Consolidarea este o tehnică şi/sau procedeu care permite prezentarea unică a conturilor
unui ansamblu de societăţi, independente - din punct de vedere juridic, legate însă
financiar sau depinzând de un centru de decizie comun. Ea permite prezentarea situaţiilor
financiare, a bilanţului contabil şi rezultatelor ansamblului de societăţi, ca şi când ar fi
cazul unei singure întreprinderi.
A consolida înseamnă a substitui suma titlurilor de participare care figurează în bilanţul
unei întreprinderi, cu partea din capitalurile proprii ale întreprinderii emiţătoare, deţinută
de întreprinderea consolidantă, inclusiv cu cota - parte din rezultatul exerciţiului financiar
care corespunde acestor titluri.
Practic, consolidarea conturilor se defineşte ca fiind un ansamblu de tehnici şi
operaţiuni care, în baza datelor din situatiile financiare individuale ale
întreprinderilor supuse consolidării conduc la stabilirea situatiilor financiare
consolidate: bilanţ, cont de profit şi pierdere, tabloul fluxurilor de numerar, situaţia
modificării capitalurilor, note - la nivelul grupului.
Totalitatea societăţilor unui grup ale căror conturi pot fi consolidate, conform Directivei a VII -
a, poartă denumirea de perimetru de consolidare.
In sens restrans un grup cuprinde societatea mama si filiala/filialele sale. Societatea mama
impreuna cu entitatile controlate formeaza perimetrul de consolidare.
4. In tara noastra Situatiile financiare consolidate sun reglementate prin ……… OMFP 1802/2014 ?
proportionala?
La începutul existenţei lor, unele din grupurile de societăţi îşi stabileau conturi consolidate
pentru nevoile de gestiune sau la cererea societăţilor mamă străine. Apoi, obligaţia publicării
conturilor consolidate a condus la dezvoltarea informaţiei financiare consolidate. De la această
obligaţie juridică, a apărut interesul pentru conturile consolidate, legat de informaţia internă ce o
conţin, conturile consolidate de publicat nefiind decât rezultatul manifestării acestuia.
În sfârşit, de o manieră mai globală, conturile consolidate şi documentele care rezultă din
consolidare, permit conducerii grupului să înţeleagă mai bine:
- evoluţia grupului - având în vedere cifra de afaceri, profitul, investiţiile, dezvoltarea pe ramuri
de activităţi sau pe zone geografice;
- situaţia financiară a grupului;
- "greutatea" şi rentabilitatea globală a grupului în raport cu alte grupuri.
financiare consolidate sunt reglementate de …IAS 27… ? (in cursuri sunt sit fin individ )
Controlul în comun = exploatari sau asocieri in participatie – apare atunci când există un număr
restrâns de acţionari şi nici unul dintre aceştia nu poate lua decizii fără a-i consulta pe ceilalţi
Consolidarea societăţilor din perimetrul de consolidare se poate realiza direct sau pe paliere.
Astfel, se obţin informaţii financiare pentru diferite segmente din cadrul grupului (subgrupuri).
în comparaţie cu tehnica consolidării directe, consolidarea pe paliere necesită un volum mai mare de
muncă. De asemenea, consolidarea pe paliere este dificil de realizat atunci când legăturile financiare
dintre societăţi sunt complexe.
Grupul, în acest sens, este ansamblul constituit de o societate numită societate mamă (sau dominantă)
şi una sau mai multe alte întreprinderi pe care prima societate le controlează. Structura de grup poate
oferi întreprinderilor avantaje considerabile în raport cu alte structuri:
Acest proces se face în baza unui plan contabil de consolidare în care, pentru grupul aflat in perimetrul
de consolidare, sunt reţinute regulile şi metodele de evaluare cele mai adecvate, pentru ca în baza lor,
să se obţină imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare, a performanţelor, a modificărilor
capitalurilor proprii şi a fluxurilor de trezorerie. În consecinţă, dacă în tratarea unor operaţiuni şi
evenimente similare, o întreprindere membră a grupului utilizează metode contabile diferite de cele
reţinute prin planul contabil de consolidare, atunci trebuie să fie aduse ajustările necesare pentru a se
obţine omogenizarea urmărită. De regulă, această punere de acord nu mai are loc atunci cînd
elementele la care se referă sunt nesemnificative.
Situatiile financiare consolidate, aşa cum s-a văzut, sunt stabilite numai pornindu-se de la
principiul - raţionament ca grupul nu constituie decât o singură entitate. Ele nu înregistrează deci,
decât operaţiunile avute cu terţii în raport cu grupul. Dimpotrivă, toate operaţiunile interne ale
grupului (vânzări de la filială la filială, împrumuturi de la societatea mamă la filiale, etc) nu apar
în conturile consolidate şi nu trebuie să aibă vreo influenţă asupra acestora.
Toate fluxurile interne între societatea - mamă şi filialele sale sunt eliminate în
consolidare: suprafaţa interioară a cercului este deci o zonă opacă în această tehnică.
Ori, examinarea fluxurilor interne, este de un interes considerabil pentru a înţelege
strategia grupurilor. În consecinţă studiul acestor entităţi nu poate fi limitat la singura consultare
a conturilor consolidate ci trebuie completat şi cu alte date intra-grup.
Aşadar, un utilizator al situatiile financiare consolidate trebuie sa fie perfect conştient de
doua elemente:
- situatiile financiare consolidate nu sunt decât un instrument (de gestiune şi informare) printre
alte instrumente;
- ele sunt un instrument ce comportă anumite limite care nu trebuie ignorate ajungându-se astfel
la concluzii eronate.
Ceea ce este valabil pentru informaţia externă, trebuie reţinut, legat de conturile consolidate ,
îndeosebi următoarele:
- sunt cel mai adesea supuse unei convenţii de bază a contabilităţii care este aceea a costurilor
istorice;
- se pretează greu la studii comparative cu conturile altor grupuri, fiecare din acestea având o
situaţie particulară - urmare activităţilor şi naturii diversificate;
- în şiruri pluri-anuale sunt foarte greu de interpretat: grupul nu este un ansamblu "îngheţat", în
fiecare an perimetrul său mărindu-se sau restrângându-se;
- sunt rezultatul componentelor dispersate a căror semnificaţie de ansamblu nu este întotdeauna
evidentă: în ceea ce priveşte informaţia externă, contribuţia fiecărei societăţi sau ramuri de
activitate nu apare întotdeauna. Astfel, când se calculează capacitatea de autofinanţare globala,
interesant este de a şti dacă ea provine din sectoarele aflate în dezvoltare sau din cele în regresie.
De asemenea, analiza nu este întotdeauna suficientă pentru a aprecia dacă grupul este puternic şi
majoritar în sectoarele în expansiune sau invers. În sfârşit, conturile consolidate nu pun în
evidenţă decât îndatorirea globală (mascând astfel structurile de finanţare individuale). De o
manieră generală, ele pot, prin generalizare, ascunde punctele slabe: sa deţină 90% dintr-o
ramură în regresie şi 50% dintr-o ramură în expansiune, neconducând la aceleaşi concluzii dacă
procentele ar fi fost inverse.
În concluzie, una din dificultăţile în materie de situatii financiare consolidate este aceea
că fiecare utilizator caută să găsească în acestea o imagine a grupului, numai ca natura acestei
imagini nu este întotdeauna aceeaşi: economică pentru unii, financiară pentru câţiva,
patrimonială pentru alţii... şi câteodată aceleaşi trei elemente deodată.
De unde, fără nici o îndoială, importanţa care revine anexelor situatiilor financiare consolidate.
De o manieră generală, se poate considera ca, conturile individuale şi conturile consolidate
constituie elemente de informare complementară pentru societatea - mamă.
20. Daca avem o detinere de 80% asupra une societati comerciale ce metoda de
21. Daca avem o detinere de 50% asupra une societati comerciale, controlul fiind
22. Daca avem o detinere de 30% asupra une societati comerciale ce metoda de
aszupra filialei?
...................................
26. Utilizand metoda integrarii globale prin ce post bilantier sunt evidentiati
minoritarii?
minoritare