Tema 1.

Noţiuni privind
contabilitatea şi principiile de
bază ale acesteia (2 ore)
 Planul temei 1

1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în

sistemul informațional și disciplinelor studiate
1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii
informației contabile
1.3. Principiile de bază și caracteristicile contabilității
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității
1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în
Republica Moldova
1.6. Noțiuni privind politica de contabilitate
 Bibliografie

1. Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din

15.12.2017. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
2018, nr. 1-6/22
2. Planul general de conturi contabile. In: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
3.Grigoroi, L. Bazele teoretice ale contabilităţii. Ch.:
Cartier, 2005. 260 p.
4. Ţurcanu, V. Bazele contabilităţii. Ch: F.E.–P.„Tipogr.
Centrală”, 2004. 266 p.
 1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul informațional și disciplinelor studiate

Potrivit Legii contabilităţii și raportării financiare

toate entităţile sunt obligate să ţină contabilitatea
proprie.
Contabilitatea asigură:
•informații privind mărimea patrimoniului, operaţiile
şi procesele economice care au loc la întreprindere;
•primirea deciziilor optime la capitolul gestionării
entității;
•reflectarea stării elementelor contabile în prezent și
în trecut, precum și a tendinţelor de dezvoltare în
perspectivă a entităţii;
•exercitarea controlului asupra circulației bunurilor
materiale etc.
 1.1. Noțiuni privind contabilitatea şi rolul acesteia în sistemul
informațional și disciplinelor studiate
Fondatorul contabilităţii - italianul Luca Paciolo (1445-1515).
Contabilitatea, ca sistem informaţional, conţine următoarele elemente
legate reciproc:
• colectarea;
• prelucrarea;
• înregistrarea.
Colectarea este procesul obţinerii informaţiei privind activitatea desfăşurată de
entităţi (de exemplu, cumpărarea materialelor, fabricarea produselor, achitarea
datoriilor etc.).
Prelucrarea prezintă gruparea, exprimarea în anumite mărimi de referinţă şi
generalizarea informaţiei obţinute în rezultatul colectării (de exemplu, în
perioada 5-10 august 20__ s-au vândut mărfuri în valoare de 38 mii lei).
Înregistrarea prezintă perfectarea documentară a informaţiei obținute în urma
colectării şi prelucrării.

Contabilitatea, în general, este un sistem de colectare, prelucrare şi

înregistrare a informaţiei privind activitatea desfăşurată de entităţi.
 1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii informației contabile

În prezent se conturează următoarele funcții ale contabilității:

1) Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor – constă în consemnarea
potrivit unor principii și reguli proprii a proceselor și fenomenelor
economice ce apar în cadrul unităților economice și se pot exprima valoric;
2) Funcția de control a contabilității constă în asigurarea integrității și
utilizării raționale a bunurilor agentului economic;
3) Funcția informațională constă în faptul că contabilitatea este furnizorul de
bază al informației de diverse niveluri de gestiune;
4) Funcția analitică are o mare însemnătate, întrucît indicatorii obținuți sunt
importanți la luarea deciziilor de către utilizatori;
5) Funcția juridică – datele furnizate de contabilitate și documentele de
evidență servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea
unor fapte economice și a stabili răspnderea patrimonială pentru pagubele
produse.
 1.2. Obiectivele și funcțiile contabilității. Utilizatorii
informației contabile

Se deosebesc:
• utilizatori interni;
• utilizatori externi.
Utilizatorii interni - lucrătorii administrativi care
poartă răspundere pentru gestiunea întreprinderii şi
realizarea obiectivelor preconizate, precum și proprietarii,
furnizorii, cumpărătorii etc.
Utilizatori externi - persoanele care nu au o interesare
directă în afacerile întreprinderii (organele fiscale, de
asigurare socială, organele statistice, firmele de audit etc.).
 1.3. Principiile de bază și caracteristicile contabilității

1. Continuitatea activităţii.
2.Permanenţa metodelor.
3.Contabilitate de angajamente.
4.Separarea patrimoniului şi datoriilor.
5.Principiul necompensării.
 1.3. Principiile de bază și caracteristicile contabilității

1. Continuitatea activităţii. Presupune că întreprinderea îşi va continua în mod normal activitatea în viitorul
previzibil fără a intra în stare de lichidare sau reducere substanţială a activităţii. Continuitatea activităţii se
exprimă clar în actul de constituire, întrucât este delimitată în timp perioada funcţionării întreprinderii.
2. Permanenţa metodelor. Presupune continuitatea aplicării metodelor şi regulilor privind evaluarea şi înregistrarea
elementelor contabile, astfel asigurând comparabilitatea în timp a informaţiei contabile. Conform acestui
principiu întreprinderea trebuie să utilizeze pe parcursul anului de gestiune unele şi aceleaşi metode şi reguli de
reflectare a faptelor economice, evaluare a activelor şi datoriilor, calculare a amortizării mijloacelor fixe (de
exemplu, metoda casării liniare). Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o
motivaţie, cum ar fi modificarea legislaţiei contabile sau fiscale.
3. Contabilitate de angajamente. Prevede înregistrarea elementelor contabile pe măsura apariţiei lor indiferent de
momentul încasării sau plăţii numerarului. De exemplu, s-au vândut produse în luna mai, iar cumpărătorii s-au
achitat în luna iulie. Prin urmare, venitul din vânzarea produselor va fi recunoscut în momentul vânzării, adică
în luna mai, indiferent de faptul că cumpărătorii s-au achitat în iulie.
4. Separarea patrimoniului şi datoriilor. Prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a informaţiilor despre
patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale
altor entităţi;
5. Principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi înregistrate în
contabilitate separat, adică nu se admite compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv ale bilanţului şi
între venituri şi cheltuieli.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Pentru colectarea, prelucrarea şi înregistrarea

elementelor contabile se folosesc următoarele
etaloane de evidenţă:
•etalonul natural;
•etalonul monetar (valoric);
•etalonul de muncă.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

În corespundere cu cerinţele utilizatorilor de informaţii

contabilitatea se subîmparte în:
1. Contabilitatea financiară;
2. Contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea financiară - sistem de colectare,
prelucrare şi sistematizare a informaţiei privind existenţa şi
mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor
şi cheltuielilor în expresie valorică pentru întocmirea
situațiilor financiare.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Pentru contabilitatea financiară este caracteristic:

utilizarea procedeului dublei înregistrări;
•folosirea obligatorie a etalonului valoric;
•întocmirea situațiilor financiare după formele
stabilite de către organele de stat etc.
Contabilitatea de gestiune - sistem de colectare,
prelucrare şi transmitere a informaţiei contabile
pentru planificarea, calculația costurilor, verificarea şi
analiza bugetelor în scopul întocmirii rapoartelor
interne pentru luarea deciziilor manageriale.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

• Conform articolului 5 al Legii Contabilității și Raportării Financiare, modul de ținere a

contabilității și de aplicare a standardelor de contabilitate este:
(1) Entitățile micro și persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, după
înregistrarea acestora ca plătitori ai taxei pe valoare adăugată, țin contabilitatea în partidă dublă și
întocmesc situaţii financiare prescurtate conform SNC, cu excepția societăților de investiții,
societăților financiare holding, societăților financiare holding mixte, societăților financiare nonbancare
și societăților holding cu activitate mixtă, care întocmesc situații financiare în conformitate cu alin. (2)
și (3).
• (2) Entitățile mici țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii financiare simplificate
conform SNC.
• (3) Entitățile mijlocii și entitățile mari țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii
financiare complete conform SNC.
• (4) Entităţile de interes public țin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii financiare
conform IFRS.
• (5) Organizaţiile necomerciale și reprezentanțele entităților nerezidente țin contabilitatea în
partidă dublă și întocmesc situaţii financiare conform indicaţiilor metodice aprobate de către
Ministerul Finanţelor.
• (6) Persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, pînă la înregistrarea acestora în
calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care desfășoară activitate
profesională în sectorul justiției și birourile înființate de acestea, precum și cabinetele
individuale ale medicilor de familie țin contabilitatea în partidă simplă în baza contabilității de
casă, fără întocmirea situaţiilor financiare, conform indicaţiilor metodice aprobate de către Ministerul
Finanţelor.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

• Entitatea care are obligația să țină contabilitatea în partidă simplă poate ține contabilitatea în partidă dublă,
începînd cu următoarea perioadă de gestiune. Entitatea care are obligația să întocmească situaţii financiare
prescurtate poate întocmi situaţii financiare simplificate sau complete. Entitatea care are obligația să întocmească
situaţii financiare simplificate poate întocmi situaţii financiare complete. Trecerea de la un set de situații
finanicare la altul se efectueaza începînd cu următoarea perioadă de gestiune.
• Categoriile entităților și grupurilor.
• (1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 5 600 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 11 200 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 10.
(2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data raportării, nu depășește limitele a două
dintre următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 63 600 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 127 200 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
• (3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau entitate mică, la data raportării, nu depășește
limitele a două dintre următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
 1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

(4) Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depășește limitele a două dintre următoarele
criterii:
• a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
(5) Grupul mic este grupul constituit din entitatea-mamă și entitățile-fiice care urmează să fie
incluse în consolidare și care, la data raportării entității-mamă, luate în ansamblu, nu depășesc
limitele a două dintre următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 80 300 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 160 600 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
• (6) Grupul mijlociu este grupul care, nefiind grup mic, este constituit din entitatea-mamă și
entitățile-fiice ce urmează să fie incluse în consolidare, care, la data raportării entității-mamă, luate
în ansamblu, nu depășesc limitele a două dintre următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 401 500 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 803 100 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în cursul perioadei de gestiune – 250.
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Grupul mare este grupul constituit din entitatea-

mamă și entitățile-fiice ce urmează să fie incluse în
consolidare, care, la data raportării entității-mamă,
luate în ansamblu, depășesc limitele a două dintre
următoarele criterii:
• a) totalul activelor – 401 500 000 de lei;
• b) veniturile din vînzări – 803 100 000 de lei;
• c) numărul mediu al salariaților în cursul perioadei
de gestiune – 250.
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

În baza articolului 21 al Legii Contabilității și Raportării

Financiare, conținutul situațiilor financiare individuale se întocmește
în funcție de categoria entității și necesitățile informaționale ale
acesteia. Totodată, entitatea care aplică SNC întocmește și prezintă
anual unul dintre următoarele seturi de rapoarte:
• a) situații financiare prescurtate;
• b) situaţii financiare simplificate;
• c) situaţii financiare complete.

Situațiile financiare prescurtate includ:

• a) bilanțul prescurtat;
• b) situaţia de profit şi pierdere prescurtată;
• c) nota explicativă.
1.4. Principalele forme de organizare a contabilității

Situaţiile financiare simplificate includ:

• a) bilanţul;
• b) situaţia de profit şi pierdere;
• c) nota explicativă.
Situaţiile financiare complete includ:
• a) bilanţul;
• b) situaţia de profit şi pierdere;
• c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
• d) situaţia fluxurilor de numerar;
• e) nota explicativă.
1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în Republica Moldova

Sistem de reglementare normativă a contabilității - totalitatea actelor

legislative și normative care reglementează ținerea contabilității și întocmirea
situațiilor financiare. Se bazează pe următoarele elemente:
• Legea contabilităţii și raportării financiare Nr. 287 din 15.12.2017
(Publicat: 05.01.2018 în Monitorul Oficial Nr. 1-6, art Nr. 22. Data intrarii in
vigoare: 01.01.2019)
• Potrivit prezentei legi toate entităţile sunt obligate să ţină contabilitatea şi să
întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de legea în cauză, de
standardele de contabilitate, de Planul general de conturi contabile, precum şi
de alte acte normative în vigoare;
• Hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova;
• Standarde Naţionale de Contabilitate (SNC);
• Planul general de conturi contabile;
• regulamente, instrucţiuni, indicaţii metodice ale Ministerului Finanţelor etc.
 1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în
Republica Moldova

Legea contabilităţii și raportării financiare stabileşte regulile

generale referitoare la:
• principiile contabilității;
• modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi
prezentarea situațiilor financiare, inclusiv termenii de prezentare;
• aplicarea standardelor de contabilitate, în funcţie de tipul entităţii;
• responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii
şi raportarea financiară;
• sistemele de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a situațiilor
financiare;
• modul de întocmire, utilizare și păstrare a documentelor primare;
• cerințele privind corectarea erorilor contabile etc.
 1.5. Sistemul de reglementare normativă al
contabilității în Republica Moldova
• Standardele Naţionale de Contabilitate – standarde bazate pe directivele
Uniunii Europene şi pe I.F.R.S., elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova, care stabilesc reguli generale obligatorii privind ţinerea
contabilităţii şi raportarea financiară. Actualmente sunt elaborate și implementate
16 SNC și 2 indicații metodice.
• Planul general de conturi contabile - act normativ care stabileşte nomenclatorul
sistematizat al conturilor contabile şi normele metodologice de aplicare a
acestora.
• Regulamentele, instrucţiunile, indicaţiile metodice ale Ministerului
Finanţelor au drept scop de a concretiza prevederile unor acte legislative și
normative şi se referă, de obicei la probleme concrete ale contabilităţii şi
impozitării. De exemplu, Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanțelor nr.60 din 29.05.2012, care stabilește regulile de
efectuare a inventarierii elementelor de activ și datorii, constatare și înregistrare a
rezultatelor inventarierii, perfectare a formularelor utilizate la efectuarea
inventarierii.
 1.5. Sistemul de reglementare normativă al contabilității în Republica
Moldova

Organele de reglementare a contabilităţii

includ:
a) autorităţi statale - Guvernul, Ministerul
Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei,
Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Serviciul
situaţiilor financiare etc.;
b) asociaţii profesionale care au drept scop
perfecţionarea şi dezvoltarea contabilităţii.
 1.6. Noțiuni privind politica de contabilitate

Pornind de la condițiile concrete de activitate și cerințele actelor normative

în vigoare fiecare entitate își elaborează politicile contabile.
• Politici contabile – principii, reguli şi practici specifice aplicate de o entitate la
ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare. Se elaborează în
corespundere cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile,
erori şi evenimente ulterioare”.
Aspectele elaborării constau în:
• alegerea unei proceduri din cele propuse în fiecare SNC;
• fundamentarea procedurii selectate, ținându-se cont de particularitățile activității
entității;
• acceptarea acesteia în calitate de bază pentru ținerea contabilității și întocmirea
situațiilor financiare.
• Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie (hotărîre,
dispoziţie, ordin etc.) şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii.