Student la Viena

În anul 1869, la data de 2 octombrie, Eminescu se

înscrie la Universitatea din Viena - Facultatea de
Filozofie, la îndemnul tatălui să, Gheorghe Eminovici,
ca student extraordinar.

 Diferenţa dintre un student extraordinar şi unul ordinar

este că studentul extraordinar nu avea fixate materiile ce
trebuiau studiate şi nu dădea examene de sfârşit de
semestru, pe când studentul ordinar avea fixate exact
materiile ce urma să le studieze şi dădea examene din
aceste materii la sfârşitul semestrului.
 De altfel, lui Eminescu i-a convenit această situaţie; el a studiat şi
aprofundat materii ce nu-i aparţineau facultăţii la care era înscris.
Situaţia aceasta se datorează faptului că Eminescu nu a putut prezenta
diploma de bacalaureat pe care facultatea o cerea. Imediat la Viena,
devenind student, se înscrie în ambele societăţi studenţeşti, "România"
şi "Societatea literară şi ştiinţifică". Reuşeşte împreună cu Slavici să
contopească cele două societăţi studenţeşti româneşti, formând
societatea "România Jună", una singură unde Slavici este ales
preşedinte, iar Eminescu bibliotecar.  Pe lângă foarte multe
activităţi culturale, ştiinţifice, economice, politice ce le
desfăşura studentul Eminescu la Viena, nu evită să neglijeze
poezia, publicând numeroase poezii în revista ieşeană
"Convorbiri literare", condusă de Iacob Negruzzi. Publică în
anul 1870 poezia "Venere şi Madonă" şi poezia "Epigonii", unde
redactorul "Convorbirilor literare" îl acceptă, declarând:
"Meritul poetic e incontestabil, chiar când nu ne-am unii cu
totul în idei"
 În anul 1871
colaborarea este şi mai
fructoasă, apărând în
revista ieşeană
"Convorbiri literare",
basmul "Făt-Frumos din
Lacrimă", precum şi
poemele: "Mortua est",
"Înger de pază" şi
"Noaptea". Prin poezia
"Venere şi Madonă",
care este studiată atent
de Iacob Negruzzi, cât şi
de Titu Maiorescu,
Eminescu este acceptat
ca un "adevărat poet" -
desăvârşindu-se până la
urmă ca "poet naţional"
Spre sfârşitul verii anului 1872,
Eminescu părăseşte Viena fără
folos practic universitar,
frecventând doar trei semestre pe
perioada acestor ani, ca student
extraordinar-auditor. Aceasta o
afirmă criticul, istoricul literar şi
prozatorul român George
Călinescu, membru al Academiei
Române, în opera sa: "Viaţa lui
Mihai Eminescu", care a apărut
pentru prima dată în anul 1932.
Ajuns în ţară, Eminescu poposeşte la Iaşi,
unde participă la şedinţele societăţii
"Junimea". Publică în revista
"Convorbiri literare" poemul "Memento
mori" şi "Înger şi demon", "Floarea
albastră",  nuvela "Sărmanul Dionis".
Societatea "Junimea" îi acordă un ajutor
de 20 de galbeni pentru continuarea
studiilor la Universitatea din Berlin.
Această sumă nu-i va ajunge, iar
diferenţa o suportă tatăl său, Gheorghe
Eminovici, cât şi de poet, angajându-se ca
secretar al agentului României la Berlin.
Opera vastă a lui Mihai Eminescu -
"Poetul naţional - scriitorul total al
literaturii româneşti" a rămas vie şi
adânc întipărită în conştiinţa poporului
român.
 A efectuat :
Cazac
Marina
Caraus
Daniela

1 CON-35