
Cuprins
Unitatea de învățare 2. TAXELE VAMALE
2.1. Introducere
2.2. Obiectivele unităţii de învăţare
2.3. DEFINIŢII ŞI PROCEDURI DE APLICARE A REGLEMENTĂRILOR VAMALE
2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE
2.4.1. Punerea în liberă circulaţie (importul)
2.4.2. Exportul
2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice
2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC
2.5.1. Tranzitul mărfurilor
2.5.2. Antrepozitul vamal
2.5.3. Perfecţionarea activă
2.5.4. Transformarea sub control vamal
2.5.5. Admiterea temporară
2.5.6. Perfecţionarea pasivă
2.6. Rezumat
2.8. Bibliografie
2.1. Introducere
Unitatea de învățare 2 descrie modul de calcul şi de plată în cazul taxelor vamale,
precum și regimurile vamale definitive şi suspensive în care pot fi plasate mărfurile care
trec graniţele teritoriului comunitar.

 să definiţi noţiunile de: taxă vamală, valoare în vamă, statut vamal,
datorie vamală, drepturi de import, regim vamal
 să enumeraţi tipurile de regimuri vamale
 să descrieţi condiţiile de taxare aferente fiecărui regim vamal
 să calculaţi taxele vamale în cazul fiecărui regim vamal
Cadru legal:  Codul Vamal al României (legea nr. 86/2006, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 350/ 19 aprilie 2006), cu modificările şi completările ulterioare;
 Codul Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului din 12
octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar), cu modificările şi
completările ulterioare;
 Regulamentul Vamal Comunitar (Regulamentul CEE nr. 2454/93 a Comisiei
din 2 iulie 1993 privind dispoziţiile de aplicare a reglementarii CEE nr. 2913/92
al Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar), cu modificările şi
completările ulterioare;
 Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful şi
nomenclatura statistică;
 Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987).
20
2.3. DEFINIŢII ŞI PROCEDURI DE APLICARE A REGLEMENTĂRILOR VAMALE
Definiţii de bază:
a) taxe vamale - impozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor
atunci când acestea trec graniţele vamale ale ţării, în vederea importului, exportului
sau tranzitului;
b) autoritate vamală - autoritate investită pentru aplicarea reglementărilor vamale
(în România, Autoritatea Naţională a Vămilor, care se organizează şi funcţionează în
subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală);
c) birou vamal – orice birou în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte,
formalităţile prevăzute de reglementările vamale; poate fi: birou de control, de plasare
şi de încheiere
d) statut vamal – statutul mărfurilor ca mărfuri comunitare sau necomunitare;
e) datorie vamală – obligaţia unei persoane de a plăti drepturile de import sau de
export;
f) drepturi de import/export – taxe vamale şi impuneri la import/export introduse
prin politica agricolă comună (PAC);
g) Tariful Vamal Integrat Comunitar (TARIC) - bază de date care cuprinde:
- nomenclatura combinată a mărfurilor,
- taxe vamale şi impuneri introduse prin PAC,
- suspendări de taxe vamale;
- contingente tarifare;
- regimul tarifar preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare
preferenţiale);
- sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de
dezvoltare;
- taxe antidumping sau de compensaţie (antisubvenţie);
- prohibiţii la import şi la export; restricţii la import şi la export;
- coduri adiţionale;
- restituţii la export;
- referiri cu privire la reglementările comunitare care au introdus o măsură
tarifară / netarifară;
- alte măsuri tarifare şi netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.
h) destinaţia vamală a mărfurilor:
- plasarea mărfurilor sub un regim vamal,
- introducerea lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber,
- reexportul acestora în afara teritoriului vamal al UE,
- distrugerea lor,
- abandonul în favoarea statului;
i) documentul administrativ unic (declaraţia vamală) - modelul oficial de
declaraţie vamală a mărfurilor întocmită în scris, în scopul plasării mărfurilor sub un
anumit regim vamal sau al reexportării acestora. Se compune de obicei din 8
exemplare consecutive, de la 1 la 8, din care: pentru export exemplarele 1, 2, 3,
pentru tranzit exemplarele 4, 5, iar pentru import exemplarele 6, 7, 8.
j) liber de vamă - actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului
declaraţiei vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care
acestea au fost plasate;
k) vămuire - ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de la
prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la
acordarea liberului de vamă;
l) operatorul economic - persoana care, în cadrul activităţilor sale profesionale,
exercită activităţi reglementate de legislaţia vamală.
m) operatorul economic autorizat (AEO) - Începând cu data de 1 ianuarie 2008,
Statele Membre pot acorda la cerere, statutul de operator economic autorizat oricărui
21
operator economic stabilit în Comunitate şi care îndeplineşte anumite criterii
determinate la nivel comunitar privind sistemele de control, solvabilitatea financiară şi
antecedentele operatorului economic.
n) regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de
vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii.
Regimurile vamale se pot grupa astfel:
Regimurile vamale Regimurile vamale Regimurile vamale

definitive suspensive economice
punerea în liberă
antrepozitul vamal antrepozitul vamal
circulaţie
perfecţionarea activă a
perfecţionarea activă a
exportul mărfurilor (doar cea cu
mărfurilor
suspendare)
transformarea sub
introducerea/scoaterea transformarea sub control
control vamal a
din ţară de bunuri vamal a mărfurilor
mărfurilor
aparţinând
admiterea temporară a admiterea temporară a
călătorilor/altor
mărfurilor mărfurilor
persoane fizice,
perfecţionarea pasivă a
necomercianţi tranzitul mărfurilor
mărfurilor
2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE

2.4.1. Punerea în liberă circulaţie (importul)
Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de

mărfuri româneşti.
Pentru punerea în liberă circulaţie, declaraţia vamală trebuie să fie însoţită de
următoarele documente:
• factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor;
• declaraţia cu elementele necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor
declarate (declaraţie pentru valoarea în vamă);
• documentele necesare pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor
măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;
• documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal
precedent;
• alte documente.
Pe baza acestor documente autoritatea vamală realizează procedura de vămuire
şi de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurile de
politică comercială.
Taxele vamale de import se determină pe baza cotelor (procentuale sau mixte)

din TARIC, care se aplică valorii în vamă a mărfurilor importate, exprimată în lei.
Potrivit art. VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), valoarea în
vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de preţul de tranzacţie, adică preţul
efectiv plătit sau de plătit pentru marfă. În măsura în care nu sunt incluse în preţul
extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se cuprind şi:
 comisioane şi cheltuieli de brokeraj
 costul containerelor şi ambalajelor
 redevenţe şi drepturi de licenţă pe care cumpărătorul trebuie să le
plătească vânzătorului
 valoarea oricărei părţi din profitul oricărei vânzări sau utilizări ulterioare a
mărfurilor importate, care îi revine vânzătorului
 cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera UE
 cheltuielile de încărcare-descărcare şi de manipulare (conexe transportului)
ale mărfurilor de import, aferente parcursului extern
22
 costul asigurării pe parcursul extern.
Nu se includ în valoarea în vamă, cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul
de tranzacţie, următoarele:
 cheltuielile de transport ale mărfurilor importate după sosirea lor la locul de
intrare pe teritoriul vamal comunitar
 cheltuielile de construcţie, montare, asamblare, întreţinere şi asistenţă
tehnică, întreprinse după importarea mărfurilor
 valoarea dobânzilor aferente acordurilor de finanţare încheiate de
cumpărător
 comisioane de cumpărare
Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator (sau de
către reprezentantul său).
Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb înregistrat şi
publicat de Banca Naţională a României în penultima zi de miercuri a lunii. Acest curs
se utilizează pentru întreaga lună calendaristică următoare cu excepţia cazului în care
acesta înregistrează diferenţe pozitive de 5% sau mai mult faţă de valoarea iniţială.
Noul curs se utilizează începând din ziua de miercuri următoare, pentru întreaga
perioadă rămasă din luna calendaristică.
Exemplu
Un agent economic din România importă din SUA o cantitate de 1.000 kg de carne
de vită refrigerată, la preţul unitar de 2 USD/kg. Separat de acest preţ, factura mai
cuprinde cheltuieli de transport pe parcursul extern de 2.000 USD şi cheltuieli de
asigurare pe parcursul extern de 200 USD. Taxa vamală este în procent de 12,8% +
303,4 euro/100 kg, iar cursurile de schimb utilizate pentru determinarea valorii în vamă
sunt: 1 USD = 3 LEI şi 1 euro = 4 LEI.
Să se determine taxa vamală.
Rezolvare:
Pentru determinarea valorii taxei vamale datorate de importator, se calculează mai
întâi valoarea în vamă:
VV = (cantitate x preţ unitar + cheltuieli de transport + cheltuieli de asigurare) x
cursul de schimb =
= (2 USD/kg x 1.000kg + 2000 USD + 200 USD) x 3 LEI/USD =
= 4.200 USD x 3 LEI/USD = 12.600 LEI.
TV ad-valorem = VV x cota de impunere = 12.600. LEI x 12,8% = 1.613 LEI
TV specifică = 303,4 euro/100 kg x 1000 kg x 4 = 12.136 LEI
TV totală = 13.749 LEI
Un agent economic din România importă din SUA cereale pe bază de porumb în
cantitate de 4000 kg la prețul unitar de 3 USD/kg.
Separat de acest preț, factura mai cuprinde cheltuieli de transpot pe parcursul
extern de 3200 USD și cheltuieli de asigurare pe parcursul extern de 320 USD.
Taxa vamală este în procent de 3,8% + 20 €/100 kg, iar cursurile de schimb
utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt de 1 USD = 4 lei si 1€ = 4,5 lei.
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

a) produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea
teritorială a unei terţe ţări de navele înmatriculate în România şi care navighează sub
pavilion românesc;
b) bunurile obţinute din produsele prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce
îndeplineşte condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion
românesc;
c) mărfurile provenite din import care se vând în valută prin magazinele autorizate,
potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim „duty-free” (situate în punctele de
control pentru trecerea frontierei de stat - aeriană, navală şi terestră) precum şi prin
magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a
personalului acestora.
23
2.4.2. Exportul
Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe

teritoriul României. Exportul presupune aplicarea formalităţilor de ieşire, inclusiv a
măsurilor de politică comercială, şi a drepturilor de export.
Exportatorul de mărfuri este obligat să depună o declaraţie vamală de export la
biroul vamal în raza căruia îşi are sediul.
La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să
părăsească teritoriul României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul
înregistrării declaraţiei vamale de export.
2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice
Bunurile conţinute în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă
sunt admise fără plata taxelor vamale cu condiţia ca importul să fie de natură
ocazională, iar bunurile să fie exclusiv de uz personal al călătorilor sau familiilor
acestora, sau destinate pentru cadouri.
De exemplu, sunt permise a fi importate în regim de scutire de taxe vamale
următoarele bunuri:
a) obiecte de uz personal necesare în mod rezonabil pentru călătorie (de ex:
îmbrăcăminte şi încălţăminte, articole de toaletă, bijuterii personale, aparate
fotografice şi aparate cinematografice de luat vederi, însoţite de o cantitate rezonabilă
de pelicule şi de accesorii camere video, aparate portative de înregistrare video,
însoţite de o cantitate rezonabilă de benzi, instrumente muzicale portabile, aparate
receptoare de radio portative, aparate receptoare de televiziune portative, calculatoare
personale portative);
b) bunuri de uz gospodăresc reprezentând efectele personale, lenjerie de pat,
mobilier şi echipament destinat uzului personal al persoanelor respective sau
satisfacerii necesităţilor lor gospodăreşti;
c) mărfuri pentru scopuri sportive (de ex: schiuri şi beţe, patine, sănii,
îmbrăcăminte, încălţăminte şi mănuşi de sport, mingi de orice fel, rachete, crose,
plase, bastoane şi altele similare);
d) produse din tutun:
- 200de ţigarete sau
- 100 de cigarillos (trabucuri cu o greutate maximă de 3 grame fiecare), sau
- 50 de trabucuri, sau
- 250 grame de tutun de fumat, sau
- combinaţie proporţională a acestor produse diferite;
e) alcool şi băuturi alcoolice:
- băuturi distilate şi băuturi spirtoase, cu o tărie alcoolică mai mare de 22 %; alcool
etilic nedenaturat de 80 % şi mai mult: 1 litru sau
- băuturi distilate şi băuturi spirtoase, aperitive pe bază de vin sau alcool, tafia,
saké sau băuturi similare cu o tărie alcoolică de 22 % sau mai puţin, vinuri spumante,
vinuri licoroase: 2 litri sau o combinaţie proporţională a acestor produse diferite şi
- vinuri uşoare: 2 litri;
f) parfumuri 50 ml şi apă de toaletă: 250 ml;
g) medicamente: cantitate corespunzătoare nevoilor personale ale călătorilor;
h) bunuri diverse în limita unei valori globale de 175 EURO pentru fiecare călător.
Dacă aceste limite sunt depăşite, călătorii pot importa bunuri aflate în bagajele
personale cu plata taxelor vamale, a taxei pe valoarea adăugată(24%) şi a accizelor,
după caz.
Taxele vamale aplicabile la importul de bunuri sunt cele cuprinse în TARIC.
Valoarea în vamă la care se aplică taxele vamale este preţul efectiv plătit pentru
achiziţionarea bunurilor, care rezultă din preţurile înscrise în facturi sau alte
documente fiscale echivalente.
24
În situaţiile în care preţul efectiv plătit nu poate fi luat în considerare, valoarea în
vamă este cea stabilită în lista de valori în vamă aprobată prin Ordinul Ministrului
Finanţelor Publice nr. 1076/2006 pentru aprobarea valorilor în vamă.
Să ne reamintim...
Regimurile vamale definitive sunt:
 punerea în liberă circulaţie
 exportul
 introducerea/scoaterea din ţară de bunuri aparţinând călătorilor/altor persoane fizice,
necomercianţi
Taxa vamală = cota x valoarea în vamă a mărfurilor, exprimată în lei.
2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC
Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au

drept efect suspendarea plăţii taxelor vamale.
Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operaţiunii
comerciale. Autoritatea vamală aprobă cererea numai în cazul în care poate asigura
supravegherea şi controlul regimului vamal suspensiv.
Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei
autorizaţii prin care se fixează condiţiile de derulare a regimului.
Odată cu declaraţia vamală pentru mărfurile supuse unui regim vamal suspensiv,
titularul operaţiunii poate fi obligat să depună la biroul vamal o garanţie care să
asigure plata taxelor vamale şi a altor drepturi, dacă acestea se datorează.
Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau,
după caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute primesc, în mod legal, o
altă destinaţie vamală sau un alt regim vamal.
Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în aceste condiţii, taxele vamale şi
alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza
unui act constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal. Taxele
vamale şi alte drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare
în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale pentru acordarea regimului vamal
suspensiv.
2.5.1. Tranzitul mărfurilor
1. Tranzitul comunitar intern permite circulaţia mărfurilor comunitare dintr-un

punct într-altul pe teritoriul vamal al Comunităţii fără vreo modificare a statutului lor
vamal, atunci când cel puţin într-unul din puncte (de plecare sau de sosire a mărfurilor)
nu se aplică dispoziţiile Directivei 77/388/CEE referitoare la TVA.
2. Tranzitul comunitar extern permite circulaţia dintr-un punct într-altul pe
teritoriul vamal al Comunităţii:
- a mărfurilor necomunitare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de
import şi altor taxe sau măsuri de politică comercială;
- a mărfurilor comunitare, în anumite cazuri, pentru a evita ca produsele care fac
obiectul sau beneficiază de măsuri de export să poată fi sustrase acestor măsuri sau
să beneficieze nejustificat de acestea.
Titularul de tranzit comunitar extern este transportatorul mărfurilor. Acesta este
obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declaraţie
vamală de tranzit, care trebuie însoţită de specificaţii, facturi sau de alte documente
din care să rezulte valoarea mărfurilor tranzitate.
Biroul vamal de plecare acordă regimul de tranzit comunitar extern dacă datele
înscrise în declaraţia vamală de tranzit corespund cu cele din documentele de
transport şi din celelalte documente.
Mărfurile nevămuite la intrarea în UE pot fi transportate în tranzit comunitar extern
pe teritoriul UE, sub supraveghere vamală, cu garantarea taxelor vamale.
25
Regimul de tranzit comunitar extern se încheie atunci când mărfurile şi
documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie. Biroul
vamal de destinaţie înregistrează mijlocul de transport şi mărfurile prezentate şi
confirmă biroului vamal de plecare primirea mărfurilor.
Declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale
şi a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul
vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.
3. România utilizează şi tranzitul comun, în calitate de parte contractantă a
Convenţiei de tranzit comun, la care a aderat prin OUG nr.150/2006, aprobată prin
Legea nr.22/2006. La această dată părţile contractante ale acestei Convenţii sunt:
Uniunea Europeană şi ţările AELS (Elveţia, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein).
2.5.2. Antrepozitul vamal
Antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul
acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate.
În antrepozitul vamal se permite intrarea:
- mărfurilor necomunitare, înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a
datoriei vamale sau unor măsuri de politică comercială,
- mărfurilor comunitare vămuite, care sunt depozitate până la expedierea lor în
afara teritoriului comunitar.
Titularul (deţinătorul) de antrepozit vamal este administrator sau gestionar al
acestuia, iar antrepozitarul este titularul declaraţiei vamale prin care mărfurile sunt
plasate în regimul de antrepozit vamal.
Tipuri de antrepozite:
 Antrepozitul public poate fi utilizat de orice persoană pentru antrepozitarea de
mărfuri. Antrepozitarii utilizează amplasamentele puse la dispoziţie de deţinătorii de
antrepozit. Deţinătorul de antrepozit poate fi o companie sau o întreprindere privată
cum ar fi un comisionar în vamă sau o autoritate publică cum ar fi o cameră de comerţ.
Există trei categorii de antrepozit public:
- tip A, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea deţinătorului
antrepozitului;
- tip B, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea fiecărui
antrepozitar;
- tip F, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea autorităţii vamale.
 Antrepozitul privat este rezervat antrepozitării de mărfuri de un anumit
operator, deţinător de antrepozit. Acesta este în acelaşi timp deţinător de antrepozit şi
antrepozitar de mărfuri, fără a fi neapărat proprietarul mărfurilor. Deţinătorul de
antrepozit poate depozita mărfurile necesare activităţii sale, aparţinând fie furnizorilor
săi, fie clienţilor săi.
Antrepozitul privat poate fi de trei tipuri:
- tip D, în cazul căruia punerea în liberă circulaţie a mărfurilor antrepozitate se
realizează prin procedură simplificată de vămuire, pe baza valorii în vamă
luate în considerare la momentul plasării sub regimul de antrepozitare;
- tip E, în care se aplică regimul de antrepozitare chiar dacă mărfurile nu
necesită depozitate într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;
- tip C, antrepozit privat care nu face parte din categoriile D sau E.
Aprobarea de funcţionare a unui antrepozit vamal se acordă în baza unei cereri
scrise, depusă la biroul vamal în a cărui rază teritorială se află depozitul, conţinând
elementele necesare pentru justificarea antrepozitării. În aprobare se stabilesc
condiţiile de funcţionare a antrepozitului vamal şi termenul în cadrul căruia titularul de
antrepozit este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal. Autoritatea vamală
poate cere deţinătorului de antrepozit să constituie o garanţie care să asigure plata
drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit.
Autoritatea vamală poate admite, în cadrul termenului de antrepozitare, depunerea
unei declaraţii vamale privind o nouă destinaţie vamală pentru mărfurile antrepozitate.
Dacă până la expirarea termenului de antrepozitare vamală mărfurile nu au primit
o altă destinaţie vamală, autoritatea vamală, din oficiu, încheie regimul vamal de
26
antrepozit şi încasează taxele vamale şi drepturile de import, pe baza unui act
constatator.
2.1. Antrepozitul public poate fi utilizat de:

…………………………………………............................................................................
…………………………………………………………………………………………...........
2.2. Antrepozitul public poate fi de următoarele trei categorii:
……………………………………………………………………………………..................
.....................................................................................................................................
2.3. Antrepozitul privat poate fi utilizat de:
. …………………………………………..............................................................
…………………………………………………………………………………………...........
2.4. Antrepozitul privat poate fi de următoarele trei tipuri:
……………………………………………………………………………………….............
...............................................................................................................
2.5.3. Perfecţionarea activă
Regimul de perfecţionare activă poate avea două forme distincte:

• Perfecţionarea activă cu suspendare: în acest caz, mărfurile necomunitare sunt
importate cu suspendarea drepturilor de import. Prin urmare, sunt suspendate atât
taxele vamale, accizele, TVA, alte taxe, cât şi măsurile de politică comercială
prevăzute prin reglementările comunitare pentru mărfurile necomunitare cum ar fi
licenţe, documente de supraveghere etc.
• Perfecţionarea activă cu rambursare (PA/R): în acest caz, mărfurile sunt puse în
liberă circulaţie în Comunitate, drepturile vamale sunt plătite şi apoi rambursate dacă
produsul finit (sau bunul reparat) este reexportat.
Cererea de autorizare a perfecţionării active trebuie depusă la direcţia regională
sau biroul vamal în a căror rază au loc operaţiunile de perfecţionare (in totalitate sau
parţial) sau la care sunt ţinute evidenţele de urmărire a regimului. În autorizaţia de
perfecţionare activă este specificată perioada în care produsele compensatoare
trebuie să fie exportate sau reexportate sau să li se atribuie o altă destinaţie vamală.
Această perioadă trebuie să ţină seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de
perfecţionare şi de înstrăinare a produselor compensatoare.
În regimul de perfecţionare activă se pot efectua următoarele operaţiuni:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte
mărfuri;
b) transformarea mărfurilor;
c) repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţială;
d) utilizarea unor mărfuri, care, deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare,
permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parţial
în timpul folosirii lor.
Excepţie: Nu se pot plasa sub regimul de perfecţionare activă, chiar dacă este
posibilă utilizarea lor la obţinerea produselor compensatoare:
- combustibilii, sursele de energie, altele decât cele necesare testării produselor
compensatoare sau pentru detectarea defectelor mărfurilor de import care necesită
reparaţii;
- lubrifianţii, alţii decât cei necesari la operaţiunile de calibrare, ajustare sau
scoatere din tipar ori matriţă a produselor compensatoare;
- utilajele şi uneltele.
Produsele compensatoare sunt rezultatul obţinut în urma procesului de
perfecţionare.
Mărfurile echivalente sunt mărfurile comunitare utilizate în locul mărfurilor de
27
import pentru fabricarea produselor compensatoare.
Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse
compensatoare obţinute în urma procesului de perfecţionare activă a unor cantităţi
determinate de mărfuri importate.
Autorităţile vamale stabilesc fie rata de randament a operaţiunii, pe baza
împrejurărilor reale în care se derulează sau urmează să se deruleze operaţiunea de
perfecţionare, fie metoda determinării acestei rate: metoda cheii cantitative sau
metoda cheii valorice.
Dacă în urma verificării rezultă că rata de randament luată în calcul la
determinarea cantităţii de produse compensatoare este mai mică decât rata de
randament considerată normală (efectul fiind diminuarea cantităţii produselor supuse
taxării), diferenţa dintre cantitatea produselor compensatoare determinată pe baza
ratei normale de randament şi cea determinată pe baza ratei de randament declarate
de importator este supusă taxării.
Regimul de perfecţionare activă se încheie atunci când produsele
compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare fac obiectul unei declaraţii vamale
pentru o nouă destinaţie vamală.
Declaraţia vamală de reexport şi încheiere a regimului de perfecţionare activă se
depune la biroul vamal ce are în evidenţă operaţiunea sau la un alt birou vamal ce
figurează pe autorizaţia de perfecţionare activa.
Reexportul poate fi făcut pentru întreaga cantitate de produse finite obţinute sau
pentru o parte din acestea conform decontului de justificare (nota de consum)
întocmită de exportator.
În cazul sistemului cu suspendare, mărfurile de import comercializate înainte de
încheierea regimului devin mărfuri româneşti în momentul acestei comercializări.
În cazul sistemului cu rambursare, titularul autorizaţiei poate solicita
rambursarea sau remiterea drepturilor de import în măsura în care poate stabili, în
conformitate cu cerinţele autorităţilor vamale, că mărfurile importate puse în liberă
circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare sub formă de produse compensatoare
sau mărfuri în aceeaşi stare au fost:
• fie exportate;
• fie plasate, în scopul reexportării ulterioare, sub regimul de tranzit, regimul de
antrepozit vamal, regimul de admitere temporară sau regimul de perfecţionare activă
(în sistem suspensiv) sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber.
2.5.4. Transformarea sub control vamal
Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea pe teritoriul României

fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea de măsuri de politică comercială, de
mărfuri necomunitare pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă felul sau
starea iniţială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în
circuitul economic cu plata dreptului de import.
Regimul de transformare sub control vamal se aplică pentru :
- mărfurile a căror transformare are drept rezultat produse care se supun unor
drepturi de import mai mici decât cele valabile pentru mărfurile de import.
- mărfurile care trebuie să sufere transformări în vederea îndeplinirii condiţiilor
tehnice pentru a fi puse în liberă circulaţie.
Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acordă numai atunci când:
• mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;
• după transformare, mărfurile nu pot fi readuse economic la forma sau starea în
care se aflau înaintea plasării sub regim, după ce a avut loc transformarea;
Autoritatea vamală stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, atunci când
este cazul, metoda determinării acestei rate. Rata de randament se stabileşte pe baza
împrejurărilor reale în care se derulează sau urmează să se deruleze operaţiunea de
transformare.
Pentru mărfurile plasate sub acest regim dar netransformate în termenul stabilit,
precum şi cele care se regăsesc într-un stadiu intermediar de transformare, încheierea
regimului se face din oficiu de către autoritatea vamală, iar cuantumul datoriei vamale
28
se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare pentru mărfurile de import
valabile în domeniul înregistrării declaraţiei vamale prin care aceste mărfuri au fost
plasate sub regimul de transformare sub control vamal.
Încheierea regimului de transformare sub control vamal se face de titularul
autorizaţiei prin întocmirea unei declaraţii vamale în detaliu care se depune la biroul
vamal la care s-a depus şi declaraţia vamală de plasare sub regim de transformare. În
cazul în care se face la alt birou vamal, acesta transmite în termen de 15 zile, o copie
a acestei declaraţii vamale la biroul vamal care are în evidenţă regimul.
2.5.5. Admiterea temporară
Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu

exonerarea totală sau parţială a drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de
politică comercială, a mărfurilor destinate a fi reexportate în aceeaşi stare.
Utilizarea regimului vamal economic de admitere temporară trebuie să facă
obiectul unei cereri de autorizare de către autoritatea vamală. În autorizaţie se
precizează termenul în care titularul autorizaţiei trebuie să dea o destinaţie vamală
mărfurilor aflate în regim de admitere temporară. Dacă nu face acest lucru până la
expirarea termenului, mărfurile vor fi considerate importate, iar drepturile de import
datorate vor fi încasate din garanţia pe care beneficiarul regimului de admitere
temporară este obligat să o constituie pentru ca mărfurile să poată fi plasate în acest
regim.
Regimul de admitere temporară poate fi acordat cu exonerarea totală sau parţială
a plăţii taxei vamale.
a) Regimul cu exonerare totală de drepturi de import acoperă o gamă largă de
bunuri, definite pe categorii în Regulamentul CEE nr. 2454/1993. Pentru acordarea
regimului trebuie respectate condiţiile specifice menţionate pentru fiecare categorie de
bunuri în parte.
b) În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare
parţială, cuantumul taxelor vamale se calculează în proporţie de 3% din suma care
s-ar fi datorat dacă mărfurile ar fi fost importate. Cuantumul se stabileşte pentru fiecare
lună sau fracţiune de lună a duratei în care mărfurile se află sub regimul de admitere
temporară, fără a putea depăşi cuantumul datorat în cazul în care aceleaşi mărfuri ar fi
fost puse în liberă circulaţie.
Pentru mărfurile plasate în regim de admitere temporară cu exonerare parţială de
drepturi de import şi care, ulterior se importă, cuantumul taxei vamale datorate se
stabileşte ca diferenţă între sumele datorate dacă mărfurile ar fi fost importate de la
început şi sumele încasate pe perioada în care mărfurile s-au aflat în regim de
admitere temporară.
2.5.6. Perfecţionarea pasivă
Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de mărfuri

comunitare în afara teritoriului comunitar, în vederea supunerii acestora unor
operaţiuni de transformare sau de prelucrare şi, ulterior, a importului produselor astfel
rezultate (numite produsele compensatoare), cu exonerarea totală sau parţială de
drepturi de import.
Autorizaţia de perfecţionare pasivă se acordă numai atunci când:
 se consideră că este posibil să se stabilească faptul că produsele
compensatoare rezultă din perfecţionarea mărfurilor de export temporar;
 autorizaţia de utilizare a regimului de perfecţionare pasivă nu este de
natură a aduce atingere în mod serios intereselor esenţiale ale
transformatorilor comunitari (condiţii economice).
Autoritatea vamală stabileşte în autorizaţie termenul în care produsele
compensatoare trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Termenul de valabilitate a autorizaţiei pentru regimul de perfecţionare pasivă
nu poate depăşi 2 ani.
Exportul temporar de mărfuri comunitare în vederea perfecţionării pasive este
29
supus aceloraşi măsuri de politică comercială care se aplică exportului definitiv de
mărfuri.
Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile care:
a) prin exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de drepturi de import:
b) înaintea exportului au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import,
pentru a fi utilizate într-un anumit scop.
Rata de randament reprezintă cantitatea sau procentajul de produse
compensatoare obţinută dintr-o cantitate determinată de mărfuri supuse procesului de
perfecţionare pasivă.
Importul produselor compensatoare se consideră realizat la data înregistrării
declaraţiei vamale de import sau la data declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub
regim de antrepozit vamal ori de perfecţionare activă.
Exonerarea totală sau parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de
import
Titularul autorizaţiei va datora în momentul importului produselor compensatoare
doar diferenţa dintre:
- suma drepturilor şi taxelor de import aferente produselor compensatoare
importate şi
- suma drepturilor şi taxelor de import care s-ar fi perceput la aceeaşi dată pentru
mărfurile de export temporar dacă ele ar fi fost importate din ţara în care a avut loc
ultima operaţiune de perfecţionare pasivă.
Observaţii:
1. Suma de scăzut se calculează în funcţie de:
- cantitatea şi felul mărfurilor înscrise în declaraţia de plasare sub regimul de
perfecţionare pasivă;
- taxele aplicabile la data înregistrării declaraţiei vamale de import al produselor
compensatoare;
- valoarea mărfurilor de export temporar, care este cea înscrisă în declaraţia
vamală de plasare sub regimul de perfecţionare pasivă sau, dacă nu este
posibilă determinarea valorii în acest mod, valoarea determinată prin diferenţa
dintre valoarea în vamă a produselor compensatoare şi cheltuielile de
perfecţionare justificate.
2. Cheltuielile de încărcare-descărcare, de transport şi de asigurare a mărfurilor de
export temporar până la locul unde a fost efectuată operaţiunea de perfecţionare
pasivă nu se includ în valoarea mărfurilor de export temporar care se ia în calcul la
determinarea valorii în vamă a produselor compensatoare.
3. Cheltuielile de încărcare-descărcare, de transport şi de asigurare privind
produsele compensatoare se includ în valoarea în vamă a acestor produse.
4. Când operaţiunea de perfecţionare pasivă constă în repararea mărfurilor
importate care ulterior se constată că sunt defecte sau se defectează în perioada de
garanţie, reimportul lor se efectuează cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a
altor drepturi la import, dacă se dovedeşte că repararea a fost efectuată gratuit. Aceste
dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul unui import de mărfuri defecte care se exportă
temporar pentru reparare.
5. Dacă operaţiunea de perfecţionare pasivă are ca obiect repararea de mărfuri de
export temporar, cu titlu oneros (cheltuielile de reparaţie sunt suportate de titularul
autorizaţiei), importul produselor compensatoare se efectuează cu exonerarea parţială
a taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Cuantumul acestora se determină pe
baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data înregistrării
declaraţiei vamale de import a acestor produse, luându-se în considerare ca valoare în
vamă numai cheltuielile de reparaţie.
Să ne reamintim...
Regimurile vamale suspensive Regimurile vamale economice
 antrepozitul vamal  antrepozitul vamal
 perfecţionarea activă a mărfurilor  perfecţionarea activă a mărfurilor
(doar cea în sistem cu suspendare)
30
 transformarea sub control vamal a  transformarea sub control vamal a
mărfurilor mărfurilor
 admiterea temporară a mărfurilor  admiterea temporară a mărfurilor
 tranzitul mărfurilor  perfecţionarea pasivă a mărfurilor
2.6. Rezumat
Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de către stat asupra mărfurilor
atunci când acestea trec graniţele vamale ale ţării, în vederea importului, exportului
sau tranzitului.
Regimurile vamale se pot grupa astfel:
 Regimurile vamale definitive
 Regimurile vamale suspensive
 Regimurile vamale economice
Punerea în liberă circulaţie (importul) conferă mărfurilor necomunitare statutul
vamal de mărfuri româneşti. Taxele vamale de import se determină pe baza cotelor
(procentuale sau mixte) din TARIC, care se aplică valorii în vamă a mărfurilor
importate, exprimată în lei. Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de
preţul de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru marfă.
Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe
teritoriul României. La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice prevede că bunurile
conţinute în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă sunt admise
fără plata taxelor vamale cu condiţia ca importul să fie de natură ocazională, iar
bunurile să fie exclusiv de uz personal al călătorilor sau familiilor acestora, sau
destinate pentru cadouri.
Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept
efect suspendarea plăţii taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv încetează dacă
mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori
transformate obţinute primesc, în mod legal, o altă destinaţie vamală sau un alt regim
vamal. Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în aceste condiţii, taxele vamale şi
alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui
act constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal. Taxele vamale şi
alte drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare
la data înregistrării declaraţiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
2.7.1. O societate comercială importă următoarele produse:

- 100 aparate de aer condiţionat la preţul de 400 € / bucată;
- 50 camere video la preţul de 200 € / bucată;
- 70 combine audio la preţul de 100 € / bucată.
Taxa vamală este de 20% pentru fiecare categorie de produs.
Cursul de schimb este 1 € = 4,5 lei.
Să se determine taxa vamală datorată.
2.7.2. Un agent economic importă 10 utilaje la preţul unitar de 2.000 USD. Separat de
preţul în vamă, factura mai cuprinde următoarele cheltuieli pe parcursul extern:
- cheltuieli de încărcare de 500 USD,
- cheltuieli de transport de 200 USD,
- cheltuieli de asigurare de 100 USD.
Taxa vamală este de 20%.
Cursul de schimb este 1 USD = 4 lei.
2.7.3. Care este momentul în care se naşte o datorie vamală în cazul depunerii unei
declaraţii vamale?
a) în momentul completării declaraţiei vamale de către declarant
31
b) în momentul prezentării declaraţiei vamale la autoritatea vamală
c) în momentul acceptării declaraţiei vamale
d) în momentul acordării liberului de vamă
2.7.4. Care este cuantumul drepturilor de import de plătit pentru mărfurile plasate sub
regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import?
a) 3% din valoarea de piaţă a mărfii
b) 3% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună din cuantumul drepturilor care ar fi
fost plătite dacă astfel de mărfuri ar fi fost puse în liberă circulaţie
c) 20% din taxele vamale calculate la valoarea reziduală
d) 15% din valoarea facturii externe
2.7.5. În cazul cărui regim vamal ia naştere datoria vamală la import?

a) plasarea în regim de perfecţionare pasivă
b) plasarea în regim de antrepozitare vamală
c) plasarea în regim de tranzit vamal
d) punerea în liberă circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import
2.8. Bibliografie
M. Grigore, M. Gurău, „Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura Cartea
Studenţească, 2009, p. 35 - 53.
fiscal”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 245 – 261.
Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, publicată în Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 350/ 19 aprilie 2006
32
Unitatea de învățare 3. ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE
Cuprins
Unitatea de învățare 3. ACCIZELE ŞI ALTE TAXE SPECIALE
3.1. Introducere
3.3. ACCIZELE ARMONIZATE
3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate
3.3.2. Plătitorii de accize armonizate
3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate
3.3.4. Regimul de antrepozitare
3.3.5. Destinatarii înregistraţi
3.3.6. Deplasarea intracomunitară a produselor accizabile armonizate
3.3.7. Importatorul de produse supuse accizelor armonizate
3.3.8. Obligaţiile plătitorilor de accize armonizate
3.3.9. Scutiri la plata accizelor armonizate
3.4. ACCIZELE NEARMONIZATE
3.5. Rezumat
3.7. Bibliografie
3.1. Introducere
Unitatea de învățare 3 tratează accizele armonizate (obligatorii în toate statele membre
ale Uniunii Europene), accizele nearmonizate (specifice ţării noastre) și impozitul la țițeiul
din producția internă. Pentru fiecare dintre cele trei categorii sunt precizate: faptul
generator, plătitorii, modul de calcul şi obligaţiile plătitorilor de accize.

 să definiţi noţiunile de: produs accizabil, acciză armonizată, destinatar
înregistrat, antrepozit fiscal;
 să precizaţi în ce situaţii se datorează acciza şi de către cine;
 să calculaţi acciza pentru fiecărui tip de produs accizabil în România;
 să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de accize.
Cadru  Titlul VIII „Accize și alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul
legal: fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
 H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
227/2015 privind Codul fiscal (M.O. Partea I nr. 22 / 13.01.2016), cu modificările
ulterioare
Produsele supuse accizelor în România sunt grupate astfel:

- produse care sunt supuse obligatoriu accizelor în statele membre ale Uniunii
Europene (accize armonizate):
a) alcool şi băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice şi energie electrică.
- alte produse pentru care se datorează accize (accize nearmonizate)
33
3.3. ACCIZELE ARMONIZATE
Definiţii de bază:
1. regim suspensiv de accize (RSA) înseamnă un regim fiscal aplicat producerii,
transformării, deţinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei
proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;
2. antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse,
transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un
antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de codul fiscal şi de
normele metodologice;
3. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de
autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină,
să primească sau să expedieze produse accizabile în RSA într-un antrepozit fiscal;
4. destinatar înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea
competentă să primească produse accizabile care se deplasează în RSA dintr-un alt
stat membru;
5. expeditor înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică care importă
produse accizabile şi este autorizată de autoritatea competentă exclusiv să expedieze
produsele accizabile care se deplasează în RSA în urma punerii în liberă circulaţie a
acestora;
6. import de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunităţii de
produse accizabile, cu excepţia cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul
Comunităţii, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum
şi ieşirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă;
3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate
Produsele pentru care se datorează accize armonizate sunt supuse accizelor în

momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest
teritoriu.
Exigibilitatea accizei se produce în momentul eliberării în consum, care reprezintă:
a) orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv de accize;
b) orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv de accize;
c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în
regim suspensiv de accize;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca
materie primă.
Nu se consideră eliberare în consum mişcarea produselor accizabile din
antrepozitul fiscal către:
a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b) un destinatar înregistrat în alt stat membru;
c) o ţară din afara teritoriului comunitar.
3.3.2. Plătitorii de accize armonizate
Sunt obligaţi la plata accizelor următorii:

- operatorii economici care eliberează pentru consum produsele accizabile;
- importatorii de produse accizabile, dacă acestea nu sunt plasate într-un regim
suspensiv;
3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate
În cazul accizelor armonizate există două modalităţi de exprimare a accizelor

unitare (tabelul 3.1.):
• sume specifice exprimate în lei pe unitatea de măsură;
• accize compuse, formate din sume specifice exprimate în lei pe unitatea de
măsură la care se adaugă o cotă procentuală (doar în cazul țigaretelor).
34
Tabelul 3.1. Nivelul unitar al accizelor armonizate în perioada 2017-2019
Acciza specifică (lei/U.M.)

Nr. Denumirea produsului sau a grupei
U.M.
crt. de produse de la de la de la
01.01.2017 01.01.2018 01.01.2019
ALCOOL ŞI BĂUTURI ALCOOLICE
1 Bere, din care: hlx1 grad 3,30 3,30 3,30
Plato1)
1.1. Bere produsă de producătorii 1,82 1,82 1,82
independenţi a căror producţie anuală
nu depăşeşte 200.000 hl
2 Vinuri hl de
produs
2.1. Vinuri liniştite 0,00 0,00 0,00
2.2. Vinuri spumoase 47,38 47,38 47,38
3 Băuturi fermentate, altele decât bere hl de 0,00 0,00 0,00
şi vinuri produs
3.1. liniştite 396,84 396,84 396,84
3.2. spumoase 47,38 47,38 47,38
4 Produse intermediare hl de 396,84 396,84 396,84
produs
5 Alcool etilic, din care: hl de 3.306,98 3.306,98 3.306,98
alcool pur2)
5.1. Alcool etilic produs de micile 1.653,49 1.653,49 1.653,49
distilerii (max 10 hl./an)
TUTUN PRELUCRAT
6 Ţigarete 1.000 435,58* 439,94* 448,74*
ţigarete
7 Ţigări şi ţigări de foi 1.000 303,23 303,23 303,23
bucăţi
8 Tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării kg 383,78 398,70 416,70
în ţigarete
9 Alte tutunuri de fumat kg 383,78 398,70 416,70
PRODUSE ENERGETICE
10 Benzină cu plumb Tonă 2.530,17 2.945,75 2.945,75
1.000 litri 1.948,23 2.268,23 2.268,23
11 Benzină fără plumb Tonă 2.151,13 2.566,71 2.566,71
1.000 litri 1.656,36 1.976,36 1.976,36
12 Motorină Tonă 1.796,53 2.175,24 2.175,24
1.000 litri 1.518,04 1.838,04 1.838,04
13 Păcură
13.1. utilizată în scop comercial 1.000 kg 71,07 71,07 71,07
13.2. utilizată în scop necomercial 1.000 kg 71,07 71,07 71,07
14 Gaz petrolier lichefiat
14.1. utilizat drept combustibil pentru 1.000 kg 607,70 607,70 607,70
motor
14.2. utilizat drept combustibil pentru 1.000 kg 537,76 537,76 537,76
încălzire
14.3. utilizat în consum casnic3) 1.000 kg 0,00 0,00 0,00
15 Gaz natural
15.1. utilizat drept combustibil pentru GJ 12,32 12,32 12,32
motor
15.2. utilizat drept combustibil pentru GJ - - -
încălzire
35
15.2.1. în scop comercial GJ 0,81 0,81 0,81
15.2.2. în scop necomercial GJ 1,52 1,52 1,52
16 Petrol lampant (kerosen)4)
16.1. utilizat drept combustibil pentru Tonă 2.640,92 2.640,92 2.640,92
motor 1.000 litri 2.112,73 2.112,73 2.112,73
16.2. utilizat drept combustibil pentru Tonă 2.226,35 2.226,35 2.226,35
încălzire 1.000 litri 1.781,07 1.781,07 1.781,07
17 Cărbune şi cocs
17.1. utilizat în scopuri comerciale GJ 0,71 0,71 0,71
17.2. utilizat în scopuri necomerciale GJ 1,42 1,42 1,42
18 Electricitate
18.1. Electricitate utilizată în scop Mwh 2,37 2,37 2,37
comercial
18.2. Electricitate utilizată în scop Mwh 4,74 4,74 4,74
necomercial
1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la
origine la temperatura de 20°C/4°C.
2) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat cu concentraţia de 100% alcool în volum, la
temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic.
3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţelege gazele petroliere lichefiate, distribuite
în butelii tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o capacitate de până la maximum 12,5 kg.
4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.
*) Structura accizei totale (acciză specifică + acciză ad-valorem) este stabilită prin hotărâre de guvern.
Notă:
Nivelul accizelor se actualizează anual cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni,
calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, comunicată oficial de Institutul Național
de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul
Ministerului Finanțelor Publice, până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an. Aceste
prevederi nu se aplică în cazul în care în ultimele 12 luni are loc scăderea prețurilor de consum.
A) Accizele specifice
Accizele specifice se determină prin înmulţirea accizei specifice unitare cu

cantitatea de produs livrată/importată, exprimată în aceeaşi unitate de măsură.
A=axQ
unde:
A = cuantumul accizei (în lei)
a = acciza unitară (în lei/unitatea de măsură)
Q = cantitatea (în hectolitri, bucăţi, kilograme, tone, litri etc.)
Pentru bere și alcool etilic acciza se calculează astfel:

A=cxaxQ
unde:
- pentru bere, c = concentraţia zaharometrică exprimată în grade Plato (este
înscrisă în specificaţia tehnică elaborată pe baza standardului în vigoare pentru fiecare
sortiment şi trebuie să fie aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a
sortimentelor de bere)
- alcool etilic, c = concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum
B) Acciza mixtă
Acciza mixtă (A) se aplică doar în cazul ţigaretelor. Aceasta se determină prin
însumarea accizei specifice (determinată prin înmulţirea cantităţii cu valoarea unitară a
accizei specifice) cu acciza ad valorem (determinată prin aplicarea cotei de impozitare
la baza impozabilă). Structura accizei totale (acciză specifică + acciză ad-valorem) se
aprobă anual prin hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.
A = A1 + A2
unde: A1 = acciza specifică
36
A2 = acciza ad valorem
A1 = a1 x Q1
A2 = a2 x PA x Q2
unde: a1 = acciza unitară specifică (euro/1000 ţigarete)
a2 = acciza ad valorem
PA = preţul de vânzare cu amănuntul (se stabileşte şi se declară de către
persoana care eliberează pentru consum ţigaretele în România sau care importă
ţigaretele şi este adus la cunoştinţa publică). Acesta reprezintă prețul cu care pachetul
de țigarete este vândut consumatorului final (inclusiv acciză, TVA).
Q1 = cantitatea exprimată în număr de ţigarete
Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferent cantităţii Q1
Codul fiscal prevede o sumă minimă a accizei la 1.000 de ţigarete. Acciza

calculată conform formulelor de mai sus nu poate fi mai mică decât nivelul accizei
minime exprimate în lei/1.000 de ţigarete, care este de 97% din nivelul accizei totale
prevăzut tabelul nr. 3.1. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este
mai mică decât acciza minimă, se datorează acciza minimă.
În tabelul 3.2. sunt prezentate atât nivelul și structura accizei totale, cât și acciza
minimă la țigarete în perioada 2015-2017.
Tabelul 3.2. Nivelul accizei totale și a accizei minime la țigarete în perioada 2017-2018
1 Ianuarie 1 Aprilie 1 Aprilie

Data de implementare
2017 2017 2018
Acciza minimă (lei/1.000 țigarete) 422,51 426,74 435,28
Acciza totală (lei/1.000 țigarete) 435,58 439,94 448,74
Acciza ad valorem (%) 14 14 14
Acciza specifică (lei/1.000 țigarete) 334,17 333,582 337,727
Exemplu
Pe data de 25.05.2018 un agent economic importă 2.000 pachete de ţigarete, a 20
ţigarete pe pachet. Preţul de vânzare cu amănuntul declarat de importator este de 15
lei/pachet.
Să se determine acciza aferentă importului celor 2.000 pachete de ţigarete.
Rezolvare:
A1 = a1 x Q1 = 337,727 lei/1.000 țig. x 2.000 pachete x 20 ţig./pachet = 13.509,08 lei
A2 = a2 x PA x Q2 = 14% x 15 lei/pachet x 2.000 pachete = 4.200 lei
A = 13.509,08 + 4.200 = 17.709,08 lei
Acciza determinată nu poate fi mai mică de 435,28 lei /1.000 ţigarete.
Amin = 435,28 lei /1.000 ţig x 2.000 pachete x 20 ţig./pachet = 17.411,20 lei
Acciza datorată este 17.709 lei.
Pe data de 25.09.2018 un agent economic importă 1.800 pachete de ţigarete, a 20

ţigarete pe pachet. Preţul de vânzare cu amănuntul declarat de importator este de 17
lei/pachet.
Să se determine acciza aferentă importului celor 1.800 pachete de ţigarete.
3.3.4. Regimul de antrepozitare
Sistemul de antrepozitare fiscală este aplicabil numai celor 3 mari grupe de

produse supuse obligatoriu accizelor şi în statele membre ale Uniunii europene (alcool
şi produse alcoolice, produse din tutun şi produse energetice şi electricitate).
37
Principiile de bază ale sistemului de antrepozitare fiscală sunt:
1. Producţia produselor accizabile poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
Excepţie fac următoarele produse:
- bere, vinuri şi băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în
gospodării individuale pentru consum propriu.
- vinurile liniştite realizate de micii producători care obţin în medie mai puţin de
1.000 hl de vin pe an.
- energie electrică, gaze naturale, cărbune, cocs.
2. Depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize
poate avea loc în:
- antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse
energetice, pentru un număr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare
pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din
România, inclusiv persoanele afiliate acestuia.
- antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv
aprovizionării aeronavelor cu produse energetice.
- antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete
a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%, pentru un număr maxim de două
antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru
producţia de astfel de produse din România.
3. Circulaţia produselor accizabile între antrepozitele fiscale se face în regim
suspensiv de accize, transportul produselor între două antrepozite fiscale fiind însoţit
de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic (DAE), care conţine un
cod de referinţă administrativ unic alocat de autoritatea competentă;
4. Acciza este plătită de către antrepozitarul sau importatorul autorizat, la
momentul eliberării în consum a produselor accizabile;
5. Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a
produselor accizabile;
6. Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se
poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.
Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii emise de

Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (din
Ministerul Finanţelor Publice).
Obligaţiile antrepozitarului autorizat sunt:
- înştiinţarea autorităţii emitente a autorizaţiei cu privire la orice modificare
intervenită în structura antrepozitului fiscal;
- depunerea unor garanţii financiare care să acopere atât riscul neplăţii accizelor
pentru produsele fabricate şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal, cât şi riscul neplăţii
accizelor pentru produsele expediate din antrepozitul fiscal.
Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale
(scrisoare de garanţie bancară emisă de o societate bancară din teritoriul comunitar în
favoarea autorităţii fiscale la care destinatarul economic este înregistrat ca plătitor de
impozite).
3.3.5. Destinatarii înregistraţi
Pentru a achiziţiona de la antrepozitari autorizaţi din teritoriul comunitar produse

supuse accizelor armonizate în regim suspensiv de la plata accizelor, destinatarii
economici din România (persoane juridice, persoane fizice autorizate sau asociaţii
familiale) trebuie să aibă calitatea de antrepozitar autorizat sau de destinatar
înregistrat.
Antrepozitarii autorizaţi de autoritatea fiscală competentă a unui stat membru sunt
recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circuitul naţional, cât şi pentru circuitul
intracomunitar al produselor accizabile.
Termenul de destinatar înregistrat înlocuieşte termenul de importator din relaţiile
cu ţările membre UE. Solicitantul autorizaţiei de destinatar înregistrat trebuie să
declare în cererea de autorizare cel puţin o locaţie în care urmează să realizeze
38
recepţia de produse accizabile.
Solicitantul nu poate realiza recepţia de produse accizabile într-o locaţie dacă nu
face dovada înregistrării acesteia la autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat
ca plătitor de impozite şi taxe şi nu are atribuit codul de accize.
Destinatarul înregistrat este obligat ca la primirea produselor accizabile să anunţe
autoritatea fiscală în raza căreia au fost primite produsele şi să păstreze produsele
accizabile în locul de recepţie cel puţin 48 de ore, în vederea verificării acestora şi a
certificării documentului administrativ electronic de către reprezentantul acestei
autorităţi.
Spre deosebire de antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi nu pot deţine
sau expedia produse accizabile în regim suspensiv. În momentul recepţiei produselor
accizabile, regimul suspensiv în care acestea au circulat încetează, iar acciza devine
exigibilă.
3.1. Antrepozitarul autorizat este:………………………………...…………

……………………………………………………………………….…………
3.2. Destinatarul înregistrat este: ……………………………………………
……………………………………………………………………………………
3.3.6. Deplasarea intracomunitară a produselor accizabile armonizate
Fiecare stat membru are obligaţia de a întocmi o bază de date electronice care
să conţină informaţii despre persoanele autorizate ca antrepozitari şi destinatari
înregistraţi şi despre locurile autorizate ca antrepozite fiscale. Autorităţile fiscale ale
statelor membre atribuie fiecărei persoane autorizate ca antrepozitar sau destinatar
înregistrat, precum şi pentru fiecare locaţie autorizată ca antrepozit fiscal, câte un cod
de accize.
Datele înscrise în registrul electronic sunt transmise autorităţilor fiscale
competente din fiecare stat membru, în scopul utilizării lor pentru a verifica dacă
anumite persoane sau locuri sunt autorizate sau înregistrate.
Deplasarea produselor accizabile în spaţiul intracomunitar poate avea loc în
două variante:
A) Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize
Pe durata deplasării unui produs supus accizelor armonizate pe teritoriul

Comunităţii, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a) deplasarea are loc:
1. de la un antrepozit fiscal la alt antrepozit fiscal / un destinatar înregistrat:
2. de la locul de import la un antrepozit fiscal / un destinatar înregistrat, dacă
produsele supuse accizelor armonizate sunt expediate de un expeditor înregistrat.
b) produsele supuse accizelor armonizate sunt însoţite de un exemplar tipărit din
DAE pe toată durata deplasării în regim suspensiv.
c) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente
produsului.
În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, se întocmeşte
documentul administrativ electronic (DAE).
În cazul oricărei abateri de la cerinţele de mai sus, acciza se datorează de către
persoana care a expediat produsul accizabil.
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie
suspendată la primirea produsului, dacă produsul supus accizelor armonizate este
plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal.
B) Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize plătite
39
1. În cazul în care produsele supuse accizelor armonizate care au fost
eliberate deja în consum într-un stat membru sunt deţinute în scopuri comerciale în
România, acciza va fi percepută în România.
Acciza este datorată de către comerciantul din România sau de persoana care
primeşte produsele pentru utilizare în România. Aceştia trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
a) înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie autorităţilor fiscale
competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea şi să garanteze
plata accizelor;
b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare următoare celei în care s-au
recepţionat produsele supuse accizelor armonizate;
c) să se supună oricăror controale care să permită autorităţii fiscale competente
confirmarea primirii efective a mărfurilor şi plata corespunzătoare a accizelor.
Produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat
membru circulă între statul membru şi România, însoţite de documentul de însoţire.
Acesta se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizează astfel:
a) primul exemplar rămâne la expeditor;
b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la
primitor;
c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu
menţionarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul membru de destinaţie,
dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de
accize.
2. În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum

în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat
livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, dacă respectă
următoarele condiţii:
a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o
cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost
plătită;
b) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia
returnată a documentului de însoţire, certificată de către destinatar, care trebuie să fie
însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de
destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii
fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei
destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie,
împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.
3. Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat

membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii şi transportate
de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost
achiziţionate.
Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute de
lege şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri
comerciale si, în acest caz, se datorează acciza în România.
Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice
eliberate în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane fizice sau în
numele acestora, folosind modalităţi de transport atipic (transportul carburantului altfel
decât în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi
transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în
numele comercianţilor profesionişti).
3.3. Pe durata deplasării unui produs supus accizelor armonizate, acciza se

suspendă dacă produsul este însoţit de:.........................................................
40
3.4. Produsele supuse accizelor care au fost eliberate deja în consum într-un stat
membru circulă între statul membru şi România, însoţite de:.......................................
3.3.7. Importatorul de produse supuse accizelor armonizate
Persoana care intenţionează să obţină autorizaţie de importator depune la

autoritatea fiscală centrală o cerere, însoţită de următoarele documente prezentate în
fotocopii certificate de autoritatea fiscală teritorială:
a) documentele legale de constituire ale persoanei;
b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi;
c) contractele încheiate direct între importator şi producătorul extern sau
reprezentantul acestuia;
d) scrisoare de bonitate bancară;
e) declaraţia solicitantului privind sediul social şi orice alte locuri în care urmează
să-şi desfăşoare activitatea de import, precum şi adresele acestora;
f) situaţia întocmită de autoritatea fiscală teritorială din care să rezulte modul de
îndeplinire a obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat.
Pentru eliberarea autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscală centrală solicită
avizul autorităţii vamale centrale.
Autorizaţia de importator se eliberează de către autoritatea fiscală centrală în
termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.
3.3.8. Obligaţiile plătitorilor de accize armonizate
1. Depunerea la autoritatea fiscală competentă de garanţii care să asigure

plata accizelor care pot deveni exigibile este obligatorie pentru antrepozitarul autorizat
(după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal), destinatarul
înregistrat şi expeditorul înregistrat. Valoarea garanţiei este analizată semestrial,
pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.
2. Marcarea tutunului prelucrat, produselor intermediare şi alcoolului etilic
Aceste produse nu pot fi eliberate pentru consum sau nu pot fi importate pe
teritoriul României dacă nu sunt marcate conform prevederilor Codului Fiscal prin
timbre sau banderole.
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi,
destinatarilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi. Aceştia au obligaţia să se
asigure că marcajele sunt aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului
accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să
deterioreze marcajul.
3. Plata accizelor la bugetul de stat
Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care acciza devine exigibilă.
Excepţie: în cazul importului unui produs accizabil care nu este plasat într-un
regim suspensiv plata se face în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
4. Depunerea declaraţiilor de accize şi a altor documente
a) Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală
competentă declaraţia privind accizele (formularul 103), indiferent dacă se
datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă, până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei la care se referă declaraţia.
Excepţie: importatorul autorizat nu are această obligație pentru bunurile importate
b) Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală
competentă decontul privind accizele (formularul 120), până la data de 30 aprilie a
anului următor.
c) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, operatorii
economici sunt obligaţi să depună la autoritatea fiscală competentă o situaţie
informativă astfel:
- antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună o Situaţie
41
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal, care să conţină informaţii cu
privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii
prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la
sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate.
- destinatarii înregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a depune o
Situaţie centralizatoare privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile.
5. Întocmirea unor documente fiscale
Antrepozitarii sau importatorii autorizaţi pentru alcool etilic, ţigarete şi produse
energetice au obligaţia ca, la livrarea produselor, să emită facturi fiscale speciale,
inscripţionate pe diagonală cu termenii "alcool", "alcool sanitar", "distilate", "băuturi
alcoolice", "tutun prelucrat" şi "produse energetice" şi să păstreze un exemplar de pe
fiecare factură emisă.
3.5. Termenul de plată a accizelor este …………………………………………
3.6. În cazul importatorilor înregistraţi termenul de plată a accizelor este

.....................................................................
3.3.9. Scutiri la plata accizelor armonizate
Pentru produsele care sunt supuse accizelor armonizate Codul Fiscal prevede atât
scutiri generale, cât şi scutiri specifice, astfel:
Scutirile cu caracter general se aplică produselor accizabile atunci când sunt
destinate:
a) livrării în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b) organizaţiilor internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale
României, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun
bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau
guvernamental;
c) forţelor armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu
excepţia Forţelor Armate ale României;
Scutiri speciale se aplică următoarelor produse accizabile:
(1) produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul
personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un
teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(2) produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul
călătoriei pe cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
Scutiri specifice fiecărei categori de produse:
1. Tutunul prelucrat este scutit de la plata accizelor, atunci când este destinat în
exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
2. Alcoolul etilic şi alte produse alcoolice sunt scutite de plata accizelor, atunci
când sunt:
a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale, sau denaturate şi utilizate
pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
b) utilizate pentru producerea oţetului, producerea de medicamente sau în
industria cosmetică;
c) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau băuturi
nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
d) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
e) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de
alimente cu sau fără cremă. Scutirea se acordă în cazul în care concentraţia de alcool
nu depăşeşte 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia
ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor
produse.
3. Produsele energetice scutite de la plata accizelor sunt următoarele:
42
a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor
pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor
pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare,
inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de
agrement. De asemenea, este scutita de la plata accizelor şi electricitatea produsă la
bordul ambarcaţiunilor;
c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie
electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a
produce energie electrică;
d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de
energie electrică şi energie termică;
e) produsele energetice folosite de gospodării si/sau de organizaţii de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi
mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de
apă navigabile şi în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop
de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în
rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil
pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru
operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de
mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie etc.
Să ne reamintim...
Antrepozitul Regimul suspensiv Antrepozitarul Destinatarul

fiscal de accize (RSA) autorizat înregistrat
- locul în care - un regim fiscal - persoana fizică - persoana
produsele aplicat producerii, sau juridică fizică sau
accizabile sunt transformării, autorizată de juridică
produse, deţinerii sau autoritatea autorizată de
transformate, deplasării de competentă, în autoritatea
deţinute, primite produse accizabile cadrul activităţii fiscală
sale, să producă,
sau expediate în care nu fac obiectul competentă să
să transforme, să
RSA de către un unei proceduri ori al deţină, să primească
antrepozitar unui regim vamal primească sau să produse
autorizat în suspensiv, accizele expedieze accizabile care
cadrul activităţii fiind suspendate; produse se deplasează
sale, în condiţiile accizabile în RSA în RSA dintr-
prevăzute de într-un antrepozit un alt stat
codul fiscal şi de fiscal; membru.
normele
metodologice;
3.4. ACCIZELE NEARMONIZATE
Începând cu 01.01.2016, conform noului cod fiscal, au fost eliminate accizele

pentru cafea și pentru produsele de lux (bijuterii, confecții din blănuri, autoturisme,
nave etc.) și au fost introduse alte două categorii de produse accizabile:
a) produse din tutun încălzit care, prin încălzire, emit un aerosol ce poate fi inhalat,
fără a avea loc combustia amestecului de tutun, cu încadrarea tarifară NC 2403 99 90;
43
b) lichidele cu conținut de nicotină destinate inhalării cu ajutorul unui dispozitiv
electronic de tip "Țigaretă electronică", cu încadrarea tarifară NC 3824 90 96.
Nivelul accizelor unitare pentru aceste două produse este prezentat în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3. Nivelul accizelor nearmonizate

Nr. Acciza
Denumirea produsului sau a grupei de produse U/M
crt. (lei/U.M.)
1 Lichid care conţine nicotină ml 0,5
2 Tutunul conţinut în produse din tutun încălzit kg 384
Accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe

pe unitatea de măsură, asupra cantităţilor produse în România sau intrate pe teritoriul
României:
A=axQ
unde:
A = cuantumul accizei
a = acciza unitară
Q = cantitatea
Pentru produsele supuse accizelor nearmonizate exigibilitatea intervine astfel:

 pentru produsele provenite din producția internă, la momentul vânzării pe piața
internă
 pentru produsele provenite din achiziții comunitare, la momentul recepţionării
acestora
 pentru produsele din import, la data efectuării formalităților de punere în liberă
circulație
Plătitorii de accize pentru produsele produse supuse accizelor nearmonizate sunt

operatorii economici care produc, achiziţionează din teritoriul comunitar ori importă
astfel de produse.
Obligaţiile plătitorilor de accize nearmonizate
1. Plata accizelor la bugetul de stat
(1) Pentru produsele accizabile provenite din import, plata accizelor se face la
momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
(2) Pentru produsele accizabile provenite din producţia internă sau din teritoriul
comunitar, termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care accizele devin exigibile.
2. Depunerea declaraţiilor de accize şi a altor documente
a) declaraţia privind accizele (formularul 103), indiferent dacă se datorează
sau nu plata accizei pentru luna respectivă, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia.
Excepţie: importatorul autorizat nu are această obligație pentru bunurile importate
b) decontul privind accizele (formularul 120), până la data de 30 aprilie a anului
următor
Produsele accizabile nearmonizate sunt scutite de la plata accizelor atunci când:

a) sunt exportate direct de agenţii economici producători sau prin agenţi economici
care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision;
b) se află în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu.
3.7. Un agent economic poate achiziţiona din alte state membre ale U.E. produse
supuse accizelor nearmonizate cu condiţia ..................................................................
...............................................................................................................................
3.8. Termenul de plată a accizelor nearmonizate pentru produsele provenite din

teritoriul comunitar este ........................................................................................
44
import este .......................................................................................................................
3.5. Rezumat
Produsele supuse accizelor în România sunt grupate astfel:
1. produse care sunt supuse obligatoriu accizelor în ţările membre ale Uniunii
Europene, reglementate de Codul fiscal, Titlul VII, Capitolul „Accize armonizate”: bere,
vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic,
tutun prelucrat, produse energetice, energie electrică.
2. alte produse pentru care se datorează accize, reglementate de Codul fiscal, Titlul
VII, Capitolul „Alte produse accizabile” (lichidul care conţine nicotină și tutunul conţinut
în produse din tutun încălzit).
Exigibilitatea accizei se produce atunci când produsele accizabile sunt eliberate în
consum.
Accizele se calculează astfel:
 prin aplicarea sumelor specifice (exprimate în lei pe unitatea de măsură) asupra
cantităţilor;
 în cazul ţigaretelor, prin însumarea accizei specifice (determinată prin înmulţirea
cantităţii cu valoarea unitară a accizei specifice) cu acciza ad valorem (determinată
prin aplicarea cotei de impozitare la preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat
de producători sau importatori).
Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care acciza devine exigibilă.
Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă
declaraţia 103 privind accizele, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la
care se referă declaraţia şi decontul 120 privind accizele, până la data de 30 aprilie
a anului următor.
Notă: Se vor utiliza accizele unitare din tabelele 3.1., 3.2. și 3.3.
3.7.1. Un agent economic importă în luna noiembrie 2018:

- 100.000 cutii de bere de 0,33 litri cu concentraţia alcoolică de 4,5% în volum şi
11,5 grade Plato.
- 10.000 litri băuturi fermentate spumoase cu concentraţia alcoolică de 10% în
volum.
- 20.000 sticle de vin spumos de 0,75 litri cu concentraţia alcoolică de 8,5%.
- 3.000 sticle de whisky de 500 ml cu concentraţia alcoolică de 45%.
Să se determine valoarea accizei datorate pentru acest import.
3.7.2. Un antrepozitar autorizat livrează din producţia proprie unor agenți

economici în luna noiembrie 2018:
- 30.000 pachete ţigarete, fiecare pachet conţinând 20 ţigarete. Preţul de vânzare
cu amănuntul este de 12 lei / pachet.
- 5.000 pachete ţigări, fiecare pachet conţinând 20 ţigări.
- 100 kilograme tutun destinat fumatului.
Să se determine acciza totală datorată pentru această lună.
3.7.3. O rafinărie livrează din producţia proprie în luna noiembrie 2018:

- 150 tone benzină cu plumb;
- 450 tone benzină fără plumb;
- 600 tone motorină;
Să se determine acciza totală datorată de producător pentru această lună.
3.7.4. Un agent economic importă pe 01.10.2018 1.000 sticluțe de 10 ml cu lichid
45
care conţine nicotină. Să se determine valoarea accizei datorate pentru acest import.
3.7. Bibliografie
M. Grigore, M. Gurău, “Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”, Editura
Cartea Studenţească, 2009, p. 54 – 83.
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările
ulterioare
H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
ulterioare
46
Unitatea de învățare 4. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Cuprins
Unitatea de învățare 4. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.1. Introducere
4.3. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.3.1. Clasificarea operaţiilor impozabile după tipul operaţiilor
4.3.2. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul scutirilor şi al dreptului de deducere
4.3.3. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul (normal sau special) de impozitare
4.4. TERITORIALITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.5. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.6. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.7. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.7.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată
4.7.2. Cotele de impozitare
4.7.3. Regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată
4.7.4. Determinarea TVA de plată
4.8. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN RELAŢIILE INTRACOMUNITARE
4.8.1. Livrarea intracomunitară (LIC) de bunuri din România către alt stat membru (SM)
4.8.2. Achiziţia intracomunitară (AIC) de bunuri
4.8.3. Achiziţii intracomunitare efectuate de „Grupul celor 3 neplătitori” (G3)
4.8.4. Transferul intracomunitar
4.8.5. Prestările de servicii intracomunitare
4.9. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
4.10. Rezumat
4.12. Bibliografie
Tema de control nr.1
4.1. Introducere
Unitatea de învățare 4 descrie noțiuni referitoare la taxa pe valoare adaugată (sferă de
aplicare, teritorialitate, faptul generator, plătitorii, modul de calcul, obligaţiile plătitorilor).
Un loc aparte este acordat TVA aferente relațiilor intracomunitare.

 să identificaţi operaţiile supuse TVA;
 să identificaţi operaţiile scutite de TVA;
 să identificaţi operaţiile care dau dreptul la deducerea TVA;
 să identificaţi persoanele obligate la plata TVA;
 să calculaţi TVA aferentă operaţiilor economice şi TVA de plată la bugetul de
stat;
 să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de TVA.
Cadru legal: Titlul VII „Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 227/2015 privind Codul
fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. Partea I nr. 22 / 13.01.2016), cu
modificările ulterioare
47
4.3. SFERA DE APLICARE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o operaţie să între sub incidenţa

TVA în România sunt:
- să fie o operaţie efectuată cu plată sau o operaţie asimilată acestora;
- locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie România;
- să fie efectuată de persoane impozabile, adică orice persoană, indiferent
de statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activităţi
economice;
- să rezulte dintr-o activitate economică.
Din punct de vedere al TVA, persoanele se pot clasifica astfel:
Normale (obligate să se înregistreze Plătitorii de TVA

în scop de TVA la începutul activităţii)
Întreprinderi mici
Neplătitorii din grupul celor 3:
Impozabile Societăţi care
Nu sunt obligate să se înregistreze în
Exceptate desfăşoară doar
scop de TVA la începutul activităţii, dar
operaţiuni scutite cu
sunt obligate să se înregistreze dacă
drept de deducere
efectuează achiziţii intracomunitare ce
Juridice Instituţii publice,
depăşesc plafonul de 10.000 euro/an
neimpozabile ONG-uri
Persoane fizice care Neplătitorii de TVA
Neimpozabile
Fizice nu desfăşoară Nu sunt obligate niciodată să se
neimpozabile activităţi economice înregistreze în scop de TVA
în mod independent
În sfera de aplicare a TVA intră diverse tipuri de operaţii economice, ce pot fi clasificate conform
mai multor criterii, astfel:
Criteriul de Tipuri de operaţii economice ce intră în sfera de aplicare a TVA

clasificare
Tipul operaţiei A) livrarea de bunuri;
B) prestarea de servicii;
C) achiziţia intracomunitară de bunuri;
D) importul.
Regimul A) operaţiuni taxabile (la care se aplică TVA);
scutirilor B) operaţiuni scutite de taxă (pentru care nu se aplică TVA).
Regimul A) operaţiuni cu drept de deducere, unde intră:
deducerilor - operaţiunile taxabile, la care se aplică TVA şi care dau drept de deducere a
TVA aferent bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării acestor
operaţii taxabile;
- operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se aplică
TVA, dar este permisă deducerea taxei aferente bunurilor şi serviciilor
achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective;
B) operaţiuni fără drept de deducere, unde intră operaţiunile scutite de taxă
pentru care nu se aplică TVA şi nu este permisă deducerea taxei aferente
bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor respective.
Regimul de A) operaţiuni taxabile în regim normal
impozitare B) operaţiuni taxabile în regimuri speciale:
- Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
- Regimul special pentru agenţiile de turism
- Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de arta, obiecte de
colecţie şi antichităţi
- Regimul special pentru aurul de investiţii
- Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează
servicii electronice persoanelor neimpozabile
48
În continuare vom prezenta aceste operaţii conform celor patru criterii de
clasificare. Datorită complexităţii problemelor legate de TVA în relaţiile
intracomunitare, aceasta va fi prezentată separat în secţiunea 4.8.
4.3.1. Clasificarea operaţiilor impozabile după tipul operaţiilor
A) Livrarea de bunuri
Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor

deţinute de proprietar, către beneficiar, direct sau prin persoanele care acţionează în
numele acestora.
Sunt asimilate livrărilor de bunuri:
- vânzarea de bunuri cu plata în rate, cu excepţia contractelor de leasing;
- trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor
impozabile;
- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite;
- preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate
de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea
economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau
juridice în mod gratuit, dacă TVA aferentă bunurilor respective sau părţilor lor
componente a fost dedusă total sau parţial. Se exceptează de la aceste prevederi
bunurile acordate în mod gratuit, în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute prin lege;
- bunurile constatate lipsă în gestiune;
- distribuirile de bunuri către asociaţi sau acţionari, dacă taxa aferentă
respectivelor bunuri a fost dedusă (cu excepţia fuziunii sau divizării, dacă primitorul
este persoană impozabilă).
Nu se consideră livrare de bunuri:
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de
forţă majoră;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate,
precum şi activele corporale fixe casate;
c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau
interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor
promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de
vânzare, alte bunuri acordate pentru stimularea vânzărilor;
f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de
sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii
prevăzute de lege.
4.1. Sunt asimilate livrărilor de bunuri:

1. vânzarea de bunuri cu plata în rate, cu excepţia contractelor de leasing;
2. perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;
3. bunurile constatate lipsă în gestiune;
4. preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de
către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea
economică desfăşurată;
5. distribuirile de bunuri către asociaţi sau acţionari, dacă taxa aferentă respectivelor
bunuri a fost dedusă;
6. acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promoţionale,
pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la punctele de vânzare,
alte bunuri acordate pentru stimularea vânzărilor;
7. acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de
49
sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi alte destinaţii
prevăzute de lege.
a) 1+2+3+4+5+6+7
b) 1+3+4+5
c) 2+6+7
d) 1+2
B) Prestările de servicii
Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui
contract de leasing;
b) transferul si/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu
altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei
autorităţi publice sau potrivit legii;
e) servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi în
contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii.
Sunt asimilate prestărilor de servicii:
a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile în alte
scopuri decât cele legate de activitatea sa economică sau pentru a fi puse la
dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă
TVA aferentă acestor bunuri a fost dedusă total sau parţial;
b) prestările de servicii efectuate în mod gratuit de persoana impozabilă în alte
scopuri decât cele legate de activitatea sa economică, pentru uzul personal al
angajaţilor săi sau al altor persoane, dacă TVA aferentă acestor prestări a fost
dedusă total sau parţial.
Nu sunt considerate prestări de servicii cu plată:
a) utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei impozabile,
ca parte a unei prestări de servicii efectuată în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de
sponsorizare, mecenat sau protocol, precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de
lege;
b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile,
prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;
c) servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către
persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
C) Achiziţia intracomunitară de bunuri
Achiziţia intracomunitară de bunuri constă în obţinerea dreptului de a dispune, ca

şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia
indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă
persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul
decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
Această operaţie este analizată în detaliu în secţiunea 4.6.2.
D) Importul de bunuri
Importul de bunuri reprezintă:

a) intrarea pe teritoriul Comunităţii de bunuri care nu se află în liberă circulaţie.
b) intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite
dintr-un teritoriu terţ.
Pentru punerea în liberă circulaţie, este necesară achitarea de către importator a
drepturilor de import (taxe vamale, comision vamal, accize, TVA).
50
4.2. Achiziţia intracomunitară de bunuri reprezintă:

............................................................................................................
................................................................................................................
..............................................................................................................
4.3.2. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul scutirilor şi al

dreptului de deducere
Operaţiunile scutite de TVA se pot clasifica astfel:

A) scutiri în interiorul ţării;
B) scutiri în cazul achiziţiilor intracomunitare şi importului;
C) scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări
intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar;
D) scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri.
E) scutiri pentru intermediari.
A) Operaţiuni scutite în interiorul ţării
I. Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă, fără drept

de deducere:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea,
desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de
organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane,
dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de
diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate
să desfăşoare astfel de activităţi;
b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi
tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi
de tehnicieni dentari;
c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi
paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;
d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special
amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;
e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;
f) activitatea de învăţământ, formarea profesională a adulţilor, precum şi
prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate
de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;
g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele
organizate pe lângă instituţiile publice şi entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în
folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activităţile scutite conform lit. f);
h) meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul
învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar;
i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau
protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca
având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;
j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor
şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având
caracter social;
k) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul
lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop
patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică,
filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de
reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu
provoacă distorsiuni de concurenţă;
51
l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei
fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică
sportul sau educaţia fizică;
m) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de
acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop
patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi Cultelor;
n) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror
operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i) - m), cu ocazia manifestărilor destinate să
le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste
scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;
o) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât
activităţile de natură comercială;
p) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora etc.
II. Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă, fără drept de

deducere:
a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:
1. acordarea, negocierea şi administrarea de credite;
2. negocierea şi administrarea garanţiilor de credit ori a altor garanţii;
3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile
curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând
recuperarea creanţelor;
4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate
ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie;
5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în
siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni
garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc
drepturi asupra bunurilor;
6. administrarea de fonduri speciale de investiţii;
b) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii
în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de
persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;
c) pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele
autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi;
d) livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile
poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;
e) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, dacă taxa
aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror
achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere.
III. Sunt scutite de TVA, fără drept de deducere, activităţile persoanelor

impozabile cu venituri din operaţiuni taxabile declarate sau, după caz, realizate
anual, de până la 88.500 euro (300.000 lei), inclusiv, numite întreprinderi mici
(vezi capitolul 4.3.3.A)
În cazul realizării unor venituri egale sau superioare plafonului de impozitare în
cursul unui an fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să solicite înregistrarea ca
plătitori de TVA. După înscrierea ca plătitori de TVA, persoanele impozabile
respective nu mai beneficiază de scutire, chiar dacă ulterior realizează venituri
inferioare plafonului de scutire.
B) Operaţiuni scutite la importul de bunuri şi la achiziţiile intracomunitare
Sunt scutite de TVA:

a) importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este
în orice situaţie scutită de taxă în interiorul ţării;
b) achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice
situaţie scutit de taxă (de exemplu: achiziţia intracomunitară a unei nave maritime,
destinată să fie utilizată de o companie, este scutită de TVA, atâta timp cât livrarea
52
sau importul unei asemenea nave în România sunt scutite de TVA.);
c) achiziţia intracomunitară de bunuri pentru care persoana care cumpără
bunurile în orice situaţie ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar
datora, dacă respectiva achiziţie nu ar fi scutită;
c) importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condiţiile pentru scutire definitivă
de taxe vamale;
d) importul de bunuri de către misiunile diplomatice şi birourile consulare care
beneficiază de scutire de taxe vamale;
e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internaţionale şi
interguvernamentale acreditate în România, precum şi de către membrii acestora, în
limitele şi în conformitate cu condiţiile stabilite în convenţiile de înfiinţare a acestor
organizaţii;
f) importul de bunuri de către forţele armate ale statelor străine membre NATO;
g) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat
bunurile în afara Comunităţii, în aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului,
şi care beneficiază de scutire de taxe vamale;
h) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat
bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări,
asamblări, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în
momentul exportului acestora în afara Comunităţii;
i) importul în porturi de capturi, neprocesate sau conservate în vederea
comercializării înainte de a fi livrate, realizate de persoane care efectuează pescuit
maritim;
j) importul de gaze naturale prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi
importul de energie electrică;
k) importul de aur efectuat de Banca Naţională a României.
C) Operaţiuni scutite în cazul exporturilor, livrărilor intracomunitare şi

transportului internaţional şi intracomunitar
O livrare intracomunitară de bunuri din România către un alt stat membru intră
în sfera operaţiunilor scutite de TVA, cu drept de deducere dacă sunt îndeplinite
 bunurile sunt transportate din România către un alt stat membru;
 furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în
România (excepţie în cazul mijloacelor de transport noi);
 cumpărătorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru (deţine un
cod valid de TVA precedat de codul ISO care indică Statul Membru) şi
comunică acest cod de TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură (excepţie
în cazul mijloacelor de transport noi şi al produselor accizabile). În cazul
transferului, persoana care îşi transportă bunurile în alt stat membru va trebui
să fie înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru pentru a aplica
scutirea de TVA.
Sunt, de asemenea, scutite de taxă, cu drept de deducere:
a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către
furnizor sau de altă persoană în contul său;
b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către
cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul sau, cu
excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi care sunt folosite la
echiparea sau alimentarea ambarcaţiunilor de agrement şi a avioanelor de turism
sau a oricărui alt mijloc de transport de uz privat. Este scutită, de asemenea, şi
livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu
sunt stabiliţi în Comunitate;
c) prestările de servicii legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile
plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sau în unul dintre
regimurile vamale suspensive;
d) prestările de servicii de transport, prestările de servicii accesorii transportului
şi alte servicii direct legate de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este
53
inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate;
e) transportul internaţional de persoane etc.
D) Operaţiuni scutite legate de traficul internaţional de bunuri
Sunt scutite de taxă următoarele:

a) livrarea de bunuri care urmează:
1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală
de la plata taxelor vamale;
2. să fie introduse într-o zona liberă sau într-un antrepozit liber;
3. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
4. să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata
drepturilor de import;
5. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
6. să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată
b) livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi livrarea de
bunuri care se află în unul dintre regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);
c) prestările de servicii altele decât cele de transport şi accesorii transportului şi
ale intermediarilor, aferente livrărilor prevăzute la lit. a).
d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern;
e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.
4.3. Sunt scutite de taxă, fără drept de deducere:

1. spitalizarea şi îngrijirile medicale desfăşurate de unităţi autorizate;
2. activitatea de învăţământ efectuată de instituţiile publice autorizate;
3. prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau
protecţia socială, efectuate de instituţiile publice recunoscute ca având caracter
social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;
4. acordarea şi negocierea de credite bancare;
5. operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare;
6. activităţile persoanelor impozabile cu venituri din operaţiuni taxabile declarate sau
realizate anual, de până la 35.000 euro, numite întreprinderi mici
7. livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii;
8. livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un
cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt
stat membru.
a) 1+2+3+4+5+6+7+8
b) 1+2+3+4+5+6
c) 4+5+6+7+8
d) 7+8
4.3.3. Clasificarea operaţiilor impozabile după regimul (normal sau special)

de impozitare
Operaţiile economice sunt supuse TVA în regim normal sau special.

Regimurile speciale sunt:
- Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii
electronice persoanelor neimpozabile
Vom prezenta primele două dintre regimurile speciale.
54
A) Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală,

declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 85.000 de euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a
României la data aderării (3,3817 lei/euro) şi se rotunjeşte la următoarea mie, este
scutită de TVA. Echivalentul în lei este 300.000 lei.
O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului
special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de
afaceri anuală estimată sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea
regimului normal de taxare.
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de
afaceri este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an
calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, în termen de 10 zile
de la data atingerii sau depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se
consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost
atins sau depăşit.
Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor;
b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document;
c) este obligată să menţioneze pe orice factură o referire la regimul special pe
baza căruia se aplică scutirea.
B) Regimul special pentru agenţiile de turism
În cazul în care o agenţie de turism acţionează în nume propriu în beneficiul

direct al călătorului şi utilizează livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de alte
persoane, toate operaţiunile realizate de agenţia de turism în legătură cu călătoria
sunt considerate un serviciu unic prestat de agenţie în beneficiul calatorului.
Serviciul unic are locul prestării în România, dacă agenţia de turism este stabilită
sau are un sediu fix în România şi serviciul este prestat prin sediul din România.
În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în beneficiul
direct al clientului sunt realizate în afara Comunităţii, serviciul unic al agenţiei de
turism este considerat serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă.
Agenţia de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de
persoanele impozabile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în beneficiul
direct al călătorului şi utilizate de agenţia de turism pentru furnizarea serviciului unic.
Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în
alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se
aplică regimul special, în acest caz înscriindu-se distinct în documente menţiunea
«TVA inclusă».
Să ne reamintim...
Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o operaţie să între sub incidenţa TVA în
România sunt:
- să fie o operaţie efectuată cu plată sau o operaţie asimilată acestora;
- locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie România;
- să fie efectuată de persoane impozabile, adică orice persoană, indiferent de
statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activităţi economice;
- să rezulte dintr-o activitate economică.
4.4. Regimurile speciale de TVA sunt:

1. …………………………………………………………………………………
2. …………………………………………………………………………………
3….......................………………………………………………………………
55
4………………………………………………………………………………….
5. …………………………………………………………………………………
4.4. TERITORIALITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Pentru a fi supuse taxei pe valoarea adăugată în România, livrările de bunuri,

prestările de servicii, achiziţiile intracomunitare de bunuri sau importul trebuie
considerate a fi realizate în România.
A) Locul livrării de bunuri
Locul livrării bunurilor se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în

momentul când începe expedierea sau transportul.
Cazuri particulare: Locul livrării

livrările de bunuri care fac locul unde se efectuează instalarea
obiectul unei instalări sau unui sau montajul, de către furnizor sau în
montaj numele furnizorului
livrările de bunuri care nu sunt locul unde se găsesc bunurile atunci
expediate sau transportate când sunt puse la dispoziţia
cumpărătorului
livrările de bunuri sunt efectuate locul de plecare a transportului de
la bordul unui vapor, avion sau pasageri
tren, pentru partea din transportul
de pasageri efectuată în interiorul
Comunităţii
livrările de gaze prin sistemul de locul unde comerciantul persoană
distribuţie a gazelor naturale sau impozabilă este stabilit sau are un
al livrării de energie electrică, sediu fix pentru care se livrează
către un comerciant persoană bunurile
impozabilă
B) Locul prestării serviciilor
În cazul prestărilor de servicii se face diferenţa între următoarele două situaţii:

- serviciul este prestat de o persoană impozabilă către altă persoană impozabilă
(cazul Business-to-business sau B2B): locul prestării este locul unde este stabilit
beneficiarul.
- serviciul este prestat de o persoană impozabilă către o persoană neimpozabilă
(cazul Business-to-consumer sau B2C): locul prestării este locul unde este stabilit
prestatorul.
Cazuri particulare: Locul prestării

Serviciile legate de bunuri imobile locul unde este situat bunul
imobil
Transportul de călători locul unde se efectuează
transportul în funcţie de
distanţele parcurse
Serviciile principale şi auxiliare legate de locul prestării efective
activităţi culturale, artistice, sportive,
ştiinţifice, educaţionale, de divertisment
sau alte activităţi similare, cum ar fi
târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile
prestate de organizatorii acestor activităţi
Serviciile de restaurant şi catering locul prestării efective
56
Închirierea pe termen scurt a mijloacelor locul unde mijlocul de
de transport = posesia sau utilizarea transport este pus efectiv la
continuă a acestora pe perioadă de dispoziţia clientului
maximum treizeci de zile (în cazul
ambarcaţiunilor maritime - nouăzeci de
zile)
Serviciile de restaurant şi catering locul de plecare a
furnizate efectiv la bordul navelor, transportului de călători
aeronavelor sau trenurilor în timpul unei
părţi a unei operaţiuni de transport de
călători efectuată în Comunitate
C) Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor

Este locul unde se găsesc bunurile în momentul încheierii expedierii/transportului
bunurilor.
D) Locul importului de bunuri

Se află pe teritoriul statului membru în care au intrat bunurile pe teritoriul
Comunităţii sau statul membru în care au ieşit din regim vamal suspensiv.
4.5. Locul livrării bunurilor (cazul general) se consideră a fi ...........................

…………………………………………………………………........................…………
4.6. Locul prestării serviciilor (cazul B2B) se consideră a fi ..........................

…………………………………………………………………........................…………
4.7. Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor se consideră a fi .................

……………………………………………………………….....................………………
4.8. Locul importului de bunuri se consideră a fi ..........................................

.........................................................................................................................
4.5. FAPTUL GENERATOR ŞI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA

ADĂUGATĂ
Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată reprezintă operaţiunea care, prin

realizarea ei, duce la includerea sub incidenţa TVA a unor operaţiuni.
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită,
în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă
plata acestei taxe poate fi amânată.
Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a
plăti taxa la bugetul statului. După această dată se calculează majorările de
întârziere.
A) Faptul generator şi exigibilitatea la livrările de bunuri şi prestările de

servicii
Apariţia faptului generator:

 Cazul general: în momentul efectuării livrării de bunuri şi/sau în momentul
prestării serviciilor;
 Cazuri particulare, pentru:
a) bunurile vândute în consignaţie: data la care beneficiarul devine
proprietar al bunurilor;
57
b) stocuri puse la dispoziţia clientului: data la care beneficiarul devine
proprietar al bunurilor;
c) bunuri livrate pentru testare sau pentru verificarea conformităţii: data la
care beneficiarul devine proprietar al bunurilor;
d) bunuri imobile: data transferului dreptului de proprietate;
e) prestările de servicii decontate pe bază de lucrări: la data emiterii
situaţiilor de lucrări sau, după caz, a acceptării acestora de către
beneficiar;
f) livrări de bunuri şi prestări de servicii care se efectuează continuu (gaze
naturale, apă, energie electrică, telefon): ultima zi a perioadei
specificată în contract pentru plată, dar nu mai mult de un an;
g) închiriere, leasing, concesionare, arendare: data plăţii specificată în
contract;
h) import: data la care se supun plăţii taxele vamale, taxele agricole sau alte
taxe comunitare.
Exigibilitatea ia naştere concomitent cu faptul generator.
Ca excepţie, exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator în
următoarele situaţii:
a) la data emiterii unei facturi, dacă factura se emite înainte de faptul generator;
Observație: Sistemul de plată a TVA la încasarea facturii presupune
colectarea taxei la momentul încasării contravalorii livrărilor/prestărilor
efectuate. Pentru acest sistem pot opta doar contribuabilii cu o cifră de
afaceri inferioară plafonului de 500.000 de euro (2.250.000 lei). Acest regim
presupune și amânarea dreptului de deducere până la plata facturilor primite
atât de către contribuabilii eligibili, cât si de către beneficiarii acestora.
b) la data la care se încasează avansul: pentru plăţile în avans efectuate înainte
de data la care intervine faptul generator;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de
servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.
B) Faptul generator şi exigibilitatea la livrările intracomunitare de bunuri,

scutite de taxă
În cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă exigibilitatea taxei

intervine în cea de-a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit
faptul generator.
Prin excepţie, exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii, dacă factura este
emisă înainte de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul
generator.
C) Faptul generator şi exigibilitatea la achiziţiile intracomunitare de bunuri
În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data

la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru
în care se face achiziţia.
Exigibilitatea taxei intervine la data la care este emisă factura către persoana
care efectuează achiziţia, pentru întreaga contravaloare a livrării de bunuri, dar nu
mai târziu de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul
generator.
D) Faptul generator şi exigibilitatea la importul de bunuri
În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole
sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul
generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin
faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
Dacă bunurile nu sunt supuse taxelor comunitare, faptul generator şi exigibilitatea
taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator şi
58
exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor
astfel de taxe.
Dacă bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, faptul generator şi
exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un
astfel de regim.
4.6. PLĂTITORII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Persoana impozabilă, care realizează operaţiuni supuse TVA în România, este

obligată să se înregistreze în scop de TVA înainte de a realiza operaţiuni supuse
TVA.
Nu prezintă această obligativitate următoarele categorii de persoane impozabile:
- întreprinderile mici, cu cifră de afaceri anuală mai mică de 65.000 euro;
- persoanele care realizează numai operaţiuni scutite fără drept de deducere.
Dacă persoana care realizează operaţiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul
stabil în România, aceasta este obligată să desemneze un reprezentant fiscal
domiciliat în România, care se angajează să îndeplinească obligaţiile ce îi revin
conform prevederilor legii privind taxa pe valoarea adăugată.
Beneficiarii prestărilor de servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în
România sunt obligaţi la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă prestatorii din
străinătate nu au îndeplinit obligaţia desemnării unui reprezentant fiscal domiciliat în
România.
Sunt obligate la plata TVA:
a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, pentru operaţiuni
taxabile;
b) titularii operaţiunilor de import de bunuri şi de achiziţii intracomunitare taxabile;
c) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţară potrivit regulamentului
vamal aplicabil acestora;
d) persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în
România, beneficiare ale prestărilor de servicii efectuate de prestatori cu sediul sau
cu domiciliul în străinătate, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.
4.9. În general, în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, faptul

generator apare în momentul ............…………………………………………………….
iar exigibilitatea apare ……………………………………..........................................
4.10. Nu sunt obligate să se înregistreze în scop de TVA înainte de a realiza

operaţiuni supuse TVA următoarele categorii de persoane impozabile:
- ………………………………………………………
- …………………………………………………………
4.7. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

4.7.1. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată
A) Baza de impozitare la livrările de bunuri şi prestări de servicii
Conform Codului fiscal, baza de impozitare a TVA pentru livrările de bunuri şi/sau
prestările de servicii este formată din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau
care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului,
beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor
operaţiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
De asemenea, în baza de impozitare a TVA mai sunt cuprinse impozitele, taxele
(dacă nu este prevăzut contrariul prin lege), precum şi cheltuielile accesorii
(comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate
cumpărătorului sau clientului).
59
Ca excepţii, baza de impozitare a TVA este constituită din preţurile de achiziţie
sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat în momentul livrării/prestării în
următoarele cazuri:
• preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate
de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea
economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane fizice sau
juridice în mod gratuit, dacă TVA aferentă bunurilor respective sau părţilor lor
componente a fost dedusă total sau parţial.
• utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanei impozabile în alte
scopuri decât cele legate de activitatea sa economică sau pentru a fi puse la
dispoziţie în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă TVA aferentă acestor
bunuri a fost dedusă total sau parţial;
• prestarea de servicii efectuate în mod gratuit de persoana impozabilă în alte
scopuri decât cele legate de activitatea sa economică, pentru uzul personal al
angajaţilor săi sau al altor persoane, dacă TVA aferentă acestor prestări a fost
dedusă total sau parţial.
În baza de impozitare a TVA nu se cuprind:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de
furnizori direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor, în condiţiile prevăzute în
contractele încheiate. Condiţiile pentru ca aceste reduceri să nu fie incluse în baza de
impozitare a TVA sunt:
1) să fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului;
2) să nu constituie remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o
prestaţie oarecare;
3) să fie reflectate în facturi fiscale sau în alte documente legale.
b) penalizările, precum şi sumele reprezentând daune-interese stabilite prin
hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială
a obligaţiilor contractuale. Acestea sunt excluse din baza de impozitare numai dacă
sunt percepute peste preţurile sau tarifele negociate.
c) dobânzile percepute pentru plăţi cu întârziere;
d) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se
decontează acestuia;
e) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin
schimb, fără facturare;
Baza de impozitare a TVA se reduce în următoarele cazuri:
a) dacă a fost emisă o factură si, ulterior, operaţiunea este anulată total sau
parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b) în situaţia refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile sau alte
elemente cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate;
c) în situaţia în care reducerile de preţ privind rabaturile, remizele, risturnele,
sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor în vederea
stimulării vânzărilor sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se
poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.
e) în situaţia în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat
marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.
B) Baza de impozitare la achiziţiile intracomunitare de bunuri
Baza de impozitare se stabileşte ca în cazul livrărilor de bunuri pe plan intern.
C) Baza de impozitare la importul de bunuri
Baza de impozitare este constituită din valoarea în vamă, determinată potrivit

legii, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe
datorate potrivit legii.
Valoarea în vamă este dată de suma între valoarea dată de preţul extern al
produsului şi valoarea cheltuielilor conexe parcursului extern (cheltuieli de transport,
60
asigurare, manipulare şi alte asemenea pe parcursul extern).
În baza de impozitare sunt cuprinse şi cheltuielile accesorii care intervin după
introducerea mărfii în ţară până la primul loc de destinaţie al bunurilor: comisioanele,
cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare. Prin primul loc de destinaţie se
înţelege locul care figurează pe documentul de transport care însoţeşte bunurile la
intrarea în ţară.
Exemplu
Un agent economic importă 20 haine de blană în următoarele condiţii:
- preţ unitar 1.000 USD,
- cheltuieli cu transportul şi asigurarea pe parcursul extern 1.000 USD,
- taxa vamală 20%,
- comisionul vamal 0,5%,
- cheltuieli de transport în România până la primul loc de destinaţie 100 lei,
- cursuri de schimb la care se determină valoarea în vamă: 1 USD = 4 lei.
Să se determine baza de impozitare a TVA aferente acestor operații.
Rezolvare:
Valoarea în vamă: VV = (20 x 1.000 + 1.000) x 4 = 84.000 lei.
Taxa vamală: TV = 20% x 84.000 = 16.800 lei.
Comisionul vamal: Cv = 0,5% x 16.800 = 840 lei.
Baza de impozitare a TVA ce trebuie plătită în vamă:
VV + TV + Cv = 84.000 + 16.800 + 840 = 101.640 lei.
Baza de impozitare a TVA aferente cheltuielilor cu transportul intern = 100 lei.
D) Baza de impozitare în cazul regimului special pentru agenţiile de turism
Baza de impozitare a serviciului unic este constituită din marja de profit, exclusiv
taxa, care se determină astfel:
BI = Suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă - Costurile agenţiei
de turism, inclusiv taxa
Costurile agenţiei de turism includ următoarele elemente:
a) preţul, inclusiv TVA, aferent livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii de
transport, hoteliere, de restaurant etc. în beneficiul direct al călătorului, în cazul în
care aceste livrări şi prestări sunt realizate de alte persoane impozabile;
b) cheltuielile efectuate de agenţie sau de organizatorul de circuite turistice, cum
ar fi cheltuielile privind: asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru viză,
diurnă şi cazare pentru şofer, taxe de autostradă, taxe de parcare, combustibil.
4.7.2. Cotele de impozitare
În România există 3 cote de TVA: cota standard și două cote reduse.

Cota standard a variat de la 18% la 24%, astfel:
Perioada Cota standard

01.07.1993 – 31.01.1998 18%
01.02.1998 – 31.12.1999 22%
01.01.2000 – 30.06.2010 19%
01.07.2010 – 31.12.2015 24%
01.01.2016 – 31.12.2016 20%
De la 01.01.2017 19%
În prezent există două cote reduse de TVA care se aplică în cazul următoarelor
prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
61
Cote reduse
Baza de impozitare
de TVA
a) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
b) livrarea de produse ortopedice;
c) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
d) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
9% e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor
alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii
domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse
utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele.
f) serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât
berea la draft.
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi
botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, evenimente sportive,
cinematografe, altele decât cele scutite;
b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv sau în principal publicităţii;
c) Livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care acestea
sunt construite, adică:
 livrarea de clădiri destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi pensionari;
 livrarea de clădiri destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de
recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
5%
 livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m 2, exclusiv
anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu
depăşeşte suma de 450.000 lei, exclusiv TVA, achiziţionate de orice persoană
necăsătorită sau familie. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în
momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită
locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în
cazul caselor de locuit individuale. Orice persoană necăsătorită sau familie poate
achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%.
 livrarea de clădiri către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie
subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite
accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.
Cota de TVA aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naştere faptul
generator al TVA. Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în
interiorul ţării pentru livrarea aceluiaşi bun.
TVA se calculează prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra
bazei de impozitare.
Ca excepţie, TVA se calculează prin aplicarea cotei recalculate asupra
prețurilor și tarifelor cu amănuntul (preţuri care cuprind şi TVA). Cota recalculată se
determină pe baza formulei:
Cota recalculată = cota TVA / (100 + cota TVA) x 100
4.11. Cota standard a TVA în 2018 este de …………
4.12. Cota redusă a TVA de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii

şi/sau livrări de bunuri:
.................................................................................................................
.................................................................................................................
62
.................................................................................................................
4.13. Cota redusă a TVA de 5% se aplică pentru:
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
4.14. Cota recalculată a TVA se aplică pentru:

.................................................................................................................
4.7.3. Regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată
Deducerea TVA reprezintă diminuarea TVA colectată ca urmare a livrărilor de

bunuri sau prestărilor de servicii cu TVA datorată/achitată furnizorilor de bunuri sau
prestatorilor de servicii.
Au dreptul la deducerea TVA numai persoanele impozabile înregistrate la
organele fiscale teritoriale ca plătitori de TVA pe teritoriul României.
Dreptul de deducere a TVA ia naştere în momentul în care TVA deductibilă
devine exigibilă.
TVA care poate fi dedusă este:
 TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care au fost livrate sau
urmează să îi fie livrate şi pentru prestările de servicii care i-au fost
prestate ori urmează să îi fie prestate unei persoane impozabile de către
o alta, înregistrată ca plătitor de TVA
 TVA achitată pentru bunurile importate, plasate în regim de import cu
excepţia operaţiunilor de import scutite de TVA
 TVA aferentă achiziţiilor intracomunitare
În cazul persoanelor impozabile care efectuează atât operaţiuni ce dau drept de

deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere (persoanele impozabile cu
regim mixt), dreptul de deducere a TVA aferente bunurilor şi/sau serviciilor se
determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor respective la
realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere.
Determinarea gradului de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor la realizarea
operaţiunilor care dau drept de deducere se realizează prin intermediul pro-ratei.
Pro-rata se determină ca raport între veniturile obţinute din operaţiuni care
dau drept de deducere, inclusiv subvenţii legate direct de preţul lor, şi
veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de deducere plus veniturile
obţinute din operaţiuni care nu dau drept de deducere, subvenţii, alocaţii de la
bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi orice alte venituri din care este
finanţată activitatea.
Pro-rata se determină de regulă anual, situaţie în care elementele prevăzute la
numitor şi numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal, iar, prin excepţie,
aceasta poate fi determinată lunar, în acest caz elementele prevăzute la numitor şi
numărător fiind cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni.
La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care acestea
sunt înregistrate ca plătitori de TVA pot aproba ca pro-rata să fie determinată
lunar. În anul în care a fost acordată aprobarea, persoanele impozabile au obligaţia
să recalculeze TVA dedusă de la începutul anului pe baza pro-rata lunară.
Persoanele impozabile pot renunţa la aplicarea pro-rata lunară numai la începutul
unui an fiscal şi sunt obligate să anunţe organele fiscale. Pro-ratele lunare efectiv
realizate sunt definitive şi nu se regularizează la sfârşitul anului.
Dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din suma
reprezentând TVA facturată pentru bunurile livrate şi/sau serviciile prestate,
denumită taxă colectată.
Această exercitare a dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune,
ci pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.
4.7.4. Determinarea TVA de plată

63
TVA datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, pe baza diferenței dintre TVA
colectată și TVA care poate fi dedusă.
TVA colectată se determină pe baza Jurnalului de vânzări completat de agentul
economic pe fiecare lună în parte. Acest jurnal este un centralizator al livrărilor de
bunuri sau al prestărilor de servicii din luna pentru care se face calculul la care se
adaugă sumele de TVA colectată preluate prin mecanismul de „taxare inversă” .
La baza TVA care poate fi dedusă stă TVA deductibilă care este corectată cu
ajutorul pro-ratei. TVA deductibilă se determină cu ajutorul Jurnalului de cumpărări,
care este un centralizator al operaţiunilor reprezentând achiziţiile pentru luna
respectivă.
TVA de plată = TVA colectată - TVA deductibilă, dacă pro-rata = 100%

TVA de plată = TVA colectată - TVA de dedus, dacă pro-rata < 100%
TVA de dedus = TVA deductibilă x pro-rata
TVA se stabileşte deci ca diferenţă între taxa colectată şi taxa dedusă potrivit
legii. Se pot întâlni două cazuri:
- dacă TVA colectată > TVA de dedus, rezultă TVA de plată
- dacă TVA de dedus > TVA colectată, rezultă Sumă negativă de taxă (TVA
de recuperat)
TVA de plată trebuie virată la buget până pe data de 25 a lunii următoare celei
pentru care se calculează.
Suma negativă de taxă pentru luna de raportare, stabilită prin decontul de TVA,
se regularizează în ordinea următoare:
a) prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de
plată rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare,
după caz, fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de taxă pe valoarea
adăugată;
b) prin compensarea cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat de
persoana impozabilă, efectuată de organele fiscale din oficiu sau, după caz, la
solicitarea expresă a persoanei impozabile, în termen de 30 de zile de la data
depunerii cererii de compensare;
c) prin rambursarea efectuată de organele fiscale. Nu poate fi solicitată
rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai
mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale
următoare.
Exemplu
O societate comercială plătitoare de TVA efectuează în luna octombrie 2018
următoarele operaţii:
a) achiziţionează materii prime în valoare de 10.000 lei din care achită 70%;
b) contravaloarea unor servicii prestate către societate este de 1.190 lei, inclusiv
TVA, achitată integral;
c) livrează mărfuri în valoare de 20.000 lei;
d) exportă mărfuri în valoare de 30.000 lei;
e) livrează mărfuri în valoare de 8.000 lei, acordând o reducere de 10%.
În luna anterioară societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de
300 lei.
Societatea nu aplică sistemul de TVA la încasare.
Cota standard de TVA = 19%.
Să se calculeze TVA aferentă fiecărei operaţii şi TVA de plată /de recuperat
aferentă acestei luni.
Rezolvare:
a) Întrucât firma nu aplică sistemul de TVA la încasare, TVA se calculează la
valoarea de facturare:
TVA deductibilă = 10.000 x 19% = 1.900 lei
64
b) TVA deductibilă = 1.190 x 0,19 / 1,19 = 190 lei
c) TVA se calculează la valoarea de facturare:
TVA colectată = 20.000 x 19% = 3.800 lei
d) Operația este scutită de TVA, cu drept de deducere (nu se calculează TVA
colectată).
e) TVA colectată = (8.000 - 8.000 x 10%) x 19% = 1.368 lei
Se determină TVA de plată:
TVA deductibilă = 1.900 + 190 = 2.090 lei
TVA colectată = 3.800 + 1.368 = 5.168 lei
TVA de plată = 5.168 – 2.090 = 3.078 lei
TVA rămasă de plată = 3.078 – 300 = 2.778 lei.
O societate comercială plătitoare de TVA efectuează în luna mai 2018

a) achiziționează materii prime în valoare de 9 000 lei;
b) contravaloarea serviciilor prestate către societate este de 360 lei, inclusiv
TVA, achitate integral;
c) livrează mărfuri în valoare de 5 950 lei, inclusiv TVA;
d) eliberează factura pentru a doua rată lunară aferentă unui contract de
vânzare în valoare totală de 1 000 lei, cu plata în 5 rate lunare; livrarea s-a efectuat
la data achitării primei rate;
e) livrează mărfuri în valoare de 8 000 lei, acorând o reducere de 10%.
În luna anterioară, societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare de
300 lei.
Societatea nu aplică sistemul de TVA la încasare. Considerând cota standard
de TVA de 19%, să se calculeze TVA aferentă fiecărei operații și TVA de plată sau
de rambursat aferentă acestei luni.
Exemplu
O societate comercială plătitoare de TVA realizează în luna mai 2018
- livrări de marfă la intern, cota TVA 19%, 26.000 lei;
- livrări de marfă la export (operații scutite de TVA, cu drept de deducere), 4.000 lei;
- prestări de servicii pe piața internă, scutite de TVA, fără drept de deducere, 8.000
lei;
- cumpărări de marfă, cota TVA 19%, 24.000 lei.
Să se calculeze TVA de plată pentru luna mai 2018, știind că societatea
calculează pro-rata lunar.
Rezolvare:
Pro-rata = livrări supuse TVA/total livrări = (26.000 + 4.000) / (26.000 + 4.000 +
8.000) = 78,947% = 79% (se rotunjeşte la cifra unităţilor imediat următoare)
TVA colectată = 26.000 x 19% = 4.940 lei.
TVA deductibilă = 24.000 x 19% = 4.560 lei.
TVA de dedus = 4.560 x 79% = 3.602 lei.
TVA de plată = 4.940 – 3.602 = 1.338 lei.
Diferenţa dintre TVA deductibilă şi TVA de dedus se trece pe costuri.
Exemplu
O societate comercială plătitoare de TVA importă pe 10.06.2018 2.000 de
pachete de țigări cu câte 20 țigări/pachet la preţul unitar de 2 USD/pachet.
Cheltuielile cu transportul şi asigurarea pe parcurs extern sunt facturate separat la
valoarea de 200 USD. Societatea datorează în vamă: taxa vamală de 20%, comision
vamal de 0,5%, acciza de 303,23 lei / 1.000 bucăți, TVA de 19%.
Cheltuielile cu transportul de la intrarea în țară până la sediul importatorului sunt
de 100 lei + TVA.
Importatorul practică un adaos comercial de 10%. El vinde întreaga cantitate de
țigări unui angrosist.
65
Angrosistul practică un adaos comercial de 20%. El vinde jumătate din
cantitatea de țigări unui detailist.
Detailistul practică un adaos comercial de 30%. El vinde țigările în magazinul
propriu.
Cursul de schimb pentru determinarea valorii în vamă este de 1 USD = 4 lei.
Să se calculeze:
- taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii
- preţul cu amănuntul (inclusiv TVA) al unui pachet de țigări în magazin.
Rezolvare:
a) Importator
Valoarea în vamă: VV = (2.000 x 2 + 200) x 4 = 16.800 lei
Taxa vamală: TV = 20% x 16.800 = 3.360 lei
Comisionul vamal: Cv = 0,5% x 16.800 = 84 lei
Acciza: A = 303,23 lei / 1.000 bucăți x 2.000 x 20 bucăți = 12.129 lei
Baza de impozitare a TVA:
Preț import = VV + TV + Cv + A = 16.800 + 3.360 + 84 + 12.129 = 32.373 lei
TVA deductibilă = 32.373 x 19% = 6.151 lei (se plăteşte în vamă, împreună cu
taxa vamală și comisionul vamal)
Preț transport intern = 100 lei
TVA deductibilă = 100 x 19% = 19 lei
Prețul total de cumpărare va fi:
Preţ de cumpărare = Preț import+Preț transport intern=32.373+100=32.473 lei
Adaos comercial = 32.473 x 10% = 3.247,30 lei
Preţ de vânzare = 32.473 + 3.247,3 = 35.720,30 lei
TVA colectată = 35.720,30 x 19% = 6.786,86 lei
b) Angrosist
Preţ de cumpărare = 35.720,30 lei
TVA deductibilă = 35.720,30 x 19% = 6.786,86 lei
Adaos comercial = 35.720,30 x 20% = 7.144,06 lei
Preţul de vânzare pentru jumătate din cantitate (1.000 pachete):
Preţ de vânzare = (35.720,30 + 7.144,06) / 2 = 21.432,18 lei
TVA colectată = 21.432,18 x 19% = 4.072,11 lei
c) Detailist (magazin)
Preţ de cumpărare = 21.432,18 lei
TVA deductibilă = 21.432,18 x 19% = 4.072,11 lei
Preţ de cumpărare unitar = 21.432,18 / 1.000 = 21,43 lei/pachet
Adaos comercial unitar = 21,43 x 30% = 6,43 lei/pachet
Preţ de vânzare unitar = 21,43 + 6,43= 27,86 lei/pachet
TVA colectată unitară = 27,86 x 19% = 5,29 lei/pachet
Preţ cu amănuntul unitar = 27,86 + 5,29 = 33,15 lei/pachet
4.8. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN RELAŢIILE INTRACOMUNITARE

4.8.1. Livrarea intracomunitară (LIC) de bunuri din România către alt stat
membru (SM)
Definiţie LIC Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri constând în transferul

dreptului de proprietate asupra unor bunuri care sunt expediate sau transportate din
România în alt SM al UE, de către furnizor sau de persoana către care se
efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
Locul LIC Locul LIC de bunuri este în România dacă atunci când începe transportul, bunurile
se găsesc în România.
Scutiri LIC LIC de bunuri din România către un alt SM intră în sfera operaţiilor scutite de
TVA, cu drept de deducere dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1) bunurile sunt transportate din România către un alt SM (dovada transportului se
face cu factura de transport şi confirmarea clientului);
2) furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în
România;
3) cumpărătorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt SM (deţine un cod valid de
TVA precedat de codul ISO care indică SM) şi comunică acest cod de TVA
66
furnizorului pentru a-l înscrie în factură.
Obligaţii Obligaţiile furnizorului din România pentru LIC scutite de TVA sunt:
aferente LIC - să emită o factură în care să menţioneze codul de înregistrare în scopuri de TVA
al cumpărătorului şi prevederile relevante pentru acordarea scutirii;
- să înscrie operaţia în Decontul de TVA, în rubrica de LIC de bunuri scutite de TVA;
- să înscrie operaţia în Declaraţia recapitulativă privind livrările şi achiziţiile
intracomunitare de bunuri (se depune lunar).
4.8.2. Achiziţia intracomunitară (AIC) de bunuri
Definiţie AICAchiziţia intracomunitară de bunuri constă în obţinerea dreptului de a dispune, ca

şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia
indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă
persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un SM, altul decât cel
de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
Locul AIC Locul AIC este România dacă bunurile se găsesc în România în momentul încheierii
transportului.
Excepţie: Dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în
scopuri de TVA valabil emis de autorităţile unui SM, altul decât cel în care are loc
AIC (altul decât cel în care se termină transportul), locul respectivei AIC se
consideră în SM care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA pe care
beneficiarul îl comunică furnizorului pentru a-l înscrie pe factură.
Dacă o AIC a fost supusă la plata taxei în alt SM şi în România, baza de impozitare
se reduce în mod corespunzător în România.
Achiziţiile intracomunitare pot fi impozabile, neimpozabile sau scutite.
AIC AIC este impozabilă în România dacă:
impozabile 1) bunurile sunt transportate din SM în România;
2) cumpărătorul este persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în
România, normal sau numai pentru achiziţii intracomunitare, şi comunică codul de
TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură.
3) furnizorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt SM
AIC AIC este neimpozabilă în România dacă:
neimpozabile  este efectuată de persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA;
 bunurile care fac obiectul achiziţiei au fost taxate în SM de origine conform unui
regim special al marjei profitului pentru opere de artă, antichităţi, obiecte de
colecţie şi bunuri second-hand şi acest regim este menţionat ca atare pe factură;
 achiziţiile de bunuri din alt SM, dar care sunt livrate aflându-se plasate într-un
regim vamal suspensiv, nefiind puse în liberă circulaţie în Comunitate.
AIC scutite AIC este scutită de TVA în România dacă reprezintă:
 AIC a căror livrare sau import în România ar fi în orice situaţie scutite de taxă în
interiorul ţării;
 AIC pentru care persoana care cumpără bunurile în orice situaţie ar avea dreptul la
rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva achiziţie nu ar fi
scutită;
Obligaţii Obligaţiile cumpărătorului din România pentru AIC taxabile sunt:
aferente AIC - dacă factura externă nu se primeşte până la data de 15 ale lunii următoare,
cumpărătorul trebuie să emită o autofactură cu data de 15 ale lunii următoare.
- să determine valoarea TVA datorate în România şi să o înscrie în Jurnalul pentru
cumpărări şi în conturile de TVA deductibilă şi colectată. Acest procedeu se
numeşte taxare inversă.
- să înscrie în Decontul de TVA valoarea AIC de bunuri şi a TVA deductibile şi
colectate aferente;
- să înscrie operaţia în Declaraţia recapitulativă privind livrările şi achiziţiile
intracomunitare de bunuri.
Observaţie: În general, în cazul AIC de bunuri nu este vorba despre o plată efectivă
a TVA, ci doar de evidenţierea ei în decontul de TVA ca TVA colectată şi TVA
deductibilă. Obligaţii de plată apar doar în cazul în care societatea desfăşoară
activităţi care nu dau dreptul la deducerea totală sau parţială a TVA (pro-rata
<100%).
67
Să ne reamintim...
LIC de bunuri din România către AIC de bunuri din alt SM în România este
un alt SM este scutită de TVA, impozabilă în România dacă:
cu drept de deducere dacă: 1) bunurile sunt transportate din SM în
1) bunurile sunt transportate din România;
România către un alt SM; 2) cumpărătorul este persoană impozabilă,
2) furnizorul este persoană înregistrată în scopuri de TVA în România;
impozabilă, înregistrată normal în 3) furnizorul este înregistrat în scopuri de TVA
scopuri de TVA în România; în alt SM
3) cumpărătorul este înregistrat în În acest caz se aplică taxarea inversă
scopuri de TVA în alt SM utilizându-se cota de TVA din România:
TVA deductibilă=TVA colectată=cota de TVA
din România x preț
Exemplu
Societatea comercială X înregistrată în scopuri de TVA în România efectuează
în luna iunie 2018 următoarele operaţii:
a) achiziţionează materii prime la preţ de achiziţie 100.000 lei de la o societate
din România înregistrată în scopuri de TVA.
b) achiziţionează materii prime la preţ de achiziţie 100.000 lei de la o societate
din Bulgaria înregistrată în scopuri de TVA. Societatea X transmite furnizorului din
Bulgaria codul său de înregistrare în scopuri de TVA, iar acesta transportă materiile
prime din Bulgaria în România.
c) livrează mărfuri la preţul de vânzare de 200.000 lei, unei societăţi din
România, înregistrată în scopuri de TVA.
d) livrează mărfuri la preţul de vânzare de 200.000 lei, unei societăţi din
Ungaria, care face dovada înregistrării în scopuri de TVA. Mărfurile se transportă din
România în Ungaria.
Să se calculeze taxa pe valoare adăugată aferentă fiecărei operaţii şi TVA de
plată sau de rambursat aferentă acestei luni, știind că TVA în România = 19%.
Rezolvare:
a) TVA deductibilă = 100.000 x 19% = 19.000 lei
b) Întrucât sunt respectate cele 3 condiţii, operaţia este impozabilă în România şi
se aplică taxarea inversă:
TVA deductibilă = TVA colectată = 100.000 x 19% = 19.000 lei
c) TVA colectată = 200.000 x 19% = 38.000 lei
d) Întrucât sunt respectate cele 3 condiţii, operaţia este scutită de TVA, cu drept
de deducere (nu se calculează TVA colectată)
Se determină TVA de plată:
TVA deductibilă = 19.000 + 19.000 = 38.000 lei
TVA colectată = 19.000 + 38.000 = 57.000 lei
TVA de plată = 57.000 – 38.000 = 19.000 lei
4.15. O achiziţie intracomunitară este impozabilă în România dacă:..........

...................................................................................................................
4.8.3. Achiziţii intracomunitare efectuate de „Grupul celor 3 neplătitori” (G3)
68
Definiţie G3 este format din:
- întreprinderi mici (persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de
afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro,
şi care a solicitat scutirea de TVA.);
- alte persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, care efectuează
doar operaţiuni scutite fără drept de deducere (de exemplu: bănci, companii de
asigurări, organizaţii non-profit, spitale, etc.);
- persoane juridice neimpozabile (în special instituţiile publice, pentru activităţile
desfăşurate în calitate de autorităţi publice).
Condiţii Pentru a aplica regulile specifice achiziţiilor intracomunitare efectuate de un
membru al G3 în România, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- bunurile să fie cumpărate din alt SM de către un membru G3 din România;
- bunurile să fie transportate din alt SM în România;
Achiziţiile intracomunitare efectuate de G3 pot fi impozabile sau
neimpozabile.
AIC Un membru al G3 nu datorează TVA în România pentru achiziţiile
neimpozabile intracomunitare efectuate, dacă:
efectuate de G3 - suma totală a achiziţiilor intracomunitare efectuate de respectivul membru al
grupului în anul curent sau precedent nu depăşeşte echivalentul în lei al
plafonului pentru achiziţii comunitare (10.000 euro) stabilit la cursul valutar valabil
la data aderării României la UE;
- respectivul membru G3 nu a optat pentru taxarea achiziţiilor sale
intracomunitare în România.
Livrările către un membru G3 vor fi facturate de furnizor cu TVA din SM de livrare.
AIC impozabile Un membru G3 datorează TVA în România pentru o achiziţie intracomunitară în
efectuate de G3 următoarele cazuri:
1) Dacă un membru G3 depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare
(echivalentul în lei a 10.000 euro), acesta este obligat la plata TVA în România
pentru valoarea integrală a achiziţiei prin care depăşeşte plafonul, precum şi
pentru toate achiziţiile sale intracomunitare din perioada rămasă din anul
calendaristic în care plafonul a fost depăşit şi pentru anul calendaristic următor.
2) Dacă un membru G3 optează pentru taxarea achiziţiilor sale
intracomunitare în România, acesta este obligat la plata TVA în România
pentru toate achiziţiile intracomunitare efectuate, începând din momentul în care
îşi exercită această opţiune pe perioada rămasă din anul calendaristic în care a
optat, precum şi pentru cel puţin următorii doi ani calendaristici.
Obligaţii Obligaţiile membrului G3 din România legate de achiziţiile intracomunitare sunt:
aferente AIC - să informeze autorităţile fiscale cu privire la depăşirea plafonului pentru achiziţii
efectuate de G3 intracomunitare sau exercitarea opţiunii pentru taxarea acestor achiziţii în
România şi să solicite înregistrarea în scopuri de TVA;
- să ţină evidenţa achiziţiilor intracomunitare;
- să depună decontul special de TVA pentru lunile în care efectuează achiziţii
intracomunitare taxabile;
- să plătească efectiv TVA datorată pentru AIC taxabile până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care taxa devine exigibilă;
- să comunice codul său de înregistrare în scopuri de TVA furnizorilor din alte SM
(doar în perioada în care este obligat la plata TVA în România pentru AIC
efectuate).
69
4.8.4. Transferul intracomunitar
Transferul intracomunitar reprezintă transportul de către o persoană

impozabilă, de bunuri aparţinând activităţii sale economice din SM de origine în
SM de destinaţie, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale
economice în SM de destinaţie.
Deşi nu are loc un transfer de drept de proprietate, transferul este asimilat
unei:
- LIC în SM de origine – se aplică scutirea de TVA
- AIC în SM de destinaţie – se aplică taxarea inversă
Pentru a aplica scutirea de TVA, persoana care îşi transportă bunurile va
trebui:
- să fie înregistrată în scopuri de TVA în SM de destinaţie (dacă nu se aplică
măsuri de simplificare de către cele 2 state);
- să emită o autofactură în care să menţioneze propriul cod de TVA din SM
de destinaţie;
Exemplu de transfer: O companie din România construieşte un bun imobil în
Bulgaria, pentru realizarea căruia transportă materiale de construcţii din România
în Bulgaria.
4.8.5. Prestările de servicii intracomunitare
În cazul prestărilor de servicii intracomunitare regulile de aplicare a TVA

diferă în funcție de statutul beneficiarului: persoană impozabilă sau consumator
final, astfel:
a) Servicii în relaţia B2B (business to business sau persoană impozabilă
către persoană impozabilă)
Regula generală: locul prestării este locul unde este stabilit beneficiarul.
Dacă beneficiarul este stabilit în Comunitate, trebuie să furnizeze un cod valabil
de TVA, altfel operaţiunea va fi considerată ca fiind efectuată în relaţia B2C.
Obligaţii în cazul serviciilor intracomunitare:
 Prestatorii şi beneficiarii serviciilor intracomunitare care sunt persoane
impozabile sunt obligaţi să se înregistreze în scopuri de TVA înainte de
prestarea/primirea serviciilor.
 Serviciile intracomunitare se declară în declaraţia recapitulativă, dacă nu
sunt scutite în SM al beneficiarului.
b) Servicii în relaţia B2C (business to consumer sau persoană impozabilă
către persoană neimpozabilă)
Regula generală: locul prestării este locul unde este stabilit prestatorul.
Excepţii:
 Serviciile legate de bunuri imobile – locul unde este situat bunul imobil
 Transportul de călători – locul unde se efectuează transportul în funcţie
de distanţele parcurse
 Serviciile principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice,
sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte activităţi similare, cum
ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor
activităţi – locul prestării efective
 Serviciile de restaurant şi catering – locul prestării efective
 Închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport (maximum treizeci
de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, maximum nouăzeci de zile) - locul
unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului.
4.9. OBLIGAŢIILE PLĂTITORILOR TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
1. Înregistrarea la organele fiscale

a) la începerea activităţii, precum şi în alte cazuri stabilite prin lege,
70
persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de TVA,
urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite şi taxe;
b) să solicite organului fiscal scoaterea din evidenţă ca plătitori de TVA, în
caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se
consemnează situaţia respectivă.
c) agenţii economici care efectuează tranzacţii intracomunitare sunt obligați
să se înregistreze în Registrul Operatorilor Comunitari.
2. Întocmirea documentelor
a) să consemneze livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii în
facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate şi să completeze în mod
obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa şi Codul fiscal ale
furnizorului/prestatorului şi, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea
bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, cantităţile, după caz, preţul unitar,
valoarea bunurilor / serviciilor fără TVA, suma taxei pe valoarea adăugată;
b) să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal
aprobate şi să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operaţiunile cu o
valoare a TVA mai mare de 5000 lei sunt obligate să solicite şi copia de pe
documentul legal care atestă calitatea de plătitor de TVA a furnizorului /
prestatorului;
c) să întocmească declaraţia vamală de import, să determine baza de
impozitare pentru bunurile importate şi să calculeze TVA datorată bugetului de
stat.
3. Evidenţa operaţiunilor
a) să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza
de impozitare şi TVA colectată şi deductibilă;
b) să asigure condiţiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea
informaţiilor şi conducerea evidenţelor prevăzute de reglementările în domeniul
TVA;
c) să întocmească şi să depună la organul fiscal diverse declaraţii pentru
fiecare perioadă fiscală (luna calendaristică sau trimestrul calendaristic pentru
persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o
cifră de afaceri care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro):
 Formularul 300 Decont de taxa pe valoarea adăugată se depune la
organul fiscal competent până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii
perioadei fiscale.
 Formularul 301 Decont special de taxă pe valoarea adăugată se
depune la organul fiscal de către persoanele care nu sunt înregistrate și care nu
trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA, dar realizează AIC impozabile în
România. Se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia
naștere exigibilitatea TVA.
 Formularul 390 VIES Declaraţie recapitulativă privind livrările /
achiziţiile / prestările intracomunitare se depune lunar, până în data de 25
inclusiv a lunii următoare, de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA care
au efectuat livrări, achiziţii sau prestări de servicii în ţările membre ale UE, sau în
cadrul unei operaţii triunghiulare.
 Formularul 394 Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi
achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional se depune la organul fiscal competent
până în data de 30 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei fiscale.
4. Plata
a) să achite TVA datorată, potrivit decontului întocmit, până la data de 25 a
lunii următoare încheierii perioadei fiscale;
b) să achite TVA aferentă bunurilor plasate în regim de liberă circulaţie
(import), la organul vamal.
71
4.10. Rezumat
Operaţiile economice ce intră în sfera de aplicare a TVA sunt:
A) Livrarea de bunuri
B) Prestările de servicii
C) Achiziţia intracomunitară de bunuri
D) Importul de bunuri
Regimurile speciale privind TVA sunt:
- Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii
electronice persoanelor neimpozabile
Teritorialitatea TVA:
- Locul livrării bunurilor se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în
momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt
expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ.
- Locul prestării serviciilor se consideră a fi sediul activităţii economice sau
un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu,
domiciliul sau reşedinţa obişnuită a prestatorului.
- Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor este locul unde se găsesc
bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
- Locul importului de bunuri se află pe teritoriul statului membru în care au
intrat bunurile pe teritoriul Comunităţii sau statul membru în care au ieşit din regim
vamal suspensiv.
Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată reprezintă operaţiunea care, prin
realizarea ei, duce la includerea sub incidenţa TVA a unor operaţiuni.
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită,
în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar
dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a
plăti taxa la bugetul statului. După această dată se calculează majorările de
întârziere.
Sunt obligate la plata TVA:
a) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, pentru operaţiuni
taxabile;
b) titularii operaţiunilor de import de bunuri şi de achiziţii intracomunitare
taxabile;
c) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţară potrivit regulamentului
vamal aplicabil acestora;
d) persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în
România, beneficiare ale prestărilor de servicii efectuate de prestatori cu sediul
sau cu domiciliul în străinătate, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea
adăugată.
Baza de impozitare a TVA (BI):
- la livrările de bunuri şi prestări de servicii: BI = contrapartida obţinută sau
care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului,
beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor
operaţiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
- la achiziţiile intracomunitare de bunuri: BI se stabileşte ca în cazul livrărilor
de bunuri pe plan intern.
- la importul de bunuri: BI = valoarea în vamă + taxe vamale + comision
vamal + accize
În România cota standard a TVA este de 19% şi se aplică operaţiunilor
impozabile, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.
TVA de plată = TVA colectată - TVA deductibilă, dacă pro-rata = 100%
TVA de plată = TVA colectată - TVA de dedus, dacă pro-rata < 100%
TVA de dedus = TVA deductibilă x pro-rata
TVA datorată bugetului de stat se stabileşte lunar, până pe data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se calculează. Persoanele impozabile trebuie să
depună la organele fiscale competente până la aceeaşi dată un decont de taxă.
72
Notă: Presupunem că societățile din exemplele de mai jos nu aplică sistemul de

TVA la încasare.
Preţurile date sunt fără TVA, cu excepţia situaţiei în care se precizează
„inclusiv TVA”.
4.11.1 O societate comercială plătitoare de TVA efectuează în luna mai 2018

a) achiziţionează materii prime de pe piaţa internă în valoare de 50.000 lei;
b) achiziţionează materii prime din import cu valoarea în vamă de 30.000 lei şi
taxa vamală 20%;
c) beneficiază de serviciile unei societăţi de marketing pentru care achită
10.000 lei, inclusiv TVA;
d) livrează mărfuri în valoare de 50.000 lei, inclusiv TVA;
e) livrează produse în valoare de 70.000 lei, pentru care încasează un avans
de 30%, restul urmând a fi achitat în 4 rate lunare, începând cu luna
următoare, conform contractului încheiat cu beneficiarul.
f) încasează o rată scadentă de 10.000 lei pentru produse livrate în luna
precedentă;
g) livrează mărfuri în valoare de 80.000 lei, acordând o reducere de 10%.
În luna anterioară societatea a înregistrat o sumă negativă de taxă în valoare
de 1.000 lei.
plată sau de rambursat aferentă acestei luni, ştiind că societatea calculează pro-
rata lunar.
4.11.2. O societate comercială plătitoare de TVA realizează în luna mai 2018

- achiziţionează mărfuri la preţul de 30.000 lei, iar ambalajele în care sunt
primite mărfurile au valoarea de 1.000 lei şi circulă în regim de schimb;
- aceste mărfuri sunt vândute în aceeaşi lună la un preţ cu amănuntul de
40.000 lei;
- cumpără materii prime la un preţ negociat de 40.000 lei, inclusiv TVA;
- vinde pe piaţa internă produse în valoare de 20.000 lei, acordând clientului o
reducere de preţ de 5%; ambalajele au valoarea de 500 lei şi se facturează
clientului;
- acordă angajaţilor ca plată în natură produse care ar putea fi vândute pe
piaţă la preţul de 10.000 lei, inclusiv TVA;
- prestează servicii la un tarif negociat de 400 lei, inclusiv TVA;
- livrează marfă unui client în valoare de 15.000 lei fără TVA. La livrare
clientul refuză marfă în valoare de 300 lei, ca urmare a unor defecte găsite la
aceasta.
de 1.600 lei.
plată sau de rambursat aferentă acestei luni.
4.11.3. O societate comercială plătitoare de TVA (cantină studențească)

realizează în luna mai 2018 următoarele operaţii:
- cumpărări de alimente: 50.000 lei + TVA 9%;
- vânzări de preparate alimentare: 40.000 lei + TVA 9%;
- vânzări de preparate alimentare scutite de TVA, fără drept de deducere:
10.000 lei;
Să se calculeze TVA de plată sau de recuperat aferentă acestei luni, ştiind că
societatea calculează pro-rata lunar.
4.11.4. O societate comercială plătitoare de TVA realizează în luna mai 2018

- achiziţionează materii prime în valoare de 100.000 lei.
- beneficiază de serviciile prestate de o altă societate pentru care achită
6.000 lei, inclusiv TVA;
73
- livrează produse în valoare totală de 180.000 lei, din care:
 90.000 lei în ţară, pentru care acordă clientului o reducere de 10%;
 30.000 lei în ţară, operaţie scutită de TVA, fără drept de deducere;
 60.000 lei la export.
de 1.550 lei.
Să se calculeze TVA de plată sau de recuperat aferentă acestei luni, ştiind că
societatea calculează pro-rata lunar.
4.11.5. În luna noiembrie 2018 SC X produce şi vinde SC Y 150.000 sticle de

coniac a 0,5 litri / sticlă, cu concentraţia alcoolică de 45%, la preţul de 6 lei / sticlă
+ acciza + TVA.
SC Y practică un adaos comercial de 15% şi vinde întreaga cantitate de
coniac SC Z.
SC Z practică un adaos comercial de 25% şi vinde sticlele de coniac în
magazinul propriu.
Cele trei societăți sunt plătitoare de TVA.
Să se calculeze:
- preţul cu amănuntul (inclusiv TVA) al unei sticle de coniac în magazin.
4.11.6. O societate comercială plătitoare de TVA importă 100.000 doze de

bere de 500 ml (10 grade Plato) în următoarele condiţii:
- preţ unitar: 0,25 USD/doză
- cheltuieli cu transportul şi asigurarea mărfii pe parcursul extern, facturate
separat: 1.000 USD
- taxa vamală: 20%
- comisionul vamal: 0,5%
- acciza unitară: 3,30 lei/hlxgrad Plato
- cheltuieli de transport în România până la primul loc de destinaţie 500 lei
- cursuri de schimb la care se determină valoarea în vamă: 1 USD = 4 lei.
Importatorul vinde berea prin magazinul propriu, practicând un adaos
comercial de 10%.
Să se calculeze:
- preţul cu amănuntul al unei doze de bere în magazin.
4.11.7. Societatea comercială X înregistrată în scopuri de TVA în România

realizează în luna mai 2018 următoarele operaţii:
a) livrări de mărfuri în valoare de 100.000 lei către un client din Franța,
înregistrat în scopuri de TVA. Mărfurile sunt transportate în Franța (se face
dovada transportului);
b) livrări de mărfuri pe piaţa internă în valoare de 125.000 lei;
c) achiziţie de materii prime la preţ de achiziţie 50.000 lei de la o societate din
Germania. Societatea X transmite furnizorului din Germania codul său de
înregistrare în scopuri de TVA, iar acesta transportă materiile prime din Germania
în România;
d) achiziţii de materii prime şi materiale consumabile de pe piaţa internă, în
valoare de 75.000 lei;
e) achiziţie de materii prime din import la preţul de facturare de 20.000 lei;
taxa vamală este 10%.
Să se calculeze TVA aferentă fiecărei operații și TVA de plată sau de
rambursat la sfârșitul lunii.
74
4.12. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 85 – 119.
Tema de control nr.1
Temele de control se constituie din testele de evaluare care

se regăsesc la sfârșitul fiecărei unități de învățare.
Până la data primului tutorial, inclusiv, studenţii vor încărca pe
platforma e-lis, prin Teme online rezolvările aferente testelor de
evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 1,2,3 și 4, reprezentând tema
de control nr. 1.
Pentru fiecare test de evaluare studentul va primi o notă de la 1 la 10.
Media notelor obţinute la cele 10 teste de evaluare din manual va avea
o pondere de 40% în nota finală.
75
Unitatea de învățare 5. IMPOZITUL PE PROFIT
Cuprins
Unitatea de învățare 5. IMPOZITUL PE PROFIT
5.1. Introducere
5.3. CONTRIBUABILII ŞI SFERA DE CUPRINDERE A IMPOZITULUI
5.4. SCUTIRI DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT
5.5. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT
5.6. PLATA IMPOZITULUI ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE
5.7. Rezumat
5.9. Bibliografie
5.1. Introducere
Unitatea de învățare 5 prezintă modul de calcul al impozitului pe profit, contribuabilii si
sfera de cuprindere, scutirile de la plata acestui impozit, precum și modalitatea de plată și
de depunere a declarațiilor fiscale aferente.

 să identificaţi persoanele obligate la plata impozitului pe profit
 să definiţi sfera de aplicare a impozitului pe profit
 să descrieţi modalitatea de calcul a impozitului pe profit
 să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de impozit pe profit.
Cadru  Titlul II „Impozitul pe profit” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O.
legal: 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
 H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. Partea I nr. 22 / 13.01.2016), cu modificările
ulterioare
76
5.3. CONTRIBUABILII ŞI SFERA DE CUPRINDERE A IMPOZITULUI
CONTRIBUABILI SFERA DE APLICARE

 persoanele juridice române  profitul impozabil obţinut din orice
sursă, atât din România, cât şi din
străinătate
 persoanele juridice străine care  profitul impozabil atribuibil sediului
desfăşoară activitate prin intermediul permanent din România sau sediului
unuia sau mai multor sedii permanent din România desemnat să
permanente din România îndeplinească obligațiile fiscale
 persoanele juridice cu sediul social  profitul impozabil obţinut din orice
in România, înfiinţate potrivit sursă, atât din România, cât şi din
legislaţiei europene (societate străinătate
europeană sau societate cooperativă
europeană).
5.4. SCUTIRI DE LA PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT
Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

a) trezoreria statului;
b) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi
disponibilităţile realizate;
c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor;
d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;
e) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea
obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din
chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă
bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind
reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate,
în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de
cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi
a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în
parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi
alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase;
f) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori,
g) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari
recunoscute ca asociaţii de proprietari, pentru veniturile obţinute din activităţi
economice şi care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a
eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;
h) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
i) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
j) Banca Naţională a României;
k) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.
Conform OUG nr. 3 din 6 ianuarie 2017, contribuabilii care desfășoară exclusiv
activitate de inovare, cercetare-dezvoltare vor fi scutiti de impozit pe profit in primii
10 ani de activitate.

5.1. Sunt obligate la plata impozitului pe profit în România:
a) persoanele juridice române pentru profitul impozabil obţinut atât din România, cât
şi din străinătate
b) persoanele juridice române doar pentru profitul impozabil obţinut din România
c) persoanele juridice române doar pentru profitul impozabil obţinut din străinătate
d) persoanele juridice străine pentru profitul impozabil obţinut atât din România, cât şi
din străinătate.
77
5.5. CALCULUL PROFITULUI IMPOZABIL ȘI A IMPOZITULUI PE PROFIT
Profitul brut sau profitul contabil se calculează astfel:

Profit contabil = Venituri din orice sursă – Cheltuieli efectuate în scopul realizării
activităţii economice
Profitul impozabil sau fiscal este cel asupra căruia se aplică o cotă de impozit de
16%, rezultând astfel impozitul pe profit. Profitul impozabil este diferit de profitul
contabil şi se calculează astfel:
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile – Deduceri
sau
Profit impozabil = Venituri impozabile – Cheltuieli deductibile – Deduceri
A) Venituri neimpozabile
a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o
filiala a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte
cumulativ următoarele condiţii:
1. plăteşte impozit pe profit, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
2. deţine minimum 10% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un
stat membru;
3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă
prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
c) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane
juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele
acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ,
1. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi
rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind
evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră ca are
sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
2. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit
similar acestuia;
3. deţine minimum 10% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru;
4. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din
România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
d) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare
a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la
care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor
financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit,
a cesionarii, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului
social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
e) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
f) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri
aprobate prin acte normative.
B) Cheltuieli deductibile
Pentru determinarea profitului impozabil sunt deductibile numai cheltuielile

efectuate în scopul realizării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte
normative în vigoare.
Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi:
a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către
contribuabil;
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile
efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
78
c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă
şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru
asigurarea de riscuri profesionale;
d) cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,
produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate
producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în
categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul
unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la
punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării
vânzărilor;
e) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele
normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii
contractului colectiv de munca;
f) cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului
angajat;
j) cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice,
introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii,
obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;
h) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau
noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale
informative proprii;
i) cheltuielile de cercetare - dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi
recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil; pentru activităţile
de cercetare-dezvoltare se acordă deducerea suplimentară la calculul profitului
impozabil în proporţie de 50% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi;
k) cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor.
C) Cheltuieli cu deductibilitate limitată
a) Cheltuielile de protocol se pot referi la:

 Cadouri acordate partenerilor de afaceri – deductibile în limita a 100
lei/cadou/beneficiar
 Mese şi trataţii (apă, cafea, suc, zahăr etc) acordate partenerilor de afaceri –
deductibile în limita a 2% x (profitul contabil + cheltuielile de protocol +
cheltuielile cu impozitul pe profit)
b) cheltuielile sociale sunt deductibile în limita unei cote de până la 5%, aplicată
asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii.
Sunt cheltuieli sociale:
 ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli
grave sau incurabile şi protezele, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în
gospodărie
 cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate
în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul
bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate
sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti,
şcolile pe care le au sub patronaj
 tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare,
 cadouri în bani sau în natură oferite salariatelor sau copiilor minori și salariaţilor
 costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii
proprii şi pentru membrii de familie ai acestora etc.
c) perisabilităţile sunt deductibile în limitele stabilite de organele de specialitate
ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului
Finanţelor Publice;
d) cheltuielile cu tichetele de masă, în limita a un tichet/persoană/zi lucrată;
e) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative,
în limita a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
f) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita a 400 euro
într-un an pentru fiecare participant;
g) cheltuielile cu dobânzile care depășesc plafonul de 200.000 euro calculat la
cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal,
după caz, sunt deduse limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul
a 10% din următoarea bază de calcul:
79
BC = Profit contabil - Venituri neimpozabile + Cheltuieli cu impozitul pe profit +
Costurile excedentare ale îndatorării + Amortizarea fiscală
h) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de
serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii
secundare sunt deductibile deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor
construite prevăzute de legea locuinţei, care se majorează din punct de vedere fiscal
cu 10%. Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv
chiriaşi/locatari;
i) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat
în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal
sunt deductibile deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia
societăţii în baza contractelor încheiate între părţi;
j) cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate
exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masa totală maximă autorizată care să
nu depaşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri,
incluzând şi scaunul soferului, aflate in proprietatea sau in folosinta contribuabilului
sunt deductibile în limita a 50%.
Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele
respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie
şi servicii de curierat;
2. vehicule utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
3. vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
serviciile de taximetrie;
4. vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea
către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
5. vehicule utilizate ca mărfuri în scop comercial.
5.2. Un agent economic datorează dobânzi unei entităţi, alta decât o bancă sau o
instituţie de credit autorizată, în valoare de 120.000 lei. Rata dobânzii pentru acest
împrumut este cu 3 puncte procentuale mai mare decât nivelul ratei de referinţă pentru
dobânzi al BNR (la nivelul dobânzii de referinţă al BNR, cheltuielile cu dobânzile ar fi
fost de 100.000 lei). Gradul de îndatorare al agentului economic este 2.
Care este volumul cheltuielilor cu dobânzile pentru care se acordă deductibilitate?
D) Cheltuieli nedeductibile
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;

b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările datorate către
autorităţile române sau străine.
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale
constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost
încheiate contracte de asigurare, precum și TVA aferentă;
d) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document
justificativ, potrivit legii;
e) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de
participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum și de diferenţele
nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor
determinate de vânzarea-cesionarea acestora.
f) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
g) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări
de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în
scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
h) cheltuielile cu amortizarea contabilă (poate să difere de amortizarea fiscală).
i) cheltuielile cu TVA aferentă bunurilor acordate salariaţilor sub forma unor
avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;
j) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat și cheltuielile privind bursele
private efectuate potrivit legii.
E) Deduceri
80
Amortizarea Amortizarea fiscală este egală cu valoarea care rezultă conform Codului fiscal.
fiscală Reguli conform Codului fiscal:
a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor,
precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora, contribuabilul
poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de
amortizare liniară sau degresivă.
Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix
amortizabil se pune în funcţiune.
Pentru autoturisme, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile în limita a 1.500
lei/lună/autoturism.
Cheltuieli cu Cheltuielile cu dobânzile și diferenţele de curs valutar (aferente împrumuturilor obţinute
dobânzile de la alte entităţi decât bănci sau instituţii specializate de credit) reportate din perioada
reportate din precedentă se reportează până când gradul de îndatorare este mai mic sau egal cu 3.
perioada
precedentă
Rezerva Rezerva legală este deductibilă în limita a 5%x (venituri impozabile – cheltuieli totale +
legală cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile), până ce rezerva legală atinge a cincia
deductibilă parte din capitalul social subscris şi vărsat. Dacă rezerva legală este utilizată pentru
acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a
rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil
Provizioane Cheltuielile cu provizioane sunt deductibile în limita a 30% din valoarea creanţelor
fiscale incerte asupra clienţilor, dacă aceste creanţe îndeplinesc cumulativ condiţiile:
1. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
2. nu sunt garantate de altă persoană;
3. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului.
Deduceri Pentru activităţile de cercetare-dezvoltare se acordă o deducere suplimentară la
suplimentare calculul profitului impozabil, în proporţie de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste
pentru activităţi; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; dacă se realizează
cercetare – pierdere fiscală, aceasta se recuperează în următorii 7 ani
dezvoltare
F) Pierderi fiscale
Pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia
de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7
ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se efectuează în ordinea înregistrării
acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale
în vigoare din anul înregistrării acestora.
G) Determinarea impozitului pe profit (Ip)
Ip = 16% x (Profit impozabil – Pierdere fiscală de recuperat din anii

precedenţi)
Ip datorat = Ip - cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat
Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat scad din
impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ
1. sunt în limita a 5 0/00 (0,5%) din cifra de afaceri;
2. nu reprezintă mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Excepții:
1. Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte,
cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor, inclusiv persoanele juridice care
realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe
profit datorat pentru aceste activităţi este mai mic decât 5% din veniturile respective
sunt obligaţi la plata unui impozit minim de 5% aplicat acestor venituri realizate.
2. De la 01.01.2017 s-a introdus un impozit specific pentru hoteluri,
campinguri, tabere, restaurante, catering si baruri (HoReCa), datorat de firmele au
ca activitate principală sau secundară anumite coduri CAEN aferente acestor activități.
Pentru hoteluri impozitul specific standard este determinat în LEI / loc cazare / an, iar
81
pentru restaurante şi baruri la impozitul standard determinat în LEI se aplică un set de
coeficienţi:
- o variabilă în funcţie de rangul localitatii (x) şi zona în care este amplasat
restaurantul
- o variabilă în funcţie de suprafaţa utila (y)
- un coeficient de sezonalitate (z)
- un coeficient fix (q) - care ţine cont de spaţiul tehnic
5.6. PLATA IMPOZITULUI ŞI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE
Contribuabili Termen declarare şi plată Declaraţie

Organizaţiile nonprofit 25 februarie anul următor Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)
Contribuabilii care obţin venituri 25 februarie anul următor Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)
majoritare din cultura cerealelor
şi plantelor tehnice, pomicultură
şi viticultură
Societăţile comerciale bancare – 25 aprilie pt. Ip aferent trim. I Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)
pers. juridice române 25 iulie pt. Ip aferent trim. II Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)
Sucursalele din România ale 25 oct. pt. Ip aferent trim. III Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)
băncilor – pers. juridice străine* 25 martie pt. Ip aferent anului Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)
Ceilalţi agenţi economici (cazul 25 aprilie pt. Ip aferent trim. I Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)
general)** 25 iulie pt. Ip aferent trim. II Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)
25 oct. pt. Ip aferent trim. III Decl. priv. obligaţiile de plată la buget. de stat (100)
25 martie pt. Ip aferent anului Declaraţia anuală de impozit pe profit (101)
*Societăţile bancare aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe

profit, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial (sistemul anticipat)
Plăţile anticipate trimestriale (aferente trimestrelor I, II şi III) = 1/4 x impozitul pe
profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum. IPC
se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice, până la data de 15 aprilie a
anului fiscal pentru care se efectuează plăţile anticipate.
Excepţie: contribuabilii nou-înfiinţaţi, înfiinţaţi în cursul anului precedent sau care
la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală efectuează plăţi
anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de
impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata
anticipată.
Regularizarea se face până la data de 25 martie anul următor.
**Agenţii economici pot aplica unul din următoarele 2 sisteme de calcul al

impozitului pe profit:
 sistemul real: calculează şi evidenţiază trimestrial (pt. trim. I, II şi III), cumulat
de la începutul anului, impozitul pe profit. Regularizarea se face până la data de 25
martie anul următor.
 sistemul anticipat. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, agenţii economici pot
opta pentru sistemul anticipat, specific societăţilor bancare, în următoarele condiții:
- Opţiunea se efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal
pentru care se solicită acest sistem. Opţiunea efectuată este obligatorie
pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din sistemul anticiat se
efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care
se solicită aplicarea sistemului real.
- Plata și declararea impozitului pentru trim. IV se va face până la 25 decembrie
a anului de calcul.
- În cazul în care în primul an de aplicare a sistemului de plati anticipate se
obtine pierdere fiscală, în al doilea an se va plăti impozitul calculat
trimestrial ca 16%xprofit contabil, numai pentru trim. I-III, urmând să se facă
definitivarea până la 25 martie. Dacă și în al doilea an se obține pierdere
fiscală, în al treilea an trebuie aplicat sistemul de calcul efectiv trimestrial,
82
nemaifiind posibilă aplicarea sistemului de plăți anticipate.
Să ne reamintim...
Cheltuieli cu deductibilitate limitată în calculul profitului impozabil:
 cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra sumei
dintre profitul contabil, cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe
profit;
 cheltuielile sociale, în limita unei cote de 5%, aplicată asupra valorii
cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii;
 cheltuielile cu dobânzile care depășesc plafonul de 200.000 euro
calculat la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi a
trimestrului/anului fiscal, după caz, sunt deduse limitat în perioada fiscală
în care sunt suportate, până la nivelul a 10% din următoarea bază de
calcul: Profit contabil - Venituri neimpozabile + Cheltuieli cu impozitul pe
profit + Costurile excedentare ale îndatorării + Amortizarea fiscală;
 cheltuielile cu amortizarea contabilă.
Cheltuieli nedeductibile în calculul profitului impozabil:
 cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;
 dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de
întârziere datorate către autorităţile române sau străine.
 cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.
Exemplu
O societate plătitoare de impozit pe profit prezintă următoarele venituri şi
cheltuieli aferente anului 2018:
- Venituri totale 900.000 lei, din care:
 Venituri din vânzări 800.000 lei
 Venituri din dobânzi 500 lei
 Dividende primite de la altă persoană juridică română 20.000 lei
- Cheltuieli totale 300.000 lei, din care:
 Cheltuieli de protocol (trataţii pentru partenerii de afaceri) 20.000 lei
 Cheltuieli de sponsorizare 24.000 lei
 Cheltuieli sociale 1.000 lei
 Cheltuieli cu dobânzile aferente unor împrumuturi bancare 5.000 lei
 Cheltuieli cu dobânzile aferente împrumutului de la un asociat 4.000 lei;
 Majorări de întârziere aferente impozitelor neplătite 100 lei
 Majorări de întârziere pentru neplata la timp a furnizorilor 300 lei
 Cheltuieli cu salariile 15.000 lei
 Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 70.000 lei
 Alte cheltuieli deductibile 160.600 lei
Să se calculeze impozitul pe profit rămas de plată.
Rezolvare:
Profit contabil = venituri totale – cheltuieli totale = 900.000 – 300.000 = 600.000
lei
Profit impozabil = profit contabil – venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile
– deduceri
Venituri neimpozabile = Dividende primite de la altă persoană juridică română =
20.000 lei
Cheltuieli nedeductibile:
 Majorări de întârziere aferente impozitelor neplătite 100 lei
 Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 70.000 lei
Cheltuieli deductibile limitat:
 Cheltuieli de protocol
 Cheltuieli sociale
 Cheltuieli cu dobânzile
Limita cheltuielilor de protocol deductibile = (600.000 + 20.000 + 70.000) x 2% =
83
13.800 lei
Cheltuieli de protocol nedeductibile = 20.000 – 13.800 = 6.200 lei
Limita cheltuielilor sociale deductibile = 15.000 x 5% = 750 lei

Cheltuieli sociale nedeductibile = 1.000 - 750 = 250 lei
Cheltuieli cu dobânzile = 5.000 + 4.000 = 9.000 lei < 200.000 euro. Cheltuielile cu
dobânzile sunt deductibile în totalitate.
Cheltuieli nedeductibile totale = 24.000 + 100 + 70.000 + 6.200 + 250 =

100.550 lei
Profit impozabil = 600.000 – 20.000 + 100.550 = 680.550 lei
Impozit pe profit = 680.550 x 16% = 108.888 lei
Cheltuielile de sponsorizare de 24.000 lei se scad din impozitul pe profit datorat
dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt în limita a 50/00 din cifra de afaceri = 50/00 x 800.000 = 4.000 lei
2. nu reprezintă mai mult de 20% din impozitul pe profit = 20% x 108.888 =
21.777,60 lei.
Cheltuielile de sponsorizare care se deduc din impozitul pe profit sunt de 4.000
lei.
Impozitul pe profit după deducerea acestor cheltuieli este:
Ip datorat = 108.888 – 4.000 = 104.888 lei (din care 70.000 s-au achitat în cursul
anului).
Impozitul pe profit rămas de plată = 104.888 – 70.000 = 34.888 lei
O societate plătitoare de impozit pe profit prezintă următoarele venituri și cheltuieli

cumulate pe primele trimestre ale anului 2018:
Venituri totale 400.000 lei, din care:
- Venituri din vânzări 300.000 lei
- Dividende primite de la alta persoană juridică română 40.000 lei
- Alte venituri impozabile 60 000 lei
Cheltuieli totale 100.000 lei, din care:
- Cheltuieli de protocol (trataţii pentru partenerii de afaceri) 10.000 lei
- Cheltuieli de sponsorizare 4.000 lei
- Cheltuieli sociale 2.000 lei
- Cheltuieli cu dobânzile aferente creditelor bancare 20.000 lei
- Majorări de întârziere ca urmare a nevirării la timp a TVA 100 lei
- Majorări de întârziere pentru neplata la timp a furnizorilor 200 lei
- Cheltuieli cu salariile 40 000 lei
- Cheltuieli cu indemnizația de deplasare în interes de serviciu acordată unui salariat
300 lei.
- Cheltuielile cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 23 400 lei
Să se calculeze impozitul pe profit de plată pentru anul în curs.
5.7. Rezumat
Profit contabil = Venituri din orice sursă – Cheltuieli efectuate în scopul realizării
activităţii economice
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile –
Deduceri
sau
Profit impozabil = Venituri impozabile – Cheltuieli deductibile – Deduceri
Ip = 16% x (Profit impozabil – Pierdere fiscală de recuperat din anii precedenţi)
Ip datorat = Ip - cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat
Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat scad din
impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele limite maxime:
1. 5 0/00 (0,5%) din cifra de afaceri;
2. 20% din impozitul pe profit datorat.
Agenţii economici pot aplica unul din următoarele 2 sisteme de calcul al impozitului
pe profit:
84
 sistemul real: calculează şi evidenţiază trimestrial (pt. trim. I, II şi III), cumulat
de la începutul anului, impozitul pe profit. Regularizarea se face până la data de 25
martie anul următor.
 sistemul anticipat. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, agenţii economici pot
opta pentru sistemul anticipat, specific societăţilor bancare. Opţiunea se efectuează
până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal pentru care se solicită acest sistem.
Opţiunea efectuată este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea din
sistemul anticiat se efectuează până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal
pentru care se solicită aplicarea sistemului real.
5.8.1. Un agent economic care aplică sistemul real de impozitare a profitului a

înregistrat cumulat în primele 2 trimestre ale anului venituri impozabile în sumă de
1.000.000 lei, din care suma de 600.000 lei provine din comercializarea de mărfuri pe
piaţa internă, iar restul din activitatea unui bar de noapte. Cheltuielile deductibile totale
sunt de 700.000 lei. Impozitul pe profit plătit în cursul anului este de 10.000 lei.
Să se determine impozitul pe profit rămas de achitat.
5.8.2. O societate care aplică sistemul real de impozitare a profitului înregistrează

în primul trimestru următoarele venituri şi cheltuieli:
 Venituri din activitatea de exploatare 90.000 lei
 Venituri din dividende primite de la altă persoană juridică română 5.000 lei
 Cheltuieli cu materii prime 30.000 lei
 Cheltuieli cu salarii 20.000 lei
 Cheltuieli cu impozite şi taxe (altele decât impozitul pe profit) 4.000 lei
 Cheltuieli de protocol (trataţii pentru partenerii de afaceri) 1.000 lei
 Cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe (egale cu amortizarea fiscală) 80 lei
 Cheltuieli sociale 900 lei
 Cheltuieli cu penalităţi plătite autorităţilor române 80 lei
 Cheltuieli cu penalităţi datorate ca urmare a nerespectării unor clauze din
contractele cu furnizorii şi clienţii 100 lei
Să se calculeze impozitul pe profit datorat pentru acest trimestru.
5.8.3. O societate care aplică sistemul real de impozitare a profitului prezintă

următoarele venituri şi cheltuieli cumulate pe primele 3 trimestre:
 Venituri din vânzări de mărfuri 100.000 lei
 Venituri din vânzarea producţiei 250.000 lei
 Alte venituri impozabile 120.000 lei
 Cheltuieli de protocol (mese cu partenerii de afaceri) 10.000 lei
 Cheltuieli sociale 1.000 lei
 Cheltuieli cu dobânzi aferente creditelor bancare 30.000 lei
 Majorări de întârziere ca urmare a nevirării la timp a TVA 90 lei
 Cheltuieli cu salariile 35.000 lei
 Cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu pentru 5 zile
acordată unui salariat 300 lei;
 Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 20.000 lei;
Să se calculeze impozitul pe profit rămas de plată pentru anul în curs.
5.8.4. O societate prezintă următoarele venituri şi cheltuieli anuale:

 Venituri din vânzări de mărfuri 200.000 lei
 Venituri din vânzarea producţiei 320.000 lei
85
 Cheltuieli de protocol (mese cu partenerii de afaceri) 15.000 lei
 Cheltuieli sociale 600 lei
 Cheltuieli cu dobânzi aferente creditelor de la un asociat 50.000 lei;
 Penalităţi ca urmare a întârzierii la plata impozitelor 60 lei
 Cheltuieli salariale 28.000 lei
 Cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu pentru 2 zile
acordată pentru 2 salariaţi 200 lei;
 Cheltuieli cu impozitul pe profit achitat în cursul anului 30.000 lei.
Să se calculeze impozitul pe profit rămas de plată pentru anul în curs.
5.9. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 123 – 137.
practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013, p. 175 -209.
86
Unitatea de învățare 6. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ
JURIDICĂ ROMÂNĂ. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR
Cuprins
Unitatea de învățare 6. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ.

IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR
6.1. Introducere
6.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ JURIDICĂ ROMÂNĂ
6.4. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR
6.5. Rezumat
6.7. Bibliografie
6.1. Introducere
Unitatea de învățare 6 prezintă impozitul pe dividendele repartizate către o persoană
juridică română (plătitorii, modul de calcul, scutirile aferente, termenul de plată) și
impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (plătitorii, modul de calcul, excepții, plata
impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale).

 să descrieţi modalitatea de calcul și de plată a impozitului pe dividendele
obţinute de o persoană juridică română;
 să definiţi noţiunea de microîntreprindere;
 să descrieţi modalitatea de calcul și de plată a impozitului pe veniturile
microîntreprinderii.
Cadru legal:  Titlul II. „Impozitul pe profit” (Capitolul V Impozitul pe dividende) din Legea nr.
227/2015 privind Codul fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
 Titlul III. „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor” Legea nr. 227/2015
privind Codul fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. Partea I nr. 22 / 13.01.2016), cu modificările
ulterioare
87
6.3. IMPOZITUL PE DIVIDENDELE REPARTIZATE CĂTRE O PERSOANĂ
JURIDICĂ ROMÂNĂ
O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană

juridică română este obligată la reţinerea, declararea şi plata impozitului pe dividende
reţinut către bugetul de stat.
Impozitul pe dividendele plătite către persoanele juridice române se calculează
astfel:
Impozit pe dividende = 5% x dividendul brut
Scutiri de impozit pe dividende se acordă :
- entităţilor eligibile care deţin minim 10% din titlurile de participare ale plătitorului
de dividende, pe o perioadă de 1 an împlinit până la data plăţii acestora inclusiv;
- fondurilor de pensii facultative sau fonduri de pensii administrate privat;
- organelor administraţiei publice, acţionari ai plătitorului de dividende.
Plata
Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plăteşte dividendul. În cazul în
care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au
aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la
data de 25 ianuarie a anului următor.
Exemplu
O societate comercială are, la începutul anului 2018, profit de repartizat din
exerciţiul precedent în sumă de 15.000 lei. Acesta se repartizează astfel:
- 10.000 lei către acţionari persoane fizice;
- 1.000 lei către un acţionar persoană juridică română;
- 4.000 lei către un alt acţionar persoană juridică română.
Să se determine impozitul pe dividende datorat de acţionari.
Rezolvare:
Societatea va reţine şi va vira impozit pe dividende astfel:
 pentru acţionarii persoane fizice române:
Impozit = 10.000 x 5% = 500 lei;
 pentru acţionarul persoană juridică ce deţine mai puţin de 10% din capitalul
social al societăţii comerciale (1.000 x 100 / 15.000 = 6,67%)
Impozit = 1.000 x 5% = 50 lei;
 pentru acţionarul persoană juridică ce deţine minimum 10% din capitalul social
al societăţii comerciale (4.000 x 100 /15.000 = 26,67%), avem două variante:
- dacă acţionarul deţine minimum 10% din capitalul social al societăţii pe o
perioadă de 1 an împlinit până la data plăţii dividendelor, nu se datorează impozit pe
dividende.
Impozit = 0
- dacă acţionarul deţine minimum 10% din capitalul social al societăţii pe o
perioadă mai mică de 1 an împlinit până la data plăţii dividendelor, se datorează
impozit pe dividende.
Impozit = 4.000 x 5% = 200 lei
O societate comercială are, la începutul anului 2018, profit de repartizat din
exerciţiul precedent în sumă de 20.000 lei. Acesta se repartizează astfel:
- 15.000 lei către acţionari persoane fizice;
- 2.000 lei către un acţionar persoană juridică română;
- 3.000 lei către un alt acţionar persoană juridică română.
Să se determine impozitul pe dividende datorat de acţionari, știind că structura
acționariatului nu s-a schimbat în ultimii doi ani anteriori datei plăţii dividendelor.
88
6.4. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR (IVM)
Definiţie: Din punct de vedere fiscal, microîntreprinderea este persoana juridică

română care îndeplineşte cumulativ, la 31 decembrie anul fiscal precedent
c1: capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi
autorităţile locale;
c2: nu se află în dizolvare urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului
sau la instanţele judecătoreşti
c3: a realizat venituri (cele care intră în baza de calcul a IVM) care nu au depăşit
echivalentul în lei al 1.000.000 euro/an (la cursul BNR de la închiderea exerciţiului
financiar precedent).
Excepție: Microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puțin
45.000 lei și au cel puțin 2 salariați pot opta, o singură dată, să fie plătitoare de
impozit pe profit începând cu trimestrul în care aceste condiții sunt îndeplinite
cumulativ, opțiunea fiind definitivă.
Dacă aceste condiții nu sunt respectate, persoana juridică devine plătitoare de
IVM începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub
45.000 lei și/sau numărul salariaților scade sub 2, dacă sunt îndeplinite condițiile c 1-
c3.
Dacă în perioada în care persoana juridică este plătitoare de impozit pe profit,
numărul de salariați scade sub 2, condiția trebuie reîndeplinită în termen de 60 de
zile, termen care se prelungește și în anul fiscal următor.
Calculul și plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care optează
pentru impozitul pe profit se efectuează luând în considerare veniturile și cheltuielile
realizate începând cu trimestrul respectiv.
Plătitori:
- Firmele care îndeplinesc condiţiile de mai sus.
- Firmele nou înfiinţate plătesc IVM în primul an fiscal, dacă îndeplinesc condiţia
c1 la data înregistrării la Registrul Comerţului.
Nerespectarea condițiilor
a) Dacă condiţiile c1 și/sau c2 nu mai sunt îndeplinite, firmele vor plăti impozit pe
profit începând cu anul fiscal următor.
b) Dacă condiţia c3 nu mai este îndeplinită, firmele vor plăti impozit pe profit
începând cu trimestrul în care s-a depășit limita. Se vor lua în calcul veniturile și
cheltuielile înregistrate începând cu trimestrul respectiv.
Cotele de impozitare sunt:
a) 1% pentru microîntreprinderile care au cel puţin un salariat
b) 3% pentru microintreprinderile care nu au salariați.
Baza impozabilă o reprezintă veniturile din orice sursă din care se scad:
 veniturile aferente costurilor stocurilor de produse și serviciilor în curs de
execuție;
 veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
 veniturile din subvenții;
 veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de
valoare;
 veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de
întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
 veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare,
pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor
corporale proprii;
 veniturile din diferențe de curs valutar.
Dacă o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a
acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ,
în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.
IVM = cota x Baza impozabilă
Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări pentru susținerea entităților
nonprofit și a unităților de cult, scad sumele aferente din IVM până la nivelul valorii
89
reprezentând 20% din IVM datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile
respective.
IVMrămas de plată = IVM – sponsorizări (maxim 20% x IVM)
Sumele care nu sunt scăzute din IVM datorat se reportează în trimestrele
următoare, pe o perioadă de 28 de trimestre consecutive. Scăderea acestor sume se
va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a IVM.
Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări au obligația de a depune
declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor, aferentă anului în care au
înregistrat cheltuielile respective, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului
următor.
Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale
Calculul, declararea (formularul 100) și plata IVM se efectuează trimestrial, până
la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează
impozitul.
Să ne reamintim...
Microîntreprinderea este persoana juridică română care îndeplineşte cumulativ,
la 31 decembrie anul fiscal precedent următoarele condiţii:
c1: capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi
autorităţile locale;
c2: nu se află în dizolvare urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerţului
sau la instanţele judecătoreşti
c3: a realizat venituri (cele care intră în baza de calcul a IVM) care nu au depăşit
echivalentul în lei al 1.000.000 euro/an (la cursul BNR de la închiderea exerciţiului
financiar precedent).
Cotele de impozitare sunt:
c) 1% pentru microîntreprinderile care au cel puţin un salariat
d) 3% pentru microintreprinderile care nu au salariați.
Baza impozabilă o reprezintă veniturile din orice sursă din care se scad anumite
venituri.
Calculul, declararea (formularul 100) și plata IVM se efectuează trimestrial, până
la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează
impozitul.
Exemplu
O persoană juridică încadrată în categoria microîntreprinderilor, fără salariați,
prezintă următoarea situaţie a veniturilor în contul de profit şi pierdere al anului 2018:
Luna Venituri cumulate de la

începutul anului (lei)
Ianuarie 15.000
Februarie 28.000
Martie 35.000
Aprilie 46.000
Mai 66.000
Iunie 99.000
Iulie 126.000
August 155.000
Septembrie 200.000
Octombrie 225.000
Noiembrie 245.000
Decembrie 265.000
Societatea realizează exclusiv venituri din vânzări de mărfuri.

Să se determine care este impozitul de plată la fiecare din scadenţe.
90
Cursul BNR la 31.12.2017 este 4.6597 lei/euro.
Rezolvare:
Se observă că pe parcursul anului 2018 nu se depășește echivalentul în lei al
sumei de 1.000.000 euro:
265.000/4.6597 = 59.337,61 euro
Impozitul se determină prin aplicarea cotei de 3% asupra veniturilor realizate
trimestrial.
Trim. Venit trimestrial (lei) Impozit trimestrial (lei) Scadenţa

I 35.000 35.000 x 3% = 1.050 25.04.2018
II 99.000 - 35.000 = 64.000 64.000 x 3% = 1.920 25.07.2018
III 200.000 - 99.000 = 101.000 101.000 x 3% = 3.030 25.10.2018
IV 265.000 - 200.000 = 65.000 65.000 x 3% = 1.950 25.01.2019
6.5. Rezumat
Impozitul pe dividendele plătite către persoanele juridice române se calculează
astfel:
Impozit pe dividende = 5% x dividendul brut
Impozitul reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se plăteşte dividendul.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează astfel:
IVM = cota (1% sau 3%) x veniturile impozabile.
Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul. Declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se
depune până la data de plată a impozitului.
6.6.1. O societate comercială are profit de repartizat aferent anului 2017 în sumă
de 50.000 lei. Acesta se repartizează astfel:
- 30.000 lei către acţionari persoane fizice române;
- 20.000 lei către următorii acţionari persoane juridice române:
 Acţionarul A: 10.000 lei
 Acţionarul B: 5.000 lei
 Acţionarul C: 3.000 lei
 Acţionarul D: 2.000 lei
Să se determine impozitul pe dividende datorat de acţionari în ipoteza în care
structura acţionariatului este neschimbată în ultimii 2 ani anteriori datei plăţii
dividendelor.
6.6.2. O persoană juridică încadrată în categoria microîntreprinderilor, având 2

salariați, realizează următoarele venituri conform contului de profit şi pierdere al
anului 2018:
Luna Venituri cumulate de la începutul

anului (lei)
Ianuarie 10.000
Februarie 30.000
Martie 35.000
Aprilie 45.000
Mai 70.000
91
Iunie 100.000
Iulie 130.000
August 155.000
Septembrie 200.000
Octombrie 220.000
Noiembrie 250.000
Decembrie 270.000
În aceste venituri sunt cuprinse şi:

- venituri din variaţia stocurilor realizate în luna iulie = 2.000 lei;
- venituri din producţia de imobilizări corporale realizate în luna noiembrie = 5.000
lei.
Să se determine impozitul de plată la fiecare scadenţă.
6.7. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 201, p. 137 - 142.
practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013, p. 251, p. 211 - 215.
privind Codul fiscal (M.O. Partea I nr. 22 / 13.01.2016), cu modificările
92
Unitatea de învățare 7. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN ACTIVITĂȚI
DEPENDENTE ȘI INDEPENDENTE
Cuprins
Unitatea de învățare 7. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN ACTIVITĂȚI DEPENDENTE ȘI
INDEPENDENTE
7.1. Introducere
7.3. ELEMENTE COMUNE IMPOZITĂRII VENITURILOR OBŢINUTE DE PERSOANELE FIZICE
7.4. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE
7.4.1. Impozitarea veniturilor din activităţi independente în sistem real
7.4.2. Impozitarea veniturilor din practicarea unor meserii pe baza normelor de venit
7.4.3. Impozitarea la sursă a veniturilor realizate în baza contractelor de activitate sportivă
7.5. VENITURI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
7.6. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI DEPENDENTE (SALARII)
7.6.1. Determinarea impozitului pe venitul din salarii la funcţia de bază
7.6.2. Determinarea impozitului pe venitul din salarii în afara funcţiei de bază
7.6.3. Obligaţii fiscale aferente impozitului pe venitul din salarii
7.7. Rezumat
7.9. Bibliografie
7.1. Introducere
Unitatea de învățare 7 analizează impozitul pe veniturile din activități
independente (venituri comerciale, venituri din profesii libere şi venituri din alte surse),
veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală și veniturile din activități
dependente (venituri din salarii) prin prisma modalității de determinare a acestora și a identificării
obligațiilor fiscale aferente.

 să definiţi noţiunile de venit impozabil, venit net, impozit pentru veniturile din
activități independente şi dependente obţinute de persoanele fizice;
 să calculaţi impozitul pe veniturile din activități independente şi dependente;
 să enumeraţi obligaţiile declarative aferente impozitului pentru veniturile din
activități independente şi dependente.
Cadru legal  Titlul III „Impozitul pe venit” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O.
688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
ulterioare
93
7.3. ELEMENTE COMUNE IMPOZITĂRII VENITURILOR OBŢINUTE DE PERSOANELE
FIZICE
Contribuabilii şi sfera de cuprindere a impozitului:
Contribuabilii Sfera de cuprindere a

impozitului
persoanele fizice rezidente veniturile obţinute din orice
române, cu domiciliu în România sursă, atât din România, cât şi
din afara României
persoanele fizice rezidente veniturile obţinute din România,
române, fără domiciliu în România care sunt impuse la nivelul
fiecărei surse de venit
persoanele fizice nerezidente, venitul net atribuibil sediului
care desfăşoară o activitate permanent
independentă prin intermediul unui
sediu permanent în România
persoanele fizice nerezidente, venitul salarial net din această
care desfăşoară o activitate activitate dependentă
dependentă în România
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit:

a) venituri din activităţi independente (inclusiv venituri din contracte de activitate
sportivă);
b) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
c) venituri din din activităţi dependente (salarii);
d) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
e) venituri din investiţii;
f) venituri din pensii;
g) venituri din activităţi agricole, silvicultură și piscicultură;
h) venituri din premii şi din jocuri de noroc;
i) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
j) venituri din alte surse.
Venituri neimpozabile:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin, acordate din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri
publice, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la alte persoane, cu excepţia
indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă.
b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate şi
orice alte drepturi (de exemplu, răscumpărări parţiale în contul persoanei asigurate, plăţi
eşalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de
asiguraţi, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, indiferent de denumirea sau forma sub
care sunt plătite, în contul persoanei asigurate), cu excepţia câştigurilor primite de la
societăţile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi, cu ocazia
tragerilor de amortizare;
c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube datorate calamităţilor naturale, precum
şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru
îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile,
altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de
asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaţionale şi cele finanţate
de la bugetul de stat;
e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu
gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;
94
f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;
g) drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus,
studenţii şi elevii unităţilor de învăţământ din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională şi persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor concentraţi
sau mobilizaţi;
h) veniturile primite ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor
imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de
valoare şi din transferul proprietăţilor imobiliare;
i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau
perfecţionare în cadru instituţionalizat;
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie etc.
Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de

persoanele fizice (formular 212) se depune de contribuabilii care obțin:
a) venituri din activitati independente impuse în sistem real / la normă de venit;
b) venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care nu se reține la sursă
impozitul și/sau contribuția;
c) venituri din cedarea folosintei bunurilor impuse în sistem real/la normă de venit;
d) venituri din agricultură, silvicultură, piscicultură, impuse în sistem real / la normă de
venit;
e) venituri din investiții pentru care nu se face reținere la sursă;
f) venituri obținute de persoane rezidente în România care obțin venituri în/din străinătate.
7.1. Se supun impozitului pe venit următoarele indemnizaţii:

a) indemnizaţia lunară primită de persoanele cu handicap grav şi accentuat;
b) indemnizaţia de maternitate;
c) indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani;
d) indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.
Cotele de impozitare
La determinarea impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice se practică
principiul cotei unice de impozitare de 10%. Totuşi, pentru anumite categorii de venituri se
folosesc încă şi cote de impozitare specifice:
- veniturile din jocuri de noroc se impozitează cu 1% sau 16% sau 25%;
- veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal se impozitează
cu 3%.
Perioada impozabilă
Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Perioada
impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului
survine în cursul anului.
7.4. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE
Activitatea independentă este orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în

scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele 7 criterii:
1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a
activității, precum și a programului de lucru;
2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară
activitatea;
4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau
a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
95
6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare,
reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care
reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal
angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii;
Veniturile din activităţi independente cuprind următoarele venituri:

a) venituri comerciale
a1) venituri din faptele de comerţ:
- activităţi de producţie;
- activităţi de cumpărare efectuate în scopul revânzării;
- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive ş.a. asemenea;
- transport de bunuri şi de persoane;
- alte activităţi definite în Codul comercial.
- venituri din cedarea folosinţei bunurilor dintr-un număr > 5 contracte de
închiriere la sfârşitul anului anterior;
a2) venituri din prestarea de servicii (cu excepţia celor din profesii liberale);
a3) venituri din practicarea unei meserii.
b) venituri din profesii liberale = veniturile obţinute din prestări de servicii cu caracter
profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile
ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari publici, executori
judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori
mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători, sportivi, arbitri sportivi,
precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în
condiţiile legii.
Există următoarele modalităţi de stabilire a venitului net din activităţi independente:
- contribuabilii care realizează venituri comerciale şi din profesii

libere
- contribuabilii care desfăşoară atât activităţi impuse pe bază de
norme de venit, cât şi activităţi care nu îndeplinesc condiţiile pentru
impozitarea pe bază de norme de venit;
- contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi independente,
în sistem printre care şi cea de transport de bunuri şi persoane în regim de
real taxi;
- contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente impuse
pe bază de norme de venit, pe baza opţiunii pentru impunerea în
sistem real;
- contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate
intelectuală, pe baza opţiunii pentru determinarea venitului net în
sistem real;
pe bază de - contribuabilii înscrişi în nomenclatorul activităţilor independente
norme de pentru care venitul net se poate determina pe bază de norme de
venit venit.
prin reţinere - contribuabilii care obţin venituri din contracte sportive.
la sursă

7.2. Veniturile comerciale cuprind:
1. venituri din faptele de comerţ;
2. venituri din prestarea de servicii (cu excepţia celor din profesii liberale);
3. venituri din profesii libere;
4. venituri din practicarea unei meserii.
5. venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală.
a) 1+2+3+4+5
b) 1+2+4
c) 1+4+5
96
d) 1+3+4
7.4.1. Impozitarea veniturilor din activităţi independente în sistem real
Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente impozitate în sistem real sunt
obligaţi să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea
reglementarilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze Registrul-jurnal de
încasări şi plăti, Registrul-inventar, Registrul de evidență fiscală şi alte documente contabile
prevăzute de legislaţia din domeniu.
Venitul net din activităţi independente se determină, în sistem real, ca diferenţă între
venitul brut şi cheltuielile deductibile aferente realizării venitului:
Vn = Vb – Ch af ded
Venitul brut cuprinde și:

a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;
b) veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în
legătură cu o activitate independentă;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate
independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu
concura cu o altă persoană;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o
activitate independentă.
Nu sunt considerate venituri brute:

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea
unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice
sau juridice;
c) sumele primite ca despăgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.
Cheltuielile pot fi de trei categorii: deductibile, deductibile limitat şi nedeductibile.
Cheltuielile sunt deductibile dacă îndeplinesc următoarele condiţii generale:

a) sunt efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate
prin documente;
b) sunt cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c) respectă regulile privind amortizarea;
d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea
activităţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4. persoane care obţin venituri din salarii, cu condiţia impozitării sumei reprezentând
prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plăţii de către suportator.
Exemple de cheltuieli deductibile:

- cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, obiecte de inventar şi mărfuri;
- cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de terţi;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii;
- chiria aferentă spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea aferenta utilajelor şi altor
instalaţii utilizate în desfăşurarea activităţii, în baza unui contract de închiriere;
- dobânzile aferente creditelor bancare;
- cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu energia şi apa;
97
- cheltuieli de natură salarială;
- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurările sociale, pentru constituirea
Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurările sociale de sănătate, pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru
contribuabil şi angajaţii acestuia;
- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările prevăzute de Codul Fiscal
în cazul impozitului pe profit;
- cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui
contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferentă utilizării în scopul
afacerii;
- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
7.3. Cheltuielile sunt deductibile dacă îndeplinesc următoarele condiţii generale:

a) sunt efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării veniturilor, justificate
prin documente, şi sunt cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia
au fost plătite;
b) sunt cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c) sunt prevăzute în Codul Fiscal ca fiind deductibile în orice condiţii;
d) sunt efectuate în scopul realizării veniturilor.
Cheltuielile deductibile limitat sunt:

 cheltuielile de sponsorizare în limita a 5%xBC
 cheltuielile de protocol în limita a 2%xBC
BC = venit brut – cheltuieli deductibile, altele decât cele de
sponsorizare şi de protocol
 cheltuielile sociale, deductibile în limita a 5% din fondul de salarii;
 cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale în limita a 4.000 euro/an;
 contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale
din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut
 cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, în limita a un
tichet/salariat/zi lucrată;
 contribuţiile la scheme de pensii facultative efectuate în numele angajaţilor, în limita a
400 € anual pentru o persoană;
 primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub
formă de abonament, plătite în scopul personal al contribuabilului, în limita
echivalentului în lei a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
 pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în
materie;
 dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile
de credit, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi,
în limita nivelului dobânzii de referinţă a BNR;
 cheltuielile aferente autoturismelor care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfăşurării
activităţii, aflate în proprietate sau în folosinţă, în limita a 50% din valoarea acestora.
Cheltuielile nedeductibile sunt:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) impozitul pe venitul din activităţi independente datorat;
c) amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile datorate
autorităţilor române şi străine;
d) ratele aferente creditelor angajate;
e) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile;
f) donaţii de orice fel.
98
7.4. O persoană fizică obţine dintr-o activitate independentă venituri brute în valoare de
40.000 lei și următoarele cheltuieli:
- cheltuieli cu sponsorizarea în valoare de 1.200 lei,
- cheltuieli cu protocolul în valoare de 800 lei,
- cheltuieli cu cotizaţii plătite la o asociaţie profesională în valoare de 200 lei,
- cheltuieli reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate organizaţiilor
profesionale în valoare de 1.000 lei,
- alte cheltuielile deductibile 18.000 lei.
Să se determine cheltuielile deductibile totale.
Declararea și plata impozitului pe veniturile din activităţi independente
1. Contribuabilii sunt obligaţi să depună on line declaraţia unică 212 în care estimează
veniturile nete, impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii aferente la următoarele
termene:
- până la data de 15 martie a anului pentru care se face estimarea;
- în maxim 30 zile de la data începerii activității, dacă încep o activitate în cursul anului
fiscal.
Contribuabilii pot modifica în cursul anului venitul estimat, caz în care depun din nou
D212 (rectificativă).
Impozitul se poate plăti oricând înainte de 15 martie anul următor, dar pentru plata
anticipată până la 15 decembrie anul curent se acordă o bonificație de 5%.
2. Pentru realizarea impunerii definitive contribuabilii depun din nou declaraţia unică 212
până la data de 15 martie a anului următor, în care determină venitul net realizat, contribuțiile
sociale obligatorii1 și diferenţa de impozit de plată sau de încasat, astfel:
Venit net impozabil = Venit net – Pierderi fiscale reportate
Impozit pe venit = 10% x Venit net impozabil
Diferenţa de impozit de plată / recuperat = Impozit pe venit - Impozit plătit
Impozitul datorat diferă de cel plătit dacă venitul net estimat este diferit de cel realizat
și/sau dacă există pierderi fiscale anterioare ce se reportează.
Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat până la data de 15 martie
inclusiv ale anului următor celui de realizare a venitului.
Exemplu
Domnul Ion Popescu, domiciliat în sectorul 3 al municipiului Bucureşti, începe în data de
13 aprilie 2018 o activitate de cizmărie bazată pe libera iniţiativă, într-un atelier situat în
sectorul 2. Pentru desfăşurarea activităţii, el va angaja 1 salariat.
Domnul Ion Popescu estimează următoarele venituri şi cheltuieli legate de desfăşurarea
activităţii pentru anul 2018:
- venituri din activitatea de cizmărie = 150.000 lei;
- venituri dintr-o sponsorizare = 5.000 lei;
- cheltuieli cu materialele = 25.000 lei;
- cheltuieli cu personalul angajat = 21.300 lei;
- cheltuieli cu protocolul = 2.000 lei;
- cheltuieli cu diferite impozite (deductibile) = 5.700 lei.
Persoana fizică se împrumută pe 30 aprilie cu suma de 50.000 lei de la o bancă. Conform
graficului de rambursare cheltuielile cu dobânzile aferente anului 2018 sunt de 2.292 lei.
Din creditul obţinut, în luna iunie va face o investiţie de 30.000 lei, amortizabilă în 3 ani,
prin metoda liniară.
După încheierea anului 2018, se constată că veniturile și cheltuielile înregistrate în 2018
sunt:
1
Vezi Unitatea de învățare 10
99
- venituri din activitatea de cizmărie = 180.000 lei;
- venituri dintr-o sponsorizare = 5.000 lei;
- cheltuieli cu materialele = 30.000 lei;
- cheltuieli cu diferite impozite (deductibile) = 5.700 lei;
- alte cheltuieli deductibile = 1.200 lei.
- cheltuielile cu dobânda şi amortizarea mijloacelor fixe au rămas la nivelul estimat.
Se cere:
a) Să se determine impozitul pe venitul estimat în Declarația 212 depusă până la data de
13 mai 2018
b) Să se determine impozitul pe venitul realizat în anul 2018 conform Declarației 212
depuse până la data de 15 martie 2019.
Rezolvare:
1) Determinarea venitului net estimat şi a impozitului pe venit estimat
Determinarea venitului net se va realiza în sistem real.
Domnul Ion Popescu completează şi depune Declaraţia 212 până la data de 13 mai
2018.
Venit net estimat = venit brut estimat - cheltuieli deductibile estimate.
Venitul brut este constituit din veniturile din activitatea de cizmărie, deci 150.000 lei.
Veniturile din sponsorizare de 5.000 lei şi veniturile de 50.000 lei din împrumutul bancar nu
sunt incluse în venitul brut.
Cheltuielile deductibile sunt: cheltuielile cu materialele, cheltuielile cu personalul,
cheltuielile cu diferite impozite şi taxe, cheltuielile de protocol (doar o parte din ele), cheltuielile
cu dobânda şi cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe.
Cheltuielile nedeductibile sunt: cheltuielile de protocol (parţial) şi ratele lunare aferente
împrumutului.
Determinăm cheltuiala cu amortizarea mijlocului fix:
Cota anuală de amortizare = 100 / 3 ani = 33,33%. Pentru că amortizarea pentru anul
2018 se calculează doar pentru 6 luni (începând cu luna următoare celei în care s-a
achiziţionat mijlocul fix), valoarea amortizării este 6/12 din amortizarea anuală.
Cheltuieli cu amortizarea = 30.000 x 33.33% x 6/12 = 5.000 lei.
Determinăm cheltuielile de protocol deductibile:
Cheltuielile de protocol sunt deductibile doar în limita a 2% aplicată asupra diferenţei
dintre venitul impozabil şi cheltuielile deductibile, mai puţin cheltuielile de protocol.
Cheltuieli deductibile, mai puţin cheltuielile de protocol = 25.000 + 21.300 + 5.700 + 2.292
+ 5.000 = 59.292 lei.
Limita maximă a cheltuielilor de protocol deductibile:
2% x (150.000 - 59.292) = 1.814,16 lei.
Cheltuielile de protocol deductibile = 1.814,16 lei
Cheltuielile de protocol nedeductibile = 2.000 - 1.814,16 = 185,84 lei.
Cheltuielile deductibile totale = 59.292+ 1.814,16 = 61.106 lei
Venit net estimat = 150.000 - 61.106,16 = 88.894 lei.
Impozit pe venit estimat = 88.894 x 10% = 8.889 lei.
2) Determinarea venitului net realizat şi a impozitului pe venit datorat
Domnul Ion Popescu depune declaraţia 212 până la data de 15 martie 2019.
Venit net = venit brut - cheltuieli deductibile.
Venit brut = 180.000 lei
Cheltuieli deductibile, mai puţin cheltuielile de protocol = 30.000 + 24.100 + 5.700 + 1.200
+ 2.292+ 5.000 = 68.292 lei.
Limita maximă a cheltuielilor de protocol deductibile:
2% x (180.000 - 68.292) = 2.234,16 lei.
Cheltuielile de protocol efectuate în valoare de 2.100 lei sunt în întregime deductibile.
Cheltuielile deductibile totale = 68.292 + 2.100 = 70.392 lei
Venit net realizat = 180.000 - 70.392= 109.608 lei.
Impozit pe venit datorat = 109.608 x 10% = 10.961 lei.
100
7.4.2. Impozitarea veniturilor din practicarea unor meserii pe baza normelor de venit
Veniturile din activități independente (altele decât venituri din profesii liberale) obţinute de
persoanele fizice din practicarea unor meserii se impozitează pe baza normelor de venit
numai dacă acele meserii sunt incluse în nomenclatorul elaborat de Ministerul Finanţelor
Publice.
Exemple de astfel de activităţi:
 Comerţ cu produse agricole şi alimentare
 Comerţ cu obiecte de uz casnic şi unelte gospodăreşti
 Comerţ cu îmbrăcăminte şi încălţăminte nouă şi uzată
 Confecţionare şi/sau reparare de bijuterii din metale şi pietre preţioase
 Panificaţie, patiserie, gogoşerie, covrigărie, cofetărie
 Pescuit şi comercializare de peşte
 Reparare aparate foto, radio, TV, calculatoare, telefoane, obiecte de uz casnic
 Reparare şi recondiţionare încălţăminte
 Servicii de încărcat sifoane
 Servicii de pompe funebre
 Servicii executate de instructorii auto
 Servicii de spălătorie şi curăţătorie chimică
 Servicii de tinichigerie, vopsitorie, electricitate auto
 Servicii de vânzare de ziare, reviste şi cărţi
 Tapiţare
 Tâmplărie
 Taximetrie auto pentru mărfuri şi persoane
Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au următoarele obligaţii:

- stabilirea nomenclatorului pentru care venitul net se determină pe bază de norme de
venit;
- stabilirea nivelului normelor de venit;
- publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care
urmează a se aplica.
Venitul net anual dintr-o activitate independentă stabilit pe baza normei de venit nu poate
fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la
momentul stabilirii normei de venit, înmulţit cu 12. În prezent, acesta este de 1.900
lei/lună.
Contribuabilii care doresc să fie impuşi pe bază de norme de venit sunt obligaţi să depună
on line declaraţia unică 212 în termen de 30 zile de la data începerii activităţii.
Impozitul pe venit se determină prin aplicarea unei cote de impozitare de 10% la norma
de venit corespunzătoare perioadei din an în care contribuabilul îşi va desfăşura activitatea.
Plata impozitului se efectuează în până la data de 15 martie anul următor celui în care
se obțin veniturile. Pentru anul 2018 se acordă o bonificație de 5% din valoarea impozitului
pentru plata până la data de 15 decembrie 2018.
Observaţii:
1) Normele anuale de venit stabilite și publicate de către direcțiile generale regionale ale
finanțelor publice se ajustează de către contribuabili, în sensul majorării/reducerii, prin
aplicarea unor coeficienți de corecție. La stabilirea coeficienților de corecție se vor avea în
vedere următoarele criterii:
a) vadul comercial și clientela;
b) vârsta contribuabililor;
c) timpul afectat desfășurării activității;
d) gradul de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
e) activitatea se desfășoară într-un spațiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;
f) realizarea de lucrări, prestarea de servicii și obținerea de produse cu material propriu
sau al clientului;
101
g) folosirea de mașini, dispozitive și scule, acționate manual sau de forță motrice;
h) caracterul sezonier al unor activități;
i) durata concediului legal de odihnă;
j) desfășurarea activității cu salariați;
k) contribuția fiecărui asociat în cazul activității desfășurate în cadrul unei asocieri;
l) informațiile cuprinse în declarația informativă depusă în scop de TVA;
m) alte criterii specifice.
Contribuabilii care beneficiază de mai mulți coeficienți de corecție, în sensul reducerii /
majorării normelor de venit anuale, iau în calcul coeficientul cel mai mare.
Pentru cei care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, norma de venit
se reduce proporţional cu:
- perioada de la începutul anului și până la momentul autorizării din anul începerii
activității;
- perioada nelucrată, în cazul întreruperilor temporare de activitate în cursul anului,
cauzate de accidente, spitalizare sau alte cauze obiective, inclusiv cele de forță majoră,
dovedite cu documente justificative
- perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal, în situația încetării activității, la cererea
contribuabilului.
2) Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi desemnate, venitul net
din aceste activităţi se stabileşte prin însumarea nivelului normelor de venit corespunzătoare
fiecărei activităţi.
3) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate pentru care sunt prevăzute
norme de venit şi o altă activitate pentru care nu sunt prevăzute astfel de norme, atunci
venitul net din activităţile independente desfăşurate de contribuabil se determină în sistem
real.
4) Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere
pe bază de normă de venit sau încep o activitate pentru care nu sunt prevăzute norme de
venit) vor fi impuşi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie
determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe
bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenţa contabilă.
5) Contribuabilii au obligația să completeze numai rubrica de încasări din Registrul-jurnal
de încasări și plăți.
6) Contribuabilii care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare
decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb mediu anual
comunicat de BNR, la sfârșitul anului fiscal), au obligația determinării venitului net anual în
sistem real începând cu anul fiscal următor. Această categorie de contribuabili are obligația
să completeze corespunzător și să depună declarația unică până la data de 15 martie anul
următor.
7) Contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit au dreptul să opteze pentru
determinarea venitului net în sistem real. Opțiunea este obligatorie pentru contribuabil pe o
perioadă de 2 ani fiscali consecutivi și se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă
contribuabilul nu solicită revenirea la sistemul anterior, prin completarea corespunzătoare a
declarației unice și depunerea acesteia până la 15 martie inclusiv anul următor expirării
perioadei de 2 ani.
Exemplu
O persoană fizică realizează venituri ca urmare a desfășurării unei activități independente

(croitorie) pentru care norma anuală de venit este de 23.000 lei.
Persoana fizică este salariată cu normă întreagă, urmează cursurile unui institut de
învățământ superior și are un salariat.
Coeficienții de corecție, publicați de către direcțiile generale regionale ale finanțelor
publice și a municipiului București, sunt următorii:
1) În sensul majorării, coeficientul de ajustare pentru faptul că persoana fizică are un
salariat este de 25%.
2) În sensul reducerii normei anuale de venit:
a) pentru calitatea proprie de salariat se aplică un coeficient de corecție în cotă de 60%;
102
b) pentru calitatea de student se aplică un coeficient de corecție în cotă de 30%.
Stabilirea normei anuale de venit prin ajustare:
a) majorarea normei anuale de venit: 23.000 lei x 25% = 5.750 lei
b) reducerea normei anuale de venit (se alege un singur coeficient, în cota cea mai mare,
respectiv 60%): (23.000 lei + 5.750 lei) x 60% = 17.250 lei
Venitul net anual este în sumă de:
Vn = 23.000 + 5.750 - 17.250 = 11.500 lei
Impozit datorat = 11.500 lei x 10% = 1.150 lei
7.5. Alegeţi afirmaţia adevărată:

1. Pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai mici de un an, norma
de venit se reduce corespunzător.
2. Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi desemnate, venitul net din
aceste activităţi se stabileşte prin însumarea normelor de venit pentru respectivele
activităţi.
3. În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate pentru care sunt prevăzute norme de
venit şi o altă activitate pentru care nu sunt prevăzute astfel de norme, atunci venitul net
se determină separat pe activităţi.
4. Contribuabilii care în cursul anului fiscal înregistrează un venit brut anual mai mare decât
echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro vor fi impuşi în sistem real din luna următoare
celei în care s-a depășit acest prag.
a) 1+2
b) 1+2+3+4
c) 3+4
d) 1
7.4.3. Impozitarea la sursă a veniturilor realizate în baza contractelor de activitate

sportivă
Contribuabilii care realizează venituri în baza contractelor de activitate sportivă, încheiate

potrivit Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare,
datorează impozit pe venit, impozitul fiind final.
Plătitorii de venituri au obligația de a calcula, de a reține și de a vira la bugetul de stat
impozitul pe venit:
IV = 10% x Venit brut
Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final și se plătește la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Observaţii:
1. Contribuabilii pot opta pentru impozitarea venitului net determinat în sistem real.
Opțiunea rămâne valabilă pe perioada derulării contractului, începând cu luna exercitării
opțiunii, dar nu mai mult de 2 ani fiscali consecutivi. În acest scop trebuie să completeze și
depună D212.
2. Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume din impozitul stabilit, după cum
urmează:
a) o cotă de 2% pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează
în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform
legii; sau
b) o cotă de 3,5% pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt
furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, în condițiile legii.
7.5. VENITURI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt venituri
realizate din valorificarea:
- drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, know-how, mărci înregistrate, franciza etc.,
103
recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate,
- drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor.
Contribuabilii care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală trebuie să încheie
cu plătitorul de venituri un contract de cesiune a drepturilor de proprietate intelectuală.
Venitul net din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală se determină astfel:
A) Venit net = Venit brut - Cheltuieli forfetare
Cheltuieli forfetare = 40% x Venit brut
În cheltuielile forfetare se includ, printre altele: contribuțiile sociale datorate, comisioanele,
sume care revin organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de venituri drept plată a
serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de către aceștia din urmă către titularii de
drepturi.
B) Venit net = Venit brut - comision cuvenit organismelor de gestiune colectivă sau
altor plătitori care, conform legii, au atribuții de colectare și de repartizare a veniturilor către
titularii de drepturi, în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală transmise prin
succesiune.
Plătitorii de venituri au obligația de a calcula, de a reține și de a vira la bugetul de stat
impozitul pe venit:
IV = 10% x Vn
Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final și se plătește la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Observaţii:
1. Contribuabilii pot opta pentru impozitarea venitului net determinat în sistem real.
Opțiunea rămâne valabilă pe perioada derulării contractului, începând cu luna exercitării
opțiunii, dar nu mai mult de 2 ani fiscali consecutivi. În acest scop trebuie să completeze și
depună D212.
2. Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume din impozitul stabilit, după cum
urmează:
a) o cotă de 2% pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează
în condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform
legii; sau
b) o cotă de 3,5% pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt
Exemplu
O persoană fizică salariată obţine în cursul anului 2018 următoarele categorii de venituri:
- în ianuarie: venituri din drepturi de autor 10.000 lei
- în iulie: venituri din drepturi de autor 5.000 lei
- în octombrie: venituri din moştenirea unor drepturi de autor 3.000 lei, pentru care
comisionul plătit societăţii de gestionare colectivă a drepturilor de autor este 100 lei.
Să se determine impozitul pe venit datorat.
Rezolvare:
Vom determinarea cheltuielile deductibile, venitul net și impozitul pe venit astfel:
Venit Venit Impozit

Drepturi de autor Cheltuieli deductibile
brut net datorat
Drepturi de autor1 10.000 10.000 x 40% = 4.000 6.000 600
Drepturi de autor2 5.000 5.000 x 40% = 2.000 3.000 300
Moştenire drepturi
3.000 100 2.900 290
de autor
Total 18.000 6.100 11.900 1.190
Impozitul este reținut la sursă de fiecare plătitor de venit la data acordării venitului și este
achitat la bugetul de stat până la data de 25 luna următoare reținerii la sursă.
O persoană fizică salariată obţine în cursul unui an următoarele categorii de venituri:

- venituri din drepturi de autor privind operele literare 56.000 lei
- venituri din moştenirea unor drepturi de autor 2.000 lei, pentru care comisionul plătit
societăţii de gestionare colectivă a drepturilor de autor este 300 lei.
104
Să ne reamintim...
Există următoarele modalităţi de stabilire a impozitului pe veniturile din activităţi
independente și din drepturi de proprietate intelectuală:
- în sistem real:
Venit net = venit brut - cheltuieli deductibile
Impozit datorat = 10% x Venit net
- pe bază de norme de venit (pentru venituri din anumite meserii):
Venit net = norma de venit
- prin reținere la sursă (pentru venituri din contracte de activitate sportivă):
Impozit datorat = 10% x Venit brut
- pe bază de cheltuieli forfetare (pentru venituri din drepturi de proprietate
intelectuală):
Venit net = Venit brut – 40% x Venitul brut
7.6. VENITURI DIN ACTIVITĂŢI DEPENDENTE (SALARII)
Veniturile din activităţi salariale sunt cele mai cunoscute venituri din activităţi considerate
dependente. Prin contractul individual de muncă o persoană fizică, numită salariat, se obligă
să presteze munca pentru şi sub autoritatea unei alte persoane fizice sau juridice, numită
angajator.
Veniturile din salarii cuprind sumele primite pentru munca prestată ca urmare a
contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului
de numire. Aceste sume se referă la :
 salariul de bază;
 indemnizaţii;
 sporurile la salariul de bază;
 adaosurile salariul de bază.
 recompensele şi premiile de orice fel;
 sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului
din instituţiile publice,
 sumele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate
salariaţilor agenţilor economici după aprobarea bilanţului contabil, potrivit legii;
 sumele primite pentru concediul de odihnă;
 sumele primite din bugetul asigurărilor sociale de stat, în caz de incapacitate
temporară de muncă;
 indemnizaţii prevăzute în contractul de muncă plătite de angajator pe perioada
suspendării contractului de muncă datorită participării salariaţilor la cursuri sau stagii
de formare profesională, ce presupun scoaterea integrală din activitate;
 indemnizaţii pentru trecerea temporară într-o altă muncă;
 indemnizaţii pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină, precum şi
indemnizaţii de orice fel.
În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

 sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de
administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în
comisia de cenzori;
 indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite
administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de
adunarea generală a acţionarilor;
 indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de
asigurări sociale;
 indemnizaţiile primite de salariaţi/administratori/manageri pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate (altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare), în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea
care depăşeşte limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului
pentru personalul din instituţiile publice (în prezent 2,5 x 17 = 42,50 lei/persoană/zi);
105
 tichetele de masă, tichetele de creşă şi voucherele de vacanţă
- tichetele de masă (în format hârtie sau card): 15,09 lei.
- tichetele de creşă: au valoarea de 440 lei şi se acordă numai dacă părinții nu
beneficiază de concediul si indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă
de până la doi ani
- voucherele de vacanţă (în format hârtie sau card): 1.450 lei. Se acordă
salariaților din instituțiile și autoritățile publice. Cu aceste vouchere, salariaţii
pot achiziţiona pachete turistice complete din unităţile turistice afiliate de pe
teritoriul României: agenţii de turism, hoteluri, pensiuni, baze de tratament
balnear şi agrement.
Observație: Dacă o persoană are mai multe locuri de muncă, poate primi astfel de
tichete doar la funcţia de bază.
 avantajele în bani şi în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat
de la terţi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă ori a unei
relaţii contractuale între părţi, cum ar fi:
 utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii,
în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu la
locul de muncă;
 cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri
sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;
 împrumuturi nerambursabile;
 anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
 abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop
personal;
 permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
 primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt
beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii primei respective, altele
decât cele obligatorii;
 tichete-cadou (cu excepția celor acordate în condițiile de la punctul 2) de mai jos)
Veniturile în natură, precum şi avantajele în natură primite cu titlu gratuit sunt
evaluate la preţul pieţei la locul şi data acordării avantajului. Aceste preţuri cuprind,
după caz, accize şi TVA.
Excepții:
Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe
venit:
1) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii
ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele
pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile
oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul
prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de
familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel
cum este prevăzut în contractul de muncă.
2) Cadourile oferite de angajatori în beneficiul angajaților și copiilor minori ai
acestora, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor
culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt
neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din
cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.
3) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii,
potrivit repartiţiei de serviciu;
4) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor
publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
5) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de
lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor
drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de
echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;
6) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care
angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui
106
abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă
contravaloarea chiriei, conform legii;
7) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare
în interesul serviciului;
8) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate
situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea
studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi
mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi
stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul
de muncă;
9) veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru
calculator;
10) veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de cercetare-dezvoltare aplicativă
și/sau de dezvoltare tehnologică (de la 01.08.2016).
11) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea
angajatului legată de activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;
12) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
13) contribuţiile la fonduri de pensii facultative suportate de angajator pentru angajaţii
proprii, în limita a 400 € pe an pentru fiecare salariat;
14) primele de asigurare voluntară de sănătate suportate de angajator pentru angajații
proprii, în limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană.
7.6. Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile:

1. tichetele de creşă, tichetele de masă şi voucherele de vacanţă;
2. cadourile oferite de angajatori în beneficiul angajaților sau copiilor minori ai
angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie sau Crăciunului, în măsura în care
valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu
depăşeşte 250 lei;
3. veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator;
4. veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de cercetare-dezvoltare aplicativă și/sau de
dezvoltare tehnologică.
a) 1+2+3+4
b) 1+3+4
c) 1+2
d) 3+4
7.6.1. Determinarea impozitului pe venitul din salarii la funcţia de bază
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se
reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină diferit în funcţie de locul obţinerii salariilor: la funcţia de bază
şi în afara funcţiei de bază.
Prin locul unde se află funcţia de bază se înţelege:
- pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă, locul în care are încheiat
contractul individual de muncă;
- în cazul cumulului de funcţii, locul declarat (pe proprie răspundere) de persoanele fizice.
1. Venit brut = suma veniturilor din salarii şi asimilate salariilor

2. Venit net = Venit brut – Contribuţii sociale obligatorii*
3. Venit impozabil = Venit net – deducere personală pentru luna respectivă
– cotizaţie sindicală plătită în luna respectivă
– contribuţii la fondurile de pensii facultative
– prime de asigurare voluntară de sănătate
107
4. Impozit pe salariu = 10% x Venit impozabil
5. Salariu net = Venit net - Impozit pe salariu
Contribuţiile sociale obligatorii datorate de salariat potrivit legii sunt:

- contribuţia individuală de asigurări sociale (CAS) = 25%
- contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate (CASS) = 10%
Baza de calcul a contribuţiilor = venitul brut – contravaloarea tichetelor de masă,
voucherelor de vacanţă şi tichetelor de creşă acordate conform legii.
Cotizaţia de sindicat este deductibilă în calculul impozitului pe salarii în limita a 1% din
venitul brut, plafon stabilit de Legea dialogului social nr. 62/2011.
Contribuţiile la schemele de pensii facultative se deduc din venitul net, astfel încât la
nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 €. Transformarea contribuţiilor
reţinute pentru fondurile de pensii facultative din lei în euro, pentru verificarea încadrării în
plafonul anual, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României
în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plătesc drepturile salariale.
Primele de asigurare voluntară de sănătate și abonamentele pentru servicii medicale
suportate de angajați se deduc din venitul net, astfel încât la nivelul anului să nu se
depăşească echivalentul în lei a 400 €.
Deducerea personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile, variază între
510 lei și 1310 lei în funcție de valoarea venitului brut din salarii și de numărul persoanelor
aflate în întreținerea salariatului astfel:
Venit lunar
Persoane aflate în întreținere
brut
De la la 0 1 2 3 Minim 4
1 1950 510 670 830 990 1310
1951 2000 495 655 815 975 1295
2001 2050 480 640 800 960 1280
2051 2100 465 625 785 945 1265
2101 2150 450 610 770 930 1250
2151 2200 435 595 755 915 1235
2201 2250 420 580 740 900 1220
2251 2300 405 565 725 885 1205
2301 2350 390 550 710 870 1190
2351 2400 375 535 695 855 1175
2401 2450 360 520 680 840 1160
2451 2500 345 505 665 825 1145
2501 2550 330 490 650 810 1130
2551 2600 315 475 635 795 1115
2601 2650 300 460 620 780 1100
2651 2700 285 445 605 765 1085
2701 2750 270 430 590 750 1070
2751 2800 255 415 575 735 1055
2801 2850 240 400 560 720 1040
2851 2900 225 385 545 705 1025
2901 2950 210 370 530 690 1010
2951 3000 195 355 515 675 995
3001 3050 180 340 500 660 980
3051 3100 165 325 485 645 965
3101 3150 150 310 470 630 950
3151 3200 135 295 455 615 935
108
3201 3250 120 280 440 600 920
3251 3300 105 265 425 585 905
3301 3350 90 250 410 570 890
3351 3400 75 235 395 555 875
3401 3450 60 220 380 540 860
3451 3500 45 205 365 525 845
3501 3550 30 190 350 510 830
3551 3600 15 175 335 495 815
Sunt considerate persoane aflate în întreţinere rudele contribuabilului sau ale

soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, care respectă următoarele condiţii:
1) veniturile acestora, impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc 510 lei lunar;
 în cazul în care persoana aflată în întreţinere realizează venituri lunare de natura
pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele asemenea, venitul lunar realizat de
persoana întreţinută rezultă din însumarea tuturor drepturilor de această natură
realizate într-o lună;
 în cazul în care venitul este realizat sub formă de câştiguri la jocuri de noroc, premii la
diverse competiţii, dividende, dobânzi şi altele asemenea, venitul lunar realizat de
persoana fizică aflată în întreţinere se determină prin împărţirea venitului realizat la
numărul de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
 în situaţia în care o persoană aflată în întreţinere obţine în cursul anului un venit lunar
mai mare de 510 lei, plătitorul veniturilor din salarii va reconsidera nivelul deducerii
personale începând cu luna următoare celei în care a fost realizat venitul, indiferent
de data la care se face comunicarea către angajator/plătitor;
2) nu deţin terenuri agricole şi silvice cu suprafaţa mai mare de10.000 m 2 în zonele
colinare şi de şes şi 20.000 m2 în zonele montane;
Rudele de gradul I sunt părinţii şi copiii, iar rudele de gradul II sunt fraţii / surorile, bunicii,
nepoţii (ai bunicilor).
Observaţii:
1. În cazul în care o persoană este întreţinută de mai mulţi contribuabili, deducerea
personală se acordă unui singur contribuabil conform înțelegerii între părți, cu excepția copiilor
minori la care toți cei care îi întrețin beneficiază de deducere.
2. Copiii minori ai salariatului sunt întotdeauna consideraţi întreţinuţi, indiferent de suma
veniturilor pe care le realizează aceştia.
Excepţie: În cazul copilului minor cu vârsta între 16 şi 18 ani încadrat în muncă, care
beneficiază la rândul său de deducere, părinţii acestuia nu mai au dreptul la deducerea
personală.
3. Suma reprezentând deducerea personală se acordă pentru persoanele aflate în
întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea
au fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
Exemplu
O persoană fizică obţine într-o lună un venit reprezentând salariul de bază de 1.900 lei şi
sporuri în valoare de 100 lei. Angajatul are în întreţinere 2 copii minori şi pe mama sa, care nu
are niciun venit. El plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 5 lei. Să se calculeze
impozitul pe salariu datorat şi salariul net primit de salariat.
Rezolvare:
Venit brut = 1.900 + 100 = 2.000 lei
CAS = 25% x 2.000 = 500 lei.
CASS = 10% x 2.000 = 200 lei.
Total contribuţii obligatorii = 700 lei.
Venit net = 2.000 - 700 = 1.300 lei.
Deducere personală pentru 3 persoane aflate în întreţinere = 975 lei
Cotizaţie sindicat maximă care se poate deduce = 1% x 2.000 = 20 lei
Cotizaţie sindicat de dedus = 5 lei.
Venit impozabil = 1.300 - 975 - 5 = 320 lei.
109
Impozit = 320 x 10%= 32 lei
Salariu net = 1300 – 32 = 1.268 lei (din care se reține cotizaţie sindicat 5 lei).
Contribuţiile obligatorii şi impozitul pe salariu se reţin de către angajator şi se achită de
către acesta la bugetul de stat, BASS și la FNUAS până la 25 luna următoare.
7.6.2. Determinarea impozitului pe venitul din salarii în afara funcţiei de bază
Pentru impozitarea veniturilor obţinute în afara funcţiei de bază, se aplică următorul

algoritm:
2. Venit net = Venit brut – Contribuţii sociale obligatorii
3. Venit impozabil = Venit net
4. Impozit = 10% x Venit impozabil
Observație: Acest algoritm se aplică şi în cazul următoarelor venituri:

- indemnizaţia lunară a asociatului unic;
- venituri de natură profesională reconsiderate ca venituri din activităţi dependente
Exemplu
O persoană fizică obţine la al doilea loc de muncă (altul decât cel unde are funcţia de
bază) într-o lună un salariu de 1.900 lei şi sporuri în valoare de 100 lei. Persoana fizică are în
întreţinere 2 copii şi pe mama sa. De asemenea, angajatul plăteşte o cotizaţie pentru sindicat
de 5 lei. Să se calculeze impozitul pe salariu datorat.
Rezolvare:
Venit brut = 1.900 + 100 = 2.000 lei
CAS = 25% x 2.000 = 500 lei.
CASS = 10% x 2.000 = 200 lei.
Total contribuţii obligatorii = 700 lei.
Venit net = 2.000 - 700 = 1.300 lei.
Contribuabilul nu beneficiază de deduceri personale şi nu poate deduce cotizaţia pentru
sindicat.
Venit impozabil = 1.300 lei.
Impozit = 1.300 x 10%= 130 lei
Salariu net = 1300 – 130 = 1.170 lei.
Contribuţiile sociale obligatorii şi impozitul pe salariu se reţin de către angajator şi se achită
de către acesta la bugetul de stat, BASS și la FNUAS până la 25 luna următoare.
7.6.3. Obligaţii fiscale aferente impozitului pe venitul din salarii
Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator şi orice plătitor de venituri de

natură salarială sau asimilate salariilor au următoarele obligaţii:
- obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul pe salariu şi contribuţiile sociale obligatorii
aferente veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a le vira la
bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
aceste venituri.
Excepţie: impozitul pe salariu şi contribuţiile sociale obligatorii aferente veniturilor
fiecărei luni, calculate şi reţinute la data efectuării plăţii acestor venituri, se virează,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează,
de către următorii plătitori de venituri din salarii şi venituri asimilate salariilor:
a) asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane juridice, cu
excepţia instituţiilor publice, care în anul anterior au avut un număr mediu de până la
3 salariaţi exclusiv;
b) persoanele juridice care, în anul anterior, au avut un număr mediu de până la 3
salariaţi exclusiv;
d) persoanele fizice care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract
individual de muncă.
Observație: În cazul în care veniturile din salarii se plătesc sub formă de avans şi
lichidare, calculul şi reţinerea impozitului se efectuează la data efectuării ultimei plăţi a
110
drepturilor salariale aferente fiecărei luni.
- obligaţia de a depune online a Formularului 112: „Declarație privind obligațiile de plată
a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit si evidența nominală a persoanelor
asigurate”până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc salariile.
Pentru excepţiile de mai sus, termenul de depunere este 25 inclusiv a lunii următoare
trimestrului.
- obligaţia să elibereze contribuabilului, la cererea acestuia, un document care să
cuprindă cel puţin informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat
în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut.
Observație: Contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând 2% sau
3,5% din impozitul stabilit, astfel:
a) în cotă de 2% pentru susținerea entităților nonprofit care se înființează și funcționează în
condițiile legii și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform
legii; sau
b) în cotă de 3,5% pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt
Organului fiscal are obligația calculării și plății sumei prevăzute mai sus, pe baza
declarației unice 212 depuse de salariat.
Excepție: Contribuabilii pot opta pentru calcularea, reținerea și plata de către angajator a
sumei reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul lunar datorat până la termenul de plată a
impozitului. Opțiunea se exercită în scris de către contribuabil și se aplică începând cu
impozitul datorat pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor aferente lunii următoare celei
în care contribuabilul a depus cererea la angajator. Opțiunea rămâne valabilă pentru o
perioadă de cel mult 2 ani fiscali consecutivi.
7.7. Rezumat
Modul de calcul al impozitului pe veniturile din activități independente și dependente:
a) Venituri din activităţi independente
Există următoarele modalităţi de stabilire a impozitului pe veniturile din activităţi
independente:
- în sistem real:
Venit net = venit brut - cheltuieli deductibile
- pe bază de norme de venit (pentru venituri din anumite meserii):
Venit net = norma de venit
- prin reținere la sursă (pentru venituri din contracte de activitate sportivă):
Impozit datorat = 10% x Venit brut
- pe bază de cheltuieli forfetare (pentru venituri din
b) Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală:
Venit net = Venit brut – 40% x Venitul brut
c) Veniturile din salarii cuprind sumele primite pentru munca prestată ca urmare a
contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului
de numire.
Pentru determinarea impozitului pe veniturile din salarii obţinute la locul unde se află
funcţia de bază se aplică următorul algoritm:
2. Venit net = Venit brut – Contribuţii obligatorii (CAS și CASS)
3. Venit impozabil = Venit net – deducerea personală aferentă lunii respective
– cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă
– contribuţiile la schemele de pensii facultative
– primele de asigurare voluntară de sănătate
Pentru impozitarea veniturilor obţinute în afara funcţiei de bază, se aplică următorul
algoritm:
111
2. Venit net = Venit brut – Contribuţii obligatorii
3. Venit impozabil = Venit net
7.8.1. O persoană fizică începe în luna ianuarie anul N o activitate de comerţ bazată pe
libera iniţiativă, folosind personal angajat.
Estimarea veniturilor şi cheltuielilor legate de desfăşurarea activităţii pentru anul 2016
este următoarea:
- venituri din activitatea de comerţ = 300.000 lei;
- cheltuieli cu mărfurile = 50.000 lei;
- cheltuieli cu sponsorizarea în valoare de 10.000 lei.
- cheltuieli sociale în valoare de 900 lei;
- cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu de 2.000 lei;
- cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 1.000 lei.
După încheierea anului N se constată că datele efectiv înregistrate în acest an au fost:
- venituri din activitatea de comerţ = 320.000 lei;
- cheltuieli cu mărfurile = 54.000 lei;
- cheltuieli sociale în valoare de 950 lei;
- cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu de 2.500 lei;
- cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 900 lei.
Cheltuielile cu personalul angajat, cu protocolul și cu sponsorizarea au rămas la nivelul
prestabilit.
a) Să se determine impozitul pe venitul estimat
b) Să se determine impozitul pe venitul realizat
7.8.2. O persoană fizică desfăşoară individual în anul N o activitate de panificaţie bazată

pe libera iniţiativă.
Estimarea veniturilor şi cheltuielilor legate de desfăşurarea activităţii pentru anul N este
următoarea:
- venituri din activitatea de panificaţie = 40.000 lei;
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele = 20.000 lei;
- cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în interes de serviciu = 1.000 lei;
- cheltuieli cu diferite impozite şi taxe 300 lei.
La sfârşitul anului N se constată că datele efectiv înregistrate au fost:
- venituri din activitatea de panificaţie = 45.000 lei;
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele = 25.000 lei;
- cheltuieli cu indemnizaţia pentru deplasarea în interes de serviciu = 1.500 lei.
- cheltuieli cu diferite impozite şi taxe = 250 lei.
Să se determine impozitul pe venitul estimat și impozitul pe venitul realizat în următoarele
ipoteze:
- contribuabilul este impus pe bază de norme de venit; norma de venit anual este de
6.000 lei;
- contribuabilul optează pentru impunerea în sistem real.
7.8.3. O persoană fizică salariată obţine în cursul anului N următoarele categorii de

venituri:
- venituri din drepturi de autor privind operele monumentale 8.000 lei
- venituri din drepturi de autor privind operele literare 3.000 lei
- venituri din moştenirea unor drepturi de autor 2.000 lei, pentru care comisionul plătit
societăţii de gestionare colectivă a drepturilor de autor este 100 lei.
7.8.4. O persoană fizică obţine în luna iunie următoarele venituri din salarii la locul de
muncă unde are funcţia de bază:
112
- salariu de bază de 2.700 lei
- sporuri în valoare de 300 lei
- cadouri de 1 iunie pentru copii în valoare de 600 lei (fără TVA)
- venituri în natură la valoarea de piaţă de 200 lei (fără TVA)
Salariatul plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 5 lei.
Acesta contribuie de doi ani la o schemă facultativă de pensii facultative, contribuţia
lunară fiind de 70 €. Cursul de schimb este 1 € = 4,5 lei.
Persoana fizică are în întreţinere 3 copii minori.
Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi salariul net primit de persoana fizică.
7.8.5. O persoană fizică obţine în luna decembrie următoarele venituri din salarii la locul
de muncă unde are funcţia de bază:
- salariu de bază: 2.000 lei
- sporuri: 300 lei
- indemnizaţie de conducere: 300 lei
- diurnă de deplasare pentru 2 zile: 200 lei
- 300 lei reprezentând cadou de Crăciun pentru copii.
Salariatul plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 10 lei.
Persoana fizică are în întreţinere:
- 2 copii minori;
- tatăl care deţine un teren agricol de 25.000 m2 şi nu realizează alte venituri;
- mama soţiei care nu are nici un venit.
Pentru luna decembrie salariatul a primit un avans din salariu, reprezentând prima
chenzină, de 800 lei.
Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi suma primită de salariat la chenzina a doua
(lichidare).
7.8.6. O persoană fizică obţine la al doilea loc de muncă (altul decât cel unde are funcţia
de bază) următoarele venituri lunare:
- salariu 3.000 lei
- spor de vechime 15%
- primă 300 lei
Persoana fizică are în întreţinere 3 copii şi pe mama sa.
Angajatul plăteşte o cotizaţie lunară pentru sindicat de 6 lei.
Pentru luna respectivă salariatul a primit un avans din salariu de 1.000 lei.
Să se calculeze impozitul pe salariu datorat şi suma primită de salariat la lichidare.
7.8.7. O persoană fizică obţine într-o lună următoarele venituri:

- la funcţia de bază: salariu 3.000 lei și sporuri în valoare de 100 lei
- la al doilea loc de muncă un salariu de 3.000 lei şi sporuri în valoare de 100 lei.
Persoana fizică are în întreţinere 3 copii şi o mătuşă cu o pensie lunară de 200 lei. De
asemenea, angajatul plăteşte la fiecare loc de muncă o cotizaţie lunară pentru sindicat de 8
lei.
Să se calculeze impozitul pe salariu datorat la fiecare loc de muncă şi salariul net total
primit de persoana fizică într-o lună.
7.9. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 142 – 164.
L L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, „Fiscalitate. De la lege la
practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013, p. 215 - 244.
113
Unitatea de învățare 8. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE CELELALTE TIPURI DE VENITURI
OBȚINUTE DE PERSOANELE FIZICE
Cuprins
Unitatea de învățare 8. IMPOZITUL PE VENIT. IMPOZITUL PE CELELALTE TIPURI DE VENITURI OBȚINUTE DE
PERSOANELE FIZICE
8.1. Introducere
8.3. VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR
8.4. VENITURI DIN INVESTIŢII
8.4.1. Impozitarea veniturilor din dobânzi
8.4.2. Impozitarea veniturilor din dividende
8.4.3. Impozitarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare și a aurului financiar
8.4.4. Impozitarea veniturilor din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice
8.5. VENITURILE DIN PENSII
8.6. VENITURILE DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ
8.7. VENITURI DIN PREMII ŞI DIN JOCURI DE NOROC
8.8. VENITURI DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONAL
8.9. VENITURI DIN ALTE SURSE
8.10. Rezumat
8.12. Bibliografie
Tema de control nr. 2
8.1. Introducere
Unitatea de învățare 8 prezintă modul de calcul al impozitului pe venit şi obligaţiile de
plată şi declarative aferente pentru următoarele categorii de venituri obţinute de
persoanele fizice: venituri din cedarea folosinţei bunurilor (chirii), venituri din investiţii
(dobânzi, dividende, transferul titlurilor de valoare etc.), venituri din pensii, din activităţi
agricole, din premii şi jocuri de noroc, din vânzarea de bunuri imobiliare şi din alte surse.

 să definiţi noţiunile de venit impozabil, venit net, impozit pe venit pentru fiecare
categorie de venituri ale persoanelor fizice supuse impozitului pe venit;
 să calculaţi impozitul pentru fiecare categorie de venituri ale persoanelor fizice
supuse impozitului pe venit;
 să enumeraţi obligaţiile declarative ale persoanelor fizice care obţin venituri
supuse impozitului pe venit şi ale plătitorilor de astfel de venituri.
Cadru legal  Titlul III „Impozitul pe venit” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O.
688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
ulterioare
114
8.3. VENITURI DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt:

- veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi
imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile
din activităţi independente.
- veniturile obținute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe
proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5
camere inclusiv. De la data depăşirii numărului de 5 camere de închiriat, şi până la sfârşitul
anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem real, potrivit regulilor de
stabilire prevăzute pentru veniturile din activităţi independente.
- veniturile obținute din arendă.
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se stabilesc pe baza contractului încheiat între
părți, în formă scrisă.
Aceste venituri se pot impozita astfel:
- în sistem forfetar
- pe bază de norme de venit (doar pentru închirierea în scop turistic a camerelor situate
în locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între una și 5
camere inclusiv) – a se vedea secțiunea 7.4.2.
- în sistem real (opțional) – a se vedea secțiunea 7.4.1.
Etape ale impozitării veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor în sistem forfetar
Etapa 1. În termen de maxim 30 de zile de la încheierea contractului de închiriere,
contribuabilii care realizează venituri din chirii sunt obligaţi să înregistreze acest contract la
organul fiscal şi să depună declaraţia unică 212 în care completează:
a) Venit brut estimat = totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor
în natură, respectiv chiria prevăzută în contractul încheiat pentru fiecare an fiscal, indiferent
de momentul încasării chiriei.
b) Cheltuieli deductibile estimate = Cheltuieli forfetare = 40% x Venitul brut estimat
Cheltuielile forfetare ar trebui să acopere uzura bunurilor închiriate, impozitul,
asigurarea, comisionul intermediarului etc.
c) Venitul net estimat = Venitul brut estimat – Cheltuieli deductibile estimate
d) Impozit anual estimat = 10% x Venit net anual impozabil
Plata impozitului se face până la data 15 martie anul următor. Pentru plata efectuată
până la 15 decembrie anul curentse acordă o bonificație de 5%.
Observaţii:
1. Dacă în timpul anului apar modificări care influențează venitul brut (de exemplu:
modificări ale clauzelor contractuale, investiții efectuate de chiriaș, rezilierea contractului
etc.), proprietarul are obligația de a depune o nouă Declarație 212.
2. Dacă potrivit clauzelor contractuale venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă
echivalentul în lei al unei sume în valută, se utilizează următoarele cursuri:
- pentru venitul anual estimat: cursul de schimb al BNR din ziua precedentă depunerii
Declarației 212.
- pentru venitul anual realizat: cursul de schimb al BNR din ultima zi a fiecărei luni din
perioada de impunere.
3. Persoanele fizice care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor pot opta pentru
determinarea venitului net în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă
simplă.
4. Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din
derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârşitul
anului fiscal califică aceste venituri în categoria veniturilor din activităţi independente
începând cu anul fiscal următor. În acest caz, venitul net se stabilește în sistem real ca în
cazul veniturilor din activităţi independente (v. cap. 7.4.1.).
5. Sunt considerate venituri din cedarea folosinței bunurilor și veniturile obținute de către
proprietar din închirierea camerelor situate în locuințe proprietate personală, având o
capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una și 5 camere inclusiv. În acest caz se
aplică impozitarea pe bază de norme de venit (v. cap. 7.4.1.).
Dacă în cursul anului fiscal, proprietarul obține venituri din închirierea în scop turistic a
115
unui număr mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuințe proprietate personală, de
la data producerii evenimentului, respectiv de la data depășirii numărului de 5 camere de
închiriat, și până la sfârșitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem
real ca în cazul veniturilor din activități independente. Regularizarea impozitului se face pe
baza declarației 212.
Exemplu
Două persoane fizice încheie la data de 15 decembrie 2018 un contract de închiriere a
unei garsoniere. Contractul prevede o perioadă de închiriere începând cu data de 1 ianuarie
2019 până pe data de 31 decembrie 2019 şi o chirie lunară de 1.000 lei.
După încheierea anului, se constată că în cursul anului 2019 chiria lunară a rămas la
nivelul prestabilit.
Se cere:
a) Să se determine impozitul pe venit datorat sub formă de plăţi anticipate în cursul
anului şi diferenţa de impozit rezultată la sfârşitul anului.
b) Să se precizeze cine are obligaţia completării declaraţiilor fiscale şi la ce
termene?
Rezolvare:
Până la data de 14 ianuarie 2018, beneficiarul venitului din închiriere este obligat să
depună on line declaraţia 212. Aceasta cuprinde următoarele informaţii privind venitul
estimat:
Venit brut estimat = 12 x 1.000 = 12.000 lei.
Cheltuieli forfetare = 12.000 x 40% = 4.800 lei.
Venit net estimat = 12.000 - 4.800 = 7.200 lei.
Impozit anual estimat = 10% x Venit net estimat = 10% x 7.200 = 720 lei
Impozitul trebuie achitat până la 15 martie 2019.
Întrucât nu apar modificări ale venitului estimat, impozitul calculat este final, nefiind
necesară depunerea unei noi declarații 212.
Să ne reamintim...
Impozitul pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se calculează astfel:
Cheltuieli deductibile estimate = Cheltuieli forfetare = 40% x Venitul brut estimat
Venitul net estimat = Venitul brut estimat – Cheltuieli deductibile estimate
Impozit anual estimat = 10% x Venit net estimat
Plata impozitului se face până la data 15 martie anul următor. Pentru plata efectuată
până la 15 decembrie anul curentse acordă o bonificație de 5%.
8.4. VENITURI DIN INVESTIŢII
Veniturile din investiţii cuprind:

a) venituri din dobânzi;
b) venituri din dividende;
c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare și a aurului financiar
d) venituri din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei persoane juridice.
8.4.1. Impozitarea veniturilor din dobânzi
Veniturile sub formă de dobânzi sunt venituri obţinute din titluri de creanţe de orice
natură şi orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor împrumutaţi.
În cadrul veniturilor din dobânzi se includ:
- veniturile din dobânzile pentru obligaţiuni, altele decât cele emise de stat,
- veniturile din dobânzi aferente depozitelor la termen (inclusiv cele aferente
certificatelor de depozit, altele decât cele emise de stat),
- venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente;
- dobânzi obţinute din instrumente alternative de investire de tipul structurilor (depozite
structurate) în care este legat un instrument derivat cu un depozit
- suma primită sub formă de dobânzi pentru diferite forme de împrumuturi acordate,
- alte venituri din titluri de creanţă obţinute de persoanele fizice.
116
Sunt neimpozabile veniturile din dobânzi aferente titlurilor de stat şi obligaţiunilor
municipale.
Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 10% din suma acestora.
Impozit dobândă = 10% x Dobândă
Impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii acestor venituri astfel:
- la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, în cazul
dobânzilor capitalizate,
- la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire,
- la momentul plăţii dobânzii, în situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru
împrumuturile acordate în baza contractelor civile.
Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi la bugetul statului se face lunar astfel:
- până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor
instrumente de economisire,
- la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri din dobânzi aferente împrumuturilor
acordate în baza contractelor civile.
Plătitorii de dobânzi (băncile) au obligaţia depunerii Declaraţiei informative 205 privind
impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit,
până în ultima zi a lunii februarie a anului următor reţinerii impozitelor.
8.1. O persoană fizică obţine în luna decembrie 2018 următoarele venituri sub formă de
dobânzi:
a) venituri din dobânzi aferente depozitelor la vedere: 50 lei;
b) venituri din dobânzi aferente unor depozitelor la termen de o lună: 200 lei;
c) venituri din dobânzi aferente titlurilor emise de stat: 300 lei;
d) venituri din dobânzi aferente unor obligaţiuni municipale: 150 lei;
e) venituri din dobânzi aferente unor obligaţiuni corporatiste: 100 lei;
Să se determine impozitul pe aceste venituri şi să se precizeze termenul de plată.
8.4.2. Impozitarea veniturilor din dividende
Dividendul este orice distribuire făcută de o persoană juridică, în bani şi/sau în natură, în
favoarea acţionarilor sau asociaţilor, din profitul stabilit pe baza bilanţului contabil anual şi a
contului de profit şi pierderi. Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sume primite ca
urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cota
de 5% din suma acestora.
Impozit dividende = 5% x Dividende brute
Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine
persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.
Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor
sau asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată
a impozitului pe dividende este până la data de 25 ianuarie anul următor.
Plătitorii de dividende au obligaţia depunerii Declaraţiei informative 205 privind
impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit,
până în ultima zi a lunii februarie a anului următor reţinerii impozitelor.
8.2. O societate comercială distribuie în luna mai 2018 dividende aferente anului 2017 în
sumă de 100.000 lei. Societatea are 3 acţionari persoane fizice:
- primul acţionar, care deţine 70% din acţiunile firmei, ridică dividendele pe data de 10 iunie
2018,
- al doilea acţionar, care deţine 20% din acţiunile firmei, ridică dividendele pe data de 15
117
iulie 2018,
- al treilea acţionar, care deţine 10% din acţiunile firmei, nu îşi ridică dividendele până la
sfârşitul anului 2018.
Să se determine impozitul pe dividende datorat de cei trei acţionari şi să se precizeze
termenul de plată.
8.4.3. Impozitarea câştigurilor din transferul titlurilor de valoare și a aurului

financiar
Etapa 1. Fiecare intermediar (societate de administrare a investițiilor sau societate de

investiții autoadministrată) are următoarele obligații privind tranzacțiile efectuate:
a) să calculeze câștigul/pierderea pentru fiecare tranzacție efectuată pe baza
contractului încheiat între părţi.
Câştig/pierdere = preţ de vânzare/valoare de înstrăinare – valoare fiscală
Valoarea fiscală reprezintă prețul de cumpărare + costurile aferente tranzacției +
costuri legate de transferul de proprietate, dovedite cu documente justificative;
b) să transmită către fiecare contribuabil informații privind totalul câștigurilor/pierderilor,
în formă scrisă, pentru tranzacțiile efectuate în cursul anului fiscal, până în ultima zi a lunii
februarie a anului curent pentru anul anterior;
c) să depună anual, până în ultima zi a lunii ianuarie a anului curent, pentru anul
anterior, la organul fiscal competent o declarație informativă privind totalul câștigurilor /
pierderilor, pentru fiecare contribuabil (formular 205).
Etapa 2. Determinarea câștigului net anual impozabil /pierderii nete anuale de către
contribuabil, în cadrul Declarației 212, declarație ce se depune de către contribuabil până la
15 martie inclusiv a anului următor celui în care a realizat venitul:
Câştigul net anual/pierdere netă anuală = ∑ câştiguri - ∑ pierderi
Etapa 3. Determinarea câștigului net anual impozabil /pierderii nete anuale şi a
impozitului anual de către organul fiscal:
Câştig net anual impozabil/pierdere netă anuală = câştig net anual/pierdere netă
anuală - Pierderile reportate
Impozit = 10% x Câştig net anual impozabil
Pierderea netă anuală din tranzacţionarea titlurilor de valoare, stabilită prin declaraţia de
impunere anuală, se recuperează din câştigurile nete anuale obţinute în următorii 7 ani
fiscali consecutivi.
Exemplu
O persoană fizică efectuează în 2018 următoarele tranzacţii cu titluri de valoare
aparţinând unor societăţi deschise:
- vinde 30.000 acţiuni la un preţ de 40 lei/titlu. Acestea fuseseră achiziţionate la un preţ
de 35 lei/titlu.
- vinde 20.000 acţiuni la un preţ de 50 lei/titlu. Acestea fuseseră achiziţionate la un preţ
de 40 lei/titlu.
- vinde 10.000 acţiuni la un preţ de 60 lei/titlu. Acestea fuseseră cumpărate la un preţ de
70 lei/titlu.
Prețurile includ comisioanele de tranzacţionare.
În anul 2017 persoana fizică a înregistrat o pierdere din tranzacţii cu titluri de valoare de
5.000 lei.
Să se determine impozitul pe venit.
Determinarea câştigului/pierderii de către fiecare intermediar, la fiecare tranzacţie:
Câştig1 = 30.000 x 40 – 30.000 x 35 = 150.000 lei
Câştig2 = 20.000 x 50 – 20.000 x 40 = 200.000 lei
Pierdere = 10.000 x 60 – 10.000 x 70 = - 100.000 lei
Determinarea câștigului net anual impozabil în cadrul Declarației 212 ce se depune
până la 15 martie 2019:
Câştigul net anual = (150.000 + 200.000) – 100.000 = 150.000 lei
Câştig net anual impozabil = câştig net anual - pierdere reportată = 150.000 - 5.000 =
145.000 lei
118
Impozit = 10% x 145.000 = 14.500 lei
8.3. O persoană fizică vinde în iunie 2018 acțiuni ale societății X la o valoare totală de
25.000 lei. Acestea fuseseră achiziționate în 2015 la prețul de 20.000 lei. Să se determine
impozitul datorat de persoana fizică și termenul de plată a acestuia.
8.4.4. Impozitarea veniturilor din lichidarea/dizolvarea fără lichidare a unei

persoane juridice
Venitul impozabil realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice
reprezintă excedentul distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al
persoanei fizice beneficiare.
Venit impozabil = Activul net contabil (ANC) - Aportul la capitalul social
ANC = valoarea elementelor de activ - sumele reprezentând datoriile societății
Impozit = 10% x Venit impozabil
Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine reprezentantului legal persoanei
juridice.
Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii situaţiei financiare
finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de reprezentantul legal al persoanei juridice.
Impozitul este final.
Plătitorii de venituri din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice au
obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de
reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până în ultima zi a lunii februarie din anul următor
reţinerii impozitelor.
8.4. În anul 2018 se lichidează o societate comercială care are o persoană ca unic
asociat. Aportul la capitalul social al persoanei juridice a fost de 10.000 lei. Ca urmare a
lichidării societăţii, asociatului îi revine, după plata datoriilor firmei, suma de 70.000 lei. Să se
determine impozitul pe venit.
Să ne reamintim...
Veniturile din investiţii se impozitează astfel:
- Veniturile sub formă de dobânzi
- Veniturile sub formă de dividende
- Veniturile din transferul titlurilor de valoare și a aurului financiar
Câştigul/pierderea = preţ de vânzare/valoare de înstrăinare – valoare fiscală
Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi
Câştigul net anual impozabil = Câştigul net anual – Pierderi fiscale
Impozit anual = 10% x Câştig net anual impozabil
- Venitul realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice
Venit impozabil = Activ net contabil - Aportul la capitalul social
8.5. VENITURILE DIN PENSII
119
Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din
contribuţiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din
schemele facultative de pensii ocupaţionale, şi cele finanţate de la bugetul de stat.
Impozitul pe veniturile din pensii se calculează pentru fiecare lună astfel:
Venit impozabil din pensii = Venit brut din pensii – Sumă lunară neimpozabilă
Începând cu 01.02.2017, pensionarii nu mai datorează CASS, iar suma lunară
neimpozabilă este de 2.000 lei
Impozitul pe veniturile din pensii = 10% x Venit impozabil din pensii
Impozitul pe veniturile din pensii se calculează, se reţine lunar de către administratorii
fondurilor de pensii şi se virează de către unităţile plătitoare ale acestor venituri până la data
de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cărui
raza îşi au sediul plătitorii de venituri. Impozitul reţinut este impozit final.
Plătitorii de venituri din pensii au obligaţia depunerii Declaraţiei informative 205
privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de
venit, până în ultima zi a lunii februarie a anului următor.
Exemplu
Vom calcula impozitul pe venit pentru următoarele valori ale venitului lunar brut din pensii
obținut în luna mai a anului 2017 (lei):
Venit brut Venit impozabil Impozit Pensie netă

Vb Vi = Vb – 2.000 I = 10% x Vi Pn = Vb – I
1.000 0 (deoarece Vb <2.000) 0 1.000
2.000 0 (deoarece Vb =2.000) 0 2.000
3.000 3.000 – 2.000 = 1.000 100 2.900
4.000 4.000 – 2.000 = 2.000 200 3.800
8.6. VENITURILE DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE, SILVICULTURĂ ȘI PISCICULTURĂ
A. Veniturile impozabile din activităţi agricole obţinute de persoanele fizice sunt cele
din:
a) cultivarea produselor agricole vegetale
b) exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi şi altele asemenea
c) creşterea şi exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine
animală, în stare naturală
B. Veniturile din silvicultură şi piscicultură reprezintă veniturile obţinute din
recoltarea şi valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a
produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor
piscicole.
Sunt neimpozabile:
a) veniturile din valorificarea în stare naturală a produselor:
- culese din flora sălbatică, exclusiv masa lemnoasă. În cazul masei lemnoase sunt
venituri neimpozabile numai veniturile realizate din exploatarea şi valorificarea acesteia în
volum de maximum 20 m 3/an din pădurile pe care contribuabilii le au în proprietate.
- capturate din fauna sălbatică, cu excepţia celor realizate din activitatea de pescuit
comercial.
b) veniturile din activități agricole care se încadrează în următoarele limite:
Suprafaţa destinată producţiei vegetale /

Produse vegetale
cap de animal / familie de albine
Cereale până la 2 ha
Plante oleaginoase până la 2 ha
Cartof până la 2 ha
Sfeclă de zahăr până la 2 ha
Tutun până la 1 ha
Hamei pe rod până la 2 ha
Legume în câmp până la 0,5 ha
120
Legume în spaţii protejate până la 0,2 ha
Leguminoase pentru boabe până la 1,5 ha
Pomi pe rod până la 1,5 ha
Vie pe rod până la 1 ha
Arbuşti fructiferi până la 1 ha
Flori şi plante ornamentale până la 0,3 ha
Animale
Vaci până la 2 capete
Bivoliţe până la 2 capete
Oi până la 50 capete
Capre până la 25 capete
Porci pentru îngrăşat până la 6 capete
Albine până la 75 familii
Păsări de curte până la 100 capete
Impunerea veniturilor din agricultură, silvicultură şi piscicultură se realizează în două

variante:
Veniturile impozabile din activităţi agricole Pe bază de norme de venit

- Veniturile din silvicultură şi piscicultură În sistem real, precum veniturile
- Veniturile din valorificarea produselor din activități independente
obținute din activități agricole, în altă (v. secțiunea 7.4.1)
modalitate decât starea naturală
- Veniturile din activităţi agricole pentru
care nu au fost stabilite norme de venit
Normele de venit se propun de către entităţile publice mandatate de Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, se
aprobă şi se publică de către direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, până cel
târziu la data de 15 februarie a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.
Etapele impunerii prin norme de venit

Etapa 1. Declararea veniturilor din activităţi agricole de către contribuabili
Orice contribuabil care desfăşoară o activitate agricolă pentru care venitul se determină
pe bază de normă de venit, are obligația de a depune anual, pentru veniturile anului în curs,
Declarația unică 212 la organul fiscal competent, până la data de 15 martie inclusiv a anului
de realizare a venitului.
Etapa 2. Plata impozitului
Impozitul pe venitul net din activităţi agricole se calculează prin aplicarea unei cote de
10% asupra venitului net determinat pe bază de norme de venit, impozitul fiind final.
Impozit = 10% x Venit net
Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la data de 15
martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
Exemplu
O persoană fizică deţine în județul Vrancea 110 capete vaci și o exploataţie de 50 ha pe
care cultivă porumb.
Să se calculeze impozitul datorat pentru 2018 cunoscând că normele de venit sunt:
- 162 lei/ha pentru cereale
- 153 lei/cap de vacă
a) Pentru primele 2 ha din grupa cereale, venitul este neimpozabil. Pentru următoarele 48
ha, se aplică norma de venit de 449 lei/ha:
 venit anual impozabil = 48 ha x 162 lei/ha = 7.776 lei;
 impozit = 7.776 lei x 10% = 778 lei.
b) Pentru primele două capete de vaci, venitul este neimpozabil. Pentru restul de 108, se
aplică norma de venit de 153 lei/cap animal, astfel:
 venitul anual impozabil = 108 capete x 153 lei/cap de animal = 16.524 lei;
 impozit = 16.524 x 10% = 1.652 lei;
 total impozit 778 lei + 1.652 lei= 2.430 lei.
121
Plata impozitului se efectuează către bugetul de stat până la data de 15 martie 2019.
8.7. VENITURI DIN PREMII ŞI DIN JOCURI DE NOROC
a) Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri, cum ar fi:

- premii de orice fel, acordate oamenilor de cultură, ştiinţă şi artă la gale, simpozioane,
festivaluri, concursuri naţionale sau internaţionale, concursuri pe meserii sau profesii;
- premii în bani si/sau în natură acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor
specialişti, pentru rezultatele obţinute la competiţii sportive interne şi internaţionale, altele
decât cele obţinute de sportivi cu ocazia campionatelor mondiale, europene şi jocurilor
olimpice şi de elevi şi studenţi cu ocazia competiţiilor interne şi internaţionale;
- premii obţinute urmare practicilor comerciale privind promovarea produselor/serviciilor
prin publicitate, potrivi legii.
Impozit pe venit din premii = 10% x (Venit din premii - suma neimpozabilă de 600 lei)
b) Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la

jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, altele decât cele realizate la jocuri de tip cazino
şi maşini electronice cu câştiguri.
Impozitul pe venitul din jocuri de noroc = cotă x Venit brut
Cota de impunere variază în funcție de valoarea venitului brut, astfel:
Venit brut din jocuri de noroc Impozit

(lei) (lei)
până la 66.750, inclusiv 1%
între 66.750 și 445.000, inclusiv 667,5 + 16% pentru ce depăşeşte suma de 66.750
peste 445.000 61.187,5 + 25% pentru ce depăşeşte 445.000
Excepție:
Nu sunt impozabile veniturile obținute ca urmare a participării la jocurile de noroc
caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine și lozuri sub valoarea
sumei neimpozabile de 66.750 lei, inclusiv, realizate de contribuabil pentru fiecare venit brut
primit. Verificarea încadrării în plafonul neimpozabil se efectuează la fiecare plată, indiferent
de tipul de joc din care a fost obținut venitul respectiv.
Plătitorii de venituri din premii și jocuri de noroc au următoarele obligaţii:

- calculul şi reţinerea la sursă a impozitului, astfel:
- virarea impozitului până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reţinut
- depunerea Declaraţiei informative 205 privind impozitul reţinut la sursă şi
câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit, până în ultima zi a lunii februarie a
anului următor reţinerii impozitelor.
Exemplu
O persoană fizică obţine în 2018 următoarele venituri:
a) pe 5 octombrie câştigă la loz în plic suma de 400 lei;
b) pe 10 octombrie câştigă la Loto 6/49 suma de 70.000 lei;
c) pe 15 noiembrie câştigă la un concurs de şah suma de 650 lei;
Să se determine impozitul pe venit.
Rezolvare:
a) pentru câştigul la loz în plic în sumă de 400 lei contribuabilul nu datorează impozit.
b) pentru câştigul la Loto în sumă de 70.000 lei de pe 10 octombrie:
Impozit = 667,5 + 16% x (70.000 – 66.750) = 1.187,5 lei.
c) pentru premiul de 650 lei obţinut pe 15 noiembrie la concursul de şah:
Impozit = 10% (650 – 600) = 5 lei.
O persoană fizică obţine următoarele venituri în 2018:

a) pe 6 mai câştigă la loz în plic suma de 1.500 lei;
b) pe 10 iunie câştigă la Loto 6/49 suma de 10.000 lei;
c) pe 17 iulie câştigă la un concurs de şah suma de 1.500 lei.
Să se determine impozitul datorat pentru fiecare venit.
122
8.8. VENITURI DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL
PERSONAL
La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice

între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra
terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit pe venitul obţinut
din acest transfer.
Impozitul nu se datorează în următoarele cazuri:
a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel,
prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la
gradul al III-lea inclusiv şi între soţi.
c) la moştenirea dreptului de proprietate, dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată
în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii
succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% din
valoarea masei succesorale.
Impozitul se calculează și se datorează doar dacă venitul depășește 450.000 lei, astfel:
Impozit = 3% x (Venit – suma neimpozabilă de 450.000 lei)
Venitul = valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de
proprietate sau dezmembrămintele sale.
Impozitul se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului
sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul poate fi plătit de
către contribuabil fie în numerar, la sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar,
într-un cont al biroului notarial. În cazul plăţii impozitului prin virament bancar, dovada
achitării se face cu ordinul de plată. Impozitul se virează până la 25 inclusiv ale lunii
următoare celei în care a fost reţinut.
Notarii publici au obligaţia să depună semestrial (până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare semestrului în care a avut loc autentificarea actelor privind transferul proprietăţilor
imobiliare din patrimoniul personal) la organul fiscal teritorial Declaraţia informativă 208
privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare.
8.5. O persoană fizică a achiziţionat la 1.01.2005 un imobil în valoare de 100.000 lei. La

data de 01.10.2018 persoana fizică vinde acest imobil. Să se calculeze valoarea impozitului
datorat de vânzător în următoarele ipoteze:
a) preţul de vânzare este 400.000 lei;
b) preţul de vânzare este 500.000 lei.
O persoană fizică vinde la data de 01.11.2018 un apartament. Să se calculeze valoarea

impozitului datorat de vânzător în următoarele ipoteze:
a) preţul de vânzare este 420.000 lei;
b) preţul de vânzare este 450.000 lei;
c) preţul de vânzare este 520.000 lei.
8.9. VENITURI DIN ALTE SURSE
Exemple de venituri din alte surse:

a) prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă
entitate, în cadrul unei activităţi pentru o persoana fizică în legătură cu care suportatorul nu
are o relaţie generatoare de venituri din salarii;
b) câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare
încheiat între părţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari (sub forma diferenţelor de preţ pentru
anumite bunuri, servicii şi alte drepturi), de foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de
muncă sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj
123
comercial.
Impozitul se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către
plătitorii de venituri astfel:
Impozit pe venit = 10% x Venit brut
Impozitul reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii

următoare celei în care a fost reţinut şi reprezintă impozit final.
Plătitorii de venituri din alte surse au obligaţia depunerii Declaraţiei 205 privind
impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit, până
în ultima zi a lunii februarie din anul următor reţinerii impozitelor.
8.10. Rezumat
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit (altele decât cele din activităţi
independente şi dependente) sunt:
a) Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor
Cheltuieli deductibile = Cheltuieli forfetare = 40% x Venitul brut
Venitul net = Venitul brut – Cheltuieli deductibile
Impozit pe venit = 10% x Venit net
b) Veniturile din investiţii cuprind:
b1) Veniturile sub formă de dobânzi
b2) Veniturile sub formă de dividende
b3) Veniturile din transferul valorilor mobiliare și a aurului financiar
Câştigul/pierderea = preţ de vânzare/valoare de înstrăinare – valoare fiscală
Câştigul net anual = ∑ câştiguri - ∑ pierderi
Câştigul net anual impozabil = Câştigul net anual – Pierderi fiscale
Impozit anual = 10% x Câştig net anual impozabil
b4) Venitul realizat din lichidare/dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice
Venit impozabil = Activ net contabile - Aportul la capitalul social
c) Veniturile din pensii
Venit impozabil = Venit brut – Sumă lunară neimpozabilă
Impozitul pe veniturile din pensii = 10% x Venit impozabil
6) Veniturile impozabile din activităţi agricole obţinute de persoanele fizice.
Impozit = 10% x Venit net (norme de venit)
7) Veniturile din premii şi din jocuri de noroc
Impozitul pe premii = 10% x (Venitul brut – 600 lei)
Venit brut din jocuri de noroc

Impozit (lei)
(lei)
până la 66.750, inclusiv 1%
între 66.750 și 445.000, inclusiv 667,5 + 16% pentru ce depăşeşte 66.750
peste 445.000 61.187,5 + 25% pentru ce depăşeşte 445.000
8) Veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor imobiliare

Impozit = 3% x (Valoarea declarată în actul prin care se transferă dreptul de proprietate -
450.000 lei)
9) Venituri din alte surse: Impozit pe venit = 10% x Venit brut
8.12.1. O persoană fizică închiriază unei alte persoane fizice un apartament cu 4 camere
începând cu data de 1 ianuarie 2018 până pe data de 31 decembrie 2018, stabilind prin
contract o chirie lunară de 2.500 lei.
În luna septembrie 2018 chiriaşul a reziliat contractul, ultima chirie plătită fiind cea
aferentă lunii septembrie.
Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine
impozitul pe venit datorat.
124
8.12.2. O persoană fizică obţine în anul 2018 următoarele venituri:
- venituri din dobânzi aferente unor obligaţiuni municipale: 200 lei;
- venituri din dobânzi aferente depozitelor la vedere: 10 lei;
- venituri din dobânzi aferente unor depozite la termen de 3 luni: 100 lei.
- venituri din dividende: 500 lei;
- venituri din vânzarea de acțiuni în valoare de 15.000 lei. Acestea fuseseră cumpărate
în urmă cu 2 ani la valoarea de 10.000 lei. Comisioanele ocazionate de tranzacţie sunt de
100 lei.
- câştig la Loto 6/49: 17.000 lei;
- câştig la loz în plic: 17.000 lei;
- câştig la un concurs de bridge: 800 lei;
Să se determine impozitul datorat pentru fiecare venit şi să se precizeze termenul de
plată al acestuia.
8.12.3. O persoană fizică efectuează în anul 2018 următoarele tranzacţii cu titluri de

valoare:
1) vinde pe 10 iulie 1.500 titluri de valoare la un preţ de 20 lei/titlu. Acestea au fost
cumpărate la un preţ de 10 lei/titlu.
2) vinde pe 15 septembrie 900 acţiuni la un preţ de 10 lei acţiunea. Acestea au fost
achiziţionate de persoana fizică la un preţ de 15 lei acţiunea.
Comisioanele de tranzacţionare sunt de 5% din valoarea de vânzare.
Să se precizeze care sunt obligaţiile declarative ale contribuabilului şi să se determine
impozitul pe venit datorat de acesta.
8.12.4. O persoană fizică are o pensie brută de 2.900 lei.

Să se determine impozitul pe venit datorat de pensionar în luna septembrie 2018.
8.12.5. O persoană fizică a achiziţionat la 11.02.2010 o locuinţă în valoare de 650.000

lei. Să se calculeze valoarea impozitului datorat de persoana fizică dacă vinde acest
apartament la preţul de 800.000 lei la data de 11.06.2018.
8.12. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 164 – 198.
practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013, p. 247-263.
Temele de control se constituie din testele de evaluare care

se regăsesc la sfârșitul fiecărei unități de învățare.
Până la data celui de-al doilea tutorial, inclusiv, studenţii vor
încărca pe platforma e-lis, prin Teme online rezolvările aferente
testelor de evaluare de la finalul unităţilor de învăţare 5,6,7 și 8,
reprezentând tema de control nr. 2.
Pentru fiecare test de evaluare studentul va primi o notă de la 1 la
10. Media notelor obţinute la cele 10 teste de evaluare din manual va
avea o pondere de 40% în nota finală.
125
Unitatea de învățare 9. IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE
Cuprins
Unitatea de învățare 9. IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE
9.1. Introducere
9.3. IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI
9.4. IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN
9.5. IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT
9.6. Rezumat
9.8. Bibliografie
9.1. Introducere
Unitatea de învățare 9 prezintă informații referitoare la modul de calcul şi de plată al celor
mai semnificative impozite și taxe locale: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și
impozitul pe mijloacele de transport.

 să identificaţi persoanele obligate la plata impozitelor şi taxelor locale;
 să calculaţi impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de
transport.
Cadru legal:  Titlul IX „Impozite şi taxe locale” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
(M.O. 688 / 10.09.2015), cu modificările ulterioare
126
Impozitele şi taxele locale sunt:
a) impozitul şi taxa pe clădiri;
b) impozitul şi taxa pe teren;
c) impozitul pe mijloacele de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxe speciale;
h) alte taxe locale.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile pentru stabilirea,
controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi
penalizărilor aferente.
Nivelul anumitor impozite sau taxe locale se stabileşte în funcţie de rangul
localităţii şi/sau de zona din cadrul localităţii în care se datorează aceste impozite.
Rangul este atribuit unei localităţi conform legii astfel:
a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b) rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel
european;
c) rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de
echilibru în reţeaua de localităţi;
d) rangul III - oraşe;
e) rangul IV - sate reşedinţă de comună;
f) rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi
oraşelor.
Zonele din cadrul localităţii sunt stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia
terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente
specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de
amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice
cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot
afecta valoarea terenului. Numărul zonelor din intravilanul localităţilor poate fi egal
sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localităţilor. Identificarea zonelor atât
în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor se face prin literele: A, B, C şi D (zona
A este cea cu valoarea cea mai mare).
9.3. IMPOZITUL ŞI TAXA PE CLĂDIRI
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează

anual impozit pe clădiri bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în care
este amplasată clădirea.
Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă,
după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina
fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de
folosinţa, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
Dacă o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane,
fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate
în partea din clădire aflată în proprietatea sa.
Dacă imobilul este închiriat, impozitul este datorat de proprietarul acestuia, şi nu
de chiriaş.
Scutiri de la plata impozitului pe clădiri:

1. clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror
instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
2. clădirile care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt considerate monumente
istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, cu excepţia
127
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
3. clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor
religioase recunoscute de lege şi părţile lor componente locale, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
4. clădirile instituţiilor de învăţământ preuniversitar sau universitar, autorizate
provizoriu sau acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
5. clădirile unităţilor sanitare cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
6. construcţiile şi amenajările funerare din cimitire, crematorii;
7. clădirile sau construcţiile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice,
potrivit legii;
8. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
în lipsa de moştenitori legali sau testamentari;
9. construcţii speciale precum:
a) sonde de ţiţei, gaze, sare;
b) platforme de foraj marin;
c) orice centrală hidroelectrică, centrală termoelectrică, centrală
nuclearoelectrică, reţea aeriană de transport şi distribuţie a energiei electrice;
d) canalizaţii şi reţele de telecomunicaţii subterane şi aeriene;
e) poduri, viaducte, apeducte şi tuneluri etc.
Începând cu 01.01.2016, pentru determinarea impozitului pe clădiri se face

diferență între:
 clădirea rezidențială = orice construcție alcătuită din una sau mai multe
camere folosite pentru locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile
necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
 clădirea nerezidențială = orice clădire ce nu este rezidențială
A. Calculul impozitului pentru clădirile rezidențiale deținute de persoanele

fizice
Sunt supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice:

a) construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite formate din una
sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelaşi nivel sau la
niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu
dependinţe şi/sau alte spaţii de deservire;
b) construcţiile menţionate mai sus, dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea
de profesii libere;
c) construcţiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt:
bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile, garajele şi altele asemenea;
d) construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale,
şurile, fânăriile, remizele, şoproanele şi altele asemenea;
e) orice alte construcţii proprietatea contribuabililor, care au elementele
constitutive ale clădirii.
În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădirile rezidențiale se calculează

astfel:
Icr = cota x Vir
Cota de impozitare (cota) este cuprinsă între 0,08% - 0,2% și se stabilește prin
hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului București.
Valoarea impozabilă a unei clădiri rezidențiale (Vir), exprimată în lei, se
determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a clădirii (S), exprimată în
metri pătraţi, cu valoarea impozabilă unitară (Viu), exprimată în lei/metru pătrat
(tabelul nr. 9.1) şi cu coeficientul de corecţie (K) din tabelul nr. 9.2.:
Vir = S x Viu x K
Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea
suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau
128
ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca
locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.
Valoarea impozabilă a clădirii rezidențiale se ajustează în funcţie de amplasarea
clădirii, prin înmulţirea acesteia cu coeficientul de corecţie corespunzător.
Tabelul nr. 9.1. Valoarea impozabilă a unei clădiri
VALOAREA IMPOZABILĂ
UNITARĂ (lei/m2)
Clădire cu instalaţii Clădire fără
electrice, de apă, instalaţii
de canalizare şi de electrice, de apă,
TIPUL CLĂDIRII încălzire (condiţii de canalizare
cumulative) sau de încălzire
1. Clădiri:
a) cu pereţi sau cadre din beton armat, din cărămidă arsă 1000 600
sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament
termic şi/sau chimic
b) cu pereţii din lemn, din piatră naturală, din cărămidă 300 200
nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse
unui tratament termic şi/sau chimic
2. Construcţii anexe, situate în afara corpului principal al
clădirii:
a) cu pereţi sau cadre din beton armat, din cărămidă arsă 200 175
sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament
termic şi/sau chimic
b) cu pereţii din lemn, din piatră naturală, din cărămidă 125 75
nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse
unui tratament termic şi/sau chimic
3. Încăperi situate la subsol, la demisol sau la mansardă, 75% din suma 75% din suma
care au destinaţie de spaţiu de locuit care s-ar aplica care s-ar aplica
clădirii clădirii
4. Încăperi situate la subsol, la demisol sau la mansardă, 50% din suma 50% din suma
care nu au destinaţie de spaţiu de locuit care s-ar aplica care s-ar aplica
clădirii clădirii
Tabelul nr. 9.2. Coeficienţii de corecţie
Zona în cadrul localităţii Rangul localităţii

0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90
Observaţii:
(1) dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate
pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină
prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,4.
(2) Valoarea impozabilă a clădirii rezidențiale se reduce în funcţie de anul
terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de
1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
b) cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani şi 100
de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50
de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
(3) în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire,
129
consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal,
anul terminării este cel în care a fost efectuată recepția la aceste lucrări.
(4) în cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8
apartamente, coeficientul de corecţie se reduce cu 0,10.
Exemplu
Un contribuabil persoană fizică deţine în proprietate o clădire rezidențială situată
în București, în zona B, cu o suprafaţă construită desfăşurată de 75 mp, construită în
anul 1965. Clădirea este construită din beton armat și este dotată cu instalaţie
electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire.
Să se determine impozitul pe clădiri datorat pentru anul 2016 știind că pentru
acest an cota de impozit este de 0,1%.
Rezolvare:
Valoare impozabilă = 75 x 1.000 x 2,50 = 187.500 lei
Reducere valoare impozabilă pentru vechime de 51 ani = 30% x 187.500 =
56.250 lei
Valoare impozabilă redusă =187.500 – 56.250 = 131.250 lei
Impozit = 131.250 x 0,1% = 131,25 lei
Un contribuabil persoană fizică deţine în proprietate următoarele clădiri

rezidențiale:
- un imobil situat în mediul rural cu o suprafaţă construită desfăşurată de 75 mp,
construit în anul 1970, valoarea impozabilă unitară 200 lei, coeficient de corecţie 1,1;
- un imobil situat în mediul urban cu o suprafaţă construită desfăşurată de 85 mp,
construit în anul 1992, valoarea impozabilă unitară 1000 lei, coeficient de corecţie
2,20;
Să se determine impozitul pe clădiri datorat în anul 2016.
B. Calculul impozitului pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoane

fizice
Impozitul pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice se

calculează astfel:
Icn = cota x Vin
Cota de impozitare (cota) este cuprinsă între 0,2 - 1,3% și se stabilește prin
hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului București.
Pentru clădirile utilizate pentru activități din domeniul agricol, cota este de 0,4%.
Valoarea impozabilă a clădirii nerezidențiale (Vin) poate fi:
a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat
în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul
termen de plată din anul de referință;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în
ultimii 5 ani anteriori anului de referință;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de
proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.
Dacă valoarea clădirii nu poate fi calculată conform celor trei variante de mai sus,
impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile
determinate conform algoritmului prezentat la pct. A. (Calculul impozitului pentru
clădirile rezidențiale deținute de persoanele fizice):
Icn = 2% x Vir
C. Calculul impozitului pentru clădirile cu destinație mixtă deținute de

persoanele fizice
În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice,

impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în
scop rezidențial cu impozitul determinat pentru suprafața folosită în scop
nerezidențial.
130
În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se
desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează ca pentru clădirile
rezidențiale.
Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial
nu pot fi evidențiate distinct, se aplică următoarele reguli:
 dacă la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se
desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează ca pentru
clădirile rezidențiale;
 dacă la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară
activitatea economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina
persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se
calculează ca pentru clădirile nerezidențiale.
D. Calculul impozitului pe clădirile deținute de persoanele juridice
Se pot întâlni trei situații:

 Pentru clădirile rezidențiale deținute de persoanele juridice, impozitul pe
clădiri se calculează la fel ca pentru persoanele fizice care dețin astfel de clădiri: Icr =
cota x Vir. Cota este cuprinsă între 0,08% - 0,2% și se stabilește prin hotărâre a
consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului București.
 Pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoanele juridice, impozitul pe
clădiri se calculează astfel: Icn = cota x Vin. Cota este cuprinsă între 0,2 - 1,3% și se
stabilește prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al
Municipiului București. Pentru clădirile utilizate pentru activități din domeniul agricol,
cota este de 0,4%.
 Pentru clădirile cu destinație mixtă deținute de persoanele juridice,
impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în
scop rezidențial cu impozitul calculat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.
Valoarea impozabilă a clădirilor nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor

juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se
datorează impozitul/taxa și poate fi:
 ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal;
 valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator
autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în
vigoare la data evaluării;
 valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în
cursul anului fiscal anterior;
 valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de
proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;
 În cazul clădirilor finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea
rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în
conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la
data evaluării;
Valoarea impozabilă a clădirii nerezidențiale se actualizează o dată la 3 ani pe
baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în
conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării,
depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință.
În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în
ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului pe clădiri este 5%.
9.1. Un contribuabil persoană juridică deţine în proprietate o clădire

nerezidențială situată în București, în zona B, cu o suprafaţă construită desfăşurată
de 75 mp, construită în anul 1965. Clădirea este construită din beton armat și este
dotată cu instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire. Pentru București,
131
cota de impozit pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoanele juridice este de
1,5%.
Să se determine impozitul pe clădiri datorat de persoana juridică pentru anul 2016
în următoarele două variante:
a) persoana juridică nu a reevaluat clădirea în ultimii 3 ani
b) persoana juridică depune raportul de evaluare întocmit de un evaluator
autorizat care reflectă valoarea clădirii de 100.000 lei la data de 31.12.2015.
Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor

Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în
proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia
are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de
competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează
impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
În cazul extinderii, îmbunătățirii, desființării parțiale sau al altor modificări aduse
unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau parțială a folosinței, care
determină creșterea sau diminuarea valorii impozabile a clădirii cu mai mult de 25%,
proprietarul are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal
local în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile
de la data modificării respective, și datorează impozitul pe clădiri determinat în noile
condiții începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
Plata impozitului
Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie, inclusiv. Dacă impozitul datorat este mai mic de 50 lei, plata
se va face integral până la 31 martie.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de
către persoanele fizice, până la data scadenţei primei rate, se acordă o bonificaţie de
până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Să ne reamintim...
IMPOZIT PE CLĂDIRI Persoană fizică Persoană juridică

Ic = cota x Vir Ic = cota x Vir
clădire rezidențială Cota = 0,08% - 0,2% Cota = 0,08% - 0,2%
Vir = S x Viu x K Vir = S x Viu x K
Ic = cota x Vin Ic = cota x Vin
clădire nerezidențială Cota = 0,2% - 1,3% Cota = 0,2% - 1,3%
evaluată în ultimii 3 ani Vin rezultă din Vin rezultă din
documente documente
Ic = 2% x Vir Ic = 2% x Vin
clădire nerezidențială
Vir = S x Viu x K Vin = ultima valoare
neevaluată în ultimii 3
înregistrată în evidențele
ani
organului fiscal
9.4. IMPOZITUL ŞI TAXA PE TEREN
Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru
acesta un impozit pe teren, bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia este situat terenul.
Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă,
după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe teren, care reprezintă sarcina
fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de
folosinţa, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.
Scutiri de la plata impozitului pe teren:
a) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a altor
132
instituţii publice, aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de
proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;
b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a
acestuia, cu personalitate juridică;
c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;
d) orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar,
autorizată provizoriu sau acreditată;
e) orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în
patrimoniul autorităţilor locale;
f) orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu
excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;
g) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru
agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare
sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor,
gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor
de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate
pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în
măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului etc.
Impozitul pe teren se stabileşte în funcţie de:
- suprafaţa terenului,
- rangul localităţii în care este amplasat terenul,
- zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de
consiliul local.
A. Impozitul pe terenurile amplasate în intravilan, cu construcţii, și pe

terenurile înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea
de terenuri cu construcții în suprafață de până la 400 m2, inclusiv
Pentru aceste terenuri impozitul (It) se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei

terenului (S), exprimată în hectare, cu valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu),
exprimată în lei / ha, prevăzută în tabelul nr. 9.3.
It = S x Itu
B. Impozitul pe terenurile amplasate în intravilan, cu altă categorie de

folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii în suprafață de peste 400 m 2
Pentru aceste terenuri, impozitul pe teren (It) se stabileşte prin înmulţirea

suprafeţei terenului (S) cu valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu), prevăzută în
tabelul nr. 9.4., şi cu coeficientul de corecţie corespunzător (K), prevăzut în tabelul nr.
9.5.
It = S x Itu x K
Tabelul nr. 9.3. Valoarea unitară a impozitului - teren amplasat în intravilan, cu construcţii
Zona din cadrul Rangul localităţii (lei / ha)

localităţii 0 (Bucureşti) I II III IV V
A 8282-20706 6878-17194 6042-15106 5236-13090 711-1788 569-1422
B 6878-1794 5199-12998 4215-10538 3558-8894 569-1422 427-1068
C 5199-12998 3558-8894 2668-6670 1690-4226 427-1068 284-710
D 3558-8894 1690-4226 1410-3526 984-2439 278-696 142-356
Tabelul nr. 9.4. Valoarea unitară a impozitului - teren amplasat în intravilan, cu altă
categorie de folosinţă decât construcţiile
Zona (lei / ha)
133
Nr. Categoria de folosinţă A B C D
crt.
1. Teren arabil 28 21 19 15
2. Pășune 21 19 15 13
3. Fâneață 21 19 15 13
4. Vie 46 35 28 19
5. Livadă 53 46 35 28
6. Pădure sau alt teren cu vegetație 28 21 19 15
forestieră
7. Teren cu apă 15 13 8 X
8. Drumuri şi căi ferate X X X X
9. Teren neproductiv X X X X
Tabelul nr. 9.5. Coeficienţii de corecţie
Felul localităţii Rangul Coeficientul

Urban 0 8,00
Urban l 5,00
Urban II 4,00
Urban III 3,00
Rural IV 1,10
Rural V 1,00
C. Impozitul pe terenurile amplasate în extravilan
În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren (It) se stabileşte

prin înmulţirea numărului de hectare ale terenului (S) cu valoarea unitară a
impozitului pe teren (Itu), prevăzută în tabelul nr. 9.6.
It = S x Itu
Tabelul nr. 9.6. Valoarea unitară a impozitului - teren amplasat în extravilan
Nr.
Categoria de folosinţă Impozit (lei)
crt.
22-31
2. Teren cu construcții 42-50
3. Arabil 20-28
4. Pășune 20-28
5. Fâneață 48-55
5.1. Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 X
6. Vie până la intrarea pe rod 48-56
6.1. Livada pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. X
6.1
7. Livada până la intrarea pe rod 8-16
7.1. Pădure sau alt teren cu vegetație forestieră, cu X
excepția celui prevăzut la nr. crt. 7.1
8. Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu 1-6
rol de protecție
8.1. Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole 26-34
9. Teren cu amenajări piscicole X
10. Drumuri şi căi ferate X
134
Exemplu
O persoană fizică deţine în Bucureşti (rangul localităţii - 0) în zona C o
proprietate cu o suprafaţă de 1.100 mp. Pe această proprietate este situată o casă
cu o suprafaţă la sol de 100 mp. Conform registrului agricol, 300 mp din proprietatea
deţinută are destinaţie de teren arabil. Să se determine impozitul datorat pentru
acest teren.
Rezolvare:
a) Impozitul pentru terenul cu destinaţie de teren cu construcţii
Suprafaţa impozabilă cu destinaţie de teren cu construcţii = 1.100 - 300 -100 =
700 mp = 0,07 ha.
Impozit = 0,07 x 6.499 (impozitul pe hectar aferent zonei) = 454,93 lei.
b) Impozitul pentru suprafaţa de teren arabil
Suprafaţa impozabilă cu destinaţie de teren arabil = 300 mp = 0,03 ha.
Impozit = 0,03 x 19 (impozitul pe hectar aferent zonei) x 8 (coeficientul de
corecţie datorat rangului localităţii) = 4,56 lei.
Impozit total = 454,93 + 4,56 = 459,49 lei.
Dobândiri, transferuri şi alte modificări aduse terenului

Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în
proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
În cazul dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are obligația
să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază
teritorială de competență se află terenul, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii, și datorează impozit pe teren începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor.
În cazul modificării categoriei de folosință a terenului, proprietarul acestuia are
obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui
rază teritorială de competență se află terenul, în termen de 30 de zile de la data
modificării folosinței, și datorează impozitul pe teren conform noii situații începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor.
Plata impozitului
Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie, inclusiv. Dacă impozitul datorat este mai mic de 50 lei, plata
se va face integral până la 31 martie.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de
către persoanele fizice, până la data scadenţei primei rate, se acordă o bonificaţie de
până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
9.5. IMPOZITUL PE MIJLOACELE DE TRANSPORT
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie

înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport,
care se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi
are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.
În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing
financiar, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.
Scutiri de la plata impozitului pe mijloacele de transport:
a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin
persoanelor cu handicap locomotor şi sunt adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrile folosite pentru transportul
persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta
Ialomiţei;
c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru
servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv
135
transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în
condiţii de transport public;
e) vehiculele istorice.
Calculul impozitului
Impozitul pe mijloacele de transport (IMT) se calculează în funcţie de tipul
mijlocului de transport, astfel:
- mijloace de transport cu tracţiune mecanică: Imt = n x Imtu
n = numărul de grupe (+ fracţiunea dintr-o grupă) de 200 cm 3
Imtu = valoarea unitară a impozitului, conform tabelului nr. 9.7.
- celelalte mijloace de transport terestru: impozitul anual (lei/vehicul) variază
între limitele prezentate în tabelul nr. 9.7., în funcţie de tipul autovehiculului, masa
totală autorizată, numărul axelor, tipul sistemului de suspensie.
- mijloace de transport pe apă: impozitul anual (lei/vehicul) este prezentat în
tabelul nr. 9.8.
Tabelul nr. 9.7. Valoarea unitară a impozitului pe mijloacele de transport terestru

Tipuri de autovehicule Suma
lei / 200 cm3
A. Mijloace de transport cu tracţiune mecanică sau fracţiune
din aceasta
I. Vehicule inmatriculate
1. Motorete, scutere, motociclete si autoturisme cu capacitatea cilindrică de pana 8
la 1.600 cm3 inclusiv
2. Motorete, scutere, motociclete si autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 9
1.600 cm3
3. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm 3 si 2.000 cm3 inclusiv 18
6. Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm 3 290
7. Autobuze, autocare, microbuze 24
8. Alte vehicule cu tractiune mecanica cu masa totala maxima autorizata de pana 30
la 12 tone inclusiv
9 Tractoare inmatriculate 18
II. Vehicule înregistrate
1.1 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm 3 2-4
1.2. Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm 3 4-6
2. Vehicule fara capacitate cilindrică evidentiata 50-150 lei/an
B. Autovehicule de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 0 – 2464
tone lei/vehicul
C. Combinaţii de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) 0 – 3239
de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone, dar nu lei/vehicul
mai mult de 14 tone
D. Remorci, semiremorci sau rulote 9 – 64
lei/vehicul
* În cazul unui ataş, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru
motocicletele, motoretele şi scuterele respective.
Tabelul nr. 9.8. Impozitul pe mijloacele de transport pe apă
Mijlocul de transport pe apa Impozit - lei/an -

1. Luntre, barci fara motor, folosite pentru pescuit si uz personal 21
2. Barci fara motor, folosite in alte scopuri 56
3. Barci cu motor 210
4. Nave de sport si agrement*) intre 0 si 1119
136
5. Scutere de apa 210
6. Remorchere si impingatoare: X
a) pana la 500 CP inclusiv 559
b) peste 500 CP si pana la 2.000 CP inclusiv 909
c) peste 2.000 CP si pana la 4.000 CP inclusiv 1398
d) peste 4.000 CP 2237
7. Vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fractiune din acesta 182
8. Ceamuri, slepuri si barje fluviale: X
a) cu capacitatea de incarcare pana la 1.500 tone inclusiv 182
b) cu capacitatea de incarcare de peste 1.500 tone si pana la 3.000 tone inclusiv 280
c) cu capacitatea de incarcare de peste 3.000 tone 490
Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport

Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de
persoana care deține dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport
înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal
anterior.
În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligația să
depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data
dobândirii și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1
ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport.
În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România,
proprietarul acestuia are obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a
cărui rază teritorială de competență are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după
caz, și datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în România.
În cazul radierii din circulație a unui mijloc de transport, proprietarul are obligația
să depună o declarație la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competență își are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, în termen de 30 de zile de la data
radierii, și încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor.
În cazul oricărei situații care conduce la modificarea impozitului pe mijloacele de
transport, inclusiv schimbarea domiciliului, sediului sau punctului de lucru,
contribuabilul are obligația depunerii declarației fiscale cu privire la mijlocul de
transport la organul fiscal local pe a cărei rază teritorială își are
domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile, inclusiv, de la modificarea
survenită, și datorează impozitul pe mijloacele de transport stabilit în noile condiții
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
Plata impozitului
Impozitul pe mijloacele de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la
datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv. Dacă impozitul datorat este mai mic de
50 lei, plata se va face integral până la 31 martie.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijloacele de transport datorat pentru
întregul an de către persoanele fizice, până la data scadenţei primei rate, se acordă o
bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Exemplu
O persoană fizică achiziționează pe 10.02.2014 un autoturism cu capacitatea
cilindrică a motorului de 2.967 cmc. Să se determine impozitul datorat de contribuabil
în 2016 şi termenele de plată ale acestuia.
Nr. grupe = 2.967/200 = 14,835 ~ 15 grupe (se rotunjește întotdeauna în plus)
Impozit = 144 x 15 = 2.160 lei, achitat în 2 tranşe de 1.080 lei până la 31 martie şi
30 septembrie 2016.
137
9.6. Rezumat
Impozitele şi taxele locale sunt:
a) impozitul şi taxa pe clădiri se stabilește în funcție de:
- destinația clădirii (rezidențială sau nerezidențială)
- proprietar (persoană fizică sau persoană juridică)
IMPOZIT PE CLĂDIRI Persoană fizică Persoană juridică

Ic = cota x Vir Ic = cota x Vir
clădire rezidențială Cota = 0,08% - 0,2% Cota = 0,08% - 0,2%
Vir = S x Viu x K Vir = S x Viu x K
Ic = cota x Vin Ic = cota x Vin
clădire nerezidențială Cota = 0,2% - 1,3% Cota = 0,2% - 1,3%
evaluată în ultimii 3 ani Vin rezultă din Vin rezultă din
documente documente
Ic = 2% x Vir Ic = 2% x Vin
clădire nerezidențială
Vir = S x Viu x K Vin = ultima valoare
neevaluată în ultimii 3
înregistrată în evidențele
ani
organului fiscal
b) impozitul şi taxa pe teren

Pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la
categoria de folosinţă terenuri cu construcţii + teren amplasat în intravilan,
înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri
cu construcţii pentru suprafața de până la 400 m 2 inclusiv, impozitul este It=
suprafeţa terenului (S), exprimată în hectare, x valoarea unitară a impozitului pe teren
(Itu), exprimată în lei / ha. It = S x Itu
În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă
categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii pentru suprafața ce
depășește 400 m2, impozitul este It = suprafeţa terenului (S) x valoarea unitară a
impozitului pe teren (Itu) x coeficientul de corecţie corespunzător (K). It = S x Itu x K
În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul este It = numărul de hectare
ale terenului (S) x valoarea unitară a impozitului pe teren (Itu). It = S x Itu
c) impozitul pe mijloacele de transport
Impozitul pe mijloacele de transport (IMT) se calculează în funcţie de tipul
mijlocului de transport, astfel:
- mijloace de transport cu tracţiune mecanică: Imt = n x Imtu
n = numărul de grupe (+ fracţiunea dintr-o grupă) de 200 cm 3
Imtu = valoarea unitară a impozitului
- celelalte mijloace de transport terestru: impozitul anual (lei/vehicul) variază în
funcţie de tipul autovehiculului, masa totală autorizată, numărul axelor, tipul sistemului
de suspensie.
- mijloace de transport pe apă: impozitul anual se stabileşte în lei/vehicul.
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxe speciale;
h) alte taxe locale.

Notă: Se vor utiliza valorile unitare ale impozitelor din tabelele 9.1. – 9.7. Unde
apar intervale, se va considera valoarea minimă.
9.7.1. O persoană fizică cu domiciliul în Bucureşti are în proprietate următoarele

clădiri rezidențiale:
1. Un imobil situat în zona C, utilizat drept locuinţă principală, construit în anul
1976 din cărămidă arsă, cu instalaţie electrică, de apă, de canalizare şi de încălzire,
138
care are o suprafaţă desfăşurată de 80 mp, la care se adaugă:
- o mansardă locuită cu suprafaţa desfăşurată de 40 mp
- un beci cu suprafaţa desfăşurată de 20 mp.
- un garaj cu pereţi exteriori din cărămidă arsă, situat în afara corpului principal
al clădirii, cu o lungime de 6 m şi o lăţime de 4 m (măsurate pe conturul exterior),
dotat doar cu instalaţie electrică, construit în 1978.
Imobilul cu destinaţie de locuinţă şi garajul sunt situate pe un teren cu suprafaţa
totală de 1.500 de mp, pe care nu se mai găsesc alte construcţii.
2. O casă de vacanţă, cu pereţii din lemn, construită în 1996, situată în zona A a
unui sat reşedinţă de comună, cu o suprafaţă desfăşurată de 100 mp, dotată cu
instalaţie electrică şi de apă. Imobilul este situat pe un teren cu suprafaţa totală de
1.000 mp, din care 500 mp au destinaţie de teren arabil.
Să se determine impozitul pe clădiri şi terenuri datorat în anul 2016 de această
persoană, considerând o cotă de 0,1%.
9.7.2. O persoană fizică deţine în proprietate:

- un autoturism cu capacitatea cilindrică a motorului de 1.297 cmc, pe care îl
deţine din anul 2004 şi îl vinde pe data de 20.03.2018.
- un autoturism cu capacitatea cilindrică a motorului de 1.800 cmc, pe care îl
cumpără pe data de 10.05.2018 şi îl păstrează tot restul anului 2018.
Să se determine impozitul datorat de contribuabil în 2018 pentru mijloacele de
transport deţinute şi termenele de plată ale acestora.
9.8. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 207 – 219.
139
Unitatea de învățare 10. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII
Cuprins
Unitatea de învățare 10. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII
10.1. Introducere
10.3. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE VENITURILOR DIN SALARII
10.4. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE VENITURILOR DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ȘI DIN
DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
10.5. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE ALTOR VENITURI
10.6. Rezumat
10.8. Bibliografie
10.1. Introducere
Unitatea de învățare 10 prezintă contribuțiile sociale obligatorii aferente veniturilor din
salarii şi pensii, dar şi celorlate venituri obţinute de persoanele fizice. Pentru fiecare tip
de venit sunt precizate următoarele: plătitorii, modul de calcul, reținere și virare a
acestora la diferite bugete.

 să enumeraţi persoanele obligate la plata contribuţiilor sociale;
 să descrieţi modalitatea calcul a fiecărei contribuţii sociale;
 să enumeraţi obligaţiile declarative ale plătitorilor de contribuţii sociale.
Cadru legal:  Titlul IX „Contribuții” din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. 688 /
10.09.2015), cu modificările ulterioare
140
10.3. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE VENITURILOR DIN
SALARII
Contribuţiile sociale obligatorii aferente salariilor sunt:
1. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS) se datorează către

Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), care se constituie ca
un fond special anexă la legea bugetului de stat şi din care se finanţează activităţile
medicale oferite gratuit asiguraţilor
2. Contribuţia de asigurări sociale (CAS) se datorează către bugetul asigurărilor

sociale de stat, pe baza acesteia determinându-se apoi dreptul la diferitele tipuri de
pensii acordate de stat. Cotele diferă în funcție de condiţiile de muncă, care pot fi:
- Deosebite: Locuri de muncă care, în mod permanent sau în anumite perioade,
pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de
expunere la risc. Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul
colectiv de muncă sau prin decizie a organului de conducere al angajatorului.
Încadrarea acestora în categoria locurilor de muncă cu condiţii deosebite se va face
după primirea avizului inspectoratului teritorial de muncă.
- Speciale: Locurile de muncă în condiţii speciale se stabilesc numai prin lege.
Exemple:
a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran
cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor
prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii
- Normale: Locuri de muncă ce nu se încadrează la categoriile de mai sus.
3. Contributia asiguratorie pentru muncă (CAM) se distribuie astfel:

- 15% la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
- 20% la bugetul asigurărilor pentru şomaj
- 5% la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
- 40% la FNUASS pentru plata concediilor medicale
- 20% la bugetul de stat
Contribuţiile sociale obligatorii aferente salariilor se determină astfel:
CONTRIBUŢII ANGAJAT COTA BAZA IMPOZABILĂ

CASS 10% venitul brut lunar din salarii*
CAS 25% venitul brut lunar din salarii*
CONTRIBUŢII
ANGAJATOR
COTA BAZA IMPOZABILĂ
CAM 2,25% fond de salarii lunar*
4% (doar pt. condiţii deosebite)
CAS fond de salarii lunar*
8% (doar pt. condiţii speciale)
* exclusiv valoarea tichetelor de masă, voucherelor de vacanţă şi tichetelor de
creşă acordate conform legii.
Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale

Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator şi orice plătitor de
venituri de natură salarială sau asimilate salariilor, au obligaţia de a calcula, de a
reţine şi de a vira lunar contribuţiile de asigurări sociale obligatorii la bugetele şi
fondurile cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru
care se datorează.
Depunerea declaraţiei
Contribuţiile sociale individuale se reţin şi se virează la bugetele şi fondurile
cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
datorează, împreună cu contribuţia angajatorului sau a persoanelor asimilate
angajatorului.
141
Până la aceeași dată, angajatorii au obligația depunerii online a Formularului 112:
„Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe
venit si evidența nominală a persoanelor asigurate”
Contribuabilii mici, care au până la trei salariați şi o cifră de afaceri anuală de
până la 100.000 euro depun declaraţia 112 și achită contribuțiile trimestrial.
Să ne reamintim...
Calculul contribuţiilor sociale individuale se realizează prin aplicarea cotelor de
impunere asupra bazei impozabile lunare.
Baza impozabilă lunară este:
 Pentru angajați: Venitul brut lunar obţinut
 Pentru angajatori: suma câştigurilor brute lunare realizate de angajați
Exemplu
S.C. X S.R.L. are doi angajaţi cu contract individual de muncă având următoarele
venituri:
- primul are un salariu de bază de 3.000 lei, spor de vechime de 3% şi spor de
toxicitate de 100 lei:
- al doilea are un salariu de bază de 3.900 lei şi spor de toxicitate de 100 lei.
Să se calculeze contribuţiile sociale obligatorii datorate de fiecare contribuabil precum
şi de către societate pentru o lună.
Rezolvare:
Contribuabil Baza de impozitare CAS CASS CAM

25% 10% 2,25%
Angajat1 3.000 + 3.000 x 3% +100 = 3.190 798 319 -
Angajat2 3.900 + 100 = 4.000 1.000 400 -
S.C. X S.R.L. 3.190 + 4.000 = 7.190 - - 162
S.C. Y S.R.L. are în doi angajaţi cu contract individual de muncă ce realizează

următoarele venituri în luna octombrie:
- primul angajat: salariu de bază de 4.200 lei, primă 10% şi venituri în natură în
valoare de 480 lei.
- al doilea angajat: un salariu de bază de 4.500 lei şi şi venituri în natură în valoare de
150 lei.
Să se calculeze contribuţiile sociale obligatorii datorate de fiecare contribuabil precum
şi de către societate pentru luna octombrie.
10.1. O societate comercială are în anul 2018, 2 angajaţi având funcția de bază:
- angajatul 1 cu un salariu de bază de 4.000 lei;
- angajatul 2 cu un salariu de bază de 4.800 lei şi un spor de vechime de 200 lei;
Angajaţii îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite de muncă.
Determinaţi impozitul pe salariu și contribuţiile de asigurări sociale datorate de
contribuabilii de mai sus în luna octombrie 2014.
10.4. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE VENITURILOR DIN

ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ȘI DIN DREPTURI DE PROPRIETATE
INTELECTUALĂ
Aceste persoane datorează contribuția la asigurările sociale (CAS) şi contribuția

la asigurările sociale de sănătate (CASS) în funcție de venitul estimat pentru anul
curent (independent de venitul realizat în anul precedent).
Contribuțiile sunt obligatorii pentru un venit net estimat/realizat mai mare decât
142
plafonul de 12 salarii minime brute. Pentru anul 2018 plafonul este de 12 x 1.900 =
22.800 lei.
1. CAS – Contribuția la asigurările sociale (pensie)
Persoanele fizice care desfășoară activități independente și obțin venituri

din una sau mai multe surse de venit, sunt obligate să plătească CAS dacă
estimează (sau obțin) pentru anul curent venituri nete a căror valoare cumulată
este cel puțin egală cu 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la termenul de
depunere a declarației unice 212.
Persoana fizica face evaluarea pentru încadrarea ca plătitor de CAS în funcție
de venitul estimat pentru anul curent (independent de venitul realizat în anul
precedent). Astfel, dacă:
 venitul net estimat (sau norma de venit corectată) pentru anul 2018 este mai
mare decât 22.800 lei – datorează CAS la un venit lunar ales, care nu poate fi mai
mic decât nivelul salariul minim brut pe țară – 1900 lei;
CAS = 25% x venitul ales de contribuabil.
 venitul net estimat (sau norma de venit corectată) pentru anul curent este
mai mic decât 22.800 lei – nu datorează CAS conform Codului fiscal; se poate
asigura opțional prin depunerea declarației unice 212, completată corespunzător.
Observație: Începând cu anul 2018 se practică autoimpunerea. CAS se
stabilește prin Declarația unică de către contribuabil (nu de către organul fiscal), prin
aplicarea cotei de CAS de 25% la venitul ales ca baza de impunere.
Nu sunt obligate la plata CAS:
 Persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au
obligația asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii (avocați, personal clerical și
alții)
 Persoanele fizice care au calitatea de pensionari nu datorează CAS pentru
veniturile realizate din activități independente și din drepturi de proprietate intelectuală
 Persoanele fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor nu
datorează CAS pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală
 Contribuabilii impuși în sistem real, care estimează și realizează un venit net
anual sub baza minimă de calcul (22.800 lei în 2018)
 Contribuabilii impuși la norma de venit, pentru care valoarea normei de venit
corectată este sub baza minimă de calcul (22.800 lei în 2018)
Declararea și plata CAS
Termenul de plată este 15 martie anul următor, care este și data depunerii
declarației unice cu venitul realizat în anul curent și cel estimat pentru anul următor.
Există posibilitatea de rectificare a declarației până la termenul de plată.
 CAS se stabilește prin Declarația unică de către contribuabil. Dacă se alege
baza de calcul minimă, contribuabilul are de plătit 25% x 22.800 lei = 5700 lei pe an.
 Plățile de CAS se efectuează oricând până la scadență (15 martie anul
următor),
 Contribuabilul are posibilitatea de rectificare a declarației până la termenul de
plată (până la 15 martie anul următor).
2. CASS – Contribuția la asigurările sociale de sănătate
Și în cazul CASS se trece la sistemul de autoimpunere (calculul CASS se

efectuează de către contribuabil – persoana fizica prin declarația unica).
Contribuabilul face evaluarea pentru încadrarea ca plătitor CASS în funcție de
venitul estimat pentru anul curent (independent de venitul realizat în anul
precedent).
Încadrarea în plafonul anual de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară, în
vigoare la termenul de depunere al declarației unice, se efectuează prin cumularea
veniturilor obținute din:
 venitul net sau norma de venit corectată, din activități independente,
 venitul net din drepturi de proprietate intelectuală;
 venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice,
 venitul net din cedarea folosinței bunurilor,
 venitul și/sau câștigul din investiții (dividende, dobânzi etc.),
 venitul net din activități agricole, silvicultură și piscicultură,
143
 venitul brut si/sau venitul impozabil din alte surse.
Contribuabilii care prin cumularea veniturilor de mai sus estimează un venit
net mai mare de 12 salarii brute sunt obligați la plata CASS. Baza anuală de calcul
al CASS o reprezintă echivalentul a 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la
termenul de depunere a declarației unice.
Dacă venitul net anual estimat cumulat din toate categoriile de venituri de mai sus
este mai mic de 12 salarii minime, persoana fizică poate opta pentru plata CASS
astfel:
 dacă își exercită opțiunea prin Declarația unică până la termenul de depunere
(15 Iulie pentru anul 2018), plătește CASS la 6 salarii minime și este asigurat 12 luni;
 dacă depun declarația unică și se înregistrează în sistemul de asigurări
sociale de sănătate după termenul legal de depunere, se asigură la o bază de
calcul echivalentă cu valoarea salariului de baza minim brut pe țară în vigoare la data
depunerii declarației, înmulțită cu numărul de luni rămase până la termenul legal
de depunere a declarației unice (15 martie anul viitor), inclusiv luna în care se
depune declarația.
Declararea și plata CASS
 CASS se stabilește prin Declarația unică de către contribuabil, contribuția
anuală este de 22.800 x 10% = 2.280 lei sau 1.140 lei pentru cei care estimează și
realizează un venit net mai mic decât 22.800 lei
 Plățile de CASS se efectuează oricând până la scadență (15 martie anul
următor),
 Contribuabilul are posibilitatea de rectificare a declarației până la termenul de
plată (până la 15 martie anul următor).
3. CCI - Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de

sănătate
Persoanele fizice care desfășoară activități independente au opțiunea de a se

asigura pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
CCI = 1% x baza de calcul lunară
Baza de calcul lunară nu poate fi mai mică decât valoarea salariului de bază
minim brut pe țară (1.900 lei) și nici mai mare decât valoarea a 12 salarii minime.
10.5. CONTRIBUŢIILE SOCIALE OBLIGATORII AFERENTE ALTOR VENITURI
După cum am precizat în secțiunea 10.4. persoanele fizice datoreză CASS dacă
pe parcursul unui an obțin venituri de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară (22.800
lei în 2018) cumulat din următoarele surse de venit:
 venitul net din drepturi de proprietate intelectuală;
 venitul net din cedarea folosinței bunurilor,
 venitul și/sau câștigul din investiții (dividende, dobânzi etc.),
 venitul net din activități agricole, silvicultură și piscicultură,
 venitul net din activități independente,
 venitul brut si/sau venitul impozabil din alte surse.
Excepție: Persoanele fizice care obțin venituri din pensii sau salarii nu plătesc
CAS și CASS pentru veniturile obtinute din drepturi de proprietate intelectuală.
O persoană fără venituri depune declarația unică 212 prin care dobândește
calitatea de asigurat și plătește CASS la 6 salarii minime și este asigurat 12 luni
(indiferent dacă declarația unică este depusă înainte sau după termenul normal de
depunere).
Pentru anul 2018 contribuția persoanei fără venituri este de:
CASS = 1.900 x 6 luni x 10% = 1.140 lei
Dobândirea calității de asigurat în sistemul public de sănătate se obține de
la data depunerii declarației unice. Calitatea de asigurat în sistemul de asigurări
sociale de sănătate nu este condiționată de plata unor contribuții înainte de 15 martie
anul următor.
144
10.6. Rezumat
Contribuţiile sociale obligatorii aferente veniturilor din salarii sunt:
CONTRIBUŢII ANGAJAT COTA BAZA IMPOZABILĂ

CASS 10% venitul brut lunar din salarii*
CAS 25% venitul brut lunar din salarii*
CONTRIBUŢII
ANGAJATOR
COTA BAZA IMPOZABILĂ
CAM 2,25% fond de salarii lunar*
4% (doar pt. condiţii deosebite)
CAS fond de salarii lunar*
8% (doar pt. condiţii speciale)
* exclusiv valoarea tichetelor de masă, voucherelor de vacanţă şi tichetelor de
creşă acordate conform legii.
Contribuţiile sociale individuale se reţin şi se virează la bugetele şi fondurile

cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
datorează, împreună cu contribuţia angajatorului.
Până la aceeași dată angajatorii au de asemenea obligația depunerii
Formularului 112: „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale,
impozitului pe venit si evidența nominală a persoanelor asigurate” la organul fiscal
competent.
10.7.1. O societate comercială are în anul 2018, 3 angajaţi având funcția de bază:
- angajatul 1 cu un salariu de bază de 4.500 lei şi un spor de fidelitate de 300 lei;
- angajatul 2 cu un salariu de bază de 4.200 lei şi un spor de vechime de 100 lei;
- angajatul 3 cu un salariu de bază de 4.000 lei.
Angajaţii îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă normale.
Determinaţi impozitul pe salariu și contribuţiile sociale obligatorii datorate de
10.7.2. O societate comercială are în luna octombrie 2018, 4 salariaţi cu funcția

de bază:
 salariatul 1: salariu de bază 3.800 lei, primă 100 lei;
 salariatul 2: salariu de bază 3.500 lei;
 salariatul 3: salariu de bază 2.200 lei;
 salariatul 4, salariu de bază 2.100 lei.
Angajaţii îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă deosebite
Determinaţi impozitul pe salariu și contribuţiile sociale obligatorii datorate de
10.8. Bibliografie
Studenţească, 2009, p. 221 - 265.
practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013, p. 298 - 313.
145
Temele de control se constituie din testele de evaluare care se regăsesc

la sfârșitul fiecărei unități de învățare.
Înainte de începutul sesiunii de examene aferente semestrului I, studenţii vor
încărca pe platforma e-lis, prin Teme online rezolvările aferente testelor de evaluare
de la finalul unităţilor de învăţare 9 și 10, reprezentând tema de control nr. 3.
Pentru fiecare test de evaluare studentul va primi o notă de la 1 la 10. Media
notelor obţinute la cele 10 teste de evaluare din manual va avea o pondere de 40%
în nota finală.
146
Răspunsuri la testele de autoevaluare
1.1. Impozitele directe pot fi grupate în: impozite reale şi impozite personale.
1.2. În categoria impozitelor directe intră: impozitul pe terenuri, pe clădiri, pe
salarii, pe dividende, pe profit, etc.
1.3. În categoria impozitelor indirecte intră: taxa pe valoarea adăugată, taxele
vamale, accizele, taxele de timbru şi de înregistrare.
1.4. Impozitele au următoarele elemente comune:
- Faptul generator
- Obiectul impozabil
- Baza de calcul sau materia impozabilă
- Subiectul impozitului
- Suportatorul (destinatarul) impozitului
- Plătitorul impozitului
- Cotele de impunere
- Asieta (modul de aşezare) impozitului
- Termenul de plată
- Facilităţile acordate plătitorilor
- Drepturile şi obligaţiile plătitorilor
1.5. Asieta impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea
subiectului şi obiectului impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea
impozitului datorat statului.
2.1. Antrepozitul public poate fi utilizat de orice persoană pentru antrepozitarea de
mărfuri.
2.2. Antrepozitul public poate fi de următoarele trei categorii:
- tip A, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea deţinătorului
antrepozitului;
- tip B, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea fiecărui
antrepozitar;
- tip F, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea autorităţii vamale.
2.3. Antrepozitul privat poate fi utilizat de deţinătorul de antrepozit.
2.4. Antrepozitul privat poate fi de următoarele trei tipuri:
- tip D, în care punerea în liberă circulaţie a mărfurilor antrepozitate se
realizează prin procedură simplificată de vămuire;
- tip E, în care se aplică regimul de antrepozitare chiar dacă mărfurile nu
necesită depozitare într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;
- tip C, antrepozit privat care nu face parte din categoriile D sau E.
3.1 Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată să
producă şi/sau să deţină produse supuse accizelor armonizate.
3.2. Destinatarul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată în
exercitarea activităţii să primească produse supuse accizelor în regim suspensiv
provenite de la antrepozitari autorizaţi din alte state membre U.E.
3.3. Pe durata deplasării unui produs supus accizelor armonizate, acciza se
suspendă dacă produsul este însoţit de documentul de însoţire.
3.4. Produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat
membru circulă între statul membru şi România, însoţite de documentul de însoţire
simplificat.
3.5. Termenul de plată a accizelor este 25 inclusiv a lunii următoare celei în care
acciza devine exigibilă.
3.6. În cazul importatorilor înregistraţi termenul de plată a accizelor este
momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
3.7. Operatorul economic poate achiziţiona din alte state membre ale U.E.
produse supuse accizelor nearmonizate cu condiţia deţinerii unei autorizaţii pentru
achiziţii intracomunitare de astfel de produse, emise de autoritatea fiscală teritorială
la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.
147
teritoriul comunitar este ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost
recepţionate produsele.
import este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
4.1. b
4.2. Achiziţia intracomunitară de bunuri reprezintă obţinerea dreptului de a
dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate
la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de
către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat
membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
4.3. b
4.4. Regimurile speciale de TVA sunt:
- Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează
servicii electronice persoanelor neimpozabile
4.5. Locul livrării bunurilor (cazul general) se consideră a fi locul unde se găsesc
bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul.
4.6. Locul prestării serviciilor (cazul B2B) se consideră a fi locul unde este stabilit
beneficiarul.
4.7. Locul achiziţiei intracomunitare a bunurilor se consideră a fi locul unde se
găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.
4.8. Locul importului de bunuri se consideră a fi statul membru în care au intrat
bunurile pe teritoriul Comunităţii sau statul membru în care au ieşit din regim vamal
suspensiv.
4.9. În general, în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, faptul
generator apare în momentul efectuării livrării de bunuri şi prestării serviciilor, iar
exigibilitatea apare concomitent cu faptul generator.
4.10. Nu sunt obligate să se înregistreze în scop de TVA înainte de a realiza
operaţiuni supuse TVA următoarele categorii de persoane impozabile:
- întreprinderile mici, cu cifră de afaceri anuală mai mică de 65.000 euro;
- persoanele care realizează numai operaţiuni scutite fără drept de deducere.
4.11. Cota standard a TVA este de 20%.
4.12. Cota redusă a TVA de 9% se aplică pentru următoarele prestări de servicii
şi/sau livrări de bunuri:
a) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;
b) livrarea de produse ortopedice;
c) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
d) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară,
inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor
alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii
domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse
utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele.
f) serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele
decât berea la draft.
4.13. Cota redusă a TVA de 5% se aplică pentru:
a) bilete la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de
arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe, altele decât cele scutite;
b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv sau în principal publicităţii;
c) livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care
acestea sunt construite.
4.14. Cota recalculată a TVA se aplică pentru sumele obţinute din vânzarea
148
bunurilor comercializate prin comerţul cu amănuntul sau din unele prestări de servicii
- transport, poştă, telefon, telegraf şi altele de aceeaşi natură - ale căror tarife
practicate cuprind şi taxa pe valoarea adăugată.
4.15. AIC este impozabilă în România dacă:
1) bunurile sunt transportate din SM în România;
2) cumpărătorul este persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în
România, normal sau numai pentru achiziţii intracomunitare, şi comunică codul de
TVA furnizorului pentru a-l înscrie în factură.
3) furnizorul este înregistrat în scopuri de TVA în alt SM
5.1. a
5.2. Cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile doar la nivelul ratei de dobândă de
referinţă comunicată de BNR. Rezultă că se pot deduce cheltuieli cu dobânzile în
valoare de 100.000 lei. Deoarece gradul de îndatorare al agentului economic este
mai mic decât 3, dobânzile în valoare de 100.000 lei se deduc în totalitate. Diferenţa
de 20.000 lei reprezintă cheltuială nedeductibilă fără a se mai lua în calcul în
perioadele următoare.
7.1. d
7.2. b
7.3. a
7.4. Cheltuielile cu cotizaţii plătite la o asociaţie profesională (700 lei) sunt în
întregime deductibile, deoarece nu depășesc 4.000 euro.
Limita maximă a deductibilității cheltuielilor cu contribuţiile profesionale obligatorii
este: 5% x 40.000 = 2.000 lei.
Cheltuielile cu contribuţiile profesionale obligatorii (1.300 lei) sunt în întregime
deductibile.
Cheltuielile deductibile (exclusiv cheltuielile de sponsorizare și protocol) sunt:
18.000 + 700 + 1.300 = 20.000 lei
Baza de calcul pentru cheltuielile de sponsorizare, cheltuielile de protocol şi
cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale este:
Baza de calcul = 40.000 – 20.000 = 20.000 lei
Limita maximă a cheltuielilor cu sponsorizarea deductibile este:
5% x 20.000 = 1.000 lei.
Cheltuielile cu sponsorizarea deductibile sunt de 1.000 lei, iar cele nedeductibile
sunt de 200 lei.
Limita maximă a cheltuielilor cu protocolul deductibile este:
2% x 20.000 = 400 lei.
Cheltuielile cu protocolul deductibile sunt de 400 lei, iar cele nedeductibile sunt
de 400 lei.
Cheltuielile deductibile totale = 20.000 + 1.000 +400 = 21.400 lei
7.5. a
7.6. d
8.1. Veniturile obţinute sub formă de dobânzi aferente titlurilor de stat şi
obligaţiunilor municipale nu se impozitează.
Impozitul se va calcula numai în cazul veniturilor aferente depozitelor la termen,
depozitelor la vedere şi obligaţiunilor corporatiste.
Impozit dobânzi depozite la vedere = 50 x 10%= 5 lei (se reţine la sursă în
momentul înregistrării dobânzii în cont şi se virează la bugetul statului până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării).
Impozit dobânzi depozite la termen = 200 x 10%= 20 lei (se reţine la sursă în
momentul înregistrării dobânzii în cont şi se virează la bugetul statului până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării).
Impozit dobânzi obligaţiuni corporatiste = 100 x 10%= 10 lei (se reţine la sursă în
momentul plăţii dobânzii şi se virează la bugetul statului până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare).
8.2. Primul acţionar
Dividend brut = 100.000 x 70% = 70.000 lei
Impozit = 70.000 x 5% = 3.500 lei.
Acest impozit trebuie calculat şi reţinut de către societatea comercială pe data
149
ridicării dividendului şi virat la bugetul de stat până la data de 25 iulie 2018.
Dividend net = 70.000 – 3.500 = 66.500 lei.
Al doilea acţionar
Impozit = 20.000 x 5% = 1.000 lei.
Acest impozit trebuie calculat şi reţinut de către societatea comercială pe data
ridicării dividendului şi virat la bugetul de stat până la data de 25 august 2018.
Dividend net = 20.000 – 1.000 = 19.000 lei.
Al treilea acţionar
Impozit = 10.000 x 5% = 500 lei.
Dividend net = 10.000 – 500 = 9.500 lei.
Deoarece cel de-al treilea acţionar nu a ridicat dividendele până la sfârşitul
anului, agentul economic trebuie să calculeze, reţină şi vireze la bugetul de stat până
pe data de 25.01.2019 impozitul pe dividende aferent. Acest impozit este datorat de
al treilea acţionar.
8.3. Câştig = 25.000 - 20.000 = 5.000 lei
Impozit = 10% x 5.000 = 500 lei
Se achită până la 15 martie 2019.
8.4. Venit impozabil = 70.000 – 10.000 = 60.000 lei.
Impozit = 60.000 x 10% = 6.000 lei.
8.5.
a) dacă preţul de vânzare este 400.000 lei
Impozit = 0
b) dacă preţul de vânzare este 500.000 lei
Impozit = (500.000 – 450.000) x 3% = 1.500 lei
9.1. a) Valoare impozabilă = 75 x 1.000 x 2,50 = 187.500 lei
Reducere valoare impozabilă pentru vechime de 51 ani = 30% x 187.500 =
56.250 lei
Valoare impozabilă redusă =187.500 – 56.250 = 131.250 lei
Impozit = 5% x 131.250 = 6.562,5 lei
b) Impozit = 1,5% x 100.000 = 1.500 lei
10.1.
Contribuabil Cota Baza de impozitare (lei) CAS (lei)
angajatul 1 10,5% 2.000 210
angajatul 2 10,5% 3.000 315
angajator 20,8% 5.000 1.040
150
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. M. Z. Grigore, M. Gurău, „Fiscalitate. Noţiuni teoretice şi lucrări aplicative”,

Editura Cartea Studenţească, Bucureşti, 2009 336.1/.6/G83
2. L. Ţâţu, C. Şerbănescu, D. Ştefan, D. Cataramă, A. Nica, „Fiscalitate. De la lege
la practică”, Ediţia 8, Editura All Beck, Bucureşti, 2013 336.1/.6/F60
3. N. Vintilă, M. O. Filipescu, P. Lazăr, „Fiscalitate aplicată şi elemente de
management fiscal”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013 336.1/.6/V64
4. *** Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice (M.O. 597/13.08.2002), cu
modificările ulterioare SINTACT
5. *** Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (M.O. 688 / 10.09.2015), cu
6. *** H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
7. *** Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (M.O. 547 /
23.07.2015), cu modificările ulterioare SINTACT
151

Fiscal It Ate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fiscal It Ate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Maria Zenovia Grigore

EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU”

Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi

Maria Zenovia Grigore, Viorica Ștefan-Duicu

Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti

Modulul Fiscalitate se adresează studenţilor Facultăţii de Economie și Administrarea

Obiectivul general al modulului

Unitatea de învățare 1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA................................................................................. 9

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND FISCALITATEA

Din punct de vedere financiar, fiscalitatea reprezintă sistemul de percepere a

Prelevările fiscale se realizează prin intermediul impozitelor, taxelor fiscale şi

Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor este următoarea:

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1.1. Impozitele directe pot fi grupate în:

1.3.2. Elementele comune ale impozitelor

Impozitele au următoarele elemente comune:

Venit impozabil (u.m.) Cotă (%)

Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţii succesive

A. Stabilirea obiectului impozabil presupune constatarea şi evaluarea materiei

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1.4. Impozitele au următoarele elemente comune:

1.5.1. Procedeele curente de încasare a impozitelor cuprind:

1.5.2. Procedeele execuţionale de încasare a impozitelor cuprind:

1.5.3. Sistemul fiscal se bazează pe următoarele principii:

1.5.4. Plătitorul impozitului diferă de subiectul impozitului în cazul următorului impozit:

1.5.5. Obiectul impozitului şi baza de calcul a impozitului diferă în cazul următorului

2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

Regimurile vamale Regimurile vamale Regimurile vamale

2.4. REGIMURILE VAMALE DEFINITIVE

Punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de

Taxele vamale de import se determină pe baza cotelor (procentuale sau mixte)

Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:

Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe

2.4.3. Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice

2.5. REGIMURILE VAMALE SUSPENSIVE ŞI CU IMPACT ECONOMIC

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au

2.5.1. Tranzitul mărfurilor

1. Tranzitul comunitar intern permite circulaţia mărfurilor comunitare dintr-un

2.5.2. Antrepozitul vamal

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

2.1. Antrepozitul public poate fi utilizat de:

2.5.3. Perfecţionarea activă

Regimul de perfecţionare activă poate avea două forme distincte:

În regimul de perfecţionare activă se pot efectua următoarele operaţiuni:

2.5.4. Transformarea sub control vamal

Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea pe teritoriul României

2.5.5. Admiterea temporară

Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu

2.5.6. Perfecţionarea pasivă

Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de mărfuri

2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 2

2.7.1. O societate comercială importă următoarele produse:

2.7.5. În cazul cărui regim vamal ia naştere datoria vamală la import?

3.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

Produsele supuse accizelor în România sunt grupate astfel:

3.3.1. Faptul generator şi exigibilitatea accizelor armonizate

Produsele pentru care se datorează accize armonizate sunt supuse accizelor în

3.3.2. Plătitorii de accize armonizate

Sunt obligaţi la plata accizelor următorii:

3.3.3. Cuantumul unitar şi determinarea accizelor armonizate

În cazul accizelor armonizate există două modalităţi de exprimare a accizelor