PROIECT LA DISCIPLINA

CONTABILITATE FINANCIARĂ
APROFUNDATĂ
IAS 18 „VENITURI„

- 2010 -
 Introducere

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene veniturile constituie creșteri ale
beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau
creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în
nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.
Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a
obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.
Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În
contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv
cheltuielile aferente, la elementul “Alte venituri din exploatare”.
Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări,
prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.
Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor
de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din
activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele
care acționează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situație,
veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un
acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror
reduceri comerciale.
Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
a) venituri din exploatare;1
b) venituri financiare;
c) venituri extraordinare.
Veniturile din exploatare cuprind:

1
Ordin nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, art. 252-
261.

2
a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această
categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca
activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe.
Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care entitatea practică
programe de fidelizare a clienților. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou
acordate clienților ca parte a unei tranzacții de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a
altor forme similare de stimulare, și care pot fi folosite în viitor de client pentru a obține
bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiții
suplimentare, entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;
b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus
(reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs
de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor
în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate
pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;
d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor
de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;
e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități
contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din
exploatare.
Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei
reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a
majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.
Veniturile aferente costului producției în curs de execuție se înscriu, alături de celelalte
venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold ebitor).
Veniturile financiare cuprind:
a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiții pe termen scurt;
c) venituri din creanțe imobilizate;
d) venituri din investiții financiare cedate;
e) venituri din diferențe de curs valutar;
f) venituri din dobânzi;
g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
h) alte venituri financiare.

3
 Obiectiv

Obiectivul standardului IAS18 este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor

generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente:
• Care sunt criteriile de recunoaştere a veniturilor din activităţi curente, şi anume:
 Când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii;
 Când aceste beneficii pot fi evaluate concret;
• Cum să se identifice şi să se prezinte:
 Momentul recunoaşterii;
 Valoarea care trebuie recunoscută.

Definiţii

Venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, primit
de entitate în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia atunci când acest flux se materializează
prin creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât prin creşterile datorate contribuţiilor din
partea participanţilor la capitalurile proprii.
Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie
de bunăvoie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii
desfăşurate în condiţii economice obiective.
Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii economice primite
sau de primit de către întreprindere în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terţe
părţi, cum ar fi taxele de vânzare , taxele pentru bunuri şi servicii, şi taxele pe valoarea
adăugată nu sunt beneficii economice de primit de către întreprindere şi nu au ca rezultat
creşteri ale capitalurilor proprii. De aceea sunt excluse din veniturile din activitatea curentă.
Similar, în cazul unui contract de mandate, fluxurile brute de beneficii economice includ
sumele colectate în numele proprietarului şi care nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor
proprii ale întreprinderii. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri din
activitatea curentă.

4
 Arie de aplicabilitate

IAS 18 se aplică pentru contabilizarea veniturilor provenite din următoarele tranzacţii şi

evenimente:
a) vânzarea bunurilor;
Bunurile includ:
 Bunuri produse de entitate în scopul vânzării:
• Active curente materiale: semifabricate, produse finite, produse
reziduale, animale crescute pentru a fi valorificate, ambalaje de producţie;
• Active imobilizate necorporale sau corporale a căror producţie îl
constituie obiectul de activitate.
 Bunurile cumpărate pentru a fi revândute:
• Active curente materiale: mărfuri, animale cumparate cu scopul
revânzării, ambalaje de circulaţie, materii prime şi materiale vândute ocazional;
• Active imobilizate: terenuri, construcţii, programe informatice deţinute
în acest scop.
 Alte proprietăţi deţinute în scopul revânzării

b) prestarea serviciilor;
Prestarea serviciilor presupune respectarea prevederilor unui contract incheiat de
entitate referitor la executarea unor sarcini într-o perioadă de timp. IAS 18 nu face referire
la veniturile obţinute în urma contractelor de construcţii, acestea fiind specificate in IAS
11 „Contracte de construcţii”.

c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de:

• dobânzi – încasate pentru utilizarea numerarului sau a echivalentelor de numerar sau
pentru sume datorate entitaţii;
• redevenţe – încasate pentru utilizarea activelor imobilizate ale entităţii: brevete, mărci,
drepturi de autor (copyright) și software-ul pentru computer.
• dividende – distribuirea profitului către deţinătorii de investiţii de capital, proporţional
cu partea deţinută dintr-o anumită clasă de capital.

5
 Standardul Internaţional de Contabilitate 18 nu cuprinde veniturile obţinute din:
• contracte de leasing;
• dividende provenite din investiţii contabilizate pe baza metodei punerii în echivalenţă;
• contracte de asigurări ale societăţilor de asigurări;
• modificări ale valorii juste a activelor şi datoriilor financiare sau cedarea acestora;
• modificări ale valorii altor active curente;
• recunoaşterea iniţială şi recunoaşterea modificărilor în valoarea justă a activelor
biologice aferente activităţii agricole;
• recunoaşterea iniţială a producţiei agricole;
• extracţia produselor mineraliere.2

Evaluarea veniturilor din activitățile curente

Veniturile din activitățile curente trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de

plată primit sau de primit.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord
dintre întreprindere și cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la
valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ținând cont de suma oricăror reduceri
comerciale și de rabatul cantitativ permis de întreprindere.
În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată îa forma numerarului sau a echivalentelor
de numerar și suma veniturilor din activitățile curente este suma numerarului sau
echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează a fi primita. Oricum, în momentul în care
intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de
plată poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu,
o întreprindere poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la
acesta efecte comerciale cu o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piață, ca mijloc de
plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament constituie efectiv o tranzacție

2
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs TM ) inclusiv Standardele Internaţionale de
Contabilitate (IASTM) şi Interpretări la 1 ianuarie 2005/Consiliul Internaţional de Contabilitate, Ed. CECCAR,
Buc., 2005, pag. 967

6
financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor
sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate
fi cel mai clar determinată utilizând una dintre urmatoarele posibilități:
(a) rată predominantă pentru un instrument similar al unui emitent, având credite cu același
grad de risc; sau
(b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la prețul curent de
vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.
Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca
natură și valoare schimbul nu este privit ca fiind o tranzacție ce generează venit din activitățile
curente. De obicei, acesta este cazul mărfurilor ca uleiul sau laptele, unde furnizorii schimbă
stocurile între diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-o zonă anume. În
momentul în care bunurile sunt vândute sau se presteaza servicii în schimbul unor bunuri, sau
servicii ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o tranzacție ce generează venit.
Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume
transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau
serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod rezonabil, venitul din activitatea curentă este
evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în
numerar sau echivalente de numerar.

Venituri din vânzări de bunuri

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării

bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în
contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către
clienți.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele condiții:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din
proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod
normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv
asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

7
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate; și
e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.
O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea
bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de
consignatar clienților săi.
Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se
consideră că transferul proprietății bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către
beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformității sunt bunurile oferite de
furnizor clienților, aceștia având dreptul fie să le achiziționeze fie, să le returneze furnizorului.
Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care
vânzarea efectivă a bunurilor este condiționată de obținerea de rezultate satisfăcătoare în urma
testării de către clientul potențial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au
caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că transferul proprietății bunurilor
are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziția clientului
reprezintă o operațiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit
propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietății bunurilor intervine,
potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a
le utiliza în procesul de producție.
Evaluarea momentului în care o întreprindere a transferat cumpărătorului riscurile și
avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a
circumstanțelor în care s-a desfașurat tranzacția. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor
și avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în
posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzari en-detail. În alte cazuri,
transferul riscurilor și avantajelor apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului
legal de proprietate sau de trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.
Dacă întreprinderea pastrează riscurile semnificative aferente proprietății, tranzacția nu
reprezintă o vânzare și veniturile nu sunt recunoscute. O întreprindere poate păstra aceste
riscuri în mai multe modalități. Exemple pentru cazul în care întreprinderea pastrează riscurile
și avantajele ce decurg din deținerea proprietății asupra bunurilor sunt urmatoarele:
(a) atunci când întreprinderea are obligații legate de rezultate nesatisfacătoare, neacoperite de
prevederile garanțiilor normale;

8
(b) în momentul în care primirea veniturilor dintr-o anumită vânzare este condiționată de
primirea veniturilor de către cumpărător din vânzarea bunurilor de catre acesta din urma;
(c) când bunurile sunt trimise, dar trebuie sa fie instalate, iar instalarea reprezintă o parte
semnificativă a contractului și nu a fost încă realizată de catre întreprindere; și
(d) când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate dintr-un motiv specificat în
contractul de vânzare-cumparare și întreprinderea nu este sigură de probabilitatea înapoierii
bunurilor.
Dacă o întreprindere păstreaza doar un risc nesemnificativ ce decurge din dreptul de
proprietate, atunci tranzacția reprezintă o vânzare și veniturile sunt recunoscute. De exemplu,
un vânzator poate păstra titlul legal de proprietate asupra bunurilor doar în scopul asigurării
colectării sumei ce i se datorează. Într-un asemenea caz, dacă întreprinderea a transferat
riscurile și avantajele semnificative ce decurg din dreptul de proprietate, tranzacția este o
vânzare și veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu, al unei întreprinderi ce reține doar un
risc nesemnificativ aferent proprietății, poate fi o vânzare en-detail cu clauza de returnare a
banilor, în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt
recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se ca vânzătorul poate estima suficient de
sigur veniturile viitoare și poate recunoaște posibilitatea retururilor pe baza experienței
anterioare și a altor factori relevanți.
Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice
asociate tranzacției să intre în întreprindere. În anumite cazuri, acest lucru poate fi puțin
probabil până în momentul primirii mijlocului de plată sau până când este înlaturată o
incertitudine. De exemplu, poate fi incert faptul că o autoritate guvernamentală straină va da
permisiunea remiterii mijlocului de plată pentru o vânzare într-o țară straină. Când
permisiunea este acordată, incertitudinea este înlaturată și venitul este recunoscut. Oricum, în
momentul în care apare o incertitudine legată de colectarea unei sume ce este inclusă deja în
venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi
recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei‚ veniturilor recunoscute
inițial.
Veniturile și cheltuielile ce se referă la aceeași tranzacție sau eveniment se recunosc
simultan, acest proces fiind denumit în mod curent corespondența veniturilor cu cheltuielile.
Cheltuielile, inclusiv garanțiile și alte costuri ce pot sa apară după trimiterea bunurilor, pot fi
evaluate, de obicei, în mod rezonabil când celelalte condiții de recunoaștere a veniturilor au
fost satisfăcute. Oricum, veniturile nu pot fi recunoscute când cheltuielile nu pot fi evaluate în

9
mod rezonabil; în asemenea cazuri, orice mijloc de plată deja primit pentru vânzarea bunurilor
este recunoscut ca datorie.

Exemple privind contabilizarea veniturilor vânzarea bunurilor conform IAS 18

Exemplu 1.
S.C. ALFA S.A. a comercializat în luna ianuarie 2009 produse software în valoare de
3.500 lei . Perioada de garanţie conform contractului este de 1 an de la data vânzării. În preţul
de vânzare al produselor este inclus şi service-ul pentru perioada de garanţie, în valoare de
500 lei. La sfârşitul lunii ianuarie s-a încasat de la clienţi suma totală a facturii.
• Înregistrarea facturii emise la comercializarea produselor
4111 = % 3.500
707 3.000
472 500
• Încasare de la client a valorii facturate
5121 = 4111 3.500

• Recunoaşterea veniturilor din activitatea de service la expirarea perioadei de

garanţie, în condiţiile în care nu au fost necesare cheltuieli în acest sens
472 = 704 500

Exemplu 2.
Un angrosist cedează un lot de mărfuri având un cost de achiziţie de 10000 lei pentru a
fi vândute în consignaţie la preţul de 12000 lei, TVA 19%. Întreprinderea care vinde mărfurile
practică un comision de 20%. La o lună de la depunerea mărfurilor, acestea sunt vândute,
angrosistul emite factura, care se încasează prin bancă.
La această tranzacţie interesează venitul care este recunoscut de către deponent
(angrosist).
• Depunerea mărfurilor în consignaţie
357 = 371 10000
• Emiterea faturii după vânzarea mărfurilor şi recunoaşterea venitului din vânzarea
de bunuri
4111 = % 14280

10
 707 12000
4427 2280

• Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute

607 = 357 10000

• Încasarea contrapartidei venitului (şi a TVA)

5121 = 4111 14280

Se observă că venitul din vânzarea mărfurilor nu s-a recunoscut imediat, la trimiterea

mărfurilor în consignaţie, având în vedere că nu au fost transferate riscurile şi avantajele
semnificative legate de proprietatea bunurilor decât în momentul vânzării către consumatorul
final.

Venituri din prestarea de servicii

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării

acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări și orice alte operațiuni
care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuție al lucrării se determină pe bază de situații de lucrări care însoțesc
facturile, procese-verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării și
recepția serviciilor prestate.
Contravaloarea lucrărilor nerecepționate de beneficiar până la sfârșitul perioadei se
evidențiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuție", pe seama contului 712
“Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție”.
Veniturile provenite din vânzarea serviciilor sunt recunoscute diferit dacă:
• rezultatul tranzacţiei poate fi estimat în mod rezonabil (caz în care veniturile sunt
recunoscute în masura execuției contractului);
• rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil (caz în care venitul este
recunoscut cel mult în limita cheltuielilor recuperabile).
Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil, atunci când sunt îndeplinite
toate conditiile urmatoare:
(a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;

11
(b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției sa fie generate către
întreprindere;
(c) stadiul de execuție a contractului la data de închidere a bilantului poate fi evaluat în mod
rezonabil; și
(d) costurile aparute pe parcursul contractului și costurile de finalizare a contractului pot fi
evaluate în mod rezonabil.
Recunoașterea veniturilor, pe masura execuției contractului, este denumita în mod
curent „metoda procentului de execuție”. Pe baza acestei metode, veniturile sunt recunoscute
în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile. Recunoașterea veniturilor pe această
bază oferă informații utile referitoare la durata activității de prestare a serviciilor și la
rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade. De asemenea, și IAS 11, Contracte de
construcții, cere recunoașterea veniturilor pe această baza. Cerințele acestui standard sunt
general aplicabile recunoașterii veniturilor și cheltuielilor asociate unei tranzacții ce implică
prestarea de servicii.
Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice
asociate tranzacției să intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legată de
colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a
nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a
sumei veniturilor recunoscute inițial.
Întreprinderea este capabilă în general sa facă estimari rezonabile, după ce a căzut de
acord împreună cu celelalte părți ale contractului asupra următoarelor elemente:
(a) drepturile legale ale fiecarei părți privind serviciile de executat și de primit de către
acestea;
(b) mijlocul de plată; și
(c) modul și condițiile de decontare.

Stadiul de execuție al unui contract poate fi determinat prin diverse metode.

Întreprinderea utilizeaza metoda care evalueaza cel mai rezonabil serviciile executate. În
funcție de natura contractului, metodele pot include:
(a) analiza lucrărilor prestate;
(b) serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie
executate; sau
(c) proporția costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale estimate ale
contractului. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate până la data respectivă sunt incluse

12
în costurile realizate până la aceeași dată. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate sau ce
urmează a fi prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale contractului.
Plățile progresive și avansurile de la clienți nu reflectă, de obicei, serviciile executate.
În scopuri practice, atunci când serviciile sunt executate prin intermediul unui numar
nedeterminat de prestatii de-a lungul unei perioade specificate de timp, veniturile sunt
recunoscute pe baza metodei liniare pe durata perioadei respective, în afara de cazul în care
este evident ca alte metode ar putea reprezenta mai bine stadiul de execuție. Când o prestatie
anume este mult mai importanta decât altele, recunoasterea veniturilor este amânata pâna în
momentul în care prestatia respectiva este executata.
Când rezultatul unei tranzacții ce implica prestarea de servicii nu poate fi estimat în
mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind
recuperabile.
În timpul stadiilor de început ale tranzactiei se poate întâmpla destul de des ca
rezultatul tranzactiei sa nu poata fi estimat în mod rezonabil. Oricum, probabil ca
întreprinderea va recupera costurile realizate ale tranzactiei. De aceea, veniturile sunt
recunoscute doar corespunzator costurilor aparute ce se asteapta sa fie recuperabile. Având în
vedere ca rezultatul tranzactiei nu poate fi estimat în mod rezonabil, nu se recunoaste nici un
fel de profit.
În cazul în care rezultatul unei tranzacții nu poate fi estimat în mod rezonabil și nu este
probabil ca aceste costuri aparute sa fie recuperate, veniturile nu sunt recunoscute, iar
costurile sunt trecute pe cheltuieli. În momentul în care incertitudinile ce împiedicau
estimarea rezonabila a rezultatului contractului nu mai exista, veniturile sunt recunoscute mai
degraba în măsura execuţiei contractului la data închiderii bilanţului decât în limita
cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

Exemple privind contabilizarea veniturilor din prestarea serviciilor conform IAS 18

S.C. GAMA S.A. a încheiat un contract pentru executarea unor prestaţii. Valoare
totală a contractului este de 200.000 lei, iar durata de realizare este de 3 ani. Costurile aferente
serviciilor prestate pentru fiecare an, stabilite în corelaţie cu stadiul de execuţie a lucrării sunt
următoarele:

13
 2007 – 40.000
2008 – 60.000
2009 – 50.000
TOTAL 150.000
Venituri recunoscute anual conform metodei procentului de execuţie:

2007:
40.000/150.000 x 200.000 = 53.333 lei

4111 = 704 53.333

2008:
60.000/150.000 x 200.000 = 80.000 lei

4111 = 704 80.000

2009:
50.000/150.000 x 200.000 = 66.667 lei

4111 = 704 66.667

Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende

Veniturile aparute din utilizarea de catre altii a activelor întreprindem ce genereaza

dobânzi, redevente și dividende trebuie recunoscute, atunci când:
(a) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa intre în întreprindere; și
(b) suma veniturilor poate fi determinata în mod rezonabil.

Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi și dividende se recunosc astfel:

a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului
respectiv, pe baza contabilității de angajamente;
Exemplu de reflectare în contabilitate a veniturilor din dobânzi:

14
 % = 766
5121
4518
472
461
5187

b) redeventele trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente, conform realitatii

economice a contractului;
Exemplu de reflectare în contabilitate a veniturilor din redevenţe pentru concesiuni,
locaţii de gestiune, chirii:

% = 706
4111
418
461
472
512
5311

c) dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul actionarului de a primi
plata.
Exemplu de reflectare în contabilitate a veniturilor din dividende:
461 = %
(5121) 761
762

Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesara pentru actualizarea
fluxului viitor de intrari de numerar asteptate pe durata de viata a activului pentru a egala
valoarea contabila initiala a activului. Veniturile din dobânzi includ suma amortizarii oricarui

15
discount, prima sau alta diferenta dintre valoarea contabila initiala a titlului de valoare și
valoarea sa la scadenta.
Când dobânda neplatita a fost acumulata înainte de achizitionarea unei investitii
purtatoare de dobânda și intrarile ulterioare de dobânda sunt alocate între perioadele pre-
achizitie și post-achizitie, atunci doar partea post-achizitie este recunoscuta ca venit Când
dividendele pentru participatii sunt declarate din venitul net înainte de achizitie, aceste
dividende sunt deduse din costul participatiilor. Daca este dificil de facut asemenea alocare
sau se poate face doar pe o baza arbitrara, dividendele sunt recunoscute ca venit, în afara
cazului în care ele reprezinta în mod clar o recuperare a unei părți din costul participatiilor.
Redeventele se colecteaza conform termenilor contractului relevant și se recunosc, de
obicei, pe aceasta baza, în afara cazului în care, datorita substantei contractului, este mai
potrivit sa se recunoasca veniturile pe alte baze sistematice și rationale.
Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice
asociate tranzactiei sa intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legata de
colectarea unei sume deja inclusa în venituri, suma ce nu poate fi colectata sau suma ce pare a
nu se mai putea colecta va fi recunoscuta ca o cheltuiala, mai degraba decât ca o ajustare a
sumei veniturilor recunoscute initial.

Prezentarea informațiilor

O întreprindere trebuie sa prezinte detaliat:

(a) politicile contabile adoptate pentru recunoasterea venitului, inclusiv metodele adoptate
pentru determinarea stadiului de execuție pentru contractele ce implica prestarea de servicii;
(b) suma fiecarei categorii semnificative de venit recunoscute în timpul perioadei, inclusiv
venitul aparut din:
(i) vânzarea de bunuri;
(ii) prestarea serviciilor;
(iii) dobânzi;
(iv) redevente;
(v) dividende; și
(c) suma veniturilor aparute din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie
semnificativa de venit.

16
 O întreprindere va prezenta orice datorii și active contingente conform IAS 37,
Provizioane, datorii și active contingente. Datoriile și activele contingente pot sa apara din
elemente cum ar fi costuri de garantie, revendicari, penalizari sau pierderi posibile.

Bibliografie
1.Ordin nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene, art. 252-261.
TM
2.Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs ) inclusiv Standardele
Internaţionale de Contabilitate (IASTM) şi Interpretări la 1 ianuarie 2005/Consiliul
Internaţional de Contabilitate, Ed. CECCAR, Buc., 2005, pag. 967.
3.Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Ed. Economică,
2001.
4. http://www.de-contabilitate.ro
5. http://www.facultate.regielive.ro

Cuprins

17
Introducere............................................................................................................. 2

Obiectiv..................................................................................................................4

Definiţii................................................................................................................... 4

Arie de aplicabilitate...............................................................................................5

Evaluarea veniturilor din activitățile curente..........................................................6

Venituri din vânzări de bunuri................................................................................7

Venituri din prestarea de servicii..........................................................................11

Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende..............................................14

Prezentarea informațiilor .....................................................................................16

Bibliografie...........................................................................................................17

Cuprins................................................................................................................. 17

18