BAZELE CONTABILITĂ II

http://ase.md/facultatea/contabilitate/cat
edra/cae/discipline/ciclul-1-licenta.html

B DICUăGALINA,ă
catedra Contabilitate șiăAnaliz ăEconomic ,ă
ASEM
INI IERE ÎN CONTABILITATE

1. Noțiunea și funcțiile contabilității.

Utilitatea și rolul contabilității în
procesul decizional.
2. Reglementarea contabilității în RM
3. Principiile de bază ale contabilității și
caracteristicile calitative ale
informațiilor contabile
4. Contabilitatea financiară i de gestiune,
utilizatorii informației contabile.
 Apari ia contabilită ii
Contabilitatea a apărut cu multe secole în urmă, încă din
perioada Evului Mediu.

Prima lucrare din

literatura contabilă,
care prezintă pentru
întâia oară descrierea
partidei duble în
contabilitate, a
apărut la Veneţia, în
anul 1494, întitulată
Tratat de
contabilitate în
partidă dublă
şi aparţine italianului
Luca Pacioli.

Luca Pacioli (1445-1517)

În această lucrare,
Luca Pacioli,
analizează
contabilitatea
ca un ansamblu de
principii şi reguli
privind înregistrarea
în partidă dublă a
averii ce aparţine
unui negustor,
precum şi toate
afacerile acestuia, în
ordinea în care au
avut loc.
 Ce este CONTABILITATEA?
CONTABILITATE
- sistem complex de:

colectare

identificare

grupare

prelucrare

înregistrare

generalizare

raportare financiară
Contabilitatea cuprinde o terminologie
unică şi este bazată pe anumite reguli
comune pentru toate entită ile care
desfăşoară activitate de întreprinzător şi
este înregistrată în RM, indiferent de tipul
de proprietate, apartenenţa ramurală şi
forma organizatorico-juridică a acesteia.
 De ce merită să cunoa te i
CONTABILITATEA şi limbajul ei?

Pentru că fără prudenţă, ordine

şi rigoare poţi risipi într-o clipă
tot ceea, ce ai agonisit într-o
viaţă.
 Cine are nevoie de CONTABILITATE?
Pentru a menţine în ordine totalitatea operațiilor
economice la o entitate,
este necesar de a fi înregistrate.
Astfel, profitabilitatea afacerii,
credibilitatea partenerului
şi bonitatea entității sunt legitimate
prin calculele contabilităţii.
 Sarcinile contabilității:
1. şurnizarea datelor i a informa iilor necesare
elaborării programelor de activitate;
2. Înregistrarea cronologică a opera iilor
economice i financiare, prelucrarea i
păstrarea informa iilor cu privire la situa ia
patrimoniului;
3. Controlul opera iilor patrimoniale în vederea
asigurării integrită ii patrimoniului;
4. Controlul exactită ii datelor contabile pentru
reflectarea reală a patrimoniului;
5. şurnizarea datelor i informa iilor pentru
urmărirea folosirii judicioase a factorilor de
produc ie;
6. şurnizarea datelor i informa iilor necesare
întocmirii regulate a documentelor de sinteză.
Pentru realizarea sarcinilor, contabilitatea
trebuie sa îndeplinească anumite condiţii, dintre
care:
• sa fie operativă,
• precisă,
• exactă,
• simplă;
• sa fie organizată în mod unitar în ceea ce
priveşte metodologia de înregistrare, calculare,
centralizare a informaţiilor;
• să se adapteze managementului în ceea ce
privește bugetarea, controlul şi coordonarea.
 Funcțiile contabilității:
1*Funcțiaădeăînregistrareășiăprelucrareăaă
datelor constă în consemnarea, potrivit unor
principii și reguli proprii, a proceselor și
fenomenelor - valoric.
2*Funcțiaădeăinformare constă în furnizarea de
informații privind structura și dinamica
patrimoniului, a situației financiare și
rezultatelor obținute în scopul fundamentării
deciziilor. Contabilitatea are o funcție de
informare internă (pentru conducerea unității)
și o funcție de informare externă (a terților).
 Funcțiile contabilității:
3*Funcțiaădeăcontrolăgestionar constă în
verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a
modului de păstrare și utilizare a bunurilor, de
gospodărire a acestora, controlul respectării
disciplinei financiare etc.
4*Funcțiaăjuridic - datele furnizate de contabilitate
și documentele de evidență servesc ca mijloc de
probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor
operații economice și a stabili răspunderea
patrimonială pentru pagubele produse.
5*Funcțiaăbugetar /previzional - informațiile
contabile aferente unei perioade deja încheiate pot
fi folosite pentru determinarea tendințelor de
evoluție a fenomenelor și proceselor economice
viitoare.
 Reglementarea contabilită ii în
Republica Moldova
Sistemul de reglementare normativă
al contabilită ii reprezintă totalitatea
actelor legislative şi normative, care
reglementează ţinerea contabilităţii şi
întocmirea situaţiilor financiare. Prin
aceasta se asigură urmărirea şi raportarea
unitară a indicatorilor economico-financiari.
 Acte legislative i normative
privind reglementarea
contabilită ii în RM
 Legea contabilită ii;
 Standardele Na ionale de Contabilitate (SNC);
 Planul general de conturi contabile;
 Politici contabile;
 Instruc iuni, scrisori i alte acte instructive emise de
Ministerul şinan elor al Republicii Moldova;
 Codul fiscal;
 Legea bugetului;
 Legea asigurărilor sociale i medicale;
 Etc.
Scopul legii - stabilirea cadrului juridic, a
cerinţelor unice şi a mecanismului de
reglementare a contabilităţii şi raportării
financiare în Republica Moldova, prin
descrierea:
 noțiunilor de bază utilizate;
 principiilor de bază şi caracteristicilor
calitative;
 obligativitatea ţinerii contabilităţii;
 reglementarea contabilității;
 organizarea contabilității;
http://minfin.md/actnorm/contabil/lawcontabil
SNC - sunt standarde de contabilitate
bazate pe directivele Uniunii Europene şi
pe IFRS, elaborate şi aprobate de
Ministerul Finanţelor al Republicii
Moldova, care stabilesc reguli generale
obligatorii privind ţinerea contabilităţii
şi raportarea financiară.

http://minfin.md/actnorm/contabil/standartnew
Planul general de conturi contabile
reglementează modul de înregistrare a
faptelor economice în funcţie de
conţinutul economic al acestora, cu
respectarea principiilor, normelor şi
politicilor contabile ale entităţii cu
ajutorul conturilor contabile.

http://minfin.md/actnorm/contabil/plannew
Politici contabile - principii, baze,
convenții, reguli și practici specifice
aplicate de o entitate la ținerea
contabilității și întocmirea situațiilor
financiare.

Politicile contabile se selectează de către

entitate în baza sistemului de reglementare
normativă a contabilității care prevede
diferite variante de recunoaștere, evaluare
și contabilizare a elementelor contabile.
http://minfin.md/actnorm/contabil/standartn
ew
 Utilizatori ai informa iei contabile
 Acţionarii;  Clienţii;
 Investitorii actuali şi
 Guvernul cu
potenţiali;
 Conducerea entităţii;
organele sale
administrative şi
 Salariaţii;
fiscale;
 Creditorii financiari;
 Auditorii;
 Creditorii
comerciali;  Sindicatele,
 Publicul larg.
SCHEMA RŞLA IILOR ŞNTITĂ II
CU PIA A
CLIENŢI
PUBLICUL
FURNIZORI

ENTITATEA
Modificarea
elementelor INVESTITORII
patrimoniale

ANGAJAŢI

FONDATORII
CREDITORI
 AC IONARII
Au nevoie de informaţiile, pe baza
cărora să poată evalua capacitatea
entităţii de a le plăti dividende.
 INVESTITORII ACTUALI I
POTŞN IALI
Sunt interesaţi de cîştigurile care pot fi
obţinute din investiţia într-o anumită
entitate, împreună cu riscurile aferente.
Prognoza dividendelor care vor fi plătite în
viitor de către entitate ar fi informaţia cea
mai relevantă pentru acest grup.
CONDUCŞRŞA ŞNTITĂ II
Are nevoie de informa ii operative în
formă rezumată. Managementul entității
utilizează informa iile furnizate de
contabilitate în vederea îndeplinirii
func iilor sale: planificarea, organizarea i
controlul activită ii entității. Managerii
folosesc informa iile contabile la
întocmirea bugetelor, dar mai ales în faza
de control a realizării planurilor i
programelor.
 SALARIA II

Doresc informaţii privind stabilitatea

locurilor de muncă, dar şi despre
măsura în care li se repartizează o
parte justă din valoarea adăugată de
entitate.
CREDITORII FINANCIARI
Sunt băncile i alte institu ii
similare interesate de lichiditatea
i solvabilitatea pe termen lung a
entită ii, de capacitatea ei de a
rambursa la termen creditele
contractate, împreună cu dobânzile
aferente.
CREDITORII COMERCIALI
Sunt furnizorii de bunuri şi servicii, a
căror preocupare este lichiditatea* pe
termen scurt a entităţii.
*LICHIDITATE - totalitatea sumelor de
care dispune o entitate pentru a face plățile
În termen.
 CLIEN II
Au în vedere continuitatea rela iilor
comerciale cu entitatea, în special în
situa iile în care ei au încheiat contracte
de lungă durată.
Guvernul cu organele sale administrative şi
fiscale
Nevoile informaţionale ale guvernului se individualizează la
nivelul instituţiilor sale. Ministerul şinan elor
colectează informaţii din contabilitate pentru elaborarea
prognozelor veniturilor statului, Biroul Na ional de
Statistică centralizează raportările statistice ale
entităţilor în vederea elaborării conturilor naţionale,
inclusiv calculul indicatorilor macroeconomici, precum
şi produsul intern brut. AN Protec ia Concuren ei este
interesată de informaţiile furnizate de contabilitate,
respectiv de structura costului de producţie şi de modul
de stabilire a preţurilor anumitor utilităţi. Alte ministere
colectează Informaţii sectoriale sau informaţii privind
gradul de ocupare a forţei de muncă.
 AUDITORII
Au nevoie de informa ii, care să le
permită să controleze dacă datele
contabilită ii corespund regulilor i
normelor existente.
 SINDICATELE
Sunt interesate de informa iile pentru
fondarea revendicărilor în privin a
salariului angaja ilor, precum i pentru
aprecierea tendin ei de dezvoltare a
ramurii din care face parte entitatea
respectivă.
 PUBLICUL
se a teaptă ca entită ile să furnizeze
informa ii despre impactul activită ii
asupra comunită ilor locale, asupra
mediului înconjurător, cât i despre
aspectele etice pe care le implică
desfă urarea activită ii unei entită i.
 Situaţiile financiare se întocmesc în conformitate
cu următoarele:
Principii contabile Caracteristici
 a) continuitatea activităţii calitative
 b) contabilitatea de  a) inteligibilitatea
angajamente  b) relevanţa
 c) separarea patrimoniului  c) credibilitatea
şi datoriilor  d) comparabilitatea
 d) necompensarea
 e) consecvenţa prezentării

Art. 6 din Legea Contabilității

Continuitatea activităţii – prevede întocmirea situaţiilor
financiare pornind de la ipoteza că entitatea îşi va continua în
mod normal funcţionarea cel puţin pe o perioadă de 12 luni
din data raportării fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida
sau reduce în mod semnificativ activitatea. În cazul în care
situaţiile financiare nu se întocmesc conform principiului
continuităţii activităţii trebuie prezentată baza de întocmire a
situaţiilor financiare şi motivul pentru care entitatea nu poate
să-şi continue activitatea.

Contabilitatea de angajamente – impune recunoaşterea

elementelor situaţiilor financiare, cu excepţia elementelor
situaţiei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţiei acestora,
indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau
compensării în altă formă.
Separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede
prezentarea în situaţiile financiare doar a
informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii,
care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi
datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;

Necompensarea – constă în prezentarea distinctă

în situaţiile financiare a elementelor patrimoniale.
Compensarea reciprocă nu se admite, cu excepţia
cazurilor în care compensarea este permisă de
Standardele Naţionale de Contabilitate;
Consecvenţa prezentării – prevede menţinerea modului
de prezentare şi de clasificare a elementelor în situaţiile
financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia
cazurilor când:
 în urma unei modificări semnificative în natura
activităţii entităţii sau în urma unei analize a
indicatorilor situaţiilor financiare, este mai relevantă o
altă prezentare sau clasificare a elementelor situaţiilor
financiare ținând cont de metodele şi procedeele
politicilor contabile elaborate conform SNC „Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi
evenimente ulterioare”;
 în Standardele Naţionale de Contabilitate a fost
modificat modul de prezentare a elementelor
situaţiilor financiare.
Informa iile din situa iile financiare trebuie să
corespundă următoarelor caracteristici
calitative:
 inteligibilitatea – informaţiile trebuie clasificate,
caracterizate şi prezentate în mod clar şi concis;
 relevanţa – informaţiile trebuie să fie importante pentru
utilizatori şi să-i ajute pe aceştia să evalueze evenimentele
trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să
corecteze evaluările lor anterioare;
 credibilitatea – informaţiile trebuie să fie complete,
neutre şi fără erori semnificative;
 comparabilitatea – situaţiile financiare trebuie să conţină
informaţii comparative aferente perioadei precedente
pentru toate elementele raportate ale perioadei de
gestiune curente, dacă Standardele Naționale de
Contabilitate nu permit altfel.
Organizarea contabilităţii este necesară pentru a
cunoaştere, controla şi analiza proceselor interne,
ca urmare a numeroaselor operaţii de mişcare şi
transformare, care se produc continuu. Astfel se
prevede organizarea şi conducerea a două circuite în
sistemul informaţional contabil al entităţii:
 unul care redă imaginea entităţii în exterior –
Contabilitatea financiară;
 altul care descrie procesele interne ale entităţii –
Contabilitatea de gestiune (managerială, de
producție, analitică).

Art. 3 din Legea contabilității

Contabilitatea financiară
Sistem de colectare, grupare, prelucrare şi
sistematizare a informaţiei privind
existenţa şi mişcarea elementelor
patrimoniale în expresie valorică pentru
întocmirea situațiilor financiare.
 Organizarea şi conducerea
contabilită ii financiare este obligatorie
pentru toate persoanele fizice i juridice,
care s-au înregistrat ca agen i economici.
Astfel, entitățile sunt obligate să colecteze
şi să prelucreze datele în forma prevăzută şi cu un
nivel înalt de exactitate, în conformitate cu legislaţia
şi SNC, indiferent de faptul, dacă conducerea
entităţii consideră că aceste date sunt sau nu
necesare.
Scopul contabilită ii financiare – întocmirea
situațiilor financiare pentru utilizatorii externi.
Contabilitatea de gestiune
Sistem de colectare, prelucrare, pregătire
şi transmitere a informaţiei contabile
pentru planificarea, calcularea costurilor,
verificarea şi analiza executării bugetelor, în
scopul pregătirii rapoartelor interne
pentru luarea deciziilor manageriale.
Organizarea contabilită ii de gestiune
este liberă. Ea este organizată în funcţie de
nevoile proprii de informare ale entităţii. Această
parte a contabilităţii este un instrument absolut
necesar conducerii entităţii. Contabilitatea de
gestiune nu se organizează în mod
obligatoriu, în schimb marile entităţi îşi definesc
proceduri stricte şi detaliate privind organizarea
contabilităţii de gestiune, având în vedere specificul
activităţii şi nevoile interne de informare.
Contabilitatea financiară vis-a-vis
de Contabilitatea de gestiune
Ca atare, CF arată, ,,cum a fost”, iar CG - ,,cum trebuie
să fie”. CF utilizează doar unitatea bănească pentru
înregistrarea operaţiilor economice, dat fiind faptul că
informaţiile contabilităţii financiare trebuie oferite sub
formă generalizată. Informaţiile CF sunt exacte,
deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai după
ce tranzacţiile au avut loc, fiind preluate din
documentele întocmite. Ca limbaj al oamenilor de
afaceri, CG operează cu etalonul bănesc, însă
Informaţiile furnizate pot fi exprimate şi în unităţi fizice
(ore –muncă, tone, bucăţi, etc.). În CG sunt des utilizate
evaluările previzionale, poate chiar mult mai des, decât
datele exacte (în scop de planificare, luare a deciziilor).
VĂ MUL UMŞSC!