IAS 36 DEPRECIEREA ACTIVELOR

SLIDE 2
IAS 36 tratează contabilitatea şi prezentările de informaţii necesare în cazul în
care activele sunt depreciate. Nu acoperă deprecierea stocurilor, a creanţelor privind
impozitul amânat sau deprecierea celor mai multe din activele financiare, a căror
recunoaştere şi  evaluare este tratată în alte standarde.
Standardul se referă şi la condiţiile care trebuie să existe înainte ca o pierdere
din depreciere recunoscută în anii trecuţi să poată fi reluată.
IAS 36 impune ca pierderea din depreciere să fie recunoscută ori de câte ori
valoarea contabilă a unui activ depăşeşte valoarea sa recuperabilă.
Rata de actualizare nu trebuie să reflecte riscurile pentru care fluxurile viitoare
de numerar au fost ajustate.
Valoarea recuperabilă trebuie estimată pentru fiecare activ individual.

SLIDE 3
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este contabilizat în bilanţ,
după deducerea sumei amortizărilor şi sumei pierderilor de valoare, relative la acest
bun, iar valoarea recuperabilă este valoarea cea mai mare dintre valoarea justă
diminuată cu cheltuielile de vânzare în cauză şi valoarea sa de utilitate.
Valoarea justă este valoarea care s-ar obţine din vânzarea activului, într-o
tranzacţie, în condiţii de concurenţă normală, între părţi bine informate ce cad de
acord.
Valoarea de utilitate este o valoare actualizată, obţinută prin estimarea
fluxurilor de trezorerie viitoare aşteptate din utilizarea continuă a unui activ şi din
cesiunea sa la sfârşitul duratei sale de utilizare.
Un activ este depreciat atunci când valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea
recuperabilă

SLIDE 4
Această diferenţă este o pierdere de valoare . În cazul în care pierderea de
valoare este consecinţa unei reevaluări, ea trebuie să fie afectată cu prioritate,
rezervei din reevaluare cuprinsă în capitalurile proprii. În consecinţă, pierderea
diminuează amortizările viitoare. Ea este reversibilă dacă, şi numai dacă, o
schimbare de estimare conduce la modificarea valorii recuperabile.
O întreprindere trebuie să stabilească la data fiecărui bilanţ contabil dacă
există vreun indiciu potrivit căruia un activ poate fi depreciat. Dacă orice astfel de
indiciu există, întreprinderea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a activului.

SLIDE 5
Val recuperabila
=
Max(pret net vanzare;val de utilizare)

Nu este întotdeauna necesar a se determina şi preţul net de vânzare al unui

activ şi valoarea lui de utilizare. De exemplu, dacă una dintre aceste valori depăşeşte
valoarea contabilă a activului, activul nu este depreciat şi nu este necesară
estimarea celeilalte valori.
SLIDE6
Valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare se determină cel mai uşor
atunci când există un acord de vânzare irevocabil.
Dacă nu există un acord de vânzare irevocabil, dar există o piaţă activă pentru
bunul respectiv, valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare este preţul de
piaţă al activului, din care sunt deduse costurile cesiunii acestuia.
Dacă nu există nici un acord de vânzare irevocabil, nici piaţă activă pentru
bunul în cauză, valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare se bazează pe
cele mai bune informaţii disponibile pentru a reflecta suma care o întreprindere ar
putea să o obţină la data închiderii exerciţiului, prin vânzarea activului.

SLIDE7
Valoare de utilizare
Estimarea valorii de utilizare a unui activ implică următorii paşi:
estimarea viitoarelor intrări şi ieşiri de numerar ce derivă din folosirea continuă a
activului şi din ultima lui cedare; şi aplicarea ratei de actualizare adecvată pentru
aceste fluxuri viitoare de numerar.
Rata de actualizare
Rata (sau ratele) de actualizare trebuie să fie rata (sau ratele) înainte de
impozitare ce reflectă evaluările pieţei curente ale valorii – timp a banilor şi riscurile
specifice activului. Rata (ratele) de actualizare nu trebuie să reflecte riscurile pentru
care estimările viitorului flux de numerar au fost ajustate.

SLIDE8
Valoarea contabilă a unui activ trebuie adusă la valoarea lui recuperabilă
dacă, şi numai dacă, valoarea recuperabilă a activului este mai mică decât valoarea
contabilă a acestuia. Această reducere constituie o pierdere din depreciere.
O pierdere din depreciere trebuie recunoscută imediat ca şi cheltuială în contul
de profit şi pierdere, în afara cazului în care activul este înregistrat la valoarea
reevaluată pe baza unul alt Standard Internaţional de Contabilitate .
Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratată ca o
descreştere din reevaluare, conform acelui Standard Internaţional de Contabilitate.
După recunoaşterea unei pierderi din depreciere, amortizarea activului trebuie
ajustată în perioade viitoare pentru a aloca valoarea contabilă revizuită a activului,
mai puţin valoarea lui reziduală (dacă există vreuna), pe o bază sistematică de-a
lungul duratei de viaţă utilă rămase.

SLIDE 9
Fondul comercial generat de o achiziţie reprezintă o plată făcută de dobânditor
determinată de anticiparea beneficiilor economice viitoare. Fondul comercial nu
generează fluxuri de numerar în mod independent de alte active sau grupuri de
active şi de aceea valoarea recuperabilă a acestuia, considerat ca un activ individual,
nu poate fi determinată.
Ca o consecinţă, dacă există un indiciu că fondul comercial poate fi depreciat,
valoarea recuperabilă este determinată pentru unitatea generatoare de numerar
căreia îi aparţine.
 Această valoare este apoi comparată cu valoarea contabilă a acestei unităţi
generatoare de numerar.

SLIDE 10
Reluarea unei pierderi din depreciere
Întreprinderea trebuie să analizeze la data fiecărui bilanţ dacă există un indiciu
că o pierdere din depreciere recunoscută pentru un activ în anii trecuţi poate să nu
mai existe sau poate să se fi micşorat. Dacă oricare din aceste indicii există,
întreprinderea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a activului.

SLIDE 11
In continuare am analizat deprecierea activelor reglementata atat in IAS 36,
cat si in OMFP 3055/2009.
  În OMFP 3055/2009 s-au preluat numeroase noțiuni legate de indiciile de
depreciere  din IAS 36, dar nu s-a preluat noțiunea de Valoare Recuperabilă cu tot ce
implică calculul  acesteia și nici precizările referitoare la unitățile generatoare
de trezorerie
IAS 36 recomandă ca pentru perioadele ce depășesc 5 ani  să se folosească
rate stabile sau descrescătoare pentru estimarea fluxurilor de trezorerie.  Se
efectuează test de depreciere doar pentru acele active pentru care există indicii că
au  pierdut din valoare, iar deprecierile constatate reprezintă cheltuieli ale exercițiului
curent. De  asemenea, există active care nu generează fluxuri de trezorerie în mod
independent de alte active.

SLIDE12
IAS 36 se aplică pentru:
- imobilizări corporale şi necorporale
- investiţii imobiliare evaluate la cost
- investiţii în filiale, societăţi asociate şi asocieri în participaţie.
Deprecierea se determină prin compararea valorii nete contabile cu valoarea
recuperabilă (la nivel individual sau la nivel de unitate generatoare de numerar).
Pentru o unitate generatoare de numerar, o pierdere de valoare trebuie să fie
contabilizată dacă şi numai dacă valoarea sa recuperabilă este mai mică decât
valoarea contabilă.
Pierderea de valoare trebuie să fie repartizată, pentru a reduce valoarea
contabilă a activelor unităţii generatoare de numerar, în următoarea ordine:
-mai întâi, fondului comercial afectat unităţii generatoare de numerar (dacă este
cazul);
-apoi, celorlalte active ale unităţii, în funcţie de prorata valorii contabile a fiecăruia.
OMFP 3055/2009
Nu este definită noţiunea de unitate generatoare de numerar şi nici cea de
valoare recuperabilă. Deprecierea se determină la nivel individual.