Tema : Contabilitatea veniturilor si a cheltuelelor

Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice sau

fizice sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor, care conduc
la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama aporturilor depuse
de proprietarii întreprinderii.

În componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terţe,

de exemplu, cum sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale
obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe de la comercializarea
produselor sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu constituie un avantaj
economic al întreprinderii şi nu influenţează capitalul al acesteia

Taxa pe valoare adaugata  şi accizele nu se consideră ca venituri ale întreprinderii,

întrucît acestea sînt încasate în numele organelor de stat şi se varsă în buget.

În dependenţă de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe:

 Venituri din activitatea operaţională.

 Venituri din activitatea neoperaţională.

Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de

bază a întreprinderii, şi anume:

 veniturile din vînzări – încasările din vînzarea produselor, mărfurilor,

prestarea serviciilor, operaţiile de barter, contractele de construcţie;
 alte venituri operaţionale – sumele primite sau de primit din ieşirea
(vînzarea, schimbul) activelor curente, cu excepţia produselor finite şi
mărfurilor, arenda curentă, precum şi sub formă de amenzi, penalităţi,
despăgubiri, recuperări de daune materiale rezultate de modificări ale
metodelor de evaluare a activelor curente.

Din veniturile din activitatea neoperaţională fac parte sumele primite sau de

primit din alte feluri de activităţi ale întreprinderii:
  veniturile din activitatea de investiţii, în a căror componenţă intră sumele
rezultate din ieşirea şi reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii,
sumele încasate din vînzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor
fixe, dividendele calculate, dobînzile, sumele diferenţelor din reevaluarea
activelor pe termen lung ieşite, veniturile din operaţiunile cu părţile legate;
 veniturile din activitatea financiară, care cuprind sumele rezultate din
transmiterea în folosinţa altor persoane juridice şi fizice, pe un termen mai
mare de un an, a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung, valoarea
activelor intrate cu titlu gratuit, venituri sub formă de diferenţe de curs
valutar, subvenţii de stat, prime, premii şi sume sponsorizate, sume conform
contractelor de neincludere în concurenţă etc.;
 venituri excepţionale la care se referă sumele primite de la organele de stat,
companiile de asigurări, persoanele juridice şi fizice sub formă de recuperare
a pierderilor din calamităţi, perturbări politice şi alte evenimente
excepţionale.

Veniturile cuprind beneficiile economice primite sau de primit de către entitate în

nume propriu. În componenţa veniturilor nu se includ:

 taxa pe valoarea adăugată, accizele, alte impozite şi taxe recuperabile.

Evidenţa veniturilor din activitatea operaţională

Veniturile din activitatea operaţională se subdivizează în două grupe:

 venituri din vânzări, care cuprind încasările din comercializarea

produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor, operaţiunile pe bază de barter,
contractele de construcţie;
 alte venituri operaţionale, din care fac parte sumele primite sau de primit
din ieşirea (vânzarea, schimbul) activelor curente, cu excepţia produselor
finite şi mărfurilor, arenda operaţională, precum şi sub formă de amenzi,
 Penalităţi, despăgubiri, recuperări de daune materiale, rezultate de
modificări ale metodelor de evaluare a activelor curente etc.

Veniturile din activitatea operaţională se înregistrează în contabilitate în baza

următoarelor documente primare:

 proceselor-verbale de primire-predare a serviciilor prestate

 dispoziţiilor de plată
 bonurilor de încasări
 proceselor-verbale de inventariere
 facturile fiscale

Evidenţa analitică a veniturilor din activitatea operaţională se ţine pe tipuri de

venituri, surse, perioade de obţinere a acestora şi alte direcţii stabilite în politica de
contabilitate a întreprinderii.

Pentru evidenţa sintetică sînt destinate conturile de pasiv 611 “Venituri din

vînzări” şi 612 “Alte venituri din activitatea operaţionala

În creditul acestor conturi se înregistrează în cursul perioadei de gestiune cu total

cumulativ de la începutul anului sumele veniturilor constatate în conformitate cu
prevederile S.N.C. corespunzătoare, iar în debit – trecerea la finele anului de
gestiune a veniturilor acumulate la contul de rezultate financiare.

În cursul anului de gestiune veniturilor din vînzări se înregistrează prin formula

contabilă:

1. La suma încasărilor din vânzarea produselor, mărfurilor şi prestarea serviciilor

(fără TVA şi accize):

 debit contul 241 “Casa”

 debit contul 242 “Cont curent în valută naţională”
 debit contul 243 “Cont curent în valută străină”
 credit contul 611 „Venituri din vînări”
2. la valoarea mărfurilor livrate cumpărătorilor, părţilor legate şi personalului
întreprinderii cu achitare ulterioară (fără TVA şi accize):

 debit contul 221 “Creanţe comerciale”

 debit contul 223 “Creanţe ale partilor afiliate”
 credit contul 611 „Venituri din vînzări”

In cursul anului de gestiune alte venituri operaţionale se înregistrează prin

formula contabilă:

1. La suma încasărilor (fără TVA şi accize) din vânzarea altor active curente
(materiale, obiecte de mică valoare şi scurtă durată, producţiei în curs de execuţie,
titlurilor de valoare pe termen scurt etc.):

 debit contul 241 “Casa”

 debit contul 242 “Cont curent în valută naţională”
 debit contul 243 “Cont curent în valută străină”
 debit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţionala”

2. La valoarea de vânzare (fără TVA şi accize) a altor active curente realizate

cumpărătorilor, părţilor legate, lucrătorilor întreprinderii, cu achitare ulterioară:

 debit contul 221 “Creanţe comerciale”

 debit contul 223 “Creanţe ale partilor afiliate”
 credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operaţionala”

7. La suma datoriilor pe termen scurt anulate în legătură cu expirarea termenului de

prescripţie:

 debit contul 521 “Datorii comerciale curente ”

 debit contul 522 “Datorii curente fata de partile afiliate”
 debit contul 523 “Avansuri primite curente”
 debit contul 532 “Datorii fata de personal privind alte operatii ”
 credit contul 612 “Alte venituri din activitatea operaţionala”
 Contabilitatea veniturilor din activitatea neoperaţională

Veniturile din activitatea neoperaţională se subdivizează în trei grupe:

 venituri din activitatea de investiţii

 venituri din activitatea financiară
 venituri excepţionale

Veniturile din activitatea de investiţii cuprind sumele obţinute din ieşirea şi

reevaluarea activelor pe termen lung ale întreprinderii (sumele încasate din
vânzarea activelor nemateriale, terenurilor, mijloacelor fixe, dividendele calculate,
dobânzile, sumele diferenţelor din reevaluarea activelor pe termen lung
ieşite, veniturile din operaţiunile cu părţile legate).

Veniturile din activitatea de investiţii se reflectă în contabilitate în baza aceloraşi

documente ca şi veniturile din activitatea operaţională. Evidenţa analitică a acestor
venituri se ţine pe tipuri de venituri, surse şi perioade de obţinere a acestora.

Veniturilor din activitatea de investiţii se înregistrează în cursul anului de gestiune

prin formulele contabile:

1. La sumele încasate din vânzarea activelor pe termen lung (fără TVA şi accize);

 debit contul 241 “Casa”

 debit contul 242 “Cont curent în valută naţională”
 debit contul 243 “Cont curent în valută străină”
 credit contul 621 „Venituri din operatiuni cu active imobilizate”

La valoarea de vânzare a activelor pe termen lung ieşite (fără TVA şi accize) cu

achitare ulterioară:

 debit contul 223 “Creanţe ale partilor afiliate”

 credit contul 621 „ Venituri din operatiuni cu active imobilizate”
4. La valoarea plusurilor de active pe termen lung constatate cu ocazia inventarierii

 debit contul 111 “Imobilizari necorporale in curs de executie”

 debit contul 121 “Imobilizari corporale in curs de executie”
 debit contul 123 “Mijloace fixe”
 credit contul 621 „ Venituri din operatiuni cu active imobilizate”

5. La valoarea materialelor rezultate din lichidarea mijloacelor fixe care depăşeşte

valoarea rămasă, calculată anticipat:

 debit contul 211 “Materiale”

 credit contul 621 „ Venituri din operatiuni cu active imobilizate”

Componenţa, caracteristica şi clasificarea consumurilor 

Consumurile reprezintă resurse consumate pentru fabricarea produselor şi

prestarea serviciilor în scopul obţinerii de venit.

Consumurile sînt nemijlocit legate de procesul de producţie, se includ în costul

producţiei fabricate, la sfîrşitul perioadei de gestiune se raportează la producţia
finită şi producţia în curs de execuţie şi nu se iau în vedere la determinarea
rezultatului financiar.

În dependenţă de modul în care consumurile se includ în costul de producţie ele se

divizează în:

 consumuri directe de producţie;

 consumuri indirecte de producţie.

Consumurile directe de producţie sînt consumurile care se referă direct la un

produs sau serviciu anumit şi se clasifică în:

 consumuri directe de materiale – reprezintă valoarea materialelor consumate

pentru fabricarea unui produs anumit şi se includ direct în costul produselor;
  consumuri directe privind retribuirea muncii – reprezintă salariile
muncitorilor care participă nemijlocit la fabricarea produsului sau prestarea
serviciului.

Consumurile indirecte de producţie sînt consumurile aferente deservirii şi

conducerii secţiilor de producţie nu pot fi incluse direct în costul produselor
fabricate, serviciilor prestate din motiv că, pe parcursul perioadei de gestiune nu se
cunoaşte ce parte din aceste consumuri revine fiecărui tip de producţie fabricat,
serviciu prestat.

Aceste consumuri se repartizează la sfîrşitul perioadei de gestiune în costul

producţiei fabricate, serviciilor prestate în funcţie de o anumită bază de repartizare
aleasă de întreprindere, care se indică în politica de contabilitate a acesteia.

Consumurile indirecte de producţie sînt de două tipuri:

 consumuri indirecte de producţie variabile – sînt acele consumuri

volumul cărora depinde de volumul de producţie. De exemplu: salariul
muncitorilor auxiliari, valoarea materialelor consumate pentru necesităţile
subdiviziunilor de producţie etc. Consumurile de producţie se includ în
costul de producţie în sumă totală.

 consumuri indirecte de producţie constante – reprezintă consumurile

volumul cărora nu depinde sau depinde neesenţial de volumul de producţie,
cum ar fi: consumul de energie electrică folosită pentru iluminarea secţiilor,
consumul efectuat pentru încălzirea secţiei de producţie, consumuri privind
paza secţiilor de producţie etc.

Aceste consumuri se includ în costul producţiei fabricate, serviciilor prestate în

funcţie de gradul de utilizare a capacităţii normative de producţie. Capacitatea
normativă de producţie reprezintă volumul mediu pe care este în stare să-l producă
întreprinderea în condiţii de activitate normală, ţinînd cont de pierderile de
capacităţi, rezultate în urma lucrărilor tehnice de planificare.
În cazul în care volumul efectiv de producţie este egal sau depăşeşte capacitatea
normativă de producţie consumurile indirecte de producţie constante se includ în
costul produselor fabricate, serviciilor prestate în sumă totală.

Componenţa, caracteristica şi clasificarea cheltuielilor 

Cheltuielile reprezintă totalitatea mijloacelor utilizate de întreprindere pe parcursul

perioadei de gestiune care nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie şi
suma cărora se scade din venituri la determinarea rezultatului financiar al
întreprinderii.

Cheltuielile se clasifică pe tipuri de activităţi:

 cheltuieli ale activităţii operaţionale

 cheltuieli ale activităţii investiţionale
 cheltuieli ale activităţii financiară
 pierderi excepţionale

La cheltuielile întreprinderii se referă şi cheltuielile privind impozitul pe

venit, însă acestea nu se includ în nici una din tipurile de activităţi enumerate
anterior şi în rapoartele financiare se reflectă distinct.

În componenţa cheltuielilor din activitatea operaţională intră:

 costul vînzărilor
 cheltuielile comerciale
 cheltuielile generale şi administrative
 alte cheltuieli operaţionale

Costul vînzărilor reprezintă valoarea produselor, mărfurilor vîndute sau serviciilor

prestate.

El este egal cu suma consumurilor efectuate de întreprindere pentru obţinerea

produselor, serviciilor sau suma achitată sau care urmează a fi achitată pentru
achiziţionarea mărfurilor.
 Evaluarea şi constatarea consumurilor şi cheltuielilor

La contabilizarea cheltuielilor apar două probleme principale:

 determinarea (evaluarea) cheltuielilor, adică calcularea sumei acestora care

urmează să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;
 constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care
acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.

Consumurile întreprinderii se constată în contabilitatea financiară şi urmează a fi

incluse în costul produselor fabricate (serviciilor prestate) în cazul respectării
condiţiilor următoare:

1) consumurile corespund perioadei de gestiune la care acestea se raportează,

indiferent de momentul achitării acestora (anticipată sau ulterioară) – contabilitatea
de angajamente

2) consumurile sînt confirmate prin documente contabile şi pot fi determinate cu

un grad înalt de certitudine

3) consumurile sînt legate nemijlocit de procurarea şi crearea activelor şi pot fi

incluse în costul acestora

Pornind de la acest principiu, consumurile şi cheltuielile, în funcţie de momentul

efectuării, se clasifică în consumuri:

 curente,
 anticipate,
 preliminate.

Consumurile si cheltuielile curente au loc şi se referă la una şi aceeaşi perioadă

de gestiune. Acestea se includ în costul producţiei fabricate în perioada de gestiune
respectivă sau se raportează la cheltuielile perioadei, care se scad din veniturile
aceleiaşi perioade de gestiune.
 Evidenţa consumurilor

Pentru evidenţa consumurilor sînt destinate conturile de clasa 8 „ Conturi de

gestiune”, şi anume – 811 „Activităţi de bază”, 812 „Activităţi auxiliare” şi
821„Consumuri indirecte de producţie”.

După destinaţia sa conturile  811 şi 812 sînt conturi de calculaţie şi au aceeaşi

structură . Lucrările contabile efectuate permit acumularea în conturile de
calculaţie 811 şi 812 a tuturor cheltuielilor directe şi indirecte de producţie aferente
fabricării produselor (prestării serviciilor) în cursul perioadei de gestiune.

Însă nu toate cheltuielile reflectate în debitul conturilor de calculaţie urmează a fi

incluse în costul produselor finite (serviciilor) ale perioadei de gestiune.

După efectuarea înregistrărilor contabile, în debitul conturilor 811 şi 812 rămîn

doar consumurile care constituie costul efectiv al produselor de bază (serviciilor) şi
al producţiei în curs de execuţie. Acestea se trec în conturile contabilităţii
financiare prin următoarele înregistrări contabile:

La costul efectiv al producţiei (serviciilor):

 debit contul 216 - la costul efectiv al produselor fabricate,

 debit contul 711 - la costul efectiv al serviciilor prestate altor persoane
juridice şi fizice,
 debit conturile 121, 123, 211, 217 etc. - la costul efectiv al serviciilor
activităţilor auxiliare prestate în vederea procurării şi creării activelor,
 debit conturile 712, 713, 714, 721 - la costul efectiv al producţiei, precum şi
al serviciilor prestate în alte cazuri,
 credit contul 811 sau contul 812;

La costul efectiv al producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de

gestiune:

 debit contul 215,
 credit contul 811 sau contul 812.
 Contabilitatea cheltuielilor din activitatea operaţională

Pentru evidenţa cheltuielilor activităţii operaţionale sînt destinate conturile: 

711 „Costul vînzărilor”, 712 „Cheltuieli de distribuire ”, 713 „ Cheltueli

administrative”, 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţionala”.

 Acestea sînt conturi de activ, în debitul lor se reflectă cheltuielile suportate (cu
total cumulativ de la începutul anului), iar în credit – trecerea cheltuielilor
acumulate la sfîrşitul anului la contul 351 „Rezultat financiar total”.

 Aceste conturi nu au sold la sfîrşitul anului, deoarece rulajul debitor, la sfîrşitul

perioadei de gestiune, este trecut în sumă totală la contul 351 „Rezultat financiar
total”.

Contul 711 „Costul vînzărilor” este destinat generalizării informaţiei privind

costul efectiv (valoarea de bilanţ) a produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor
prestate.

În decursul perioadei de gestiune contul trecerea valorii produselor, mărfurilor

vîndute şi serviciilor prestate se reflectă prin formula contabilă:

 debit contul 711 „Costul vînzărilor” – la valoarea efectivă totală a

produselor, mărfurilor vîndute, serviciilor prestate;
 credit contul 216 „Produse” – la valoarea de bilanţ a produselor vîndute;
 credit contul 217 „Mărfuri” – la valoarea de bilanţ a mărfurilor vîndute;
 credit contul 811 „Activităţi de bază” – la costul serviciilor din activitatea
de bază prestate altor persoane fizice şi juridice;
 credit contul 812 „Activităţi auxiliare” – serviciile activităţii auxiliare
prestate altor persoane fizice şi juridice.
 Evidenţa cheltuielilor activităţii neoperaţionale

Cheltuielile activităţii financiare includ:

 cheltuieli privind plata redevenţelor;

 cheltuieli privind arenda finanţată a activelor pe termen lung;
 cheltuieli privind diferenţele de curs valutar;
 alte cheltuieli ale activităţii de investiţii.

Pierderile excepţionale cuprind pierderile obţinute în urma producerii

calamităţilor naturale, perturbărilor politice, modificării legislaţiei şi din alte
evenimente excepţionale. În decursul anului de gestiune aceste cheltuieli se
acumulează în debitul contului 723 “ Cheltueli excepţionale”

Evidenţa cheltuielilor privind impozitul pe veni

Cheltuielile privind impozitul pe venit includ plăţile impozitului pe venit

efectuate în decursul (sub formă de avansuri) şi la sfîrşitul anului de gestiune.
Pentru evidenţa acestor cheltuieli este destinat contul 

731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”.

Achitarea impozitului pe venit în rate pe parcursul anului se reflectă prin

formulele contabile:

 debit contul 225 „Creanţe ale bugetului ”

 credit contul 242 „Conturi curente în moneda naţională

La sfîrşitul anului, după determinarea sumei efective a impozitului pe venit ce

urma a fi achitată în buget se întocmeau următoarele formule contabile:

La suma efectivă a impozitului pe venit ce urmează a fi achitată în buget

 debit contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”

 credit contul 534 „Datorii fata de buget
Exemplul:

Entitatea “Pendus N.I “ in luna decembrie anul 2017 a stationat si nu a

inregistrat veniturile.

Totodata in perioada nominalizata entitatea a suportat urmatoarele cheltueli :

 Amortizarea mijloacelor fixe Dt 712.2 Ct 124

 Cheltueli cu personalul Dt 713.1 Ct 531.1
 Taxa pentru amenajarea teritoriului Dt 713 Ct 534
 Comisione bancare Dt 713.8 Ct 242.1

Contabilitatea cheltuelelor

In luna noiembrie anul 2017 entitatea “Pendus N.I “ a suportat urmatoarele

cheltueli de distribuire : servicii de publicitate-1000lei ,salarii ale personalului
incadrat in procesul de comercializare a marfurilor-2500 lei ,CAS CAM -2000 lei

Valoarea materialelor utilizate pentru ambalarea marfurilor -1500 lei, amortizarea

cladirii magazinului -3000 lei

Entitatea vacontabiliza cheltuelele de distribuire recunoscut in suma totala de

10000 lei .

Contabilizarea cheltuelelor de distribuire:

 Dt 712 “Cheltuei de distribuire”-10000 lei
 Ct 521”Datorii comerciale curente “- 1000 lei
 Ct 531” Datorii fata de personal”-2500 lei
 Ct 533 “Datorii privind CAS CAM “-2000 lei
 Ct 211 “Materiale”-1500 lei
 Ct 124 “Amortizarea mijloacelor fixe”-9000 lei