Rezolvare tema 5

1.Societatea Y, situată în Italia, este o filială a unei societăți-mamă din România. Societatea Y se
aprovizionează cu materii prime din Italia și vinde produsele finite obținute, de asemenea, în această
țară.
În ce monedă sunt prezentate situațiile financiare consolidate ?;
Care este moneda de prezentare a situațiilor financiare consolidate ale societății
Y?
Societatate-mamă situata în România, prezintă situaţiile financiare consolidate în lei. Societatea
Y întocmeşte situaţiile financiare în euro, care este moneda locală, dar şi moneda funcţională. Însă pentru
consolidare, situaţiile financiare individuale ale societăţii Y trebuie să fie convertite în lei, care
reprezintă moneda în care sunt prezentate situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă.

2.Societatea românească Alfa deține o filială, Beta, în Franța. La sfârșitul anului N, bilanțul și contul de
profit și pierdere ale entității Beta se prezintă astfel:

Bilanțul la 31.12.N

Contul de profit și pierdere la 31.12.N

Alte informații:
Beta a fost înființată la începutul anului N-2.
Alfa deține 100% din Beta.
Rezervele de la sfârșitul exercițiului N provin din rezultatele exercițiilor N-2 (10.000 euro) și N-1
(14.000 euro).
Imobilizările au fost achiziționate la 15.03.N-2.
Cursurile de schimb valutar sunt: la 31.12.N-3 – 4,40 lei/euro, la 15.03.N-2 – 4,44 lei/euro, la
31.12.N-2 – 4,47 lei/euro, la 31.12.N-1 – 4,50 lei/euro, iar la 31.12.N – 4,65 lei/euro.
– Determinarea cursurilor medii:
Curs mediu N = (4,65 lei/euro + 4,50 lei/euro)/2 = 4,58 lei/euro
Curs mediu N-1 = (4,50 lei/euro + 4,47 lei/euro)/2 = 4,49 lei/euro
Curs mediu N-2 = (4,47 lei/euro + 4,40 lei/euro)/2 = 4,44 lei/euro

Conversia contului de profit și pierdere la cursul mediu din anul N, de 4,58 lei/euro, exceptând
cheltuielile cu amortizarea și ajustările pentru deprecierea stocurilor, care se convertesc la cursul de
închidere, similar imobilizărilor corporale și stocurilor din bilanț:

Conversia bilanțului la cursul de închidere, de 4,65 lei/euro, exceptând capitalul social, pentru care
se folosește cursul istoric, de 4,40 lei/euro, și rezervele, pentru care se utilizează cursurile de închidere
ale exercițiilor în care au fost constituite:

– Determinarea diferențelor din conversie:

Diferențe din conversie = Active convertite – Capitaluri proprii și datorii interimare convertite = 883.500
lei – 863.270 lei = 20.230 lei
Bilanțul convertit
 Suport de curs nr. 7
Eliminări efectuate în consolidarea conturilor

Eliminările efectuate în cadrul procesului de consolidare se referă la:

➢ conturile reciproce (acestea nu au consecință asupra rezultatului consolidat);
➢ rezultatele interne (acestea nu au influență asupra rezultatului consolidat);
➢ titlurile deținute de societatea consolidantă.

Eliminarea conturilor reciproce se referă atât la creanțele și datoriile reciproce (clienți,

furnizori, efecte de primit – efecte de plată, împrumuturi acordate-împrumuturi primite), cât și
la veniturile și cheltuielile reciproce (venituri din vânzarea mărfurilor-cheltuieli privind
mărfurile, venituri din dobânzi-cheltuieli privind dobânzile).
Rezultatele interne nerealizate trebuie să fie eliminate atunci când acestea nu sunt
considerate semnificative
Eliminările ce au consecință asupra rezultatului consolidat, se referă la dividende, rezultatul
aferent stocurilor finale și inițiale, rezultatul generat de vânzarea imobilizărilor, ajustările
pentru deprecierea titlurilor și creanțelor, etc.
Consolidarea presupune eliminarea titlurilor deținute de societatea consolidantă în
contrapartidă cu partea ce-i revine acesteia din activul net al societății consolidate, existent în
momentul dobândirii titlurilor și evaluat la valoarea justă.

Eliminarea efectelor tranzacţiilor în cadrul grupului

Balanţa cumulată sau bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere cumulate conţin
toate activele, datoriile, veniturile şi cheltuielile preluate de la societatea mamă şi de la filiale.
Soldurile şi rulajele cumulate mai cuprind însă şi efectele tranzacţiilor intra-grup, adică:
vânzări/cumpărări de bunuri şi servicii, finanţări între componentele grupului, decontari
diverse (plăţi/încasări/compensări) între componentele grupului. Toate aceste tranzacţii se
înregistrează în contabilitatea individuală a componentelor grupului, datorită regulilor
contabile aplicabile fiecărei persoane juridice în parte.
Deoarece grupul este privit ca o entitate unică, transferurile diverse dintre
componentele sale nu trebuie să genereze venituri, cheltuieli, profituri, creanţe sau datorii.
Dacă totuşi, acestea sunt preluate de la situaţiile individuale, atunci trebuie eliminate.
Scopul acestor eliminări este de a nu prezenta în situaţiile financiare consolidate decât
efectele tranzacţiilor cu terţii din afara grupului, pentru că doar acestea generează
venituri/cheltuieli, creanţe/datorii justificate. Dar, în urma vânzărilor din cadrul grupului, apar
venituri la vânzător şi pot apărea cheltuieli la cumpărător, fără ca grupul (privit ca entitate de
sine stătătoare) să se îmbogăţească sau să sărăcească în vreun fel.
În aceste condiţii, eliminările nu fac decât să aducă mărimile activelor, datoriilor,
veniturilor şi cheltuielilor la nivelul real, adică la nivelul pe care îl permite aplicarea criteriilor
de recunoaştere a elementelor situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în reglementările
contabile naţionale şi internaţionale.
De asemenea, eliminările mai sunt necesare şi pentru că tranzacţiile în cadrul unui grup
pot genera abuzuri. În acest sens, presupunem de exemplu, că avem o societate care doreşte
neapărat să declare o cifră de afaceri mare sau un rezultat anume. Dacă luăm în considerare
doar informaţiile din contabilitatea individuală, ignorând procedurile de consolidare, atunci
este suficient ca firma să factureze bunuri sau servicii către alte componente ale grupului, la
preţuri stabilite artificial, astfel încât să ajungă la cifrele dorite fără prea multe eforturi.
Am văzut că între componentele grupului se pot derula tranzacţii reciproce care
generează profit/pierdere la cea care vinde. Dacă profitul intra-grup apare în urma vânzării unui
element de activ imobilizat de la o firmă din grup în alta, atunci valoarea elementului respectiv

4
trebuie readusă la nivelul valorii de înregistrare de la societatea care l-a vândut în cadrul
grupului, deoarece efortul real al grupului (ca entitate de sine stătătoare) este tocmai la acest
nivel – o îmbogăţire reală nu rezultă decât din tranzacţiile cu mediul extern al grupului.
Eliminarea nu trebuie să se oprească doar la profitul intern al grupului, ci va avea în vedere şi
sporul de amortizare (eventual) înregistrat pe cheltuieli de firma cumpărătoare. Cum
efortul real al grupului este la nivelul valorii de intrare în grup, acest supliment de amortizare
se va elimina.
În standardele IFRS, în toate cazurile, se va pune în evidenţă influenţa modificării
rezultatului asupra sarcinii fiscale, în sensul diminuării acesteia (creanţă din impozitul
amânat) – proporţional cu eliminarea profitului – sau a creşterii acesteia, în măsura în care
eliminăm amortizarea suplimentară (datorie din impozit amânat).
Am grupat eliminările care se referă la eliminările tranzacţiilor intra-grup în tabelul
următor:
Tip de eliminare Operaţiuni generatoare ale eliminării
Eliminări privind transferurile de Venitul realizat de componenta din grup care vinde
stocuri şi eventual, o parte din cheltuiala aferentă:
-creanţa/datoria reciprocă (dacă mai au sold la data
consolidării);
-profitul intern care se mai regăseşte în soldul
activului primit de la filiala cumpărătoare;
-cheltuiala cu descărcarea gestiunii la componenta
cumpărătoare
Eliminări care implică imobilizări la Venitul, cheltuiala şi creanţa de la vânzătoare;
componenta cumpărătoare Profitul intern, datoria şi sporul de amortizare la
filiala cumpărătoare;
Eventual, reconstituirea valorii de înregistrare a
imobilizării la vânzătoare
Eliminarea referitoare la Cheltuiala cu provizionul;
provizioanele interne grupului Soldul provizionului
Eliminări privind serviciile Creanţe/datorii reciproce;
Venitul de la vânzător;
Cheltuiala de la cumpărător, dacă este cazul;
Profitul intern de la cumpărător, dacă serviciul se
regăseşte în costul vreunui activ
Eliminări privind creditele intra-grup Creanţe/datorii reciproce;
Venituri/cheltuieli din dobânzi;
Profitul intern de la filiala care a primit creditul, dacă
dobânda se regăseşte la această în costul vreunui
activ

Eliminarea rezultatelor interne

5
 Rezultatele interne generate de tranzacțiile dintre societățile din cadrul unui grup sunt
menținute la determinarea rezultatului consolidat atunci când sunt confirmate de tranzacții
efectuate cu alte societăți exterioare grupului.
În consecință, rezultatele interne nerealizate trebuie să fie eliminate atunci când acestea
nu sunt considerate semnificative. Pragul de semnificație reținut pentru eliminarea
rezultatelor interne nerealizate se stabilește de fiecare grup în parte și se prezintă în notele
explicative la situațiile financiare consolidate.
La eliminarea rezultatelor interne nerealizate trebuie să se țină cont de următoarele
reguli:
a) rezultatele interne nerealizate, generate de tranzacțiile efectuate între două societăți
consolidate prin integrare globală, se elimină în totalitate;
b)rezultatele interne nerealizate, generate de tranzacțiile efectuate între o societate
consolidată prin integrare globală și o altă societate consolidată prin integrare proporțională,
sunt eliminate în limita procentajului de integrare al societății controlate în comun de către
societatea-mamă;
c) rezultatele interne nerealizate, generate de tranzacțiile efectuate între două societăți
consolidate prin integrare proporțională, sunt eliminate ținându-se cont de cel mai mic
procentaj pe care îl deține societatea-mamă în cele două participații;
d) dacă sunt semnificative, rezultatele interne nerealizate, generate de tranzacțiile
efectuate între o societate consolidată prin punere în echivalență și o altă societate consolidată
prin integrare globală, integrare proporțională sau punere în echivalență, trebuie să fie
eliminate. Astfel, rezultatele interne nerealizate, generate de tranzacțiile dintre o societate
consolidată prin punere în echivalență și o societate consolidată prin integrare globală, se
elimină în limita procentajului de interes deținut de societatea-mamă în cadrul societății
consolidată prin punere în echivalență.
De asemenea, rezultatele interne generate de tranzacțiile efectuate de o societate
consolidată prin punere în echivalență și o societate consolidată prin integrare proporțională
sau punere în echivalență, se elimină în limita produsului procentajelor deținute de societatea-
mamă în cele două societăți;
e) eliminarea rezultatelor interne presupune înregistrarea de impozite amânate.
Eliminările ce au consecință asupra rezultatului consolidat, se referă la:
dividende, rezultatul aferent stocurilor finale și inițiale, rezultatul generat de vânzarea
imobilizărilor, ajustările pentru deprecierea titlurilor și creanțelor, etc.

Eliminarea dividendelor
Calitatea de acționar/asociat al unei firme, da dreptul la primirea de dividende.
Societatea-mamă fiind majoritară, poate controla momentul plății dividendelor și suma
acestora. Dividendele primite de o societate-mamă de la filialele sale se recunosc la venituri
în contabilitatea individuală a societății-mamă. Nu trebuie să uităm că filiala plătește dividende
din profitul unui exercițiu anterior, adică dintr-un profit care a fost deja declarat ca atare de
filială, și mai mult, a fost preluat deja de societatea-mamă în consolidare în exercițiul în care a
fost obținut. Dacă societatea-mamă lasă dividendele la veniturile exercițiului în care le
primește, atunci, același profit ar apărea la rezultatele a două exerciți, lucru incorect din punct
de vedere economic. Pentru rezolvarea acestui conflict, este necesară eliminarea venitului din
dividendele primite de mamă de la filiale, prin transferul lor de la rezultatul exercițiului curent
la rezultatul exercițiilor precedente, adică de la venituri la rezultatul reportat.

Să reținem că:
Dividendele primite/de primit de societatea-mamă de la o altă societate din cadrul
grupului, trebuie să fie eliminate, deoarece ele corespund unor rezultate care au fost luate în
calcul la determinarea rezultatului consolidat din exercițiile anterioare.

6
 Aplicația 1 (eliminarea dividendelor)
Pe data de 1.07.N, societatea-mamă a încasat dividende de la societatea A în valoare de
10 000 u.m.
Observație: Dividendele încasate de SM de la societatea A se elimină din rezultatul
exercițiului și se transferă la rezerve pentru întreaga valoare.
Rezolvare:
a) înregistrarea la nivelul bilanțului
121 ”Rezultat”/SM = 106 ”Rezerve”/SM 10 000 u.m.

b) înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere:

7611 ”venituri din acțiuni deținute la = 121 ”REzultat”/SM 10 000 u.m.

entitățile affiliate”

Observație: Contul 121 ”Rezultat” SM se utilizează pentru reflectarea înregistrărilor

la nivelul contului de profit și pierdere, fără ca acesta să apară în situațiile financiare
consolidate.

Aplicația 2 (eliminarea dividendelor)

La 1.07.N, societatea-mamă a încasat dividende de la societatea B în valoare de 5 000
u.m.
Rezolvare:
Deoarece suma încasată de societatea-mamă sub formă de dividende reprezintă doar
partea ce îi revine acesteia din rezultatul societății B, eliminarea se efectuează pentru întreaga
valoare:
a) înregistrarea la nivelul bilanțului:
121 ”Rezultat”/SM = 106 ”Rezerve”/SM 5 000 u.m.

b) înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere:

763 ”Venituri din interese de = 121 ”Rezultat”/SM 5 000 u.m.
participare”

Stocuri şi imobilizări
Stocuri
Pentru identificarea stocurilor care au făcut obiectul tranzacțiilor intra-grup, se pot
scoate în evidență două situații principale:

7
 a)Stocurile în cauză sunt identificate precis, pe baza unui cod sau a unei alte referințe
– în această situație, punerea în evidență a stocurilor provenite de la alte entități din grup este
ușor de realizat la inventariere;
b)Stocurile sunt fungibile și componenta grupului care le deține are mai multe surse de
aprovizionare. Cunoașterea exacta a stocurilor provenite din grup este mai dificilă și trebuie
aplicată o metodă convențională de identificare. Apar cel puțin două metode:
✓ Ultimele livrări sunt considerate în funcție de metoda FIFO (primul intrat-
primul ieșit); astfel, dacă stocul este de 2 000 u.m. și ultima livrare este de 600
u.m. și provine de la o unitate din grup, iar penultima livrare de 3 000 u.m.
provine de la un terț extern, atunci stocul provenit din tranzacții intra-grup este
de 600 u.m.;
✓ Aplicarea unei variante de cost mediu: pentru a determina cantitatea provenită
de la entități din cadrul grupului se aplică la cantitatea de stoc la sfârșitul
exercițiului un coeficient care reprezintă ponderea cumpărărilor din cadrul
grupului în total cumpărări din stocul respectiv.
Această identificare a stocurilor provenite din cumpărări din grup este în sarcina filialei
cumpărătoare și trebuie făcută pe fiecare filială de proveniență.
Ideal ar fi ca filialele cumpărătoare să transmită serviciului consolidare al grupului,
soldurile conturilor de stocuri provenite din tranzacții cu alte componente ale grupului, pe
fiecare componentă vânzătoare în parte. Atunci când stocurile cumpărate intra-grup se regăsesc
la componenta care le-a primit sub formă de mărfuri, identificarea este relativ ușoară, chiar dacă
mărfuri de același tip pot proveni și de la alți furnizori. Dacă însă stocurile cumpărate sunt
materii prime sau consumabile, atunci procedurile de identificare pot deveni mai complicate,
în sensul că trebuie să stabilim cât din materia primă a mai rămas în stoc, cât din aceasta se
regăsește în produse sau în producția în curs.
Componenta vânzătoare are și ea un rol important în aceste eliminări: trebuie să
calculeze rata medie a profitului intra-grup realizată în cursul perioadei din tranzacții cu
fiecare din componentele cărora i-a vândut stocuri. Cel mai simplu este să se identifice
veniturile din vânzare, cheltuielile aferente descărcării gestiunii, să stabilească profitul ca
diferență între cele două și să raporteze acest profit la venitul din vânzare.
Determinarea rezultatului intern (profit sau pierdere) inclus în valoarea stocului
provenit de la altă entitate din grup se poate face de serviciul de consolidare al grupului care
dispune de soldurile profiturilor intra-grup (de la filialele vânzătoare). Aceste rezultate interne
se regăsesc la soldurile conturilor de stocuri de la filialele cumpărătoare și trebuie eliminate.
Eliminarea profiturilor interne din vânzări de stocuri are ca scop – amânarea
recunoașterii acestui profit în exercițiul următor (sau exercițiile următoare, în cazul ciclurilor
lungi de fabricație) când stocurile respective vor fi vândute sau când bunurile în costurile cărora
se regăsesc vor fi vândute astfel încât să participe la obținerea de venituri.
Problema eliminării profiturilor interne din stocuri se pune la sfârșitul perioadei, cu
ocazia întocmirii situațiilor financiare consolidate. Soldul final reprezintă însă stocul initial
pentru perioada următoare. De aici rezultă că este posibil ca în valoarea stocului initial la
începutul exercițiului să apară profituri interne. Și aceste profituri trebuie eliminate, dacă
entitatea optează pentru eliminare pe solduri. Dacă la începutul perioadei existau în stoc bunuri
cumpărate de la altă entitate din grup în costul cărora se regăsesc profituri intra-grup, atunci
eliminarea acestora se face debitând contul de rezultate ale exercițiilor precedente, adică
rezervele/rezultatul reportat.
O altă problemă legată de eliminarea profiturilor interne este – locul acestora în
succesiunea de eliminări. Atunci când entitățile din grup între care au loc tranzacțiile
generatoare de rezultate interne sunt deținute 100% de societatea-mamă, ordinea este mai puțin
importantă. Însă dacă dominanta are procentaj de interes mai mic de 100%, atunci intervin și
acționarii minoritari, pentru care trebuie stabilite interesele din capitalurile proprii și în
rezultatul exercițiului. Având în vedere că eliminarea rezultatelor interne poate conduce la
diminuarea profiturilor unor filiale, este evident că vor fi afectate și interesele asociaților
externi. Din acest motiv, este util ca eliminarea rezultatelor interne să se efectueze înainte de
efectuarea celorlalte eliminări (adică a titlurilor deținută de societatea-mamă și a capitalurilor

8
proprii ale filialei, astfel încât interesele minoritare să fie determinate corect). Prezentarea
efectivă a eliminării profiturilor interne din stocuri este influențată și de sensul tranzacției,
precum și de procentajul de interes al grupului în fiecare din componentele implicate în astfel
de tranzacții:
➢ Dacă dominanta are un procentaj de interes de 100%, atunci indiferent dacă
este în poziție de cumpărător ori de vânzător în raport cu filiala, profitul intern
se elimină fără a implica interesele asociaților externi;
➢ Dacă dominanta deține mai puțin de 100% din capitalul filialei și vinde acesteia
din urmă stocuri (tranzacție de sus în jos) , atunci profitul intern se elimină
integral, fără influențarea intereselor asociaților externi;
➢ Dacă dominanta deține mai puțin de 100% din capitalul filialei și cumpără
stocuri de la aceasta din urmă (tranzacție de jos în sus), atunci trebuie să se
țină cont de eliminarea profitului intern la stabilirea intereselor minoritare în
rezultatul filialei;
➢ Dacă tranzacția are loc între două filiale care nu sunt deținute 100% de către
dominantă, atunci se va ține seama de eliminarea profitului intern în stabilirea
intereselor minoritare în filiala vânzătoare.
Din punct de vedere tehnic (al înregistrărilor contabile), se pot reține 2 soluții, în funcție
de maniera aleasă pentru efectuarea consolidării: centralizat sau descentralizat.
În cazul abordării centralizate, toate eliminările se fac de către serviciul de consolidare
al societății-mamă, în timp ce descentralizarea poate conduce la efectuarea eliminărilor chiar la
societățile din grup implicate în tranzacțiile respective. În acest din urmă caz, este necesar să
intervină conturi de legătură al căror rol este de a reprezenta contrapartida pentru conturile de
stocuri, de venituri sau de cheltuieli implicate în eliminări. Serviciul de consolidare nu va face
decât să elimine acest cont de legătură.

În concluzie, apariția tranzacțiilor cu stocuri în cadrul grupului generează

obligația de a elimina:
✓ Veniturile și cheltuielile reciproce;
✓ Profitul intern inclus în stocul final;
✓ Profitul intern inclus în stocul initial (profit consemnat în exercițiul precedent);
✓ Eventual, creanțele și datoriile reciproce din vânzare/cumpărare de stocuri în
cadrul grupului.
Putem spune că aproape mereu, eliminarea aferentă vânzărilor de bunuri în cadrul
grupului începe cu eliminarea integrală a venitului realizat de componenta vânzătoare (pe
debit), odată cu eliminarea profitului intern (se creditează un cont de activ); diferența se elimină
dintr-un cont de cheltuială.

Aplicația 1 (Stocuri)
Societatea-mamă a vândut societății A mărfuri, la prețul de vânzare de 10 000 u.m.
Costul de achiziție al acestora a fost de 8 500 u.m. Până la sfârșitul anului, aceste mărfuri nu au
fost vândute de societatea A unei alte societăți din cadrul grupului. Cota de impozit pe profit
este de 16%.
Rezolvare:

9
 Profitul intern aferent stocului final de 1 500 u.m. este nerealizat deoarece nu a fost
confirmat de o tranzacție cu o altă societate din afara grupului. Prin urmare, acesta se elimină
prin diminuarea rezultatului societății-mamă în contrapartidă cu diminuarea valorii stocurilor
în conturile consolidate.
Deoarece societatea A este consolidată de societatea-mamă prin integrare globală,
rezultatul intern se va elimina pentru întreaga valoare.
Eliminarea rezultatului intern aferent stocului final:
a) înregistrarea la nivelul bilanțului:
121 ”Rezultat”/SM = 371 ”Marfuri” 1 500 u.m.

b) înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere

707 ”VEnituri din vânzarea = % 10 000 u.m.
mărfurilor”
121 ”Rezultat”/SM 1 500 u.m.
607 ”Cheltuieli privind 8 500 u.m.
mărfurile”

Eliminarea profitului intern aferent stocului final impune și înregistrarea impozitelor

amânate.
Observație: Deoarece baza valorii stocului în situațiile financiare consolidate este mai
mica decât cea din situațiile financiare individuale cu 1 500 u.m., este necesară înregistrarea
unei creanțe de impozit amânat de (1 500 x 16%) = 240 u.m.
Înregistrarea impozitului amânat:
a) înregistrarea la nivelul bilanțului:
4412 ”Impozit pe profit amânat” = 121 ”Rezultat”/SM 240 u.m.
b) înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere:
121 ”Rezultat”/SM = 792 ”Venituri din impozitul 240 u.m.
pe profit amânat”

Aplicația 2 studiu de caz- stocuri – transfer de mărfuri și cumpărare de mărfuri, cu

profit la vânzător
În cazul tranzacțiilor de acest tip, nu există particularități în identificarea conturilor care
intervin.
În luna decembrie N, filiala A vinde filialei B mărfuri la preț de vânzare de 100 000
u.m., costul acestora fiind de 87 000 u.m., astfel încât marja brută realizată de A este de
13 000 u.m.. Pentru B, bunurile reprezintă tot mărfuri (al căror preț de cumpărare1 este de 100
000 u.m.). În ceea ce privește dimensiunea stocului la filiala cumpărătoare, vom trece prin trei
situații:
A.filiala .B nu a revândut nimic în afara grupului, astfel încât are în stoc toate
mărfurile de la A;
B. filiala B a revândut în afara grupului toate mărfurile provenind de la A, astfel
încât nu mai are nimic în stoc;
C. Filiala B a vândut o parte din mărfuri în afara grupului (67%).

Grupul aplică metoda centralizată de efectuare a eliminărilor, ceea ce înseamnă că toate

articolele contabile se prezintă în jurnalul de consolidare întocmit de serviciul de consolidare.
Dacă presupunem că, până la închiderea exercițiului, B nu a achitat încă suma datorată lui A,
atunci, pentru varianta a) în jurnalul de consolidare vom avea articolele contabile de eliminare
din coloana 3 a tabelului 1.
Pentru a observa mai ușor ce trebuie eliminat, de unde și de ce, pe coloanele 1 și 2 ale
tabelului 1, reconstituim înregistrările din contabilitățile individuale ale celor două filiale.

1
Vom face abstracție de faptul că la costul de achizițe al bunurilor cumpărate se poate regăsi și altceva
decât prețul de vânzare. De asemenea, vom face abstracție de TVA.

10
 Filiala A
Varianta a) filiala B nu revinde
nimic
-vânzarea mărfurilor
4111 = 707 100 000 u.m.
-descărcarea gestiunii:
607 = 371 87 000 u.m.
Profitul intern este: 100 000 –
87 000 = 13 000 u.m., iar rata
profitului intern este de:
13 000/100 000 = 0,13
Soldul lui 4111 este de
100 000 u.m.
Filiala B
-cumpărarea mărfurilor:
371 = 401 100 000 um
Nevânzând nimic în afara
grupului, B are sold în
ct.371 de 100 000 u.m.
Soldul datoriei (401) este
de 100 000 u.m.
Eliminări
Conturile implicate în eliminare și
sumele aferente, sunt:
-venitul realizat de filiala vânzătoare
integral, pe debit cu 100 000 u.m.;
-profitul intern egal cu rata profitului
de la vânzătoare aplicată soldului
stocului la cumpărătoare: 0,13 x
100 000 = 13 000 u.m.;
-diferența ajunge într-un cont de
cheltuială2 care echilibrează articolul
contabil:
707 = % 100 000
371 13 000
607 87 000
-eliminarea creanței/datoriei
reciproce:
401 = 4111 100 000 u.m.

Varianta b)filiala B revinde tot

-vânzarea mărfurilor:
4111 = 707 100 000 u.m.
-descărcarea gestiunii:
607 = 371 87 000 u.m.
Profitul intern este: 100 000 –
87 000 = 13 000 u.m., iar rata
profitului intern este de:
13 000/100 000 = 0,13
Soldul lui 4111 este de
100 000 u.m.
Varianta c) filiala B revinde
parțial și rămâne cu mărfuri în
sold
-vânzarea mărfurilor:
4111 = 707 100 000 u.m.
-descărcarea gestiunii:
607 = 371 87 000 u.m.
Profitul intern este: 100 000 –
87 000 = 13 000 u.m., iar rata
profitului intern este de:
13 000/100 000 = 0,13
Soldul lui 4111 este de
-cumpărarea mărfurilor:
371 = 401 100 000 um
-revânzarea mărfurilor:
4111 = 707 (preț de
vânzare)
-descărcarea gestiunii cu
tot costul bunurilor
cumpărate și revândute:
607 = 371 100 000 um
Soldurile la filiala B, sunt:
-sold debitor 371 =0;
-sold debitor 401 =
100 000
-cumpărarea mărfurilor:
371 = 401 100 000 um
-revânzarea mărfurilor:
4111 = 707 (preț de
vânzare)
-descărcarea gestiunii cu
67% x 100 000 :
607 = 371 67 000 u.m.
Soldurile la filiala B, sunt:
Conturile și sumele de eliminat:
-venitul realizat de filiala
revânzătoare: 100 000 u.m.;
-profitul intern egal cu rata profitului
de la vânzătoare aplicată soldului
stocului de la cumpărătoare:
0,13 x 0 = 0 lei;
-cheltuiala de eliminat este egală cu
venitul 100 000 u.m.3
707 = 607 100 000 u.m.
-eliminarea creanței/datoriei:
401 = 4111 100 000 u.m.
Conturile și sumele de eliminat:
-venitul realizat de filiala vânzătoare:
100 000 u.m.;
-profitul intern egal cu rata profitului
de la vânzătoare aplicată soldului
stocului de la cumpărătoare:
0,13 x 33 000 = 4 290 u.m.;
-cheltuiala eliminată este de:
100 000 – 4 290 = 95 710 u.m.4

2
Eliminarea unui venit presupune mereu și eliminarea unei cheltuieli, având în vedere contabilitatea de
angajamente, cu regula conectării veniturilor la cheltuieli.
3
Mărfurile au dispărut, astfel încât trebuie să mai rămână venitul din tranzacția cu terții din afara grupului
(cel realizat de B) și cheltuiala reprezentând costul efectiv suportat de grup pentru a dobândi mărfurile
vândute, adică cea consemnată de A – restul se elimină.
4
Eliminăm de la cheltuială atât cât ne trebuie pentru ca debitul și creditul să fie egale. Dacă vrem să
verificăm, atunci eliminăm toată cheltuiala de la B plus 33% din cheltuiala de la A (doar 67% din această

11
 100 000 u.m. -sold debitor 371 = 707 = % 100 000
100 000 – 67 000 = 33 000 371 4 290
um 607 95 710
-sold debitor 401 = -eliminarea creanței/datoriei
100 000 reciproce:
401 = 4111 100 000 u.m.

Aplicația 3 – Studiu de caz -Transfer mărfuri-mărfuri – cu pierderi la vânzător

Dacă prețul de vânzare intra-grup este mai mic decât costul suportat de filiala
vânzătoare pentru a dobândi bunurile transferate la filiala cumpărătoare, atunci aceste pierderi
intra-grup trebuie eliminate și ele, cu excepția situației când tranzacția s-a desfășurat la prețul
pieței și acesta din urmă este mai mic decât costul înregistrat la firma vânzătoare, iar diferența
nu poate fi recuperată în niciun fel. Identificăm aici efectele aplicării principiului prudenței
care ne permite să recunoaștem o pierdere internă justificată de o valoare justă mai mica decât
valoarea netă contabilă a stocului înainte de transferul intra-grup. De fapt, această regulă asigură
recunoașterea indirectă a deprecierii unor stocuri.
Filiala 1 vinde filialei 2 mărfuri cu prețul de 50 000 u.m., în condițiile in care aceste
mărfuri au avut un cost de 53 000 u.m. La data vânzării intra-grup, prețul de vânzare corespunde
valorii de piață a mărfii respective, deci pierderea intra-grup este justificată. Până la închidere,
filiala 2 vinde 45% din mărfurile provenite de la filiala 1.
Calculele, înregistrările și comentariile apar in tabelul 2:

Filiala 1 Filiala 2 Eliminări

-vânzarea mărfurilor
4111 = 707 50 000 u.m.
-descărcarea gestiunii:
607 = 371 53 000 u.m.
Rata profitului intern este de:
50 000 – 53 000/50 000=
-3 000/50 000= - 0,06
-cumpărarea mărfurilor:
371 = 401 50 000 um
-revânzarea mărfurilor:
4111 = 707 preț de vânzare
-descărcarea gestiunii:
45% x 50 000:
607 = 371 22 500 u.m
Soldul mărfurilor este:
50 000 – 22 500 = 27 500
Pierderea se justifică, deci nu se
elimină; rămâne de eliminat venitul
de la filiala cumpărătoare, în
corespondență cu cheltuiala aferentă:
707 = 607 50 000 u.m.
În același timp, pierderea internă
aferentă stocului rămas la filala 2 este
o depreciere (-0,06 x 27 500) =
-1 650 u.m., deci trebuie să ajungă în
contul de cheltuială corespunzător:
6814 = 607 1 650 u.m.

Notă:În cazul în care cele două filiale rămân în grup, la eliminarea din anul următor nu vom
mai avea nimic de reconstituit privind soldul initial. Totuși, dacă mărfurile din soldul initial
sunt vândute, atunci pierderea internă aferentă soldului final al exercițiului precedent, care s-a
mutat din ct.607 în ct.6814, poate ajunge într-un cont de venituri din depreciere, prin formula
contabilă: 607 = 7814.

Imobilizări – eliminarea rezultatelor din vânzări de active imobilizate în cadrul

grupului

cheltuială se justifică, deoarece doar atât corespunde mărfurilor ieșite din grup): 67 000 + 33% x 87 000
= 67 000 + 28 710 = 95 710 u.m.

12
 Atunci când tranzacțiile intra-grup au ca obiect imobilizări corporale/necorporale,
principiul de bază al eliminării este același ca la stocuri, cu precizarea că intervine și corectarea
amortizării pe care o calculează, dacă este cazul, filiala cumpărătoare.
Obiectivul ajustărilor și eliminărilor de această natură este, ca la stocuri, de a amâna
recunoașterea profitului intern până în anul în care acesta poate fi inclus în rezultatul consolidat
în conformitate cu regulile de recunoaștere stabilite de normele contabile.
Principalele aspecte de avut în vedere atunci când au loc tranzacții intra-grup cu
imobilizări, sunt:
✓ reconstituirea valorii brute a imobilizării, așa cum apărea ea în
contabilitatea individuală a entității din grup care a vândut-o (și care nu a
optat pentru reevaluare) odată cu reconstituirea amortizării cumulate având
în vedere valoarea de intrare în grup;
Este necesară, deoarece în notele explicative la situațiile financiare apare un tabel care detaliază
informații despre imobilizări: valorile brute, amortizarea cumulată, valori nete.
Pentru că grupul este privit ca o entitate economică unică, în această situație a imobilizărilor
trebuie să apară conturile de la intrarea în grup și nu prețurile eventuale de transfer intern între
componentele grupului. Utilitatea demersului mai este dată și de cerințe ale analizei financiare,
unde se pot calcula indicatori care să ia în considerare vechimea imobilizărilor sau gradul lor
de uzură. Dacă nu se reconstituie valoarea de la intrarea în grup și amortizarea cumulată, acești
indicatori consolidați pot fi denaturați.

✓ eliminarea profitului sau pierderii interne;

Trebuie efectuată, la fel ca la stocuri, deoarece transferul în interiorul aceleiași entități nu poate
genera rezultate, acestea fiind puse în evidență doar la vânzarea către terți externi grupului. O
particularitate față de tranzacțiile cu stocuri constă în aceea că, de regulă, imobilizările rămân
la utilizator mai mult de 1 an. De aici apare obligația ca, în condițiile aplicării consolidării pe
solduri, eliminarea rezultatului intern să se reconstituie în fiecare an.
În anul în care are loc tranzacția, eliminarea influențează rezultatul exercițiului, în timp ce în
anii următori (până la expirarea duratei de amortizare) eliminarea va influența rezultatul
reportat sau rezervele.

✓ corectarea amortizării anuale înregistrate de cumpărător, astfel încât

aceasta să fie la nivelul amortizării pe care ar fi înregistrat-o vânzătorul dacă
tranzacția nu ar fi avut loc;
Se face pentru că elementele avute în vedere pentru calculul amortizării sunt deseori
diferite după ce tranzacția a avut loc. Este vorba de valoarea de amortizat (care este data de
prețul intern de transfer) , durata amortizării (care nu coincide obligatoriu cu durata rămasă la
vânzător) și regimul de amortizare (și acesta poate fi altul decât cel folosit de vânzător).
Corectarea amortizării pe anul în care a avut loc tranzacția are efecte doar asupra
rezultatului acelui exercițiu. În exercițiile următoare, în condițiile aplicării consolidării pe
solduri, se corectează amortizarea anuală , dar este necesară și reconstituirea amortizării pentru
exercițiile care au trecut de la efectuarea tranzacției.
Ajustările și eliminările din consolidare generate de transferul intern de active între
componentele grupului sunt valabile și în cazul aportului de active la capitalul social.

Tranzacții cu imobilizări amortizabile

În cazul vânzării unor active imobilizate între componentele grupului, este necesar să
știm: data vânzării (pentru stabilirea momentului în care încetează, respectiv începe
amortizarea), prețul de vânzare, valoarea de intrare și amortizarea acumulată la entitatea care
vinde și durata de amortizare reținută de entitatea care cumpără.

13
 Aplicația 1 -studiu de caz
Filialele A și B fac parte din același grup și sunt integrate global în situațiile financiare
consolidate. În luna aprilie, ex.N., filiala A vinde lui B un echipament cu prețul de vânzare de
660 000 u.m. Valoarea de intrare a mijlocului fix la A a fost de 900 000 u.m. și amortizarea
cumulată de 360 000 u.m. Durata rămasă de funcționare la A era de 3 ani, dar B consideră că
amortizarea bunului se poate face pe următorii 5 ani. Ambele entități rețin modelul costului
pentru imobilizările respective.

Explicații: Mijlocul fix nu iese din grup, deci profitul intern nu se justifică la transferul
de la o filială la alta. În primul an se elimină venituri și cheltuieli, în timp ce, începând din anul
al doilea, se foloseste contul de rezultat reportat. Schimbarea condițiilor de utilizare, face
acceptabilă modificarea estimării privind durata de amortizare.
În tabelul nr.3 redăm înregistările și calculele la cele două filiale, precum și cele
privind eliminarea.

Filiala A Filiala B Eliminări

În exercițiul N
-vânzarea imobilizării în aprilie -cumpărarea Anularea venitului, cheltuielii și
N: echipamentului: profitului intern:
461 = 7583 660 000 u.m. 213 = 404 660 000 um 7583 = % 660 000
-descărcarea gestiunii: -amortizarea pe ex.N: 213 120 000
% = 213 900 000 660 000 x (1/5) x (8/12) = 6583 540 000
2813 360 000 88 000 um: -reconstituirea valorii de intrare în
6853 540 000 6811 = 2813 88 000 um grup a imobilizării:
Profitul intern este de 660 000 – 213 = 2813 360 000 u.m.
540 000 = 120 000 u.m. -eliminarea amortizării aferente
Acesta va fi eliminat din profitului intern:
consolidarea pe solduri la fiecare 120 000 x (1/5) x (8/12) =16 000:
din închiderile de până la 6811 = 2813 16 000 u.m.
scoaterea din funcțiune a
bunului.

După efectuarea eliminărilor,
În exercițiul N+1
Imobilizarea ajunge din
-amortizarea pe ex.N+1:
660 000 x (1/5) = 132 000
6811 = 2813 132 000 um
nou la un sold (ct.213) de 900 000
Reconstituirea eliminării profitului
intern din anul precedent:
117 = 213 120 000 u.m.
Eliminarea surplusului de amortizare
pe ex. curent (120 000/5) = 24 000
si reconstituirea eliminării din anul
precedent (16 000) :
% = 2813 - 40 000
117 - 16 000
6811 - 24 000

14
 În exercițiul N+2
-amortizarea pt ex.N+2
660 000 x (1/5) = 132 000
6811 = 2813 132 000 um
Reconstituirea eliminării profitului
intern din anul precedent:
117 = 213 120 000 u.m.
Eliminarea surplusului de amortizare
pe exercițiul curent (120 000/5 =
24 000 ) și reconstituirea eliminării
din anii precedenți (40 000):
% = 2813 -64 000
117 - 40 000
6811 - 24 000

Notă: La expirarea duratei de utilizare a mijlocului fix, eliminarea profiturilor interne nu

mai este necesară, pentru că valoarea netă contabilă este zero. Dacă bunul mai este folosit la
filiala B și după expirarea celor 5 ani, putem, cel mult, reconstitui valoarea de intrare a
mijlocului fix și amortizarea sa cumulate așa cum ar fi fost dacă nu avea loc transferul de la A
la B. În orice caz, această ajustare nu mai are efecte asupra rezultatului.

Tranzacții cu imobilizări neamortizabile

În acest caz, singura sursă obligatorie de eliminare o reprezintă profitul intern sau toată
valoarea tranzacției. La această eliminare se poate adăuga și corectarea eventualei deprecieri
care se va fi pusă în evidență în legătură cu imobilizarea respectivă.

Aplicația 1
În exercițiul N, filiala A vinde filialei B o marcă comercială pentru suma de 1 000 000
u.m. Marca a fost creată de A, astfel încât nu a apărut ca activ în contabilitatea acestei filiale.
În contabilitatea individuală a lui B, marca primită de la A va apărea la imobilizări necorporale
și nu se va amortiza. Din punct de vedere al grupului, marca reprezintă rezultatul activității
interne, deci nu poate apărea în bilanțul consolidat, în conformitate cu normele contabile.
Eliminarea se va referi deci, la toată valoarea de transfer a mărcii (1 000 000 u.m.) și se va
face în exercițiul în care are loc tranzacția (prin diminuarea venitului din vânzare consemnat de
A), și în toate exercițiile succesive (prin ct.117 Rezultat reportat).

Aplicația 2
Între două filiale ale grupului se vinde un teren cu prețul de 500 000 u.m., în condițiile
în care costul acestuia, la filiala vânzătoare, a fost de 435 000 u.m.. La sfârșitul exercițiului în
care are loc tranzacția, se elimină profitul intern (65 000 lei) , precum și venitul de 500 000 și
cheltuiala de 435 000. În exercițiile următoare, eliminarea se limitează la profitul intern (cu
articolul contabil 117 = 213). Dacă filiala cumpărătoare optează pentru modelul valorii juste
și acesta este adoptat de grup, atunci eliminarea poate fi ajustată astfel:
➢ dacă valoarea justă generează o diferență din reevaluare mai mare de 65 000
u.m., atunci nu mai este necesară nicio eliminare propriu-zisă, ci doar un
transfer din ct.117 în 105, cu suma de 65 000 u.m.;

15
 ➢ dacă reevaluarea duce la valori mai mici de 500 000 u.m., dar mai mari de 435
000 u.m. , atunci profitul intern initial se elimină prin diminuarea contului
117 cu 65 000 u.m. și prin anularea cheltuielii cu deprecierea de la B, odată
cu punerea în evidență a diferenței în 105 Rezerve din reevaluare;
➢ dacă reevaluarea duce la valoarea justă mai mica decât 435 000 u.m., atunci se
elimină profitul intern din ct.117 (cu 65 000 u.m.), în corespondență cu
diminuarea cu aceeași sumă a cheltuielii cu deprecierea constatată de
filiala B.

Să reținem!
Stocurile și imobilizările care provin din vânzările efectuate între societățile din cadrul
grupului, încorporează profiturile/pierderile nerealizate. Dar situațiile financiare consolidate
trebuie să prezinte numai rezultatele tranzacțiilor efectuate cu societățile din afara grupului,
prin urmare, aceste profituri/pierderi trebuie să fie eliminate prin intermediul rezultatelor sau
rezervelor societății care a efectuat vânzarea.

16
 Seminar 7
Eliminări efectuate în consolidare

Eliminarea titlurilor
Consolidarea presupune eliminarea titlurilor deținute de societatea consolidantă în
contrapartidă cu partea ce-i revine acesteia din activul net al societății consolidate, existent în momentul
dobândirii titlurilor și evaluat la valoarea justă.
Dacă consolidarea se efectuează prin integrare globală, eliminarea titlurilor este precedată de
partajul capitalurilor proprii ale filialei în partea care revine societății-mamă și partea care revine
intereselor care nu controlează. Partajul se realizează în funcție de procentajul de interes pe care îl
deține societatea-mamă la filială.
În cazul consolidării pe baza cumulului conturilor, partajul capitalurilor și eliminarea titlurilor
se efectuează de fiecare dată în cadrul procesului de consolidare.

Aplicația 1 (eliminarea titlurilor)

Societatea M deține 40% din titlurile societății B, pe care o controlează în comun împreună cu
alt asociat. Aceste titluri au fost achiziționate în momentul înființării societății B la costul de achiziție
de 400 u.m. La 31.12.N, capitalurile proprii ale societății B sunt următoarele:
- capital = 1 000 u.m.;
- rezerve = 400 u.m.;
- rezultatul exercițiului = 600 u.m.
Rezolvare:
Determinarea cotei părți ce îi revine societății-mamă din capitalurile proprii (activul net) al
societății B:
Capitaluri proprii Total Partea ce revine SM (40%)
Capital B 1 000 400
Rezerve B 400 160
Profit sau pierdere B 600 240
Total capitaluri proprii 1 000 800
În cadrul procesului de consolidare, are loc cumulul cotei-părți ce revine SM din
capitalurile proprii ale societății B. De asemenea, titlurile B deținute de SM se elimină în contrapartidă
cu cota-parte ce îi revine SM din capitalurile proprii ale societății B existente în momentul achiziției
titlurilor.
a) eliminarea titlurilor
800 % = % 800
400 101/Capital B 263 (titluri B) 400
160 106/B 106 REzerve consolidate 160
240 121/B 121 Rezultat consolidat 240

b) Înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere a rezultatului B ce revine acționarilor

SM.
121/partea ce revine acț.SM = 121/Rezultat B 240

17
 Aplicația 2 (eliminarea titlurilor)
SM deține 20% din titlurile societății C, titluri ce au fost achiziționate în momentul înființării
societății C, la costul de achiziție de 200 u.m. SM exercită o influență semnificativă asupra societății C.
La 31.12.N, capitalurile proprii ale societății C sunt următoarele:
- capital = 1 000 u.m.
- rezerve = 1 000 u.m.
- rezultatul exercițiului = 200 u.m.
Rezolvare
a) consolidarea pe baza cumulului conturilor
Determinarea cotei-părți ce îi revine SM din activul net al societății C:

Capitaluri proprii Total Partea ce revine SM

(activul net (20%)
contabil)
Capital C 1 000 200
Rezerve C 1 000 200
Profit sau pierdere C 200 40

Total 2 200 440

Deoarece societatea C este consolidată prin metoda punerii în echivalență, titlurile C deținute
de SM vor fi evaluate la sfârșitul ex.N, la o valoare egală cu cota-parte ce îi revine SM din capitalurile
proprii ale societății C = 440 u.m.
- înregistrarea la nivelul bilanțului:
264 ”titluri puse în echivalență” = % 440
263 /Titluri C 200
106 Rezerve consolidate 200
121/SM 40

- înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere a părții ce îi revine SM din rezultatul

societății C:
121/partea ce revine acționarilor = 768 Venituri financiare 40
SM (partea din rezultatul entității
associate- adică a soc. puse în
echivalență)

Observație: În exemplele prezentate, titlurile au fost achiziționate în momentul înființării

societăților consolidate. Astfel, costul de achiziție al titlurilor a fost egal cu cota-parte ce a revenit
societății consolidante din activul net al societății consolidate existent în momentul dobândirii titlurilor.
Însă, de cele mai multe ori, în momentul achiziției titlurilor, între costul de achiziție al titlurilor și cota-
parte pe care o reprezintă acestea din activul net evaluat la valoarea justă apare o diferență, care
reprezintă fondul comercial.
Formula de calcul a fondului comercial din OMFP 1802/2104 este:
Fond comercial = costul titlurilor - [PI al societăţii mamă x Activul net al filialei în
valori juste, la data achiziţiei]

Dacă fondul comercial este pozitiv, el reprezintă suma plătită în plus de cumpărător faţă de cât
valorează activele nete în valori juste ale filialei preluate. Aceste sume plătite în plus pot reprezenta
anticiparea unor câştiguri viitoare importante din activitatea viitoare a filialei.

18
Alte eliminări – se referă la conturi de creanțe/datorii, venituri/cheltuieli apărute ca urmare a relațiilor
dintre componentele grupului.
Alte tranzacții care generează doar datorii/creanțe și/sau venituri/cheltuieli sunt cele privind serviciile
prestate intra-grup, credite intra-grup, dobânzi intra-grup, leasing intra-grup.
În toate cazurile, eliminările sunt simple și constau în debitarea unei datorii și creditarea unei creanțe,
respectiv, anularea unui venit în corespondență cu anularea unei cheltuieli.

Aplicația 1 – Servicii intra-grup

Filiala A prestează filialei B servicii de management și publicitate pe care le facturează
trimestrial. Sumele facturate în exercițiul N sunt de 150 000 u.m. din care s-au încasat 129 000 u.m. În
tabelul nr. 1, se prezintă eliminarea pe exercițiul de consolidare.

Tabel 1 – Eliminarea conturilor reciproce din prestări de servicii intra-grup

Filiala A Filiala B Eliminări
-prestarea serviciilor: -cumpărarea serviciilor: Eliminarea venitului/cheltuielii
401 = 704 150 000 u.m. 628 = 401 150 000 u.m. reciproce:
-încasarea parțială a creanței: -plata parțială: 704 = 628 150 000 u.m.
5121 = 4111 129 000 u.m. 401 = 5121 129 000 um -eliminarea creanței/datoriei
Soldul creanței este de 21 000 Soldul datoriei este de reciproce
um 21 000 u.m. 401 = 4111 21 000 u.m.

În exercițiul următor nu rămâne nicio urmă a acestor eliminări, adică nu va fi nevoie să reconstituim
ceva, deoarece nu a intervenit niciun profit/pierdere internă în eliminare.

Aplicația 2 - Credite intra-grup

Filiala C creditează filiala D cu suma de 200 000 u.m., împrumut eșalonat pe o perioadă de 5 ani.
În exercițiul curent, D a rambursat 33 000 u.m și a suportat o dobândă egală cu 9 500 u.m. În tabelul
nr.2 se descriu eliminările.

Tabel nr. 2. Eliminarea conturilor reciproce din credite intra-grup

Filiala A Filiala B Eliminări
-acordarea împrumutului: -primirea împrumutului: Eliminarea creanței/datoriei
2671 = 5121 200 000 u.m. 5121 = 1661 200 000 reciproce:
-încasarea ratelor din exercițiul -plata ratelor din exercițiul 1661 = 2671 167 000 u.m.
curent: curent: -eliminarea venitului/cheltuielii
5121 = % 42 500 % = 5121 42 500 reciproce:
2671 33 000 1661 33 000 766 = 666 9 500
766 9 500 666 9 500
Soldul creanței rămâne de Soldul datoriei este de
167 000 u.m. 167 000 u.m.

19
 Studiu de caz – eliminarea operațiilor reciproce în procesul de consolidare
Presupunem că societățile M, A și B controlează în comun societatea F. Fiecare societate deține
30% din titlurile societății F. Diferența de 10% din titluri este deținută de persoane fizice.
Societatea M a achiziționat titlurile deținute la societatea F, cu prețul de 6 000 u.m.
În cursul exercițiului N, între societățile M și F se derulează următoarele operații:
➢ societatea M acordă un împrumut pe termen lung societății F, în sumă de 3 000 u.m.;
➢ societatea M livrează mărfuri societății F în valoare de 800 u.m., vândute integral de
către societatea F, dar neachitate de aceasta până la închiderea exercițiului N.
Situațiile simplificate ale societății M și F la 31.12.N, se prezintă astfel:

Bilanțul societății M
-u.m.
Activ Sume Capitaluri proprii și Sume
Datorii
Terenuri 20 000 Capital social 25 000
Construcții 10 000 Rezerve 6 000
Titluri de participare 6 000 Rezultat 2 000
Împrumuturi acordate pt 3 000 Furnizori 8 000
termen lung
Creanțe clienți 1 500
Disponibilități 500
Total active 41 000 Total Capitaluri proprii și 41 000
datorii

Contul de profit și pierdere al societății M

Venituri totale 100 000
Cheltuieli totale 98 000
Rezultat 2 000

Bilanțul societății F
u.m.
Activ Sume Capitaluri proprii și Sume
Datorii
Terenuri 17 500 Capital social 18 000
Construcții 5 000 Rezerve 2 000
Creanțe clienți 1 000 Rezultat 1 000
Disponibilități 1 500 Datorii pe termen lung 3 000
Total active 25 000 Furnizori 1 000
Total capitaluri proprii și 25 000
datorii

20
 Contul de profit și pierdere al societății F
Venituri totale 60 000
Cheltuieli totale 59 000
Rezultat 1 000

I. Parcurgerea etapelor de consolidare a bilanțului

a)cumularea posturilor din bilanțul societății M în proporție de 100% și a posturilor
din bilanțul societății F în proporție de 30%

Elemente Soc.M Societatea F Total

100% 30%
Terenuri 20 000 5 250 25 250
Construcții 10 000 1 500 11 500
Titluri de participare 6 000 - 6 000
Împrumuturi acordate pe termen 3 000 - 3 000
lung
Creanțe clienți 1 500 300 1 800
Disponibilități 500 450 950
Total active 41 000 7 500 48 500
Capital social 25 000 5 400 30 400
Rezerve 6 000 600 6 600
Rezultat 2 000 300 2 300
Datorii pe termen lung - 900 900
Furnizori 8 000 300 8 300
Total capitaluri propria și datorii 41 000 7 500 48 500
b)Eliminarea operațiilor reciproce:
1.Eliminarea împrumutului acordat societății F de către societatea M, conform procentajului
de interes:
Datorii pe termen lung = împrumuturi acordate pe termen lung 900 (30% x 3 000)

2.Eliminarea sumei nedecontate din operațiile de vânzare/cumpărare a mărfurilor, conform

procentajului de interes:
Furnizori = Client 240 (30% x 800)

c)Eliminarea titlurilor deținute de societatea M în F:

-calculul diferenței de achiziție:
(+)costul de achiziție al titlurilor = 6 000
(-)valoarea justă a titlurilor achiziționate = 5 400
(=) Fond comercial = 600 u.m.

3.Contabilizarea fondului comercial:

Fond comercial = Titluri de participare 600 u.m.

4.Eliminarea participațiilor deținute de M în F:

Capital social = Titluri de participare 5 400 u.m. (6 000 – 600)

21
 Rezolvare tema 6

Se prezintă următoarea structură de grup:

Societatea
Mamă

60% 40%
30%

A C
B

Procentaj de control al SM Tipul de control Metoda de consolidare

Societatea A: 60% Control Integrare globală
Societaea B5: 40% Control comun Integrare proporțională
Societatea C6 Influență semnificativă Punere în echivalență

Aplicaţie (Imobilizări)
La sfârșitul exercițiului N, societatea B a vândut societății-mamă un utilaj la
prețul de vânzare de 10 000 u.m. Valoarea utilajului la societatea B a fost de 20 000 u.m., iar amortizarea
cumulată a acestuia până la momentul vânzării a fost de 12 000 u.m.
Cota de impozit pe profit este de 16%.
Să se efectueze înregistrările contabile la nivelul bilanțului și al contului de profit și
pierdere. De asemenea, să se calculeze și să se înregistreze impozitele amânate.

Notă: Țineți cont că: Din vânzarea utilajului, societatea B a obținut un profit de 2 000 u.m. (preț de
vânzare – valoare neamortizată). Pentru că este vorba de un profit intern, acesta se va elimina, însă
proporțional cu procentajul societății-mamă în societatea B (40%).

Rezolvare:
a) înregistrarea la nivelul bilanțului
121 ”Profit și pierdere”B = 2131 ”Echipamente 800
tehnologice”
b) înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere:

7583 ”Venituri din cedarea = %(10 000 x 40%) 4 000

activelor și alte op.de capital”

6583 ”Chelt.privind cedarea 3 200

activelor și alte op.de
capital”
121 ”REzultat” B 800

5 Presupunem că societatea B este controlată de SM împreună cu un alt asociat care deține, la rândul său, 40% din
capitalul societății B
6 Societatea C este controlată de un alt asociat

22
 Deoarece valoarea utilajului s-a diminuat, la nivelul situațiilor financiare consolidate trebuie
să se înregistreze o creanță de impozit amânat de 128 u.m. (800 x 16%).
Înregistrarea impozitului amânat:
a) înregistrarea la nivelul bilanțului:
4412 ”Impozit pe profit amânat” = 121 ”Profit sau pierdere”B 128

b) înregistrarea la nivelul contului de profit și pierdere

121 ”Rezultat”B = 792 ”Venituri din impozitul pe 128
profit amânat”

23
 Suport de curs nr. 8

IFRS 3 “Combinări de întreprinderi”

Business Combinations

Acest standard, a intrat în vigoare în luna martie, 2004, înlocuind vechiul standard IAS 22, cu
aceeași denumire și unele interpretări, după cum urmează:
➢ SIC 9 Grupări de întreprinderi- clasificarea în achiziții și uniuni de interese;
➢ SIC 22 Grupări de întreprinderi – Ajustări ulterioare ale valorii juste și fondului comercial
inițial de raportare;
➢ SIC 28 Grupări de întreprinderi – data schimbului și valoarea justă a instrumentelor de
capital.
Obiectivul acestui standard este obținerea unei calități superioare și unificarea, pe plan
internațional, a contabilității grupurilor de întreprinderi, urmărindu-se în acest sens:
✓ analiza metodei contabile folosite pentru grupările de întreprinderi;
✓ analiza evaluării inițiale a activelor identificabile achiziționate, a datoriilor și
datoriilor contingente (eventuale), preluate într-o grupare de întreprinderi;
✓ analiza recunoașterii datoriilor în vederea terminării sau reducerii activității societății
achiziționate;
✓ analiza prelucrării contabile folosite în cazurile în care proporția deținută de
cumpărător în valoare justă a activelor nete identificabile obținute depășește costul
aferent grupării de întreprinderi; și
✓ analiza contabilizării fondului comercial și a activelor necorporale achiziționate, în
urma unei grupări de întreprinderi.

Definiție:O combinare de întreprinderi reprezintă o tranzacție sau un alt eveniment prin care un
dobânditor obține controlul uneia sau mai multor întreprinderi
În general, o combinare de întreprinderi se realizează prin dobândirea de acţiuni ale unei alte
entităţi sau prin achiziţia de active nete (active şi datorii).
Achiziţia acţiunilor conduce la apariţia unui grup de societăţi, iar ulterior cumpărătorul trebuie să
întocmească situaţiile financiare consolidate.
Nu intră în sfera de aplicare a standardului IFRS 3:
-constituirea unei entităţi sub control comun;
-achiziţia unui grup de active care nu constituie o afacere;
-o grupare de entităţi aflate sub control comun.
Standardul prevede modalitatea de raportare financiară de către o entitate care desfăşoară o
combinare de întreprinderi.
Exemple de combinări de întreprinderi: cumpărarea de către o societate a capitalurilor proprii
ale altei societăţi; cumpărarea tuturor activelor nete ale altei societăţi; asumarea datoriilor altei societăţi
sau cumpărarea unei părţi din activele nete ale unei societăţi care impreună formează una sau mai multe
întreprinderi cu scop lucrativ.
Prezentarea informaţiilor trebuie să le permită utilizatorilor de situaţii financiare să evalueze
natura şi efectul financiar al combinărilor de întreprinderi care au avut loc în cursul perioadei, al
combinărilor care au avut loc după data bilanţului dar înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate în
vederea depunerii, precum şi combinările care au avut loc în perioadele anterioare. De asemenea,
prezentarea informaţiilor permit utilizatorilor să evalueze modificările survenite pe parcursul perioadei în
valoarea contabilă a fondului comercial.

24
 IFRS-ul nu se aplică între întreprinderi cu scop lucrativ separate sau grupate pentru a forma o
entitate raportoare doar în baza unui contract, fără obţinerea unui interes în dreptul de proprietate.
Modalităţile de decontare pot fi: fie emiterea de instrumente de capitaluri proprii, fie transferul de
numerar, de echivalente de numerar sau alte active sau o combinaţie a acestora.
Modalitatea de contabilizare pentru toate grupurile de întreprinderi este metoda achiziției.
Această metodă presupune ca activele şi datoriile întreprinderii achiziţionate să fie evaluate la
valoarea justă.
Însă, este necesară distincţia între o combinare de întreprinderi şi achiziţia unui grup de active care
nu constituie o combinare de întreprinderi.
Elementele individuale ale unui grup de active se contabilizează la costul lor, nu la valoarea justă,
aşa cum se procedează în cadrul combinării de întreprinderi. Costul total al unui grup de active este alocat
elementelor individuale pe baza valorii juste ale acestora de la data achiziţionării. O asemenea tranzacţie
sau eveniment nu trebuie să conducă la recunoaşterea unui fond comercial7.

Aplicația 1
Societatea X cumpără un teren şi o clădire la costul total de 400 000 u.m.. În vederea determinării
costului fiecărui activ din cadrul grupului, se determină valorile juste ale fiecărui element: teren 350 000
u.m. şi clădire 75 000 u.m.
În funcţie de valoarea justă, costul total al grupului de active este alocat fiecărui element individual astfel:
- Teren: 400 000 x 350 000/425 000 = 329 412 um.
(350 000 + 75 000)
- Construcţie: 400 000 x 75 000/425 000 = 70 588 u.m.

Contabilizarea unei grupări de întreprinderi se face după metoda achiziţiei:

✓ se identifică dobânditorul – care va trebui să evalueze costul unei combinări8 la data achiziţiei,
indiferent de valoarea intereselor minoritare. De asemenea, este partea care exercită controlul;
✓ se stabileşte data achiziţiei (adică data dobândirii efective a controlului);
✓ se asigură recunoaşterea şi evaluarea activelor/datoriilor identificabile dobândite, precum şi a
intereselor care nu controlează;
✓ se stabileşte fondul comercial, pozitiv/negativ

Identificarea cumpărătorului (dobânditorului) şi a datei achiziţiei

Cumpărătorul este acela care obţine controlul asupra altor entităţi sau entităţilor care se
grupează. Întotdeauna cumpărătorul este una dintre entităţile care participă la grupare şi nu eventuala
entitate care rezultă în urma combinării.
La stabilirea cumpărătorului, trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:
a) în cazul combinării efectuată prin transferul de active sau prin asumarea de datorii,
cumpărătorul este, de regulă, entitatea care a transferat activele sau şi-a asumat datoriile;

7 Fondul comercial este diferenţa dintre: costul combinării de întreprinderi + interesele care nu
controlează, pe de o parte; şi valoarea justă la data achiziţiei, a activului net al entităţii preluate
8 Costul combinării de întreprinderi (costul dobândirii controlului) se stabileşte la nivelul valorii juste a

contraprestaţiei transferate în cadrul combinării de întreprinderi: numerar, alte active, titluri în alte
întreprinderi, contraprestaţia contingentă, instrumente de capitaluri proprii, prealuarea de datorii.

25
 b) dacă combinarea s-a efectuat prin schimb de instrumente de capital, de regulă, cumpărătorul
este societatea care emite propriile instrumente de capital;
c) dintre entităţile care participă la grupare, cumpărătorul este, de regulă, entitatea cu valoarea
cea mai mare.
În unele situaţii, e greu să se identifice un cumpărător.
De exemplu, în cazul unei combinări realizată pe baza unui acord contractual sau în cazul unei
combinări care conduce la apariţia unei noi entităţi, este nevoie de raţionamentul profesional pentru
identificarea cumpărătorului.
Atunci când combinarea se efectuează prin emiterea de titluri, entitatea care emite titlurile este,
de obicei, cumpărătorul.
O combinare de întreprinderi presupune existenţa de active aflate sub controlul unei anumite
entităţi. În consecinţă, data unei combinări de întreprinderi este data la care cumpărătorul obţine
controlul asupra activelor sau activelor nete ale entităţii achiziţionate.
Utilizarea controlului drept criteriu presupune ca, la determinarea datei de achiziţie, să se ţină
cont de substanţa şi nu de forma tranzacţiei. De regulă, data achiziţiei este data la care cumpărătorul
transferă contrapartida, achiziţioneză activele şi îşi asumă datoriile afacerii cumpărate. Dar cumpărătorul
poate să obţină controlul anterior sau ulterior acestei date.
De exemplu, activele achiziţionate pot fi livrate în etape sau plata pentru aceste active să fie
efectuată la o data ulterioară livrării.
Identificarea datei de achiziţie este importantă deoarece la această data trebuie să se evalueze
activele identificabile achiziţionate şi datoriile asumate de către cumpărător, contrapartida transferată de
acesta, interesele care nu controlează şi eventualul interes deţinut anterior achiziţiei.

Recunoaşterea şi evaluarea activelor identificabile achiziţionate, a datoriilor asumate şi a

intereselor care nu controlează

Standardul IFRS 3 specifică, în mod clar, criteriile de recunoaștere distinctă a activelor necorporale
ale societății achiziționate.
La data achiziţiei, cumpărătorul trebuie să recunoască, separat de fondul comercial pozitiv,
activele identificabile achiziţionate, datoriile asumate şi interesele care nu controlează în entitatea
achiziţionată.
Activele identificabile şi datoriile asumate trebuie evaluate la valoarea justă, iar pentru ca acestea
să fie recunoscute, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
1. să se încadreze în definiţiile şi să îndeplinească criteriile de recunoaştere menţionate în Cadrul
Contabil Conceptual de Raportare Financiară;
2. Să facă parte din entitatea achiziţionată şi să nu fie rezultatul unei tranzacţii anterioare.
Este posibil ca, anterior începerii negocierilor, între cumpărător şi entitatea achiziţionată să fi
existat tranzacţii, care se decontează în contextul grupării.
De exemplu, cumpărătorul poate să accepte ca prin contrapartida transferată să se stingă şi o datorie
pe care acesta o are faţă de entitatea achiziţionată înainte de combinare. În această situaţie, trebuie să se
aplice principiul substance over form (prevalenţa economicului în faţa juridicului) şi decontarea datoriei
să se separe de combinare.
Aplicarea celor două condiţii de recunoaştere presupune ca la cumpărător să se contabilizeze
active şi datorii care nu au fost evidenţiate anterior în situaţiile financiare ale entităţii achiziţionate.
De exemplu, în momentul achiziţiei, dacă îndeplinesc criteriile de recunoaştere prevăzute de IAS
38 “Imobilizări necorporale”, vor fi recunoscute imobilizări necorporale identificabile de natura

26
mărcilor şi brevetelor, imobilizări dezvoltate intern de entitatea achiziţionată, care nu au fost recunoscute
în situaţiile financiare ale acesteia.
IFRS 3 menţionează mai multe excepţii de la principiile de recunoaştere şi evaluare.
O excepţie de la criteriile de recunoaştere o reprezintă datoriile contingente9
Conform IAS 37 datoriile contingente nu sunt recunoscute, dar dacă valoarea acestora este
semnificativă, trebuie să fie prezentate informaţii în Notele explicative.
Insă, IFRS 3 precizează că datoriile contingente din a doua categorie (obligaţiile prezente) sunt
recunoscute ca datorii de către cumpărător şi evaluate la valoarea justă, chiar dacă nu este probabilă
ieşirea de resurse pentru stingerea acestora.
Dacă la data achiziţiei, nu este posibilă determinarea valorii juste, a activelor achiziţionate şi a
datoriilor asumate de către cumpărător, acesta foloseşte valori provizorii. Acestea se pot ajusta
retroactiv în perioada de evaluare, care nu poate depăşi un an de la data achiziţiei. Eventualele ajustări
ulterioare ale valorilor activelor şi ale datoriilor identificabile dobîndite în urma combinărilor de
întreprinderi se fac pe seama fondului comercial. După terminarea perioadei de evaluare, ajustările
se tratează drept corecţii de erori, în conformitate cu IAS 8.
Standardul precizează că interesele care nu controlează trebuie să fie evaluate la valoarea justă,
fie proportional cu partea ce le revine minoritarilor din activul net identificabil al societăţii
achiziţionate.
Alegerea modalităţii de evaluare a intereselor care nu controlează este operaţională pentru
fiecare combinare de întreprinderi şi nu este o regulă care trebuie aplicată sistematic.

Evaluarea contrapartidei transferate de cumpărător

Contrapartida transferată de cumpărător în schimbul obţinerii controlului trebuie să fie evaluată la
valoarea justă.
Atunci când contrapartida transferată se prezintă sub forma lichidităţilor/echivalentelor de
lichidităţi, valoarea justă este uşor de determinat. Dar, atunci când plata se efectuează la o data ulterioară
datei achiziţiei, valoarea justă a contrapartidei este reprezentată de valoarea actualizată a plăţilor
efectuate.
De asemenea contrapartida transferată poate îmbrăca forma de active nemontare (terenuri,
construcţii, utilaje, etc). Dacă acestea sunt tranzacţionate pe o piaţă activă, valoarea justă poate fi
determinată prin referinţă la această piaţă. Dacă nu sunt tranzacţionate pe o piaţă activă, estimarea
valorii juste se realizează prin apelarea la evaluatori. Atunci când valoarea contabilă a activelor nemonetare
este diferită de valoarea justă, cumpărătorul trebuie să recunoască un câştig sau o pierdere în
profitul/pierderea exerciţiului.

Aplicația 2

9 Standardul IAS 37 defineşte astfel, o datorie contingentă: a) o obligaţie posibilă, apărută ca urmare a
unor evenimente trecute, a cărei existenţă va fi confirmată doar la apariţia sau neapariţia unuia/mai multor
evenimente viitoare incerte, care nu sunt în totalitate sub controlul entităţii; sau
b) o obligaţie prezentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este recunoscută
deoarece: nu este probabilă ieşirea de resurse care să încorporeze beneficii economice pentru stingerea
obligaţiilor; sau valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată credibil.

27
Pe data de 1.01.N, societatea X achiziţionează 70% din acţiunile societăţii Z de la acţionarii
acesteia. Societatea X efectuează următoarele plăţi:
1.01.N = 10 000 u.m.
31.12.N = 5 000 u.m.
31.12.N+1 = 5 000 u.m.
Rata marginală de îndatorare a societăţii X este de 10 %
Valoarea justă a contrapartidei transferată sub formă de lichidităţi este:
10 000 5 000/(1 + 0,1) + 5 000/(1 + 0,1)² = 18 677 u.m.

Achiziţia participaţiei şi contrapartida transferată se contabilizează la societatea X, astfel:

1.01.N: achiziţia acţiunilor societăţii Z:
261 Acțiuni deținute la = % 18 677
entitățile afiliate
5121 Ct.la bănci în lei 10 000
4xx Datorii 8 677

31.12.N: Plata datoriei:

% = 5121 5 000
4XX 4 132
666 Ch.cu dobânzile* 868

Cheltuielile privind dobânzile = 8 677 x 10% = 868

31.12 N+1: Plata datoriei

% = 5121 5 000
4XX 4 545
666 455

Cheltuieli privind dobânzile=(8 677 – 4 132) x 10% = 455

Comentariu:
În exemplul prezentat, este vorba de o combinare de întreprinderi prin achiziţie de acţiuni.
Societatea X, care obţine controlul asupra entităţii Z, contabilizează initial participaţia dobândită
la valoarea justă a contrapartidei, însă aceasta va trebui să întocmească ulterior situaţii financiare
consolidate, în care activele şi datoriile identificabile ale societăţii Z, de la data achiziţiei, vor fi
evaluate la valoarea justă.

28
 Aplicația 3
Pe data de 1.01.N, societatea X a participat la majorarea capitalului societăţii Z. aportul
societăţii X constă într-un utilaj a cărei valoare justă este de 2 000 u.m. Costul acestuia este de
3 000 u.m. iar amortizarea cumulată de 1 300 u.m Acţiunile dobândite de societatea X reprezintă
70% din capitalul societăţii Z.
Participaţia dobândită de societatea X se contabilizează astfel:
3 300 % = % 3 300
2 000 261Acțiuni la entitățile 2131 Utilaje 3 000
afiliate
1 300 2813 Amortizarea 7583 Venituri din vânzarea 300
utilajelor activelor și alte op.de capital

Comentariu:
Câştigul din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital s-a determinat ca diferenţă între
valoarea justă a utilajului (2 000 u.m.) şi valoarea contabilă (1 700 u.m.). Am optat pentru
înregistrarea câştigului, aşa cum procedează IFRS 3 şi nu am înregistrat distinct un venit şi o
cheltuială aşa cum precizează reglementările contabile româneşti. De asemenea, am utilizat un cont
de venituri în lipsa unui cont corespunzător de câştiguri.

De reținut!
Contrapartida transferată poate îmbrăca forma de active nemontare (terenuri, construcţii, utilaje,
etc). Dacă acestea sunt tranzacţionate pe o piaţă activă, valoarea justă poate fi determinată prin
referinţă la această piaţă. Dacă nu sunt tranzacţionate pe o piaţă activă, estimarea valorii juste
se realizează prin apelarea la evaluatori. Atunci când valoarea contabilă a activelor nemonetare
este diferită de valoarea justă, cumpărătorul trebuie să recunoască un câştig sau o pierdere în
profitul/pierderea exerciţiului.

Costurile directe generate de combinare

Pe lângă contrapartida transferată, cumpărătorul mai efectuează şi costuri atribuibile direct
combinării, care pot fi sub forma: onorariilor plătite consilierilor juridici, evaluatorilor şi altor
consultanţi implicaţi în tranzacţie, cheltuielile unui department intern care se ocupă cu achiziţiile,
etc. Aceste costuri se contabilizează sub formă de cheltuială în perioada care le-a generat.

Recunoaşterea şi evaluarea fondului comercial

La data achiziției unei firme care funcționează deja, este foarte probabil ca între costul de
achiziție al titlurilor și partea din activul net al filialei care îi revine societății mama (conform
procentajului său de interes) să apară o diferență – acest standard, o recunoaște ca fond comercial.
Formula de calcul, oferită de OMFP 1802/2014, este următoarea:

Fond comercial = Costul titlurilor - [Procentajul de interes al societății mama x

Activul net al filialei, în valori juste, la data achiziției]

29
 IFRS-ul cuprinde prevederi referitoare la fondul comercial achiziţionat într-o combinare
de întreprinderi:
-recunoaştere: fondul comercial trebuie recunoscut de către dobânditor ca activ, începând
cu data achiziţiei;
-evaluare: trebuie evaluat initial ca surplus al costului combinării de întreprinderi peste
interesul dobânditorului în valoarea justă netă a activelor, datoriilor identificabile ale societăţii
achiziţionate;
-este interzisă amortizarea fondului comercial achiziţionat într-o combinare de
întreprinderi.
-fondul comercial este testat anual în vederea deprecierii acestuia.

De asemenea,în cazul în care, interesul dobânditorului în valoarea justă netă a elementelor

recunoscute depăşeşte costul combinării, dobânditorul va trebui să procedeze din nou la: identificarea şi
evaluarea activelor, datoriilor identificabile ale societăţii achiziţionate şi la evaluarea costului
combinării de întreprinderi.
Orice diferenţă rămasă trebuie recunoscută imediat de către dobânditor ca profit/pierdere nu drept
“fond comercial negativ”.

Fondul comercial pozitiv

La data achiziţiei, cumpărătorul trebuie să contabilizeze fondul comercial pozitiv. Acesta se

evaluează ca excedent al lui (a) faţă de (b), unde:
a)este suma dintre: contrapartida transferată evaluată la valoarea justă, valoarea intereselor care nu
controlează şi valoarea justă a participaţiei deţinută anterior achiziţiei;
b)valoarea justă netă a activelor identificabile achiziţionate şi a datoriilor asumate (active nete
evaluate la valoarea justă)
Fondul comercial pozitiv10 reprezintă beneficii economice viitoare, generate de active achiziţionate
în contextul unei combinări, dar care nu au fost identificate individual şi recunoscute separat.
Acesta se contabilizează sub forma unei imobilizări necorporale, care ulterior recunoaşterii sale
nu se amortizează, dar, anual, este supus testului de depreciere. De asemenea, fondul comercial pozitiv
nu se reevaluează, deoarece IAS 38 nu permite recunoaşterea fondului comercial generat intern.

Aplicația 4

10
Dacă fondul comercial este pozitiv → atunci el reprezintă suma plătită în plus de cumpărător față de cât
valorează activele nete în valori juste ale filialei preluate.
Aceste sume plătite în plus pot reprezenta anticiparea unor câștiguri viitoare importante din
activitatea viitoare a filialei.

30
 Societatea X achiziţionează 80% din acţiunile societăţii Z, în vederea preluării controlului asupra
acesteia. Suma pentru care au fost achiziţionate acţiunile este de 9 000 u.m., în timp ce valoarea
justă a activelor nete ale societăţii Z, în momentul achiziţiei acţiunilor este de 10 000 u.m.
Acţiunile societăţii Z sunt cotate la bursă, valoarea busieră a acţiunilor deţinute de interesele care
nu controlează fiind de 2 200 u.m.

În bilanţul de achiziţie, interesele care nu controlează pot fi evaluate la valoarea justă (2 200 u.m.),
fie la partea ce le revine acestora din activele nete ale societăţi Z evaluate la valoarea justă ( 2 000
= 10 000 x 20%).
În funcţie de opţiune, valorile recunoscute pentru fondul comercial pozitiv sunt următoarele:
Interese care nu controlează Interese care nu controleză
(evaluate la valoarea justă) (evaluate proporţional cu
partea ce le revine acestora
din activele nete ale
societăţii Z, evaluate la
valoarea justă)
Contrapartida transferată 9 000 9 000
+Interese care nu controlează 2 000 2 000
-Active nete evaluate la (10 000) (10 000)
valoarea justă
= Fond comercial pozitiv (1)1 200 (2)1 000
(1) Fond comercial pozitiv total
(2) Fond comercial pozitiv achiziţionat
Deoarece interesele care nu controlează sunt luate în calcul la determinarea fondului
comercial pozitiv, este evident că valoarea acestuia la data achiziţiei este influenţată de modalitatea de
evaluare a acestora. Astfel, evaluarea intereselor care nu controlează la valoarea justă permite
recunoaşterea întregului fond comercial al entităţii achiziţionate (fondul comercial total – full
goodwill), în timp ce evaluarea acestora în funcţie de partea ce le revine din activele nete conduce doar la
recunoaşterea fondului comercial achiziţionat (purchased goodwill).

Notă: Precizăm că fondul comercial pozitiv şi interesele care nu controlează se

recunosc în bilanţul consolidat, rezultat în urma consolidării societăţii Z de către societatea X,
bilanţ care se va întocmi la o data ulterioară datei de achiziţie.

Fondul comercial negativ

Dacă costul de achiziție al unei filiale este mai mic decât partea corespunzătoare din activul net în
valori juste al acesteia la data achiziției, atunci apare fondul comercial negativ: dobânditorul pare să fi făcut
o afacere bună – a plătit mai puțin decât valorează activele nete ale firmei preluate. Justificarea costului mai
mic decât activul net corespunzător poate fi dată și de estimarea unor pierderi viitoare pe care le va suporta
filiala sau a unor costuri suplimentare pe care le va genera deținerea și activitatea acesteia. De fapt, la
apariția fondului comercial negativş, entitatea care a dobândit controlul trebuie să se asigure că nu au fost
supraevaluate activele identificabile achiziționate și nu au fost omise sau subevaluate datoriile – se verifică
evaluările activelor și datoriilor identificabile ale filialei.
În măsura în care fondul comercial negativ se raportează la pierderi și cheltuieli viitoare așteptate,
ce sunt identificate în planul pentru achiziție al achizitorului și pot fi măsurate credibil, acea parte a fondului
comercial negativ trebuie recunoscută ca venit în contul de profit și pierdere, atunci când sunt
recunoscute aceste pierderi și cheltuieli viitoare.

31
 Studiu de caz - Combinări prin achiziţie de titluri
Pe data de 1.01.N societatea S achiziţionează pentru 200 000 u.m., 75% din acţiunile societăţii B.
La această data, bilanţul societăţii B, se prezintă astfel:
Elemente Sume
ACTIV
Active necurente
Terenuri 100 000
Construcţii 50 000
Amortizarea construcţiilor (30 000)
Utilaje 50 000
Amortizarea utilajelor (30 000)
Total active necurente 140 000
Active curente 68 000
TOTAL ACTIV
CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
Capitaluri proprii
Capital 100 000
Rezerve 50 000
Rezultat reportat 10 000
Total capitaluri proprii 160 000

Datorii necurente 20 000

Datorii curente 28 000
TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI 208 000
DATORII
La această data, activele societăţii B au următoarele valori juste:
Terenuri = 140 000 u.m.
Construcţii = 30 000u.m.
Utilaje = 30 000 u.m.
Pentru celelalte active şi datorii, valoarea contabilă este egală cu valoarea justă.
Cota de impozitare este de 16%.

Rezolvare
a)Contabilizarea titlurilor B achiziţionate de la societatea S:
261 Acțiuni deținute la = 5121 Ct.la bănci în lei 200 000
entitățile afiliate

b)În contabilitatea societăţii S nu se mai efectuează nicio înregistrare, însă ulterior datei de
achiziţie, societatea S va întocmi situaţii financiare consolidate.
În bilanţul consolidat al societăţii S, activele şi datoriile identificabile ale societăţii B de la data achiziţiei
se evaluează la valoarea justă de la această data. De asemenea, în bilanţul consolidat se mai prezintă şi
fondul comercial şi interesele care nu controlează.
c)Determinarea fondului comercial la data achiziţiei
c1)Determinarea activelor nete evaluate la valoarea justă şi a intereselor care nu controlează:
Capital 100 000
Rezerve 50 000
Rezultat reportat 10 000

32
 1.Total capitaluri proprii 160 000
2.Diferenţa dintre valoarea justă şi valoarea contabilă: 60 000
Terenuri =140 000 – 100 000 = 40 000
Construcţii = 30 000 – 20 000 = 10 000
Utilaje = 30 000 – 20 000 = 10000
3.Impozite amânate aferente diferenţelor dintre valoarea 9 600
justă şi valoarea contabilă (60 000 x 16%)
4.Active nete evaluate la valoarea justă (1+2+3) 210 400
5.Interese care nu controlează 52 600
(210 400 x 25%)

C2)Stabilirea fondului comercial

Contrapartida transferată (costul de achiziţie al titlurilor) 200 000
+Interese care nu controlează 52 600
-Active nete evaluate la valoarea justă 210 400
= Fondul comercial pozitiv* 42 200

Notă:Se evidenţiază numai fondul comercial achiziţionat, respectiv partea ce revine societăţii S din fondul
comercial al societăţii B

33
 Seminar 8

IFRS 3 & fuziune prin absorbtie

Din punct de vedere juridic, fuziunea prin absorbție are următoarele consecințe:
✓ dizolvarea fără lichidare a societății/societăților absorbite;
✓ transmiterea către societatea absorbantă a activelor și datoriilor societății/societăților absorbite, în
starea în care acestea se află în momentul realizării reorganizării;
✓ dobândirea calității de asociați/acționari ai societății absorbante de către asociații/acționarii
societății/societăților absorbite; de fapt, asociații/acționarii societății/societăților absorbite, care își
încetează existența în urma fuziunii, primesc acțiuni/părți sociale ale societății absorbante și
eventual o sumă de bani, care nu poate depăși 10% din valoarea nominală a acțiunilor sau părților
sociale care li se atribuie (art. 238 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările
și completările ulterioare).
Contabilizarea fuziunii prin absorbție se face conform OMFP nr.897/2015 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare,
dizolvare și lichidare a societăților comerciale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.711
din 22.09.2015
Prin intermediul acestuia, au fost asimilate în reglementările contabile din țara noastră Standardele
Internaționale de Raportare Financiară, așa cum sunt acestea adoptate la nivelul Uniunii Europene. Astfel,
societățile care aplică acest ordin, la contabilizarea reorganizării sub formă de fuziune prin absorbție,
trebuie să aplice în principal, prevederile IFRS 3 Combinări de întreprinderi
O combinare de întreprinderi reprezintă o tranzacție sau un alt eveniment prin care un dobânditor
obține controlul uneia sau mai multor întreprinderi (Anexa A – Termeni definiți din IFRS). Fuziunea prin
absorbție se include în categoria combinărilor de întreprinderi la care face referire IFRS 3, deoarece, din
punct de vedere economic, absorbantul (dobânditorul) obține controlul asupra afacerii/afacerilor
societății absorbite.
La reflectarea în contabilitate a fuziunii prin absorbție este necesar ca la societatea absorbantă
să se aibă în vedere următoarele aspecte:
✓ recunoașterea și evaluarea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate preluate de la
societatea absorbită;
✓ evaluarea contraprestației transferate (instrumentelor de capital propriu emise);
✓ contabilizarea costurilor directe generate de fuziune;
✓ contabilizarea și evaluarea fondului comercial pozitiv sau a câștigului rezultat în urma unei
fuziuni prin absorbție avantajoase (fondului comercial negativ).

Recunoașterea și evaluarea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate

preluate de la societatea absorbită
Începând cu data fuziunii, absorbantul trebuie să recunoască, separat de fondul comercial, activele
identificabile dobândite și datoriile asumate preluate de la societatea absorbită. Pentru a fi recunoscute,
acestea trebuie să corespundă definiției activelor și datoriilor din Cadrul general conceptual de raportare
financiară, potrivit căruia un activ sau o datorie este recunoscut(ă) atunci când:

• este probabil ca un beneficiu economic asociat acestuia (acesteia) să intre sau să iasă din entitate;
• costul sau valoarea acestuia (acesteia) poate să fie evaluat(ă) cu credibilitate.

34
 În contextul fuziunii, este posibil ca la absorbant să se recunoască active și datorii care nu au fost
recunoscute la societatea absorbită. De exemplu, dacă se îndeplinesc criteriile de recunoaștere prevăzute de
IAS 38 Imobilizări necorporale, la absorbant se recunosc imobilizări necorporale identificabile de natura
mărcilor și brevetelor sau alte imobilizări dezvoltate intern de societatea absorbită și care nu au fost
recunoscute în situațiile financiare ale acesteia. De asemenea, este posibil ca unele active care au fost
recunoscute la societatea absorbită să nu mai îndeplinească criteriile de recunoaștere la societatea
absorbantă. Cazul cel mai des întâlnit este cel al cheltuielilor de constituire, care pot să fie recunoscute ca
active de către societățile care nu aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară, dar care
conform Cadrului general conceptual și IAS 38 nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere ca active.
IFRS 3 precizează că pentru contabilizarea unei combinări de întreprinderi, deci și a fuziunii prin absorbție,
la societatea absorbantă trebuie să se utilizeze metoda achiziției.
Această metodă presupune ca la absorbant activele și datoriile identificabile ale societății absorbite să se
evalueze la valoarea justă. Drept consecință, în contextul fuziunii, trebuie să se efectueze atât o evaluare
globală a societății absorbite, cât și o evaluare individuală a activelor și datoriilor identificabile ale acesteia
la valori juste.

Evaluarea contraprestației transferate de absorbant

Contraprestația transferată de absorbant, de regulă, în totalitate, îmbracă forma de instrumente de
capitaluri proprii (acțiuni). Însă aceasta poate fi și o plată în numerar de maximum 10% din valoarea
nominală a instrumentelor de capital emise de absorbant. Instrumentele de capital propriu (acțiuni) emise
de absorbant în contextul fuziunii trebuie să fie evaluate la valoarea justă. Deoarece societățile care aplică
Reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară sunt cotate la
bursă, valoarea justă a instrumentelor de capital propriu emise este reprezentată de cursul bursier.
Eventualele cheltuieli pe care societatea absorbantă le efectuează cu emiterea propriilor instrumente de
capital propriu se contabilizează sub forma reducerilor (deducerilor) de capital (tratament contabil
prevăzut de IAS 39 Instrumente financiare)

Studiu de caz 1
La data de 01.01.N, X (societate absorbantă) fuzionează cu Y (societate absorbită, care aplică OMFP nr.
1.802/2014).

1. La data fuziunii, activele identificabile dobândite și datoriile asumate ale societății Y au următoarele
valori contabile și juste:

Valoare
Valoare justă
contabilă
(lei)
(lei)
Construcții 35.000
Utilaje 30.000 21.000
Stocuri 22.000 19.000
Clienți 18.000 20.000
Furnizori 20.000 (20.000)
Credite bancare pe termen scurt (20.000) (10.000)
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă construcțiilor (*) (10.000) (800)
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă stocurilor (**) (160)
Creanță de impozit pe profit amânat aferentă creanțelor față de clienți 160
(***)

35
 Valoarea netă de la data fuziunii a activelor identificabile dobândite 60.000 64.200
și a datoriilor asumate preluate de la societatea Y
2. Presupunem că atât X, cât și Y sunt plătitoare de impozit pe profit. De asemenea, considerăm că la
societatea Y valorile fiscale ale activelor și datoriilor au fost egale cu valorile contabile.
La societatea X, activele identificabile dobândite și datoriile asumate preluate de la societatea Y trebuie să
se evalueze la valoarea justă.
Din punct de vedere fiscal, la absorbant, valorile fiscale ale activelor dobândite sunt egale cu valorile fiscale
pe care acestea le-au avut la absorbit. În consecință, conform IAS 12 Impozitul pe profit, la absorbant,
pentru diferențele dintre valorile juste și valorile fiscale ale activelor se recunoaște un impozit pe profit
amânat, care în exemplul prezentat îmbracă forma de:

(*) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă construcțiilor: 800 lei ((35.000 lei – 30.000 lei) x 16%);
(**) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă stocurilor: 160 lei ((19.000 lei – 18.000 lei) x 16%);
(***) Creanță de impozit pe profit amânat aferentă utilajelor: 160 lei ((22.000 lei – 21.000 lei) x 16%).
3. Contraprestația transferată de societatea X este reprezentată de:
41.000 de acțiuni proprii emise, valoarea nominală a unei acțiuni fiind de un leu, iar cursul bursier, de 1,5
lei/acțiune;
lichidități (numerar): 2.700 lei.
4. Pentru emiterea acțiunilor proprii, societatea X efectuează costuri în valoare de 1.500 lei.

5. Contabilizarea fuziunii la societatea X:

i) Înregistrarea creșterii capitalului societății X:
456 Decontări cu asociații = % 61 500
1012* 41 000
1042** 20 500

(*) Numărul de acțiuni emise x Valoarea nominală a unei acțiuni = 41 000 acțiuni x 1 leu/acțiune
(**) Valorile nete de la data fuziunii ale activelor identificabile dobândite și ale datoriilor asumate ale
societății Y evaluate la valoarea justă – Valoarea nominală a acțiunilor emise – Contraprestația transferată
sub formă de lichidități = 64 200 – 41 000 – 2 700 = 20 500 lei
ii) Preluarea activelor identificabile și a datoriilor asumate de la societatea Y:
95 160 % = % 95 160
35 000 212 401 20 000
21 000 2131 519 10 000
19 000 3XX 456 61 500
20 000 4111 4412 (datoria) 960
160 4412 Impozit pe profit 462 (contraprestația sub 2 700
amânat (creanța) formă de lichidități)

iii) Contabilizarea costurilor generate de emiterea acțiunilor proprii:

149 Pierderi din emiterea, = 5121 1 500
răscumpărarea, vânzarea,
cedarea cu titlu
gratuit/anularea
instrumentelor de capital
propriu”

iv) Plata contraprestației sub formă de lichidități:

462 = 5121 2 700

36
 Costurile directe generate de fuziune
Pe lângă contraprestația transferată, absorbantul poate să efectueze și costuri care sunt direct
atribuite fuziunii. Acestea pot îmbrăca forma onorariilor plătite consilierilor juridici, evaluatorilor și altor
consultanți implicați în tranzacție sau a cheltuielilor unui departament intern care se ocupă cu fuziunile
etc. Aceste costuri nu se includ în contraprestația transferată, ele recunoscându-se drept cheltuieli ale
perioadei în care sunt prestate serviciile.
Recunoașterea și evaluarea fondului comercial
În cazul fuziunii prin absorbție, la absorbant trebuie să se recunoască eventualul fond comercial.
Acesta se determină ca diferență între (a) și (b), unde:
(a) – valoarea justă a contraprestației transferate (valoarea justă a instrumentelor de capital
propriu emise și a eventualelor lichidități); și
(b) – valoarea netă de la data fuziunii a activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate
evaluate la valoarea justă.
Atunci când diferența dintre (a) și (b) este pozitivă, fondul comercial este unul pozitiv. Acesta reprezintă
beneficii economice viitoare generate de active dobândite de societatea absorbantă în contextul fuziunii,
dar care nu au putut fi identificate individual și recunoscute separat. Avantajele economice viitoare pe care
le generează dobândirea unei afaceri prin fuziune și implicit preluarea controlului asupra acesteia pot să
rezulte din eliminarea concurenței, ameliorarea condițiilor de producție, expansiunea în străinătate etc.
La absorbant, cu ocazia fuziunii, fondul comercial pozitiv se contabilizează sub formă de imobilizare
necorporală.

Studiu de caz 2
La data de 01.01.N, Z fuzionează cu W (societate absorbită, care aplică OMFP nr. 1.802/2014).
1. La data fuziunii, activele identificabile dobândite și datoriile asumate ale societății W au următoarele
valori contabile și juste:
Valoare
Valoare justă
contabilă
(lei)
(lei)
Construcții 33.000
Utilaje 30.000 23.000
Stocuri 22.000 19.000
Clienți 18.000 20.000
Furnizori 20.000 (20.000)
Credite bancare pe termen scurt (20.000) (10.000)
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă construcțiilor (*) (10.000) (480)
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă stocurilor (**) (160)
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă utilajelor (***) (160)
Valoarea netă de la data fuziunii a activelor identificabile dobândite 60.000 64.200
și a datoriilor asumate preluate de la societatea W
2. Presupunem că atât Z, cât și W sunt plătitoare de impozit pe profit. De asemenea, considerăm că la
societatea W valorile fiscale ale activelor și datoriilor au fost egale cu valorile contabile.

37
La societatea Z, activele identificabile dobândite și datoriile asumate preluate de la societatea W trebuie să
se recunoască (evalueze) la valoarea justă.
Din punct de vedere fiscal, la absorbant, valorile fiscale ale activelor dobândite sunt egale cu valorile fiscale
pe care acestea le-au avut la absorbit. În consecință, la absorbant, pentru diferențele dintre valorile juste și
valorile fiscale ale activelor se recunosc următoarele datorii de impozit pe profit amânat:
(*) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă construcțiilor: 480 lei ((33.000 lei – 30.000 lei) x 16%);
(**) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă stocurilor: 160 lei ((19.000 lei – 18.000 lei) x 16%);
(***) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă utilajelor: 160 lei ((23.000 lei – 22.000 lei) x 16%).
3. Contraprestația transferată de societatea Z este reprezentată de:
42.000 de acțiuni proprii emise, valoarea nominală a unei acțiuni fiind de un leu, iar cursul bursier, de 1,5
lei/acțiune;
lichidități: 4.000 lei, plătite la data de 01.01.N.
4. Costurile generate de emiterea acțiunilor sunt de 1.500 lei, iar costurile asociate cu gruparea, de 2.000
lei (onorarii plătite juriștilor pentru consiliere).

5. Contabilizarea fuziunii la societatea Z:

i) Evaluarea contraprestației transferate:
Valoarea justă a acțiunilor proprii emise = 42 000 acțiuni x 1,5 lei/acțiune = 63 000 lei
(+) Lichidități plătite la 01.01.N = 4 000 lei
(=) total contraprestație transferată 67 000 lei

ii) Determinarea fondului comercial:

Fondul comercial = Contraprestația transferată – Valoarea netă de la data fuziunii a activelor
identificabile dobândite și a datoriilor asumate evaluate la valoarea justă = 67 000 – 64 200 = 2 800
lei

iii) Emiterea acțiunilor proprii:

456 = % 63 000
1012 42 000
1042 21 000

iv) Preluarea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate de la societatea W:

97 800 % = % 97 800
33 000 212 401 20 000
23 000 2131 519 10 000
19 000 3XX 456 63 000
20 000 4111 4412 (datorii) 800
2 800 2071 Fond comercial 462 (contraprestația sub 4 000
pozitiv formă de lichidități

v) Transferul contraprestației sub formă de lichidități:

462 = 5121 4 000 lei

vi) Contabilizarea costurilor generate de emiterea acțiunilor proprii:

149 = 5121 1 500

vii) Contabilizarea costurilor asociate cu gruparea (onorariile juriștilor):

38
 622 = 5121 2 000

Uneori, pentru societatea absorbantă, fuziunea se poate realiza în condiții avantajoase. Aceasta se
întâmplă atunci când diferența dintre (a) și (b), prezentată mai sus, este negativă.
Câștigul (fondul comercial negativ) obținut în urma fuziunii poate să fie rezultatul anticipării unor pierderi
viitoare (de exemplu, cheltuieli cu restructurarea afacerii dobândite de absorbant de la societatea absorbită)
sau consecința realizării unei bune afaceri (de exemplu, dobândirea afacerii societății absorbite la o valoare
mai mică, din cauza dificultăților pasagere prin care trece aceasta). Însă el poate să fie și rezultatul unei
evaluări necorespunzătoare. Pentru a evita această situație, standardul IFRS 3 impune o reanalizare a
valorii juste:

• a activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate preluate de la societatea absorbită; și

• a valorii juste a contraprestației transferate.

Dacă și după această reanalizare rezultă un câștig (fond comercial negativ), acesta se recunoaște la
absorbant în profitul sau pierderea perioadei în care are loc fuziunea.

Studiu de caz 3
La data de 01.01.N, Alfa fuzionează cu Beta (societate absorbită, care aplică OMFP nr. 1.802/2014).
1. La această dată se cunosc următoarele informații despre activele și datoriile societății Beta:
Valoare
Valoare justă
contabilă
(lei)
(lei)
Active
Terenuri 150.000 190.000
Construcții 85.000 95.000
Utilaje 200.000 200.000
Stocuri 80.000 80.000
Clienți 22.000 22.000
Total active 537.000 587.000
Datorii
Furnizori 200.000
Credite bancare pe termen scurt 200.000 87.000
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă construcțiilor (*) 87.000 6.400
Datorie de impozit pe profit amânat aferentă stocurilor (**) 1.600
Total datorii 287.000 295.000
Valoarea netă de la data fuziunii a activelor identificabile dobândite 250.000 292.000
și a datoriilor asumate preluate de la societatea Beta
(*) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă terenurilor: 6.400 lei ((190.000 lei – 150.000 lei) x 16%);
(**) Datorie de impozit pe profit amânat aferentă construcțiilor: 1.600 lei ((95.000 lei – 85.000 lei) x
16%).

2. Contraprestația transferată de societatea Alfa este reprezentată de 250.000 de acțiuni proprii emise,
valoarea nominală a unei acțiuni fiind de un leu, iar cursul bursier, de 1,15 lei/acțiune.

39
3. Contabilizarea fuziunii la societatea Alfa:
i) Determinarea fondului comercial:
Fondul comercial = Contraprestația transferată – Valoarea netă de la data fuziunii a activelor
identificabile dobândite și a datoriilor asumate evaluate la valoarea justă = 250 000 acțiuni x 1,15
lei/acțiune – 292 000 = 287 500 – 292 000 = - 4 500 lei

Fondul comercial care trebuie să se recunoască la societatea absorbantă este unul negativ. Acesta se
contabilizează sub formă de venit și în consecință afectează profitul sau pierderea exercițiului în care are
loc fuziunea.

ii) Emiterea acțiunilor proprii:

456 = % 287 500
1012 250 000
1042 37 500

iii) Preluarea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate de la societatea Beta:

587 000 % = % 587 000

190 000 211 401 200 000
95 000 212 519 87 000
200 000 2131 456 287 500
80 000 3XX 4412 (datorii) 8000
22 000 4111 758 – fondul comercial 4 500
negativ

Aplicaţia 1 fond comercial

Presupunem că achiziţia a 90% dintr-o firmă se face la un cost de 1 450 000 u.m. La data achiziţiei, activul
net al filialei (capitalurile sale proprii) este de 620 000 u.m., iar la evaluarea efectuată cu ocazia preluării s-
au constatat diferenţe între valorile juste şi valorile contabile ale unor active şi datorii identificabile,
conform următorului tabel:
Diferenţe de evaluare la preluarea unei filiale
Elementul identificabil Valoare justă Valoare netă Diferenţa
contabilă
Teren 500 000 410 000 90 000
Clădire 2 000 000 1 550 000 450 000
Marcă comercială 400 000 0 400 000
Stocuri 350 000 380 0 -30 000
Creanţe 631 000 650 0 -19000
Provizioane 150 000 0 150 000
Ţinând cont de natura fiecărei structuri identificabile pentru care apar diferenţe (doar provizioanele fac
parte din categoria elementelor de pasiv), calculăm diferenţa netă: 90 000 + 450 000 + 400 000 – 30 000 –
19 000 – 150 000 = 741 000 u.m.
După aceste calcule, activul net al filialei în valori juste ajunge la 620 000 + 741 000 = 1 361 000 u.m.
Fondul comercial = 1 450 000 – 90% x (620 000 + 741 000) = 1 450 000 – 1 224 900 = 225 100 u.m.
Pentru completarea calculelor, prezentăm şi interesele minoritare la data achiziţiei:
10% x (620 000 + 741 000) = 10% x 1 361 000 = 136 100 u.m.

40
La consolidările ulterioare, diferenţa totală din evaluare de 741 000 u.m. se va adăuga la activul net al
filialei, pentru calculul intereselor minoritare aferente.

De reținut! În principiu, fondul comercial se calculează o singură dată, cu ocazia achiziţiei

(conform reglementărilor româneşti), fondul comercial pozitiv se amortizează, iar durata de amortizare se
stabileşte de la data achiziţiei acţiunilor sau, în cazul în care achiziţia are loc în două/mai multe etape, la
data la care entitatea a devenit o filială.
Dacă, dimpotrivă, costul de achiziţie al unei filiale este mai mic decât partea corespunzătoare
din activul net în valori juste a acesteia la data achiziţiei, atunci apare fondul comercial negativ:
dobânditorul poate a fi făcut o afacere bună, plătind mai puţin decât valorează activele nete ale firmei
preluate. Justificarea costului mai mic decât activul net corespunzător poate fi dată şi de estimarea unor
pierderi viitoare pe care le va suporta filiala sau a unor costuri suplimentare pe care le va genera deţinerea
şi activitatea acesteia.
De fapt, la apariţia fondului comercial negativ, entitatea care a dobândit controlul trebuie să se asigure că
nu au fost supraevaluate activele identificabile achiziţionate şi nu au fost omise sau subevaluate
datoriile (se verifică evaluările activelor şi datoriile identificabile ale filialei).
În măsura în care fondul comercial negativ se raportează la pierderi şi cheltuieli viitoare aşteptate, ce sunt
identificate în planul pentru achiziţie al achizitorului şi pot fi măsurate în mod credibil, acea parte a fondului
comercial negativ trebuie recunoscută ca venit în contul de profit şi pierdere, atunci când sunt recunoscute
aceste pierderi şi cheltuieli viitoare.
Dacă dimpotrivă, fondul comercial negativ nu este justificat de estimarea unor pierderi şi cheltuieli viitoare,
atunci acesta trebuie recunoscut ca venit în contul de profit şi pierdere, astfel:
a)valoarea fondului comercial negativ ce nu depăşeşte valorile juste ale activelor nemonetare
identificabile achiziţionate trebuie recunoscută ca venit atunci când beneficiile economice viitoare cuprinse
în activele identificabile amortizabile achiziţionate sunt consumate, deci – de-a lungul perioadei de viaţă
utilă rămasă a acelor active;
b)valoarea fondului comercial negativ în exces faţă de valorile juste ale activelor nemonetare
identificabile achiziţionate trebuie recunoscută imediat ca venit.
În Standardul IFRS 3 „Combinări de întreprinderi”, formula de calcul a fondului comercial
este puţin diferită, dar rezultatul aplicării acesteia ar fi acelaşi ca după reglementările româneşti.
Astfel, termenii care se iau în considerare, reprezintă diferenţa dintre:
-pe de-o parte, suma dintre:
✓ Costul suportat la preluarea controlului (costul aferent ultimei tranzacţii prin care se
preia controlul;
✓ Valoarea intereselor minoritare stabilite la data achiziţiei;
✓ Valoarea justă la data achiziţiei a participaţiei deţinute anterior în filiala asupra căreia
se preia controlul (diferenţele dintre această valoare justă şi costul suportat pentru
dobândirea participaţiilor anterioare se contabilizează imediat de către societatea
mamă la venituri/cheltuieli);
-pe de altă parte – activul net contabil în valori juste al filialei, la data achiziţiei.
În IFRS, fondul comercial pozitiv nu se va amortiza în perioadele următoare, deoarece
reprezintă o imobilizare necorporală cu durată de viaţă nedeterminată. Totuşi, pentru toate imobilizările
neamortizabile, este obligatorie efectuarea unui test de depreciere cel puţin o dată pe exerciţiu.
Dacă fondul comercial calculat conform IFRS este negativ, regula generală spune că acesta se
va recunoaşte la venituri, la data achiziţiei. Totuşi, înainte de contabilizarea fondului comercial negativ
ca venit, IFRS 3 obligă la verificarea identificării corecte a tuturor activelor şi datoriilor şi la evaluarea lor
conform normelor aplicabile.
Dacă până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate obligatorii de după achiziţia unei
filiale, nu s-a putut finaliza evaluarea activelor şi datoriilor identificabile ale filialei preluate, atunci – in
aceste situaţii financiare consolidate se vor raporta valori provizorii ale elementelor pentru care evaluarea

41
este incompletă. Ajustarea acestor valori trebuie efectuată într-o perioadă care să nu depăşească 1 an şi se
efectuează pe seama fondului comercial.
Dacă societatea mamă participă la crearea filialei şi dacă deţine 100 %, toate discuţiile despre
interesele minoritare, fond comercial, valori juste ale activelor şi datoriilor identificabile, nu mai au obiect.

Aplicația 2 – Combinare de întreprinderi

Pe data de 1.01.N, societatea X achiziționează una din ramurile de activitate ale societății Y. La
această dată, activele și datoriile identificabile ale acestei ramuri de activitate preluată de societatea X au
următoarele valori:
Elemente Valori contabile Valori juste
Construcții 20 000 25 000
Utilaje 22 000 20 000
Stocuri 18 000 19 000
Furnizori (20 000) (20 000)
Active nete evaluate la 60 000 64 000
valoarea justă
Notă: La determinarea valorii juste nete a activelor și datoriilor achiziționate, nu am ținut cont de
impozitele amânate.
Contrapartida transferată de societatea X în schimbul ramurii de activitate achiziționată, constă în:
-40 000 acțiuni proprii emise, valoarea nominală a unei acțiuni fiind de 1 u.m., iar cursul bursier
este de 1,2 u.m.
-lichidități: 15 000 u.m. plătite la data de 1.01.N, iar 10 000 u.m. urmează să fie plătite pe data de
31.12.N.
Rata marginală de îndatorare a societății X este de 8%.
Costurile generate de emiterea acțiunilor sunt de 500 u.m., iar costurile asociate cu gruparea sunt
de 200 u.m. (onorarii plătite juriștilor pentru consiliere).
Să se contabilizeze combinarea de întreprinderi la societatea X

Rezolvare
1.Contabilizarea contrapartidei transferate:
Valoarea justă a acțiunilor proprii emise:
40 000 acțiuni x 1,2 u.m./acțiune = 48 000 u.m.
Lichidități plătite pe data de 1.01.N: = 15 000 u.m.
Lichidități plătite pe 31.12.N: 10 000 u.m./(1 + 0,08) = 9 259 u.m.
Total = 72 259
2.Determinarea fondului comercial:
Fondul comercial = Contrapartida transferată – Active evaluate la valoarea justă = 72 259 – 64 000
= 8 259 u.m.
3.Contabilizarea grupării la societatea X:
a)Emiterea acțiunilor proprii:
456 ”Decontări cu asociații privind capitalul” = % 48 000
1011 ”Capital subscris nevărsat” 40 000
104 ”Prime de capital” 8 000

b)Contabilizarea activelor și datoriilor identificabile ale ramurii de activitate preluată de la

societatea Y:

42
92 259 % = % 92 259
25 000 212 401 20 000
20 000 2131 4XX 24 259
(contrapartidă de plătit)
19 000 3XX 456 48 000
20 000 411
8 259 2071 Fond comercial pozitiv

c)Modificarea capitalului
1011 = 1012 40 000 u.m.

d)Transferul contrapartidei sub formă de lichidități

4XX Datorii (contrapartida de plătit) = 5121 15 000 u.m.

e)Contabilizarea costurilor generate de emiterea acțiunilor proprii:

149 ”Pierderi legate de emiterea = 5121 500
Instrumentelor de capitaluri proprii

f)Capitalizarea costurilor asociate cu gruparea (onorariile juriștilor)

622 = 5121 200 u.m.

g)Transferul contrapartidei sub formă de lichidități (31.12.N)

% = 5121 10 000
4XX Datorii (contrapartidă de plătit) 9 259
666 741

43
 Curs 9

Structuri complexe - TEHNICI DE CONSOLIDARE

Introducere.Prezentarea tehnicilor de consolidare

Realitatea economică actuală, în care relaţiile dintre societăţi sunt complexe şi de
natură diferită, este departe de a furniza doar structuri simple. Fără a minimaliza rolul esenţial
al metodelor de consolidare în elaborarea situaţiilor financiare ale grupului, se poate afirma
că numai folosirea singulară a acestora este operaţională doar pentru o structură de grup.
O organigramă a grupului desfăşurată pe mai multe niveluri în care sunt evidenţiate
legături diverse între societatea-mamă şi entităţile consolidate implică, în mod necesar,
folosirea tehnicilor de consolidare. Trebuie reţinut, de asemenea, faptul că aplicarea acestor
tehnici entităţilor care se consolidează nu poate face abstracţie sub nici o formă de metodele
de consolidare cunoscute, ci se desfăşoară în deplină concordanţă cu acestea.
Mai mult decât atât, tehnicile folosite pentru întocmirea situaţiilor financiare
consolidate ale unui grup duc, în majoritatea cazurilor, la combinarea metodelor de
consolidare datorită faptului că ansamblul consolidat poate fi format atât din societăţi
controlate exclusiv, cărora li se aplică metoda integrării globale, cât şi din unităţi asupra
cărora se exercită un control comun sau o influenţă semnificativă şi care vor fi consolidate, în
consecinţă,prin punere în echivalență.
Practica demonstrează că, la nivelul unui grup, pot coexista participații directe,
indirecte, reciproce și circulare, ceea ce simplifică tratamentul contabil aferent consolidării.
În acest context, vor fi avute în vedere structuri de grup de tipul:
✓ lanț linear (participații directe și indirecte);

✓ participații multiple (participații directe și indirecte)

Literatura de specialitate face referire la patru tehnici de consolidare, şi anume:

consolidarea pe paliere, directă, modulară şi prin metoda variaţiilor.
Tehnica de consolidare modulară constă în divizarea conturilor consolidate aferente
fiecărei societăţi în module. Acestea vor fi regrupate în funcţie de nevoile de gestiune ale
grupului care vizează partiţia pe activităţi, pe sectoare geografice, pe filiere de producţie etc.
Tehnica de consolidare prin metoda variaţiilor pleacă de la datele deja consolidate în
perioada precedentă şi integrează fluxurile consolidate ale exerciţiului curent, ceea ce permite
să se soluţioneze simultan problema evaluării perimetrului de consolidare de la un exerciţiu la
altul şi cea a contabilizării operaţiilor consolidate aferente perioadei curente.
Normele contabile româneşti recomandă tehnica consolidării pe paliere sau cea directă,
pe care le vom exemplifica în continuare.

44
 Tehnica de consolidare directă
Această tehnică presupune consolidarea de către societatea-mamă a tuturor societăților din
cadrul grupului, indiferent dacă societatea-mamă deține, direct sau indirect, interese de
participare în cadrul acestora.
Utilizarea acestei tehnici de consolidare presupune determinarea în prealabil, a cotei de
participare a societății-mamă în capitalurile proprii ale societăților consolidate,. Tehnica
furnizează direct informația financiară la nivelul întregului grup și permite determinarea
contribuției fiecărei societăți la rezervele și rezultatul grupului.
De menționat faptul că acestea nu oferă informațiile necesare pentru efectuarea unei
analize în interiorul grupului (analize pe subgrupuri sau anumite zone geografice)..

Pentru procentajul capitalurilor proprii ale fiecărei societăți, se aplică:

✓ pe de o parte, procentajul de interes al societății-mamă în societatea respectivă;

✓ pe de altă parte, procentajul de interes complementar care corespunde intereselor

minoritare.

Eliminarea titlurilor de participare este împărțită între societatea-mamă și interesele

minoritare, Acest partaj se efectuează aplicând titlurilor procentajele de interes ale societății-
mamă și ale minoritarilor în societatea deținătoare de titluri.

Exemplu
Se prezintă organigrama prezentată în figura următoare:

SM

A B

C D F G

Utilizarea tehnicii de consolidare directă pentru structura prezentată, presupune

consolidarea societăților C,D,F și G de către SM, chiar dacă SM nu deține participații directe
în cadrul acestor societăți.

45
 Tehnica de consolidare pe paliere
Presupune consolidarea succesivă a fiecărei societăți din cadrul grupului de către
societatea care îi deține titlurile. Această tehnică presupune efectuarea consolidării la fiecare
nivel de integrare verticală. Se obțin astfel, informații financiare pentru diferite segmente din
cadrul grupului (subgrupurilor).
Tehnica de consolidare pe paliere are la bază două principii:
1.Consolidările succesive trebuie să fie efectuate, în mod necesar, începând de la societatea
plasată la extremitatea inferioară a lanțului și avansând către societatea-mamă;
2. Fiecare subconsolidare este operată aplicând capitalurilor proprii ale unei filiale
procentajul de participație deținut de societatea care joacă rolul de mamă în subansamblu.
Consolidarea pe paliere prezintă avantajul segmentării informaţiei financiare
pe subgrupuri iar ca dezavantaj menţionăm volumul mai mare de muncă şi, implicit, costuri
mai ridicate.

Exemplu
SM

Subgrupul A Subgrupul B

C D F G

Utilizarea tehnicii de consolidare pe paliere, pentru structura de grup de mai sus,

implică consolidarea societăților C și D de către societatea A și a societăților F și G de către
societatea B, ulterior subgrupurile A și B urmând să fie consolidate de SM.

Consecințe:
✓ pentru titlurile puse în echivalență - se pun în evidență subgrupurile
consolidate și se constată interesele minoritare asupra titlurilor de la
nivelul secund.

46
 Studiu de caz 1: consolidare directă & consolidare pe paliere (structură de grup
-lanț linear cu participații directe și indirecte)
Se prezintă următoarea organigramă de grup:

80%
F1
1
25%
F2

Bilanțurile individuale ale societăților M, F1 și F2 se prezintă astfel:

Bilanțul societății M
Elemente Sume
Imobilizări corporale 10 000
Titluri de participare F1 640
Alte active 8 000
Total active 18 640
Capital social 4 000
Rezerve 8 000
Rezultat 2 000
Datorii 4 640
Total capitaluri proprii și datorii 18 640

Bilanțul societății F1
Elemente Sume
Imobilizări corporale 2 500
Titluri de participare F2 200
Alte active 2 300
Total active 5 000
Capital social 800
Rezerve 1 200
Rezultat 200
Datorii 2 800
Total capitaluri proprii și datorii 5 000

Bilanțul societății F2
Elemente Sume
Imobilizări corporale 1 200
Alte active 2 000
Total active 3 200
Capital social 800
Rezerve 1 000
Rezultat 200
Datorii 2 200
Total capitaluri proprii și datorii 3 200

47
 Pentru simplificare, presupnem că nu s-au prezentat conturile de profit și pierdere
ale societăților M, F1 și F2 și nici operații reciproce.
Procentajul de control deținut de:
M în F1 = 80% (integrare globală);
M în F2 = 25 % (punere în echivalență)
Procentajul de interes deținut de:
M în F1 = 80%
F1 în F2 = 25%
M în F2= 80% x 25% = 20%

A.Consolidarea pe paliere:
Consolidarea grupului M se va realiza în două etape:
a)consolidarea va începe de la F2 înspre M; societatea F2 va fi pusă în echivalență
de societatea F1, formându-se astfel subgrupul consolidat F1;
b)subgrupul F1 va in integrat global în societatea M, formându-se astfel, grupul
consolidat M; capitalurile proprii ale subgrupului F1 vor fi partajate între grup (80%) și
minoritari (20%).
Palierul 1: consolidarea societății F2 de către societatea F1:
-Preluarea posturilor din bilanțul societății F1, în proporție de 100%:
5 000 % = % 5 000
2 500 Imobilizări corporale Capital social 800
200 Titluri de participare F2 Rezerve 1 200
2 300 Alte active Rezultat 200
Datorii 2 800
-Stabilirea părții de revine societății F1 în capitalurile proprii ale societății F2:

Capitaluri proprii F2 Valori Partea ce revine societății

F1 (25%)
Capital social 800 200
Rezerve 1 000 250
Rezultat 200 50
Total 2 000 500
-Punerea în echivalență a titlurilor deținute de F1 în F2:
Titluri puse în echivalență = % 500
Titluri de participare F2 200
Rezerve consolidate 250
Rezultat consolidat 50

Bilanțul consolidat al subgrupului F1

Elemente Sume
Imobilizări corporale 2 500
Titluri puse în echivalență 500
Alte active 2 300
Total active 5 300
Capital social 800
Rezerve (1 200 + 250) 1 450
Rezultat (200+50) 250
Total capitaluri proprii 2 500
Datorii 2 800
Total capitaluri proprii și datorii 5 300

48
Palierul 2: consolidarea subgrupului F1 de către M;
-Preluarea posturilor din bilanțul societății M, în proporție de 100%:
18 640 % = % 18 640
10 000 Imobilizări corporale Capital social 4 000
640 Titluri de participare F1 Rezerve 8 000
8 000 Alte active Rezultat 2 000
Datorii 4 640
-Preluarea posturilor din bilanțul subgrupului F1, în proporție de 100%:
5 300 % = % 18 640
2 500 Imobilizări corporale Capital social 800
500 Titluri puse în Rezerve 1 450
echivalență
2 300 Alte active Rezultat 250
Datorii 2 800
Nu avem de eliminat operații reciproce
-Partajul capitalurilor proprii ale subgrupului F1:
Capitaluri proprii Valori Societatea M Interese
subgrup F1 (80%) minoritare
(20%)
Capital social 800 640 160
Rezerve 1 450 1 160 290
Rezultat 250 200 50
Total 2 500 2 000 500
-Eliminarea titlurilor deținute de M în F1:
2 500 % = % 2 500
800 Capital social Titluri de participare 640
1 450 Rezerve Rezerva consolidată 1 160
250 Rezultat Rezultat consolidat 200
Interese minortare 500

Bilanțul consolidat al grupului M

Elemente Sume
Imobilizări corporale (10 000 + 2 500) 12 500
Titluri puse în echivalență 500
Alte active (8 000+ 2 300) 10 300
Total active 23 300
Capital social (4 000 + 800 – 800) 4 000
Rezerve (8 000 + 1 160) 9 160
Rezultat (2 000+200) 2 200
Total capitaluri proprii aferente acționarilor 15 360
SM 500
Interese minoritare 15 860
Total capitaluri proprii 7 440

49
 Datorii (4 640 + 2 800)
Total capitaluri proprii și datorii 23 300

B.Tehnica de consolidare directă

Societatea M integrează global societatea F1
-Preluarea posturilor din bilanțul societății M în proporție de 100%:
18 640 % = % 18 640
10 000 Imobilizări corporale Capital social 4 000
640 Titluri de participare F1 Rezerve 8 000
8 000 Alte active Rezultat 2 000
Datorii 4 640
-Preluarea posturilor din bilanțul societății F1, în proporție de 100%:
5 300 % = % 18 640
2 500 Imobilizări corporale Capital social 800
500 Titluri puse în Rezerve 1 450
echivalență
2 300 Alte active Rezultat 250
Datorii 2 800
-Eliminarea operațiilor reciproce – nu avem.
Partajul capitalurilor proprii ale societății F1:
Capitaluri proprii Valori Societatea M Interese
subgrup F1 (80%) minoritare
(20%)
Capital social 800 640 160
Rezerve 1 200 960 240
Rezultat 200 160 40
Total 2 200 1 760 440
Eliminarea titlurilor deținute de M în F1:
2 200 % = % 2 500
800 Capital social Titluri de participare 640
1 200 Rezerve Rezerva consolidată 960
200 Rezultat Rezultat consolidat 160
Interese minortare 440

Societatea M pune în echivalență societatea F2

Stabilirea părții ce îi revine grupului din capitalurile proprii ale societății F2:
Capitaluri Valori Valori Partea ce revine Interese
proprii F2 totale integrate grupului minoritare
(25%) (80%x25%)= (5%)
20%)
Capital social 800 200 160 40

50
 Rezerve 1 000 250 200 50
Rezultat 200 50 40 10
Total 2 000 500 400 100
Titlurile deținute de F1 în F2 sunt finanțate astfel: 80% de societatea M și 20% de minoritari.
În consecință, eliminarea titlurilor se va face : pe seama capitalului social al societății F2 pentru
80% x 200 = 160 u.m. și pe seama interesului minoritar pentru 20% x 200 = 40 u.m.
În plus, se evidențiază interesele minoritare în activul net contabil al societății F2.
-Punerea în echivalență a titlurilor deținute de F1 în F2:
Titluri puse în echivalență = % 500
Titluri de participare F2 200
Rezerve consolidate 200
Rezultat consolidat 40
Interese minoritare (100-40) 60

Bilanțul consolidat al grupului M

Elemente Sume
Imobilizări corporale (10 000 + 2 500) 12 500
Titluri puse în echivalență 500
Alte active (8 000+ 2 300) 10 300
Total active 23 300
Capital social (4 000 + 800 – 800) 4 000
Rezerve (8 000 +960+200) 9 160
Rezultat (2 000+160+40) 2 200
Total capitaluri proprii aferente acționarilor 15 360
SM 500
Interese minoritare (440+60) 15 860
Total capitaluri proprii 7 440
Datorii (4 640 + 2 800)
Total capitaluri proprii și datorii 23 300

Studiu de caz 2: consolidare directă & consolidare pe paliere

(structură de grup cu participații multiple)
Se prezintă următoarea structură de grup alcătuită din 3 societăți: SM, F1, F2.
SM deține 70% din capital și drepturile de vot ale societății F1. La rândul său, F1 deține
40% din capital și drepturile de vot ale lui F2.
De asemenea, SM deține 30% din titlurile lui F2. Titlurile au fost achiziționate în
momentul constituirii societăților F1 și F2.

SM

70%

30%
F1

40%

F2

51
 Bilanțurile celor 3 societăți la 31.12.N, se prezintă astfel:
STRUCTURI BILANȚIERE SM F1 F2
ACTIV
Active necurente
Imobilizări corporale 500 000 400 000 160 000
Acțiuni deținute la entitățile afiliate (titluri F1) 315 000
Interese de participare (titluri F2) 60 000 80 000
Total active necurente 875 000 480 000 160 000
Active curente
Stocuri 140 000 190 000 200 000
Creanțe 200 000 40 000 140 000
Casa și conturi la bănci 85 000 10 000 20 000
Total active curente 425 000 240 000 360 000
TOTAL ACTIV 1 300 000 720 000 520 000
CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
Capitaluri proprii
Capital
1 000 000 450 000 200 000
Rezerve
80 000 50 000 50 000
Rezultat
100 000 100 000 150 000
Total capitaluri proprii
1 180 000 600 000 400 000
Datorii
Datorii necurente (Credite bancare pe TL)
10 000 20 000 30 000
Datorii curente
Furnizori
Creditori diverși 50 000 40 000 50 000
Total datorii curente 60 000 60 000 40 000
Total datorii 110 000 100 000 90 000
TOTAL CAPITALURI PROPRII ȘI 120 000 120 000 120 000
DATORII 1 300 000 720 000 520 000

Conturile de profit sau pierdere ale SM, F1 și F2:

INDICATORI SM F1 F2
Venituri 2 600 000 1 500 000 1 300 000
Cheltuieli 2 500 000 1 400 000 1 150 000
Rezultat 100 000 100 000 150 000

Consolidarea directă

52
1. Calculul procentajelor drepturilor de vot și de interes ale SM la societățile F1 și F2.
Societatea Procentajul de control Procentajul de interes al
al SM SM
F1 70% 70%
F2 70% 30%+(70%x40%)=58%
30% direct
40% indirect

Societățile F1 și F2 sunt consolidate prin metoda integrării globale de către SM.

2. Cumulul structurilor bilanțiere ale SM, F1 și F2.

2 540 000 % = % 2 540 000
1 060 000 21X Imobilizări corporale 101 Capital SM 1 000 000
315 000 261 Acțiuni deținute la 101 Capital F1 450 000
entitățile afiliate (titluri F1)
140 000 Interese de participare 101 Capital F2 200 000
(titluri F2)
530 000 3XX Stocuri 106 Rezerve SM 80 000
380 000 411 Clienți 106 Rezerve F1 50 000
115 000 5XX Casa și ct.la bănci 106 Rezerve F2 50 000
121 Profit sau pierdere SM 100 000
121 Profit sau pierdere F1 100 000
121 Profit sau pierdere F2 150 000
401 Furnizori 140 000
462 Creditori diverși 160 000
162 Credite bancare pe TL 60 000
1. Cumulul conturilor de profit sau pierdere ale SM, F1 și F2:
% = 7XX Venituri 5 400 000
6XX Cheltuieli 5 050 000
121 Rezultat SM 100 000
121 Rezultat F1 100 000
121 Rezultat F2 150 000

2. Partajul capitalurilor proprii și eliminarea titlurilor societății F1:

a) partajul capitalurilor proprii ale societății F1:
Capitaluri proprii Total Partea ce revine Partea ce revine
SM intereselor care nu
(70%) controlează (30%)
Capital F1 450 000 315 000 135 000
Rezerve F1 50 000 35 000 15 000
Rezultatul exercițiului 100 000 70 000 30 000
Total 600 000 420 000 180 000
b) Eliminarea titlurilor societății F1:
600 000 % = % 600 000
450 000 101 Capital F1 261 Acțiuni deținute la 315 000
50 000 106 Rezerve F1 entitățile afiliate (titluri F1)
100 000 121 Profit sau pierdere F1 106 Rezerve consolidate 35 000
121 Rezultat consolidat 70 000
108 Interese care nu 180 000
controlează

53
c) partajul rezultatului societății F1, la nivelul contului de profit sau pierdere, în partea ce revine
SM (rezultat consolidat) și partea care revine intereselor care nu controlează:
% = 121 Rezultat F1 100 000
121 Rezultat – partea ce revine 70 000
acționarilor SM
121 Rezultat-partea ce revine 30 000
intereselor care nu controlează

5. Partajul capitalurilor proprii ale societății F2 și eliminarea titlurilor F2:

a) partajul capitalurilor proprii ale societății F2:
Capitaluri proprii Total Partea ce revine Partea ce revine
SM intereselor care nu
(58%) controlează (42%)
Capital F2 200 000 116 000 84 000
Rezerve F2 50 000 29 000 21 000
Rezultatul exercițiului 150 000 87 000 63 000
F2
Total 400 000 232 000 168 000

400 000 % = % 600 000

200 000 101 Capital F2 263 Interese de participare 140 000
50 000 106 Rezerve F2 (titluri F2)
150 000 121 Profit sau pierdere F2 106 Rezerve consolidate 29 000
121 Rezultat consolidat 87 000
108 Interese care nu 144 000
controlează
Titlurile deținute de societățile F1 și F2 sunt finanțate astfel: 70% de către SM (80 000 x 70%
= 56 000 um) și 30% de către interesele care nu controlează (80 000 x 30% = 24 000 um).
Astfel, interesele care nu controlează sunt egale cu 144 000 u.m. (168 000 – 24 000 = 144 000).
c) Partajul rezultatului societății F2 la nivelul contului de profit și pierdere în partea ce revine
SM (rezultat consolidat) și partea care revine intereselor care nu controlează:

% = 121 Rezultat F1 150 000

121 Rezultat – partea ce revine 87 000
acționarilor SM
1081 Rezultat- interese care nu 63 000
controlează

6. Înregistrarea rezervelor și rezultatului SM la rezerva consolidată și rezultat consolidat:

180 000 % = % 180 000
80 000 106 Rezerve SM 106 Rezerve consolidate 80 000
100 000 121 Profit sau pierdere SM 121 Rezultat consolidat 100 000

7. Virarea rezultatului SM la rezultatul consolidat, la nivelul contului de profit sau pierdere:

121 ”REzultat” – parte ce revine = 121 ”Rezultat SM 100 000
acționarilor SM
8. Prezentarea bilanțului consolidat al grupului format din SM, F1, F2.

54
 u.m.
STRUCTURI BILANȚIERE VALORI
ACTIV
Active necurente (Imobilizări corporale) 1 060 000
Active curente
Stocuri 530 000
Clienți 380 000
Casa și conturi la bănci 115 000
Total active curente 1 025 000
TOTAL ACTIV 2 085 000
CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
Capitaluri proprii
Capital (Capital SM) 1 000 000
Rezerve (Rezeve consolidate) 144 000
Rezultatul exercițiului (Rezultat consolidat) 257 000
Interese care nu controlează 324 000
Total capitaluri proprii 1 725 000
Datorii
Datorii necurente (credite bancare pe termen lung)
60 000
Datorii curente
Furnizori
140 000
Creditori diverși
160 000
Total datorii curente
300 000
Total datorii
360 000
TOTAL CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
2 085 000

9. Prezentarea contului de profit sau pierdere consolidat al grupului format din societățile
SM,F1,F2:
INDICATORI VALORI
Venituri 5 400 000
Cheltuieli 5 050 000
Rezultat, din care: 350 000
- partea ce revine acționarilor SM 257 000
- partea ce revine intereselor care nu 93 000
controlează

Consolidarea pe paliere
Consolidarea societății F2 de către societatea F1
Societatea F1 deține 40% din capitalul societății F2. Astfel, procentajul ce revine intereselor
care nu controlează este de 60%. În cadrul intereselor care nu controlează, trebuie să se facă
distincție între SM, care deține 30% și ceilalți minoritari care, la rândul lor, dețin tot 30% (60%
- 30%).
1. Cumulul structurilor bilanțiere ale societăților F1 și F2:
1 240 000 % = % 1 240 000
560 000 21X Imobilizări corporale 101 Capital F1 450 000
80 000 263 Interese de participare 101 Capital F2 200 000
(titluri F2) 106 Rezerve F1 50 000
390 000 3XX Stocuri 106 Rezerve F2 50 000
180 000 411 Clienți 121 Profit sau pierdere F1 100 000
30 000 5XX Casa și ct.la bănci 121 Profit sau pierdere F2 150 000
401 Furnizori 90 000
462 Creditori diverși 100 000

55
 162 Credite bancare pe TL 50 000
2. Cumulul conturilor de profit sau pierdere ale societăților F1 și F2:
% = 7XX Venituri 2 800 000
6XX Cheltuieli 2 550 000
121 Rezultat F1 100 000
121 Rezultat F2 150 000

3. Partajul capitalurilor proprii ale societății F2 și eliminarea titlurilor F2 deținute de societatea

F1.
a) partajul capitalurilor proprii ale societății F2
Capitaluri proprii Total Partea ce Partea ce Partea ce revine
revine lui F1 revine SM intereselor care nu
(40%) (30%) controlează (30%)
Capital F2 200 000 80 000 60 000 60 000
Rezerve F2 50 000 20 000 15 000 15 000
Rezultatul 150 000 60 000 45 000 45 000
exercițiului F2
Total 400 000 160 000 120 000 120 000

b) eliminarea titlurilor societății F2:

400 000 % = % 400 000
200 000 101 Capital F2 263 Interese de participare 80 000
50 000 106 Rezerve F2 (titluri F2)
150 000 121 Profit sau pierdere F2 106 Rezerve consolidate 20 000
121 Rezultat consolidat 60 000
108 Interese care nu 120 000
controlează (SM)
108 interese care nu 120 000
controlează (alți acționari)
c) partajul rezultatului societății F2, la nivelul contului de profit sau pierdere, în partea ce revine
societății F1 și partea care revine intereselor care nu controlează (inclusiv SM):

% = 121 Rezultat F1 150 000

121 Rezultat – partea ce revine 60 000
acționarilor F1
1081 Rezultat- interese care nu 90 000
controlează

4. Înregistrarea rezervelor și rezultatului societății F1 la rezerva consolidată și rezultat

consolidat:

150 000 % = % 150 000

50 000 106 Rezerve F1 106 Rezerve consolidate 50 000
100 000 121 Profit sau pierdere F1 121 Rezultat consolidat 100 000

3. Virarea rezultatului societății F1 la rezultatul consolidat, la nivelul contului de profit și

pierdere:
121 ”REzultat” – parte ce revine = 121 ”Rezultat F1 100 000
acționarilor” F1

56
 4. Prezentarea bilanțului consolidat constituit din F1 și F2:
STRUCTURI BILANȚIERE VALORI
ACTIV
Active necurente (Imobilizări corporale) 560 000
Active curente
Stocuri 390 000
Clienți 180 000
Casa și conturi la bănci 30 000
Total active curente 600 000
TOTAL ACTIV 1 160 000
CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
Capitaluri proprii
Capital (Capital F1) 450 000
Rezerve (Rezeve consolidate) 70 000
Rezultatul exercițiului (Rezultat consolidat) 160 000
Interese care nu controlează (SM) 120 000
Interese care nu controlează (alți acționari) 120 000
Total capitaluri proprii 920 000
Datorii
Datorii necurente (credite bancare pe termen lung)
50 000
Datorii curente
Furnizori
90 000
Creditori diverși
100 000
Total datorii curente
190 000
Total datorii
240 000
TOTAL CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
1 160 000

7. Prezentarea contului de profit sau pierdere consolidat al ansamblului format din societățile
F1 și F2:
INDICATORI VALORI
Venituri 2 800 000
Cheltuieli (2 550 000)
Rezultat, din care: 250 000
- partea ce revine acționarilor societății F1 160 000
- partea ce revine intereselor care nu 90 000
controlează (inclusiv SM)

Consolidarea ansamblului F1-F2 de SM:

1. Cumulul structurilor bilanțiere:
2 460 000 % = % 2 460 000
1 060 000 21X Imobilizări corporale 101 Capital SM 1 000 000
315 000 261 Acțiuni deținute la 101 Capital F1 450 000
entitățile afiliate (titluri F1) 106 Rezerve SM 80 000
60 000 Interese de participare 106 Rezerve F1-F2 70 000
(titluri F2) 121 Profit sau pierdere SM 100 000
530 000 3XX Stocuri 121 Profit sau pierdere F1- 160 000
380 000 411 Clienți F2
115 000 5XX Casa și ct.la bănci Interese care nu controlează 120 000
(alți acționari)
401 Furnizori 140 000
462 Creditori diverși 160 000
162 Credite bancare pe TL 60 000

57
2. Cumulul conturilor de profit sau pierdere:
% = 7XX Venituri 5 400 000
6XX Cheltuieli 5 050 000
121 Rezultat SM 100 000
121 Rezultat F1-F2 160 000
1081 Rezultat-partea ce revine 90 000
intereselor care nu controlează
(inclusiv SM)

3. Eliminarea titlurilor F2 deținute de SM:

Această eliminare se va efectua în contrapartidă cu partea care revine SM din capitalurile
proprii ale societății F2, respectiv interese care nu controlează (SM) în valoare de 120 000 u.m.
a) eliminarea titlurilor F2 deținute de SM

1081 Interese care nu = % 150 000

controlează (SM) 263 Interese de participare 60 000
(titluri F2)
106 Rezerve consolidate 15 000
121 Rezultat consolidat 45 000

b) la nivelul contului de profit sau pierdere, partea ce revine SM din rezultatul societății F2 se
virează de la interese care nu controlează la rezultat consolidat:
121 ”REzultat” – parte ce revine = 1081 Rezultat- partea ce 45 000
acționarilor” SM revine intereselor care nu
controlează
4. Partajul capitalurilor proprii ale ansamblului F1-F2 și eliminarea titlurilor F1 deținute de SM:
a) partajul capitalurilor proprii ale ansamblului F1-F2:
Capitaluri proprii Total Partea ce revine SM Partea ce revine
(70%) intereselor care nu
controlează (30%)
Capital 450 000 315 000 135 000
Rezerve 70 000 49 000 21 000
Rezultatul exercițiului 160 000 112 000 48 000
Total 680 000 476 000 204 000

b) eliminarea titlurilor societății F1:

680 000 % = % 680 000

450 000 101 Capital F1 101 Capital 315 000
70 000 106 Rezerve F1-F2 106 Rezerve consolidate 49 000
160 000 121 Profit sau pierdere F1- 121 Rezultat consolidat 112 000
F2 108 Interese care nu 204 000
controlează
c) la nivelul contului de profit sau pierdere, se efectuează partajul rezulatului F1-F2 în rezultat
consolidat și interese care nu controlează:

% = 121 Rezultat F1 160 000

121 Rezultat – partea ce revine 112 000
acționarilor SM
1081 Rezultat- interese care nu 48 000
controlează

58
5. Înregistrarea rezervelor și rezultatului societății SM la rezervă consolidata și rezultat
consolidat:
180 000 % = % 180 000
80 000 106 Rezerve SM 106 Rezerve consolidate 80 000
100 000 121 Profit sau pierdere SM 121 Rezultat consolidat 100 000

6. Virarea rezultatului SM la rezultatul consolidat, la nivelul contului de profit sau pierdere:

121 ”REzultat” – parte ce revine = 121 ”Rezultat SM 100 000
acționarilor” SM
7. Prezentarea bilanțului consolidat al grupului format din societățile SM, F1 și F2.
STRUCTURI BILANȚIERE VALORI
ACTIV
Active necurente (Imobilizări corporale) 1 060 000
Active curente
Stocuri 530 000
Clienți 380 000
Casa și conturi la bănci 115 000
Total active curente 1 025 000
TOTAL ACTIV 2 085 000
CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
Capitaluri proprii
Capital (Capital SM) 1 000 000
Rezerve (Rezeve consolidate) 144 000
Rezultatul exercițiului (Rezultat consolidat) 257 000
Interese care nu controlează 324 000
Total capitaluri proprii 1 725 000
Datorii
Datorii necurente (credite bancare pe termen lung)
60 000
Datorii curente
Furnizori
140 000
Creditori diverși
160 000
Total datorii curente
300 000
Total datorii
360 000
TOTAL CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII
2 085 000

8. Prezentarea contului de profit sau pierdere consolidat al grupului format din SM, F1 și F2:
INDICATORI VALORI
Venituri 5 400 000
Cheltuieli 5 050 000
Rezultat, din care: 350 000
- partea ce revine acționarilor SM 257 000
- partea ce revine intereselor care nu 93 000
controlează

Concluzie: Ținând cont de natura relațiilor reciproce existente între societatea-mamă și

societățile consolidabile din cadrul grupului, entităților pot opta fie pentru consolidarea pe
paliere, fie pentru consolidarea directă.

59
 Seminar 9

Începând cu luna mai anul 2011, IASB a publicat 3 noi standarde internaționale de raportare
financiară cu privire la consolidarea conturilor, a căror aplicare a devenit obligatorie la 1 ianuarie 2013.
Aceste standarde sunt următoarele:
IFRS 10 ”Situații financiare consolidate”
IFRS 11 ”Acorduri comune”
IFRS 12 ”Informații de furnizat cu privire la interesele în alte entități”
Odată cu publicarea celor 3 standarde, unele dintre standardele de contabilitate și interpretări
ale acestora au fost modificate sau chiar înlocuite.

IFRS 10
IFRS 10 ”Situații financiare consolidate” stabilește principiile pentru prezentarea și
întocmirea situațiilor financiare consolidate atunci când o entitate controlează una/mai multe entități.
Acest standard înlocuiește standardul IAS 27 ”Situații financiare consolidate și separate”.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, standardul impune unei entități (societatea mamă) care
controlează una/mai multe entități (filiale) să prezinte situații financiare consolidate; definește controlul
și îl stabilește drept bază a consolidării; identifică dacă un investitor controlează o entitate în care s-a
investit și dacă trebuie să controleze entitatea în care s-a investit; definește o entitate de investiții și
stabilește excepțiile de la consolidarea anumitor filiale.
Controlul
Un investitor controlează o entitate în care s-a investit dacă investitorul deține în totalitate
autoritate asupra entității în care s-a investit; deține drepturi la veniturile variabile pe baza cotei sale
de participare în entitatea în care s-a investit; are capacitatea de a a-și utiliza autoritatea11 asupra entității
în care s-a investit pentru a influența valoarea veniturilor investitorului.
Observație:
Dacă doi/mai mulți investitori controlează în comun o entitate în care s-a investit atunci când trebuie
să acționeze în comun pentru a coordona activitățile relevante. În astfel de cazuri, niciun investitor nu
controlează individual entitatea în care s-a investit, deoarece niciun investitor nu poate controla
activitățile fără colaborarea celorlalți. Fiecare investitor va contabiliza interesele deținute în entitatea
în care s-a investit conform IFRS 11 Angajamente comune, IAS 28 Investiții în entitățile asociate și
în asocierile în participație sau IFRS 9 instrumente financiare.
Cu toate că numai un singur investitor poate controla o entitate în care s-a investit, rezultatele
entității în care s-a investit pot fi împărțite între mai multe părți. De exemplu, deținătorii de interese
care nu controlează pot avea dreptul la profitul sau distribuirile unei entități în cazul în care s-a investit.
Dispoziții contabile
Societatea-mamă trebuie să întocmească situații financiare consolidate utilizând politici
contabile uniforme pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare.
Consolidarea unei entități în care s-a investit trebuie să înceapă la data la care investitorul a
obținut controlul și trebuie să înceteze când investitorul pierde controlul entității în care s-a investit.

11 Un investitor are autoritate asupra unei entități în care s-a investit, doar în cazul în care acesta
deține drepturi în acea entitate care să-i confere capacitatea de a coordona activitățile care
influențează semnificativ veniturile entității în care s-a investit. Acesta poate avea autoritate asupra
unei entități în care s-a investit, chiar dacă și alte entități au drepturi existente care le conferă
capacitatea de a participa la coordonarea activităților relevante. (de ex. , atunci când o altă entitate
are o influență semnificativă)

60
 Interese care nu controlează
Societatea-mamă prezintă interesele care nu controlează în situația poziției financiare
consolidată, în cadrul capitalurilor proprii, separat de capitalurile proprii ale proprietarilor societății-
mamă. Modificările participațiilor societății-mamă în capitalurile proprii ale unei filiale care nu au drept
rezultat pierderea controlului de către societatea-mamă asupra filialei, reprezintă tranzacții de
capitaluri proprii (adică tranzacții cu proprietarii).

Pierderea controlului
Dacă societatea-mamă pierde controlul asupra unei filiale, atunci:
- Va derecunoaște activele și datoriile fostei filiale din situația poziției financiare consolidate;
- Va recunoaște orice investiție nerepartizată în fosta filială și va contabiliza ulterior aceste
investiții și valorile datorate de sau către fosta filială. Interesul păstrat este reevaluat, iar
acea valoare reevaluată de la data la care este pierdut controlul trebuie considerată ca fiind
valoarea justă la momentul recunoașterii inițiale a unui activ financiar (conform cu IFRS
9) sau costul la recunoașterea inițială a unei investiții într-o entitate asociată sau într-o
asociere în participație, dacă este cazul;
- Va recunoaște câștigul/pierderea asociată cu pierderea controlului, atribuibil fostului interes
majoritar.

Determinarea măsurii în care o entitate reprezintă o entitate de investiții

O entitate de investiții este o entitate care:
a) Obține fonduri de la unul/mai mulți investitori în scopul de a le furniza acestora servicii de
gestionare a investițiilor;
b) Se angajează în fața investitorilor că scopul activității sale este de a investi fonduri numai
pentru câștiguri din creșterea valorii capitalului, veniturile din investiții sau ambele; și
c) Cuantifică și evaluează performanța majorității investițiilor sale pe baza valorii juste.

Excepție de la consolidare
O entitate de investiții nu trebuie să-și consolideze filialele atunci când obține controlul asupra
unei alte entități. În schimb, o entitate de investiții trebuie să evalueze o investiție într-o filială
la valoarea justă prin profit sau pierdere, conform IFRS 9.
O societate-mamă a unei entități de investiții trebuie să consolideze toate entitățile pe care le
controlează, inclusiv pe cele controlate prin intermediul unei filiale care este o entitate de
investițiii, cu excepția cazului în care societatea-mamă este ea însăși o entitate de investiții.

Evaluarea
O entitate include în situațiile financiare consolidate veniturile și cheltuielile unei filiale
începând de la data la care a obținut controlul și până la data la care entitatea încetează să mai
controleze filiala. Veniturile și cheltuielile filialei se bazează pe valorile activelor și datoriilor
recunoscute în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă la data achiziției. De
exemplu, cheltuielile cu amortizarea recunoscute în situația consolidată a rezultatului global
după data achiziției se bazează pe valorile juste ale activelor depreciabile aferente,
recunoscute în situațiile financiare consolidate de la data achiziției.
Evaluarea controlului
Atunci când se evaluează controlul asupra unei entități în care s-a investit, un investitor trebuie
să analizeze natura relațiilor sale cu alte părți.

61
 Exemplu
Doi investitori înființează o entitate în care s-a investit pentru a dezvolta și a
comercializa un produs medical. Un investitor este responsabil pentru elaborarea și obținerea
avizelor legale pentru produsul medical – responsabilitate care include și capacitatea
unilaterală de a lua toate deciziile legate de dezvoltarea produsului și cu obținerea avizelor
legale. După ce organismul de reglementare a avizat produsul, celălalt investitor îl va produce
și îl va comercializa –acest investitor are capacitatea unilaterală de a lua toate deciziile cu
privire la producția și comercializarea produsului.
Dacă toate activitățile – elaborarea și obținerea sunt activități relevante, fiecare
investitor trebuie să decidă dacă este capabil să coordoneze activitățile care influențează
semnificativ veniturile entității în care s-a investit. Astfel, fiecare investitor trebuie să
stabilească dacă elaborarea și obținerea avizelor legale sau producerea și comercializarea
produsului medical reprezintă activitatea care influențează cel mai semnificativ rezultatele
entității în care s-a investit și dacă are capacitatea de a coordona activitatea respectivă.

Evaluarea la valoarea justă

Entitățile de investiții cuantifică și evaluează performanțe majorității investițiilor lor pe
baza valorii juste, deoarece aceasta are ca rezultat informații mai relevante decât, de exemplu,
consolidarea filialelor sale sau utilizarea metodei punerii în echivalență pentru interesele sale
în entitățile asociate sau în asocieri în participație.
Pentru a respecta aceste dispoziții, o entitate de investiții:
- Va alege să contabilizeze investițiile imobiliare utilizând modelul bazat pe valoarea justă
din IAS 40 Investiții imobiliare;
- Va alege derogarea de la aplicarea punerii în echivalență din IAS 28 pentru investițiile sale
în entitățile asociate și în asocierile în participație; și
- Își va evalua activele financiare la valoarea justă utilizând IFRS 9.
O entitate de investiții poate avea active care nu sunt de investiții, cum ar fi o proprietate
pentru sediul central și echipamentul aferent, și, de asemenea, poate avea datorii financiare. Elementul
de evaluare la valoarea justă din definiția unei entități de investiții se aplică investițiilor unei entități de
investiții. Prin urmare, nu este necesar ca o entitate de investiții să își evalueze la valoarea justă activele
sau datoriile care nu sunt de investiții.

Proceduri de consolidare
Situațiile financiare consolidate:
a) Combină elementele similare de active, datorii, capitaluri proprii, venituri,
cheltuieli și fluxuri de trezorerie ale societății-mamă cu cele ale filialelor;
b) Elimină valoarea contabilă a investiției făcute de societatea mamă în fiecare filială
și partea societății-mamă din capitalul propriu al fiecărei filiale;
c) Elimină în totalitate activele și datoriile, capitalurile proprii, veniturile și
cheltuielile și fluxurile de trezorerie din interiorul grupului aferente tranzacțiilor
între entitățile grupului. Pierderile în interiorul grupului pot indica o depreciere care
impune recunoașterea în situațiile financiare consolidate: IAS 12 Impozitul pe
profit se aplică diferențelor temporare care apar din eliminarea profiturilor și
pierderilor rezultate din tranzacții în interiorul grupului.

62
 Data de raportare
Situațiile financiare ale societății-mamă și cele ale filialelor utilizate pentru întocmirea
situațiilor financiare consolidate trebuie să aibă aceeași dată de raportare. Când finalul perioadei de
raportare pentru societatea-mamă diferă de cel al filialei, atunci filiala va întocmi, în scopul
consolidării, informații financiare suplimentare pentru aceeași dată ca situațiile financiare ale
societății-mamă, pentru a permite societății-mamă să consolideze informațiile financiare ale filialei, cu
excepția cazului în care este imposibil să se procedeze astfel. Dacă este imposibil să se procedeze astfel,
societatea-mamă trebuie să consolideze informațiile financiare ale filialei utilizând situațiile financiare
cele mai recente ale filialei, ajustate pentru efectele celor mai semnificative tranzacții/evenimente care
au loc între data situațiilor financiare respective și data situațiilor financiare consolidate.

De reținut!
Dacă societatea-mamă pierde controlul asupra unei filiale, ea trebuie să contabilizeze toate
valorile recunoscute anterior la alte elemente ale rezultatului global aferente acelei filiale pe
aceeași bază care ar fi prevăzută în cazul în care societatea-mamă ar fi cedat direct activele
sau datoriile aferente.

Exemplu de aplicare a standardului

1. O societate-mamă deține 100% interese într-o filială care nu deține activități
comerciale.Societatea-mamă vinde 70% din interesele sale într-o filială unei entități asociate în care
deține 20% din interese.
Urmare a acestei tranzacții, societatea-mamă pierde controlul asupra filialei. Valoarea contabilă a
activelor nete ale filialei este de 100 u.m. , iar valoarea contabilă a interesului vândut este de 70 u.m.
Valoarea justă a contravalorii primite este de 210 u.m., care reprezintă și valoarea justă a interesului
vândut.
Investiția nerepartizată în fosta filială este o entitate asociată contabilizată pe baza metodei punerii
în echivalență, iar valoarea sa justă este de 90 u.m. Câștigul determinat este de 200 u.m. = (210 +90 –
100). Câștigul este format din două componente:

a) Câștigul (140 u.m.) rezultă din vânzarea interesului de 70% în filială către entitatea asociată.
Acest câștig reprezintă diferența dintre valoarea justă a contravalorii primite (210 u.m.) și
valoarea contabilă a interesului vândut (70 u.m.) Societatea mamă recunoaște în profit sau
pierdere valoarea câștigului atribuibil intereselor investitorilor neafiliați în entitatea
asociată existentă. Acesta reprezintă 80% din câștigul respectiv adică 112 u.m. (140 x 80%).
Restul de 20% din câștig, adică 28% (140 x 20%) este eliminat în raport cu valoarea
contabilă a investiției în entitatea asociată existentă;
b) Câștigul (60 u.m.) care rezultă din reevaluarea la valoarea justă a investiției păstrate direct
în fosta filială reprezintă diferența dintre valoarea justă a investiției nerepartizate în fosta
filială (90 u.m.) și 30% din valoarea contabilă a activelor nete ale filialei (100 x 30%).
Societatea-mamă recunoaște în profit sau pierdere valoarea câștigului atribuibil intereselor
investitorilor neafiliați în noua entitate asociată. Aceasta reprezintă 56% (70% x 80%) din
câștigul respectiv, adică 34 u.m. ( 60 x 56%). Restul de 44% din câștigul de 26 u.m. (60 x
44%) este eliminat în raport cu valoarea contabilă a investiției nerepartizată în fosta filială.

63
 IFRS 11
Dispoziții contabile
Acesta înlocuiește vechiul standard IAS 31 Interese în asocierile în participații și
aduce îmbunătățiri legate de principiile contabile aplicabile contabilizării tuturor angajamentelor
comune12. El a intrat în vigoare începând cu 1 ian. 2013, iar în luna mai 2014, a fost modificat pentru a
furniza îndrumări privind contabilizarea achizițiilor de interese în operațiunile în participație în care
activitatea reprezintă o întreprindere.
El trebuie aplicat de către toate entitățile care sunt părți într-un angajament comun.
Standardul clasifică angajamentele comune în două tipuri:
- Operațiuni în participație și
- Asocieri în participație.
O entitate stabilește tipul de angajament comun în care este implicată analizând drepturile
și obligațiile sale.
Într-un angajament comun, niciuna dintre părți nu controlează angajamentul în nume propriu.
O parte care deține controlul în comun al unui angajament poate împiedica oricare dintre celelalte părți,
sau un grup al părților, să controleze angajamentul.
O entitate trebuie să aplice raționamentul profesional atunci când evaluează dacă toate părțile,
sau un grup al părților, deține controlul comun al unui angajament.
De asemenea, standardul prevede că un asociat într-o asociere în participație trebuie să
recunoască o investiție și să o contabilizeze prin metoda punerii în echivalență, conform IAS 28 Investiții
în entități asociate și în asocierile în participație, cu excepția cazului în care entitatea este scutită de
aplicarea metodei punerii în echivalență.
Atunci când un angajament nu intră în domeniul de aplicare al IFRS 11, o entitate își va
contabiliza participația în angajament, conform IFRS-urilor relevante (IFRS 10, IAS 28 – așa cum a
fost modificat în 2011) sau IFRS 9.

Situațiile financiare ale părților într-un angajament comun

În raport cu interesul său într-o operațiune în participație, un operator într-o operațiune în
participație, trebuie să recunoască:
a) Activele sale (inclusiv partea sa din orice active deținute în comun);
b) Datoriile sale (inclusiv partea sa din orice datorii suportate în comun);
c) Veniturile sale din vânzarea părții din rezultat care îi revine în urma operațiunii în
participație);
d) Partea sa din veniturile care rezultă în urma vânzării rezultatului de către operațiunea în
participație;
e) Cheltuielile sale, inclusiv partea sa din orice cheltuieli suportate în comun.
Atunci când o entitate achiziționează un interes într-o operațiune în participație în care
activitatea operațiunii în participație este o întreprindere (conform definiției din IFRS 3 Combinări de
întreprinderi) , entitatea trebuie să aplice, în raport cu interesul deținut, toate principiile referitoare la
contabilizarea combinărilor de întreprinderi din IFRS 3.
O parte care participă, dar nu deține controlul în comun al unei operațiuni în participație trebuie,
de asemenea, să contabilizeze participația sa în angajament, dacă partea respectivă are drepturi la active
și are obligații privind datoriile operațiunii în participații.

Uneori, procesul decizional convenit de părți în angajamentul contractual conduce la controlul

comun. De exemplu, se presupune că două părți încheie un angajament în cadrul căruia fiecare deține
50% din drepturile de vot, iar angajamentul contractual între părți prevede că sunt necesare cel puțin
51% din drepturile de vot pentru a decide cu privire la activitățile relevante. În acest caz, părțile au
convenit în mod implicit că dețin controlul comun al angajamentului, deoarece nu se pot lua decizii
privind activitățile relevante fără consimțământul ambelor părți.

12 Un angajament comun, este un angajament în care două/mai multe părți dețin controlul comun

64
 În alte situații, prin angajamentul contractual se solicită un procentaj minim de drepturi de vot
pentru a lua decizii privind activitățile relevante.

Exemplul 1
Trei părți încheie un angajament: în cadrul angajamentului, A deține 50 % din drepturile de
vot, B deține 30% și C deține 20%. Angajamentul contractual dintre A, B și C prevede că sunt necesare
minimum 75% din drepturile de vot pentru a decide cu privire la activitățile relevante ale
angajamentului. Deși A poate bloca orice decizie, nu controlează angajamentul, deoarece are nevoie
de acordul părții B. Termenii angajamentului contractual, prin care sunt necesare minimum 75% din
drepturile de vot pentru a decide cu privire la activitățile relevante, implică faptul că A și B dețin
controlul comun al angajamentului, deoarece nu se pot lua decizii cu privire la activitățile relevante
ale angajamentului fără ca ambele părți să fie de acord.

Exemplul 2
Un angajament are trei părți: în cadrul angajamentului, A deține 50% din drepturile de vot,
iar B și C dețin fiecare câte 25%. Angajamentul contractual dintre A,B și C prevede că sunt necesare
minimum 75% din drepturile de vot pentru a decide cu privire la activitățile relevante ale
angajamentului. Deși A poate bloca orice decizie, nu controlează angajamentul, deoarece are nevoie
de acordul părții B sau de acordul părții C. Deci, A,B și C controlează în mod colectiv angajamentul.
Cu toate acestea, există mai multe combinații de părți care pot conveni pentru a obține 75% in
drepturile de vot (adică fie A și B, fie A și C). În astfel de situații, pentru a fi un angajament comun,
angajamentul contractual între părți ar trebui să prevadă care combinație de părți trebuie să fie
unanim de acord cu deciziile privind activitățile relevante ale angajamentului.

Exemplul 3
A și B dețin fiecare câte 35% din drepturile de vot din cadrul angajamentului, iar cele 30%
rămase sunt foarte dispersate. Deciziile cu privire la activitățile relevante trebuie să fie aprobate prin
majoritatea drepturilor de vot. A și B dețin controlul comun al angajamentului numai dacă
angajamentul contractual prevede că este necesar atât acordul părții A, cât și cel al părții B pentru a
decide cu privire la activitățile relevante ale angajamentului.

Studiu de caz
Două părți formează un angajament comun într-o altă entitate C, în cadrul căreia fiecare parte
deține 50% din participațiile în capitalurile proprii. Scopul angajamentului este fabricarea de
materiale necesare părților în propriile procese individuale de producție. Prin angajament se asigură
că părțile exploatează întreprinderea care produce materialele conform specificațiilor de cantitate și
de calitate ale părților.
Forma juridică a entității C (o entitate corporativă) prin care se coordonează activitățile,
indică inițial faptul că activele și datoriile deținute în entitatea C sunt activele și datoriile entității C.
Angajamentul contractual între părți nu precizează faptul că părțile au drepturi la activele sau obligații
pentru datoriile entității C. În consecință, forma legală a entității C și termenii angajamentului
contractual indică faptul că angajamentul este o asociere în participație.
Cu toate acestea, părțile vor analiza, de asemenea, următoarele aspecte ale angajamentului:
- Părțile au convenit să achiziționeze tot rezultatul entității C în proporție de 50:50. Entitatea
C nu poate vinde nicio parte din rezultat unor terțe părți decât cu acordul celor două părți
ale angajamentului. Deoarece scopul angajamentului este de a le furniza părților rezultatul
pe care îl solicită, se preconizează că astfel de vânzări către terțe părți vor fi rare și
nesemnificative;
- Prețul rezultatului vândut părților este stabilit de ambele părți la un nivel prin care se vor
acoperi costurile de producție și cheltuielile administrative suportate de entitatea C. Pe
baza acestui model de funcționare, se intenționează ca angajamentul să funcționeze la
limita rentabilității.

65
 Concluzii:
Din exemplul prezentat, sunt relevante următoarele date și circumstanțe:
- Obligația părților de a cumpăra tot rezultatul entității C reflectă dependența exclusivă a
entității C de părți pentru a genera fluxuri de trezorerie și, prin urmare, părțile au obligația
de a finanța decontarea datoriilor entității C;
- Faptul că părțile au dreptul la tot rezultatul entității C înseamnă că părțile consumă și,
prin urmare, au drepturi la toate beneficiile economice ale activelor entității C.
Aceste date și circumstanțe indică faptul că angajamentul este o operațiune în participație.
Concluzia privind clasificarea angajamentului comun în aceste circumstanțe nu s-ar schimba
dacă, în loc ca părțile să utilizeze partea lor de rezultat în scopuri proprii într-un proces de fabricație
ulterior, părțile ar vinde partea lor din rezultat către terțe părți.
Dacă părțile ar modifica termenii angajamentului contractual astfel încât angajamentul ar
putea să vândă rezultatul către terțe părți, acest fapt ar avea drept consecință asumarea de către
entitatea C a cererii, a stocului și a riscului de credit.
O astfel de modificare a datelor și circumstanțelor ar necesita o reevaluare a clasificării
angajamentului comun.

IFRS 12
Dispoziții generale
Se aplică acelor entități care au un interes într-o filială, într-un angajament comun, într-o entitate
asociată sau într-o entitate neconsolidată.
Consiliul pentru elaborarea standardelor contabile a decis să trateze în IFRS 12 necesitatea de
a îmbunătăți prezentarea de informații care permit utilizatorilor situațiilor sale financiare să evalueze:
a) Natura și riscurile asociate intereselor sale în alte entități; și
b) Efectele acestor interese asupra poziției financiare, performanței financiare și fluxurilor sale
de trezorerie.
Pentru a îndeplini aceste obiective, o entitate trebuie să prezinte:
a) Raționamentele și ipotezele importante pe care le-a făcut atunci când a determinat: natura
interesului său în altă entitate sau într-un angajament; tipul de angajament comun în care
deține un interes; dacă îndeplinește definiția unei entități de investiții și
b) Informații privind interesele deținute în: filiale, angajamente comune și entități asociate și
entități structurate care nu sunt controlate de entitate

Raționamente și ipoteze semnificative

O entitate trebuie să prezinte raționamentele și ipotezele semnificative pe care le-a efectuat,
precum și modificările acestora, la stabilirea:
a) Faptului că deține controlul asupra unei alte entități (adică o entitate asupra căreia s-a
investit);
b) Faptului că deține controlul comun al unui angajament sau are o influență semnificativă
asupra altei entități și
c) Tipului de angajament comun.
De asemenea, o entitate trebuie să prezinte informații cu privire la raționamentele și
ipotezele importante efectuate pentru a stabili dacă:
- Nu controlează o altă entitate, chiar dacă deține peste jumătate din drepturile de vot ale
acelei alte entități;
- Controlează o altă entitate, chiar dacă deține mai puțin de jumătate din drepturile de vot ale
acelei entități;
- Este un reprezentant/mandant;
- Nu are o influență semnificativă, chiar dacă deține 20%, sau mai mult din drepturile de vot
ale unei alte entități;

66
 - Are o influență semnificativă, chiar dacă deține mai puțin de 20% din drepturile de vot ale
unei alte entități.
Atunci când o societate-mamă determină că este o entitate de investiții, atunci ea va
prezenta informații despre raționamentele și ipotezele importante pe care le-a făcut atunci când a
determinat că este o entitate de investiții. Dacă nu prezintă una/mai multe caracteristici tipice unei
entități de investiții, atunci va prezenta motivele pentru care a concluzionat că este totuși, o entitate de
investiții.
O entitate trebuie să prezinte informații pentru fiecare dintre filialele sale care deține interese
care nu controlează și sunt importante pentru entitatea raportoare:
- Denumirea filialei;
- Sediul social (țara de înregistrare, dacă este diferită de sediul social) al filialei;
- Procentul de participații în capitalurile proprii deținut de interesele care nu controlează;
- Procentul de drepturi de vot deținut de interesele care nu controlează, dacă este diferit de
procentul de participații deținut în capitalurile proprii;
- Profitul/pierderea alocată intereselor care nu controlează ale filialei în decursul perioadei
de raportare;
- Interesele care nu controlează cumulate ale filialei la finalul perioadei de raportare;
- Informații financiare în rezumat, cu privire la filială.

Consecințele pierderii controlului asupra unei filiale pe parcursul perioadei de raportare

O entitate trebuie să prezinte informații privind câștigurile sau pierderile, în cazul în care acestea
există, calculate conform IFRS 10, și:
- Partea din acel câștig/pierdere atribuibil evaluării la valoarea justă a oricărei investiții
nerepartizate în fosta filială la data pierderii controlului; și
- Elementele din profit/pierdere la care este recunoscut câștigul/pierderea

Interesele în filialele neconsolidate

O entitate de investiții , trebuie să aplice derogarea de la consolidare și să contabilizeze
investițiile sale într-o filială la valoarea justă prin profit sau pierdere.
Dacă, pe parcursul perioadei de raportare, o entitate de investiții sau oricare dintre filialele
acesteia a furnizat sprijin financiar sau de alt fel unei filiale neconsolidate (de exemplu,
cumpărând active sau instrumente emise de filială sau prin asistarea filialei la obținerea
sprijinului financiar) fără a avea o răspundere contractuală în acest sens, entitatea trebuie să
prezinte informații privind:
- Tipul și valoarea sprijinului acordat fiecărei filiale neconsolidate; și
- Motivele pentru furnizarea sprijinului.

67