1.

Primele preocupări privind normalizarea contabilităţii au fost în:

A. SUA; B. Franţa; C. Italia; D. Marea Britanie.

2. În viziunea lui Van der Tas (1988) armonizarea ar putea fi de trei tipuri:

A. Forţată; B. Stimulată; C. Simulată; D. Spontană.

3. Care din elementele de mai jos le-am putea considera avantaje ale procesului de armonizare
contabilă:

A. În cazul CTN creşte eficienţa în tranzacţii internaţionale;

B. Reduce sau chiar elimină costurile normalizării pentru unele state;

C. Contribuie la fluidizarea circulaţiei internaţionale a fluxurilor monetare de investiţii;

D. IASB este un organism independent fără putere coercitivă, iar aplicarea IAS/IFRS este facultativă;

E. Priorităţile şi obiectivele aferente raportărilor financiare sunt diferite de la o ţară la alta.

4. Regulamentul IAS stabileşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească IAS pentru a putea fi
adoptate:

A. Nu sunt contrare cu principiile stabilite Directiva a IV-a, Directiva a VII-a şi de Directiva a VIII-a;

B. Nu sunt contrare cu principiile stabilite Directiva a IV-a şi Directiva a VII-a;

C. Contribuie la bunăstarea publică europeană;

D. Contribuie la creşterea economică europeană;

E. Informaţiile furnizate întrunesc criteriile de inteligibilitate, relevanţă, credibilitate şi comparabilitate

cerute pentru luarea deciziilor economice şi pentru aprecierea calităţii managementului;

F. informaţiile furnizate întrunesc doar acele criterii care sunt relevante pentru luarea deciziilor
economice de către investitori şi creditori.

5. Scopul procesului de convergenţă este:

A. Decizii economice similare luate de investitori şi alţi utilizatori ai situaţiilor financiare în situaţii
asemănătore;

B. Eliminarea completă a diferenţelor de raportare dintre ţări;

C. Crearea limbaj contabil global unificat, care constă în elaborarea de standarde identice;

D. Realizarea unui sistem de raportare unic în cadrul Uniunii Europene.

1.10. Lucrare de verificare

1. Ce este armonizarea contabilă internaţională?

2. Care sunt factorii de presiune în procesul de armonizare a contabilităţii?

3. Ce reprezintă IASB?

4. Tipurile de abordare a procesului de normalizare:

A. Abordare structurală;

B. Abordare reglementată;

C. Abordare pragmatică;

D. Abordare de tip mixt.

5. Principalii factori de presiune în procesul de armonizare a contabilităţii sunt:

A. Sindicatele regionale;

B. Guvernele;

C. Investitorii şi analiştii financiari;

D. Bănci şi alte instituţii de credit;

E. Contabilii şi auditorii;

F. Companiile naţionale;

G. Corporaţiile transnaţionale.

6. Articolul 5 din Regulamentul IAS se referă la:

A. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească IAS pentru a putea fi adoptate;

B. Excepţiile ce privesc amânarea implementării IFRS pentru anumite companii europene până în 2007;
C. Statele membre sunt obligate se întocmească situaţii financiare anuale conform IAS/IFRS.

D. Statele membre pot permite sau pretinde companiilor necotate să îşi întocmească conturile anuale şi
consolidate în concordanţă cu IAS.

1. Standardul care stabileste cadrul de determinare a valorii juste, în situaţia în care nu există un
standard specific pe anumite categorii bilanţiere, este:

A. IFRS 13;

B. IFRS 2;

C. IAS 36;

D. IAS 2.

2. Care standard/standarde defineşte leasingul financiar?

A. IAS 17;

B. IAS 18

C. IFRS 15;

D. IFRS 16.

3. IAS 21 se referă la:

. contabilitatea stocurilor;

B. tratamentul impozitului pe profit;

. efectele variatiei cursului de schimb;

D. evenimente ulterioare perioadei de raportare;

4. La ora actuală setul elaborat de IASC/IASB nu cuprinde:

A. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS);

B. Interpretările SIC/IFRIC;

C. Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS);

D. Standardele de contabilitate financiară (FAS).

5. În prezent, unicul organism internaţional care elaborează ghiduri profesionale pentru a facilita
implementarea IFRS este:
A. Standing Interpretations Committee – SIC;

B. International Financial Reporting Interpretations Committee – IFRIC;

C. Urgent Issues Task Force – UITF;

D. Emerging Issues Task Force – EITF.

1. Care standard/e se referă la instrumente financiare?

2. Care standard/e vizează industria extractivă?

3. Care standard/e vizează industria asigurărilor?

4. Care standard/e defineşte activele biologice?

5. Care standard/e face diferenţa între imobilizări corporare şi investiţii imobiliare?

6. Care standard/e defineşte un segment operaţional?

1. Care din următoarele reguli generale de evaluare a stocurilor este prevăzută în standardul IAS 2:

A. stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă;

B. stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mare dintre cost şi valoarea realizabilă netă;

C. stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea contabilă.

2. Stocurile pot fi:

A. Bunuri materiale permanente în cadrul circuitului economic;

B. Deţinute pentru a fi vândute;

C. În curs de producţie pentru o vânzare ulterioară;

D. Deţinute pentru a fi utilizate în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

1. Care dintre următoarele afirmaţii este în conformitate cu IAS 16: A. diferenţa din reevaluare trebuie
să fie înscrisă la venituri constatate în avans;
B. diferenţa din reevaluare trebuie să fie înscrisă la capitaluri proprii la o rubrică distinctă, astfel încât
operaţia să nu conducă la constatarea de profituri;

C. reevaluarea imobilizărilor corporale afectează veniturile rezultatului curent.

2. În conformitate cu IAS 16 durata de amortizare reprezintă un parametru cu incidenţă contabilă care:

A. odată stabilit nu mai poate fi modificat până la scoaterea din folosinţă a bunurilor amortizabile;

B. este stabilit de autoritatea fiscală;

C. trebuie să fie periodic revizuit atunci când previziunile iniţiale nu mai exprimă realitatea.

3. Diferenţele favorabile din reevaluarea imobilizărilor corporale, potrivit IAS 16, se înregistrează:

A. în capitalurile proprii;

B. la venituri;

C. în capitalurile proprii sau la venituri, în măsura în care această diferenţă compensează o diferenţă
nefavorabilă a aceloraşi active, recunoscută anterior ca o cheltuială.

4. Reevaluarea imobilizărilor corporale pentru aplicarea tratamentului contabil alternativ permis de IAS
16 se face de regulă:

A. de echipe tehnice compuse din specialiştii întreprinderii;

B. de profesionişti calificaţi în evaluare;

C. de comisii de inventariere stabilite de conducerea întreprinderii.

5. Potrivit IAS 16, pentru a fi recunoscut ca o imobilizare corporală, un activ trebuie:

A. să aibă o valoare peste un minim prevăzut prin norme şi o durată de viaţă ce depăşeşte un an;

B. să fie deţinut de întreprindere pentru producţie de bunuri, prestare de servicii, închiriere sau pentru a
fi folosit în scopuri administrative, şi să poată fi utilizat pe parcursul mai multor perioade, iar costul său
să poată fi evaluat în mod credibil;

C. să genereze pentru întreprindere beneficii economice viitoare şi să aibă o durată de viaţă ce

depăşeşte un an.

1. Ce recunoaştem prin expresia valoare de utilitate:

A. valoarea actualizată a fluxurilor viitoare estimate ca a fi aşteptate prin utilizarea continuă a unui
activ;

B. suma care poate fi obţinută prin vânzarea unui activ printr-o tranzacţie în condiţii de concurenţă
normală între părţi bine informate mai puţin costurile de desfacere;
C. suma pentru care un activ este contabilizat în bilanţ după deducerea amortizării cumulate şi
pierderilor de valoare cumulate referitoare la acest activ.

2. Când putem considera că un activ a putut să-şi piardă din valoare?:

A. atunci când necesităţile de trezorerie viitoare pentru asigurarea funcţionării sau întreţinerii sale sunt
sensibil mai mari decît cele previzionate la început;

B. atunci când rata de actualizare utilizată pentru calculul valorii de utilitate a acelui activ este afectată
de creşterea valorilor de piaţă şi că întreprinderea şi-a ajustat veniturile pentru compensarea creşterii
valorii de piaţă;

C. când diminuarea valorii de utilitate nu afectează preţul de vânzare net al activului care rămâne
superior acesteia.

3. O întreprindere de transport cu autocare lucrează sub contract cu primăria căreia îi asigură un

serviciu comun pe fiecare din cele cinci itinerarii diferite. Activele afectate fiecărui itinerariu şi fluxurile
generate de fiecare itinerariu pot fi identificate separat. Ce considerăm ca unitate generatoare de
trezorerie în acest caz?

A. întreprinderea în ansamblul său;

B. fiecare itinerariu;

C. fiecare autocar.

4. În ce împrejurări trebuie ca o entitate să facă testul deprecierii unei imobilizări necorporale la

sfârşitul fiecărui exerciţiu?

A. doar în cazul imobilizărilor necorporale cu durată nedeterminată;

B. doar în cazul imobilizărilor necorporale cu durată bine definită;

C. atât în cazul imobilizărilor necorporale cu durată nedeterminată cât şi în cazul imobilizărilor

necorporale cu durată bine definită.

5. În conformitate cu IAS 36, valoarea recuperabilă reprezintă:

A. valoarea cea mai mică dintre preţul de vânzare net al unui activ şi valoarea sa de utilitate;

B. valoarea cea mai mare dintre valoarea justă diminuată cu costurile cedării ale unui activ şi valoarea sa
de utilitate;

C. valoarea cea mai mare dintre preţul de vânzare net al unui activ şi costul său de achiziţie.

1. Ce reprezintă Situaţiile financiare cu scop general?

2. La ce se referă prezentarea fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi fluxurilor de
trezorerie ale unei entităţi în situaţiile financiare?

3. Ce include un set complet de situaţii financiare?

4. IAS 1 insistă asupra distincţiei dintre elemente curente şi non-curente, ce presupune aceasta pentru o
entitate?

5. Care sunt criteriile pe care le satisface un activ clasificat drept curent ?

6. Când se aplică IFRS 1?

7. Ce include declaraţia explicită şi fără rezerve de conformitate cu IFRS?

6.14. Rezolvarea testului de autoevaluare

1. Situaţiile financiare cu scop general sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor care nu se
află în poziţia de a impune entităţii să întocmească rapoarte adaptate nevoilor lor specifice de
informaţii.

2. Prezentarea fidelă impune reprezentarea exactă a efectelor tranzacţiilor, a altor evenimente şi

condiţii, în conformitate cu definiţiile şi criteriile de recunoaştere pentru active, datorii, venituri şi
cheltuieli stabilite în Cadrul contabil conceptual.
3. Un set complet de situaţii financiare conţine: o situaţie a poziţiei financiare (bilanţul contabil); o
situaţie a veniturilor şi a cheltuielilor (contul de profit şi pierdere); situaţie a rezultatului global o
situaţie a modificărilor capitalurilor proprii; o situaţie a fluxurilor de trezorerie; şi note cuprinzând un
rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte note explicative.

4. O entitate trebuie să prezinte activele curente şi imobilizate, precum şi datoriile curente şi pe termen
lung, drept clasificări separate în bilanţ, cu excepţia cazului în care o prezentare bazată pe lichiditate
oferă informaţii fiabile şi mai relevante. Atunci când se aplică această excepţie toate activele şi datoriile
trebuie prezentate la modul general, în ordinea lichidităţii. Oricare ar fi metoda de prezentare aplicată,
entitatea va trebui să indice, pentru fiecare element de activ sau de pasiv cuprinzând sumele pe care ea
se aşteaptă să le recupereze sau să le achite înainte sau după 12 luni după data de închidere a
exerciţiului, care este suma care se aşteaptă să o recupereze sau să o achite după mai mult de 12 luni.

5. Un activ trebuie clasificat drept curent atunci când satisface oricare dintre următoarele criterii: se
aşteaptă să fie realizat sau este deţinut în vederea vânzării sau consumat în cursul normal al ciclului de
exploatare al entităţii; este deţinut în principal în scopul a fi tranzacţionat; se aşteaptă a fi realizat în
termen de douăsprezece luni de la data bilanţului; sau reprezintă numerar sau echivalente de numerar
(conform IAS 7), cu excepţia cazului în care este interzisă tranzacţionarea sau utilizarea sa pentru a
deconta o datorie pentru o perioadă de cel puţin douăsprezece luni de la data bilanţului.

6. În cazul în care o entitate doreşte să treacă de la reglementările contabile naţionale (GAAP) la IFRS
trebuie să aplice IFRS 1 în: primele sale situaţii financiare întocmite în conformitate cu IFRS; fiecare
raport financiar interimar, dacă există, conform IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele
sale situaţii financiare conforme cu IFRS.

7. Declaraţia privind conformitatea cu IFRS: Situaţiile financiare ale entităţii pentru exerciţiul financiar
încheiat la 31 decembrie 2010 au fost întocmite în conformitate cu Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară (IFRS) şi cu interpretările aferente acestora, adoptate de către Consiliul pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB).

6.15. Lucrare de verificare

1. Care este obiectivul situaţiilor financiare cu scop general?

2. Care sunt criteriile pe care le satisface o datorie clasificată drept curentă ?

3. Care pot fi circumstanţele care ar da naştere la prezentarea separată a elementelor de venituri şi
cheltuieli?

4. Când nu se aplică IFRS?

5. Care sunt etapele pe care trebuie să le parcurgă entităţile ce adoptă pentru prima dată IFRS, conform
IFRS 1?

1. Care dintre următoarele elemente are un efect negativ asupra fluxului net de trezorerie relativ la
activităţile de exploatare, în conformitate cu IAS 7:

A. cheltuielile cu amortizările;

B. variaţia negativă a creanţelor clienţi;

C. variaţia pozitivă a stocurilor.

2. încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni reprezintă:

A. fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare;

B. fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare;

C. fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţii.

3. Fluxurile de trezorerie derivate din principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii se mai
numesc:

A. fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de exploatare;

B. fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de finanţare;

C. fluxuri de trezorerie provenite din activităţi de investiţii.

Care din următoarele schimbări nu reprezintă o schimbare de estimare contabilă în conformitate cu IAS
8:

. prelungirea duratei de amortizare a imobilizărilor corporale;

B. majorarea valorii reziduale a unei imobilizări corporale;

C. modificare în baza de evaluare a stocurilor.

Care din următoarele tratamente de corectare a unei erori semnificative reprezintă retratarea
retroactivă autorizată din IAS 8:

A. retratarea valorilor comparative pentru perioada anterioară în care eroarea a apărut;

B. corectarea afectează rezultatul nerepartizat la deschiderea exerciţiului în cursul căruia eroarea a fost
descoperită;

C. corectarea afectează fie rezultatul nerepartizat la deschiderea exerciţiului, fie rezultatul exerciţiului în
cursul căruia eroarea a fost descoperită.

Care din următoarele sunt schimbări de politici contabile şi care sunt schimbări de estimări?

A. schimbarea gradului de recuperare al creanţelor;

B. schimbarea metodei de amortizare;

C. schimbarea metodei de evaluare la ieşire a stocurilor de la CMP la FIFO;

D. reevaluarea imobilizărilor corporale evaluate la cost;

E. schimbarea duratei de utilitate a activelor amortizabile.

1. Ce opţiuni trebuie să aibă în vedere managementul în selectarea unei politici contabile?

A. dacă politica este rezonabilă în termenii descrişi de cadrul de reglementare;

B. dacă există un standard, o interpretare, o anexă sau un ghid care prescrie tratamentul elementului
pentru care trebuie selectată politica atunci acesta trebuie aplicat;

C. dacă nu există un standard sau o interpretare, managementul va selecta metoda care conduce la
informaţie relevantă şi fiabilă;

D. niciuna din afirmaţiile de mai sus.

2. Situaţiile comparative nu pot fi retratate, deoarece efortul pentru a colecta informaţia necesară este
foarte mare. Ce trebuie să facă o societate aflată în această situaţie?

A. schimbarea trebuie efectuată în conformitate cu prevederile tranzitorii ale IAS 2;

B. schimbarea trebuie aplicată prospectiv, adică orice schimbare va afecta perioadele viitoare;
 C. soldul iniţial al rezultatului reportat pentru cea mai recentă perioadă prezentată trebuie ajustat ca şi
cum noua politică ar fi fost aplicată. Informaţiile comparative nu trebuie retratate în acest caz;

D. societatea trebuie să renunţe la schimbarea de politică.

3. Se fac estimări contabile pentru:

A. ajustarea pentru deprecierea clienţilor;

B. ajustarea pentru deprecierea stocurilor;

C. determinarea valorii juste a activelor şi datoriilor;

D. durata de viaţă utilă a activelor amortizabile;

E. provizioanele pentru garanţii.

4. Retratările şi eliminările ocazionate de aplicarea pentru prima dată a standardelor contabile

internaţionale au fost imputate:

A. contului de profit şi pierdere;

B. rezultatului reportat;

C. cheltuielilor şi veniturilor în avans;

D. rezultatului exerciţiului.

5. Care din următoarele operaţii nu duce la variaţia capitalurilor proprii:

A. încasarea unei creanţe;

B. reevaluarea unui imobil;

C. actualizarea creanţelor în devize la cursul de închidere al exerciţiului financiar;

D. distribuirea de dividende.

1. Care sunt situaţiile ce vor determina administratorii şi managementul să procedeze la ajustarea

situaţiilor financiare în următoarele împrejurări?

A. după închiderea exerciţiului financiar şi înainte de aprobarea situaţiilor financiare au fost semnate
două contracte importante de valorificare a producţiei;

B. după închiderea exerciţiului financiar şi înainte de aprobarea situaţiilor financiare s-a obţinut sentinţa
judecătorească care constată falimentul unuia din clienţii cu sume semnificative în sold;
C. după închiderea exerciţiului financiar şi înainte de aprobarea situaţiilor financiare s-a obţinut o altă
sentinţa judecătorească ce constată definitivă o obligaţie suplimentară faţă de un creditor al societăţii
de 5.000 lei, totalul datoriilor fiind de 1.785.055 lei ;

D. niciuna din afirmaţiile de mai sus.

2. Care din următoarele împrejurări nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare?

A. În cursul lunii februarie sunt reziliate trei din contractele cu clienţi importanţi ai societăţii;

B. În luna martie se constată distrugerea zidului de susţinere din partea estică a clădirii principale de
producţie, lucrările de reparaţii fiind preluate începând cu următoarea zi;

C. La sfârşitul lunii martie au intervenit modificări semnificative ale condiţiilor comerciale în care
societatea îşi desfăşoară activitatea;

D. La jumătatea lunii martie Societatea este dată în judecată pentru nişte pagube provocate unei alte
societăţi în urma unui accident care a avut loc la sfârşitul lunii ianuarie.

3. Evenimentele ulterioare datei bilanţului pot fi:

A. evenimente favorabile care au loc după data bilanţului;

B. evenimente nefavorabile care au până la data la care s-a autorizat publicarea situaţiilor financiare;

C. evenimente favorabile şi/sau nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care s-a autorizat
publicarea situaţiilor financiare; D. niciuna dintre situaţiile de mai sus.

4. Dacă SC Falla SA declară dividendele deţinătorilor de acţiuni ulterior datei bilanţului, atunci
entitatea:

A. recunoaşte dividendele respective ca datorie la data bilanţului;

B. nu recunoaşte dividendele respective ca datorie la data bilanţului;

C. recunoaşte dividendele respective în note;

D. niciuna dintre situaţiile de mai sus.

5. SC General Trading SA trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie

semnificativă de evenimente ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare:
A. amploarea evenimentului;

B. natura evenimentului;

C. estimare a efectului financiar şi o declaraţie conform căreia o astfel de estimare nu poate fi făcută;

D. estimare a efectului financiar sau o declaraţie conform căreia o astfel de estimare este neglijabilă.