Tema 2.

Obiectul şi metoda de
studiu al contabilităţii (4 ore)
 Planul temei 2

2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii

2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea
acestora
2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi
clasificarea lor
2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul
şi componenţa acestora
2.5. Procesele şi faptele economice
2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia
 Bibliografie

1.SNC „Imobilizări necorporale și corporale”. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din
22.10.2013.
2.SNC „Stocuri”. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
3.SNC „Cheltuieli”. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
4.SNC „Venituri”. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 233-237 din 22.10.2013.
 2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii

Patrimoniul - totalitatea bunurilor economice ce

aparţin unei persoane fizice sau juridice, obţinute în
cadrul relaţiilor de drepturi şi obligaţii.
Componentele patrimoniului:
1. Mijloacele economice, adică imobilizările
corporale și necorporale, precum şi numerarul care
formează patrimoniul ca obiect al raporturilor de
drepturi şi obligaţii;
2. Subiectul patrimoniului, adică entitatea căreia îi
aparţine patrimoniul şi are drepturi şi obligaţii asupra
acestuia.
 2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii

Mijloacele economice caracterizează partea patrimoniului cu

conţinut concret, determinate fizic şi economic.
Subiectul patrimoniului exprimă raporturile de proprietate
privind:
 posesiunea,
 folosirea,
administrarea mijloacelor economice.
Relaţii de drept - în cazul, când entitatea procură o parte din
bunuri din mijloace proprii.
Relaţiile de obligaţii - în cazul, când entitatea cumpără o parte din
bunuri pe seama mijloacelor altor persoane fizice şi juridice
(împrumuturi persoane fizice, credite bancare etc.).
 2.1. Obiectul de studiu al contabilităţii
Utilizarea bunurilor economice la întreprindere
condiţionează apariţia:
 cheltuielilor,
 veniturilor şi
 rezultatului financiar.
Studierea contabilității veniturilor și cheltuielilor entității
economice poate fi exprimată cu ajutorul egalității:
Venituri – Cheltuieli = Rezultat financiar
Pentru cunoaşterea şi gestionarea patrimoniului
contabilitatea foloseşte 2 structuri calitative:
1. Activul şi pasivul patrimonial (mijloacele economice,
drepturile şi obligaţiile);
2. Cheltuielile şi veniturile.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Active - resurse economice controlate de entitate ce

provin din fapte economice trecute și din a căror utilizare
se așteaptă obținerea unor beneficii economice.
Activele se clasifică după 2 criterii:
I. Gradul de lichiditate;
II. Modul de valorificare.
După primul criteriu activele se subîmpart în 2 grupe:
1. Active imobilizate;
2. Active circulante.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Activele imobilizate – activele cu termenul de folosință

mai mare de un an.
După modul de valorificare acestea se divizează în:
• imobilizări necorporale;
• imobilizări corporale;
• active biologice imobilizate;
• investiții financiare pe termen lung;
• investiții imobiliare;
• creanţe și avansuri acordate pe termen lung;
• alte active imobilizate.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Imobilizări necorporale - imobilizări nemonetare, fără formă

materială care sunt identificabile și controlabile de entitate
(drepturi de autor, invenții, licențe de activitate, programe
informatice).
Imobilizări corporale includ:
 imobilizări corporale în curs de execuție,
 imobilizări sub formă de mijloace fixe,
 terenuri, și
 resurse minerale.
Imobilizări corporale în curs de execuție - imobilizări
corporale procurate sau aflate în procesul de creare și de pregătire
pentru utilizare după destinație, până la transmiterea lor în
exploatare.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Mijloace fixe - imobilizări corporale transmise în

exploatare, valoarea unitară a cărora depășește 6000 lei sau
pragul de semnificație stabilit de entitate în politicele cotabile.
Terenuri - imobilizări corporale sub formă de teritorii
funciare (de pământ) deținute de entitate cu drept de
proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar)
pentru a fi folosite în activitatea entității.
Resurse minerale - imobilizări corporale sub formă de
costuri capitalizate ale lucrărilor de exploatare (pregătire spre
extracție), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică
(proiect prin care se evaluează raportul cost-beneficiu al unei
investiții) și viabilitatea comercială (acoperirea de către
entitate a costurilor necesare).
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Active biologice imobilizate – active biologice mature care asigură

obţinerea multiplă a produselor agricole şi/sau activelor biologice
adiţionale pe parcursul unei perioade ce depăşeşte un an (de exemplu,
viile, livezile, plantațiile de pomușoare roditoare, vacile, ovinele,
porcinele etc.).
Investiţii financiare pe termen lung – active sub formă de:
 valori mobiliare - acţiuni şi obligaţiuni (companiile vând acțiuni,
pentru a obține capital, ca urmare acționarii pot câștiga dividende,
alocări de profit și o rentabilitate a investiției acestora, dacă prețul
acțiunilor crește. Obligațiuni – titlu de valoare, care atestă calitatea de
creditor a deținătorului ei față de emitent, emitentul obligându-se să
plătească deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă, numită cuponul
obligațiunii pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia).
 cote de participaţie în capitalurile sociale al altor entităţi deţinute
de entitate în scopul exercitării controlului şi obţinerii veniturilor.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Investiţii imobiliare – proprietate imobiliară deţinută, în special,

în scopul închirierii şi/sau pentru creşterea valorii acesteia, și nu
pentru a fi utilizată în cadrul entităţii sau vândută.
Creanţe și avansuri acordate pe termen lung:
Creanţe pe termen lung – drepturi ale entităţii ce decurg din
tranzacţii trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări)
de resurse, care încorporează beneficii economice;
Avansuri acordate pe termen lung – plățile efectuate în
contul procurării ulterioare a bunurilor, serviciilor, lucrărilor.
Alte active imobilizate includ cheltuielile anticipate pe termen
lung, precum și alte active imobilizate.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Active circulante – activele ce se aşteaptă să fie

consumate în ciclul normal de activitate, vândute sau
primite în termen de 12 luni sau care reprezintă numerar.
După modul de valorificare activele circulante se
divizează în:
•stocuri;
•creanţe comerciale şi calculate;
•alte creanţe curente;
•numerar;
•investiţii financiare curente;
•alte active circulante.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Stocuri – active circulante destinate vânzării sau

înregistrate în curs de execuţie sau sub formă de materiale
care urmează a fi folosite în activitatea entităţii.
Cuprind: materialele, activele biologice circulante,
obiectele de mică valoare şi scurtă durată, producţia în curs
de execuţie, produsele şi mărfurile.
Creanţe comerciale – creanţe privind bunurile vândute,
serviciile prestate şi lucrările executate.
 2.2. Activele entităţii, caracteristica şi clasificarea acestora

Creanţe calculate – creanţe ale bugetului, creanţe ale

personalului, avansuri acordate curente etc.
Alte creanţe curente – creanţe privind asigurările, creanţe
privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor
întreprinderii (de ex., sume care urmează a fi încasate din arendă),
creanţe preliminate (creanțele anticipate, de ex., privind leasingul).
Numerar – numerar în monedă naţională şi valută străină în
casierie şi conturi curente.
Investiţii financiare curente - active sub formă de valori
mobiliare, cote de participaţie în capitalurile sociale al altor entităţi
deţinute de entitate în scopul exercitării controlului şi obţinerii
veniturilor.
Alte active circulante – cheltuielile anticipate curente, precum
şi alte active circulante.
 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor

Pasive - surse de constituire a activelor entității.

Se clasifică după 2 criterii:
I. În funcţie de gradul de apartenenţă entității;
II. În dependență de gradul de exigibilitate.
După primul criteriu pasivele se divizează în:
1. Capital propriu;
2. Datorii.
Capital propriu – mărimea rămasă în activele entităţii
după scăderea datoriilor.
 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor

La capitalul propriu se referă:

•capitalul social şi suplimentar;
•rezervele;
•profitul nerepartizat (pierdere neacoperită);
•alte elemente de capital propriu.
Capital social – activele imobilizate și circulante care au
fost depuse de fondatorii entității la crearea acesteia şi care
sunt necesare pentru ca întreprinderea să-şi înceapă
activitatea.
 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor

Capital suplimentar - - diferenţa dintre valoarea

nominală a activelor depuse sau care urmează a fi depuse în
capitalul social al entității și valoarea lor justă.
Rezervele se formează pe baza profitului în funcţie de
cotele stabilite.
Se deosebesc:
•capital de rezervă;
•rezerve statutare;
•alte rezerve.
 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor

Profitul nerepartizat (pierdere neacoperită) include:

profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune, profitul
nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi,
profitul utilizat al anului de gestiune, corecţiile rezultatelor
anilor precedenţi.
Alte elemente de capital propriu includ subvenţiile
pentru entităţile cu proprietate publică, fondurile în
organizaţiile necomerciale etc.
Subvenţii – asistenţă acordată de Guvern, alte autorităţi
publice, organizaţii naţionale şi internaţionale sub formă de
resurse cu condiţia respectării de către entitate a anumitor
cerinţe.
 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor

Datorii – obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte

economice anterioare şi prin stingerea cărora se aşteaptă o
ieşire de resurse care aduc beneficii economice.
Se deosebesc:
• datorii financiare;
• datorii comerciale;
• datorii calculate.
 2.3. Sursele de provenienţă a activelor (pasivele) şi clasificarea lor

Datoriile calculate includ:

• datorii faţă de personal;
• datorii privind contribuţiile de asigurări sociale de stat şi
primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
• datorii faţă de buget;
• alte datorii.
În funcţie de termenul de achitare se deosebesc:
• datorii pe termen lung;
• datorii curente.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa acestora

Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice sub

formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de creşteri
ale datoriilor care contribuie la diminuarea capitalului
propriu.
În funcţie de destinaţie cheltuielile se împart în 3 grupe:
l. Cheltuieli ale activităţii operaţionale;
2. Cheltuieli ale altor activităţi;
3. Cheltuieli privind impozitul pe venit.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi componenţa
acestora

Cheltuielile activităţii operaţionale sunt generate de

fabricarea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor,
executarea lucrărilor, achiziţionarea şi vânzarea mărfurilor
etc. Includ:
a) costul vânzărilor;
b) cheltuieli de distribuire;
c) cheltuieli administrative;
d) alte cheltuieli din activitatea operaţională.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora

Costul vânzărilor - valoarea contabilă a produselor şi

mărfurilor vândute, costul lucrărilor executate, serviciilor
prestate etc.
Cheltuieli de distribuire – cheltuieli aferente
promovării şi comercializării produselor, mărfurilor şi
serviciilor.
Cheltuieli administrative - cheltuieli aferente
organizării, deservirii şi gestionării entităţii în ansamblu.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora

Alte cheltuieli ale activităţii operaţionale -valoarea

contabilă a altor active circulante vândute, cheltuielile sub
formă de sancţiuni, dobânzi pentru credite şi împrumuturi
primite, lipsuri de active imobilizate şi circulante etc.
Cheltuielile altor activităţi includ:
a) cheltuieli cu active imobilizate;
b) cheltuielii financiare;
c) cheltuieli excepţionale.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora

Cheltuielile cu activele imobilizate - cheltuielile aferente

ieșirii acestora, ce excepția lipsurilor și deteriorărilor
constatate la inventariere.
Cheltuielile financiare - cheltuielile (pierderile) rezultate
din operațiunile financiare ale entității.
Cheltuielile excepţionale sunt condiţionate de evenimente
atipice care nu se manifestă permanent sau cu regularitate.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora
Cheltuielile privind impozitul pe venit - suma totală a
cheltuielilor privind impozitul pe venit, luată în considerare
la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de
gestiune.
Venituri – creşteri ale beneficiilor economice în cursul
perioadei de gestiune sub formă de active sau majorare a
valorii acestora, sau a diminuării datoriilor care contribuie la
creşterea capitalului propriu.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora

În funcţie de sursele de intrare, veniturile se împart în

două grupe:
1. Venituri din activitatea operaţională;
2. Venituri din alte activităţi.
Veniturile din activitatea operaţională includ:
•venituri din vânzări;
•alte venituri din activitatea operaţională.
Veniturile din vânzări - veniturile din vânzarea
produselor, mărfurilor, prestarea serviciilor etc.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora
Alte venituri din activitatea operaţională - veniturile
din ieşirea altor active circulante, sub formă de sancţiuni,
recuperări de daune materiale, plusuri de active imobilizate
şi circulante constatate la inventariere etc.
Veniturile din alte activităţi cuprind:
•veniturile din operaţiuni cu active imobilizate;
•veniturile financiare;
•venituri excepţionale.
 2.4. Noţiuni privind veniturile și cheltuielile, conţinutul şi
componenţa acestora
Veniturile din operaţiuni cu active imobilizate -
veniturile din ieşirea imobilizărilor necorporale şi corporale,
investiţiilor financiare pe termen lung, investiţiilor
imobiliare etc.
Veniturile financiare - veniturile sub formă de redevenţe,
active imobilizate şi circulante primite cu titlu gratuit,
diferenţele de curs valutar şi de sumă etc.
Veniturile excepţionale - sumele primite de la organele
de stat, companiile de asigurări, persoanele fizice şi juridice
sub formă de compensare a pierderilor din calamităţi
naturale, modificarea legislaţiei ţării, perturbări politice etc.
 2.5. Procesele şi faptele economice

Activitatea economică a întreprinderilor din sfera de

producţie cuprinde următoarele procese:
1. Aprovizionarea;
2. Producerea;
3. Vânzarea.
Procesul de aprovizionare - asigurarea întreprinderii cu
mijloacele de producţie necesare pentru fabricarea unui
anumit volum de produse.
 2.5. Procesele şi faptele economice

Procesul de producţie – totalitatea costurilor legate de

procesul de fabricare a produselor, prestarea serviciilor și
executarea lucrărilor. Aceste costuri se includ în costul
produselor obţinute.
Procesul de vânzare prezintă comercializarea
produselor cumpărătorilor.
Toate procesele - aprovizionarea, producerea şi vânzarea
reprezintă în fond o totalitate de fapte economice.
 2.5. Procesele şi faptele economice

Faptele economice - tranzacţiile, operaţiunile,

evenimentele care au modificat sau pot modifica activele,
drepturile şi datoriile, costurile, cheltuielile, veniturile,
precum și rezultatele financiare ale entităţii.
 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia

•Metoda contabilităţii - totalitatea

elementelor, cu ajutorul cărora se studiază
obiectul contabilităţii şi subiectele acestuia.
•Metoda contabilităţii furnizează
informaţii privind faptele şi procesele
economice ce au loc în cadrul entităţilor.
 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia

Pentru cercetarea obiectului său, metoda

contabilităţii foloseşte următoarele elemente
(procedee):
•documentaţia;
•evaluarea şi calculaţia;
•contul şi dubla înregistrare;
•inventarierea;
•bilanţul.
 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia

Documentaţia - procedeu de reflectare completă şi

permanentă a faptelor economice în scopul obţinerii datelor
necesare şi exercitării controlului asupra acestora.
Evaluarea - procedeu cu ajutorul căruia are loc
exprimarea valorică a elementelor contabile la data
recunoaşterii lor în contabilitate.
Calculaţia - procedeu de determinare a costurilor
elementelor contabile.
Contul contabil - procedeu de înregistrare curentă,
grupare economică şi control operativ al existenţei şi
mişcării elementelor contabile într-o perioadă de gestiune.
 2.6. Metoda contabilității și elementele acesteia

Dubla înregistrare - procedeu de reflectare a unui

fapt economic în debitul unui cont şi în creditul
altui cont cu una şi aceeaşi sumă.
Inventarierea - procedeul de verificare şi
autentificare documentară a existenţei elementelor
contabile care aparţin şi/sau se află temporar în
gestiunea întreprinderii.
Bilanţul - procedeu de grupare şi generalizare a
activelor şi pasivelor în expresie valorică la un
moment dat.