1. Definiţi şi clasificaţi veniturile întreprinderii.

Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice

sau fizice sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor,
care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama
aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii.

În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:

 Venituri din activitatea operaţională.
 Venituri din activitatea neoperaţională.

Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din

activitatea de bază a întreprinderii, şi anume:
 veniturile din vînzări – încasările din vînzarea produselor, mărfurilor,
prestarea serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construcţie;
 alte venituri operaţionale – sumele primite sau de primit din ieşirea
(vînzarea, schimbul) activelor curente, cu excepţia produselor finite şi
mărfurilor, arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi, penalităţi,
despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale
metodelor de evaluare a activelor curente.
Din veniturile din activitatea neoperaţională fac parte sumele primite sau de
primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii:
 veniturile din activitatea de investiţii, în a căror componenţă intră
sumele rezultate din ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen lung ale
întreprinderii, sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale,
terenurilor, mijloacelor fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele
diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung ieşite, veniturile
din operaţiunile cu părţile legate;
 veniturile din activitatea financiară, care cuprind sumele rezultate din
transmiterea în folosinţa altor persoane juridice şi fizice, pe un termen
mai mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung,
valoarea activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub formă de
diferenţe de curs valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume
sponsorizate, sume conform contractelor de neincludere în concurenţă
etc.;
 venituri excepţionale la care se referă sumele primite de la organele de
stat, companiile de asigurări, persoanele juridice şi fizice sub formă de
 recuperare a pierderilor din calamităţi, perturbări politice şi alte
evenimente excepţionale.

2. Clasificaţi cheltuielile după SNC № 3.

Costurile directe de materiale includ costurile de materii prime şi materiale de
bază din care se fabrică produsul, formând baza materială a acestuia.
Costurile de materiale incluse în costul produselor finite, producţiei în curs de
execuţie cuprind: la întreprinderile de producţie - consumurile directe de
materiale, la întreprinderile de prestări-servicii - consumuri de materiale.
Costurile directe privind retribuirea muncii se includ consumurile privind
retribuirea muncii plătite personalului încadrat în producţia de bază a
întreprinderii, inclusiv premiile şi alte sume plătite sub formă de stimulare şi
compensare.
Costurilor indirecte de producţie

Putem menţiona că costurile indirecte de producţie includ:

 costurile pentru întreţinerea, reparaţia şi funcţionarea mijloacelor fixe cu
destinaţie productivă;
 uzura mijloacelor fixe de producţie;
 amortizarea activelor nemateriale utilizate în procesul de producţie;
 salariile muncitorilor auxiliari şi administratorilor din cadrul subdiviziunilor
de producţie;
 primele de asigurare a mijloacelor fixe de producţie;
 cheltuielile de asigurare a pazei subdiviziunilor de producţie;
 suma chiriei aferentă mijloacelor fixe de producţie închiriate;
 consumuri de deplasare a lucrătorilor productivi etc.

3. Explicaţi diferenţa dintre consumuri şi cheltuieli.

Consumuri - resurse consumate pentru fabricarea produselor şi prestarea
serviciilor în scopul obţinerii unui venit.
Cheltuieli - toate cheltuielile şi pierderile perioadei care se scad din venit la
calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.
Costurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi
prestarea serviciilor în scopul obţinerii unui venit, iar cheltuielile - toate
 cheltuielile şi pierderile perioadei care se scad din venituri la calcularea
profitului (pierderii) perioadei de gestiune.

4. Din ce este format costul vânzărilor?

5. Numiţi şi explicaţi factorii care influenţează mărimea profitului?

Profitul rezultat din activitatea de bază şi din alte activităţi poate fi
influenţată de:
 dividendele şi dobânzile încasate din cumpărarea acţiunilor şi
obligaţiilor a altor agenţi economici;
 vînzarea ambalajelor şi a altor active nemateriale;
 amenzile şi penalităţile;
 anularea unor comenzi;
 surplusurile de la inventariere;
 venituri financiare;
 pierderi din calamităţile naturale;
 micşorarea datoriilor, etc.

6. Care sunt căile de sporire a profitului?

Căile de sporire a profitului sunt:
 reducerea costului producţiei fără a afecta calitatea producţiei
 coordonarea nivelului preţului de vânzare, adică în cazul când creşte
preţul de vânzare creşte profitul şi respectiv poate creşte volumul
producţiei
 creşterea volumului producţiei comercializate şi a serviciilor prestate
 îmbunătăţirea calităţii producţiei şi serviciilor.

7. Ce reprezintă pragul de rentabilitate?

 Pragul rentabilităţii defineşte momentul când veniturile din vânzări sunt
egale cu costurile acestora şi profitul este egal cu zero. Vânzările înregistrate
după acest moment până la un anumit nivel de capacitate vor produce profit,
mai jos de acest nivel vor fi pierderi.
Pragul rentabilităţii se determină în cazurile când este necesar de efectuat o
planificare a activităţii. Pragul rentabilităţii se determină în dependenţă de
consumurile constante şi nivelul vânzărilor. Pragul de rentabilitate este acel
punct în care veniturile obţinute sunt egale cu cheltuielile efectuate, adică
profitul este zero.

8. Numiţi cei mai semnificativi indicatori de evaluare a rezultatelor

financiare.
Principalele rezultate financiare sunt:
1. profitul brut care reprezintă diferenţa dintre valoarea adăugată şi
cheltuielile de personal. Acest indicator permite de a efectua o comparaţie
între întreprinderi deoarece se elimină influenţa impozitului şi a stării
financiare;
2. profitul net = profit brut – impozite
Acest rezultat nu ţine cont de mijloacele de finanţare şi este mai des utilizat
în cazul evaluării proiectelor de investiţii.
3. capacitatea de autofinanţare sau marja brută de autofinanţare. Acest
indicator corespunde surplusului monetar maxim pe care l-ar putea utiliza în
cazul când nu va distribui dividende;
4. autofinanţarea = marja brută de autofinanţare – Σ totală a dividendelor
distribuite acţionarilor;
Indicatori economico – financiari de apreciere a rezultatelor financiare –
rentabilitatea, care exprimă eficienţa activităţii economice.
Gestiunea activelor si surselor de finantare, tema 7 si tema 8.

Rata rentabilităţii (Rr) se determină ca raport procentual între mărimea

P profitului (P) şi volumul activităţii comerciale (V):

Rr = (P/V) *100

Rentabilitatea=

Efectul obtinut

____________________

asupra efortul depus

Rentabilitatea reprezintă criteriul fundamental de apreciere a eficienţei

activităţii comerciale, în mărimea ei reflectîndu-se toate raporturile dintre
eforturile depuse şi rezultatele obţinute de societăţile comerciale. Tocmai acest
conţinut de sinteză motivează abordarea ei în finalul criteriilor de evaluare a
eficienţei.

Pragul de rentabilitate, numit și punct critic sau punct de echilibru, reprezintă

acel volum al producției la care costurile totale sunt egale cu încasările din
vânzarea producției, iar rezultatul este egal cu zero. Activitatea economică
devine rentabilă după ce rezultatul ei depășește pragul de rentabilitate. Până la
acest nivel al producției unitatea înregistrează pierderi.

Profitabilitatea poate fi definită ca rezultatul pozitiv obținut de o entitate, care

funcționează în scopul obținerii de profit, prin utilizarea eficientă a resurselor
materiale, financiare și umane, într-o maniera care să-i permita desfașurarea
activitații în condiții optime.

Indicatorii- solvabilitate, rentabilitate, lichiditate