TEMA 1.

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Acte normative:
- Legea contabilităţii şi raportării financiare nr. 287 din  15.12.2017 ( Monitorul Oficial al RM nr. 1-6
din 05.01.2018. Data intrării in vigoare : 01.01.2019.);
- SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare;
- SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”.
Ciclul contabil al entităţii cuprinde:
    a) documentarea faptelor economice; 
    b) recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile; 
    c) reflectarea informaţiilor în conturile contabile; 
    d) întocmirea registrelor contabile; 
    e) inventarierea; 
    f) întocmirea situaţiilor financiare.
Datele din documentele primare se înregistrează, se acumulează şi se prelucrează în registre
contabile, întocmite pe suport de hârtie sau în formă electronică. Nomenclatorul registrelor contabile şi
structura acestora se stabilesc de către fiecare entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile
informaţionale proprii, cu respectarea elemente obligatorii (Legea contabilităţii şi raportării financiare, art.15
alin (3) (în continuare LC şi RF)).
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară revine: 
 a) conducătorului, administratorului; 
 b) conducătorului, directorului;
c) fondatorului; 
d) persoanei fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notar, avocat, executor
judecătoresc, mediator, administrator autorizat).
Contabilitatea și raportarea financiară se bazează pe următoarele principii generale: 
    a) continuitatea activităţii – presupune că entitatea își va continua în mod normal funcţionarea pe o
perioadă de cel puţin 12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida sau reduce în mod
semnificativ activitatea;
b) contabilitatea de angajamente – prevede recunoaşterea elementelor contabile pe măsura apariţiei
acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau al compensării sub altă formă; 
c) permanenţa metodelor – constă în aplicarea politicilor contabile  în mod consecvent de la o
perioadă de gestiune la următoarea;
d) prudența – prevede neadmiterea supraevaluării activelor și a veniturilor și/sau a subevaluării
datoriilor și a cheltuielilor;
e) intangibilitatea – presupune că totalul bilanțului la începutul perioadei de gestiune curente trebuie
să corespundă cu totalul bilanțului la sfârșitul perioadei de gestiune precedente;
f) separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a
informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi
datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
g) necompensarea – prevede contabilizarea şi prezentarea distinctă în situaţiile financiare a activelor
şi datoriilor, a veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi datoriilor sau a veniturilor şi
cheltuielilor nu se admite, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege şi de standardele de contabilitate; 
h) prioritatea conţinutului asupra formei – presupune că informațiile prezentate în situațiile
financiare trebuie să reflecte mai curând esenţa şi conținutul faptelor economice, decât forma juridică a
acestora;

1
 i) evaluarea la cost de intrare – prevede că elementele contabile prezentate în situațiile financiare
sunt evaluate la cost de achiziție sau la cost de producție, cu excepția cazurilor prevăzute de standardele de
contabilitate;
j) importanţa relativă – prevede că nu este necesară îndeplinirea cerințelor privind recunoașterea și
evaluarea elementelor contabile, privind prezentarea, publicarea și consolidarea informațiilor aferente
acestora atunci când efectele îndeplinirii cerințelor respective sunt nesemnificative. 
LC şi RF clasifică entităţile şi grupurile care sunt obligate să ţină evidenţa contabilă şi să
raporteze situaţia financiară. În scopul ținerii contabilității și raportării financiare entitățile sunt clasificate
în entități micro, mici, mijlocii şi mari, iar grupurile în mici, mijlocii şi mari in dependență de 3 criterii:
veniturile din vânzări, totalul activelor şi numărul mediu al salariaților.
Tabelul 1
Categoriile şi criteriile de clasificare a entităţilor şi grupurilor
Categoria de Totalul activelor Veniturile din Numărul mediu al salariaţilor în
entităţi/grupuri vânzări, lei perioada de gestiune, persoane
Entitate: - micro < 5 600 000 < 11 200 000 < 10
- mică < 63 600 000 < 127 200 000 < 50
- mijlocie < 318 000 000 < 636 000 000 < 250
- mare > 318 000 000 > 636 000 000 > 250
Grup: - mic < 80 300 000 < 160 600 000 < 50
- mediu < 401 500 000 < 803 100 000 < 250
- mare > 401 500 000 > 803 100 000 > 250

Respectiv, entitatea sau grupul este clasificat în categoria respectivă dacă la data raportării
îndeplineşte cel puțin două din cele trei criterii. Entitatea sau grupul trece dintr-o categorie în alta dacă, la
data raportării, pentru ultimele două perioade de gestiune, depășește sau încetează să mai depășească limitele
a două dintre criteriile categoriei la care se atribuie.
LC şi RF defineşte clar entităţile de interes public şi presupune norme de reglementare a acestora.
Este completată şi lista activităţilor deja incluse (bancare, de asigurări, listate la bursă etc.) cu unele
întreprinderi de stat ce întrunesc criteriile entităţilor de interes public.
În funcție de categoria și necesitățile informaționale ale entităților care aplică Standardele Naționale
de Contabilitate (în continuare – SNC), LC şi RF prevede 3 seturi de situații financiare:
 situații financiare prescurtate;
 situații financiare simplificate;
 situații financiare complete.
Tabelul 2
Modul de ţinere a contabilităţii şi de aplicare a standardelor de contabilitate
Categoria de entităţi Modul de ţinere a Standarde de Situaţii Opţiuni
contabilităţii contabilitate financiare
aplicate (SF)
Entităţi de interes public în partidă dublă IFRS Conform IFRS -
Entităţi mijlocii şi mari în partidă dublă SNC Complete
conform SNC SF (IFRS)
Entităţi mici în partidă dublă SNC Simplificate SF complete
conform SNC (SNC)
SF (IFRS)
Entităţi micro, persoane fizice care în partidă dublă SNC Prescurtate SF simplificate,
2
 desfășoară activitate de conform SNC SF complete
întreprinzător, după înregistrarea (SNC)
acestora în calitate de plătitori ai SF (IFRS)
TVA
Organizaţiile necomerciale şi în partidă dublă Indicaţii metodice Conform -
reprezentanțele ale entităților aprobate de Ministerul Indicaţiilor
nerezidente Finanţelor metodice
Persoanele fizice care desfășoară în partidă simplă Indicaţii Fără întocmirea în partidă dublă
activitate de întreprinzător, până la metodice situaţiilor SF prescurtate;
înregistrarea acestora în calitate de aprobate de financiare SF simplificate;
plătitori ai taxei pe valoare Ministerul SF complete
adăugată, persoanele fizice care Finanţelor (SNC)
desfășoară activitate profesională
în sectorul justiției și birourile
înființate, precum şi cabinetele
individuale ale medicilor de
familie

Organizaţiile necomerciale și reprezentanțele entităților nerezidente țin contabilitatea în partidă

dublă și întocmesc situaţii financiare conform Indicaţiilor metodice aprobate de către Ministerul
Finanţelor.
Persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, pînă la înregistrarea acestora în calitate
de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul
justiției și birourile înființate de acestea țin contabilitatea în partidă simplă în baza contabilității de casă,
fără întocmirea situaţiilor financiare, conform Indicaţiilor metodice privind contabilitatea pentru
persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător aprobate de către Ministerul Finanţelor.
Trecerea de la un set de situații financiare la altul se efectuează începând cu următoarea perioadă de
gestiune.
 Entitățile prevăzute micro, mici şi mijlocii pot ține contabilitatea și întocmi situații financiare în baza
IFRS.
Potrivit LC şi RF entitățile mijlocii, entitățile mari și entitățile de interes public întocmesc și prezintă
anual, împreună cu situațiile financiare, raportul conducerii.  Raportul conducerii conține o prezentare
fidelă a poziției entității, a dezvoltării şi a performanței activităților acesteia și prezintă o analiză corelată cu
dimensiunea și complexitatea activităților desfășurate.
LC şi RF mai prevede obligativitatea auditului situaţiilor financiare individuale ale entităților
mijlocii și entităților mari, ale entităților de interes public și ale altor entități.
De menționat că LC şi RF aduce prevederi noi ce ține de publicarea situațiilor financiare individuale.
Astfel, entitatea prezintă, pe suport de hârtie sau în formă electronică, situaţiile financiare individuale,
raportul conducerii și raportul auditorului proprietarilor (asociaţilor, acţionarilor, fondatorilor, membrilor) şi
Biroului Național de Statistică. Entitatea are obligația să prezinte situaţiile financiare individuale, raportul
conducerii și raportul auditorului, după caz, în termen de 120 de zile de la ultima zi a perioadei de gestiune.
Data prezentării situaţiilor financiare se consideră data expedierii acestora prin poşta electronică, încărcării în
sistemul Depozitarului public al situațiilor financiare sau data depunerii la Biroul Național de Statistică.
Situaţiile financiare supuse auditului obligatoriu, raportul conducerii entităților respective și raportul
auditorului se plasează pe pagina web a entităţii.

POLITICILE CONTABILE ALE ENTITĂŢII

3
 Potrivit SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare” politicile contabile reprezintă principii, baze, convenţii, reguli şi practici specifice aplicate de o
entitate la ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.
Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător şi se aprobă pentru fiecare
perioadă de gestiune de către administrator (responsabil pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară).
Entitatea nou-creată aprobă politicile contabile până la prezentarea situaţiilor financiare pentru prima
perioada de gestiune.
Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie (hotărâre, dispoziţie, ordin etc.)
emis de către administrator şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii începând cu prima zi a perioadei de
gestiune următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate. Politicile contabile ale entităţii nou-
create se aplică de la data înregistrării de stat a acesteia.
Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare normativă a
contabilităţii care prevede diferite variante de recunoaştere, evaluare şi contabilizare a elementelor
(obiectelor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate, metoda de evaluare curentă
a stocurilor, metoda de recunoaştere a veniturilor din prestarea serviciilor).
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte metodele de ţinere a
contabilităţii referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este în drept să elaboreze metoda
respective în baza prevederilor Legii contabilităţii şi raportării financiare, SNC şi altor acte normative.
În politicile contabile nu se includ procedeele cu o singură variantă de realizare întrucât acestea sânt unice
şi obligatorii pentru utilizare (de exemplu, componenţa şi modul de formare a costului de intrare a activelor
imobilizate şi circulante, modalitatea de reflectare a stocurilor în situaţiile financiare, modul de contabilizare a
diferenţelor de curs valutar reprezintă procedee cu o singură variantă de realizare şi nu trebuie incluse în politicile
contabile).
Politicile contabile trebuie selectate şi aplicate în mod consecvent pentru fapte economice similare în
cursul perioadei de gestiune, precum şi de la o perioadă de gestiune la alta.
Modificarea politicilor contabile se permite doar în cazul în care aceasta:
1) este cerută de sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;
2) are ca rezultat informaţii mai relevante şi credibile referitoare la faptele economice ale entităţii.
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
1) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esenţă de cele care au avut
loc anterior;
2) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc anterior sau care au
fost nesemnificative.
Modificările politicilor contabile se aprobă de către administrator.
Efectele modificării politicilor contabile aferente perioadelor de gestiune precedente se înregistrează
ca corecţii ale rezultatelor a anilor precedenţi, iar cele aferente perioadei de gestiune – ca venituri sau
cheltuieli curente.
În funcţie de necesităţile informaţionale ale utilizatorilor entitatea poate aplica retroactiv
modificările politicilor contabile cu recalcularea indicatorilor situaţiilor financiare cel puţin a perioadei de
gestiune precedente.
Aplicare retroactivă (retrospectivă) – corectarea recunoaşterii, evaluării şi prezentării valorilor
elementelor (obiectelor) contabile pentru perioadele de gestiune precedente.